La plantele inferioare (alge și drojdie) corpul vegetativ nu

este împărțit în organe. Plantele superioare au astfel de

organe, îndeplinesc funcțiile de nutriție și respirație.
Datorită lor, planta schimbă substanțe cu mediul, se
înmulțește și crește. Plantele nu au la fel de multe organe
ca animale, dar pot avea și o structură diferită și sunt
împărțite în specii.

Ce organe vegetale se numesc vegetative și tipurile lor

Doar trei părți ale plantei se referă la organe vegetative –
rădăcina, tulpina și frunza. Într-o singură plantă, acestea
sunt adesea în diferite etape de dezvoltare. Plantele se pot
reproduce vegetativ. Organele propagării vegetative a
plantelor sunt lăstari subterane și subterane.
Rădăcina îndeplinește funcțiile:
Fixarea plantei în pământ;
Nutriția solului cu apă și săruri minerale într-o formă
accesibilă;
Furnizarea de nutrienți;
Reproducere.
Rădăcina este un organ axial cu simetrie radială. Vârful său
este acoperit cu o carcasă de rădăcină sub care se află
țesutul educativ. Datorită acestei țesături, crește.
Toate rădăcinile sunt împărțite în principal, lateral și
subordonat și toate formează sistemul rădăcină. În
dicotiledonate, sistemele de rădăcină sunt pivotante, cu
predominanță a rădăcinii principale. La plantele
monocotiledonate, sistemele radiculare sunt fibroase.

Lăstari frunze
În procesul evoluției, plantele s-au adaptat modului de
viață terestru, datorită apariției lăstarilor cu frunze. Mai
târziu, pe ele s-au format frunze și rădăcini.
Prima tragere crește de la mugurele germinativ în timpul
germinării semințelor. Apoi formează lăstari laterali de
ordinul al doilea, iar cei care se ramifică, la rândul lor,
formează lăstari de ordinul al treilea și așa mai departe.

În funcție de tipul de plantă, se disting tipurile de

ramificare:
Simpodialul este caracteristic multor angiosperme și
orhidee;
Monopodial (palmele, phaenopseza și gimnospermele);
Dicotom (mușchi, ferigi).
În funcție de funcțiile îndeplinite, lăstarii se împart în
următoarele tipuri:
Vegetativ;
Generativ;
Vegetativ-generative.
Lăstarii care poartă flori se numesc tulpini de flori.

Ca urmare a stilului de viață neobișnuit al plantei și al

adaptării sale la condițiile de mediu, au apărut lăstari aeri
modificați. Acestea includ: cap de varză, antene, înțepător,
stolon ridicat. La unele plante, lăstarii verzi aplatizați joacă
rolul fotosintezei în loc de frunze, de exemplu, cladodie în
cactusi, Decembristi și mămăligă, phyllocladia în ace,
sparanghel și filantus.

Lăstarii subterani modificați au pierdut funcția fotosintezei,

dar pot depozita substanțe nutritive, contribuie la reluarea
creșterii și reproducerii plantelor.

Aceste lăstari includ:

Caudex;
Stolonul;
Ceapa;
Tubercul;
Corm;
Rizom.
Colecția de țesuturi vegetale care alcătuiesc tragerea se
numește meristem. Organele vegetale situate pe lăstare
sau tulpină (muguri și frunze) sunt conectate printr-un
singur sistem conductor.

Organe vegetative de ordinul doi

Tulpinile și frunzele sunt principalele părți ale lăstarului,
dar sunt considerate organe de ordinul doi. În plus, există
întotdeauna rinichi la tragere.

Frunziș

Frunzele sunt organele externe ale plantelor care

îndeplinesc funcții importante:
Schimb de gaze;
Evaporarea umidității;
Fotosinteza.
În procesul de adaptare la condițiile de creștere, în frunze
s-au format adaptări speciale.

Frunzele strălucitoare reflectă lumina soarelui.

Acoperirea cu ceară pe suprafața plăcii de foi previne
evaporarea umidității. Pubescența îndeplinește aceeași
funcție.
Datorită frunzelor accidentate, planta tolerează mai ușor
rafalele de vânt.
Pentru a proteja împotriva erbivore, unele frunze, de
exemplu, în eucalipt, produc uleiuri aromatice și otrăvuri.
Printre frunzele modificate se numără:
Vânătoare – caracteristică plantelor prădătoare care se
hrănesc cu insecte;
Suculente – frunze groase și cărnoase care acumulează o
sursă de umiditate și nutrienți;
Spine de frunze sunt derivate ale lamei frunzelor (murele)
sau a stipulețelor (salcâmul) care protejează plantele de
consumul de ierbivore;
Antene – formate din vârful frunzelor și ajută planta să se
agațe de suport (mazăre).
Frunzele diferă ca formă (în total există aproximativ 30 de
soiuri), tipul de venare, stipulația, tipul de pețiol. În funcție
de separarea plăcilor de frunze, există două forme
principale de frunze – simple și complexe, când mai multe
pliante sunt localizate pe un singur pețiol.

Tulpina
Tulpinile sunt clasificate în funcție de diferite caracteristici:
Tipul de ramificare;
Locație în raport cu nivelul solului;
Gradul de scrumiere;
Direcția și natura creșterii;
Formă de secțiune transversală.
Tulpinile modificate pot fi supraterane și subterane. Ele
îndeplinesc anumite funcții care sunt importante pentru
viața plantelor.

Organe vegetative modificate

Aici sunt enumerate doar câteva lăstari modificate
subterane și subterane. Există, de asemenea, antene, spini,
tuberidii, cladode și tuberoizi cu rădăcină tulpină.

Rizom
Frunzele de pe rizom sunt reprezentate de o peliculă
solzoasă, în sinusurile din care cresc mugurii. Tulpinile
crescute ale plantei cresc dintr-o parte a mugurilor, iar
rădăcinile din cealaltă. O tulpină de rizom subteran crește
din rinichiul apical al rizomului. Rizomul este viabil, părțile
sale cu muguri sunt utilizate pentru propagarea plantelor.

Stoloni
Acestea sunt lăstari subțiri, alungiți, cu muguri de frunze.
Sunt de scurtă durată, spre deosebire de rizomi, dar
contribuie și la propagarea vegetativă a plantelor. În unele
stolone, o plantă păstrează nutrienți.

Tuberculi
Tuberculii se formează în vârful stolonilor. Cartoful este o
plantă de tuberculi binecunoscută, în tuberculii din care se
acumulează materie organică sub formă de amidon. Pe
suprafața tuberculului există ochi – mici indentări cu
muguri, din care apoi crește un nou tufiș de cartofi.

Becuri
Bulbii sunt, de asemenea, lăstari subterane, care pot fi
sferice, alungite sau în formă de pere. Partea inferioară a
bulbului este o tulpină modificată, iar solzii sunt frunze.
Sistemul radicular bulbos este caracteristic bulbului. Din
rinichii axilari se formează bulbi noi – copii.

Rinichi
Un mugur este germenul unei lăstari care se formează în
sânul frunzei, în vârful lăstarului, rădăcina sau tulpina.
Mugurii pot fi inactivi și apoi nu se deschid, așteptând
debutul condițiilor favorabile pentru creștere, sau de la ei
începe imediat să se dezvolte o tragere.

Rinichii sunt, de asemenea, împărțiți:

Pe funcții (florale, frunze, mixte);
După structură (gol și protejat);
Și după locație (alternativ, opus, curmurat, apical).