Educație timpurie incluzivă

MODUL I-TEMA 1

Competența comunicativă aparține grupului cheie, adică de o importanță deosebită în

viața umană, prin urmare, formării sale ar trebui să i se acorde o atenție deosebită.
Competența comunicativă este înțeleasă ca un sistem integral de caracteristici mentale
și comportamentale ale unei persoane la care contribuie comunicare de succes, adică
atingerea obiectivului (eficient) și favorabil din punct de vedere emoțional (confortabil
psihologic) pentru părțile implicate.
Competența comunicativă este considerată ca o caracteristică de bază a personalității
preșcolarului, ca cea mai importantă condiție pentru bunăstarea în dezvoltarea socială și
intelectuală, în dezvoltarea activităților specific copiilor - jocuri colective, construcție,
creativitatea artistică a copiilor etc.
Dialogul colegilor are o importanță deosebită în dezvoltarea vorbirii preșcolarii. Aici
copiii se simt cu adevărat egali, liberi, dezinhibați. Aici învață autoorganizarea, performanța
amatorilor, autocontrolul. În dialog, se naște conținut pe care niciunul dintre parteneri nu îl
posedă; se naște doar în interacțiune. Într-un dialog cu un coleg, în cea mai mare măsură,
trebuie să ne concentrăm asupra caracteristicilor partenerului, să luăm în considerare
capacitățile sale (adesea limitate) și, prin urmare, să construim în mod arbitrar afirmația sa
folosind vorbirea contextuală.
Pentru formarea competenței comunicative, două grupuri de metode educație: metode
de acumulare a conținutului vorbirii copiilor și metode care vizează consolidarea și activarea
dicționarului, dezvoltarea laturii sale semantice.
Primul grup include metode:
a) cunoașterea directă a mediului și îmbogățirea vocabularului: examinarea și examinarea
obiectelor, observarea, examinarea spațiilor grădiniței, plimbări și excursii vizate;
b) cunoașterea indirectă a mediului și îmbogățirea vocabularului: vizionarea imaginilor cu
conținut necunoscut, citirea operelor de artă, prezentarea de filme și filme video, vizionarea
televiziunii.
Al doilea grup se utilizează metode pentru consolidarea și activarea vocabularului:
examinarea jucăriilor, examinarea imaginilor cu un conținut bine cunoscut, jocuri didacticeși
exercițiu
Printre fonduri contribuind la formarea competenței comunicative în perioada
preșcolară a dezvoltării copilului în mediul de învățare, se poate observa:
 Dialog
 Crearea unor situații de complot
 Jocuri didactice,
 Exerciții lexicale.
 Un joc de rol este unul dintre mijloacele de formare a competenței comunicative. Jocul
este principala activitate a unui copil preșcolar. Pentru copii, activitatea de joacă își păstrează
semnificația ca. starea necesară dezvoltarea inteligenței, a proceselor mentale, a personalității
în general. Cel mai apropiat și mai ușor de înțeles pentru un preșcolar este un joc, un basm, o
jucărie. Prin aceasta, copilul învață realitatea înconjurătoare, își construiește un model de
viață pentru sine. Uneori, cele mai aparente probleme insolubile în comunicarea cu un
bebeluș sunt rezolvate cu ușurință printr-un joc, o jucărie.
Povestirea este o modalitate utilizată frecvent la vârstele mici, datorită caracterului ei mai
colorat afectiv, mai accesibil. De multe ori, conţinutul poveştilor reproduce propria
experienţă de viaţă a copiilor, fapt ce permite reluarea în diverse variante a unei teme, de
fiecare dată cu elemente de noutate şi surpriză. În povestirea liberă sau fără început sugerat,
copilul poate aborda un aspect nesemnificativ, neînsemnat, poate lungi fără rost povestirea,
poate ajunge la un final neelocvent, însă importante rămân exersarea capacităţii creatoare și
dezvoltarea capacității de comunicare.
Repovestirea, ca activitate organizată în grădiniţă, reuneşte întreaga grupă de copii şi are
ca scop transformarea calitativă în sfera vorbirii, deprinzându-i să se exprime cursiv, logic
sub toate aspectele.
Jocul didactic trebuie apreciat ca bază a conceperii întregii activităţi instructiv educative
din grădiniţă. Acesta contribuie la îmbogăţirea vocabularului, activizarea şi exersarea lui, cât
şi la însuşirea unei exprimări clare, coerente, corecte din punct de vedere gramatical, la
cultivarea independenţei în vorbire şi stimularea creativităţii în exprimarea orală. Cele mai
multe jocuri didactice sunt destinate îmbogăţirii lexicului copiilor cu substantive comune care
denumesc obiecte, fenomene, principalele părţi ale corpului, obiecte de igienă personală,
îmbrăcăminte, alimente etc., iar pentru îmbogăţirea vocabularului cu substantive proprii să
denumească numele lor, al părinţilor, numele localităţii, a ţării, ale unor personaje istorice.
În cadrul prescolarității este necesar ca activitățile să se axeze, în mod preponderent,
pe educarea și însușirea corectă a limbajului. Astfel, exercițiul reprezintă modalitatea de
formare a competențelor de comunicare la preșcolari ce poate fi utilizată divers în cadrul
activităților.