Etologie

          Etologia se ocupă cu studiul biologiei comportamentului animal și uman.

          In cartea „Maimuţa goală” de Desmond Morris ni se spune că "există 193 de

specii de maimuţe în viaţă, unele cu coadă, altele fără. 192 dintre ele sunt acoperite
de păr. Excepţie face o maimuţă goală, autonumită HOMO SAPIENS".
          Maimuța goală a ajuns dintr-o primată cățărătoare, care se hrănea cu fructe și
rădăcini , la o specie nouă și sofisticată care împleteşte caracteristicile primatelor
cu abilităţile de carnivore şi dezvolta o inteligenţă unică în regnul animal.Trecerea
de la pădure la locurile libere l-a obligat să vâneze ca să supravieţuiască –
dobândind astfel multe din caracteristicile animalelor de pradă. Neavând un corp
adecvat vânătorii, şi-a depăşit handicapul prin dezvoltarea unui creier mai bun.
Pentru asta a trebuit să aibă o copilărie mai lungă pentru a învăţa mai mult, a-i
creşte un creier mai mare şi a-l educa. Pentru a avea şansa unei copilării mai lungi,
femelele au trebuit să se ocupe numai de copii, în timpul cât masculii vânau.
Pentru a avea mai multe şanse la vânătoare, masculii au trebuit să coopereze unul
cu altul.
      A apărut omul modern, care a ajuns la o dezvoltare rapidă şi uimitoare într-o
scurtă perioadă de timp. Am trecut de la descoperirea focului la călătoriile în
spaţiu. Dar, deşi a dobândit cunoştinţe şi mobile noi, el nu şi-a pierdut niciunul
dintre cele vechi, de la origini; în esenţă, cu toată erudiţia sa, a rămas tot o maimuţă
goală.

          In următoarele pagini voi argumenta de ce etologia ne ajută să devenim un

profesor bun.

          Pentru a nu uita niciodata de natura omului ne folosim de animale,

analizându-le comportamentul. Puii de cimpanzeu sunt asemănători copiilor, până
la o anumită varsta, au un comportament asemănător și ineterese comune. În ceea
ce privește explorarea grafică, ambii sunt tentați să exploreze posibilitățile vizuale
ale urmelor lăsate pe o foaie, interesul crescând cu cât se obțin rezultate mai
spectaculoase. La fel se întămplă şi in cazul dansului, muzicii, gimnasticii etc.
 Explorarea l-a facut pe om să ajungă ceea ce este astăzi. Omul este numit ca fiind
un ”animal nespecializat” (oportunist), cel mai oportunist, curiozitatea infantilă se
întărește și se extinde în anii maturității. Fiecare întrebare duce o o altă întrebare.
Această tendință de a fi atras de noutate este numită neofilie (dragostea pentru
nou). Impulsul neofiliei la copii este extrem de puternic, încat poate ajunge să fie
necesară intervenția părinților, însă aceștia pot doar să direcționeze, nu să o
înlăture.

      Ca profesori buni, nu trebuie să îngrădim dorința copilului de a explora, în

schimbul comodității. Trebuie să înțelegem că aceasta este natura lui, iar noi avem
datoria să le păstrăm inventivitatea și curiozitatea. Este necesar sa punem un accent
deosebit pe importanţa organizării unui mediu care să-i stimuleze. Ideal ar fi ca
orele sa se tina cat mai mult in aer liber, astfel copiii nu s-ar mai simti ca intr-o
cusca.

          În tot comportamentul explorator este prezentă permanent lupta dintre

impulsurile neofile (experințe noi) și neofobe ( cele care ne trag inapoi și căutăm
refugiu în ceea ce este familiar).    Trebuie să existe un echilibru intre cele două,
dacă ne pierdem neofilia ,am sta în loc, iar dacă ne pierdem neofobia , ne-am
arunca cu capul înainte într-un dezastru. Datoria educatorului este să il invete pe
copil să isi stăpâneasca aceste doua feluri de impulsuri , sa descopera fara sa
distruga.

Tehnologia evoluează rapid, dar nu într-un sens bun deoarece ne îndeparteaza de

natura noastră, de origini. Ceea ce este indicat să facem la clasa, este sa lasam
tehnologia la usa si sa ne focusam pe natura copilului, să facem ce este normal
speciei noastre.

Socializarea. Ce ne explică etologia este ca un copil care a fost ferit de contacatele

sociale ca membru al unui grup de joaca va deveni stânjenit în interactiunile sale
sociale ca adult. Acest lucru se intampla si la cimpanzei, cand s-au maturizat nu
manifestau interes față de partenerii sexuali, îsi alungau puii sau ii ucideau. Putem
invata extrem de mult din acest comportament al maimuțelor.
          Apartenenta oamenilor la un grup confera sentimentul de siguranta. De aceea
universul social al copiilor trebuie protejat. Atat parintii, cat si profesorii trebuie să
inteleaga cat de important si vitală poate sa fie socializarea. De cele mai multe ori
scoala incurajeaza munca individuala, ceea ce imi doresc eu sa fac la clasa este sa
pun accent pe munca in echipa. Am auzit de multe ori elevii spunand ca materia
preferata este pauza, de ce? pentru ca, constient sau nu , ei stiu ca interactiunea cu
ceilalti le fac mult mai bine decat statul intr-o banca si ascultatul a ceva ce poate nu
ii atrag.

          Lipsa de socializare se remarca imediat la un copil. Am langa mine o familie

cu 2 copii, baiat si fata, acestia stau in majoritatea timpului doar in casa, tot timpul
presati de teme. Se observa si din punct de vedere fizic , mersul lor e schiopatat, nu
vorbesc corect, sunt complet dependenti de mama si cel mai dureros este ca au o
fata trista care cere parca ajutor.

          Ceea ce imi doresc sa fac la clasa este sa interactionez cat mai mult cu ei, nu
doar sa ii intreb care este anotimpul sau care este capitala Frantei, sa vorbim despre
ce simte el, despre ce il deranjeaza, care sunt gandurile lui, problemele lui .

        Suprapopularea din mediul urban. ”Indivizii care traiesc intr-un complex urban
urias sufera de o multitudine de stresuri si tensiuni.” Orasul il face pe om sa se
simta ca un animal privat de libertate. Avem toate resursele la indemana, omul nu
mai este preocupat de supravietuire, sa vaneze hrana sau sa isi apere teritoriul,
suntem comozi, dar aceasta comoditate duce la izolare si plictiseala.   

          Pe perioada pandemiei omul a realizat cu adevarat ca mediul urban este o

adevarata cusca.

          Un alt subiect despre care vreau sa vorbesc este legat de perofesorii

traditionali. Profesorii care se considera tot timpul superiori elevilor, nu le permit
acestora sa ii depaseasca, se opun noului si creativitatii.

    Primul lucru pe care profesorul trebuiesa-l faca la clasa este sa creeze o relatie
care sa-i permita elevului sa prinda aripi. Sa fim prietenul copilului, sa aiba
incredere in noi, sa vină cu drag la scoala, sa isi doreasca sa afle lucruri noi.

Agresivitatea.
Pentru a intelege natura impusurilor noastre agresive, trebuie sa le vedem in
contextul originii noastre animale. Animalul se lupta din doua motive: pentru a-si
stabilii dominatia sau pentru a-si stabili drepturile teritoriale.

Astazi, cand abordam subiectul agresivitate nu suntem obiectivi.In ceea ce priveste

natura agresivitatii umane, putem constata ca are la origini trei factori de baza:

1. Factorul ereditar.

2. Experienta individuala( educatia primita)

3. influenta factorilor externi( mediu, frustrarile).

Agresivitatea copilului este cauzata de ceva, datoria noastra este sa descoperim ce

il nelinisteste pe acesta si sa actionam cat mai rapid.

      Parintii copilului rezolva toate problemele legate de supravietuire, iar acesta

ramane cu un surplus de energie. Joaca il ajuta sa-si consume aceasta energie.
Jocul este cel mai valoros mod prin care copiii învață și comunică. Acesta le
permite să își folosească creativitatea în timp ce își dezvoltă imaginația,
dexteritatea, forța fizică, cognitivă și emoțională. Jocul este important pentru
dezvoltarea sănătoasă a creierului, este modul prin care copiii interacționează cu
lumea din jurul lor.