Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Descriere test:
Testul transpiratiei este un test simplu si eficient realizat pentru punerea in evidenta a unei
secretii de transpiratie foarte bogate in clorura de sodiu. Cel mai adesea medicul specialist va
dispune efectuarea acestui test pentru diagnosticarea fibrozei chistice, boala genetica letala cu
incidenta cea mai mare in randurile rasei caucaziene. Fibroza chistica este suspectata clinic in
cazurile recurente ale unor afectiuni intestinale sau respiratorii grave din timpul copilariei,
precum si daca pacientul nu s-a dezvoltat in parametrii normali in aceasta perioada. Dezvoltarea
fibrozei chistice influenteaza concentratia de clor in organism. Tocmai de aceea testul
transpiratiei (prin care se poate masura concentratia de clor) a devenit metoda standard de a
diagniostica aceasta boala.
De ce se face testul?
In general medicul specialist poate dispune efectaurea testului transpiratiei pentru diagnosticarea
fibrozei chistice. Scopul testului este de a stimula pielea pacientului pentru a produce o cantitate
cat mai mare de transpiratie, care va fi absorbita de o hartie speciala si analizata ulterior pentru
stabilirea concentratiei de clor din organism. Este important sa stiti ca pacientii care sufera de
fibroza chistica produc o cantitate mai mare de clor.
Pregatire pacient
Testul transpiratiei presupune stimularea pielii astfel incat a fie produsa o cantitate cat mai mare
de sudoare. Pentru aceasta va fi folosita o tehnica numita iontoforeza, ce presupune aplicarea la
nivelul pielii al unui mic impuls electric (nedureros) care are capacitatea de a stimula productia
de sudoare la parametrii maximi.
Cel mai adesea acesti stimuli electrici vor fi aplicati la nivelul antebratului, sau daca testul va fi
facut unui nou-nascut, stimulii pot fi alicati direct pe spatele pacientului. Transpiratia va fi
colectata pe o hartie speciala intr-o cantitate destul de mare incat testul sa se poate desfasura in
bune conditii.
Cum se simte?
Riscuri
Parametrii normali ai nivelului de clor din organism au fost stabiliti intre 10-35 miliechivalenti
per litru (mEq/L). La pacientii diagnosticati cu fibroza chistica nivelul de clor din organism
depaseste de obicei 60 mEq/L, dar in cazuri destul de rare se pot incadra si in valori intermediare
(intre 35-60 mEq/L), situatie in care se recomanda repetarea testului cat mai curand.
Alte informatii