STILURILE FUNCȚIONALE

Stilul beletristic = Stilul artistic – stilul operelor literare și se deosebește de toate celelalte stiluri prin
scopul estetic și dimensiunea ficțională.

Trăsături:

 Se remarcă prin prezența expresivității, caracteristică a limbajului dată de utilizarea figurilor de

stil , a imaginilor artistice, a timpurilor verbale, a semnelor de punctuație cu valoare expresivă;
 Sunt utilizați termeni polisemantici, cu sens conotativ;
 Este prezentă atât funcția tranzitivă a limbajului, cât si cea reflexivă (funcția tranzitivă urmărește
transmiterea unei informații, iar funcția reflexivă urmărește transmiterea unor sentimente);
 Se remarcă încărcătură afectivă;
 Pot fi valorificate toate registrele limbii (neologisme, arhaisme, regionalisme, elemente de argou și
de jargon)
 Apare o totală libertate în sensul respectării sau ignorării normelor limbii;
 funcţia poetică şi expresivă (emotivă).

Stilul științific – limba îndeplinește funcția de comunicare în domeniul științei și tehnicii.

Forme de manifestare: discursul științific, comunicările științifice, colocviile, prelegerile, studiile
științifice și tehnice, articolele de specialitate, frânturi din manualele școlare (fizică, chimie, biologie).
Trăsături:
 Exprimarea obiectivă, impersonală;
 Lipsa încărcăturii afective și a elementelor de expresivitate;
 Utilizarea termenilor monosemantici, cu sens denotativ;
 Funcția tranzitivă a limbajului;
 Corectitudine, concizie, claritate, accesibilitatea mesajului, proprietatea termenilor;
 Pe lângă registrul standard al limbii, regăsim registrul neologic;
 Se folosesc elemente extraverbale de comunicare: desene, scheme etc.
 La nivel morfologic apar:
o verbe cu valoare imperativă (a se vedea, a se observa, a se urmări etc);
o substantive provenite din infinitive lungi (selectarea, demonstrarea, accelerarea)
o pluralul academic – folosirea persoanei I plural în locul singularului.
 Stilul juridico – administrativ – acest stil are două aspecte și se manifestă pe două domenii de activitate.
Aspectul administrativ – limba îndeplinește funcția de comunicare în relațiile oficiale, între instituții,
între persoane și instituții. Forme: cererea, procesul-verbal, curriculum vitae, raportul oficial, scrisorile
oficiale, discursurile oficiale etc.
Aspectul juridic – limba îndeplinește funcția de comunicare în domeniul juridic. Forme: Constituția,
legea, ordonanța, ordinul, trimiterea în judecată, recursul, apelul etc.
Trăsături:
 Exprimarea obiectivă, impersonală;
 Lipsa încărcăturii afective și a elementelor de expresivitate;
 Utilizarea termenilor monosemantici, cu sens denotativ;
 Funcția tranzitivă a limbajului;
 Corectitudine, concizie, claritate, accesibilitatea mesajului, proprietatea termenilor;
 Pe lângă registrul standard al limbii, regăsim registrul neologic;
 La nivel morfologic apar:
o verbe impersonale, reflexiv impersonale sau impersonale la diateza pasivă (trebuie, se știe, se
interzice, este interzis etc);
o expresii verbale impersonale (este obligatoriu, este necesar)
o substantive provenite din infinitive lungi (modificare, notificare, cerere, încredințar, aprobare);
o locuțiuni adverbiale (în mod necesar, în mod obligatoriu);
 La nivel stilistic apr clișee lingvistice: formule de adresare, formule de încheiere, obligativitatea
datei, a semnăturii, structura specifică anumitor tipuri de acte și norme juridice (structura textelor de
lege în capitole, articole, alineate, structura specifică cererii, procesului-verbal).

Stilul publicistic – îndeplinește funcția de comunicare în presa scrisă și audiovizuală. Se situează la

granița dintre stilul juridic-administrativ și cel științific, pe de o parte, și cel colocvial și artistic, pe de altă
parte, împrumutând trăsături din ambele categorii.
Forme: articolul de ziar/revistă, interviul, cronica, editorialul, știrea, comentariul, reportajul, interviul,
ancheta, masa rotundă etc.
Trăsături:
 Se remarcă atât funcția tranzitivă a limbajului, cât și funcția reflexivă;
 Sunt utilizați atât termeni monosemantici, cât și polisemantici, atât cu sens denotativ, cât și conotativ;
 Se remarcă atât scopul informativ, cât și persuasiv;
 Textul poate fi lipsit de expresivitate sau poate utiliza elemente de expresivitate;
  Unele forme reclamă lipsa încărcăturii afective, altele o permit;
 Pot fi utilizate toate registrele limbii, în măsura în care autorul dorește să trezească interesul, să
impresioneze publicul;
 Comunicarea poate îmbrăca forme aparținând celorlalte stiluri;
 Urmărește captarea atenției publicului prin imagini, titluri incitante, uneori șocante;
 Se remarcă deseori atitudine polemică.

Stilul colocvial – îndeplinește funcția de comunicare în viața cotidiană, între prieteni și membrii familiei.
Trăsături:
 Se remarcă o totală libertate în sensul respectării sau ignorării normelor limbii, fără ca, în acest
caz, scopul să fie valorificarea artistică a limbajului;
 Poate valorifica toate registrele stilistice ale limbii;
 Termenii pot fi atât monosemantici, cât și polisemantici, atât cu sens denotativ, cât și conotativ;
 Sunt utilizate atât funcția tranzitivă a limbajului, cât și cea reflexivă;
 Este stilul cu cea mai accentuată încărcătură afectivă;
 Comunicarea este naturală, relaxată;
 Oscilează între concizie și abundență în exprimare;
 Sunt utilizate și mijloace nonverbale și paraverbale de comunicare (gesturi, sunete, mimică,
poziția corpului etc).