Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
orizontului de cunoaștere prin multitudinea de aspecte din ambianța înconjurătoare la care face
apel. În procesul ascultării unei povestiri este antrenată în mare măsură activitatea psihică a
copilului. Copilul urmărește cu atenție datele povestirii, memorează, compară, analizează diferite
situații, stabilește pe plan mintal unele relații fapte, însușiri ale personajelor. Astfel, este antrenată
și gândirea copilului, devenind capabil de a înțelege faptele, gândurile și sentimentele personajelor.
Grădiniţa este unul dintre factori decisivi în educarea copiilor prin frumos pentru valoare . Intrând
„în lumea poveştilor”, copiii vor învăța sa deosebească binele de rău, adevarul de minciună, faptele
bune de cele rele; vor devenii mai atenţi , mai sensibili, încep să-si formeze pereceptele morale.
Este de dorit ca preşcolarii şi elevii să-şi facă din cărti, cei mai buni prieteni, să le dezvolte
discernământul în selecţia valorilor. În grădiniţa de copii se desfăşoară două tipuri de povestiri:
povestirile educatoarei;
povestirile copiilor: repovestire si povestirea creată de copii
Cele mai frecvente tipuri de povestiri create şi practicate în grădiniţa de copii sunt povestirile
create pe baza unui şir de ilustraţii şi povestirile cu început dat. Tematica poveştilor create de
copii după modelul educatoarei poate fi legată de: fapte cotidiene, întâmplări, momente trăite de
copii, de familia acestora sau de prieteni; întâmplări din viaţa animalelor.
Copiii trebuie să-şi imagineze locuri, întâmplări, fapte care s-au petrecut sau se pot petrece în
viitor, ca în lumea reală, ca în filme de desene animate ori ca în vis. Copilul este independent în
expresie, îşi manifestă nestingherit iniţiativa, spontaneitatea şi fantezia inepuizabilă. Atitudinea
creatoare pe care o are faţă de limbaj depinde de natura mesajului pe care îl transmite şi de
posibilităţile sale intelectuale, lingvistice, afective. Povestirile lui sunt scurte, fără divagaţii, fără
explicaţii întinse, oarecum incorecte dar uneori pot avea o savoare deosebită. Sunt situaţii în care,
prin povestirile create, proiectează asupra personajelor, propriile sale dorinţe, preferinţe,
probleme.
Un loc deosebit între modalităţile de manifestare a potenţialului creativ îl are povestirea creată pe
baza unui şir de imagini. Tablourile reprezintă adevărate texte iconice pe care copilul învaţă să le
citească în mod creativ. Descifrarea conţinutului nu se limitează numai la descifrarea imaginilor, ci
devine chiar o adevărată creaţie verbală. După descifrarea tabloului, copiii pot pune întrebări, pot
formula titlul acestuia, pot să se completeze unul pe celălalt.
Educatoarea are sarcina didactică de a stimula imaginaţia şi de a încuraja originalitatea copiilor.
Cu ajutorul povestirii, ca metodă , educatoarea realizează apropierea copiilor de cele mai variate
aspecte de viaţă şi domenii de activitate şi-i informează asupra unor fapte şi evenimente ce nu pot
fi cunoscute prin experienţa lor proprie. În acelaşi timp, prin cuvântul viu, li se trezesc copiilor
emoţii şi li se orientează atenţia spre cele comunicate.
Prin intermediul povestirilor expuse de către educatoare, copiii sunt familiarizaţi cu structura limbii
române, cu bogăţia formelor sale gramaticale, cu frumuseţea şi expresivitatea limbajului, ceea ce
contribuie la dezvoltarea vorbirii şi a gândirii lor.
De asemenea, spiritul critic al gândirii le este foarte slab dezvoltat. Atitudinea critică faţă de
conţinutul fantastic al basmelor începe să se manifeste abia de la 5-7 ani, când copilul face o
distincţie între fictive şi real. Cu toate acestea, datele experimentelor arată că preşcolarii reţin şi
redau mai uşor faptele cunoscute, situațiile familiale, cu alte cuvinte tot ceea ce poate fi asociat cu
experienţa proprie. Chiar şi atunci când reproduce un basm plăsmuirile copiilor deviază în direcţia
experienţei lor de viaţă. La vârsta amintită, imaginaţia copiilor suferă modificări calitative, în
strânsă corelaţie cu schimbările psihofiziologice ce au loc. Se dezvoltă intens funcţia analitică a
scoarţei cerebrale, se perfecţionează funcţia reglatoare a limbajului şi creşte rolul inhibiţiei
condiţionate. Gândirea copilului devine mai abstractă ceea ce posibilitatea lărgirii câmpului de
acţiune a imaginaţiei, creşterii gradului său de creativitate. Cunoştinţele copilului devin mai precise
şi mai sistematice. Toate aceste schimbări creează noi posibilităţi de transformare a
reprezentărilor, la aceasta contribuind şi povestirile.
Bibliografie:
Ministerul Educaţiei şi Învăţământului, Programa activităţilor instructiv-educative în grădiniţa de
copii, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1987.
Revista, Învăţământul preşcolar, nr.1-2/1992.
Bocoş, M., Catalano, H.,Pedagogia învăţământului primar şi preşcolar, Presa Universitară
Clujeană,2006.
Bratu, B.,Preşcolarul şi literatura, E.D.P., Bucureşti, 1977.
Bratu, B., Creativitatea copilului,Ed. Enciclopedică Română, Bucureşti, 1969.
Preda, V., Grădiniţa altfel, Ed. V&I Integral, Bucureşti, 2003.
Rawlinson, G., Gândirea creativă şi brainstorming, Ed. Codecs, Bucureşti, 1998.
Roşca, Al.şi colaboratorii, Creativitate, nivele, programare, Ed. Ştiinţifică, Bucureşti, 1967.