Furia Assiriană

Armata Assiriană este probabil una dintre cele mai complexe, temute și puternice armate din
Orientul Antic. Aceasta a stat la baza formarii Imperiului Assirian, ce a durat patru secole, mai
exact intre secolul al X-lea si secolul al XII-lea inainte de Hristos, deaorece în statul
mesopotamian era istaurată o Regalitate militara, ce avea la baza ideile expansioniste ale regelui
Ashurnasirpal II. Prin politica aceasta agresiva, ce consta in numeroase razboaie de cucerire si
raiduri, assirienii castigau frontiere importante pentru apararea lor iar totodata se bucurai si de
avantaje economice insemnate, ce hraneau temuta lor masinarie de razboi.

Asemenea altor armate aproape imposibile de invins din istorie, la baza Armatei Assiriene
stateau trupe bine antrenate, arme si tehnologii de razboi superiore si cel mai important, o
disciplina riguroasa. Initial aceasta era alcatuita din fermieri din nordul Iranului de astazi, oameni
puternici ce combinau curajul unui beduin, cu tenecitatea unui fermier si duritatea unui om
crescut printre munti, insa odata cu expansiunea statului, trupele au inceput sa se diversifice,
aparand soldati din foste state independete Babyloniene, din regatele Siriene, aramaici din
triburile Itusi si Guraya, ba chiar si trupe auxiliare formate din Mezi, Arabi, Cimerieni si Elamiți.

Acestia erau impartiti in doua categorii, soldatii profesionisti, numiti kisir sharruti ce erau
selectati, recrutati si stationati in diferite orase si provincii din intregul Imperiu, si recrutii ce
puteau fi ori soldati ai regelui, ce li se spunea sabe sharri de obicei tineri ce trebuiau sa isi
indeplineasca datoria ilku, o taxa platita de cei ce detineau pamant prin munca fizica, sau
rezervele, sha kutalli, ce se traduce ca ,,cei din urma,, si ce erau mobilizati doar in cazuri de
neaparata nevoie. Acest tip de organizare al armatei scurta timpul de reactie in cazul unui atac
surpriza la granite, unei revolte in randul populatii sau daca oastea trebuia adunata rapid pentru o
noua expeditie. Pe langa aceste categorii de trupe, existau binenteles oamenii ce se ocupau de
logistica, comunicare, fie prin scrisori sau semnale cu fum, spionaj, securitatea sistemului si
chiar si un fel de propaganda. Desi cifrre referitoare la marimea armatei nu am fost niciodata
consemnate, expertii estimeaza ca in secolul al XII-lea inainte de Hristors regele Assiriei ar fi
putut aduna pana la jumate de million de soldati, incluzand rezervele.

Infanteria era de doua tipuri. Cea usoara era alcatuita din arcasi si prăștiasi, ce purtau o
tunica scurta insa nu aveau nicio arma pentru lupta corp la corp, in timp ce infanteria grea era
formata din lancieri echipati cu o armura de zale, casca conica si scuturi rotunde sau alungite ce
in unele cazuri erau cat ei insisi. Cei ce faceau parte din cavalerie aveau o uniforma silimilara,
acestia luptand ori cu sulite sau cu arcuri scurte in timp ce calareau fara șea, capastru sau pinteni
insa pe un cal imbracat in armura. Eblematice pentru luptatorii assirieni sunt carele de lupta
usoare, ce gazduiau trei sau patru soldati, de obicei un viziteu, unul sau doi arcasi si un lancier,
trasi de doi sau trei cai. Un alt as in maneca nemiloasei armate era tehnologia de asediu. Tuneluri
subterane, scari mobile, berbeci pentru spargerea portilor, catapulte si cele mai eficiente,
turnurile fixe sau mobile, erau modalitatile prin care assirieni reauseau sa cucereasca o cetate
bine fortificata, neputand fi opriti nici macar de uleiul incins aruncat peste acestia. Odata ce
orasul era capturat, jefuit iar locuitorii sai erau fie ucisi fie capturati, soarta locului se decidea in
functie de interesul strategic, arsa din temelii sau reconstruita.

Penrtru assirieni, razboiul era un obiect plin de glorie si mandrie, asa ca acestia si-au
imortalizat faptele prin arta, mai exact prin stele, orthostate, monoliți, statui, si placi sculptate
precum cele de la palatele Nimrud, Korshabad si Nineveh. Aceste sculpturi socant de detaliate si
complexe infatisau scene de lupta, de la cause pana la urmari, insa doar partile favorabile, niciun
assirian fiind surpins mort sau ranit. Spre exemplu dintr-o placa a palatului de la Nineveh, cea ce
infatiseaza lupta de la Til Tuba impotriva elamiților, putem observa o tactica aparte folosita de
armata assiriana. Acestia si-au impins inamicii atat de tare incat i-au aruncat in raul Ulai. De
asemenea, aici putem observa si cum regele elemit este decapitat dar si ce se intampla dupa
lupta, instalarea regelui marioneta si justificarea adusa de regele assirian Ashurnasirpal celor din
Urartu pentru razboiul cu Elam.

Toate acestea fiind spuse, putem afirma faptul Armata Assiriana era insasi nucleul statul, al
evolutiei, gloriei si prosperitatii acestuia, exemplul unui sistem monarchic militar agresiv dar
efficient, ce a creat un Imperiu si a consacrat o armata dea-dreptul legendara.

Surse
1. Ancient Iraq – Georges Roux
2. Assyria vs Elam: The battle of Til Tuba – The British Museum
https://youtu.be/vpe7fevbReA