UNIVERSITATEA DE STAT DE EDUCAŢIE FIZICĂ ŞI SPORT

FACULTATEA KINETOTERAPIE
DEPARTAMENTUL MEDICINĂ SPORTIVĂ ȘI KINETOTERAPIE

GUBCEAC CRISTINA

STUDIU CU PRIVIRE LA ATRAGEREA COPIILOR CU

DIZABILITĂȚI LIMITATE ÎN ACTIVITĂȚILE DE EDUCAȚIE
FIZICĂ ȘI SPORT

Autorul:
Gubceac Cristina, ciclul II, anul I
Conducător ştiinţific:
Carp Ion, dr., prof. univer.

CHIŞINĂU 2022
 CUPRINS

INTRODUCERE
1. Date generale despre Educația Fizică Adaptată
1.1 Delimitări conceptuale
1.2 Ariile de aplicare ale AMA
2. Educația fizică adaptată în școli
2.1 Echipa de specialiști implicați în AMA
3. Exercițiul fizic și jocul la copiii cu deficiențe mintale – activități practice
3.1 Exercițiul fizic
3.2 Jocul
3.3 Relaxarea
3.3.1 Metode de relaxare
4. Exemple practice de activități motrice adaptate
4.1 Obiectivele activităților motrice adaptate
4.2 Exerciții fizice- exemple practice
4.3 Jocul
CONCLUZII GENERALE
BIBLIO-SITOGRAFIE
 INTRODUCERE
Esenţa educaţiei fizice o constituie mişcarea umană, pusă în slujba îmbunătăţirii condiţiei
fizice şi mentale a oamenilor, a dezvoltării fizice armonioase şi a întreţinerii stării de sănătate.
Întrucât mişcarea umană, sau motricitatea omului, este reprezentată de totalitatea actelor şi
acţiunilor motrice, desfăşurate de om cu scopul de întreţinere a relaţiilor cu mediul natural şi
social, educaţia pentru mişcare reprezintă nu numai o necesitate, ci şi o condiţie a existenţei
umane.
Activitatea de educaţie fizică trebuie privită, astfel, ca o necesitate personală a omului,
alături de alimentaţie, îmbrăcăminte, învăţătură, apă, soare, relaţii umane, spaţiu de locuit etc.
Practicarea sportului nu contribuie doar la menținerea în formă a organismului dar și la
reabilitarea sau reeducarea unor funcții vitale pierdute în urma unor traume, boli, disfuncții sau
sindromuri.
Actualitatea temei. Practicarea sportului și a exercițiilor fizice nu se limitează doar la
persoanele sănătoase care au ca scop menținerea în formă dar devine o necesitate și pentru
diferite tulburări ale aparatului locomotor și anume ale malformațiilor congenitale care atacă în
primul rând copiii. Statistica spune că în ultimii ani a crescut considerabil numărul copiilor
născuți cu diferite deficiențe motorii, ca rezultat al traumelor pre sau postnatale, și anume printre
ele se enumeră paralizia cerebrală infantilă cu toate formele ei, diferite malformații ale sistemului
muscular precum amiotrofii sau distrofii musculare, sindromuri precum autism, down și altele
care își pun amprenta asupra motricității.
Scopul lucrării. Scopul acestei lucrări este de a găsi modalități de integrare a copiilor cu
diferite dizabilități motorii în școli obișnuite și anume de a-i încuraja și ai motiva să practice
educația fizică și diferite tipuri de sport.
Obiectivele studiului. Obiectivele care stau la baza cercetării acestei tematici sunt:
- Cercetarea diferitelor categorii de dizabilități necesare de a fi întroduse în programul
de reabilitare fizică prin exerciții fizice și sport în școli;
- Categorizarea diferitelor tipuri de dizabilități;
- Enumerarea metodelor de motivare a elevilor cu cerințe educaționale speciale de a se
încadra activ în realizarea diferitelor activități fizice și sport;
 - Explicarea conceptului de educație fizică adaptată și sporturi adaptate și importanța
implimentării lor în școala obișnuită;
1. Date generale despre Educația Fizică Adaptată
1.1 Delimitări conceptuale
Pentru a purcede la cercetarea temei abordate, pentru o înțelegere mai amplă a subiectului
ne vom familiariza mai întâi cu câțiva termeni-cheie care vor facilita înțelegerea lucrării și
pătrunderii în esența ei.
Educația fizică adaptată – Educație fizică adaptată înseamnă un program special
conceput de activități de dezvoltare, jocuri, sporturi și ritmuri adecvate intereselor, capacităților
și limitărilor elevilor cu dizabilități care nu se pot implica în siguranță sau cu succes în
participarea nerestricționată la activitățile programului obișnuit de educație fizică.
Activități motrice adaptate (AMA) – nu este altceva decât denumirea în română a
termenului european APA (Adapted Physical Activity). Una dintre cele mai succinte definiții a
acestui termen este prezentat de Tom Reinelt care susțne că: „AMA are ca obiect cele mai
favorabile condiţii care promovează mişcarea, jocul şi sportul pentru persoanele cu dizabilităti”.
În 1994, cu ocazia Congresului Mondial AIESEP din Berlin, s-a prezentat următoarea definiţie:
„Activitatea Motrică Adaptată este o activitate interdisciplinară în teorie şi practică, care se
referă la activitatea de-a lungul vieţii a indivizilor a căror ocupaţie, structură funcţională sau
înfăţişare necesită expertiză în a) realizarea şi adaptarea ecosistemelor şi b) facilitarea
schimbărilor sociale pentru:
- acces egal,
- integrare / inclusiune,
- calitatea vieţii,
- reuşita in mişcare,
- putere de decizie / reactualizare.” (Sherrill)
Cerințe educaționale speciale (CES) – este o sintagmă, care se referă la cerințele în plan
educativ ale unor categorii de persoane, cerințe consecutive unor disfuncții sau deficiențe de
natură intelectuală, senzorială, psihomotrice, fiziologică sau ca urmare a unor condiții
psihoafective, socioeconomice sau de altă natură, aceste cerințe plasează persoana/elevul într-o
stare de dificultate în raport cu ceilalți din jur, stare care nu îi permite o existență sau o
valorificare în condiții normale a potențialului intelectual și aptitudinal de care acesta dispune și
induce un sentiment de inferioritate, ce accentuează condiția sa de persoană cu cerințe speciale.

1.2 Ariile de aplicare ale AMA

Distingem următoarele arii de aplicabilitate a activităților motrice adaptate:
 Copii şi tineri cu dizabilităţi – educaţia fizică şi sportul joacă un rol crucial în dezvoltarea
generală a tineretului. In multe ţări ale lumii se pune accentul pe educaţie inclusivă şi
educaţie fizică inclusivă. Pentru a implementa o educaţie fizică de calitate, care să
includă copiii cu dizabilităţi sunt necesare eforturi suplimentare de iniţiere şi încurajare a
schimbărilor de atitudine faţă de integrare şi incluziune.
 Terapie şi reabilitare – de-a lungul ultimelor trei decade abordarea psihomotorie a
influenţat tratamentul terapeutic şi programele educaţionale din şcoli. Scopul este de a-l
abilita pe individ cu mijloace ale activităţii fizice, astfel influenţând nu doar
comportamentul său motor ci şi dezvoltarea sa generală. Sportul ca element de reabilitare
are o lungă tradiţie şi s-a extins dincolo de instituţiile specifice ca spitale şi centre
medicale, la cluburi sportive focalizate pe activităţi pentru sănătate şi stare de bine.
 Sportivi cu disabilităţi – sportul de elită s-a dezvoltat considerabil de-a lungul ultimilor
ani. Mişcarea paralimpică a avut un impact imens asupra nivelului de conştiinţă al
publicului larg şi în lumea sportului. Performanţa şi excelenţa sunt elementele cheie ale
mişcării paralimpice sportive de astăzi.
Extinderea şi specializarea sunt două principale caracteristici ale dezvoltării ştiinţelor
sportului. În anul 2000 Consiliul Internaţional al Ştiinţelor Sportive şi Educaţiei Fizice a publicat
lista cu cele 19 arii de specializare ale acestora:
 Pedagogia Sportului
 Activităţile Motrice Adaptate
 Sociologia Sportului
 Istoria Sportului
 Filozofia Sportului
 Psihologia Sportului şi Exerciţiului
 Biomecanica
 Fiziologia Exerciţiului
  Ştiinţa Antrenamentului
 Educaţie Fizică şi Sport Comparate
 Kinantropometrie
 Psihomotricitate, Învăţare Motrică şi Control Motor
 Ştiinţa Politică a Sportului
 Facilitarea Sportului
 Informare în Sport
 Legislaţie Sportivă
 Management în Sport
 Medicină Sportivă
 Viziuni Sportive
Se observă aşadar, integrarea AMA într-o largă interdisciplinaritate şi încrucişare între
discipline, un domeniu care de-a lungul timpului a fost şi va continua să fie deschis dezvoltării.
Abordările disciplinar încrucişate în predare şi cercetare au devenit din ce în ce mai importante.
Profesioniştii AMA se concentrează pe: amenajarea şcolilor, activităţi recreaţionale/sportul
pentru toţi, programe universitare, sportul de elită, publicaţii şi conferinţe, organizaţii sportive,
stiinţe sportive şi educaţie fizică.

2. Educația fizică adaptată în școli

Educația fizică se constituie ca o necesitate oentru toți indivizii și în special pentru cei cu
nevoi speciale. Astfel apare educația fizică specială sau adaptată, care este o ramură a educației
fizice ce urmărește recuperarea și integrarea socială prin promovarea programelor adaptate
diferitelor tipuri de deficiențe. Se cunosc 3 tipuri de asemenea programe:
Programe adaptate care implică modificarea activităților fizice tradiționale, astfel
încât să ofere posibilități de participare pentru toți deficienții;
Programe corective care se adresează în special recuperării funcției posturale și
adeficiențelor de biomecanică a mișcărilor;
Programe de dezvoltare care urmăresc îmbunătățirea nivelului calităților motrice
și a posibilităților de realizare a deprinderilor și priceperilor motrice.
 2.1 Echipa de specialiști implicați în AMA
Profesorul de educație fizică adaptată – specialist în probleme de corectare a
deprinderilor motrice, de educare a posturii și a biomecanicii mișcării, prin exerciții fizice;
Mijloacele utilizate vor avea un caracter profilactic, de dezvoltare și recuperare – reabilitare.
Acest specialist va avea o varietate de programe, din aria jocurilor dinamice, ramurile de sport,
activităților de expresie corporală, pentru toți copiii care au nevoie de tratare diferențiată sau de
program individualizat. Ca și profesorul de educație fizică acesta are competenșe în ceea ce
privește îmbunătățirea fitness-ului. Trebuie amintit faptul ca profesorul de educatie fizica
adaptata lucreaza atat in scoli speciale, cat si in scolile de masa, ca profesor de sprijin – asista
participarea copiilor cu deficiente, integrati in colective obisnuite, la lectiile de educatie fizica.
Psihopedagogii sunt cei care răspund de: diagnoza psihoeducațională, strategii de
modificare comportamentală, stimularea discriminării auditive, îmbunătățirea percepției vizuale,
activități de tutoriat, instruire de grup, remedierea dificultăților de citire, scriere, operații
aritmetice, etc.
Psihologul școlii realizează observarea comportamentului copilului, aplică teste, prescrie
scheme de lucru, urmărește evoluția în timp, monitorizează și consiliază. Aceste informații sunt
utile profesorului, antrenorului, în realizarea procesului de evaluare, învățare și stabilirea de
relații interpersonale de grup.
Kinetoteraputul oferă servicii în recuperarea funcțiilor neuro-musculoscheletice prin:
analiza funcției reflexe, evaluarea amplitudinii mișcărilor, evaluări segmentare, cererea
premiselor de reînvățare a mersului și a deprinderilor de autodeservire. (Scarnati, 1971)
Dacă kinetoterapeutul asista permanent subiectii prin posturari, mobilizari, etc.,
profesorul de educatie fizica adaptata este cel care, prin mijloacele utilizate, depaseste acest nivel
si angajeaza subiectul intr-o experienta educationala neasistata, autonoma.
In concluzie, kinetoterapeutul si profesorul de educatie fizica adaptata exercita roluri
distincte, complementare, necompetitive.

3. Exercițiul fizic și jocul la copiii cu deficiențe mintale – activități practice

3.1 Exerciţiul fizic
Exercițiul fizic este un real mijloc de asistenţă maximală a elevilor cu handicap
intelectual.
 În principal, practicarea exerciţiului fizic dezvoltă calităţile fizice ale oricărui copil,
precum şi aptitudinile motrice de bază. De asemenea lipsa formării acestora poate fi suprimată
prin acest mijloc.
Prin exerciţiu fizic se ameliorează parametrii funcţionali ai întregului organism al
copiilor.
 sistemul nervos al copilului va fi mai adaptabil solicitărilor de învăţare şi cotidiene.
 funcţiile psihomotrice ale elevilor (lateralitatea, schema corporală, orientarea spaţio–
temporală), se dezvoltă într-un ritm mai alert decât prin alte intervenţii.
 organizarea percepţiei, un item indispensabil dobândirii scris-cititului şi activităţilor
coordinative se realizează relativ facil prin exerciţii.
 ameliorare coordonării oculomotorii şi a coordonării muşchilor mici ai mâinii, este dificil
de realizat în afara exerciţiului fizic.
 sensibilitatea, în special cea kinestezică, bază a dezvoltării altor funcţii, creşte în acuitate.
De asemenea un aspect deloc de neglijat este creşterea nivelului de socializare şi
creşterea capacităţii de autoevaluare care se pot de asmenea obţine prin exerciţiu.
3.2 Jocul
Una intre formele cele mai importante de manifestare a copilului este jocul. Jocul,
conceput ca terapie se înscrie în noua tendinţă de evoluţie a metodelor de predare-învăţare,
urmărind să acorde noi posibilităţi copilului deficient mintal.
Jocurile valorifică toate dezideratele precizate anterior când s-au făcut referiri la valenţele
exerciţiului fizic. În plus, jocul este mult mai accesibil fiind activitatea de bază la vârsta şcolară
mică.
Jocul facilitează activităţile perceptive prin contactul direct cu obiectele; cele senzorio-
motrice alergarea, săriturile, prehensiunea, aruncările, gesturile de bază; domeniile social-
afective: atragerea, repulsia, identificarea, reprezentarea diferitelor roluri şi statuturi familiale,
şcolare şi sociale.
Prin reguli, jocul stimulează memoria, atenţia, capacitatea de concentrare.
3.3 Relaxarea
Relaxarea este o stare opusã stresului de orice fel, fiind esenţialã pentru menţinerea
sănătăţii. Pe scurt poate fi definită ca o atenuare a tensiunilor de orice natură (nervoasă, psihică,
somatică) şi schimbarea centrului de atenţie, de concentrare de efort.
 Din punct de vedere energetic relaxarea e importantă prin obţinerea echilibrului, a
armoniei interioare ceea ce asigură rezerve semnificative de energie ce pot fi folosite în
beneficiul propriu sau pentru îngrijirea copilului.
Din punct de vedere fizic relaxarea nu reprezintă o scădere a tonusului muscular ci o
corectare a acestuia. Aşadar un element esenţial în cadrul lecţiilor AMA este reprezentat de
însuşirea capacităţii de relaxare voluntară, cuprinzând toate părţile corpului.
În cadrul programului AMA un rol important îl joacă climatul psihologic, atmosfera
locală, comunicarea între echipa de recuperare şi pacient, care pot produce:
 relaxare psihică;
 relaxare generală;
 relaxare musculară;
Astfel obţinând un efect psihoterapeutic, psihosocial, neurovegetativ şi neuromioartokinetic
favorabil.
3.3.1 Metode de relaxare
Metoda I. Parrow
Autorul recomandă pentru relaxarea corpului şi psihicului următoarele:
- copilul este invitat să se aşeze în decubit dorsal cu capul aşezat pe o pernă, în
continuarea trunchiului, membrele superioare în uşoară abducţie cca. 30 grade cu
palmele pe pat (pronatie), cu membrele inferioare uşor flectate din genunchi, care
se sprijină pe un sul.
- profesorul îi va urmări respiraţia concentrându-se pe dirijarea aerului: inspirul pe
nas, expirul pe gură, cu pronunţarea sunetului „uu”; acestea au rolul de a regla
mişcările respiratorii şi de a produce o alcaloză generatoare de stare plăcută de
relaxare generală.
Respiraţiile urmărite se repetă de 20 de ori sau mai mult, dacă e necesar până la obţinerea
relaxării.
Metoda Maccagno
Tehnica se desfăşoară astfel: copilul în decubit dorsal se întinde pe o canapea la
maximum de comoditate posibilă cu membrele superioare întinse în sus pe lângă ureche şi
membrele inferioare spre jos, respiră degajat, liniştit, întinde în sus şi în jos membrele superioare
şi inferioare, apoi revine în poziţia iniţială. Autoelongaţiile se vor repeta de 10-15 ori sau 5-6
minute. Metoda se aplică individual şi în grup.
Meloterapia
Se vor asculta melodii specifice vârstei de pe mijloace audio.

4. Exemple practice de activități motrice adaptate

4.1 Obiectivele activităților motrice adaptate
1 Îmbunătăţirea funcţiei psihomotrice (ameliorarea lateralităţii, schemei corporale,
orientării spaţio-temporale, echilibrului).
2 Ameliorarea coordonării oculomotorii.
3 Creşterea sensibilităţii kinestezice.
4 Stabilizarea dominanţei mâinii şi a ochiului.
5 Dezvoltarea coordonării muşchilor mici ai mâinii.
6 Influenţarea pozitivă a funcţiei respiratorii.
7 Creşterea nivelului de socializare.
8 Creşterea capacităţii de autoevaluare.
4.2 Exerciții fizice – exemple practice
1. Obiectiv: asuplizarea musculaturii gâtului
A PI: aşezat
T1 Ext. capului/inspir
T2 F capului/expir
T3 F laterală dreaptă/expir
T4 F laterală stănga/inspir
T T1,4 Mişcare activă
E dozare: 10 repetări
Ritm respirator
Comanda verbală, se insistă pentru atingerea amplitudinii maxime de mişcare
2. Obiectiv: încălzirea musculaturii braţelor
A PI: stând depărtat
T1 abducţia braţelor/expir
T2 revenire/inspir
T T1,2 mişcare activă Indirect, prin inversarea timpilor respiratori se realizează tonifierea
musculaturii respiratorii
E dozare: 4 serii a 4 repetări, pauza 3 secunde între serii
Ritm: respirator
Comanda verbală
3. Obiectiv: încălzirea musculaturii braţelor, coordonarea MS
A PI: aşezat
T1 circumducţii ale braţelor spre înainte
T2 circumducţii ale braţelor spre înapoi
T T1,2 contracţii succesive ale întregii musculaturi a braţelor
E dozare: 4serii a 10 mişcări complete spre înainte şi 10 spre înapoi, pauză 5 secunde între
serii
Ritm ¼
Comanda verbală
4. Obiectiv: încălzirea musculaturii abdominale şi a musculaturii spatelui, asuplizarea coloanei
A PI: aşezat
T1 răsucire a trunchiului spre stânga/inspir
T2 arcuire/expir
T3 răsucire a trunchiului spre dreapta/inspir
T4 arcuire/expir
T T1,4 contracţii ale musculaturii abdominale
E dozare: 4 serii a 4 repetări. Pauză de 3 secunde între serii
Ritm respirator
Intensitate-amplificarea mişcării până la amplitudinea maximă
Comanda verbală.
5. Obiectiv: conştientizarea atitudinii posturale corecte
A PI stând lateral faţă de oglindă cu privirea spre aceasta
T1 se corectează postura: retropulsie umeri, Ext. Coloană dorsală şi cervicală, contracţie
abdominali şi fesieri
T mişcare activă asistată
E dozare: 10 repetări
 Ritm propriu elevului
Comanda verbală, vizualizare, stimulare manuală pe torace şi la nivel fesier

4.2 Jocul
Soldăţeii
Copiii, în sala de clasă, în bănci, au fiecare boabe de porumb într-o grămăjoară şi cu
creta, desenată o diagramă cu o formaţie de 5 coloane de puncte vertical şi10 orizontal, la
distanţe de 2 centimetri între ele. La semnal ei trebuie să îşi completeze „plutonul” cu boabe.
Câştigă cel care reuşeşte primul. Jocul se complică prin lipsa diagramei, elevii având o schemă
verbală de urmat ( 5 soldaţi pe orizontală, 10 pe verticală ) ş.a.m.d.
Tractorul
Elevii, în sala de clasă, în bănci, au un creion şi o cutie de chibrituri. La 30 de centimetri
de aceasta se află trasată o linie tot de 30 de centimetri. Copiii trebuie să împingă cutia cu
creionul până dincolo de linie. Jocul durează 15 minute, câştigă cel care reuşeşte cele mai multe
transporturi.
Mingea în cerc
Elevii formează un cerc cu raza de 2 metri. Propunătorul se află în mijlocul cercului şi va
arunca pe rând mingea fiecărui copil , care trebuie să o restituie prin aruncare. Raza cercului este
mărită treptat. Se începe cu o minge mare, de plajă apoi cu mingea de fotbal. Durata jocului este
de 10 aruncări pentru fiecare copil.
Strângerea recoltei
Jucătorii sunt aşezaţi în cerc, cu faţa la centrul cercului în mijlocul căruia se află multe
boabe de porumb. În spatele lor, la o distanţă de 4 metri se găsesc pungi de nylon pentru fiecare
câte una. La semnalul dat copii aleargă să ia un bob, pe care îl vor transporta în „sac”, tot prin
alergare şi vor continua până la epuizarea boabelor din centru. Câştigă cel care a adunat o
„recoltă” mai mare. Iniţial se repetă o singură dată. Pe parcursul programului jocul se va relua
de 2—3 ori în aceeaşi şedinţă.
 CONCLUZII GENERALE
În concluzie putem afirma că educația fizică este disciplina care poate ajuta elevii cu CES
la integrarea și recuperarea mai rapidă într-un colectiv. Ei trebuie ajutați și încurajați pentru a
face față cerințelor educative, pentru a înfrunta un obstacol. Sportul reprezintă un puternic
stimulent educativ prin specificul său concurențial și spiritul de echipă. Toate aceste calități se
pot obține prin ramuri de sport adaptate specifice indivizilor. Acești tineri pot atinge nivelul de
sportivi de performanță participând la campionatele naționale și internaționale pentru persoanele
cu nevoi speciale
Un rol important în acest demers generos, le revine medicilor, psihologilor, profesorilor
de educație fizică și altor specialişti, care și-au diversificat și perfecționat continuu mijloacele de
acțiune, Sport. ele ajungând să fie tot mai mult solicitate și valorificate în beneficiul celor cu
nevoi speciale.
Copiii pot manifesta un comportament provocator sau inadecvat, deoarece nevoile lor de
învățare nu sunt satisfăcute, deoarece întâmpină dificultăți sociale sau emoționale acasă sau la
școală. Multe diagnostice sau sindromuri, cum ar fi tulburarea de ADHD, autismul sau sindromul
Tourette, sunt legate de diferite tipuri de comportament inadecvat. Copiii cu aceste diagnostice
particulare și familiile lor au nevoie de ajutor din partea unei echipe multifuncționale și de sprijin
din partea mai multor instituții.
După mai multe studii s-a confimat că orele de educația fizică necesită a fi perfecționate
în direcția incluziunii elevilor cu CES. Prin încercarea de a-i implica în mod direct și responsabil
în cadrul orelor de educație fizică și sport, trebuie de-i ajutat să-și învingă temerile, să se
autodepășească, să colaboreze cu colegii, motivându-i prin faptul că și ei pot îndeplini sarcini,
pot executa și pot progresa în activitatea fizică, fără a fi marginalizați sau priviți cu ochi diferiți
de persoanele care-i înconjoară. Profesorii care activează cu elevii cu CES, ȋntotdeauna ȋncearcă
să găsească cele mai potrivite căi prin care să-şi ȋnsoţească elevii către cunoaștere și integrare.
Nu este simplu, dar cu dăruire, imaginaţie și multă răbdare se pot crea strategii eficiente,
care să-i sprijine ȋn acest sens. Având ca reper lucrări de specialitate cu informaţii despre
elemente de pedagogie și specificul dezvoltării psihoindividuale ale unui copil cu deficienţe, ar
putea fi realizate programe de intervenţie și activităţi de ȋnvăţare adecvate nevoilor fiecăruia.
Metodele și procedeele didactice trebuie adaptate contextului.
 BIBLIO-SITOGRAFIE

1. Dragnea A. Teoria educației fizice și sportului. București, Editura Cartea Școlii, 2000.
241 p.
2. Inițiere motrică timpurie – Exerciții pentru copii cu dezabilități intelectuale. Editura
Fundația SPECIAL OLYMPICS din România, Aprilie 2016.
3. Radu Gh. Psihopedagogia școlarilor cu handicap mintal. București: Editura Pro
Humanitas, 2000. 230 p.
4. Csorba D. Fundamentele psihopedagogiei speciale. Bucureşti: Editura CREDIS, 2007.
53 p.
5. Ghidul profesorului. Educație inclusivă - Curriculum școlar, clasele I-IV. Chișinău:
Editura Lumina, 2003.
6. Maravela T. Strategii de intervenție și modele de lucru cu copii cu CES. C.S.E.I.
Brăila.
7. Scarnati R. A. The role of the physical therapist in special education. Rehabil
Lit. 1971 May;32(5):130-7.
8. https://www.lawinsider.com/dictionary/adapted-physical-education
9. https://www.academia.edu/27357174/activitati_motrice_adaptate_la_elevii_cu_CES
10. https://www.rasfoiesc.com/sanatate/medicina/Educatia-fizica-si-sportul-ada82.php
11. http://fefs.s1t.eu/fisiere/cadre/Activitati%20motrice%20adaptate_curs.pdf