PARTEA ÎNTÂI

Interferenţe medievale
 Capitolul I

ÎNTÂLNIREA CU CELE DOUĂ STEME VOIEVODALE

DIN
CURTEA DE ARGEȘ

Mi-a trebuit câtva timp să mă dezmeticesc atunci când — datorită fostului meu
profesor, Gheorghe Oprescu, — m-am aflat în secţia de artă medievală a Institutului
de Istoria Artei din București. De fapt, trebuia să aleg un drum de activitate care îmi
era necunoscut. Țelurile pe care mi le propusesem, viziunea despre lume și
străduințele mele se conturaseră într-un alt peisaj și alt timp decât cele de care m-am
apropiat şi am căutat să le fac înțelese din 1960 înainte. Proiectasem, atunci când am
plecat din Constanţa și am presimțit că această despărţire nu va avea sfârșit, o lucrare
literară, o trilogie pe care o intitulasem Simfonia dobrogeană. Tipărisem. chiar
Blocada, unde încercasem să dau viață unor personaje ale căror destine erau legate
de viața portului, de zbuciumul valurilor și de ademenirea orizonturilor. De fapt,
acesta era ultimul roman al trilogiei, dar l-am scris la început deoarece eroii săi îmi
erau mai apropiaţi, îi cunoscusem, îmi întretăiaseră drumul. Primul roman, cu o docu-
mentare care odihnește într-un dosar, s-a numit Ovidiu la Tomis și am vorbit adesea
de el când mi-am mărturisit deşartele proiecte literare. Am fost tentat să dau naștere
unor personaje, lui Ovidiu — ostracizat în mijlocul unei lumi pe care a privit-o multă
vreme ca barbară — şi unui arheolog din timpurile noastre, care căuta să găsească
semnificaţia tăcerii ultimilor ani de viaţă ai poetului, din care nu ni s-au mai păstrat
nici o poemă, nici o scriere, nici o ştire. Trăisem sentimente asemănătoare: revolta
față de primitivismul moravurilor — impus, în zilele noastre de regimul inuman
comunist —, apoi dorința de revenire la un mod firesc de existență. În sfârșit, în
Toragai, cel de-al doilea roman al trilogiei, îmi propusesem să descriu viaţa unui erou
dintr-o mică insulă tătară, rămasă în Dobrogea de pe timpul marii aventuri europene
a lui Batu Chan. În realitate o legendă, un personaj dispărut dinaintea intervalului de
timp pe care îl acoperă povestirea, a cărui existență se conturează treptat în amintirea
celorlalţi; adorat de o mână de oameni, mereu prezent în viața și visele lor. Aș fi dorit
să înfăţișez în trilogia mea Dobrogea antică, cea medievală, cea contemporană, iar ca
peisaje întinsul mării, plaja acoperită ritmic de desfășurarea îmblânzită a valurilor,
țărmul unde, nemișcat, Ovidiu aștepta triremele romane să-l poarte către cetatea
luminoasă de unde fusese izgonit, apoi stepa nesfârșită, deșertul ierburilor frământate
de vânt, această Dobroge din Toragai, digurile asediate de valuri, vapoarele
fantomatice, mărfurile, aventurierii și prostituatele apărând în paginile (de mult
uitate) ale Blocadei. Și — împotrivindu-s e mării, stepei și adâncimii cerurilor —
moartea, risipirea fiinţelor omenești, a întăptuirilor și speranțelor lor.

Cercetătorii din secția med iev ală a Ins tit utu lui de Ist ori a Art ei, und e am fos t
numit fără să mi se cea ră dos ar și vre o pre găt ire anu me, își ori ent ase ră stu dii le căt re
regiun ile car e le era u fam ili are . Eu mi- am pro pus să stu die z art a med iev ală din
Muntenia, deoare ce tre cut ul Dob rog ei se înv eci na cu cel de din col o de Dun ăre . Înt âl-
nisem și un savant , Emi l Lăz ăre scu , ale căr ui stu dii aco per eau ace eaș i reg iun e, și car e
-ni-a îndrumat cercetările cu luminoasă generozitate încă din primele zile. După mai
binede un deceni u de înc his oar e com uni stă , Emi l Lăz ăre scu găs ise o pos ibi lit ate de
supraviețuire la institutul condus de Gheorghe Oprescu, unde se adăpostiseră și alți
„oameni de știință „nedemni“.
 PAVEL CHIHAIA _

c e t a r e d i n j u m ă t a t e a d e m i l e -
$ | î m i s t a b i l e s c e p o c a d e c e r
A fost mai co m p l i c a t a s t ă s c h i m b a r e
â n e , c a s ă n u m a i v o r b e s c d e a c e
m e d i e v a l ă î n ț ă r i l e r o m
niu de cultură d i s i m u l a t p o n g i y e o n B e e ş i
m e l e , d o l a i n t e r e s u l n e
a preocupărilor i p e c a r e s e S i E l e a : i j e z $
i n e ş i v e c h i l e b i s e r i c
prostituate la frescele bizant g i c a r e C a l , g a i p e e r u n e
a s ă l e î n f ă ț i ş e z . A m a v u t c o l e
ale căror trăsături u r m m a i la î n e m â n ă , d o c u -
ș i X V I I I , u n d e c e r c e t a r e a e r a
e s e c o l e l e X V I I
mai apropiate, d D a r d i n t r u înncceep p
i u t a m f f o s t at ra s - f ă r ă să á
a s e , b i b l i o g r a f i a m a i a r g ă .
mentele numero e a d e p ă r t ă r i l o r , e r e p o c a a m a i
l e m a c o m p e t e n ţ e i -, d i n t r - o c h e m a r
îmi pun p r o b c e l e d o u ă v e t r e a l e a c e s -
u t ă , c ă t r e s e c o l u l a l X I V - l e a , c ă t r e
tainică, m a i p u ț i n c u n o s c l o r p e s t e 7 0
â m p u l u n g . D a c ă î m i p r i v e s c l i s t a c e
tor î n c e p u t u r i : C u r t e a d e A r g e ş ş i C
p r i m u l es te î n l e g ă t u r ă c u v o i e v o d u l M i rcea celBătrân,
de studii p u b l i c a t e , c o n s t a t c ă
N i c o l a e A l e x a n d r u — c t i t o r u l b i s e r i c i i d i n
al doilea — cu Vladis l a v I, al tr ei le a — cu
c ă i l u s t r e a z ă o i m p r u d e n t ă î n d r ă z n e a l ă .
Câmpulung — ceea ce î m i p a r e a c u m

or iz on tu ri în de pă rt at e de v r e m i şi d e î n t â m -
A fost, desigu r, o op ți un e pe nt ru
re m- a în de mn at să în țe le g tă ce re a lu i Ov id iu ,
plări. O tentație asem ăn ăt oa re ce le i ca
as el e de za mă gi ri al e nu mi ţi lo r H e m c e a , H w a j a a l
adorarea fi in țe i lu i To ra ga i, lu mi no
Wasiti, Cristina.

st ud ii că ro ra ur ma să mă co ns ac ru : ar hi te ct ur ă,
Mi s-a pus şi problema felului de
. Mi -a m da t se am a că mi -a r fi tr eb ui t ze ci
iconologie, heraldică, costum, argintărie..
de ac ee a am ho tă râ t, în că de la în ce pu t, să nu mă
de ani să acopăr o specialitate și
îl -s tu di ez ev ol ut iv , cu m se ob iș nu ie șt e, ci să fa c
dedic unui gen anume pe care să
investigaţii în legătură cu pr ob le me pa rt ic ul ar e ca re să du că , pr in gă si re a un or pi er -
dute căi de ac ce s, la se mn if ic at iv e re al it ăț i me di ev al e. Mi -a m pr op us de ci , de la
început, să cerc et ez , do me ni i di fe ri te , în ce pâ nd de la fo nd ur i do cu me nt ar e pâ nă la
ce le ma i pu ți n în se mn at e sa u ma i pu ți n se mn if ic at iv e am ăn un te — ar ti st ic e sa u nu —,
care să mă poarte către soluționarea unor probleme de istorie a culturii care apăreau
insolubile celor lipsiţi de curaj. Veneam dintr-un țărm de mare și am purtat cu mine
toată viața chemarea de a înfrunta ademenirile necunoscutului.

Ce alt subiect de cercetare îmi putea fi mai atrăgător decât vechile morminte
voievodale din Curtea de Argeș, unde un amator de arheologie inițiase săpături la
începutul secolului, amestecând cu zelul căutătorului de comori straturile de țărână
depuse de vremuri, propunând identificări fanteziste, concluzii lipsite de temei? Cel
de-al doilea studiu pe care l-am scris, la un an de la intrarea în institut, s-a numit
Câteva date în legătură cu paftaua de la Argeș, acea prețioasă cataramă de aur care
lega cingătoarea voievodului Vladislav I, ctitorul zugrăvelii bisericii Sfântul Nicolae
Domnesc. M-a atras acest monument al primilor Basarabi, în stil cruce greacă
înscrisă, mărturie a unui orizont spiritual de neconfundat în această parte a Europei
Monumental în simplitatea sa, vădind unitatea răsăriteană a crestinismului Biserica
noastră făcând parte, în acea epocă, din Bizanțul încă liber. i i
„DaDar tot în Curteaea dede Arg
Argeș,
eș, primul ora ş al domnieiei
i, se află şii cealaltă înaltă
iapa românească, biserica voievodului Neagoe Basarab, cu SR.specific, încăr-
măi Ppu en fone purtând prin secole legenda meşterului
f ei
a Studiu după intrarea mea în institut s-a numi
iba i în
A
tretele votive din biserica lui Neagoe Basarab Sa
sfp j. H
i d
Mac 4 ln
onsideraţiil
ui e proO priPEIMD
u-zIRis OA!
estetice în legătură cu ace: ste ortrete i i e
despre arhitectura bisericii, identificarea mormintelor,
sAa Ae
10

MERE
| Căutări în orizontul timpului

| moșiile, robii, vestigiile mai puţin atrăgătoare sau mutilate de timp, nu fuseseră sis-
tematic studiate şi asociate între ele cum se cuvenea. Or, într-o metodă care a început
să capete prestigiu, studiul trecutului este indicat să pornească de la structuri, nu de
la obiective de cercetare pe genuri sau opere individuale. Singurul avantaj al
nepregătirii mele era că puteam privi în ansamblu datele unei probleme și surprinde
legături care puteau duce către noi descoperiri,

Încă de la începutul cercetărilor am aflat că biserica Sfântul Nicolae Domnesc

şi biserica lui Neagoe Basarab, cu hramul Adormirii Maicii Domnului, erau legate de
O taină comună, care le despărțea totodată. S-a pus anume problema care dintre ele a
aparținut Mitropoliei, înființată în 1359, dăinuind în Curtea de Argeș până în 1517,
când s-a hotărât mutarea Scaunului Mitropolitan la Târgoviște. Unii învățați au
susținut că în tot acest interval, mitropolitul a slujit în prima biserică, alții — mai
numeroşi, cu dovezi mai sigure — că înalta față bisericească se statomnicise de la
început în acel locaş pe care Neagoe îl găsise ruinat și pe temeliile căruia înălțase pro-
pria sa ctitorie. Astfel, Nicolae Iorga a arătat încă din 1923 că „a se fi făcut o
Mitropolie nouă <biserica anterioară celei a lui Neagoe> când nu era gata <constru-
ită> biserica Domnească <Sfântul Nicolae>, la care se lucra în 1351, mi se pare nead-
misibil“, gândind, desigur, la efortul material al tânărului stat al Țării Românești.
De asemenea, regretatul Emil Lăzărescu a arătat în 1968 că „ne putem îndoi de
părerea, azi îndeobște admisă, că <biserica Sfântul Nicolae Domnesc> ar fi fost des-
tinată să serv easc ă drep t bise rică a curţ ii domn ești ... ampl oare a edif iciu lui depă șea cu
| mult nevoile unei cur ți dom neș ti nu înc ă pe dep lin for mat e și a căr ei eti che tă era,
deci, doar pe cale de a se con sti tui . Par e dec i cu mul t mai plu zib ilă ipo tez a mai vec he
|
<a lui Nicolae lorga>, părăsi tă apo i, că mon ume ntu l era des tin at să adă pos tea scă
a înt reg ii țări , Mit rop oli a îns ăşi “. Tot oda tă, Emi l
instituţia bisericească cea mai înaltă
era t (19 67) că moa şte le Sfi nte i Fil oft eia , adu se de la Târ nov o,
Lăzărescu a consid
Orașul de reședință a țar ulu i bul gar , car e s-a u afla t în bis eri ca Sfâ ntu lui Nic ola e
put eau fi așe zat e dec ât în bis eri ca cea mai de
Domnesc până în secolul trecut, nu
Mit rop oli ei. Se poa te adă uga la ace st arg ume nt
| seamă și aceasta era, desigur, biserica
ult atu l săp ătu ril or înt rep rin se în dec eni ul opt de căt re
l invocat de Emil Lăzărescu rez
it că, deș i bis eri ca Sfâ ntu l Nic ola e se afl a lân gă
| Nicolae Constantinescu, care au văd
de altf el —, împ rej mui rea ei lăs a în afa ră
| casa domnească + ca și la Constantinopol,
locașul religios, ceea ce era de nec onc epu t pen tru evu l med iu.
| (în
lța te de Nea goe , îns uși voi evo dul a scr is
| În pisania de pe fațada bisericii înă
și dum nez eie scu l hra m și loc aş al cin sti tei
| slavonă), printre altele, că „prea sfântul tea
pe car e l-a m găs it dom nia mea la Cur
| Adormiri a... preasfintei... fecioară Maria, car e
să-l zid im din tem eli i.. . Loc aş
| de Argeș, dărâmat și neântărit... am cugetat... nţi ei sal e
dup ă cum ara tă Gav rii l Pro tul în Via ta și tra iul Sfi
| fusese al Mit rop oli ei,
mit rop oli a den Arg eș den tem eli i şi zid i în loc ul ei alt ă
părintelui Nif on: „Şi spa rse
cio pli tă și bin e net ezi tă şi săp ată cu flor i... să toc mi ca
sfâ ntă bis eri că tot din pia tră
fie mit rop oli e la Arg eș, ci să fie mân ăst ire și arh ima n-
de acum nic iod ată să nu mai
drie,,,“. :
ca găs ită dăr âma tă de Nea goe Bas ara b fusese
Nu este deci nici o îndoială că biseri de la înc epu -
se poa te pun e și înt reb are a: s-a afl at oar e Mit rop oli a,
a Mitropoliei. Dar Ado rmi rea Mai cii
135 9, și pân ă la rui nar ea bis eri cii cu hra mul
turile ei, din
Domnului, în același locaș? oq '
înt reb are , am iniț iat une le cer cet ări . Tex tel e pe car e
Pentruarăspun de la ace ast ă
și par a da câș tig de cau ză cel or car e au sus țin ut că
le-am reprodus ma i sus sun t cla re
găs ită rui nat ă de Nea goe Bas ara b și nu cea înc hin ată
biserica Mitropoliei a fos t ace ea

11
 PAVEL CHIHAIA
r t r e t e l e p r i m i l o r v o i e v o z i . D a r d o u ă
l a e , u n d e se af lă m o r m i n t e l e ș i p o
Sfântului N i c o
rc et ar ea ve st ig ii lo r di n bi se ri ca a y h i
aspecte ne-au at ra s at en ți a d u p ă ce e c e s o r u
ra r ob ic ei ul ui de a se e v o c a p r e d
r v ă m că , co nt
Basarab. În primul rând obse le ga t de în ăl ța re a s a u re st au -
or i, ni că ie ri nu se gă se șt e vr eu n n u m e
sau st ră mo şi i ct it ez i bă nu ia la că
ăr âm at și ne ân tă ri t“ , c e e a ce po at e tr
rarea monumentului anterior „d
d di n fa mi li a ri va lă ce le i a Ba sa ra bi lo r,
această ctitorie aparținea un ui vo ie vo
sa ni i o m e n ţ i u n e ne fi re as că , le ga tă de un
Drăculestii. Pe de altă part e, ex is tă în pi
la di st ru ge re a bi se ri ci i, fo lo si re a acestui locaș ca
eveniment care a dus probabil di nt re dr eg ăt or i, va
il or un ei fa mi li i: „. .- da că ci ne va di nt re bo ie ri ,
ascunzătoare a av er
nd ă la mâ nă st ir e. .. e g u m e n u l le
și că lu gă ri i să nu
aduce av uţ ie şi sc ul e să le as cu
st ir ea în ne vo ie “. Pi sa ni a se în ch ei e c h i a r pr in tr -u n
primească... să nu ca dă mâ nă
rt an ța ac es te i re co ma nd ăr i, p r e c u m și o pr ev en ir e
blestem, ce ea ce ar at ă im po
ia r e g u m e n u l și că lu gă ru l ca re va pr im i să a s c u n d ă în
porunc it oa re pe nt ru vi it or : „- ..
mânăstire avere st ră in ă să fi e pr oc le t și an at he ma “.
al te lo ca li tă ţi în tr e 14 82 și 15 20
Prezenţa mitropoliţilor Țării Românești. în
ă di st ru ge re a lo ca șu lu i nu a av ut lo c în ti m-
ridică de asemenea problema dacă aceast
ti de la sf âr și tu l se co lu lu i al XV -l ea .
pul luptelor aprige dintre Dănești și Drăculeș
ac ea st ă bi se ri că a ap ar ți nu t un ui vo ie vo d
Deci a putut să se nască bănuiala că
ru in at ă la sf âr și tu l se co lu lu i al XV -l ea de că tr e
din neamul Drăculeștilor și că a fost
fo st ac es t cti tor di n fa mi li a vo ie vo du lu i Vl ad Dr ac ul ?
un voievod Dănesc. Dar cine a
Întrebare la care numai hazardul mi -a pe rm is să ră sp un d și să ex pl ic ast fel , mi e
şi altora, apariţ ia mu lt or alt e as pe ct e și ev en im en te pe fir ul ti mp ul ui . Da r, cu m se
întâmplă , sol uți ile așt ept au de sec ole în do uă mo de st e scu lpt uri răt ăci te înt r-u n loc
nepotrivit, cu care m- am înt âln it din în tâ mp la re , pu rt ân d un de va în mi nt e im ag in il e
lor din tr- o în de pă rt at ă gra vur ă. Îm i est e gre u să rec ons tit ui pr im a im pr es ie , pr im ul
dialog lipsit de concepte, primul'entuziasm, deși mi-am propus, când am gândit să
scriu eseul de faţă, să insist asupra momentului întâlnirii dintre mine și aceste pietre,
care au prins viaţă tocmai prin larga perspectivă pe care mi-o deschideau — ele venind
din îndepărtatul trecut — către noi cercetări. Important este totuși că a fost vorba de
două lespezi de piatră, de vreo 60 centimetri înălțime, fiecare având sculptată pe una
din feţe încăierarea dintre două animale heraldice. Prima ciudăţenie era faptul că cele
două sculpturi se aflau într-un loc nepotrivit pentru epoca înfăptuirii lor: deși
medievale — una purta chiar o inscripție slavă —, fuseseră depozitate în Muzeul Naţional
de Antichităţi și de mai bine de jumătate de secol nu atrăseseră atenția nimănui. În
catalogul muzeului, așa cum am constatat ulterior, publicat de către Gr. Tocilescu în
1906, se putea citi limpede locul de unde proveneau: „Două pătrate de piatră sculptate
reprezentând lupta dintre animale fantastice (din dărâmăturile vechiului palat al epis-
copiei de Argeș)“, deci nu de pe un șantier arheologic de edificii antice.
A fost o zi luminoasă — nu îmi amintesc în ce anotimp —, când am traversat
muzeul, după ce am străbătut aleea îngustă străjuită de viță sălbatică și de statui sfărâ-
irc cui probabil pentru a întâlni un coleg sau o veche prietenă, frumoasă şi
inteligentă, care lucra în administrația muzeului. Oricum, nu era vorba de o cercetare
legată de studiile mele, pentru care frecventam asiduu secția medievală a Muzeului
de Artă, Nu îmi amintesc cum am ajuns în faţa celor două steme de piatră. căci d
aceste podoabe heraldice este vorba, dacă au fost în drumul meu s s RRA
când i intrat pentru câteva clipe în sala Muzeului de Antiehităţi, A ta do

înaintam
care
pteaiie„oare aproape depoleca pe se e Fi sau le-am descoperit privind, din
Desigur, o deosebităi anul o le
ari n ac ea st ă în tâ ln ir e a av ut - ct ur a re pe ta tă , în
legătură cu ze Ai i iserica lui Neagoe Basarab din Curtea de Argeș, a

12
 Căutări în orizontul timpului

monografiei lui Ludwig Reissenberger, din 1860, despre acest monument, când mă
intrigaseră, fără să îmi reţină prea mult atenţia, imaginile gravate a două reliefuri de
piatră pe care le descria în text ca pe „două animale fantastice, în formă de șerpi și
altele două în formă de căprioară și balaur întraripat“. Mă întrebasem, îmi amintesc,
ce legătură aveau aceste reliefuri cu caracter occidental, mai degrabă romanic, cu cti-
toria neobizantină a lui Neagoe Basarab.
| Văzându-le aievea, mi-am dat seama că după tehnicile în care erau lucrate se
| putea deduce că cele două reliefuri aparțineau unor epoci diferite. Analiza științifică,
de laborator, a pietrelor și a straturilor de zugrăveală urma să consemneze importante
deosebiri. Oricum, sculpturile, în realitate steme heraldice, înfățișau fiecare o încăie-
rare sălbatică între două animale și este ciudat, repet, că aceste piese nu au atras, mai
devreme, atenţia vreunui cercetător. Piesa care părea mai veche, a cărei suprafață
sculptată prezintă eroziuni profunde, înfățișează un dragon cu aripă zimțată și creastă
țepoasă, ale cărui gheare străpung un animal ciudat, cu trup de leu și cap de șarpe. În
cealaltă stemă, dragonul, desfășurat pe toată suprafața, ca o semilună, este străpuns
mortal de cornul unui inorog victorios. Se poate remarca, oricum, că balaurul, deși
mult mai artistic lucrat în cel de-al doilea relief, este identic cu cel care poate fi
desluşit în primul: aripă zimțată, două picioare cu labe uriașe, creastă țepoasă. Până
şi ondularea în trei bucle a cozii este aceeași.
Desigur, prima mea grijă a fost să stabilesc itinerarul celor două pietre, din anul
1857, când au fost desenate, apoi gravate, trei ani mai târziu, în 1860, pentru mono-
grafia mânăstirii Curtea de Argeș a lui Ludwig Reissenberger. Din 1860 s-a păstrat,
în Albumul național al pictorului G. Tattarescu, un desen înfățișând cele două piese
deasupra intrării unui arhondaric, precum și o fotografie a lui Carol Popp de
Szatmâry. Dar cu mai bine de 80 de ani înainte de aceste imagini, au existat două
gravuri de epocă, realizate după un desen al lui Robert Ainsle (publicate în 1923 de
către O. Lugoşianu), în care se poate vedea că cele două steme se aflau deasupra
deschiderii din turnul de intrare al mânăstirii lui Neagoe Basarab, alăturate probabil,
| de Matei Basarab, care a reconstruit clădirile monastice și împrejmuirea și care
| ignora, desigur, conflictul aprig dintre cele două familii voievodale.
În urma unui incendiu din 1813, turnul refăcut de Matei Basarab este dărâmat
și, cinci ani mai târziu, stemele sunt încastrate, de asemenea una lângă alta, deasupra
intrării arhondaricului, unde le găsesc Ludwig Reissenberger, G. Tattarescu şi Carol
Popp de Szatmâry. Va urma, în 1877-79, dărâmarea edificiilor monahale, după care
ele sunt adus e la Muze ul de Antic hităţ i, fie de către Al. Odob escu , fie de către Gr.
Toci lesc u, care, așa cum am Văzu t, le cons emne ază în cata logu l muze ului .
După ce am stabilit locul de origine și itinerarul celor două steme, m-am adresat
laboratorului de cercetări din Direcţia monumentelor istorice, inginerului D. Moraru.
După minuţioase analize microscopice, acesta mi-a înmânat o fişă din care am aflat
unele trăsătur i impo rtan te din trec utul aces tor pies e. În prim ul rând , dup ă cum am
bănuit, ele nu erau con tem por ane și, la orig ine, nu au fost zugr ăvit e. Pe supr afaț a
scul ptur ii „dra gonu l învi ns“ s-au găsi t patr u stra turi de zugr ăvea lă, pe ceal altă num ai
trei, Deci prima stemă era înca stra tă într -un zid și a căpă tat o culo are în plus , pe când
cealaltă se afla în altă part e. S-a afla t într -un loc nepo triv it, deoa rece prez intă „ur me
destul de importante de mortar, de var, care nu au putut fi înlăturate“ la o refolosire
a stem ei, desi gur, Insc ripţ ia de pe ulti mul strat (din seco lul XVI sau XVI I) şi,
anume „aspida“, nu a putut risipi taina acestei imagini, așa cum am sperat înainte de
"rezultatul analizei suprafețelor,
imb, ulti mele cerc etăr i în legă tură cu unel e mon ede și pece ţi ale lui Vlad
are îmi erau cuno scut e, mi-a u îndr epta t cerc etăr ile cătr e aces t voi evo d

13
 PAVEL CHIHAIA

un la rg st ud iu . În că di n se co lu l tr ec ut , av ân d
căruia i-am consacrat cu această ocazie
mo ne tă ri a tr an si lv ăn ea nă de la Si gh iș oa ra ,
în vedere stirile documentare în legătură cu ac ul ,
de Lu xe mb ur g vo ie vo du lu i Vl ad Dr
încredințată de către împăratul Sigismund
pă su ir ea sa pe tr on , s- a aj un s la id en ti -
precum şi privilegiile de comerț întocmite du
G. Se ve re an u a fo st pr im ul ca re a pr ez en ta t,
ficarea unor monede care i-au aparținut.
ep ig ra fe , em is e de că tr e ac es t vo ie vo d,
în anul 1933, două mici monede de argint, an
in ic st ud iu ap ăr ut câ ți va an i ma i în ai nt e, că
despre care I. Minea arătase într-un teme
ag on ul ui . A tr eb ui t să tr ea că do uă de ce ni i de la co mu -
fusese cavaler al Ordinului Dr
nicarea lui G. Severean u pâ nă la pr ez en ta re a de că tr e Em il Vâ rt os u a un ui do cu me nt
nd lu i Vl ad Dr ac ul , cu un si gi li u pe ca re se di st in ge au —
din $ aprilie 1437, aparținâ
minuscule mobile heraldice — tre i dr ag on i as em ăn ăt or i ce lo r de pe mo ne de .
O contribuţie import ant ă la pro ble ma emi siu nil or mon eta re ale lui Vla d Dra cul
a adus Octavian Iliescu, car e a alc ătu it pen tru pri ma dat ă un stu diu sin tet ic, ară tân d
că monedele găs ite , de la Tur nu Sev eri n pân ă la Cur tea de Arg eș, văd esc că a exi sta t
o bănărie în Țara Românească a acestui voievod.
Calitatea voievodului Vlad Dracul de ctitor al bisericii cu hramul Adormirea
Maicii Domnului din Curtea de Argeș ar fi putut fi confirmată și de prezența unui
portret în șiru l voi evo zil or care aco per eau pere ții ctit orie i lui Nea goe Bas ara b,
pur tân d insc ripț ia „Vl ad“ , dis pus într e voie vozi i care , în cro nic a țări i, îl înc adr au pe
Vlad "Țep eș, mot iv pent ru care , în seco lul trec ut, epi sco pul Iosi f a por unc it să fie șter s
de pe perete. Portretul acestui misterios „Vlad“ fusese realizat într-o a treia și ultimă
fază de pictură, prima aparținând lui Radu de la Afumaţi, a doua lui Pătrașcu cel Bun,
ambii voievozi având legături familiare cu Neagoe Basarab și foarte strânse cu mână-
stirea sa. Voievodul Alexandru II Mircea, cel căruia i se datora această a treia fază de
pictură, nu a făcut vreo danie mânăstirii și prezența portretelor sale de familie nu a
putut fi justificată decât prin înfăptuirea străbunicului său, Vlad Dracul, înălțarea
primei biserici de pe acel loc care îi va fi fost cunoscută.
Am fost convins deci că stema pe care am găsit-o la Muzeul Naţional de
Antichități, provenind de la mânăstirea din Curtea de Argeș, a aparținut voievodului
Vlad Dracul, că acesta a înălțat în jurul anului 1437 biserica unde s-a aflat Mitropolia
— mutată, desigur, din biserica Sfântul Nicolae Domnesc —, şi că Neagoe nu aminteşte
nimic despre antecesorul său deoarece acesta era strămoș al unei familii rivale. Mai
mult, îi folosește stema ca simplă piatră de construcţii, Matei Basarab fiind acela
care, refăcând turnul intrării în mânăstire, a încastrat alături cele două steme.
Dar ce semnificaţii au cele două steme, unde balaurul apare pe rând învingător
și învins? Stema unde balaurul apare învingător, deci a lui Vlad Dracul, este ilus-
trarea psalmului XV al lui David: „Cel ce stă sub ocrotirea Celui Prea Înalt... zice
despre Domnul: El este locul meu de scăpare și cetățuia mea... Căci scut şi pază este
celor ce cred fnel...Vei păși peste lei și peste năpârci și vei călca peste pui de lei și
peste Şerpi... f Prin urmare este vorba de voievodul victorios, cavaler al Ordinului
Dragonului, care-i învinge pe dușmani, simbolizați ca leu cu cap de şarpe, cu gura
larg deschisă în spasmul morţii. | ; a
Întreg psalmul evocat de stema lui Vlad Dracu, are un caracter cruciat, şi
prezenţa ei pe turnul bisericii nou ridicate subliniază acest caracter, încadrarea
întregii suflări în frontul pe care încerca să îl organi î ici
Sigismund de
Luxemburg, ganizeze împăratul
În legătură cu cealaltă stemă, cea a lui Neagoe — în care dragonul apare învins —,
am ezitat la început între două ipoteze de lucru, Faptul că în ambele
sculpturi dra-
gonul apărea cu trăsături asemănătoare putea vădi că în replica he
raldică a lui Neagoe
ar fi fost vorba despre o victorie asupra familiei rivale a Drăculeș
tilor, ea ilustrând,

14
 Căutări în orizontul timpului

S-ar fi arăta t astfe l că pret ende nți la tron Drăc uleș ti

vrin urmare, un conflict dinastic.
fuseseră iremediabil învin şi de ctito rul străl ucite i biser ici din Curt ea de Arge ș.
Dar am renunțat la ace ast ă ipo tez ă, con sta tân d că sce na scu lpt ată — bal aur ul
învins de inorog — era o tra nsp une re din Dan iil (VI II, 3-7 ) înt r-o ver siu ne sâ rb ea sc ă
din Alexandria, aluzie des chi să la con fli ctu l pe rm an en t din tre ort odo xie și is la mi sm :
„Am ridicat ochii, m-am uit at şi iat ă că înt r-u n râu stă tea un ber bec și ave a do uă
coame... nic i o fia ră nu put ea să- i ste a împ otr ivă ... Pe câ nd mă ui ta m cu bă ga re de
seamă, iată că vin e un țap de la apu s și a cut ree rat toa tă faț a pă mâ nt ul ui făr ă să se
atingă de el: țap ul ace sta ave a un co m mar e înt re och i.. . A ven it pâ nă la ber bec ele ...
a izbit pe berbec e.. . l-a trâ nti t la pă mâ nt și l-a căl cat în pic ioa re. .. Be rb ec el e pe car e
l-ai văzut, cu cel e do uă coa rne , sun t împ ăra ții Me zi lo r şi Per şil or. Ta pu l îns ă era
împărăția Gre cie i, şi cor nul cel ma re din tre och ii lui est e cel din tâi împ ăra t“.
Oricum, este vorba de pri mul împ ăra t al Biz anț ulu i, Con sta nti n cel Mar e, „ve nit
în ver siu nea pat ria rhu lui Eft imi e de Târ nov o, est e tra nsc ris ă
din apus“, a cărui viață,
parțial în Învățăturile lui Ne ag oe căt re fiu l său The odo sie , voi evo dul re co ma nd ân du -
l drept model fiu lui său . Con tin uar ea tra diț iei biz ant ine în Țar a Ro mâ ne as că era
prețuită la Constanti nop ol, mot iv pen tru car e Man oil din Cor int , mar ele ret or al
Patriarhiei, se adresa în felul următor lui Neagoe Basarab: „Preaânălțate,
Preaevlavioase și Preaor tod oxe do am ne Ioa ne Nea goe , voi evo d şi împ ăra t și aut ocr at
a toată marea Ungrovlahie“ . La rân dul său , Gav rii l Pro tul îl com par ă cu împ ăra tul
II- lea , cel car e „a mut at moa ște le Sfâ ntu lui loa n Hri sos tom
Bizanțului, Theodosie al
dela Cucus la Țarigrad“. De altf el, Nea goe Bas ara b l-a nu mi pe
t fiu l și urm așu l său
man tia sa din por tre tul din bis eri ca cti tor iei sal e, apa re
la tron Theodosie, iar pe
brodat vulturul bicefal bizantin.
Avem, prin urmare, o compoziție heraldică cu semnificaţie cruciată,
și de for ma de sem ilu nă a bal aur ulu i mal efi c —, în car e se sub -
antiotomană — vădită
linia, ca şi pe ste ma lui Vla d Dra cul , rez ist enț a faț ă de imp act ul isl ami c.
Primele culori ale ste mei lui Nea goe Bas ara b văd esc ver osi mil ita tea ace ste i
interpretări, țapul cu corn (in oro gul ) fii nd zug răv it cu roș u, cul oar ea imp eri ulu i
bizantin și a sfinți lor mil ita ri mar tir i, iar dra gon ul în ver de dem oni ac.
Descoperirea cel or dou ă ste me și cer cet ări le în leg ătu ră cu ele au nec esi tat alt e
investigaţii, pe care mi le- am pro pus în con tin uar e, pen tru a adu ce noi ar gu me nt e în
sprijinul opiniei că biseri ca lui Vla d Dra cul a fos t pri mul loc aș înă lța t pe ace l loc şi
că, în consecinţă, Mitropoli a s-a mut at din bis eri ca Sfâ ntu l Nic ola e Do mn es c în jur ul
anului 1437, când acest voi evo d s-a pre val at de cal ita tea sa de cav ale r al Ord inu lui
Dragonului. Am cercetat ast fel do cu me nt el e mân ăst iri i Ar ge ş şi a me to ah el or sal e,
scrieri de mar e imp ort anț ă pen tru via ța ace stu i mo nu me nt .
Studiind hrisoavele pro ces ulu i mul tis ecu lar al moş iei Flă mân zeş ti am afl at, în
imul rând, că bis eri ca cu hra mul Ado rmi rii Mai cii Do mn ul ui din Cur tea de Arg eş
a fost înălțată iniţial pe vat ra sat ulu i ace ste i moș ii, ai căr ei loc uit ori — ven iți pe tim p
de secetă, desigur înainte de zid ire a loc așu lui rel igi os — au fos t hot ămi ciţ i de do mn ie
chiar lângă reședința voievo dul ui (ce ea ce s-a înt âmp lat și la Câ mp ul un g- Mu sc el ),
faț ă de dom nie , Ult eri or, ace ast ă mo şi e a
impunându-li-se anumite obligaţii
ă (în tot ali tat e sau jum ăta te) oră șen ilo r arg eşe ni, pro bab il
Flămânzeștilor a fost dăruit
înainte de înălțarea bis eri cii Mit rop oli ei, deo are ce nu pu te m co nc ep e ca vre un
voievod să fi dat moși a pe car e se afl a dej a ace ast ă res pec tat ă aşe zar e. Am ma i ded us,
că această donaţie făcută oră șen ilo r arg eșe ni nu a put ut fi ant eri oar ă do mn ie i lui
Mircea cel Băt rân , mot iv pen tru car e voi evo dul Vla d Dra cul a fos t nev oit să își îna lțe
i pe moșia aparţinând par ţia l sau în tot ali tat e arg eşe nil or, cee a ce l-a în de mn at
Basarab să le dăr uia scă , com pen saț ie, o alt ă moș ie, Pen tru ca, du pă

15
 PAVEL CHIHAIA

en ii să își re cl am e di n no u dr ep tu ri le în tr -u n pr o-
moartea strălucitului voievod, orăș
de șt e pr oa st a în to cm ir e ini ția lă, pe ca re ct it or ul
ces secular cu mânăstirea, ceea ce vă
ul ti me i bis eri ci a în ce rc at să o re me di ez e.
Un alt argument, sprijinit de dat a ace ast a pe „sv ito cul ““ so le mn dăr uit de Ne ag oe
lu mi nă fap tul că mo și il e pe car e le av ea ve ch ea bis e-
Basarab ctitoriei sale, pune în
rică, găsită dărâmată, se po t îm pă rț i în do uă cat ego rii : un el e con tes tat e, car e fu se se ră
dăruite unui alt hr am dec ât cel al Ad or mi ri i Ma ic ii Do mn ul ui , și o a do ua cat ego rie ,
cele necontestate, care aparți nu se ră ace ste i bis eri ci. Di n a do ua ca te go ri e fă ce a par te
şi moșia Seoașul, care se în ve ci na cu via mân ăst iri i Go vo ra din Co pă ce l, vie dăr uit ă
de ctitorul mân ăst iri i Go vo ra , Vl ad Dra cul . Pe de alt ă par te, atâ t mâ nă st ir ea Go vo ra
cât şi Mitropol ia po se da u la sfâ rși tul sec olu lui al XV -l ea cât e un sat cu ace laș i nu me ,
Bârseşti, învecinate, cee a ce do ve de șt e că ace laș i cti tor , re sp ec ti v Vl ad Dr ac ul , a
împărțit trupul moșiei pentru cele două ctitorii ale sale.
Din tot acest istoric al proceselor legate de moșiile bisericii din Argeș cu hramul
Adormirii Maicii Domnului reiese clar că primul ei ctitor a fost voievodul Vlad
Dracul, cum o arată și stema care s-a păstrat până în zilele noastre și, în consecință,
Mitropolia care a funcționat începând din 1359 în biserica Sfântului Nicolae
Domnesc — ctitoria voievodului Basarab și a fiului său, Nicolae Alexandru, — s-a
mutat în jurul anului 1437 în biserica Adormirii Maicii Domnului, pentru ca în anul
1517 să se stabilească în biserica nou înălțată de Neagoe Basarab în Târgoviște.
Faţă de înfăptuirea voievodului care a purtat numele de „Vlad“, necunoscută
până la descoperirea stemei sale din Muzeul Naţional de Antichităţi, am gândit că
posteritatea i-a făcut o mare nedreptate. Au fost întâi adversarii săi imediați din
familiile rivale, care l-au denumit în documente, pe el, apoi pe fiul său — ale cărui
isprăvi justifică, probabil, această poreclă — „Dracul“ sau „Draculea“. Au urmat
cronicile, de asemenea de familie, care au perpetuat reputația demonică, contrastând
cu realele lor însuşiri de ctitori. În sfârșit, se cunoaște uriaşa reputaţie în Occidentul
zilelor noastre a eroului „Dracula“, răspunzând vocației sanguinare a unei părți din
tineretul vestic.
Personal, i-am hărăzit voievodului Vlad, cavaler al- Ordinului Dragonului, o
serie de studii și de capitole în cărţile pe care le-am scris între anii 1964 când am găsit
cele două steme, și 1984. O ultimă scriere despre aceste compoziţii heraldice a fost
un articol pe care l-am publicat în ziarul „Lumea Liberă“ din New York, la 24 noiem-
brie 1990, în legătură cu o inițiativă a admiratorilor lui Nicolae Ceauşescu, din vre-
mea dictaturii lui, care au mutat stema lui Neagoe Basarab din Muzeul de la Curtea
de Argeș (unde se afla, cum este și firesc, alături de cea a voievodului Vlad), pentru
a o așeza în aşa-numitul Muzeu de Istorie, improvizat în fosta clădire a Poştei de pe
Calea Victoriei, unde se aflau trofeele căpătate în lumea a treia de subdezvoltatul dic-
tator, astfel ca prostia contemporană să risipească din nou lumina purtată de cele -
două steme aflate laolaltă, mărturii ale unor importante înfăptuiri,
 Capitolul II
DRUMUL FERICIT
SPRE CUIBUL ISIHAST
DIN MUNȚII BUZAULUI

să îl de sc ri u nu îm i es te pr ea li mp ed e.
Începutul drumului pe care voi încerca
de ob ic ei , el de -a bi a se de sp ri nd e di n ce aț a un or evenimente
Cum se întâmplă
sf âr și tu l an ul ui 19 65 , po at e ch ia r ma i
mărunte, gânduri şi preocupări dinspre
zi ua în ca re pe nt ru în tâ ia oa ră am în tâ ln it
devreme. Dacă privesc în urmă și îmi evoc
nţ ii Bu ză ul ui , fă ră Să șt iu sa u să bă nu ie sc
mărturii despre bisericuţele rupestre din Mu
gă si în tâ mp lă ri de mn e de a fi re ţi nu te .
drumul fericit spre care mă vor duce, nu pot
in tr e alt e pr eo cu pă ri fă ră a se co nt ur a în mo d
Însuși acest eveniment s-a pierdut pr la
fa pt el or și a gâ nd ur il or de at un ci . Fi ru l ca re m- a du s
deos eb it di n țe să tu ra
Bu ză ul ui și mi -a în se ni na t vi aț a mi -a
descoperirea complexului isihast din Munţii a un ei
so pe ri ri ar he ol og ic e re ma rc ab il e,
părut, la început, doar promisiunea unei de an i
pu te a fi ma i ti mp ur ie cu un se co l sa u pu te a în tâ rz ia pe st e
ep oc i de cu lt ur ă, ca re
mă rt ur is es c că în ac ti vi ta te a me a di n se cț ia me di ev al ă a
sa u mi le ni i. Tr eb ue să
Bu cu re șt i am ac or da t ma i mu lt ă im po rt an ță
Institutului de Istoria Artei din ro l
ct er ne pr em ed it at , în ca re av en tu ra sp ir it ua lă a ju ca t un
de sc op er ir il or cu ca ra
il or cu re zu lt at e di na in te șt iu te și pr eţ ui te .
important, decât cercetăr te-
rm ec ul ac es to r că ut ăr i, un or îm bo gă ți ri in
Adesea mi-am ascuns mie însumi fa
pa li er el or om en eș ti , cu m ar fi ur ze al a
rioare, al unor înfloriri succesive pe măsura ri le
tu ir ea un or gr ăi to ar e po em e. Da că pr iv es c în ur mă , în ce pu tu
unei si mf on ii sa u al că
cl ar di n al te in te nț ii sa u pr eo cu pă ri al e ac el ui mo me nt .
aventurii me le nu se de sp ri nd
e or i, în 19 65 nu mi -a m da t se am a că în tâ ln is em un fi r ca re
Cu m se în tâ mp lă de mu lt
re i or iz on tu ri nu le vo i pu te a cu pr in de cu pr iv ir ea .
duce a că tr e o cu lm e al e că
en te , de du c că er am an im at de al te țe lu ri , ob ie ct iv e şi
Consid er ân d câ te va ev en im
mâ nă de câ t un el e da te fo ar te ge ne ra le — în
obsesii, de alte simțăminte. Nu am la înde ve st ic ă şi
no i în și ne —, cu m a fo st id ea lu l de a aj un ge în lu me a
timp , mu ri m pe nt ru
pl in i sa u lu ng il e aş te pt ăr i de la Se rv ic iu l pa şa po ar te lo r.
eforturi le in ut il e de a- l în de
ma i ve ch e, me rg ân d în pa ra le l cu ce rc et ăr il e de sp re cu lt ur a
Cu sigu ra nț ă, o ob se si e
si gu r că , în ac ti vi ta te a de la in st it ut , ma i
* din epoca voievodului Neagoe Basarab. De e de
de te me , un el e în st ad iu l de pr oi ec te , al te le ap ro pi in du -s
aveam de sc hi se o se ri e
le pă st ra te în fi şe sa u ra po ar te de se rv ic iu . Vi aţ a un ui
sfârșit, un el e pu bl ic at e, al te
cu un co pa c al e că ru i cr en gi în cr eş te re ap ar de -a bi a
cercetător po at e fi as em ăn at ă
at in gâ nd ro tu nj im ea co ro an ei , or ic um , cu ră dă ci ni le în co n-
răsărite din tr un ch i, al te le et ă-
a do cu me nt el or . Ma i to td ea un a, la mo ar te a un ui ce rc
tinuă căutar e a te me iu ri lo r,
ju mă ta te a dr um ul ui , al te le pă ră si te di nt r- un mo ti v sa u al tu l.
ră mâ n că ut ăr i la
an sp or ta t de că tr e ce l în dr ep t în tr -o ar hi vă şi în se ri at
"Materia lu l ne pu bl ic at es te tr
or i fi şe le , în se mn ăr il e, pa gi ni le sc ri se , pr ez in tă un
măr oa re ca re . De mu lt e
nu ma i ex is tă gâ nd ir ea ca re le or do na și le
sideconcertant, deoarece
4 iz ASA
re im po rt an ţă za c su b vă lu l în ce pu -
una revelării lor; Investigaţii de ma țe lu l
concluzii, Un itinerar pare ci ud at at ât a vr em e câ t ig no ră m
fără treptele argumentării.
erirea bi se ri cu ţe lo r ru pe st re . di n Mu nţ ii
. ^:
arheologică deosebită, dar oare a foșt

aie.»
 PAVEL CHIHAIA

meritul meu? Iată o întrebare care adaugă un nou aspect ciudatei aventuri care m-a
purtat către acest eveniment. A existat un alt personaj implicat în această căutare prin
meandrele timpului şi ale munţilor, un actor dincolo de cortină, a cărui voce nimeni
nu a auzit-o înainte de moartea sa — care s-a petrecut, este adevărat, nu mult după
rolul care i-a fost dat în această piesă de pe scena lumii —, nimeni nu a consemnat
paşii săi sau comentariile dintre stâncile Crucii Spătarului, apoi, după ce s-a sfârșit,
din propria-i voință, urmașii nu i-au putut reînsufleți observaţiile și, desigur,
încântarea trăită cu un secol înainte de întâlnirea mea cu bisericuţele isihaștilor. Mult
mai târz iu, prea târz iu, i-am putu t evoc a itin erar ul, ezit ăril e, entu zias mul. M-a m
întrebat dacă în clipa morții, pe care și-a știut-o și hotărât-o, Alexandru Odobescu nu
a regretat că nu a revelat lumii o descoperire de cea mai mare importanță, după altele
la fel de preţioase, că mâna-i inertă nu a putut consemna concluziile cercetărilor sale
din Munţii Buzăului, deschizând porţile unei noi cunoașteri. Mi s-a părut ciudată
această înfrățire între mine și Alexandru Odobescu, cercetătorul de dincolo de
cortină, care a făcut știință și a scris literatură, cum mi-am propus și eu.
Desigur, studiile sale m-au pasionat, și am încercat, plecându-mă asupra notelor
lăsate de el şi a documentelor contemporane, să aflu în ce împrejurări, cine anume l-a
îndemnat să pornească spre cuibul isihaștilor. Căror circumstanțe le datorăm bogatele
note şi descrieri care m-au îndemnat, mi-au condus pașii către mărturia, săpată în
piatră, a unor existențe deosebite? Ce motiv a avut Alexandru Odobescu să cerceteze
complexul de bisericuțe, atât de grăitor pentru orientarea spirituală a românilor în
evul mediu? Există cel puţin o explicaţie, interesul savantului pentru regiunea
Buzăului, unde a făcut cercetări care au durat decenii întregi și au dus la publicarea
monumentalului volum despre Tezaurul de la Pietroasa. Totodată se știe că, în preajma
popasului din Munţii Buzăului, din anul 1871, Alexandru Odobescu a vizitat sfântul
munte Athos, unde se aflau atâtea locașuri de închinăciune, tăiate în stâncă — la
Meteore, de pildă — și bănuim că aceste bisericuțe l-au îndemnat să caute, la
întoarcerea din Grecia, vestigiile asemănătoare de pe pământul patriei sale.
În ceea ce mă priveşte, am găsit, către sfârșitul anului 1965, primele urme ale
investigaţiilor lui Alexandru Odobescu. Oricum, a fost într-o zi de lucru în Biblioteca
Academiei Române, o zi ca oricare alta, în care întâlneam aceleaşi figuri de cercetă-
tori cu chipuri grave, cu priviri absente și haine demodate, precum şi tineri agitați,
intrând și ieșind, frunzărind în grabă reviste. Trecea oarecare vreme până primeam
volumele cerute și, pentru economie de timp, suiam scările, de obicei, la secția de
manuscrise, la secţia de stampe sau la cea de numismatică, fie cu obiective precise,
fie să fac braconaj intelectual, să parcurg cataloage, căutând la întâmplare, prin câm-
puri necunoscute, desprinse de obiectivele mele, fişele unor lucrări puțin frecventate
sau chiar ignorate, Eram preocupat în acel an de întăptuirile voievodului Neagoe
Basarab și de monumentele din Curtea de Argeș, astfel îmi explic inițiativa de a cere
custodelui din secţia de stampe două carnete de schiţe ale pictorului elvețian Henri
Trenk, cel care l-a însoțit, printre alţii, pe Alexandru Odobescu, reproducând,
desenând cu fidelitate obiectele sau monumentele pe care arheologul i le indica, tot
astfel cum, în zilele noastre, aparatele de fotografiat sau filmat descriu investigațiile
oamenilor de știință, Completând formularele secţiei de stampe — o încăpere destul
de îngustă, cu caracter specializat, unde nu se aflau, de obicei, mai mult de doi, trei
cercetători ~ nădăjduiam să găsesc carnetele de teren, pierdute, ale lui Alexandru
Odobescu, cu desene după pietrele de mormânt sau frescele de la biserica Sfântul
Nicolae Domnesc, din Curtea de Argeş.
După un timp, bibliotecara mi-a adus două carnete, îmi amintesc coperţile lor
verzui, decolorate de vreme. Deschizând primul carnet, cel mai mare, am rămas

18
 Căutări în orizontul timpului

pi es el or pu bl ic at e în Te zd ur ul de la Pi et ro as a, pe
dezamăgit: el co nţ in ea de se ne le
le re pr od us es e în ma re le vo lu m pu bl ic at în 19 00 , în
care însu şi Al ex an dr u Od ob es cu
il ea ca rn et , de di me ns iu ni ma i mo de st e, nu îmi risipi
li mb a fr an ce ză , la Pa ri s. Al do
, o se ri e de pe șt er i ci ud at e, de si -
dezamăgirea. Trenk desena se, în elevaţie și în plan
oa re ce pr ez en ta u, în ch ip vă di t, al ta r și na os , un eo ri
gur bi se ri cu țe tă ia te în st ân că , de
a di n ac es te bi se ri ci ru pe st re se af la ch ia r o ve ch e
şi un pronaos. Pe pe re te le un ei
de se na to r — pr ob ab il în dr um at de om ul de șt ii nț ă —
insc ri pţ ie , pe ca re co nş ti in ci os ul
gi nă de ca rn et . In sc ri pţ ia , ca re co ns em na în ca pă tu l de
o re pr od us es e ai do ma pe o pa
vo d, pr ez en ta ca ra ct er e sl av e de o fr um oa să gr af ie ,
înce pu t nu me le lu i Ne ag oe Vo ie
se co lu lu i al XV I- le a. Pe al tă co pi e a un ei in sc ri pț ii , cu
caract er is ti ce în ce pu tu lu i
ţi n el eg an te , am de sl uș it nu me le lu i Vi nt il ă Vo dă — fi re șt e,
caract er e ma i tâ rz ii , ma i pu
re a do mn it la sf âr și tu l ac el ui aș i se co l, însoţit,
„de la Slatina“ (Sărata Monteoru) —, ca în
Er a vo rb a, aș ad ar , de po me ln ic e să pa te
la rândul său, de alte nume monahale.
cu țe , af la tă , ca și ce le la lt e, du pă cu m mă r-
piatra proscomidiei uneia din aceste biseri
turiseau desene le , în tr -u n st ad iu av an sa t de ru in ă.
po me ln ic ul ca re co ns em na nu me le
Carnetul îmi păru interesant, mai cu seamă ca re
Ba sa ra b, da r pe ni ci o pa gi nă nu se af la vr eo în se mn ar e
marelu i vo ie vo d Ne ag oe
te mo nu me nt e ru in at e sa u să da te z mă ca r nu me ro as e-
să îmi pe rm it ă să lo ca li ze z ac es
șt ii nț if ic , im ag in il e, de se na te fo ar te am ăn un ți t, nu îm i
le desene . Di n pu nc t de ve de re
tf el , pr eo cu pă ri le me le în le gă tu ră cu ct it or ii le vo ie vo -
puteau fi de ni ci un fo lo s. De al
mă în de mn au să in iț ie z al te ce rc et ăr i. De oa re ce co le ga
dale din Cu rt ea de Ar ge ș nu
ru , st ud ia și pu bl ic as e o se ri e de ar ti co le de sp re
mea de in st it ut , Ra da Th eo do
mu ni ca t de sc op er ir ea me a și co ta ca rn et ul ui de la se cţ ia
bi se ri cu țe le ru pe st re , i- am co
pu te am co ns id er a în tr ea ga în tâ mp la re în ch ei at ă. Se
de st am pe , în ch ip ui nd u- mi că
mă ru nt e sa u ne se mn if ic at iv e să în so țe as că o mă rt ur ie a
întâmp lă un eo ri ca da te pr ea
si to ar e sa u ch ia r in ut il ă. Pâ nă în tr -o zi , câ nd un no u el e-
tr ec ut ul ui fă câ nd -o pu ţi n fo lo
po at ă du ce la o at ri bu ir e, o se mn if ic aţ ie , să vă de as că
ment , ad ău ga t ce lo r ve ch i, să
ig ii li ps it e pâ nă at un ci de id en ti ta te .
rolul important al unor vest mn al at de
Th eo do ru a ră sf oi t ca rn et ul se
Probabil că, nu după mult timp, Rada
s, nu l- a pu tu t fo lo si ni ci ea în ce rc et ăr il e
mine, dar, din motivele menționate mai su l in ti ne ra -
Îm i da u se am a că ac um , în ce rc ân d să de sc ri u în ce pu tu
pe ca re le in iţ ia se .
aș ez ar e re li gi oa să di n Mu nţ ii Bu ză ul ui , vr ea u să ev oc
rulu i me u că tr e im po rt an ta
și te nt aţ ia ce rc et ăt or il or de a po rn i, la fi ec ar e ră sc ru ce , pe
totoda tă ez it ăr il e, ho tă râ ri le
in su cc es , de .a re ve ni la pu nc tu l de pl ec ar e. M- am gâ n-
un anumit dr um sa u, în ca z de
fi e de sc ri se în ce pu tu ri le , pr eo cu pă ri le și pr es en ti me nt ul
dit ad es ea că ar me ri ta să
ea bi se ri cu ţe lo r de pe cu lm ea Cr uc ii Sp ăt ar ul ui . Pr ez en ța
meu în le gă tu ră cu în tâ ln ir
un se co l, pe ca re pu ţi ne de ge te le ră sf oi se ră pe ma sa
ce lo r do uă ca rn et e, ve ch i de
Bi bl io te ca Ac ad em ie i, su pr ap un er ea pe ca re am im ag in at -
sobră a se cţ ie i de st am pe di n
vo lu m cu il us tr aț ii le fa st uo su lu i vo lu m Te za ur ul de
o me nt al a de se ne lo r di n pr im ul
or în gă lb en it e de vr em e şi de se ne le mi nu ți oa se al e lu i
la Piet ro as a, în sf ăr și t, fo il e uș
le di n st ân că m- au în de mn at să îm i în ch ip ui sc en a în
Trenk repr ez en tâ nd bi se ri cu ţe
pe ge nu nc hi și a de sp ri ns cu pr iv ir ea co nt ur ur il e lo r,
care artistul și -a de sc hi s ca rn et ul
Me to da se ve ră de lu cr u și pl an ur il e du pă măsurători
pentru a le trece pe pagina albă, mo nu me nt e
oi el ev aț ia , Da r pe nt ru mi ne , in te re su l șt ii nț if ic ar ăt at ac es to r
exacte , ap nu a
li ps ei lo r de id en ti ta te și ho tă râ re a de a pă ră si ca rn et ul
era compromis din ca uz a
L- am se mn al at Ra de i Th eo do ru , S- a în tâ mp la t un eo ri să în tâ l-
cunoscut ni cio ez it ar e, i
ct iv e in te re sa nt e, ob ie ct e sa u în se mn ăr
nese promisiunea unor deschideri de perspe
pr iv ir e să le de sc op er e și gâ nd ur il e să le dă ru ia sc ă im po rt an ța ca re
care aș te pt au ca o ,
ri er ă de ne tr ec ut se op un ea ch em ăr ii lo r. Că ut am , za da rn ic
li se cu ve ne a, Da r o ba
convingătoare pentru a ma i în ai nt a sp re țe l. Pi er de am noi, obsedat de
pţ
net

19
 AVEL CHIHAIA

ai nt e, de a ev it a ob st ac ol ul . M ă în te rc ea m di n
găsirea unei posibilită ți de a me rg e în
so lu ţi i. C u g e t a m la as em ăn ăr i, în ce rc ai n de du cț ii
drum, că ut am o al tă ie și re , al te
ui te în ru di te , pâ nă câ nd ce rc et ar ea mi s e pă re a fă ră se ns
logice, cauze în de pă rt at e, ci rc
ne se mn if ic at iv e. Es te ad ev ăr at că to cm ai te lu ri le
sau cu perspectiv a un or re zu lt at e
ră gă to ar e. Ex ta zu l un ei ma ri de sc op er ir i, zb uc iu mu l
mai puțin de fi ni te ți se pa r ma i at
st ra re or i de sc ri se — tr ăi ri le lu i He in ri ch Sc hl ie ma nn ,
şi ne li ni șt ea ar he ol og il or au fo
r d Ca rt er ~, bi og ra fi i ur mă ri nd ma i de gr ab ă de sf ăș ur ar ea
de pild ă, sa u al e lu i H o w a
aţ a lo r in te ri oa ră , ne gl ij ân d f an ta sm el e,
epică a faimoaselor aventuri decât vi ul ui
cr ed er ea ca re îi po ar tă la ca pă tu l dr um
prejudecățile sau idealurile, îndoielile şi în or
t co mp ar a cu ce le al e ce rc et ăt or il
lor. Desigur, modestele mele investigaţii nu se po
i, in di fe re nt de de sc op er ir e, de mi jl oa ce le
faimoşi, dar natura trăirilor este aceeaș
folosite sau de im po rt an ţa re zu lt at el or . :
Găsirea carnetului de schite al lui He nr i Tr en k în an ul 19 65 ar fi râ ma s o în tâ m-
ev en im en t oa re ca re pe țe să tu ra pr eo cu pă ri lo r me le
plare măruntă, fără urmări, un
permanente de a evada di n țar ă. Su fe re am că nu po t scr ie și lit era tur ă și ur mă re am
de ge ne ra ți e, de cel e ma i mu lt e ori cu alt ă or ie nt ar e
apariţia cărţilor colegilor mei
rt ur is it -o eu. Ca rn et ul lui He nr i Tr en k se în de -
politică decât aceea pe care aș fi mă
ăr ea su b val uri le uit ări i, în vr em e ce în tâ mp lă ri
părta în timp, se îngălbenea, disp
vie ţii , mi -a u în dr ep ta t ate nţi a, în mo d fir esc ,
importante, care mi-au schimbat cursul
spre alte țeluri și alte poziţii de cucerit.
Mult mai târziu, în 197 2, în mo d cu tot ul nea ște pta t, am des cop eri t tai na
Hen ri Tre nk, am găs it che ia car e mi- a dez văl uit
bisericuţelor rupestre desenate de
fer it o ide nti tat e, și ace ast a, la câţ iva paș i de car net ul
înțelesul lor și le-a con
elveţianului, an um e în sec ția de ma nu sc ri se din ace eaș i bib lio tec ă a Ac ad em ie i. Era
arh ivă a sav ant ulu i, pur tân d în se mn at anu l 187 1, dec i vec hi de
un carnet din bogata
un secol, care cup rin dea obs erv aţi i pre țio ase des pre bis eri cuţ ele şi chi lii le rup est re de
lângă cătunul Nucu , pla sa Boz ior ul, din jud ețu l Bu ză u. Al ex an dr u Od ob es cu rep ro-
ducea o serie de grafitti de pe per eţi i peș ter ilo r, dă de a pun cte de rep er şi di me ns iu -
nu me nt e, tri miț ând ade sea la car net ul de sch iţe al lui Tre nk, înt âln it
nile acestor mo
de mine șapte ani mai devreme și semnalat colegei Rada Theodoru.
Desigur că în biblioteca lui Alexandru Odobescu, pânălamoartea sa, caietul său
de însemnări și car net ul de sch iţe a lui Tre nk se afl au alăt urat e, com ple tân du- se rec-
ipro c, Din caie t se poa te ded uce că sav ant ul cer cet ase nu num ai com ple xul de la
Nucu ci mai multe bisericuțe din regiune, cu un trecut foarte grăitor. Publicarea aces-
tor not e și iniţ iere a uno r săp ătu ri arh eol ogi ce ar fi put ut adu ce rez ult ate exc epț ion ale
în privința cunoașterii vieţii religioase a poporului român. Probabil că, în momentul
depozitării arhivei Odobescu, un custode nepriceput sau prea grăbit a considerat că
Jocul carnetului lui Henri Trenk este în secția de stampe, fără să își dea seama că cele
două notații, în cuvinte și imagini, se completau reciproc, În realitate, el le-a anulat
pe amândouă, deoarece Alexandru Odobescu se referă neîntrerupt la desenele cola-
boratorului său, iar acesta din urmă a ilustrat textul arheologului,
Tot dintr-o defectuoasă distribuţie a arhivei lui Odobescu, ca şi ale altor
personalităţi din trecut, o altă parte a carnetelor sale se află la Arhivele Statului, iar
o a treia parte la Muzeul Orașului București, fără nici o consideraţie pentru memoria
savantului sau pentru facilitatea cercetării,
Oricum, pentru mine, găsirea carnetului lui Henri Trenk apoi a caietului lui
Alexandru Odobescu au fost evenimente nesperate, permițându-mi reconstituirea tre-
cutului și importanţei acestui complex străvechi, datând, foarte probabil, din secolul
al XIV-lea, care a fost părăsit definitiv în secolul al XVIII-lea.

20
 Căutări în orizontul timpului

Me

M-am întrebat adesea dacă soluționarea unei probleme, în domeniul arheologiei

sau al istoriei artei, se află în presentimentul pe care îl ai atunci când întrevezi drumul
unei cercetări îndelungi și chinuitoare. Când am găsit caietul lui Alexandru
Odobescu m-am aflat într-o stare de euforie, am avut impresia că o poartă se deschi-
sese pe neașteptate și dincolo de ea se aflau gândirea, meșteșugul și credința unor
semen: care viețuiseră cu multe secole în urmă. Urma să întâlnesc o așezare întreagă
de schimnici care trăiseră și muriseră, generaţii întregi, în bisericuțele și chiliile tăiate
în piatră, ale căror nume și înfăptuiri fuseseră acoperite de straturile de frunze moarte
şi uitare, iar eu, care trăiam în alte condiţii, animat de alte gânduri și țeluri, încercam
să le reînviu prezența în acele locuri și viziunea lor despre lume. Între mine, cel care
urma să înlăture lespedea timpului, și acești oameni necunoscuți, blânzi și pașnici,
încercând să îşi apropie nemurirea cerească și înțelegerea ei, dincolo de durerile
vieţii, se stabiliseră, înainte de a le întâlni lăcașurile, relații ciudate. Mă așteptau, îmi
întindeau o punte famil iară mie și lor. Dar ce urme ale traiu lui pustn icilo r putea u
exist a pe supra fețel e inter ioare ale chili ilor? Încă înain te de a le întâl ni, mi-a m evo-
cat aceşt i pereţ i pe care trecu se lumi na curat ă a primă verii , străl ucire a lunii, rosea ta
răsăritului, când se treze au pe laviț a de piatră . Apoi mi i-am imag inat mânc ând,
rugân du-se , înge nunc hind pe pardo seala uneor i înghe țată. Singu ri.. Cu un imen s
rotund de zăpa dă în miezu l iernii — cum a fost în ziua în care am găsit însem năril e
lui Alex andr u Odob escu și când am hotăr ât să întâl nesc de îndat ă biser icuţe le și adă-
posturile de piatr ă ale isiha știlo r —, o nesfâ rșită supra faţă albă punct ată cu urme le
picioarelor de păsări și cu frunz e căzut e. Dar gând ul lor, acop erin d între aga creaţ ie si
dincolo de ea, le înve şmân ta singu rătat ea ca o manti e mere u însor ită.
Acești oameni sin gur i — un căl ugă r isi has t de la At ho s se nu mi se atâ t de fr um os
—, car e pri vea u pă mâ nt ul ca pe un adă pos t mul t pre a
Nichifor din Singurătate
tre căt or, lăs ase ră gân dur i îna lte , cu str ălu cir i ste lar e.

Nu îmi amintesc detalii despre căl ăto ria no as tr ă — a me a și a soț iei me le Ma ri a-

ea cai etu lui lui Al ex an dr u Od ob es cu . Er a în fe br ua -
Ioana —, a doua zi după descoperir
pl um bu ri i. Am ple cat , lu ân d ap ar at ul de
rie, cu zăpadă măturată de crivăț și ceruri
ca un asi n, la Bu ză u. Înt re Bu ză u şi Bo zi or ul
fotografiat, cu 'Trabantul nostru, fidel
adâ nci . Bi ro ul pr im ar ul ui era îng ust , da r
soseaua se strecura între coline și depresiuni
zi as ma t de im po rt an ța bi se ri cu țe lo r ne cu no sc ut e
omul s-a vădit înţelegător, chiar entu
aju te şi a în hă ma t pe dat ă cai i pri măr iei .
din vârful muntelui. Dorea să ne
ne în cr ed in ță el. De aic i în ai nt e nu ma i su nt
— Nu puteţi înainta cu Trabantul,
te . De la st ân ă va tr eb ui să me rg eţ i pe jo s,
decât dealuri împădurite și văi de râuri seca Ap oi ,
în so ţi , va lă sa că ru ța la st ân ă.
prin zăpadă, până la Nucu, Omul meu vă va
poimâine, vă va lu a di n ac el aș i pu nc t,
— Câţi kilometri sunt până la Nucu?
„= Paisprezece cu că ru ţa , ap oi vr eo tr ei pe jo s.
— de st oi ni ci . A m tr ec ut pe dr um ur i de
Era o căruță ușoară, cu leagăn, iar caii nț il or ,
de râ ur i în gh eț at e, La po al el e mu
pădure și am traversat de câteva ori vaduri
căruțașulaoprit. KAO |
< —Suntem la stână, s p u s el
e ;De ai ci me rg em pe jo s,
r oi le er au în ch is e în oc ol , Ne -a m lu at ru cs ac ur il e în
Câţiva câ i n i lă tr ar ă, da
“am pornit pe valea unui râ u, ap oi am ur ca t, și , în sf âr și t, am me rs pa ra le l

21
 PAVEL CHIHAIA

o p o t e c ă d e z ă p a d ă af ân at ă ar ăt a c ă m a i
d e a u r m ă de d r u m ,
cu muntele. Deşi nu se ve Pe st e un ti mp , c ă t u n u l se ză ri
sp re N u c u pe ac ee aș i ca le .
mulți oameni se îndreptaseră co șu ri le f u m e g â n d . P u t e a s ă
er iș ur il e în că rc at e d e z ă p a d ă ș i
între două coaste, cu acop i d ă d e a u r e f l e x e al bă st ru i
pa tr u d u p ă - a m i a z ă , da r pâ cl el e se ri
Ñ fost ora trei sau n ț i n e c u n o s c u ţ i no uă .
se s u b un ce r im en s, la po al el e u n o r m u
zăpezii. Erau câteva ca sp us e în so ți to ru l no st ru
vr em ea ce a ma i bu nă pe nt ru o ex cu rs ie , ne
— Nu este c e to t d r u m u l
că tu n. De si gu r că in te nţ io na se să ne c o m u n i
când ne apropiar ăm de
și de sp ăr ți re a ap ro pi at ă îi dă de a cu ra j.
această observaţie st ân că și îț i
cu rs ie , i- am ex pl ic at . Că ut ăm câ te va bi se ri ci tă ia te în
— Nu es te o ex
mulț um im mu lt că te -a i os te ni t cu no i.
pi ta li er ă, cu o la mp ă sl ab ă ca un op ai t,
La Nucu, am fost găzduiți într-o casă os se ,
ce l ma i av an sa t, o aș ez ar e de câ te va ca
dar un foc bun de vreascuri. Era punctul nu er au
ga ni zaș i du ce la bu n sf âr și t ex pl or ar ea no as tr ă. Pe șt er il e
de un de pu te am or
se ne le lu i Tr en k nu av ur ă su cc es . Se dă du
cunoscute şi fotografiile noastre după de
sfoară în că tu n şi un bă tr ân se pr ez en tă du pă o or ă.
du s de vr eo do uă or i cu ta ic ă- me u câ nd er am
— Cunosc peșterile, spuse el. M-am
copil.
— Există drum? întrebai.
Bătrânul clătin ă di n ca p. | :
se ve de Cr uc ea Sp ăt ar ul ui . De ac ol o mă de s-
— Este un urcuș prin pădure. Apoi
curc. Dar drum nu este.
— Când pornim? am întrebat eu.
. Ne culcarăm de înd ată , în loc uri le cel e ma i bu ne , ap ro ap e de vat ră, dar am ado r-
mit greu. Eram em oţ io na ţi , eu și soț ia me a. Foa rte cu râ nd ur ma să ve de m cu och ii
ceea ce până atunci st ud ia se m, co me nt as em , în ce rc as em să înț ele g. Se afl au un de va
pe o înălțimeca , o cet ate ide ală căt re car e ne în dr ep ta m gân dur ile . -
Bătrânul a bătut la ușă cu mul t îna int e de apa riț ia zor ilo r. Pu rt ao căc iul ă gre a,
care îi ascundea aproape och ii, și ave a un top or pe bra ț. Am înț ele s ace ast ă mă su ră
de precauţie , de alt fel pri mej dio s de mod est ă, cân d am dis tin s pe ză pa da pro asp ătă ,
urme de sălbăt ici uni . „Lu pii nu vin atâ t de apr oap e, dar le vo m înt âln i ur me le
curând“, a spus însoţi tor ul nos tru . Am im ag in ea lui înt r-o fot ogr afi e pe car e am făc ut-
o la începutul drumului, pe Valea Bordeiului.
Era o tăcere fără capăt și, la lumina stelelor, zăpada avea unduiri încremenite.
Am străbătut din nou valea secată a unui râu, mărginită de pâlcuri de copaci, apoi am
intrat în pădure, Prin poieni, zăpada începea să sticlească de-a binelea în lumina
zorilor,
Am mers multă vreme, dar nici timpul, nici suișul nu aveau importanță. Şi, pe
neașteptate, am întâlnit bisericuţele din stâncă ale isihaştilor. În acest munte, plin de
copaci, de Zăpadă și de păsări, lăcașurile de piatră mi-au apărut cuiburi omenești,
părăsite de veacuri, Și cei care se adăpostiseră în ele nu erau muritori oarecare, legați
de anotimpuri, ci călugări care meditaseră asupra lumii şi se rugaseră pentru viața lor
și a semenilor, Aici, aproape de cer, destinul lor nepământesc îi purta către adevăra-
ta fericire, Nu cunoșteau panica suferințelor şi a morţii. Mi-am închipuit un sihastru
bolnav, într-o peșteră de piatră, Bătrân și singur, pe un aşternut de frunze uscate,
nemaiputând să aprindă vreascurile din apropiere, privind cu ochii încețoșaţi locul
unde clătinarea tăcută a flăcării se stinsese, Și alături bisericuţa, tăiată în aceeași
ah purtând cele câteva icoane țărănești, anafornița, o Evanghelie scumpă, pomel-
R, ZAeu lai ot i Desigur, ei nu regretau risipirea
Ae părăsit ani și zeci de ani, până ce
o altă fază de vieţuire a urmat celei i s
stovite, Vântul primăverii, azurul și mireasma de

22
 Căutări în orizontul timpului

brad găsesc mereu aceleași urme omenești, risipite ca și frunzele moarte, În care loc
liniștea este mai stăpână decât la Crucea Spătarului? O liniște purtată pe susurul frun-
zelor și țipătul păsărilor, pe care am auzit-o și noi, după ce ne-am oprit din măsurat
şi fotografiat. Liniştea „luminii necreate“, dincolo de viață și de bolta lumească a
cerului.
Am întâlnit întâi Peștera Torcătorului. Am văzut intrarea în peretele drept al
unei stânci, mult mai sus decât înălțimea unui om. Călugărul trăgea scara în timpul
nopții de teama animalelor sălbatice. M-am întrebat atunci ce i-a îndemnat pe cei
vechi să o numească „a Torcătorului““. Am găsit explicaţia în lucrările închinate ísi-
hasmului, care arătau că monahii viețuiau din meserii practice „din lucrul mâinilor
lor“, cum arată Gavriil Protul. Deci călugărul din această chilie torcea lâna oilor.
Stânca cu Peştera Torcătorului se afla într-un loc deșert, înconjurată de bolo-
vani, încât am putut-o vedea multă vreme după ce am început să urcăm o coastă plină
de zăpadă. Bisericuța Fundătura ni s-a arătat într-o uriașă stâncă, scobită adânc. Fără
nișele proscomidiei și diaconiconului nu am fi bănuit că este vorba de un locaș reli-
gios. $
Peştera lui Iosif avea ferestrele împodobite cu arcuri gotice, ceea ce m-a ajutat
să datez o fază de viețuire a complexului. Am desenat și fotografiat multe semne
zgâriate în stâncă, a căror importanță s-a vădit a fi deosebită. Peştera îngăurită se afla
într-un stadiu foarte înaintat de degradare. Din vechea biserică au rămas numai două
părti între gi, pe care am disti ns, de asem enea , multe inscr ipții . Am mai cerce tat
fundul peşterii şi Peştera lui Dionisie.
Ultimul obiectiv, bisericuța Agaton, era mai departe, către vârful muntelui. O
ştiam din acuare la lui Tre nk. Se afla într -o stâ ncă nea gră , odi nio ară înt rea gă, dar în
vremurile noa str e avâ nd pere ții în mar e măs ură risi piţi , înv eli tă într -o par te cu muș chi
întunecat, ca un linţoliu . Emo ţia întâ lnir ii bis eri cuţ ei Aga ton a fost stâ nje nit ă de un
accident înt âmp lat soţi ei mel e, care a alu nec at şi s-a lovi t put ern ic, de tru nch iul unu i
brad. Din fericire lez iun ea nu a fost gra vă, dar tot rest ul dru mul ui a sim ţit o dur ere
surdă car e ne- a îng rij ora t pes te măs ură . a
De fapt , des ene le lui Tre nk ne pre ven ise ră des pre cel e dou ă pom eln ice imp or-
tante, cel din vremea voi evo dul ui Nea goe Bas ara b si cel răm as din tim pul lui Vin til ă
Vodă. Literele săp ate în stâ ncă era u împ ânz ite de lich eni. Asp ect ul lor, ca şi bis eri cuţ a
ruinată, ne-au impresionat în mod deosebit.
După ce am termin at și aic i de măs ura t, fot ogr afi at şi des ena t anu mit e det ali i
care mi s-au părut mai int ere san te, ne- am înt ors în căt unu l Nuc u. In Buc ure şti , am
căutat din nou man usc ris ele lui Odo bes cu în car e apa r men ţio nat e bis eri cuţ ele de pe
culmea Crucii Spătarului. Am sem nal at şi sug era t con duc eri i Ins tit utu lui de
Arheologie iniţierea de săpături la mon ume nte le din Mun ţii Buz ăul ui. Am pre zen tat
rezultatele cercetărilor mele în rev ist ele „St udi i şi cer cet ări de ist ori a art ei“ (19 73) şi
„Glasul biseri cii “ (19 74) , pre cum și în car tea mea De la Neg ru Vod ă la Nea goe
- Basarab (19 76) , Ele sun t, de ase men ea, pe lar g men ţio nat e în cap ito lul „Di n ist ori a
oca lia , vol , 8, 197 8, a păr int elu i Dum itr u
- isihasmiului în Ortodoxia Română“ din Fil
e, ale cărui se ri er i și sf at ur i mă yo r în so ți to at ă vi aț a,
pi
 Capitolul III

JURNAL DE SPITAL

af lu de pa tr u zi le în sp it al ul co nd us de do ct or ul
Mallersdort, 30.07.1983 - Mă
tr -o în că pe re de pe rs on al iz at ă, as em ăn ăt oa re
lon Albescu, nu departe de München, în
am si mţ it ni ci od at ă în vo ie . Câ nd po me am în
camerelor de hotel, unde nu m-
pr in ța ră , pr ef er am ca se le si mp le , ță ră ne șt i, îm po do bi te cu
cercetările mele medievale
cu ia u, ca me re lo r ne ut re de ho te l. În sp it al , al e că ru i di me ns iu ni
zestrea celor ce o lo
nu le cunosc, bolnavi în ha la te , cu pr iv ir i în cr em en it e, îm i în tr et ai e dr um ul pe
culoarele întune co as e. Îm i da u se am a de fe lu l cu m ar ăt în tâ ln in du -l e su fe ri nț a
zugrăvită pe chip. Singurăt at ea îţi ap ar e și ma i ad ân că at un ci câ nd gâ nd ur il e se ad un ă
în cercul pr op ri ul ui sfâ rși t. Nu am șt iu t că di ag no st ic ul îm i va fi at ât de se ve r, da r,
dintr-un fel de pr es en ti me nt , am lu at cu mi ne ce l de al șa pt el ea vo lu m di n Fi lo ca li a,
pe ca re mi l-a dă ru it în su și pă ri nt el e Du mi tr u St ăn il oa e, cu pr il ej ul un ui a di nt re di al o-
le
guri pe ca re le -a m pu rt at în lo cu in ța sa. Ur ca m la pă ri nt el e St ăn il oa e pe o sc ăr iț ă şi
st ră bă te am ma i mu lt e în că pe ri în gu st e, ca în tr -u n va go n, în ai nt e de a aj un ge în bi ro u
şi bibliotecă, unde discutam despre Argeș, Câmpulung și Târgoviște. În primul rând,
de sp re cu ib ur il e is ih as te di n Mu nţ ii Bu ză ul ui , pe ca re :2 -a m de sc op er it în 19 73 ,
datorită şi unor manuscrise ale lui Alexandru Odobescu, rămase necunoscute după
si nu ci de re a sa. Am av ut ec ou l și co ns em na re a st ud ii lo r me le de sp re ac es te ve ch i
așez ăr i mo na st ic e în vo lu mu l op t al Fi lo ca li ei , ap ăr ut în 19 79 . Pă st re z în am in ti re
călătoria în miez de iarnă la Nucu, în Munţii Buzăului, discuţiile cu părintele
St ăn il oa e și vo lu mu l șa pt e, pe ca re îl am cu mi ne aic i, în sp it al , cu sc ri su l ma re al
părintelui pe prima pagină, singura carte pe care am ales-o să mă însoţească. l-am
vorbit despre acea întoarcere spre sine a cărturarului din evul mediu românesc, acea
acestei pașnică viziune despre lume care a inspirat strămoșilor noștri o creştinească
blândețe, apoi râvna de a-și apăra dreptul de a crede în principiul binelui. La care,
părintele Stăniloae, considerând contemplația exclusivă ca o primejdie pentru cel
care are de luptat cu greutăţile vieţii și cu nevoile civilizației, a subliniat faptul că
românul nu s-a dovedit doar un contemplativ, un om al rugăciunii, ci şi un om vred-
nic, foarte viu, rezolvând probleme practice, găsind căile cele mai potrivite pentru a
le soluţiona, în structura sa existând atât îndemnul spre realitatea necuprinsă și din-
colo de timp a sufletului, cât și o luciditate, o comunicativitate care l-au ajutat să
înfăptuiască bunurile necesare vieții sale pe pământ.
Am fost de acord cu părintele Stăniloae, adăugând că această trăsătură isihastă,
contemplaţia — evocată de Neagoe Basarab în Învățăturile către fiul său Theodosie —,
se află, cum însuși părintele a spus-o, în lumina adâncă a rugăciunii și a răgazului
când ne închinăm. Ea există nu în prefacerile lumești ci în gândurile purtate către
lumea absolutului, către dăinuirea noastră mai departe, în ceruri. Năzuinţa isihastă a
ortodoxiei, pe care o vădesc în viața lor călugării, se afla prezentă și în sufletul
celorlalţi români în evul mediu, dar oglindind doar râvna către viața veşnică, nu gân-
durile de fiecare zi. Contemplaţia nu este un principiu de viaţă, cum constatăm la
budiști, Este o cale a cunoașterii, nu a înfăptuirilor pământești, care au drumul lor.
sd Chipul părintelui Stăniloae îmi părea nimbat de har, cum am mai întâlnit o sin-
gură dată in Viaţă, în împrejurări foarte ciudate, în clădirea ambasadei suedeze din
București, în anii de început ai instaurării comunismului în țara noastră, la botezul

24
 Căutări în orizontul timpului
“vt

unei fetite, la care a fost inv ita tă și fam ili a lui Gh eo rg he Fra tos tiț ean u, car e mi -a pro -
cun osc ut pe mo ns en io ru l Vl ad im ir Gh ic a — îi șt ia m
pus să îi însoțesc. Atunci l-am
admirabilul portret pe car e i l-a făc ut scu lpt oru l Gh eo rg he An gh el . Era lu me mul tă,
am schimbat doar câteva cuv int e cu dân sul . Am reț inu t îns ă un ră sp un s dat un ei
femei care l-a întrebat ce să fac ă cu apa ră ma să de la bot ezu l fet iţe i, ră sp un s car e mi
s-a întipărit în amintire: „Te rog să str ope ști cu ace ast ă ap ă un pom işo r'“ , a rug at- o
cu och ii lui lim pez i. „O da tă un po mi șo r a înf lor it câ nd ap a
monseniorul, privindu-o
de botez i-a ajuns la rădăcină“.
3.08.1983 — După-amiezele, cân d pel eri naj ul med ici lor și per son alu lui de ser vi-
mi ne în su mi și îmi ami nte sc de tre pte le de sp re car e
ciu se linişteşte, rămân cu
vorbesc legendele ori ent ale , câ nd și cei ma i apr opi ați , soț ia, cop iii , pri ete nii , se înd e-
per it de tăc ere și de tre cer ea ano tim pur ilo r, ca în
părtează de tine, și te afli singur, aco
mo rm ân t fru nze le usc ate , apo i zăp ezi le, apo i
grădina unui cimitir, unde ți se aștern pe
ră mâ nâ nd me re u ace laș i. Da r lis us îmi est e me re u
ierburile crude ale primăverii, tu
cap elă a spi tal ulu i, îi pri ves c chi pul de pe cru ce, apr o-
aproape şi, coborând în mica
una în cli pel e gre le ale vie ţii . Îm i am in te sc de
priindu-mi suferințele Sale, ca totdea
a ne cu no sc ut ă a Occ ide ntu lui , cu m am în ge nu ch ea t
singurătatea drumului meu în lume
sau pro tes tan te, înc hin ate lui Du mn ez eu ca şi
în bisericile întâlnite în cale, catolice
am lu mi no as a cop ilă rie și înț ele ger ea tre pta tă a
cele din ţara mea, unde îmi regăse
a cer ulu i îns tel at, do br og ea n, oda tă, câ nd l- am
lumii. Diferite de cuprinderea în mine
or Ion esc u, în cur tea mo de st ei sal e loc uin ţe. Da r
așteptat, trântit în iarbă, pe Teod
me a văz ută , cu di me ns iu ni le făr ă cap ăt ale uni ver sul ui.
atunci a fost o îafrățire cu lu
A fost o ogl ind ire a uni ver sul ui în min e, o tră ire păg ână .
o ma re pa rt e di n vo lu mu l Fi lo ca li a, ca re îm i es te
8.08.1982 — Am conspectat
li că de lâ ng ă pa t. Am tr an sc ri s pa sa je în tr eg i, po at e în
aproape, pe mica măsuță meta
re cu ib ul is ih as t di n Mu nţ ii Bu ză ul ui , po at e pe n-
legătură cu un eseu mai mare desp
gu r pe nt ru pr op ri a- mi în av uț ir e. Vo i. în ce rc a un el e
tru un roman, mai mult ca si
și cu m ar fi ex pr im at e de un pe rs on aj sa u de
comentarii la persoana întâia, sau ca
autorul unui eseu.
ad ic ă ac ee a si ng ur at ic ă “ (7) . A tră it în spi rit , cu
„A ales viata cea mai curată
su fe ri nț el e şi bu cu ri il e ca re l-a r fi pu tu t
ochii închiși, îndepărtându-și amintirile,
sp ăr ţi de ele . Er a lin ișt ea sin gur ătă ţii , ca și cu m ai tre ce
stăpâni, dar nu pentru a se de
îm bo gă ți re pr in pr es en ti me nt ul un ei bu cu ri i,
peste o apă fără a mai privi în urmă. O
or iz on tu lu i an un țâ nd o zi fă ră ca pă t. A co pi -
aceea a harului. Liniştea cerului, liniștea
zl eg at ă de im ob il it at ea mo rţ ii , tră ită do ar ca pr e-
ilor care văd paradisul. Liniştea de
ri m în pl eo ap el e în ch is e ra ze le de fer ici re ale lu mi i în
ludiu unei reînvieri, când ză
ipi rea și mi șc ar ea im ag in aţ ie i al tf el de câ t
care privirile nu apun. Cum putem frâna ris
te cu m a fos t ac ee a a sfi nți lor ? Si ng ur ăt at ea nu est e un
hotărnicind-o într-o seninăta
ic e alt ă rea lit ate , ci îns oți t de tot ce ea ce nu
cerc unde te afli doar tu, dincolo de or
a vo in ţă , ţi- o în su me zi . Do ri m să ne de sp ri nd em od at ă de
moare, pe care, prin propri
îna int ări cu ra jo as e și re ve ni ri în fr ic oş at e, ne sc u-
această rătăcire prin lume, de aceste
ru a ne în to ar ce la no i ce i di na in te , no i ce i
turăm de toți șerpii și de toate ispitele pent St el el e
îm pă ră ți a ce ru ri lo r fii nd me re u înt r-î nsa .
inguratici, care ne îndreptăm spre
cuno sc al tă vi aț ă de câ t a bol ţii cer eșt i.
- „Odătă, exarhul chinoviilor le-a mă rt ur is it că at un ci câ nd Th eo do si e ce l Ma re
2 se simtea ca și în si ng ur ăt ar e şi li ni șt ea ac ea st a o co mu ni ca şi
(14 “coborau pentru li tu rg hi a de du mi ni că , ex ar hu l ch in ov ii lo r
în
sihaștri, afl ț
ami jlioc ul fr ea mă tu lu i și al vo rb el or — nu ma i pr in
din tăcerea vârf ul ui de mu nt e — să se ad ân ce as că în tă ce re . În
1 o singur ăt at e mu lt ma i ad ân că , de pa rc ă cu m cei di n jur .

25
 PAVEL CHIHAIA
|
i-ar fi despărțit, nu apropiat de lume.
in im a sd ro bi tă şi su fl et ul sm er it , ca
12.08.1973 — „Nimic nu face atât de mult
at e (1 28 ). Să te re tr ag i di nt re to at e
singurătatea întru cunoştinţă și tăcerea despre to
ci aj ut or sa u mi lă , ni ci co mp as iu ne de la
şi de toţi cei de pe pământ, fără să aștepți ni
u- te sp re al ţi i te de sp ri nz i de ti ne și de ad ev ăr a-
cineva pe lumea aceasta. Îndreptând fi
ca tr ep te le sp re Du mn ez eu , un de nu po ți
taţi fire. Nu mai crezi în puterea de a ur
nu în dr ăz ne sc să se ap ro pi e de ti ne gr ab a de șa rt ă,
însoțit de nimeni. Când ești singur,
cu vi nt e ne de să vâ rș it e, ri si pi re a î nce ea ce nu es te es en ți al ,
lăcomirea, exprimarea prin
co ns id er a de st oi ni c. In ce rc să mă de sc ăt uș ez de
înfumurarea și nesocotința de a te
t, să îm i gă se sc vi aţ a di nc ol o de pu ls ul in im ii și dr um ur il e
toate din jur, să mă recapă
sângelui. Să nu vo rb ea sc ă în mi ne de câ t Ce l ca re m- a în fă pt ui t, di nc ol o de um il in țe le
şi orgoliile mele. Expe ri en ţa li ni șt ii nu de st ăi nu ie o ză vo râ re su cc es iv ă a po rţ il or , o
retragere a puterilo sp r ir it ua le , ci di mp ot ri vă , o lu pt ă îm po tr iv a du hu ri lo r ră ut ăț ii ,
„după îndrumar ea pă ri nț il or , câ nd ît i da i se am a de pe rs pe ct iv el e în fr ân ge ri i sa u al e
cunu ni i bi ru in te i (7 ). Îţ i ca pe ti li ni șt ea pr in lu pt ă, aș a cu m cr uc ia ți i au aj un s la mo r-
mântul lui li su s tr ec ân d pr in ba ri er e în sâ ng er at e, av ân d me re u în fa ță ve sn ic a lu mi nă
a cununii de spini.
15.08.1973 — S-au numit sihaștri, dar isihia a însemnat credință în puterea de a
cunoaște adevărul Celui nevăzut, răbdarea de a te desprinde de tine însuţi, dragostea
înăl țări i cătr e Cel de Sus . Cău tân d od at ăla val uri le înv erș una te ale une i furt uni, la
suferințele și dez amă gir ile oam eni lor și la cut rem ura rea arip ii unu i biet pes căr uș car e
îşi găseste o moarte făr ă cru țar e în ace st des iș întâ lnit la ven ire a sa pe lum e, ei şi- au
dat seama că „dincolo de orice tulburare sau schimbare în bine, Dumnezeu este
pace“( 190 ). Îmb lân zin d ape le înv olb ura te ale vieţ ii, rid icâ ndu -te din ace ste vije lii
fără cruțare, uit ând u-ţ i răni le făc ute de alți i sau cu prop riil e-ţi mâi ni, te înt ăre şti în
tăcere, cu priviril e înăl țate cătr e Dum nez eu. Atu nci Dum nez eu te va asc ult a,
„deoar ece Moi se tăc ând Dum nez eu a zis: „Ce stri gi căt re min e? “ (Ieş ire XIV , 15)
(242). Când lini ştea și tăc ere a îți vor fi adâ nci și net ulb ura te, Dum nez eu va şti că-l
che mi și-ţ i va ven i într u înt âmp ina re. Max im Măr tur isi tor ul spu ne: „S- au mut at din
trup în duh îna int e ca via ta să sfâ rșe asc ă în tru p“ (29 3). Atu nci cân d loc ul vieţ ii îl ia

16.08.1973 - Imobilizat în patul alb, între pereţii fără culoare, mă despart de

viaţă, îmi privesc filmul amintirilor. Într-un fel, desprind amintirile de timp, le obiec-
tivez. M-a înd emn at nu num ai verd ictu l medi cilo r. Îmi con tem plu şiru l de scen e cu
un fel de curiozitate, încercând să înțeleg motivele care mi-au hotărât un gest sau o
atitudine. Amintirile îmi par străine ca și cum ar aparține altuia.
Miguel de Unamuno mărturisește că lisus, zugrăvit răstignit pe cruce pretutin-
deni în bisericile creștine, inspiră durere și suferință celor care îl contemplă, și se
întreabă de ce artiștii nu au înfățișat altă scenă din viața Mântuitorului. Poate pe lisus
intrând sărbătorește în Ierusalim, propovăduind mulțimilor, îmblânzind apele lacului.
Dar eu înțeleg că lisus a adunat durerea tuturor oamenilor, poate ceea ce L-a apropi-
at cel mai mult de natura lor. Astfel, El se află și în suferința noastră. Şi-a luat chip
omenesc pentru a ne fi alăturea și simt, peste două mii de ani, că apropierea morții
nu i-a fost ușoară, ca și nouă, În clipa aceasta nu îmi amintesc cuvintele Evangheliei,
dar îl văd în realitate șiîmi imaginez durerea palmelor pironite pe cruce. Atunci, lisus
n-a mai avut pe nimeni alături. Nici mulțimea primindu-l cu ramuri de măslin, nici
cărturarii, nici apostolii. Singur, cum sunt eu acum, în spitalul alb, fără contururi, în
afara vieţii. Copil, târând sania pe dealurile roşcate din preajma mării, în Constanţa,
traversând crestele albe ale zăpezii pe care o spulbera vântul, ca şi dantela valurilor.
Rătăcind în această pustietate din coasta mării, care în antichitate fusese numită

26
 Căutări în orizontul timpului

„Inospitalieră“, iar mai târziu, „Potrivnică“, „Marea Neagră“. A fost un început de

drum. O singurătate pe care nu o căutam — dimpotrivă —, dar, de care totuși mă
simțeam atras, temându-mă de ea.
Încerc uneori să mă definesc, să mă înțeleg pe mine: sunt cel care trăiesc vidul
spiritual al universului, cu prefaceri în care bietul noastru fir de nisip — Pământul- va
dispărea iremediabil, sau cel care mă bucur de privilegiul de a gândi și a-mi înălța
templul acestei virtuți, încurajat de iluzia eternității ei? Ambele legate de perspecti-
va vieții postume. Ca o amenințare sau un temei al vieții pământești, care a început
să se contureze când aceea care m-a adus pe lume a dispărut.
Nu, nu mi-a fost teamă de moarte. Am gândit la ea printre crucile cimitirului din
Constanţa, dar și sub cerul înstelat. Mi-a fost îndeajuns că am cunoscut-o și m-a aju-
tat să înțeleg dimensiunea eternității, nemurirea celor vechi și perspectivele incerte
pentru contemporani.
Mă întreb, în ce măsură le-am răspuns celor care m-au privit cu oarecare
încredere. În primul rând celei care mi-a dat viață, pe care nu am cunoscut-o. Ce sen-
timente îți poate inspira un nou-născut? Mama nu mi-a văzut privirea de mai târziu,
nici adunarea oarecum semnificativă a cuvintelor. Mă întreb: va rămâne în nesfârși-
ta lume care mă înconjoară un gând al meu? Și pentru câtă vreme? A generat o frază,
un paragraf dintr-o carte, un îndemn spre- înțelepciune sau un ajutor pentru
înțelegerea unei semnificații?
Acum, în spital, îmi pot da seama în ce măsură cei morți îmi sunt alături, mai
bine spus trăiesc în mine, cum scria Châteaubriand, evocând lumina pe care soarele
o trimite încă după ce dispare dincolo de orizont, apoi prezența celor în viață, cu care
am descifrat, de asemeni tainele lumii. Îi evoc şi pe cei care mi-au fost indiferenți,
simple umbre pe decorurile scenelor pe care le-am traversat fără a mă opri, fără a le
privi, fără a le distinge, comițând poate neiertate erori. Rătăcind pe un bulevard
aglomerat, să spunem cel pe care se află cinematograful Scala (bulevardul
Magheru?), pierdut în mulțimea care defila, tot în București, de 1 mai, sau pe
Champs Elysées, trecând în revistă coliviile elegante ale bistrourilor.
Cât de atent parcurg într-o carte gândirile altuia, ceea ce îmi propune pentru
îmbogățirea conștiinței, sau când îmi citesc propriile scrieri? Primele le urmăresc fără
severitate profesională — doar nu sunt critic — dar purtându-le, cum este firesc, de-a
lungul unor repere proprii, pe celelalte, cu aprecieri formale, "nefiind posibil să
priv esc din alt punc t de vede re decâ t al meu: dacă expr esia acop eră inte nția de fond ,
dacă nu există un demers mai potrivit pentru ceea ce doream să dăruiesc cititorilor.
Întrebându-mă mereu dacă am scris ceea ce se cuvenea. Motiv pentru care prefer să
mă las purtat de lectura altora decât să mă apropii de biroul meu.
Mă recitesc când urmăresc să verific temeinicia celor afirmate. Cea de fond şi
cea form ală, Apoi când înce rc să dedu c part icip area celo r căro ra le-a m dăru it o carte ,
interesul, indiferența sau refuzul lor. Încerc să-mi imaginez felul lor de a vedea
lumea, literatura, prejudecățile, subiectivitatea, să citesc cu ochi străini mie, uneori
poate potrivnici,
Alteori mă întreb dac ă vre una din cărț ile mel e mă rep rez int ă. Cân d des cri u
întoarcerea de pe mări a unui aventurier ratat sau trăsăturile unui cadavru din piatră
intr-o biserică din Elveţia, sfâşiat de șerpi și de broaște. Dar când ai în față moartea
tu și acea stă cup ă pe care o bei, ca lisu s pe Mun tel e Măs lin ilo r. Gân din du- te
st privi legia t exi stâ nd în ace st inte rval care se num eșt e viaţ ă.
„de spital este o foaie albă care te așteaptă să o acoperi cu suita gân-
să o priveşt impasibil, mergând ca într-un vis pe poteca din marginea
“unor coline roșcate șia valurilor lovindu-se și risipindu-și dantela

27
 PAVEL CHIHAIA

crestelor, apele fiind me re u ac el ea și , fă ră co nt ur și fă ră li mi te .

ne , ca și cu m lu me a nu ar ex is ta ?
Îmi îndrept mereu întreaga realitate către mi
st ă tr ec er e câ nd eu vo i în cr em en i, şi cu m va ur ca
Mă întreb mereu ce va deveni acea
va ar ăt a, ca re va fi ci mi ti ru l po pa su lu i me u?
şi va coborî soarele în ceruri. Cum
spi tal , la loc ul car e mi -a ră ma s, în am in ti re , cel ma i
Am gândit mereu, aici, în
ul mă ri i? Ier bur ile st ep ei us ca te de se ce tă ? Bo lt a
apropiat. Vechea casă de lângă țărm
Mi in ch en și li va da de tei car e îl de sp ar te de
catedralei din Chartres? Sau balconul din
apele leneșe ale Isarului?
În copilărie, șco ala era înc his ă du mi ni ca și co bo ra m, uit ând fer ici t de not ele
proaste, către port, trecân d în rev ist ă sto lul de băr ci alb e și pro vel e va po ar el or uri așe ,
cu nume ciudate, și chipur i de mar ina ri str ăin i, fle căr ind pe pun te, și gră nic eru l im o-
bil, pli cti sit , păz ind ace st hot ar din tre ei și noi , pe car e l-a m cu no sc ut ma i târ ziu .
Hotarul. Mă atr ăge au vap oar ele , cer uri le nec uno scu te, făr ă să sti u că, du pă mul ți ani ,
drum ul inv ers , cel din str ăin ăta te căt re țar a mea , tăi nui tă în sef let , ap ro ap e ne cu no s-
cută, era să îmi fie cea de a doua și ultima obsesie.
Gândesc în clipa aceasta, în spitalul din Mallersdorf, la ceea ce am reţinut din
trecut, le zestrea memoriei mele. Ceea ce a meritat într-adevăr să nu fie dat uitării sau,
cum se întâmplă, mi-au rămas doar amănuntele nesemnificative? Primele, chiar pier-
dute, aflate dincolo de hotarul înţelegerii, se află totuși nu departe, nu în întregime
străine. Bănuiesc, doresc să cred că o urmă a trecerii lor a rămas, necunoscută mie
dar mereu prezentă. - i fi ;
[i ý >
= f i 3|
 Capitolul IV

ÎNTRE RISIPIRE TRUPEASCĂ

SI
NEMURIRE

le — car e nu m- au așt ept at în gar a Ge ne va , cu m sp er am —

Absența gazdelor me
m-a descumpănit. Mă at 'a m pe nt ru înt âia oar ă în lu me a ne cu no sc ut ă a Ves tul ui.
Câtva timp m-am p' im ba t de- a lu ng ul pe ro nu lu i, pr iv in d clă dir ile din ap ro pi er e
şi vitrinele care începuse:ïsă se lu mi ne ze , de și nu co bo râ se înc ă no ap te a. Gâ nd ea m
pe pla ja de la Ma ma ia , de car e nu mă le ga
că gazdele mele, întâlnite întâmplător
iga ţie , nu vor apă rea , și că va tre bui să mă des -
nimic, iar lor nu le inspiram nici o obl
zu na r și atâ ția fra nci câ t- să -m i cu mp ăr o
curc singur, cu un pașaport românesc în bu
obi șnu it de a ap re ci a ev en im en te le , ad ic ă
chiflă. Eram hotărât să-mi păstrez modul
o vit rin ă mu lt ic ol or ă de la ca pă tu l pe ro nu lu i — nu
să le ignor, şi m-am îndreptat spre
a sp us Al wi n Tof fle r? —, a un ui ma ga zi n de
trăim într-o lume a stimulentelor, cum
te, și cen uși i, ca. în vit rin ele bu cu re şt en e, ci
jucării pentru copii. Nu încremeni
nur i luc ioa se, ma i toa te cu mi șc ăr i sin cop ate .
acoperite cu smalțuri vii și blă
ec ta co l de la Zü ri ch , câ nd , co bo râ nd di n av io n, am
Era al doilea șoc după acel sp
al e că mă și lo r şi re vi st el or at âr na te în fa ța
întâlnit explozia culorilor autobuzelor,
chioscurilor, şi firm el e su cc ed ân du -s e în pe rs pe ct iv a str ăzi i.
se sc ae ro po rt ul , gr ăb in du -m ă sp re ga ră . Da r
Acolo, la Ziirich, a trebuit să pără
ri i, am av ut vr em e să -m i am in te sc pr op ri a- mi
aici, la Geneva, în faţa vitrinei cu jucă
ti v. Ui ta se m ch ia r, di nt r- o vo ca ţi e a
copilărie, de care nu mă despărțisem defini
bo râ nd di n tr en , st ră bă tâ nd pe ro nu l de șe rt ,
aspectelor contrarii, de imaginea mea, co
om e pr ie te no as e, ch ia r ad mi ra ti ve , ca în tr -u n
închipuindu-mi că întâlnesc zeci de fant
oi câ nd , di sp er at , că ut am di n pr iv ir i fi rm a Cr uc ii Ro şi i, un de
ta bl ou su pr ar ea li st . Ap
aș fi găsit un pr im ad ăp os t. AI
de câ t or aș ul în su şi , Ge ne va og li nd in -
Poate vitrina cu jucării mi-a rămas mai vie
un po d ur ia ș, îm po do bi t cu un ba so re li ef
du-se într-un lac străbătut de vaporaşe, sub ea
ap ar ma i mu lt e pe rs on aj e ne cu no sc ut e. Or ic um , su pr av ie țu ir
monu me nt al pe ca re
să da u ni mi c în sc hi mb . Fu se se m şi în
mi-a fost asigurată, primind casă și masă fără m- a
câ t li ps a mu nc ii și a ră sp lă ţi i cu ve ni te nu
țara mea în situații asemănătoare, așa în da r
o fi pu tu t ig no ra . În li ni i ma ri , oc ci de nt al ii s- au pu rt at ad mi ra bi l,
stân je ni t, fă ră s-
mu ni sm ul ui că tr e lu me a li be ră cu pr et en ți i
nici eu nu am pornit din noaptea co nt ru
le xe de su pe ri or it at e. Av ea m o cr eș ti ne as că în țe le ge re pe
absurd e sa u cu co mp
dr ag os te a de ap ro ap e să îm i șu br ez ea sc ă do ri nț a de af ir -
slăb ic iu ni le al to ra , fă ră ca
mare proprie. lă . Nu
Is to ri a Ar te i di n Ge ne va a fo st ba na
Întâlnirea cu directorul Institutului de te va cu vi nte
sc în fă ți șa re a sa , ni ci de co ru l în ca re am sc hi mb at ce le câ
îmi am in te pe ca re
ob ab il a gâ nd it — ce ea ce am pr es up us şi eu — in
că vi ta ţi a
conv en ţi on al e, Pr
ru a tr av er sa Co rt in a de fi er er a pu r fo rm al ă, cu ca ra ct er ca ri ta bi l.
mi-a trim is -o pe nt
c e ec a
e a m re uș it să re al iz ez a fo st ci ro ui tu l de st ud iu pe ca re mi l- a
mportânt pe nt ru l-
ma nd ă, în cr ed in țâ nd u- mă un ui a di n ap ro pi aț ii să i, un tâ nă r bu
us înEl ve ţi a Ro e
ob ra jibu că la ţi șioc hi în gu şt i, a că ru i im ag in e mi se su pr ap un e în mi nt
asiv;cu me a co le gu l me u — nu i- am
i ppe Noiret. Lui Stefco — aș a se nu
>vărata fire, deoarece am fo st pu ți nă vr em e îm pr eu nă .

29
 PAVEL CHIHAIA

Oricum, era foa rte bin evo ito r, cr ed că ave a ma re în se mn ăt at e faptul că amândoi
iar eu în ce rc am să înț ele g o lu me as cu lt ân d de alt e
veneam din Est și că el luptase,
Cu si gu ra nț ă îns ă că el de pă și se ace st sta diu ,
legi, pe altă treaptă de civilizaţie.
a o ma şi nă el eg an tă , pe ale căr ei pe rn e m- am
deoarece la poarta institutului îl aștept
țig ară sc um pă și m- a as ig ur at că nu vo m av ea pr ob le me
întins fericit. Şi-a aprins o
traversând Elveţia Romandă du pă iti ner aru l sta bil it. Er am oa sp et el e său . Mi -a ară tat
o uriașă valiză ne ag ră în fu nd ul ma și ni i și a ad ău ga t că îm i stă tea la di sp oz iț ie pe n-
tru a fotograf ia pie sel e pe car e le- aș fi co ns id er at int ere san te. St ef co ev ad as e de un
deceniu din Bu lg ar ia , fus ese mu ze og ra f sau pa zn ic de mu ze u și cr ed că luc ra și în
,
cercetare dar di al og ur il e no as tr e nu au că pă ta t o co lo ra tu ră pr of es io na lă . Mi -a m dat
chi ar se am a că ace ste dis cuţ ii l-a r fi pli cti sit și, ins tin cti v, l- am cru țat de co nf es iu ni le
mele într-o regiune înfrumuseţată de atâtea vestigii.
Misterul prea bun ei sal e stăr i mi s-a lăm uri t atu nci cân d la ple car e, înt r-u n cad ru
de uşă de pe faț ada som ptu oas ă a unu i cha let , o doa mnă , cu cât eva dec eni i mai în
vârstă dec ât bin efă căt oru l meu , l-a săr uta t cu o pat imă neî mpă rtă șit ă. Ori cum , găs ise
posibilitate a sup rav ieț uir ii. Ste fco era sim pat ic, ave a umo r și pri vea cu och i scl ipi tor i
chelnerițele car e ne ser vea u, sur âză toa re. Am dis cut at mai mul t des pre fem ei dec ât
despre monumente le de art ă med iev ală . Gus tam vol upt ate a pat uri lor rus tic e din
hanurile în care poposiseră probabil și eroii din Der Zauberberg, găseam admirabil
faptul că o singură familie asigura serviciile unui astfel de adăpost primitor și invidiam
sănătatea acestor oameni de munte, harnici, îmbujoraţi la față. Realizam totodată, eu
și Stefco, calitățile și cusururile lumii noastre estice, care ne confereau o altă identi-
tate. Printre altele, un mod mai sentimental de a-i privi pe cei din jur.
Îmi amintesc de mica-localitate Sion, cu vârful stâncos al castelului Tourbillon
şi biserica din secolul al XII-lea, unde am admirat un incunabul, din care un fragment
s-a rătăcit în Transilvania. Dar nu pot preciza ziua în care am poposit la castelul din
La Sarraz, deși s-ar fi cuvenit să rețin data acestui eveniment important în viața mea.
Oricum, se lăsa noaptea peste vârfurile crenelate ale cetăţii când Mercedesul nostru,
care străbătuse valea unor dealuri împădurite, a fost întâmpinat de ferestrele luminate
ale așezării. Merseserăm câteva ore buneși Stefco îmi vorbea deja de prietenul său,
administratorul castelului, care, prevenit, ne invitase la cină. Îmi vorbea privindu-mă
complice, ridicând mâinile de pe volan, prefigurând gestul de a-și trage în față
prepelițele fripte, fazanii împodobiţi cu propriul penaj, cana uriașă cu vin roşu.
Ne-am aflat apoi într-o curte largă, înconjurată de metereze, în fața unei intrări
monumentale. Trebuie să fi fost ora opt seara, poate mai mult. Am căutat din ochi
capela și am descoperit-o lângă fațada castelului, cu o rozetă colorată deasupra por-
talului,
Urmărindu-mi privirile, colegul meu, care se grăbea să coboare, a înteles:
— O.K., a spus el. Mergem întâi în capelă. i
Credea că lamijloc era un interes științific și prietenia îl îndemna să îmi satis-
facă această dorință, deși i se citea pe chip nostalgia pentru cina pe care o bănuia
îmbelșugată,
Nu înțelegea. Mă aflam într-o stare deosebită, şi aceasta, din momentul în care,
pătruns într-o lume necunoscută, trebuia să înfrunt nu numai adversitătile, ci şi
convingerea că ele nu îmi vor risipi identitatea. Eram ca și în momentele di,via ă în
care mă aflasem singur în fața morții, ca atunci când doisprezece SEA a am
căutat pe Iisus în capela spitalului unde mi se pusese u Stă aaȘi în
Elveţ ia, îmi amin tescmă
, îndep ă RARA, diagnostic.
d e milă pärtam de cei care mă însoțeau, când îi întâln
chipul, și îngenuncheam, chemându-l îndurarea. Mă pirate ana pepe
entru u a-La-L întâln
pentr ;
întâlnii, În lumini a altarelor uitam va
rătăcirea prin lumea străină, pe care mi-0

30
 Căutări în orizontul timpului

premeditasem altfel. Numai atunci mi se limpezeau activităţile inutile, exprimarea

stângace, înfumurarea gândului de a-mi întemeia nemurirea aici, pe pământ.
Despărțindu-mă de mine îmi chemam liniștea. Amuţeau cele din jur, apoi eu, cel care
doream să fiu într-un fel sau altul. Dincolo de obsesia morţii, întâlnită o dată cu
conștiința vieţii, când mi s-a făcut cunoscut sub ce lege îmi este dat să trăiesc.
Ajungând uneori la pacea, la înțelesul Cuvântului. Îmblânzind furtunile, înălțând
aripi, desprinzându-mi privirile de pe rănile sângerânde. Adâncindu-mă în tăcere.
Atunci ştiam că Dumnezeu mă va ajuta, că îmi va primi dureroasa năzuință de
a-i fi aproape. Liniştea îmi împietrea ființa în eternitate și nu rămânea din mine decât
chipul omului ideal, aşa cum l-a văzut Michelangelo. Departe de cei dragi, de
amintiri, morminte, de propriul trecut şi iubirea de sine.
În capela castelului din La Sarraz era aproape întuneric. Descopeream doar
colonetele gotice și icoanele vechi, ale căror culori și aureole sclipitoare înavuțeau
obscuritatea absidelor. Am îngenuncheat în fața altarului și m-am rugat lui Iisus
să-mi întărească credința, apoi, pornind spre ieșire, mi-am aruncat privirile spre
tablourile și sculpturile care îmbogățeau locașul. Și atunci, în lumina de beteală a
lumânărilor, mi s-a dezvăluit un mormânt de piatră ciudat, cum nu mai văzusem
nicicând. Era statuia funerară a unui cavaler medieval, dar nu înfățișat, ca de obicei,
la 32 de ani, vârsta morții pământești a lui Iisus, ci dincolo de viață, așa cum se afla
în pământ, adică în întregime gol, cu carnea căzută în neputința putreziciunii. Viermi
lungi îi devorau trupul, lăsând urmele trecerii lor, iar broaștele acelorași întunecimi
ale păcatului și ale morții îi acopereau lacome porţile vieţii, gura şi sexul.
Inscripţia destăinuia anul morţii, 1360, şi numele celui care fusese bailli-ul
(ofiţer de sabie sau judecător, cel care hotăra dreptatea în numele regelui sau al unui
senior), François de La Sarr a, înti ns fără veș min te pe dala sarc ofag ului , cu cap ul spri -
jinit pe per na ţint uită de patr u scoi ci, din acee ași lum ea a adâ nci mil or. Lân gă trup se
aflau scul ptat e soţi a și fiic a sa, în preţ ioas e roch ii de apar at, cu coaf uri înal te, iar în
fața mormântului, pe dou ă pied esta le, fiii săi, în arm uri mas ive , cu cent uri cava lere ști
și scuturi hera ldic e, încâ t cava leru l înfă țișa t in tran sis, cum se num eşt e acea stă
risipire subpământeană, păr ea și mai res pin găt or alăt uri de fami lia sa în plin ă
strălucire.
De ce oare am răm as nem ișc at nu știu cât ă vre me, înc erc ând să îmi apr opi i tai na
acestor sculpturi, să înț ele g cee a ce au vru t să exp rim e cei care le- au con cep ut astf el?
O imagine străină, dar pe car e o băn uia m în min e, fără să mi- o măr tur ise sc atu nci
când trupul mi se afla robi t boli i sau som nul ui, cân d — păr ăsi t de con ști inț a fir eas că
— mi se iveau ace le înt une cim i cu ani mal e oar be și lun eco ase .
Îmi amintesc: am ridicat bra ţul , ca și cân d aș fi avu t int enț ia să not ez cev a sau
| să mă încredinţez că sun t înc ă viu , dar am ră ma s cu el sus pen dat , eu în su mi făc ând
parte din acea lume încremenită și tot oda tă apa rți nân d cap ele i cre ști ne, loc ulu i un de
totul amintea de dăinuirea spirit ulu i în ete rni tat e. Pre zen ţa unu i ca da vr u înt r-u n loc aș
ria și, ca o gră din ă a cre din țel or. Un def unc t ale căr ui ur me
împodobit de preot și eno
cuv ene a, de- a lun gul ani lor , a sec ole lor . Zvâ rli t în lu mi na zil ei
nu dispăruseră, cum se
ca o mărturie nedorită,
Un trup care cuno sc us e sp as me le ago nie i, lup ta cu moa rte a. Păs trâ nd înc ă mol i-
iunea vieţii din car e mu șc au vie rmi i, înt ins pe les ped ea de pia tră , De car e mă
proape, deși îmi au ze am băt ăil e ini mii , sân gel e car e îmi ale rga pri n art ere ,
indu-mi tot uși ar gu me nt el e sup rav ieț uir ii, cu vi nt el e lu mi na te ,
solatoare, Si ng ur în faț a un ui tru p. Ca și tru pul me u, pe car e l- am
i. Luptam,cași lu mi na sla bă a cap ele i, cu înt une ric ul. Ca raz ele

31
 PAVEL CHIHAIA

gi nt at e, de ra me le ic oa ne lo r, de co lo ne te le br on za te al e
prin zâ nd u- se de sf eş ni ce le ar
În tr -o tă ce re gr ea , în ca re am di st in s
mormântului bailli-ului François de La Sarra.
em e, re sp ir aț ia co le gu lu i me u St ef co .
într-un târziu, nu știu după câtă vr
st ra to ru l ca st el ul ui a fo st fo ar te am ab il . A m
Cu toată întârzierea noastră, admini
, cu ta pi ţe ri i de ep oc ă, am ci na t la o ma să
petrecut o seară plăcută în încăperile uriașe
te am ui ta tr up ul în de co mp oz iț ie al ca va le ru lu i de
lungă, plină de bunătăți, dar nu pu
pu s at ât ea în tr eb ăr i, că St ef co mă pr iv ea do je ni to r.
La Sarra, în legătură cu care am
mu lt e fo to gr af ii cu de ta li il e pe ca re i le -a m
Generos, ca de obicei, mi-a făcut mai
indicat, prop un ân du -m i ch ia r să po ze z în fa ța mo rm ân tu lu i, ce ea ce , bi ne în țe le s, am
refuzat.
Reîntors la Gen eva , m-a m adâ nci t în stu diu l ace stu i mon ume nt al fam ili ei La
Sarra, al activităţii, genealogiei și domeniilor lor, de care nu se ocupaseră prea mulți
istorici. Doar Jurgis Baltrušaitis introduce această sculptură în istoricul reprezen-
tărilor decompoziției și o leagă de tema „Întâlnirii celor trei vii și trei morți“, precum
şi de romanul de origine indiană Varlaam și Ioasaf. E. H. Kantarowicz susține că
reprezentările celor defuncți in transis au fost inspirate de efigii (reprezentând pe
regii sau demnitarii englezi în viaţă), alăturate trupurilor lor în descompunere. Erwin
Panofsky adaugă că această efigie sublinia poziţia socială, rangul defunctului, care
rămânea nealterat în istorie. După ce am citit în biblioteca institutului din Geneva
texte legate de imaginile medievale in transis, am ajuns la concluzia că Georges
Duby se apropia cel mai mult de adevăr. El scrie că Biserica Catolică înfățișase
această decădere trupească pentru a arăta care este consecința plăcerilor efemere,
invitând către o. conduită creștină. Statuile funerare arătând starea trupului după
moarte sunt un avertisment dat celor ce folosesc privilegiul existenţei în alte scopuri
decât cele cuvenite.
Mi-am pus mai departe întrebarea: cui se adresa Biserica? Urmărea în general
convertirea tuturor credincioşilor, sau a unor anumite categorii, a căror conduită,
atunci, la mijlocul secolului al XIV-lea, nu era socotită corespunzătoare de către
mediile eclesiastice?
Cercetând semnificaţia frescei reprezentând „Întâlnirea celor cei trei vii şi trei
morţi“, din Campo Santo din Pisa, precum și inscripțiile care o înconjoară, apoi a
poemei lui Konrad von Wiirzburg „Răsplata lumii“, în sfârşit, citindu-i pe autorii
franciscani Fra Domenico Cavalca, Fra Bartolomeo de San Concordio sau Jacopo
Passavanti, mi-am dat seama că reprezentările corupției trupești apar în pictură,
sculptură și artele minore ca mijloace de înfrânare a unor tendințe de emancipare a
cavalerilor de sub autoritatea Bisericii Catolice și a preceptelor sale tradiționale.
Biserica a încercat printr-un sever mesaj să-i recâștige pe cei înstrăinaţi de ea, punân-
du-le înainte imaginea risipirii lor, în care trupul este văduvit de spirit, asemănător
pământului orb, Privit în perspectivă, acest conflict între conservatorism, pe de-o
parte, și tendinţele de emancipare ale unei categorii sociale orientate către noi valori,
pe de alta, ne destăinuie mutații relevante într-a epocă de prefaceri hotărâtoare în
mentalitatea vest-europeană,
Aceste concluzii mi s-au conturat în săptămânile următoare, când am rămas la
pitt dai devghiidiuzar: polla Kunsthistorisches Institut din
Sta acad ir i P eva conferințe, care mi-au fost recompensate
> e aşteprari, permițându-mi să plec la Paris pentru a mă înscrie la doctorat, ceea
ce y propusesem încă de la plecarea din țară,
Rarău PTAIE Met bihonigGrodecki, directorme
ul u de teză de la
în ucrării, i-am propus inițial un material

32
 Căutări în orizontul timpului

despre cele două Prerenașteri din Tara Românească, prima în cel de-al doilea
deceniu al secolului al XVI-lea și cea de-a doua, la mijlocul secolului al XVII-lea.
— Îmi este foarte greu, chiar imposibil, mi-a spus profesorul Grodecki, să vă dau
indicaţii bibliografice pentru un spaţiu cultural pe care nu îl cunosc. Și apoi, cali-
ficativul! Cum să apreciez o teză ale cărei argumente nu le pot verifica?
Puteam să realizez eu însumi aceste aspecte, dar nu mă puteam lăsa pradă
remuşcărilor, deoarece profesorul aștepta să-mi aleg un subiect legat de evoluția artei
medievale din Occident. Am rămas descumpănit, gândind cu invidie la cei ce
putuseră călători, studia și cerceta monumentele din toată Europa. Și atunci, însuși
acest senti ment de descu rajar e, de umili nță a condi ţiei mele mi-a trezit în minte ima-
ginea statuii din capela castelului din La Sarraz.
— Ideea de nemurire și decompoziţia în evul mediu, am propus, privindu-l inspi-
rat. Şi i-am relatat în câteva cuvinte ciudata mea întâlnire.
— Admira bil ! Est e o tem ă puţ in cerc etat ă, de care unii s-au ocu pat mai mul t în
trecere. Oricum, pro fes oru l Pie rre Cha unu ţine un curs des pre ide ea mor ții în evu l
mediu şi va fi, de asemenea, foarte interesat de lucrarea dumitale.
Prin genero asa ama bil ita te a pro fes oru lui Gro dec ki am reu șit să cap ăt o bur să
pentru Cité Universitaire, und e loc uia u stu den ți și doc tor anz i stră ini, mul t mai tine ri
u foa rte mod est e și la ora dej unu lui , car e mă găs ea de
decât mine. Veniturile mele era
cele mai multe ori la Bib lio the que Nat ion ale , îmi ofe rea m un san dvi ș sub ţir e, pri vin d
col egi i ame ric ani cum lua u foa rte în ser ios ace st rit ual .
prin geamurile bistrourilor
unt e, gân din d că est e abs urd să dor esc mai mul t
Înghițeam sandvișul în porții măr
În faț a bib lio tec ii era o rot ond ă de ver dea ță cu băn ci
decât ceea ce soarta îmi oferise.
de fier, din secolul tre cut , și o pre zen ță lum ino asă de cop ii mic i și por umb ei.
și la că mi n, în ca me ra me a sp aț io as ă da r mo bi -
După ce se lăsa noaptea lucram
at ă de câ t o ca me ră de hot el. Si ng ur înt re per eţi i
lată sumar, încă mai depersonaliz
eas tră șir ul ne în tr er up t de ca mi oa ne car e tra -
lipsiţi de orice podoabă priveam pe fer
i me i co le gi se în tâ ln ea u în ho lu l clă dir ii, un de se
versau bulevardul Jourdain. Tineri
aflau fotolii como de , și pr iv ea u ec ra ne le tel evi zoa rel or.
u ni ge ri an , ve ci nu l me u de ca me ră , ca re st ud ia
„Mă împrietenisem cu un negr
di n se co lu l al XI X- le a, da r ca re er a ad es ea
influenţa artei africane asupra pictorilor
un ei co na ţi on al e cu oc hi se li pi to ri , pl in i de în dr ăz ne al ă, şi un
pr eo cu pa t de vi zi te le
zâmbet care îi pu ne a în va lo ar e o da nt ur ă su pe rb ă.
a în tr -o bu ti că de mo de , ne în tr er up ea
Această tânără fată de culoare, care lucr
ce le ma i in te re sa nt e. Mă re tr ăg ea m în ca me ra me a, su b
adesea di al og ur il e, di nt re
ju mă ta te co mp li ce al e am ic ul ui , da r le ct ur a nu pr ea
priv ir il e ju mă ta te ru și na te ,
om ot os în ca re îș i ma ni fe st a se nt im en te le pe re ch ea ni ge -
mergea, de oa re ce mo du l zg
bu fn it ur il e în pe re ţi i ca me re i îm i co mp ro mi te au st ud iu l.
riană, ti pe te le ne om en eș ti și
in di gn ar ea sa u in vi di a, or ic um îm i ev oc am co rp ul suplu
Nu șt iu da că mă cu pr in de a
de ro ch ia co la nt ă, câ nd îş i în tâ ln ea pr ie te nu l, ap oi oc hi i
și mâinile lungi al e fe te i li pi te
e și oa re ca re je nă pe nt ru ce ea ce șt ia că îm i es te
înflăcăraţi, în ce rc ân d să ex pr im
cunoscul,
pi ti t, pr iv in du -m ă pe st e oc he la ri :
De câteva ori vecinul m-a is ;
c cu no șt in ță da că vr ei ! Lu ci e nu e m o f t u r o a s ă !
— Aş putea să -ţ i fa
st ră lu ci t cu ba ni i (c ee a ce la Pa ri s ni me ni nu mă r-
I-am da t de în ţe le s că nu st au
fi u la ş, si mț ea m o uș oa ră pa ni că pe nt ru se cu ri ta te a me a tr u-
tufiarise st e! ), Ap oi , fă ră să
e al e Af ri ci i, $ i
pească înfața vrăjitoriilor n e c u n o s c u t
t s ă m ă în to rc în ța ră , fă ră să îm i fi î n c h e i a t
pă va vreme ! a tr eb ui
e z cu m a t e r i a l u l a d u n a t
Am continuat totuși să lucr
le,lecturile, însemnările.

33
 PAVEL CHIHAIA

și cu prețiosul concurs al profesorului Louis Grodecki. Doctoratul l-am sustinut doi

ani mai târziu, în 1973, în fața unor profesori de înalt prestigiu. Atunci, în vreme ce
îmi desfășuram argumentele, mi-a apărut, pe neașteptate, între mine si examinatorii
mei, sculptura cu trupul sfârtecat de viermi al cavalerului Frangois de La Sarra,
amintindu-mi nu numai de ființa mea păcătoasă şi pieritoare ci şi de înălțimea
gândurilor, de nemurire.
 Capitolul V

NEMURIRE ȘI DECOMPOZIȚIE ÎN ARTA EVULUI MEDIU

N. Stroescu : Îl avem astăzi ca oaspete în studioul nostru* pe Pavel Chihaia. Ne-

am întâlnit să discutăm cartea sa, care a apărut în 1988, anul trecut deci, în editura
Fundaţiei Culturale Române din Madrid, cu titlul /mmortalite et décomposition dans
l'art du Moyen Age. Este o carte care a atras atenţia cercurilor de specialitate și nu
numai acestor cercuri, despre care am vrea să schimbăm câteva cuvinte în cadrul
acestei emisiuni. În orice caz, nu vom prezenta un rezumat al cărții. Preferăm să
deschidem câteva perspective, să reținem câteva motive, să schimbăm câteva idei în
legătură cu această lucrare, în care Pavel Chihaia arată evoluția concepției despre
viaţă şi moarte în civilizaţia occidentală, între secolul al XII-lea și al XIV-lea, astfel
cum se oglindește în unele scrieri și opere de artă ale vremii. Este o evoluţie
depinzând de o serie de factori dominanți ai epocii respective, în primul rând de
Biserică. Pavel Chihaia reușește să ne învedereze în mod magistral mentalitat ea și
transformările cavalerilor medievali, o cotitură a înclinărilor lor deschizând o per-
spectivă spre Renaștere. Dar să intrăm în subiect. Știu că tema cărţii dumitale a fost
şi aceea a tezei de doctorat. Nu ai avut tentaţia să propui un subiect din istoria cul-
turii medievale românești, de care te-ai ocupat atâta timp? Știu că şi acum ești pre-
ocupat de cultura româneasc ă, aşa cum o arată de altfel și volumul tipărit cu patru ani
în urmă aici, la München.
Pavel Chihaia : Când am aj un s la Par is, în 19 71 , și am fos t pr im it de căt re pro -
de ist ori a art ei me di ev al e de la So rb on a, i- am
fesorul Louis Grodecki, șeful catedrei
me di ev al ă ro mâ ne as că , de sp re car e am scr is, de
propus iniţial un subiect din cultura
le . Do re am să fac o luc rar e de sp re Pr er en aş te ri le
altfel, într-una din cărţile me
al sec olu lui al XV I- le a și cea de la mi jl oc ul
românești, aceea din al doilea sfert
tr ei F e
secolului al XVII-lea. cu lt ur a
re da ct a o lu cr ar e de is to ri a şi
N.S.: Pus brusc în fața obligaţiei de a
în le gă tu ră cu po si bi li tă ți le pe ca re le av ea i
Occidentului, nu ți s-au ivit dificultăți
atunci? tu se ră
co le gi i de do ct or at di n Oc ci de nt ca re pu
P.Ch.: Eram dezavantajat faţă de
te mo nu me nt el e nu nu ma i di n fo to gr af ii — ce ea ce pe nt ru
călă to ri , și de ci cu no aș
te fo ar te im po rt an t —, ca re fr ec ve nt au bi bl io te ci şi ar hi ve ,
înde le tn ic ir ea no as tr ă es
e ne ce sa re , Am av ut în să şi un ma re av an ta j, şi an um e
având la în de mâ nă ma te ri al el
ră a că re i cu lt ur ă co nt in ua tr ad iț ia no bi lă a Bi za nț ul ui ,
faptul că ve ne am di nt r- o ța
și cu lt ur a Oc ci de nt ul ui . St ud ii nd or ig in il e ar te i
acest temei din ca re în fl or is e
bi ne fe no me ne le cu lt ur al e al e ev ul ui me di u ti mp ur iu
românești, puteam în țe le ge ma i de
da pr er en as ce nt is tă , pe rc ep ut ă ma i pu ți n cl ar
al Occidentului și, în gene ra l, pe ri oa
am av ut pr iv il eg iu l de a av ea em in en ţi co le gi la
mulți cercetători di n Ve st , To to da tă ,
— îi am in te sc nu ma i pe ce i ca re nu ma i su nt ,
Institutul de Istoria Arte i di n Bu cu re șt i
si le Dr ăg uţ , An a- Ma ri a Mu si ce sc u — pr ec um și di st in și co le gi de
Emil Lăzărescu, Va care
lite, de al că ro r ge ne ro s co nc ur bucurat tot timpul şi cu
s m - a m
tele i c u se am ă
em pl ar , P â n ă la ge ne ra ți a no as tr ă s- au st ud ia t ma
i mod ex i ne -a m în dr ep ta t
mediu cu Bizanțul și lumea sl av ă. No

l8ap9os,tul d e r a d i o E u r o p a L i b e r ă ,
12.03.19

35
 PAVEL CHIHAIA

ur i al e ci vi li za ți ei și ar te i oc ci de nt al e po t fi su rp ri ns e
„atenția şi că tr e Oc ci de nt . Tr ăs ăt
a ot om an ă (d ec i pâ nă la mi jl oc ul se co lu lu i al XV -
în Țările Ro mâ ne pâ nă la in va zi
în mo d pr ep on de re nt , ce l ră să ri te an , ap oi co n-
lea), deşi te me iu l cu lt ur al a ră ma s,
ur ii ve st ic e în ce pâ nd cu mi jl oc ul se co lu lu i al XV II -
statăm o puternică in fl ue nț ă a cu lt
am am in ti t ma i su s, Cu re nt el e oc ci de nt al e, ve ni te pe
lea, cu acea Prer en aș te re de ca re
pe Ad ri at ic a —, pr in Tr an si lv an ia , pr in Po lo ni a, la un
mare — pe Ma re a Ne ag ră ,
r pr in Ru si a, to at e ac es te cu re nt e au da t o co lo ra tu ră
moment da t, ma i tâ rz iu , ch ia
specifică culturii românești. rc om u-
a un ui sp ec ia li st de sp re in te
N.S.: Retin pentru ascultătorii noștri remarc
, în tr e Ră să ri tu l și Ap us ul Eu ro pe i. Es te
nicări, câteodată subterane, altădată evidente se co m-
ri i, da r ca re se ar mo ni ze az ă și
vorba de un temei comun și de aspirații prop
pletea ză to cm ai da to ri tă un ei un ic e ră dă ci ni .
fo st la un is on , pâ nă la mi jl oc ul se co lu lu i al
P.Ch.: Civilizaţia noastră veche a
ro pe an ă, iar o se ri e de op er e de ar tă de ma re
XV-lea, cu întreaga civilizație eu
ne și st au la ac el aș i ni ve l va lo ri c cu ce le
importanță prezintă o serie de trăsături comu
ca rt ea me a cu su bi ec t oc ci de nt al , an al og ii
din Vest. Astfel încât am putut face, în
ar tă ro mâ ne șt i sa u cu fr ag me nt e de li te ra tu ră ve ch e
extrem de interesante cu opere de
românească.
nc re t. Pr eo cu pă ri le du mi ta le , și, în ac el aș i ti mp ,
N.S.: Acum, să intrăm îħ co
au în ve de re mo nu me nt el e fu ne ra re in tra nsi s,
cheia, poate principală, a interpretării,
de un mo ti v cu pr of un de ins pir ați i re li gi oa se și eti ce.
în descompunere. Este vorba
e vă zu t pe nt ru a se de cl an șa pr oc es ul un ei
Desigur, un astfel de monument trebui
abs tra ctă . Mă înt reb cu m ai aj un s să te oc up i de ac es te
atitudini care nu este numai
monumente funerare, care a fost clipa decisivă?
c că nu am ce rc et at ni ci od at ă ac es te mo nu me nt e
P.Ch.: Trebuie să mărturises
Aș uti liz a un te rm en ro mâ ne sc ma i ex pr e-
funerare așa-numite „în descompunere“.
în vi aț a me a, în ai nt e de a viz ita loc ali tat ea La
siv. Aş zice „în risipire“. Nu văzusem
să- l re pr ez in te pe cel de fu nc t „î n ri si pi re ”.
Sarraz, din Elveţia Romandă, o statuie care
N.S. : Es te vo rb a de de sc om pu ne re a bi ol og ic ă!
P.Ch.: Exact!
N.S.: De acest fenomen car e are loc su b pă mâ nt , sco s la lu mi na soa rel ui de art is-
tul medieval, în fața privir ilo r noa str e zgu dui te, în sp ăi mâ nt at e, înt reb ăto are ...
P.Ch.: A fos t înt r-o sea ră cân d am aju ns la ace st cas tel din La Sar raz şi am int rat
în capela castelului cu Mirosl av Laz ovi c, col egu l me u de la Ins tit utu l de Ist ori a Art ei
din Geneva. Gândesc că ace st mo nu me nt ciu dat și str ani u nu mi- ar fi făc ut tot uşi o
imp res ie atâ t de put ern ică dac ă nu aș fi avu t o sta re suf let eas că anu mit ă.
N.S.: Am o rug ămi nte . Pen tru ca și noi să înț ele gem sur pri za dum ita le, ai put ea
să ne descrii, în câteva cuvinte, acest gisant?
P.Ch,; Este vor ba de ima gin ea scu lpt ată a unu i cav ale r înt ins pe o les ped e de pia -
ură, în întregime gol, şi ros de șerpii și de broaștele care îi acoperă porțile trupului,
gura și pântecele, Deci chipul nu i se vede, iar din mâini și picioare ies şerpi care îl
devorează, În contrast cu această brutală reprezentare, familia sa, soția, fiica şi cei doi
fii apar în costume de aparat: fiii, în armuri grele, femeile, în veșminte foarte elegante.
N.S.: Deci pe de-o parte viața obişnuită, chiar în plină strălucire, pe de alta,
descompunerea, care apare dincolo de acest hotar, acest mister pe care îl numim
moarte, Acele animale imunde, șerpii și broaștele, reprezintă forțele destructive, sub-
terane, care duc la risipire, Bineînţeles că la concepţia și mentalitatea noastră eco-
logică din ziua de astăzi, ele ne pot apărea sub o altă lumină. Noi trebuie să ne
Pee eAEREE PIVE tapoa și în perspectiva omului de atunci, : -
u, i tratat clasic de iconografie, arată că atât șerpii

36
 Căutări în orizontul timpului

cât şi broaștele sunt ani mal e con sid era te ade sea , în evu l med iu, infe rnal e. Îţi vor bea m
despre rea cți a mea neo biș nui tă la ved ere a mon ume ntu lui din La Sar raz , des pre un
factor psihologi c de care mi- am dat sea ma mai târz iu. Fac tor psi hol ogi c care l-a
determinat pe Emi l Cio ran să scri e Pré cis de déc omp osi tio n, iar pe min e să red act ez
Immortalită et déc omp osi tio n dan s l'ar t du Moy en Age . Îmi par e sem nif ica tiv fap tul
că doi români din Occ ide nt au scri s cărț i cu titlu ri ase măn ăto are . Am medi tat, am
gândit multă vreme dup ă apa riţ ia cărţ ii mel e că ace ast ă coi nci den ţă por neș te de la
viaţa noastră, mai ales la început, aici, în Occident...
N.S.: Când ţi se accentuează, printre altele, atât simţul vremelniciei, cât și al
forțelor, să zicem, de desființare a stărilor stabile, constituite...
P.Ch.: Este o dec onc ent rar e, o dez ori ent are faț ă de cee a ce se înt âmp lă la ext e-
rior, faţă de pro pri a ta real itat e. Stu diu l meu a imp lic at și acc ent e con fes ion ale ...
N.S.: Cine a citi t car tea va tre bui să rec uno asc ă, de ase men i, că, în ce pri ves te
analiza, sistematica acestei căr ți, nic ăie ri nu se aba te de la pro bit ate a ști inț ifi că, de la
o vib raţ ie per son ală pe car e o înţ ele gem . Îna int e
acuitatea rațională, dar undeva există
am vre a să ști m dac ă cer cet ăto rii din Occ ide nt nu s-a u ocu pat
de a trece mai departe,
şi ei de sub iec tul ace sta . În spe cif ici tat ea cu car e am fos t de aco rd.
au dat sol uţi i dif eri te, la car e am ad ău ga t mo -
P.Ch.: Desigur, mulți cercetători
re pr ez en tâ nd pe cei de fu nc ti în ris ipi re, au
desta mea contribuţie. Aceste monumente,
ii ale un or cat ast rof e, cu m a fos t ci um a ce a ne a-
fost interpretate ca un fel de mărtur
nu me nt ul di n La Sa rr az a fos t luc rat în 13 60 ,
gră, de pildă, de la 1348. Deoarece mo
ret at că oa me ni i, ob se da ţi de ca da vr el e
deci la numai câțiva ani diferență, s-a interp
, au av ut ten taţ ia să le re pr ez in te . Al ți
care zăceau pretutindeni în descompunere
Ka nt ar ow ic z, co ns id er ă că ace ste scu lpt uri
învăţaţi, de pildă Erwin Panofski sau E.N.
Ex is tă și o in te rp re ta re de or di n ps ih an al it ic :
au fost inspirate de un principiu juridic.
va da un ei ref ulă ri ps ih os oc io lo gi ce . Pe rs on al ,
Johan Huinzinga consideră că sunt do
ns iu ne înt re că lu gă ri i mi no ri ți şi or di ne le
am ajuns la concluzia că este vorba de o te
cavalerești. is es c
re sa nt ă in te rp re ta re a pe ca re ai da t- o. Tr eb ui e să mă rt ur
N.S. : Îm i pa re in te
re tă ri am im pr es ia , în că o da tă , că
că auzindu-te enumerând celelalte interp of un de .
ap ăr ea ve ro si mi le nu su nt în to td ea un a în de aj un s de pr
explicaţ ii le ca re ne po t
să fa că di n ac es t mo nu me nt un fe l de og li nd ir e a un or
Mă refer la ce i ca re se gr ăb is er ă
to gr af ie a ce ea ce vă zu se ră cu oc hi i lo r. In te rp re ta re a
întâmplări cu re nt e, un fe l de fo
-u n pl an ma i ab st ra ct . Du mn ea ta ai că ut at în să un al t
de ordin ju ri di c se si tu ea ză în tr
mi ta te a lo r în li be rt at ea ce rc et ăr ii şi a gâ nd ir ii , da r
drum. Toat e ex pl ic aţ ii leâu le gi
și ai că ut at o in te rp re ta re în st ra tu ri ma i în ti ns e şi
dumneata nu te-a i mu lț um it cu el e
mai adânci totodată. rc et ăr il e me le şi al e
că es te ca zu l să su bl in ie z fa pt ul că în ce
P.Ch.; Aici cred am consi-
ut ul de Is to ri a Ar te i, se cţ ia me di ev al ă, di n Bu cu re şt i,
colegilor de la In st it co n-
me ne lo r cu lt ur al e me di ev al e,
derat că trebuie să aprofundăm , în explicaţiile feno
er au , bi ne în ţe le s, ma rx is te , ma te ri al is te ).
textul religios (deș i di re ct iv el e of ic ia le
se af la în tr -o bi se ri că , el ra în universul tran-
se in se
Deoarece gisantul din La Sarraz ul re li gi os er a do mi na nt ,
în tr -o vi zi un e de lu me în ca re fa ct or
scedent al bisericii și aţ ii le so ci ol og ic e, ju ri di ce sa u ps ih an al it ic e, că am
Tatădece nu m- au mu lț um it ex pl ic
tr ad iţ ia me di ev al ă, tr ad iţ ia un ei vi zi un i cr eş ti ne .
că soluție ca r s
e ă me ar gă pe
d e s p r e un co nl li ot în tr e ca va le ri e şi or di ne le re li -
- N.S., Ai spus c ă es te vo rb a a s
r, as ta nu î n s e a m n ă că a n u m i t e pu nț i nu au r ă m
“minoriţ i, De si gu
ră un nu cl eu d e et ic ă cr eș ti nă nu este
te;Mentalitatea cavalerească fă
E IC 2 Bai terta isi :
tc o n s t i î
t n
uve
i de
t re
e a el ib er ăr ii Ie ru sa li mu lu i!
j e a u f o s

37
 PAVEL CHIHAIA

un fe l de în do ia lă as up ra ac es tu i lu cr u, nu ma i că ce le
N.S.: Deci nu ex is tă ni ci
um it e me an dr e și in te rv al e d e ti mp în ca re ap ar
omenesti au un me rs al lo r, cu an
u di re cţ ii ca re vă de sc ” af in it ăț i d e pr of un zi me .
nepotrivir i ch ia r în tr e in st it uț ii sa
ei te ns iu ni di nt re or di ne le că lu gă re șt i și ca va le ri e. N u
Dumnea ta te -a i op ri t as up ra un
? De oa re ce es te o te mă în ac el aș i ti mp is to ri că și re li gi oa să ,
poți vo rb i ce va ma i mu lt
de un interes special pentru noi. 4
m e n u l
am gă si t o lu cr ar e a lu i Ko nr ad vo n
P.Ch.: Studiind retrospectiv feno
rl te lö n) , un de es te vo rb a de un ca -
Würtzburg, intitulată Recompensa lumii (Der We
em ăr ii cl op ot el or de ve ce rn ie , în lo c să
valer, von Grafenberg, câre, în momentul ch
s cu fu nd at în le ct ur a un ui ro ma n de dr ag os te . În
se ducă la slujba religioasă, a răma
i- a ap ăr ut în ai nt e o fe me ie fr um oa să , ca re l- a în câ n-
acest moment uşa s-a deschis și
tat. Curtenitor ca întotdea un a, ca va le ru l a în tr eb at -o : „N ob il ă do am nă , cu m po t să -m i
pun la dispoz iț ia du mn ea vo as tr ă se rv ic ii le ?“ Ea i- a mă rt ur is it că es te „D oa mn a
lumii“ (Frau der Welt). S-a înt ors cu spa tel e la el, și atu nci cav ale rul a con sta tat că
toa tă fru mus eţe a str ălu cit ă era o înș elă ciu ne, deo are ce fem eia ave a spa tel e pli n de -
şerpi şi de broaște. Aceeași vermină pe care o constatăm și la monumentele funerare
în risipire. Acest manuscris, Recompensa lumii, al lui Konrad von Wiirtzburg, ca şi
ori gin ile poe mul ui din sud ul Ital iei Înt âln ire a cel or trei vii şi cei trei mor ți, de car e
voi vorbi mai târziu —'de altfel ambele au apărut în a doua jumătate a secolului al
XIII-lea, la câteva decenii de la moartea Sfântului Francisc şi întemeierea ordinului
său —, au constituit punctul de plecare al cercetării mele pentru explicitarea acestei
tensiuni între cavaleri și minoriți. În realitate, cavalerii, după ce au renunțat la elibe-
tarea Ierusalimulu i,au văzut rosturile oarecum neclare și atunci au inițiat luptele
și-
de turnir, interzise de Biserică, au început să scrie și să citească romane de dragoste,
să practice muzica profană, să organizeze mari partide de vânătoare. Şi mai ales să
facă curte doamnelor, în loc-ca atenţia lor să se îndrepte către Maica Domnului.
N.S.: Aşa numitul „amour courtois“, o formă de iubire laică. Ceea ce nu înseam-
nă că uneori nu lua forme de sublimare care amintesc de iubirea în sens platonician.
Dar aceasta este o temă în sine. Oricum, nici aici nu există separări definitive. Aş
vrea să ne arăţi cum s-a dezvoltat mai departe această tensiune.
P.Ch.: La sfârșitul secolului al XIII-lea apare, inspirat de „Doamna lumii“,
așa-numitul „Prinț al lumii“, pe fațadele unor mari catedrale, la Strasbourg,
Freiburg-im-Breisgau, Basel. Faptul că în acea vreme, în Italia, tema Întâlnirii celor
cei trei vii şi cei trei morti este folosită de minoriţi în același scop, exclude de la sine
explicaţiile legate de fenomene mult mai târzii, cum au fost ciuma neagră din 1348
sau folosirea, la ceremonialul înmormântării regilor Angliei, începând din 1327, a
unor manechine care simbolizau aspectul lor necoruptibil. Este foarte interesant că
„Prințul lumii” de pe fațadele catedralelor conduce fecioarele nebune, adică cele
nouă fecioare care au întârziat de la nuntă, în vreme ce fecioarele înțelepte sunt
conduse de lisus, „Prințul lumii“, ca și „Doamna lumii“, are înfăţişarea frumoasă, dar
spatele ros de atributele diavolului, Ordinele cerșetoare considerau că aceşti cavaleri
emancipaţi erau animați de un spirit demonic care îi împingea să neglijeze îndatoririle
religioase pentru a-și cultiva numai obsesiile laice.

B
paibnmmn Eera manea pct carea sn
era posibil și probabil
Au sto se nu va fi
d pPosibil v iciodW ir ie acțiunea
niciod at acolo unde S estesg dezintere-
ue al
ESIA dir ie practicau mai departe ideea acțiunii generoase, Este
de sine, care era
; un vechi
)
ideal nu În sensul egoist și egocentric, ci în sensul dăruirii
al Și totodată o virtute creştină. Din punctul acesta de
vedere, anumite valențe fundamentale erau salvate dar Biseri jectii pentru
: ; iserica avea obiecții

38
 Căutări în orizontul timpului

o altă direcţie a acestei iubiri, așa cum se manifesta ea.

te nț ă fri vol ă, ne gl ij ân du -ș i ob li ga ţi il e rel i-
P.Ch.: Mulţi cavaleri duceau o exis
să îi re ad uc ă la alt ar, la ve ch il e se nt im en te .
gioase. Pe aceștia Biserica încearcă
era re și pl as ti ce și ai ur mă ri t ev ol uț ia
N.S.: Deci ai studiat mărturiile lit
mentalităților. le
c tr ăs ăt ur il e me nt al it ăț il or di n mă rt ur ii
P.Ch.: Într-adevăr, am căutat să dedu
ma i im po rt an te fi in d, cu m am ar ăt at , În tâ ln ir ea
artistice, din diferite teme, printre cele fi
și pe nt ru no i, ro mâ ni i, de oa re ce ea po at e
celor trei vii şi trei morți este importantă
Va rl aa m şi Io as af . De alt fel , în În vă ță tu ri le lu i Ne ag oe că tr e
în tâ ln it ă şi în ro ma nu l
Va rl aa m și Io as af , ca re se nu me șt e Ce i tre i
fiul său Theodosie găsim o povestire din să
de un pa sa j di n Sf ân tu l Io an Hr is os to m, ce ea ce mi -a pe rm is
pr ie te ni , al ăt ur at ă
so lu ți on ez o pr ob le mă de cu lt ur ă oc ci de nt al ă.
ţe aș vr ea să me nț io ne z și un mo me nt de
N.S.: Dincolo de aceste confluen
gă si t în ca rt ea du mi ta le . Sp ui la un mo me nt da t că în me n-
dife re nţ ie re pe ca re l- am
pă ca tu l or ig in ar nu at âr nă at ât de gr eu în ba la nț ă pr ec um
tali ta te a or to do xă , or ie nt al ă,
un iv er sa l și an ce st ra l a at in s, în anumite
în lumea occidentală, unde acest păcat re
ol uț ie a me nt al it ăț il or , fo rm e ob se si ve . Es te o di fe re nț ie
moment e is to ri ce şi de ev
importantă, cred. an im al , ma i
Oc ci de nt au la pi ci oa re un
P.Ch.: Desigur. Majoritatea gisanţilor din mâ nt .
un câ in e, ca re si mb ol iz ea ză ce le ne cu ra te pe pă
adesea un dr ag on , un le u,
ci oa re de oa re ce ce i de fu nc ţi de pă șe sc pă ca tu l și în tr ă
Aceste an im al e se af lă la pi
as că (Ș i în Bu lg ar ia , de al tf el ), în bi se ri ca Sfântul
într-o al tă sf er ă. In Ța ra Ro mâ ne
Ar ge ș, ex is tă un gi sa nt pe ca re l- am id en ti fi ca t ca
Nicolae Domn es c di n Cu rt ea de
ca re nu pr ez in tă ni ci un an im al sc ul pt at în pi ci oa re .
aparţinâ nd vo ie vo du lu i Ra du I și
ia ș, fi ul lu i Ma te i Ba sa ra b, di n bi se ri ca Do mn ea sc ă
La fel gisa nt ul în fă ți șâ nd pe Ma te
z în tr ec er e că re pr ez en ta re a vo ie vo du lu i Ra du ],
din Târgovişte. Treb ui e să me nţ io ne
în tr -o bi se ri că or to do xă , ar at ă în că o da tă că an u-
de inspirație occi de nt al ă, ca to li că ,
nu it în ar ia ca to li că nu tr eb ui e să ne în șe le , să co n-
mite trăsături în tâ ln it e în mo d ob iș
es te tr ăs ăt ur i au fo st ca to li ci .
side ră m că ce i di n Ță ri le Ro mâ ne la care distingem ac
Ba rb u de sp re pi ct ur a se co lu lu i al XI V- le a di n
Mă refer în special la ca rt ea lu i Da ni el
pr ot oc ol cu co nf es iu ne a pr o-
Țara Românească, ce a confunda t formulele catolice de
De ci li ps a an im al el or de la pi ci oa re le gi sa nț il or
priu-zisă a primilor no șt ri vo ie vo zi .
st pr eo cu pa ţi în pe rm an en ță de pă ca tu l an ce st ra l,
din tara noastră ar at ă că nu am fo
at ic ex is te nț ei de pe pă mâ nt .
care poate da un sens dram m n e a t a ai pr ez en ta t şi
m o n u m e n t e l e di n ța ra no as tr ă, d u
N.S.: În legătură cu
paftaua de la Argeș. o le bă dă , a n i m a l co ns id er at
un c u p l u a m o r o s de sp ăr ți t de
P.Ch.: Este vorba de re po at e il us tr a
co ns id er at că es te un m o n u m e n t ca
lasciv în evul mediu. Am l un ei iu bi ri în de pă rt at e de ,
st ră lu ci re a l u m e a s c ă și pă ca tu
admirabil contrastul între
legile mor a l e , d e le gi le Bi se ri ci i.
în ca rt ea du mi ta le , ş i pe nt ru ce rc et ăr il e d e
NS O temă de i m p o r t a n ț ă m a j o r ă
il e la ca re ai aj un s, es te t e m a În tâ ln ir ii ce lo r tr ei
amploare deosebită și pentru co nc lu zi
al ac es te i t e m e și s u n t e m in te re sa ți să l u à m
vii șitrei morți, Există un it in er ar
nf lu en ţe , d e c o m u n i c ă r i , d e
erar pentru a ne da seama de co
cunoștință de acest itin |
er en ţe le c a r e se p l ă m ă d e s c în is to ri a cu lt ur ii .
interf p u s în le gă tu ră m o n u m e n t e l e fu ne ra re î n
P I C h u : C ă r t u r a r d
i i n O c c i d e n t au
În tâ ln ir ii ce lo r tr ei vi i ș i te i mo rt i. U n a di n
în mod exclusiv cu t e m a
l â n g ă ac ea stm adăugat — după cum
ă t e m ă , a
le lecontribuţii a fost că, pe și o se ri e d e re pr ez en tă ri
i : „Do a m n a lu mi i“ , p e „P ri nț ul lu mi i“
ln ir ea ce lo r tr ei vi i ș i tr ei m o r t i
doabă. Dar, bineînţeles, Întâ

39
 PAVEL CHIHAIA

rămâne o temă im po rt an tă . Re pr ez en ta tă at ât în lit era tur ă, 2 şi men ȘI xi

va le ri po rn iţ i la vâ nă to ar e ca re r i m e po A a) p
turi, legenda înfățișează trei ca
i su nt og li nd ir ea lo r di nc o Du s lo ta re i
tate, trei morți. În realitate, acești trei morț
ca da vr e. Ac ea st ă og li nd ir e po at e fi în tâ ln it ă ad le be ă în ev u
vieţii, adică propriile lor
re cu no aș te re , ca po si bi li ta te de id en ti fi ca re , nu re pr o-
mediu. Oglinda ca mijloc de
ducea doar imaginea aflată în faț a ei, re sp ec ti v a ch ip ul ui om en es c. Og li nd a ar at ă și
existența antum şi po st um ă a cu iv a: Pr iv in du -t e în og li nd ă pu te ai să îţi co nt em pl i
existența viitoare, ca şi ce a tre cut ă. În su şi cu vâ nt ul „s pe ct ac ol “ vi ne de la „S pe cu lu m 7
car e în se am nă og li nd ă. Sp ec ta co lu l îns uşi , sp ec ta co lu l de tea tru , es te og li nd ir ea
act ivi tăț ilo r pă mâ nt eș ti sau a co nd iț ie i um an e. Sc en el e re li gi oa se er au re pr ez en ta te în
interiorul bisericilor prin fresce iar la exterior prin spectacole în fața portalurilor.
Deci, în tema Înrâlnirii celor trei vii şi trei morti este vorba de trei cavaleri în fața
propriilor cadavre, cu care dialoghează. Din acești trei cavaleri, unul reprezintă
frumuseţea, al doilea bogăţia iar al treilea faptele bune. Sunt cele trei activități impor-
tante ale existenței în viziunea medievală. Aceste trei activităţi pot fi găsite în
povestea Cei trei prieteni, din romanul Varlaam si Ioasaf, despre care am amintit că
se află şi în Învățăturile lui Neagoe către fiul său Theodosie. Romanul Varlaam şi
Ioasaf este de origine budistă. Deci punctul de plecare este în Asia. Multe
teme europene își găsesc izvoarele fie în Asia, fie în Orientul Mijlociu. De aici temele
trec în Bizanţ, unde sunt prelucrate adesea de scriitori creștini, apoi în întreaga
Europă. În cazul Întâlnirii celor trei vii si trei morti, tema a fost preluată din Bizanţ
de Regatul celor două Sicilii. De aici, franciscanii au răspândit-o în Italia (în vreme
ce în nord popularizau „Doamna lumii“ și „Prințul lumii“), apoi s-a desfăşurat în
jerbă în întreaga Europă, în Elveţia, Germania, în Franța, în Anglia. Este una din
temele europene cele mai fertile și care face pandant celorlalte teme ale morţii, ale
normanzilor, pornite din cețurile scandinave, ajungând în Bretania, unde au generat
Tristan si Isolda, și legendele Mesei rotunde, apoi în Irlanda, până pe coastele Spaniei.
N.S.: Iată itinerare spirituale importante. Întâlnirea Răsăritului cu Nordul, rodnică
pentru meditaţie dar și pentru creaţia artistică. Iată puterea acestor sinteze, izvorând
din fondul religios al omenirii, comunicând totdeauna fără să se închisteze ca
ideologiile. De aici măreția lor, de aici creativitatea. Pentru că ne apropiem de sfârşit,
îmi permit să mărturisesc o reacţie personală: am citit această carte cu un interes Şi o
vibraţie aparte. Există o aprofundare a unor teme istorice ca instrumentar ştiinţific,
dar totodată relevând interesul existenţial şi filosofic (cel ce depăşeşte planul istoriei)
cu care putem fi confruntaţi și în contextul civilizaţiei noastre. Având poate un foarte
accentuat simț al vremelniciei putem înțelege mai bine acele momente în care ni se
înfățișează risipirea pământească. Aici aș vrea să fac o precizare: ceea ce am apreciat
în cartea dumitale a fost faptul că aprofundând această temă a descompunerii,
rezul-
tată dintr-o tensiune, nu o faci într-un mod în care să se uite fundalul
metatizic, al
unei transfigurări, dincolo de slăbiciunile și trecerile pământeşti. Ne dăm
seama că
„Ce i care au creat, trăind cu intensitate înfăptuirea acestor
monumente in transis,
aveau aspirația și poate speranța că dincolo de risipire există
momentul celălalt, final,
Care nu se poate pierde, al dărniciei divine, care va reconstitui arhetipurile, va
invinge descompunerea, În sensul acesta nu apare nicăieri în cartea dumitale,
perare definitivă, Mărturisesc o reacție proprie, o di s-
a lectorului care nu a urmărit numai
analiza Istoric, fiind preocupat și de soarta spirituală a omului
Chihaia, îţi mulțumesc pentru discuţie d e ie ri şi d e azi. Pavel
,
 Capitolul VI

RĂSPUNS LUI CHRISTIAN HECK

LA RECENZIA SA DESPRE
IMMORTALITE ET DECOMPOSITION
DANS L'ART DU MOYEN AGE
EJ

Monumental — Par is, to mu l 15 0, IV (1 99 2) , pag . 43 5- 43 7 —, Ch ri st ia n

în Bulletin
en ta car tea no as tr ă „I mm or ta li t€ et dé co mp os it io n
Heck are amabilitatea de a prez
id , 19 88 . Du pă o ser ie de co ns id er en te po zi ti ve —
dans l'art du Moyen Age“, Madr
eg a gr at it ud in e —, do mn ia -s a ad au gă un el e re ze rv e la
pentu care ne exprimăm într
int enț ia de a co nt ri bu i la el uc id ar ea un or
care încercăm să răspundem, animați de
de in te re sa nt ă a tre cer ii din ev ul me di u cât re
probleme complexe din epoca atât
Renaștere.
ul lu cr ăr ii am fo lo si t co nc lu zi il e lui
La mărturisirea noastră că „de-a lung
os eb i în F on de me nt s d' un no uv el hu ma ni sm e, ca re
Georges Duby — formulate înde
tu ri le vo ca ți ei la ic e a ca va le ri lo r“ , C. He ck co ns id er ă că am
pu ne în lu mi nă în ce pu
ac ea st ă ca rt e „î n de tr im en tu l al to r lu cr ăr i ca re
insistat excesiv asupra concluziilor din n
de ist ori c al art ei“ , de și am ar ăt at , în că di
ar fi fost mai folositoare preocupărilor sale op us să
tr ea ză ac es t țel ), că „n u ne -a m pr
prefață (și sperăm că textul nostru ilus el or și
em at ic tr ec er ea în re vi st ă a fr es ce lo r, mi ni at ur il or , po em
expunem în mo d si st
tr up ur i în de sc om pu ne re , ci de a pu ne în lu mi nă or ig i-
sculpturilor un de es te vo rb a de
ris ipi rii tr up es ti , în ge ne ra l, și a mo nu me nt el or fu ne ra re
nile, ev ol uţ ia şi se mn if ic aţ ia
a că rţ ii în ed iţ ia fr an ce ză ), cu alt e cu vi nt e, pa rc ur gâ n-
in transis, în sp ec ia l“ (p ag . 7
ac es te op er e, ci să în ce rc ăm o si nteză, să
du-le, nu am avut intenția să analizăm Eu ro pe i.
ăs ăt ur i di nt r- o et ap ă a ev ol uţ ie i me nt al it ăț il or di n ve st ul
surprindem un el e tr
Evident, de pă şi nd „p re oc up ăr il e de ist ori c al ar te i“
ce re pr oș ul că in te gr ăm op er el e de ar tă pr ez en ta te
În contin ua re C. He ck ne fa
ra lă [e st e în tr -a de vă r vo rb a de si nt ez a pe ca re am
„într-o schemă ex pl ic at iv ă ge ne
no as tr e de is to ri c al ar te i» ] Pa ve l Ch ih ai a îș i
urmărit-o di nc ol o de «p re oc up ăr il e
su nt re zu lt at ul un ei at it ud in i au to ri ta re a Bi se ri ci i
propune să arat e că ac es te im ag in i
de nu nț at ă ca «v in ov at ă» pe nt ru a- şi fi în dr ep ta t
față de cavaleri, ca te go ri e so ci al ă
, mu zi ca pr of an ă și di fe ri te le al te pl ăc er i al e
prea mult atenţia că tr e am or ul cu rt en it or
vieţii laice“. ex ce si vă , de oa re ce nu
af ir ma ţi a în să și su fe ră de o ge ne ra li za re
În primul rând mp ul ui , î n c e r c ă m să
in ea Bi se ri ci i Ca to li ce , în ge ne ra l: pe sc ar a ti
este vorba de atitud — în co nt ra st fr ap an t cu
di ne lo r ce rș et oa re — pr ed ic ân d să ră ci a
arătăm inițial poziţia or ta te a se co lu lu i al XI V- le a.
de vi aţ ă al ca va le ri lo r di n pr im a ju mă
modul spectaculos , pr ez en tâ nd , în pr im ul
ve ră a fr an ci sc an il or fa ță de ca va le ri
Am relevat poziţia se ce i tr ei vi i și tr ei mo rt i
în pi ct ur ă a În tâ ln ir i di nt re
rând, tema în literatură și St ân tu l A n t o n de P a d u a şi ce a,
(pag; oi fresca întățişând pe
71-126); Am evocat ap
(1 32 5) , di n Ba zi li ca de Jo s di n As si si , re pr ez en tâ nd pe
„mai timpur ie , a lu i Gi ot to
le t c a r e p o a r t ă p e cr an iu o c o r o a n ă ga ta să ca dă ,
Sfântul Francise atin g â n d un sc he p r e c u m ș i
eş te -ţ i d e j u d e c a t a m e a “ (p ag . 96 ),
ţia acestei fresce! „Ami nt
or , ju de că to ri lo r și ma gi st ra ţi lor din orașul
din scrisoarea trimisă consulil cr ed ea că ar e, şi cu câ t
a 80 morții sale iise va răpi ce ea ce
ma i mu nc it în ia d“ (p ag . 97 ),
pe lumea aceasta, cu atât va fi

41
 PAVEL CHIHAIL

r. pe a d
arată punctul de vedere al minoriţilo n Ca mp o
at at ât de fr um oa sa fr es că di
Severul avertisment dominican, ilustr ni
ne , pr ec um și de că rt ur ar ii do mi ni ca
Santo din Pisa, de alte fresce contempora sc
Co nc or di o şi Ja co po Pa ss av an ti , vă de
Domenico Cavalca, Fra Bartolomeo da San
va le ri , de oa re ce ac um nu ma i es te vo rb a de mi lă şi
o atitudine şi mai rigidă față de ca
e Cr uc if ic ăr ii și a Co bo râ ri i în mo rm ân t, ci pr in sc en a
îngăduință, ilustrate prin scenel
, ca re ap ar e at ât în li te ra tu ră câ t și în pi ct ur ă (p ag .
implacabilă a Judecăţii din urmă
ri lo r nu ma i jo ac ă un ro l im po rt an t, co ns ta tă m la
101). Ulterior, când clasa cavale
la Gr an ge o co ru pț ie ne pă că to as ă (l ip si nd an i-
monumentul cardinalului Jean de
rn ul ui ). Sp er ăm de ci că în ca rt ea no as tr ă am pu s în ev id en ță
malele simbolice ale infe
atitudin ea or di ne lo r fa ță de ca va le ri , ca te go ri e co ns id er at ă „v in ov at ă“ .
În legătură cu mormântul cav ale rul ui Fra ngo is de la Sar ra — înf ăți șat în ris ipi re,
ros de viermi și de broașt e —, C. Hec k nu est e de aco rd cu afi rma ţia noa str ă că, pro iec -
tân du- și ace st mo nu me nt , cav ale rul „a dor it să- şi sub lin iez e vin ovă ția “ (pa g. 226 ), și
evo că tex tel e din sec olu l al XIV -le a, und e nu est e vor ba de dou ă cat ego rii de oam eni
„pă căt oşi şi fer ici ți“ (pr in vir tut e), deo are ce „or ice om est e păc ăto s“, dar îns ume ază
totodată „expresia senină a conștiinței aspectului trecător, efemer, al vieţii terestre“.
În primul rând, afirmaţia noastră este prezentată trunchiat: dacă ar fi fost citată
în întregime, ea ar fi exprimat chiar punctul de vedere al recenzentului. lată întregul
pasaj: „Cu siguranță că animat de umilință creștină, cavalerul De la Sarra a renunțat
la individualitatea sa omenească, primind să se ofere ca exemplu pentru a arăta
mizerabila condiţie a corpului său după moarte... el nu a putut concepe că trupul său
se va prezenta în felul acesta în eternitate, adică după Judecata din urmă... Evocând
trecerea biologică, el a subliniat doar [cuvânt omis din citatul lui C. Heck] vinovăția
sa și contrastul cu perenitatea (pe care o speră, a) unei existențe paradisiace.
Afirmăm mai departe: „Sculptura in transis era privită prin prisma activității
fiecăruia... pentru cei care se conformaseră poruncilor Bisericii, moartea nu însemna
decât zorile vieţii adevărate“ (pag. 267).
Un alt citat, desprins din paragraful care îi întregeşte înțelesul, poate da naștere
la alte interpretări decât cele urmărite de noi. C. Heck se înscrie împotriva afirmației
noastre că „reprezentările funerare in transis apar în Elveţia şi în Franţa ca mărturii
ale unei adevărate ofensive împotriva cavalerilor“. Dar, în continuare, noi adăugăm:
„De fapt, pe măsură ce aceste monumente devin mai numeroase, ele [reprezentările
funerare in transis] seamănă mai degrabă cu o evocare a dispariţiei reale a clasei
cavalerilor — în declin progresiv către sfârşitul secolului al XIV-lea“. În cazul de față,
argumentul este deci social, legat de o realitate care depăşeşte momentul sculpturii
din La Sarraz,
O obiecţie importantă în recenzia lui C. Heck se referă la sculptura „Prințul
lumii“, al cărui spate acoperit de șerpi și broaște, este inspirat din și ilustrează — după
noi — atitudinea severă a ordinelor şi a Bisericii faţă de tendinţele de emancipare ale
cavalerilor — consonând într-un fel cu tendințele prerenascentiste din epocă.
Recenzentul găsește că; „Ademenitorul“ [în versiunea noastră „Prințul lumii] nu
este sfârtecat de aceste dihănii, ci acționează „în conivență cu ele“, şi mai departe:
wm».nu este nimic în portilurile menţionate care să permită să se vadă în aceste sculp-
turi un avertisment specific adresat clasei cavalerilor“. Prin urmare, după C, Heck,
șerpii și broaștele se vădesc aliaţi, în conivență, atașați trupului „Prințului lumii“ şi
nu infestându-l cu morbul decăderii morale, i
A Primul nostru argument, că șerpii și broaștele nu sunt aliați ai „Prințului lumii“
C) AI OITaMEAE ființa, porneşte de la alegoria literară „Der Werlte lön“, scrisă de Konrad
von Wiirzburg, unde este vorba despre cavalerul care şi-a neglijat îndatoririle creştineşti

42
 Căutări în orizontul timpului

preferând slujbei de vecernie lectura unui roman de dragoste şi căruia îi apare o fru-
moasă doamnă al cărei spate este plin de vermină, povestire care a determinat
apariţia sculptată a „Prințului lumii“.
„Prinţul lumii“ reprezintă o îngemănare a celor două personaje, cavalerul căzut
în păcat căpătând atât strălucirea vizibilă a frumoasei doamne, cât şi — ascunse în
spate — dihăniile infernale. Este o interpretare dată de o serie de învăţaţi, invocaţi.ca
autorități chiar de C. Heck, după cum vom arăta mai departe. fi
Or, în alegoria lui Konrad von Wiirzburg este vorba despre simbolurile păcatului,
împlântate în carne, și nu „de conivență“ cu personajele pe care le desfigurează:

(pag. 217)
Gus kertes in den rucke dar:
der was in allen enden gar
hestecket und behangen
mit wirmen und mit slangen,
mit kroten und mit nâtern...

În traducere:

I-a arătat spatele

care, în toate locurile,
era împuns și atârnau
viermi și serpi,
broaște și năpârci...

Apariţia „Doamnei lum ii“ est e acc ide nta lă, deo are ce pr es up un em că, ant eri or,
cavalerul Wirent von Grafenbe rgîși înd epl ine a înd ato rir ile rel igi oas e: ori cum , du pă
această viziune, el își coase o cru ce pe ve șm ân t şi ple acă să lup te pen tru eli ber are a
rep rez int ă o uni fic are a cel or dou ă per son aje ,
Ierusalimului. Deoarece „Prințul lumii“
că și în caz ul lui , ver min a înf ăți șat ă pe spa te
cum am afirmat mai sus, presupunem
nu se află în raport „de con ive nță “, ci, dim pot riv ă, de lac omă agr esi vit ate .
ra le de St ra sb ou rg ; St ra sb ou rg , 19 73 ) şi
Tezele lui Victor Beyer (La cathed
ne Mi tt el al te rl ic he -Al le go ri e, Fr ei bu rg -i m-
Wolfgang Stammler (Frau Welt ei
po ve st ir ea „D er We lt e lö n“ şi nu in ve rs ,
Breisgau, 1959) că „Prințul lumii“ a inspirat
ce a ma i ti mp ur ie — di n St ra sb ou rg — a fo st
nu pot avea credit, deoarece sculptura
ia a fo st sc ri să cu ce l pu ți n do uă de ce ni i în ai nt e,
lucrată între 1280 și 1285, iar alegor
în 1260. 4
„P ri nț ul ui lu mi i“ di n po rt al ul ca te dr al ei di n
De asemenea, în reprezentarea
br oa șt el e st ăr ui e pe sp in ar ea sa , ci şi ca pu l
Basel, remarcăm că nu numai șerpii și
al ă de -a lu ng ul sp in ăr ii , ce ea ce ar at ă cl ar
diavolului — care îi aruncă o flacără infern a ne vă zu tă
de mo ni că = ca și an im al el e ne cu ra te , ca re îi ac op er ă pa rt ea
interv en ți a ve nţ ă”
ca z ac es t de mo n nu po at e fi bă nu it că ac ți on ea ză „d e co ni
trup ul ui . În ni ci un
or ii le un or ce rc et ăt or i că „P ri nţ ul lu mi i“ es te în su şi di av ol ul
cu eleg an tu l pe rs on aj , Te po at e
ac es te i re pr ez en tă ri , de oa re ce di av ol ul nu se
| rezista, de as em en i, ha t
a p e el în su și cu
, je rb e de fl ăc ăr i. mig e
m că la scul pt ur a „P ri nț ul ui lu mi i“ de la Nü rn be rg , șe rp ii şi br oa șt ele
de pe rs on aj , ci în fu nd at e în ca rn ea sa , cu m su nt
ident li pi te
d e v o r a t de
ă ac eș ti me sa ge ri ai
ema „Der Welte lön“, o carne vie
gume imalel nueîisunt „de conivenţă“.
e a păcatului lu me sc , da r nu def ini tor iu ca la „Pr inț ul
 PAVEL CHIHAIA

en ta re a sc ul pt at ă a ca da vr ul ui lu i Fr an ço is de la Sa rr a.
lumi i“ , se af lă şi la re pr ez
, 19 64 , pa g. 64 1) ob se rv ă cu fi ne ţe că ,
Erwin Panowsky (Tomb sculpture, New York le ru -
ca re îi st ră pu ng tr up ul , pa tr u br oa șt e, sc ul pt at e pe fa ța ca va
în at ar ă de vi er mi i
că , ca și în fr ag me nt ăr il e et er og en e al e lu i
lui, îi substituie trăsăturile și i le modifi
nu a fo st în tâ mp lă to ar e, de oa re ce , în li mb aj ul
Giuseppe Archimboldo. Mascare care
pă că to s ce ap ar ţi ne lu mi i, în vr em e ce ad e-
epocii, artistul a vrut să sublinieze chipul
vărata lui ființă , ca re nu ma i po at e fi vă zu tă , se af lă în ce ru ri .
și br oa șt el e în fă ți șa te pe sp at el e „P ri nț ul ui lu mi i“
Remarcăm, în sfârşit, că șerpii
nu po t fi so co ti te „d e co ni ve nț ă“ cu ac eș ti a,
sau pe trupul lui Frangois de la Sarra
pă ca te le pă mâ nt eș ti , de oa re ce pe sc ul pt ur a
ci dimpotrivă, pornite de a le denunța
de la Gr an ge — de sc ăr na t, în ris ipi re, da r ex ce pt at de la
cadavrului cardinalului Jean
im pu re nu exi stă . Nu în țe le ge m de ce C. He ck nu ac ce pt ă
viața păcătoasă —, animalele
ra t cr ed in ci os , a că ru i mo ar te nu re pr ez in tă de câ t
excepția, în epocă, a unui „adevă
încă o treaptă cătr e Ju de ca ta di n ur mă “ (p ag . 26 7) , cu m af ir mă m no i (r ef er in du -n e,
de pildă, la cardinalul Jean de la Gr an ge și la mo nu me nt ul să u) , ci co ns id er ă că or ic e
om era considerat și „păcătos“.
De altfel, nu numai prezența șerpilor și broaștelor îl apropie pe „Prințul lumii“
de imaginea funerară a lui Fra ngo is de la Sarr a, ci și une le sim bol uri ale org oli ulu i
lor pământesc: la primul — cun una , măn uși le, flor ile ade men ito are ; la cel de al doi lea
— cele două cășt i de turn ir cu arm oar iil e cas elo r de Sar ra și Orm ond (în vre me ce cei
doi fii sunt înfăţișa ţi cu cășt i sim ple de lupt ă), ca sim bol uri inut ile — de ce nu și ridi -
cole? — alăturate trupului gol, devorat de vermină.
Toate aceste realităţi și intenţii nu justifică interpretarea noastră că ordinele — la
început, apo i Bis eri ca îns ăși —, au arăt at o acc ent uat ă sev eri tat e faț ă de cav ale ri de- a
lungul secolelor al XIII-lea și al XIV-lea?
Această atitudine a ordinelor și Bisericii am ilustrat-o în cartea noastră și în alte
capitole decât cel e ded ica te „Pr inț ulu i lum ii“ şi „Do amn ei lum ii” sau
„Monum ent ulu i cav ale rul ui Fra nço is de la Sar ra“ , ca de pil dă în cel e des pre „Fr esc a
din Cam po San to din Pis a“ sau „Do amn a Ven us și cup lur ile gal ant e“, ace ste a din
urmă nemenţionate în recenzia lui C. Heck.
Nu numai „Prinţul lumii“ ilustrează un avertisment al Bisericii destinat cavalerilor.
În fresca din Campo Santo din Pisa ei sunt înfățișaţi, de asemenea, cu preocupări
evident laic e — muzi că, vână toar e, amor prof an —, în cont rast cu recu lege rea
călugărilor, cu viața lor închinată rugăciunii și meditaţiei. Însăşi inscripția din
filactera care însoțește fresca se adresează în felul următor cavalerilor:
Vana glorie [și] orgoliul sunt moarte.
Veţi vedea cât de frumos vă va fi destinul
Dacă veţi observa legea dumnezeiască.
Există, de asemenea, chipurile „Doamnei Venus“ — simbolul amorului profan =
precum și înfățișarea numeroaselor cupluri galante, privite de către Biserică — aşa
cum am scris în lucrarea noastră — cu aceeași severitate pe care o arăta față de
ia nilumii“ și „Doamna lumii“.
n legătură cu afirmaţia noastră — în realitate, un truism — că „Renașterea, care
avea un cult pentru formele omenești înfățișate în dimensiunea lor perenă, nu putea
concepe degradarea fizică a omului, chiar după moarte“, afirmaţie întemeiată pe
aspectul monumentelor funerare ale lui Can Grande della Scala, Bernardo Visconti
din Milan, ale lui Ludovic al XII-lea și Anei de Bretania din biserica Saint Denis din
Paris (pag, 271), C. Heck obiectează că „Renaşterea este privită prea neîndemânatic,
ca un tot omogen și opus acestor opere [care prezintă corupţia]. Autorul pare a fi uitat
cw totul, printre altele, întreaga artă a Renașterii din nordul Alpilor. Iconografia

44
 Căutări în orizontul timpului

trupurilor în corupție nu se opr eșt e la mij loc ul sec olu lui al XIV -le a, și, de la cel ebr ii
„Amanţi def unc ţi“ din muz eul Ocu vre Not re Da me din Str asb our g la pic tur ile lui
Baldung Grien, lip ses c o mul țim e de ope re car e se văd esc ind isp ens abi le dac ă se
urmărește să se zugrăvească o astfel de sinteză“.
În primul rând, nu ne-am propus ca în lucrarea noastră, care se intitulează
Immortalite et décomposition dans l'art du Moyen Age, să prezentăm iconografia
corpurilor în dec omp ozi ție din col o de per ioa da evul ui med iu, deci din col o de
începu tul seco lulu i al XV- lea . Am făcu t doa r o exc epț ie care pri vea teza noa str ă,
pentru a menţiona, foar te pe scur t, că și în tim pul con tra ref orm ei, dup ă Con cil iul din
Trenta, Bise rica va folo si acel eași ima gin i pen tru a arăt a cre din cio șil or risi pire a
cu valo rile veș nic e, car e sunt rec omp ens a une i vieț i
trupului trecător, în opoziție
pioase.
Pe de altă parte, în legătură cu ope rel e de art ă înf ăți șân d de co mp oz iţ ia în ep oc a
definită cà acoperind Renașt er ea ge rm an ă (şi nu în su ma te în co nc ep tu l îns uși ), tre -
def ini ția gen era lă a Ren așt eri i, un an im evo cat ă câ nd est e vo rb a
bue să observăm că
de această perioadă, nu a pornit nic iod ată de la o rea lit ate art ist ică din nor dul Alp ilo r,
Ita lia . Ast fel , Eu ge ni o Gar in, una din aut ori tăţ ile cel e
ci din sudul lor, mai precis din
Ren așt ere , pr op un ân d pe Le on ar do da Vi nc i
mai recunoscute când este vorba de
la ace sta s-a u păs tra t „f ai mo as el e Cai ete de
drept exponentul tipic al ei, arată că de
ura tru pea scă a om ul ui “ (L a Re na is sa nc e, his toi re
anatomie, în care el observă struct
d'une rév olu tio n cul tur ell e, Lat erz a, 196 4, pag . 206 ).
au ex is ta t inf ilt raţ ii de ev me di u ta rd iv ,
Este adevărat că în Renașterea gerinană
ri oa re , da r el e su nt co ns id er at e ca at ar e, ad ic ă
opere aparținând unei mentalități ante
e, fă ră a fi în su ma te în ac es t di n ur mă
prelungiri ale evului mediu în plină Renașter
ru i lu cr ar e (L a je un e fi ll e et la mo rt .
curent. Astfel, Jean Wirth, despre a că
da ns Pa rt ge rm an iq ue de la Re na is sa nc e,
Recherches sur les themes macabres
ă op in ie , sc ri e de sp re sp ec if ic it at ea ex pr es ie i
Geneva, 1979) C. Heck are o excelent
na şt er ii ge rm an e, că ea„s ol ic it ă o lu ar e de cu no șt in ță a pr ec e-
maca br e di n ti mp ul Re
De al tf el , pr im a pa rt e a că rţ ii lu i Je an Wi rt h de sp re te me le
de nt el or me di ev al e“ .
a Re na şt er ii se in ti tu le az ă „M oș te ni re a ma ca br ul ui
ma ca br e în ar ta ge rm an ă
te i lu cr ăr i, Je an Wi rt h se al ăt ur ă ce lo r ca re co ns id er ă
medieval“, ia r în co nc lu zi a ac es
ar ti st ic ă ca re s- a op us tr ad iț ie i me di ev al e şi ca re co n-
că Ital ia a cu no sc ut o ev ol uţ ie
na șt er ii . La sf âr și tu l „g ot ic ul ui in te rn aț io na l“ se in tr o-
stitui e pe nt ru no i es en ti al ul Re
și se de zv ol tă „O im ag in e an ti ci za tă a tr up ul ui om en es c“ ,
duce pers pe ct iv a mă su ra tă
sus . Și Je an Wi rt h co nt in uă : „S it ua ţi a ță ri lo r ge rm an ic e
ceea ce am ar ăt at și no i ma i
în Qu au ro ce nt [s ec ol ul al XV -l ea ] în tr -u n go ti c
este alt a, de oa re ce el e pe rs ev er ea ză
di ev al nu a av ut ti mp ul să se de mo de ze “ (p . 16 9) . Pr in
internaţional... ma ca br ul me
br ul ap ăr ut în ti mp ul Re na șt er ii în Ge rm an ia de go ti c-
urmare, Jean Wi rt h le ag ă ma ca
m es te fi re sc , şi nu de Re na șt er e. Re pr oș ul lu i C. He ck , că
ul internațional an te ri or , cu
t în în tr eg im e, pr in tr e al te le , în tr ea ga ar ie a Re na st er ii
prezentând maca br ul am ui ta
de la nordul Alpilor, nu ne pa re pr in ur ma re ju st if ic at .
sa le re ce nz ii , C. H e c k ri di că ob ie cţ ia că , de şi
În finalul amplei și su ge st iv ei
, bi bl io gr af ia nu a fo st ad us la zi, din 1973, când
ă
cartea noastră a fost tipărită în 1988 lu cr ăr i pe ca re le co ns id er ă
ea a fost aclată, și'ne sugerează cons ul ta re a un or
i 4
N E DR FALETE q Pi Ds +4 ) 4 l

e c o m a n d a t Le xi ko n de r- ch ri st li ch en ik on og ra ph ie , pe
i râ n d n e es te r
sultăt totuși(lucrarea fiind ap ăr ut ă î n19 72 ), da r fă ră pr of it pentru tema
m în li st a bi bl io gr af ic ă. As tf el ,
considerat oportun să îl inseră in at
ikonographie“), G. G s o d a m , în pa ra gr af ul în ch
ei lu mi i“ (p ag . 49 6- 49 7) , re zu mă fo ar te su cc in t pu nc te

45
 PAVEL CHIHAIA
r a f u l d e s p r e i c o n o g r a f i a ș a r p e l u i
l e c o n s i d e r ă m c o r e c t e , ia r î n p a r a g
de vedere pe c a r e u l t ă f r e c v e n t a a p a r i ț i e a
n s i m b o l i c a p ă c a t u l u i in iț ia l. .. r e z
se mențion e a z ă d o a r c ă „ d i
l o r d e n u n ț â n d v a n i t a t e a “ ( p a g . 7 9 ) .
şarpelui în co n t e x t u l i m a g i n i i s g a u , C .
t a l u l c a t e d r a l e i d i n F r e i b u r g - i m - B r e
În leg ă t u r ă c u s c u l p t u r i l e d i n p o r
f H a r t ș i „ m a i c u s e a m ă , a p o r t u l ca -
n d i c ă m o n o g r a f i i l e lu i Fr . K o b l e r , W o l
Heck ne i ă l u c r a r e a lu i Fr . K o b l e r
i i n z e l “ . T r e b u i e î n s ă s ă m ă r t u r i s i m c
pital al lu i G u s t a v M 1 9 7 0 ) n u a d u c e
e i b u r g e r M u n s t e r v o r h a l l e , B a m b e r g ,
(Der J u n g f r a u e n z y c l u s d e r F r i i “
s o n a j u l u i p e c a r e îl n u m i m „ P r i n ț u l l u m
e g r e ș i t ă a p e r
nimic nou, decât o identificar
p e c a r e a m d e n u n ţ a t - o m a i su s.
cu Satan, eroare s , R o m b a c h , 1 9 7 5 ) pr ez in tă
e n vo n F r e i b u r g e r M u n s t e r
Wolf Hart (Die Skulptur .
e fo to gr af ii , da r cu te xt ba na l, ne ut il iz ab il
un album cu f r u m o a s le de r
Mi in ze l ( D e r Sk ul pt ur zy cl us in de r Vo rh al
În privința lucrării lui G u s t a v
g a u , 19 59 ), ac es ta îi ci te az ă pe W i l h e l m
Freiburger Munsters, F r e i b u r g - i m - B r i e s
ca su sț in ăt or i ai d e n u m i r i i de „P ri nţ ul lu mi i“
Wackernagel, apoi pe Ka rl Sc hă fe r,
eb ui e că ut at ă în al eg or ia „ D e r W e l t e lö n“ — d u p ă
pentru personajul a că ru i g e n e z ă tr
W . A l t w e g g , ca re su sţ in e că p e r s o n a j u l a fo st
cum am acceptat și no i — p r e c u m și
tu ra : or al ă po pu la ră , a d m i ț â n d că do ar în ca zu l
conturat de cr ed in țe le și . li te ra
o e m e i „ D e r W e l t e lö n“ , K o n r a d v o n W ü r z b u r g ,
sculpturii di n St ra sb ou rg (a ut or ul p
st in sp ir at ă de ac ea st ă p o e m ă .
trăind în acest oraș), ea a fo po pu la ră au fo st
Mi in ze l ar at ă că at ât cr ed in țe le pc ât şi li te ra tu ra or al ă
Gustav vo n
lt er vo n de r Vo ge lw ei de sa u de a ce a a lu i Ko nr ad
apropi at e de po em a lu i Wa
im ag in i ex ac te , de ma re fo rț ă fi gurativă,
Wiirzburg, dar „deoarece în poemă există el , şi
ef ec t as up ra ar te i pl as ti ce “. Ka rl Sc hä fe r a sc ri s, de al tf
aces te a au un de os eb it
ad uc er e ma sc ul in ă a „D oa mn ei lu mi i“ , ce ea ce co in -
el, că „Prinț ul lu mi i“ es te o tr
cide, și în aceast ă pr iv in ţă , cu af ir ma ţi il e no as tr e.
di n St ra sb ou rg și re pr ez en tă ri le „n eg at iv e“ di n po rt al ,
În le gă tu ră cu ca te dr al a
și fe ci oa re lo r în țe le pt e, C. He ck me nţ io ne az ă ma ri le mo no -
care fa c pa nd an t lu i Ii su s
(L a ca th éd ra le de St ra sb ou rg , Pa ri s, 19 72 ) şi Vi ct or
graf ii al e lu i Ha ns Re ih ar dt
ou rg , St ra sb ou rg , 19 73 ), lu cr ăr i cu fo ar te fr um oa se
Beyer (La ca th ed ra le de St ra sb
mi te az ă, în fo ar te sc ur te pa ra gr af e, la rieri
de sc
reproduceri fotografice, dar care se li
ur il e me nț io na te în ca rt ea no as tr ă.
şi considerente banale despre sculpt ic ă
tu ră cu om is iu ne a di n li st a bi bl io gr af
Un reproș foarte sever ni se face în legă
He ck o co ns id er ă fo ar te im po rt an tă , da r
a cărții lui Wolfgang Stammler, pe care C.
ca re ne -a m pr op us s- o so lu ți on ăm . Du pă
ea nu aduce elemente noi în problema pe
el al te rl ic he Al le go ri e, W. St am ml er fa ce un
cum indică și titlul — Frau Welt eine Mitt
ta re ca re în ce pe cu di al og ur il e lu i Pl at on şi
istoric al temei „Doamnei lumii“, prezen
cu ra tă a ex is te nț ei și se în ch ei e cu se co lu l
ceea ce anticii considerau ca fiind partea ne
r et er oc li tă și ne si st em at ic ă, or ic um ie şi nd
al XIV-lea. Lucrare nu lipsită de interes, da
din ca dr ul te me i pe ca re ne -a m pr op us să o tr at ăm ,
De fapt, mai toate indicaţiile bi bl io gr at ic e pr op us e de C. He ck , pe nt ru ca re îi
ne -a r fi am pl if ic at fo rm al lis ta de lu cr ăr i co ns ul ta te ,
aducem cuvenitele mulțumiri,
fără un aport de conţinut,
schimb, o lucrar e cu ade văr at imp ort ant ă, car e nu ne- a fos t cu no sc ut ă (s em -
nalată de prof, Ro be rt Sc ag no , căr uia îi mu lț um im şi pe ace ast ă cal e), est e a lui
Luciano Bel los i (B uf fa lm ac o e il Tri onf o del la Mo rt e, Tor ino , 197 4). Du pă op in ia lui
L. Bel los i, cel ebr a fre scă îi apa rți ne lui Bu ff al ma co , cel car e a luc rat -o în 13 36 şi nu
în 1365 (pa g. 190 ), cu m sus țin e Lil ian e Gu er ry (L e th em e de „T ri om ph e de la mo rt “
italienne, Paris, 195 0), pos tda tar e pe car e am pre lua t-o și noi .
dans la peinture
Datarea corectă a operei lui L. Bellosi permite să se afirme că atât miniatura din
Psaltirea reginei Bonne, din Luxe mb ur g (1 33 2- 13 46 ), cât şi mi ni at ur a de la

AA
i Căutări în orizontul timpului

Biblioteca Magliabecchiana din Florenţa (de la începutul secolului al XIV-lea), nu

preced fresca „Triumful morţii“, din Pisa, ci, dimpotrivă, cum este mai firesc, au fost
influențate de aceasta. De asemenea, fresca lui Orcanga din biserica Santa Croce din
Florenţa, ca și „Alegoria păcatului și învierii“, de la Pinacoteca din Sienna, nu sunt
anterioare frescei din Pisa, cum a afirmat Liliane Guerry, ci invers, deci pentru toate
aceste opere, fresca din Pisa a fost modelul. Desigur însă că în contextul capitolului
nostru despre fresca „Triumful morţii“ din Pisa, postdatarea nu este foarte importan-
tă, obiectivul nostru fiind să arătăm cum și-a propus artistul să pună în lumină atât
3 viața, adesea lipsită de pietate, a cavalerilor, cât și cea pilduitoare a călugărilor.

YA
Ie
Pe
o
Aa

oa
tea
a
ME
05)
AU.
za

iiraid i

li

ta
rea
Asa
ala
a

3e
eee
ete
dice

tai dă Ra
i i k
TRIN ©
Ae E
 Capitolul VII

RHODOS, |
CETATE IDEALĂ

Nu văz use m ceta tea Rho dos și nu fac part e dint re cei care înv ălu ies c cu o dea să
bibliografie monumentul pe care îl vor vizita. Prefer ca acesta să îşi păstreze tainele,
să fiu eu cel care să încerc să mi le apropii, ferit de prejudecăţi. Aş fi dorit chiar ca
avionul uriaș, care m-a purtat spre insula Rhodos ca într-o sală de spectacol cu ecrane
TV indicând precis itinerarul parcurs, să fi fost o maşină de zbor oarecare, cu locuri
puține, străbătând un cer deschis, fără repere. Trebue să mărturisesc că cetatea
Rhodos, ale cărei fortificații acoperă şi un petic de mare, vilele, hotelurile moderne
şi punctele comerciale, toate pentru turiștii aducători de valută, se amestecă în pro-
pria-mi amintire cu brazdele uriașe de pământ bolovănos al insulei, cu ierburile
țepoase și terenurile virane. :
Ştiam foarte puține despre această cetate. Cam ceea ce toată lumea a auzit
Profesorul meu de latină îi îndemna pe cei ce afirmau că au preparat lectia (nu făceam
parte dintre aceștia): „Hic Rhodos, hic salto!“. Apoi, câte ceva despre Colosul din
Rhodos, zeul soarelui, una dintre cele șapte minuni ale lumii. Despre cavalerii ioaniți,
cei care au mărit cetatea, citisem că aveau proprietăți în toată Europa, din Portugalia
până în Ungaria și din Anglia până în Cipru. Mi se păruse deci firesc ca în anul 1247,
când au fost alungaţi de arabi din Ierusalim, ei să fi căpătat o diplomă din partea
regelui maghiar Bela al IV-lea, prin care li se dăruia „terra de Zeurino cum keneza-
tus Ioannis et Farcasii“ până la râul Olt, afară de „terra kenezatus Lytvy waiwode”,
lăsat românilor, ca și ţara lui Seneslau, la răsărit de râu. După ce am revenit din
Rhodos, am mai aflat din cărţi că grecii s-au instalat pe insulă în vremea Eladei
Mijlocii (1900-1550 î.d.H.) și că cetatea a fost înălțată în 411 î.d.H., cu fortiticații
care protejau și cele cinci porturi. În secolul al IX-lea, vase bizantine au plecat din
aceste porturi și au atacat insula Creta, ocupată de arabi.
În 1190, Richard Inimă de Leu și Filip August au debarcat pe insula Rhodos cu
scopul de a angaja mercenari pentru cruciada a treia, dar după cucerirea
Constantinopolului de către cruciați, în 1204, conducătorii Rhodosului au rămas
fideli împăratului bizantin de la Niceea, luptând împotriva latinilor.
În 1309, insula, condusă de către genovezul Vignolo de Vignoli (în numele
împăratului bizantin), este vândută cavalerilor ordinului Sfântului loan, care au fost
învinși, pe rând, la Ierusalim — în 1247 —, la Krak — în 1271 — şi la Margot — în 1281.
Acra, ultima lor cetate din Țara Sfântă, cade în 1291, după care se retrag în Cipru,
cumpărând apoi Rhodosul,
În vremea stăpânirii cavalerilor (1309-1522), orașul medieval a fost împărțit în
trei, fiecare fortificaţie fiind de sine stătătoare, pentru o mai bună apărare. Astfel, în
Acropolis se află palatul Marilor Maeștri, care întrecea în înălțime întreaga așezare.
Un al doilea cartier, înconjurând Acropolis, era Kolattium, unde se aflau clădirile de
administrație și găzduire ale cavalerilor veniți de curând din Occident. În sfârşit, cea
mai mare parte a suprafeței cetăţii îi adăpostea pe cavaleri, pe burghezii bogati,
occidentali și greci, pe muncitori, pe marinari, pe meseriași și negustori. Arabii din
Rhodos erau sclavi și nu beneficiau de o organizaţie proprie.
Anterior, în epoca bizantină, orașul fusese împărțit doar în două părți, printr-un

48
 Căutări în orizontul timpului

sistem de fortificaţii ridicate între secolul VI și secolul IX, după cum mi-a relatat
profesorul Elias Kollias, care m-a însoțit cu deosebită amabilitate de-a lungul recen-
telor săpături arheologice, Cavalerii ioaniți au înălțat în 1475 cele opt turnuri,
adăugându-le omamente eficace pentru apărare, și au construit trei mari bastioane,
legate între ele cu un șanț lat și adânc.
În legătură cu restaurarea clădirilor din interiorul cetăţii, profesorul Kollias m-a
informat că pentru păstrarea aspectului anterior al acestor edificii sunt sprijiniți atât
de Comisia pentru moștenirea europeană, cât și de UNESCO, importanţa istorică și
artistică a așezării fiind recunoscută pe plan mondial.
Zidurile înalte ale cetății Rhodos, turnurile și bastioanele, dintr-o piatră de
culoarea fildeşului vechi, contrastează cu valurile de mărfuri eteroclite care le încon-
joară. Pătrunzi în cetate prin porţi care se deschid prin desprinderi armonioase de pla-
nuri, înfrumusețate toate — ca și clădirile publice, ale Marilor Maeștri și ale hanurilor
de primire („les auberges“) cavalerești — cu reliefuri în piatră, pecetluind cu însemne
familia ctitorilor.
Am căutat în întreaga cetate opere în trei dimensiuni, gândind că era firesc ca
după cele două secole de stăpânire occidentală, continuând o strălucită tradiție antică,
să întâlnesc nuduri în piatră sau portrete ale bărbaţilor faimoși. Dar în afară de
sculpturile antice grecesti, aduse în majoritate de pe insula Kos, nu am văzut lucrări
remarcabile din epoca cavalerilor.
- În schimb, steme de piatră, podoabe heraldice reprezentând sfinți, îngeri,
animale fantastice și blazoane, pot fi văzute pretutindeni, păstrând peste veacuri
identitatea şi idealul cavalerilor, simbolizând atât exerciţiile lor spirituale cât și pe
cele militare.
Am admirat, cu un sentiment de prezenţă a trecutului, cum reliefurile de mar-
mură depășesc suprafeţele netede ale zidurilor. Cele două blazoane încastrate pe
faţada adăpostu lui „gra iulu i“ Fran ței, de pe Cale a Cava leri lor, înfă țișe ază crini i casei
regale fran ceze prec um și stem a Mare lui Maes tru Pier re d' Aubu sson , aces ta din
urmă alăturând crucea obiș nuit ă a ordi nulu i Sfân tulu i Ioan de cruc ea în vârf uri de
ancoră a familiei sale. Regă sim aces te două blaz oane ale Mare lui Maes tru Pier re
d'Aubusson, înso țind imag inea unui sfânt milit ar pe relie ful înca stra t deas upra
intrării „graiului“ Angliei.
Relieful de marmură al edi fic iul ui num it „Ch âte lle nie “ (al co ma nd an tu lu i
suprem al apărării), din actuala Piaţă Ippokratus, înfăţişează doi „sălbatici“ (în
întregime goi, după viziunea epocii ), sus țin ând bla zon ul lui E. d” Am bo is e. Şi ai ci ca
,
şi la alte steme, sculptura se afl ă dis pus ă înt r-u n cad ru orn ame nta l de pia tră , cup rin s
într-un arc got ic, sup raî năl țat de un exp res iv fle uro n.
rg he , co ns tr ui t în tr e 14 21 -1 43 1, co ns ta tă m
Pe turnul bastionului Sfântului Gheo
că a în tr eg ii cet ăţi , în tă ți şâ nd u- l pe sf ân t îm pl ân -
un mare relief, ca o pecete războini
ba nd a he ra ld ic ă di n pa rt ea in fe ri oa ră se gă se sc
tând lancea în gura balaurului. Pe
(1 42 1- 14 37 ), ce a a pa pe i Ma rt in al V- le a
stema Marelui Maestru Antonius Flavian
il iu l de la Co ns ta nţ a, în sf âr şi t, cr uc ea
(1417-1431), cel care a fost ales de Conc
di nc ol o de Du nă re , în pr ea jm a an ul ui 15 17 ,
ordinului ioaniţilor, Am gândit că
vodul Neagoe Basarab va în fă ți șa pe tu rn ul mâ nă st ir ii sa le de la Cu rt eade Ar ge ş
glăsuind de sp re ac ee aș i lu pt ă a cr eș ti ni lo r îm po tr iv a is la mi sm ul ui , de da ta
inorogul străpungând același balaur ameninţător, E. 3
; ale cetăți i Rh od os , po rț il e tr af or at e art ist ic în pi at ră pr ec um și
evocă trăinicia unui ideal, de și te afl i me re u lâ ng ă ma ga zi ne le cu
are, vase şi statuete antice, copiate cu îndemânare, vizitatorul
h ca re ap ar e pe st e tot în ve tr el e de ve ch e fr um us eț e
al e lu mi i.

a9
 PAVEL CHIHAIA

Şi totuși, în cetatea Rhodos există trei suprafețe unde te poți reculege dincolo de
păienjenişul mărfurilor, a tarabelor supraîncărcate și a vitrinelor multicolore. În
primul rând, palatul Marilor Maeștri, refăcut în timpul stăpânirii italiene (1912-1947)
— pe care grecii din insulă o detestă mai mult decât sclavia multiseculară otomană,
ceea ce, mărturisesc, mi-a părut ciudat —, apoi Calea Cavalerilor, de-a lungul căreia
se înşirau hanurile de primire ale graiurilor, în sfârșit, spitalul, numit în limbajul
epocii „Adăpostul dumnezeiesc“ („Hotel Dieu“).
Palatul Marilor Maeștrii, cea mai înaltă clădire, cu încăperi somptuoase,
aparținea primului cavaler, ales pe viață. Dar eu am fost atras de Calea Cavalerilor,
pe care se aflau adăposturile, „les auberges“, pentru noii veniţi, și administraţia
fiecărui grup occidental, fiecărui „grai“ („lingua“). Cele șapte „graiuri“ erau în
ordinea următoare: Provence, Auvergne, France, Italia, Aragon, Castilia, Anglia,
Germania. Am constatat că în prezent, consulatele țărilor de unde veniseră diferitele
„graiuri“ se aflau între aceleași ziduri, permanenţe ce mi-au părut semnificative.
M-am simţit cu mine însumi pe Calea Cavalerilor nu numai pentru că lipseau
pestrițele și gălăgioasele întreprinderi comerciale. Era o solitudine care te încredința
de imobilitatea istoriei. Istoria — ecou al unor permanente sufleteşti. Poate și datorită
faptului că strada, cu fațadele înalte, gălbui ale „grajurilor“, urcă spre un ţel ideal, pe
o perspectivă fără capăt.
Spitalul, „Adăpostul dumnezeiesc“, hărăzit sufletelor despre care se credea că
nu mai aparțin cu totul lumii noastre, ni se înfățișează ca o sală mare — pe care
imaginaţia o acoperă cu paturi albe, pe două rânduri, cu un larg spațiu de trecere — ,
având în mijlocul peretelui răsăritean o nișă largă, unde se afla un altar deschis spre
bolnavi, chemare înspre mântuire. În dreapta și stânga acestui altar, precum și în
„zidul apusean, se pot vedea mai multe deschideri către încăperi ascunse privirilor. Mi
s-a explicat că în ele erau adăpostiţi, în întunericul adânc rămas prizonier zilei, cei
socotiți irecuperabili. Cruzime, sau blând îndemn de a-i obişnui cu moartea? De alt-
fel, bolnavii trebuiau să își scrie testamentul, trecând pragul „Adăpostului dum-
nezeiesc“,
Mi s-a părut ciudat, de asemenea, că fațada dinspre piaţă a spitalului prezintă
încăperi îngu ste, desp ărți te prin arcu ri larg i și col oan e, într e care se găs eau prăv ălii .
Via ta își con tin ua mar șul triu mfăt or, cu măr fur i trec ând dint r-o mân ă într -alt a, cu
stri găte și sch imb de bani , cu câin i și por umb ei rătă cind prin tre pici oare le cum păr ă-
tori lor, În acel ași „Ad ăpo st dum nez eie sc“ , pre zen ţa acti vită ții zbu ciu mat e şi a mor ții
tăcute, lângă altarul vieţii veșnice.
 Capitolul VIII

VALLETTA,
ORAȘUL ORDINULUI
SFÂNTULUI IOAN

Unul din motivele pentru care am vizitat insula Malta, la un an de la popasul

meu pe insula Rhodos, a fost dorința de a cunoaște și mai departe un bastion de
rezistență europeană la încercările expansioniste ale islamului, aceasta și în legătură
cu studiile mele legate de cel de al doilea. front medieval, cel de la Dunăre, unde
țările române au avut un rol important.
Am vrut să-mi apropii așezămintele cavalerilor ordinului Sfântului loan de pe
această insulă, îndemnatşi de prietenia pentru românii făcând parte din ordin,
Monseniorul Octavian Bârlea, ale cărui înfăptuiri rămân exemplare în istoria
exilului, regre tatul Alex andr u Cifare lli, luptă tor pentr u liber tatea țării noast re la
postul de radio Euro pa Liber ă, Miha i Dim. Sturd za, de la acela și post de radio ,
emin ent istori c al Bizan țului . a :
Am căutat apoi pe ace ast ă ins ulă cee a ce art ișt ii, cu ace lea și lum ino ase năz uin ţe,
au dăr uit pos ter ită ții . e
După vizita pe ins ula Rh od os , am afl at mai mul te des pre cei car e înă lța ser ă
pre via ța şi ide alu ril e cav ale ril or. A fos t pen tru mi ne o
cetatea din coasta mării, des
și de ist ori e de art ă, cu car e am int rat pe por țil e
introducere, o pregătire teoretică
Mal ta. O pr im ă deo seb ire înt re cel e do uă aşe zăr i
orașului Valletta, capitala insulei
a ioa niţ ilo r (pr ima fii nd Ier usa lim ul, a pat ra
este că Rhodos, cea de a doua capitală
apr opi ere a dig uri lor car e co bo ar ă dir ect în mar e, în
Roma), își înalță zidurile în
se des făș oar ă pe un ter en foa rte sin uos , ca faț a
vreme ce Valletta, a treia capitală,
car e tre bui e oco lit e pen tru a aju nge la un
vălurită a unei scoici, cu golfuri numeroase,
pri vit pe de as up ra ape i. La Rh od os exi stă tre i
edificiu care pare foarte apropiat m-
lor ier arh ice , pal atu l Mar ilo r Mae ştr i do
niveluri ale clădirilor răspunzând treptelor pos tur ile ,
Co ll ac hi um , un de se afl ă adă
inând restul cetăţii, apoi întăritura numită pri u-z isă , în
aiu ril or“ , în sfâ rşi t, cet ate a pro
hanurile de primire (les auberges) ale „er
ale gre cil or de sea mă, ale com erc ian țil or.
care au fost zidite locuinţele cavalerilor, destăşu-
te în tâ mp in ă zid uri îna lte , ci o lar gă
Valletta, care este oraș și nu cetate, nu pen tru ide alu ril e
, din car e se îna lță cel e tre i edi fic ii pri nci pal e, sim bol ice
rare urb ană cav ale reș ti, și
re sp un zâ nd cre din ţei în Du mn ez eu l cre ști nil or, în leg ile
ordinului, co
pe cei în suf eri nţă : bis eri ca Co -C at ed ra lă înc hin ată Sfâ ntu lui
datoriei de a-i îng rij i
Mae ștr i și Spi tal ul Sfâ ntu lui Spi rit .
loan Botezătorul, Palatul Marilor tă ţi , în ch is ă ca şi co ns er va -
Rh od os te în tâ mp in ă în al te le zi du ri al e un ei ce
În rt at el e ță rm ur i nu fu se se ră
toarea mentalitate a timpului, când Lume a N o u ăș i în de pă
ce în Va ll et ta , în tă ri tu ri le se în de pă rt ea ză pe nt ru c a o
încădesc op er it e, în vr em e
E GER ere
SA umentală să se descop tregime, destăinuind vechiul nume spaniol
în în
pă ra tu lu i Ca ro l Qu in tu l, ca re a dă ru it
sale“. amintind de vremea îm r af la ți
, în 15 30 , Va ll et ta pi er de ca ra ct er ul as pr u al cr uc ia ți lo
iga in su lă că pă tâ nd
ea creştină şi Atena, capi ta la gâ nd ir ii gr ec eş ti ,
Zi du ri le di n R h o d o s ne ap ar
sezărilor post-renascentiste, pi e de
( alletta, bastioan el e și cl ăd ir il e se ap ro
ou ă ur ia șe cu po le , da r ca re su nt re ce nt co n-

51
 PAVEL CHIHAIA

struite: cea a bisericii ordinului carmelitelor, edificată după război, și cea a catedralei
anglicane, închinată Sfântului Pavel, de la sfârşitul secolului al XIX-lea), cu zidurile
realizate din acest calcar de culoarea fildeșului, desprins parcă din straturile de lavă
împietrită ale țărmului.
Desigur că în timpul stăpânirii turcești a Rhodosului, care a dăinuit secole întregi,
multe din edificiile şi obiectele de artă ale ordinului au fost distruse, în vreme ce în
Valletta, mai aproape de timpurile noastre, cu administraţie creștină, vestigiile nu au
avut de suferit, Dar în Rhodos se pot remarca nenumărate steme heraldice de-a
lungul zidurilor, multe cărora li s-au redat frumoasele culori originale. În Valletta,
cum este firesc pentru epoca târzie, pictura capătă ascendență asupra sculpturii; o
fervoare pentru frumosul imaterial împlântat în veșnicie, o preocupare mai scăzută
pentru eternitatea veşmântului ideilor. Dar ornamente în piatră, doar cu semnificaţii
mitologice, se găsesc şi în Valletta, unde coloanele din flancurile arcadelor sunt
înlocuite cu atlanți, după un model foarte răspândit în arhitectura barocului matur,
susținând adesea balcoanele închise (bow-window-uri), adăugate în secolul de
dominație engleză, ceea ce conferă un aspect oarecum încărcat arterelor pe care se
scurg şuvoaiele nesfârșite de trecători.
Spre deosebire de Rhodos, unde hanurile (les auberges) diferitelor „graiuri“ au
fost înălțate unul după altul, pe faimoasa Cale a Cavalerilor, în Valletta, ele se află
risipite în oraș, contruite la date diferite. Desigur, cele mai importante dintre ele sunt
hanurile care au aparținut regiunilor Castilia și Leon, deoarece împăratul Spaniei a
fost cel care a dăruit insula Malta ordinului. Tot astfel ne explicăm și somptuozitatea
deosebită a capelei aparținând acestor două regiuni, din catedrala închinată Sfântului
loan, cum vom arăta mai departe.
Cetatea (Collachium) din Rhodos, în care se află palatul Marilor Maestri, pare
o întăritură desprinsă de cele lumești. Așezarea Valletta pierde caracterul ascetic al
cruciaților, căpătând complexitatea barocă a unui oraş vest-european, dar clădirile
ordinului, aflate printre case civile, prăvălii și imobile de raport, imprimă caracterul
orașului, înnobilându-l prin prezența lor. Această deosebire mi s-a impus de la
început: în Rhodos, cetatea ideală, înălțată ca o unică credință înspre ceruri, în
Valletta, orașul întărit, adunând mijloace de vieţuire și câştig, forfota trecătorilor,
strigătele vânzătorilor, dar și prezența bisericilor şi așezămintelor pioase.
Mai este o deosebire între cele două așezări. Cavalerii ordinului Sfântului loan,
refugiindu-se din Țara Sfântă, au găsit în Rhodos o populaţie greacă, de vechi rit
ortodox, care a rămas fidelă credinţei ei. Malta era în 1530, la venirea lor, o aşezare
cu populaţie predominant arabă — după cum arată fizonomiile şi limba locuitorilor —,
islamul dăinuind între anii 870 și 1090, Când cavalerii au debarcat pe insulă, capita-
la se numea Medina, după numele arab, oraș al vechii aristocrații malteze, unde
familiile nobile posedau proprietăți seculare. Populaţia era creştinată, dar se poate
presupune că aspectul social nu era asemănător cu cel din Rhodos, motiv pentru care
= aşa cum menţionează studiile de specialitate — ordinul a primit „à contre-coeur“
darul imperial, Africa musulmană se afla la mai puţin de 300 de kilometri şi asediile
sângeroase, la scurt timp de la popasul cavalerilor, au arătat că îngrijorarea lor era
justificată,
Având o religie și o temeinică tradiţie catolică, cu alfabet latin, maltezii ignoră
de multă vreme, eu intenţie, originea lor arabă, integrați cu totul realităţilor politice,
economice, culturale europene, Oricum, sfârşitul dominaţiei ordinului pe insulă i s-a
datorat lui Napoleon, reprezentant al Revoluţiei Franceze, care,
desigur, nu a privit
în mod favorabil această instituție cu caracter aristocratic, şi nu islamismului
fanatic, cum s-a întâmplat pe insula Rhodos. Napoleon a desființat conducerea

52
 Căutări în orizontul timpului

Marelui Maestru şi a înstrăinat toate bunurile ordinului, încât centrul cavalerilor

joaniţi a trebuit să se mute la Roma. Faimoșii cavaleri ai celor trei „graiuri“ franceze,
Provence, Auvergne, France, nu au lăsat în memoria locuitorilor săi decât, cel mult,
numele capitalei — La Valletta, care a fost întemeiată în 1566 de Marele Maestru Jean
Parisot de la Valletta. Când francezii au ocupat insula, ordinul a solicitat ajutorul
englezilor, dar noii aliați, după înfrângerea lui Napoleon, au anexat Malta la propri-
ul imperiu şi de-abia în zilele noastre, la 31 martie 1979, maltezii au devenit
independenţi.
Toate aceste prefaceri, apoi curentele culturale de mare prestigiu care s-au suc-
cedat în Malta, au lăsat trăsături întâlnite la tot pasul. Nici de la spanioli, nici de la
francezii a căror amintire este legată de dispariția multor bunuri locale, nu găsești, în
viața zilnică, urme vizibile. În schimb, de la italieni, care au dat importanţi Mari
Maeştri şi a căror insulă — Sicilia — se află în imediata apropiere, s-au păstrat impor-
tante mărturii. Ultim ii veniţi , engle zii, au inspi rat edific iile ample , mode rne, cu înalte
panouri de sticlă și rame metal ice, firme le străl ucito are și faimo asele cabin e telef onice
cu ochiuri trans paren te în rame roșii. În Rhod os, Calea Caval erilo r a răma s astfel de
cinci secole, în vrem e ce în Valle tta, actua la Strad ă a Repub licii , inaug urată în 1974,
(al Marii Britan ii, bineî nţele s) și, desig ur, înain te de
s-a numit anterior „a Regelui“
purta un alt nume , confe rit de ordin . Aceas tă supra -
1800, de dominaţia engleză,
de prest igioa se cultur i europ ene la o popul aţie recep tivă, mi-a
punere, acest amestec
împo dobe sc oglin joara din fața șofer ului în auto-
fost ilustrată de micile imagini care
r, pe o latur ă a acest ui obiec t care atrag e
buzele cu care am traversat oraşul. Într-adevă
ce cond uce autob uzul, se află, de obice i, o
atenţia tuturor, în primul rând a celui
Domn ului , iar de ceala ltă parte , invar iabil ,
iconiță cu chipul lui lisus sau al Maicii
de dulci uri, de blugi , ca pe tot globu l.
reclame americane de ţigări,
of an ul , ev id en tă și în (e x) Pa la tu l Ma ri lo r
Această asociere a sacrului cu pr
tr -o mă su ră — ca is to ri c me di ev al — fă ră să fi u si gu r că am
Maeș tr i, m- a in co mo da t în
șt e un mu ze u cu ve st ig ii de ep oc ă, în vr em e
dreptate. La Rhodos, acest palat adăposte ți i de
es te un si mb ol gr ăi to r al ac es to r su cc es iu ni și in te rp en et ra
ce palatul di n Va ll et ta
po li ti că . În el se af lă bi ro ur il e Pr eş ed in te lu i Re pu bl ic ii , ca re
cu lt ur i, li mb i, as ce nd en ță
Ma ri lo r Ma eș tr i ca sa lă de fe st iv it ăț i, ia r sa la „G io ia ”,
folosest e fo st a sa lă a tr on ul ui
de cu râ nd , sa la de şe di nţ e a pa rl am en tu lu i ma lt ez .
a ta pi se ri il or , a fo st , pâ nă
ri lo r Ma eș tr i, te în tâ mp in ă o pl ac ă de m a r m u r ă
Încă de la in tr ar ea în pa la tu l Ma
or ge , pe ca re re ge le Ge or ge al VI -l ea al Ma ri i
care aminteste de or di nu l Sf ân tu lu i Ge
ru vi te ji a ar ăt at ă în ti mp ul ul ti mu lu i ră zb oi .
Britanii l-a dăruit po po ru lu i ma lt ez , pe nt
di n ar ip a ce a m a i im po rt an tă a pa la tu lu i,
Este un fel de pr ef aț ă la Sa la Os pă ţu lu i,
tu l re gi ne i Vi ct or ia și ch ip ur il e un or fa im oş i
lângă sala „Gioia“, un de se af lă po rt re
Ag as ie i i ;
guvernatori englezi. ct ua l ma lt ez , m i - a m p e r m i s
e ca re a m av ut -o cu un di st in s in te le
Într-o discuţie p au ap ar ți nu t or di nu lu i
să-l într eb , în le gă tu ră cu artă de pe insulă, care
op er el e de
co pl eș iț i de pr ez en ța at ât or mă rt ur ii ,
ii să i nu se si m!
joaniţilor, dacă compatrioț u m e de ar ti şt i lo ca li (d e ca re nu
, en gl ez e. M i - a ră sp un s c i t â n d u - m i n
fr an ce ze , it al ie ne to ri ai u n o r o p e r e
co ns id er ă pe ac el aș i p l a n cu st ră in ii , au
am au zi t ni ci câ nd ), p e ca re îi in ță c ă t r e
, to to da tă că există la ma lt ez i o nă zu
dereală valoare, Dar mi-a mă rt ur is it
e, pr in tr e al te le pr in ef or tu l d ae- ș i de fi ni ti va li mb a,
conturarea unei iden ti tă ți na ţi on al de f o n d u l
sa u in ut il it at ea an um it or n e o l o g i s m e fa ță
reciindu-se oportu ni ta te a
r e ex is tă în tr e ac ea st ă ev ol uț ie cu lt ur al ä şi ce a
3, N am gând it la de os eb ir ea c a
ca re au pr im it in fl ue nț el e di n O c c i d e n t pe
opoare din es tu l Eu ro pe i,
c u m a fo st ca zu l ță ri lo r r o m â n e (p ri nt re al te
nice tr ad iţ ii na ți on al e,
și e s e u l m e u „T ra di ţi i ră să ri te ne și in fl ue nţ el e
bi ec t se n u m ă r ă

53
 PAVEL CHIHAIA

occidentale în Țara Românească“). În cazul Maltei, ţară cu o populaţie mult mai

restrânsă, procesul a fost invers, influențele copleşind bunurile culturale proprii.
În istoria noastră nu am cunoscut o dominație culturală. Nici turcii, nici ruşii
mai târziu, nici sovieticii, în ultima jumătate de secol, cu toate eforturile lor, nu au
tulburat mersul firesc al culturii românești. A existat o continuitate specifică si uni-
tară, la care influențele occidentale au fost integrate și nu dominante. Totodată, limba
română s-a vădit un vehicul care ne-a apropiat și mai mult, în ultimele secole, de
restul Europei,
Desigur, în Malta, ordinul Sfântului Ioan a lăsat mărturiile cele mai frumoase și
impunătoare. Una dintre ele, Palatul Marilor Maeştri, zidit în a doua jumătate a seco-
lului al XVI-lea, prezintă o fațadă sobră, cu ferestre subliniate de frontoane, precum
şi două portaluri mărginite de o pereche de coloane înconjurate de brasarde circulare,
contrastând, ca și la Co-Catedrala Sfântul loan Botezătorul, cu bogăţia interioară.
Într-adevăr, dincolo
de curtea cu vegetaţie exotică, dominată de o frumoasă statuie a
lui Neptun, dintr-un bronz patinat de vreme, te întâmpină încăperi cu stucaturi somp-
tuoase, împodobite cu scoici, cartușe și volute. Pretutindeni apare crucea malteză,
care nu mai înfățișează instrumentul de tortură amintind de suferinţele Mântuitorului
— răscolind conștiința și strigătul lui Miguel de Unamuno — ci, un semn reprezentând
vârfuri de lance antiislamice.
La etajul Palatului Marilor Maestri se urcă printr-o monumentală scară ovală,
care, după câte am înțeles, este de obicei inaccesibilă, intrarea vizitatorilor făcân-
du-se printr-o îngustă scară laterală. Poate unul din motivele acestei interdicții este
faptul că în peretele acestei scări se află o placă de marmură cu numele și epocile
Marilor Maestri de Malta, iar sub arcade, stemele, în marmură, ale Marilor Maeştri
din etapa franceză. Oricum, la capătul scării se deschide un larg coridor, străjuit de
armuri ale cavalerilor, iar pe pereţi se află portretele unor importante căpetenii ale
ordinului. Console bogat împodobite, lambriuri în culori sumbre şi sculpturi cu fig-
uri emblematice, aurite, împrumută un aspect somptuos acestui lung coridor. Din
acesta pătrundem în sala cu tapiterii de epocă numită „Gioia“, împodobită de Marele
Maestru Ramon Perellos, care în anul 1700 a comandat covoarele de perete la
Manufactura regală a Goblenurilor din Paris. Am găsit oarecum nepotrivite, față de
sobrietatea vestigiilor ordinului, aceste „Tapiţerii din India“, care înfăţişează scene cu
indigeni pe jumătate goi în peisaje tropicale, îndeosebi din Brazilia, preluate de
tapițeri după desenele lui Charles Le Brun, cunoscutul pictor al lui Ludovic al XIV-
lea. Urmează sala unde se găsesc portretele foştilor guvernatori ai insulei, de care am
amintit, apoi, la capătul culoarului, fosta sală a tronului Marilor Maeştri, unde pe
pereți sunt zugrăvite scene din faimosul asediu turcesc din 1576-1581. În fata
tronului, o galerie suspendată, de forma unei pupe de corabie, trece drept o rămășiță
din vasul amiral cu care Villiers de l'Isle Adam, întemeietorul capitalei, s-a refugiat
din Rhodos,
Sala Cavalerilor prezintă o serie de manechine înveşmântate în armuri din seco-
lul al XVI-lea, cu arme de epocă, dispuse într-un fel de pluton războinic, Acest grup,
care urmărește să reproducă aspectul real — „în carne și oase“ — al războinicilor
medievali, m-a obligat la o comparaţie mentală cu plutonul de ostaşi chinezi,
descoperiţi în 1974, lucraţi în pământ ars și datând de pe la anul 221 înainte de
Hristos, văzuţi de mine, nu de mult, în sala Hypo-Bank, din Miinchen, sau, coborând
multe trepte mai jos, cu figurinele de ceară ale muzeului doamnei Tussaud, din
Amsterdam. Cred că era preferabil ca armurile să fi fost prezentate fără trupuri
improvizate de demiurgi contemporani, cu fizonomii presupus medievale. Multe din
platoșele masive au urme de spade sau chiar de gloanţe — de la începutul carierei

54
 Căutări în orizontul timpului

veș min tel e de zal e, mul t mai pri mit ive , deș i con -
; armelor de foc —, contrastând cu
temporane, ale ara bil or, tra nsp are nte , del ica te, cu un ada os de poe zie car e, des igu r,
nu-i avantaja pe purtătorii lor.
Vizitând biseri ca ord inu lui din cen tru l ora șul ui Val let ta, m-a m gân dit că în
Rhodos , sed iul Mar ilo r Mae ștr i din Col lac hiu m dom ină înt rea ga așe zar e, în vre me ce
în Malta, locașul religios înc hin at Sfâ ntu lui loa n Bot eză tor ul, rid ica t la ran gul de Co-
Catedrală de Papa Piu s al VII -le a, în 181 6, are o îna ltă imp ort anț ă nu num ai pri n
| aşezare dar și prin bogăția pod oab elo r și ves tig iil or, leg ate de num ele cel or mai
pri mul rân d, dim ens iun ile sal e sun t imp res ion ant e
| importanți ctitori ai ordinului. In
a deo are ce pen tru cel e șas e „gr aiu ri“ s-a con str uit cât e o cap elă
| (57x36x19 m), aceast
de-a lungul navei centrale.
Ca și Co-Catedrala din Med ina , înc hin ată Sfâ ntu lui Pav el, car e a pre dic at pe
|
din Val let ta est e rec e, sev eră , cu un sim plu fro nto n tri-
insulă, fațada Co-Catedralei
ul bis eri cii Sfâ ntu l Lor enz o din Flo ren ţa, înă lța tă cu
unghiular (amintind de aspect
bog ăţi a, som ptu ozi tat ea, str ălu cir ea int eri oru -
câteva decenii înainte), în contrast cu
ă nep otr ivi re se dat ore ște fap tul ui că int eri oru l a fos t
lui. M-am întrebat dacă aceast
vea cur ilo r, în vre me ce zid uri le de pia tră au răm as
înfrumusețat treptat, de-a lungul
și une i deo seb iri sim bol ice înt re asp ect ul
aceleași de la întemeiere, sau corespunde
exterior şi cel al vieţii interioare a creștinilor. or ul
fo st zu gr ăv it ă în se co lu l al XV II -l ea de pi ct
Bolta bisericii, viu colorată, a
aț a Sf ân tu lu i lo an Bo te ză to ru l, cu er oi și sf in ți
calabrez Mattia Preti cu scene din vi ic e şi
îm po do bi te cu sc oi ci , ca rt uș e he ra ld
ai ordinului, înfăţișați sub largi portaluri mi și
nț i co nt or si on aț i, cu he ru vi mi , se ra fi
volute în înlănțuiri capricioase, cu tena cu lu i.
că tu it e du pă al fa be tu l de co ra ti v al ba ro
proroci, cu panglici și ornamente florale, al al t, pi ct aț i
ri le , st âl pi i și pi la șt ri i bi se ri ci i ap ar sc ul pt aț i în re li ef în
Totoda tă , zi du
în culo ri ap ri ns e, sa u au ri ți , st ră lu ci to ri .
io as e ri si pi ri de im ag in i şi de co ru ri pu te rn ic co lo ra te ,
Răspunzâ nd ac es te i pr od ig
al , al că tu it di n. pi et re de mo rm ân t al ăt ur at e, ca
se desfăș oa ră un pa vi me nt or ig in
Ai un se nt im en t ci ud at , pă și nd pe st e ac es te mă rt ur ii
lespezile dintr- o po de a ob iș nu it ă.
le aş ez i de as up ra fl or i, cu gâ nd ur i pi oa se . Es te ca
ale unor existente tr ec ut e, ob iș nu it să
s- ar re fl ec ta în ce le 37 5 de pi et re de mo rm ân t,
si cum culo ri le vi i al e ta va nu lu i
ol ur i, lu cr at e în te hn ic a in ta rs ie i, ad ic ă
cu tr of ee , st em e şi si mb
împodobite de asemenea o pl ac ă de fo nd .
r tă ia te în fo i de ma rm or ă vi u co lo ra te pe
cu încastrarea moti ve lo ti st ic e
ea lă de bi se ri că re pr ez en tâ nd im ag in i ar
Nicăieri nu am în tâ ln it o pa rd os
ni ce . Po at e că in te nţ ia ce lu i ca re le -a co n-
atât de frumoase, de ex pr es iv e, -d e ar mo
fa ţă de im ag in il e ce re şt i de pe bo lt ă, u n d e
ceput a fost ca ele să văd e a s c ă un co nt ra st
c h e m a r e a că tr e et er ni ta te , a d u c â n d u - n e la cunoştinţă şi
se află des c h i d e r e a ce ru ri lo r, r
m p u n e r i i , hă ră zi te o m u l u i ai ci p e p ă m â n t . D a
chipurile trecerii, ale morț ii , al e d e s c o
pu ţi n pr op ri u, ar ăt ân d că pr in vi rt uț il e s a l e
în tr -u n li mb aj nu m a i pu ţi n co lo ra t, nu m a i
ta te cr ea to ar e gl or ia ce ru ri lo r şi sf âr și tu l
omul poate concepe cu ac ee aș i se ni nă
. s s s
p ă m â n t e s c , ap ar e pe le sp ez i un bă tr ân , al ăt ur at
` Tlus tr ân d pa te ti cu l „m em en to mo ri “,
, sc he le tu l, ca de pi ld ă pe mo rm ân tu l lu i Ch ri st of
celeilalte iposta ze , ap ro pi at ă în ti mp
Sf ig ne re t, mo rt do i an i ma i tâ rz iu , Se co n-
Venetianum, dece da t în 17 26 , sa u Ia co b
i ciudate, primul sc he le t ap ăr ân d cu o pa nă în mâ nă ,
feră morţii și îndeletnicir cu re ,
ce ţi -e sc ri s" , ce l de -a l do il ea fi in d în ze st ra t c u o se
ind probabil de „c ee a
me as că de ce a vi it oa re a ce lu i ce od ih ne șt e su b
sicg eaucur care a de sp ri ns vi aț a lu
y SENSI i ș i
b u n ă b u c a t ă d e v r e m e d e t e m a im or ta li tă ţi
st preoc u p a t o
at en ţi e ac es te s i m b o l u r i d a t â n d
rta occidentală, am examinat cu
t

55
 PAVEL CHIHAIA

din epoca de trecere între evul mediu și Renaștere, reapărute în timpul contrare-
formei, de data aceasta prevenind pe cei tentaţi să-și plece urechile spre pledoariile
luterane.
Din cele şase capele laterale ale bisericii, am admirat bogăția chipurilor și
decorurilor din capelele de Aragon, Catalonia şi Navara, unde se găsesc mausoleele
Marilor Maeştri Rocaful Perellos, Chattes de Gessan și Nicole Cottoner, sculptate în
spiritul lui Bernini, cu dinamismul şi armonia mișcărilor ce au făcut faima acestui
sculptor, cu aceiași atlanți, putti, îngeri și heruvimi pe care îi constatăm și în scenele
zugrăvite de Mattia Preti pe tavan, dar totodată cu o uriașă jerbă de scuturi, drapele
şi căşti de luptă, punând în evidenţă cealaltă latură — cea războinică — a ordinului.
Rocatul Perellos apare încadrat de simbolurile Abundenței și Justiţiei, iar Chattes de
Gessan este înfățișat în costum de ceremonie, cu crucea de Malta pe veșmânt. În
flancuri, așezați pe console, doi putti poartă pe braţe stema ordinului și cea a fami-
liei.
În biserica Co-Catedrală Sfântul Ioan, am întâlnit cu bucurie două importante
tablouri ale lui Michelangelo Caravaggio. Fiind mare admirator al lui Rembrandt, am
urmărit acest itinerar al clarobscurului care pornește de la Tizian, cu al său „sfumatto“
— ca de pildă în „Schingiuirea lui lisus“, aflat în Alte Pinacotek din München —
preluat de Caravaggio şi apoi de Rembrandt, care a învăluit realitățile lumii cu
neantul nopții veșnice. Caravaggio, urmărit la Roma pentru „dispute în legătură cu
chestiuni de onoare“ și înjunghieri spectaculoase, s-a refugiat în Malta, în 1608, si a
zugrăvit două portrete ale binefăcătorului său, Marele Maestru Alof Wignacourt —
fără prejudecăţi, din fericire pentru patrimoniul artistic al posterităţii — apoi un tablou
înfățișându-l pe Sfântul Ieronim și un altul, dăruit bisericii ordinului din care a făcut
parte, cu scena „Tăierii capului Sfântului loan Botezătorul“. Ceea ce impresionează
la tabloul Sfântului Ieronim este bustul sfântului, apărând gol dintr-o bogată draperie
roşie, care îi accentuează slăbiciunea, cu oasele sternului și tendoanele puternic
conturate, cu mușchii bătrâni, care nu mai ascultă de efortul răsucirii către craniul
alăturat, cu părul rărit al creştetului, zugrăvite cu un realism uluitor, încât poti
distinge fața bronzată de soare de pielea albă adăpostită de veşminte a bătrânului,
mișcarea stângace, înțepenită de reumatism, cu care își notează gândurile despre
moarte, despre craniul care îl contemplă — cu chipul trist în întunericul învăluind
întreaga scenă. Un sfeșnic cu lumânarea stinsă se află simbolic lângă trupul bătrânului
și craniul devenirii sale în eternitate.
Această necruțătoare înfățișare a stigmatelor bătrâneții ne-a amintit, prin con-
trast, de un alt tablou al lui Caravaggio, faimosul „Bachus tânăr“, de la Galeria Ufūzi
din Florența, Este surprinzător acest realism — desigur, păstrând canoanele generale
ale Renașterii —, care reproduce nu numai detalii ale constituției trupești, dar şi trăsă-
turi specifice, ținând de psihologia epocii şi de cea individuală, atât de verosimile,
încât ne par foarte apropiate de cele pe care le putem desprinde dintr-o fotografie
contemporană,
Pictată tot în Valletta, „Tăierea capului Sfântului loan Botezătorul“ este com-
parată de criticii de artă eu o operă literară din aceeaşi epocă, „Macbeth“, de
Shakespeare, la fel de crudă, de pătimașă, Într-adevăr, personajele, în costume con-
temporane — ceea ce le mărește verosimilitatea —, sunt implicate într-un asasinat,
cruzimea criminală, impasibilitatea în faţa suferinței omenești, fiind înfăţişate cu o
râvnă care amintește de avatarurile artistului, Caravaggio însuşi participând, în
diferite împrejurări, la confruntări asemănătoare,
În tablou, pe întunecimea fundalului, este zugrăvită în partea dreaptă asasinarea
Sfântului loan, cu mai multe personaje, în vreme ce în stânga se află conturată rama

56
 Căutări în orizontul timpului

unei mari ferestre cu gratii de închisoare, din spatele cărora doi deţinuţi urmăresc
scena macabră care se petrece în exteriorul clădirii. Această scenă se înscrie într-un
semicerc, apărând, pe rând, de la dreapta la stânga, femeia ce poartă în ambele mâini
tava pe care urmează să fie așezat capul sfântului, apoi o bătrână cu mâinile la tâm-
PA
— ple, într-un contrast compozițional, îngrozită de asasinatul la care asistă, urmând
căpetenia închisorii, vârful autoritar al desfăşurării de personaje, în picioare, într-o
ținută rigidă, arătând cu indexul tava unde trebuie depus capul celui ucis; călăul
însuşi. plecat peste trupul Sfântului Ioan, ținând în mâna dreaptă cuțitul cu care
urmează să desăvârşească tăietura făcută de spadă, cu stânga prinzând pletele celui
căzut, pentru a îndeplini porunca stăpânului său; în sfârşit, cadavrul întins la pământ
al condamnatului, cu sângele care i se prelinge din gât și în care Michelangelo
m
die
Pi
20
muci
CALE
(7
i
Caravaggio a găsit cu cale — poate în dorința de a-și imortaliza aventurile asemână-
toare, încheiate cu bălți de sânge — să-și însemne cu degetul numele de membru al
ordinului „fr(ater)michelang(elo)“. În ceea ce privește culorile, ele accentuează con-
trastul dintre culoarea draperiei care acoperă șoldul condamnatului, precum și a sân-
gelui roşu, şi haina albastră, rece, a șefului închisorii.
Al treilea important edificiu al ordinului ioaniţilor din orașul Valletta este spi-
talul ordinului, „Sacra Infirmeria Sanctus Spiritus“ (care se găseşte în apropierea
mării, lângă fortul Sfântului Elmo), transformat în 1979 în Centrul Congreselor
Mediteraneene. Este una din cele mai vechi clădiri, zidită în 1575, şi însăşi mărimea
arde!
Ţin
T
T sa arată importanța dată tradiționalei misiuni a ordinului, îngrijirea bolnavilor,
TA,
prezenta atât la Ierusalim cât și în Rhodos. Sala principală a spitalului din Malta
măsoară 160 metri şi în ea se aflau 745 patur i, dar la nevoi e se putea u adău ga încă
1300. La etaj erau îngrij iţi memb rii ordin ului, iar la parte r săraci i sau cei în nevoi e.
Existau încăp eri separ ate pentr u femei sau bolna vi psihi c; copii i bolna vi şi bătrâ nii
în atenț ia călug ărițe lor. A fost primu l spital catol ic din
fără mijloace se aflau și ei
de alte confe siuni , găzdu iţi însă într-o sală apart e. În
Europa care a primit bolnavi și
Maes tru îi îngri jea perso nal, după tradiț ie, pe bolna vi.
fiecare vineri, Marele
co vo ar e de lâ nă , iar va ra , cu ta bl ou ri de Ma tt ia
Iarna, pereţii erau acoperiţi cu
Preti, ce l ca re zu gr ăv is e și bo lt a ca te dr al ei .
II I de sc ri u sp it al ul di n Va ll et ta ca pe
Numeroși călători din secolele XVII și XV
va n Er ba ch sp un e: „F ie ca re pa t ar e un
cel mai bun din Europa. Graful Georg Albert
că pă tâ iu l fi ec ăr ui a se af lă o mă su ță cu mâ nc ar ea
baldachin cu crucea de Malta și la
=
=>
wM
co
G
Sa
CI.
MSC
TO
Ma

a pe rs on al ul ui de se rv ic iu es te se ve r pe de ps it ă.
prescrisă pacientului. Orice neglijență
Å=

h, za ru ri sa u că rț i. Tr eb ui e să ci te as că ma i
Bolnavul își poate trece timpul jucând șa
e, da r nu cu gl as tar e, pe nt ru a nu -ș i de ra nj a ve ci ni i. “
cu se am ă că rț i de is to ri
a Rh od os , sp it al ul se nu me a „H ot el Di eu “. Şi ai ci , în
Ne-a m am in ti t că în ce ta te
oc up ă cu sp it al ul ap ar ți ne a „g ra iu lu “ fr an ce z, da r
Rt
A
Malta, ramu ra or di nu lu i ca re se
ân t și nu Ad ăp os t Du mn ez ei es c. La Rh od os , în sa la un de
clădirea se nu me a Sp it al Sf
sc hi de a în pe re te le ră să ri te an o ma re ni şă , un de se
se înșirau pa tu ri le bo ln av il or se de
ic e, ca în tr -o bi se ri că , în câ t ce i în ch in ur i îl av ea u
afla alta ru l, cu ob ie ct el e li tu rg
ez en ță a vi eţ ii vi it oa re , ca un re fu gi u că tr e ce ru ri le
Înainte ca pe o pe rm an en tă pr
se af la în af ar a să li i bo ln av il tantul a
or . Pr oi oc
deschise, În Valletta, capela spitalului ce i ce pu te au
la te ra lă și de ai ci , pr in tr -o uș ă, in tr au în ca pe lă do ar
prevăz ut o tr av ee
cr ed in ța în su fl et ul lo r, da r vi aț aică nu şi-o petre-
zi ln
părăsi patul, Purtau, desigur,
ceau în faţa altarului, le că lă to ri ei me le în
ce pu tu l ac es to r ev oc ăr i că un ul di nt re mo ti ve
Am arătat la în lu i Sf ân tu lu i lo an la în ce rc ăr il e de
insu la Ma lt a a fo st le gă tu ra în tr e re zi st en ța or di nu
e du se pe li ni a Du nă ri i, pâ nă în se co lu l al XV I- le a, de
expansiune isla mi ce “ i lu pt el
ăr ar ea ac el ei aș i Bu ro pe cr eş ti ne ,
către țările române, pentru ap
57
 PAVEL CHIHAIA

Într-a dev ăr, ord inu l căl ugă res c al Sfâ ntu lui Ioa n a fost înt eme iat îna int e de
cucerirea Ierusalimului, din 109 9, de cătr e arm ate le pri mei cru cia de, pen tru îng rij ire a
pelerinilor care aju nge au în Țar a Sfâ ntă , mot iv pen tru care s-a num it Ord inu l
Ospitalier. Dar, după 37 de ani de la înfi ința re, ord inu l a căp ăta t o nou ă mis iun e, car e
îl va mar ca pen tru tot rest ul isto riei sale . Nev oia de a-i pro tej a pe bol nav i și pel eri ni
de răufăcăto ri, mai târz iu de a apă ra stat ele cre ști ne din Lev ant de ata cur ile mus ul-
mane, a făcut necesară deprinderea militară și înarmarea călugărilor, deveniți „per-
son a mix ta“ , oam eni ai Bise rici i și ai câm pur ilo r de lup tă, cru cea lor, cru cea de
Malta, simbolizând — după cum am arătat — vechea armată pentru apărarea credinței
creștine.
În studiile mele în legătură cu trăsăturile specifice ale spiritualității românești,
am arătat că ceea ce poate caracteriza trăirea românească atât în evul mediu, cât și
mai târziu, este vocaţia isihastă — după curentul victorios în Bizanțul secolului al
XIV-lea —, care propunea adâncirea în propria ființă și totodată voința de a apăra
acest drept la meditaţie, la blândețe, la dragostea aproapelui, la curajul de a lupta pen-
tru valorile creștine.
Și ne pare semnificativ faptul că, un an după victoria turcilor și părăsirea
Rhodosului de către cavalerii ioaniți, în 1523, voievodul Țării Românești, Radu de
la Afumaţi, pierde și el lupta cu Soliman Magnificul, când cade pe câmpul de luptă
floarea boierimii dintre Dunăre și Carpaţi, iar după alți trei ani, în 1526, Imperiul
Otoman ajunge până la Budapesta. Este o victorie a islamului la sud și la nord, înro-
birea jumătăţii răsăritene a Europei, care prefigurează sclavia sovietică din secolul
 Capitolul IX

CONVERGENŢA VOCAŢIILOR

— Domnule Pavel Chihaia, trei dintre noile dumneavoastră cărţi, care, prin
conținutul lor, se integrează domeniului artei, v-au fost tipărite la Aalborg în
Danemarca, de Editura Dorul. Pentru o mai bună cunoaștere a lor de către cititorii
din țară, vă rog să ni le prezentaţi*.
— Prima se numește Itinerarii artistice. Ea cuprinde o selecție din emisiunile
realizate de mine la postul de radio Europa Liberă, în care consider că cele mai
F
2 interesante sunt scrisorile din Grecia și scrisorile din Nisa. În scrisorile din Grecia îmi
exprim o serie de păreri în legătură cu arta antică și cu relaţiile dintre cultura gre-
cească şi cea românească. In scrisorile din Nisa, de asemenea, relatez despre prezența
SERR românească în Franţa şi prezența franceză în România.
Cealaltă carte este Lecturi despre Ţările Române în evul mediu, unde îmi exprim
punctele de vedere pe marginea unor cărți de artă și de cultură medievală,
oprindu-mă mai mult asupra a două dintre acestea, semnate de Alexandru Alexianu:
Ec „Mode și veșminte din trecut“ și „Acest ev mediu românesc“. Autorul descrie o
Renaștere românească, fără să producă argumentele care să o legitimeze.
Ultima carte apărută la Editura Dorul ~ editură a domnului Dan Romaşcanu, om
de mare noblețe sufletească și intelectuală, care și-a propus să prezinte cultura
românească în mediile daneze, este Orizont medieval. În primele patru capitole
descriu la modul literar, nu științific, cum am ajuns să soluționez niște probleme
dificile de artă medievală. Arăt cum am găsit două steme mari de piatră din timpul
lui Vlad Dracu l şi din timpu l lui Neago e Basar ab, care la rându l lor lumin ează două
epoci diferite şi foarte puţin cunos cute. Relate z apoi cum am ajuns să desco păr un
complex de biseri cuțe isihas te în Munţi i Buzău lui și întâln irea mea cu gisant ul ros de
broaste, de vermină, care mi-a inspirat tezade doctorat.
= Deduc, din cee a ce- mi spu neț i, că în ace ast ă car te, înt re cel e dou ă voc aţi i ale
dumneavoastră — cea de scr iit or și cea de ist ori c al art ei — a exi sta t o com pat ibi lit ate
captivantă și benefică!
_ Cunoastem două modalităţi de a fac e cer cet are . Exi stă o cer cet are pa șn ic ă,
car e. stu die zi înt rea ga bib lio gra fie . Îţi fo rm ez i o ide e pr iv in d
liniștită, cuminte, în
ve de re ma i mu lt sau ma i pu ți n ori gin al, ap oi
integral problema și vii cu un punct de
alt mo d de cer cet are , în car e te av en tu re zi pe că i
te prezinti la doctorat. Şi există și un
necunoscute, te frămânţi, cau ţi un luc ru mis ter ios , înd epă rta t, pu ți n acc esi bil , Ti se
pare, ca o fata morgan a, că îți ap ar e li mp ed e so lu ți on ar ea pr ob le me i, și pe ur mă , câ nd
crezi că ești ap ro ap e de ea, dis par e. E un mo d de ce rc et ar e foa rte ris can t, pe nt ru că
poți să pierzi săptămâni, luni, ani de zi și
le să nu aj un gi la pu nc tu l pe car e ți l-a i pr o-
în art a me di ev al ă şi pe nt ru că am păs tra t în
pus, Eu, pentru că am pornit de la zero
e, car e ch ea mă că tr e abs olu t, căt re ne cu no s-
mine nemărginitele orizonturi dobrogen
cut și lucrurile enigmatice pe care nu le pe rc ep em de pr im a dat ă, am me rs din pri -
mii mei ani de cercetare direct la mo rm in te le din sec olu l al XI V- le a de la Cu rt ea de
ice prinți + i

n Co ns ta nţ a,
„4 Dialog cu Ovidiu:Dun ăreanu, în reda cţ ia re vi st ei „T om is “ di

59
 PAVEL CHIHAIA

Argeș, la bisericuțele necunoscute ale aceleiași epoci, din Munţii Buzăului, la

stemele mai sus amintite, pe care le-am găsit din întâmplare în Muzeul de Antichităţi,
deşi ele erau medievale. De fiecare dată, intuiţiile mi-au fost ajutate, De exemplu,
stemele le-am văzul reproduse într-o carte a lui Reissenberger de la 1866 și mi-au
rămas în memorie. Bineînţeles că Odobescu, înainte de a se sinucide, a scris despre
complexul de bisericuțe din Munţii Buzăului, dar însemnările lui au rămas îngropate
în arhive. Întâmplător, am găsit un caiet de desene al lui Trenk, pictorul și graficianul
de origine elvețiană care-l însoțea pe Odobescu și tot întâmplător, zece ani mai târziu,
am descoperit caietul care explica schițele. Dar aceste lucruri puteau să mai râmână
încă o sută sau o mie de ani fără să le asocieze cineva, iar eu puteam să nu mă duc în
Munţii Buzăului, să rămân la faza teoretică a problemei ș.a.m.d. Am descris, deci, în
Orizont medieval — titlul însumează ambele concepte: de literatură și de știință — zbu-
ciumul și satisfacțiile pe care mi le-au inspirat peisajul spiritual în care m-am format
în anii tinereţii și cunoștințele mele tardive de istoria artei medievale.
— În primăvara acestui an, din câte Știu, ați fost invitat în sudul Spaniei, în
Andaluzia — regiune de un farmec fără egal, străbătută de fluviul Guadalquivir și
bogată în monumente arhitectonice și istorice, antice și medievale. Cu ce impresii ati
rămas din această călătorie?
— Am rămas încântat de tot ceea ce am văzut. Sudul Spaniei reprezintă o reali-
tate cu totul neobișnuită. Mai ales că această Andaluzie, unde am fost eu — Sevilla,
Granada, Malaga, Ronda — a stat opt secole sub stăpânire arabă. Ceea ce m-a
interesat cel mai mult a fost acea. formidabilă confruntare între catolicism. şi
islamism, care se. vede în monumente. În Granada stau alături catedrala catolică si
palatul maur Alhambra. În vreme ce catedrala merge pe verticalitate, se înaltă
ametțitor spre cer, maurii au conceput castelul orizontal. Catedrala catolică se
desprinde de pământ și de realitatea lumească prin construcţia arhitecturală, în vreme
ce Alhambra are se desfășoară în continuare într-o grădină miraculoasă, concepută ca
un palat fără acoperiș, dar cu ziduri, cu interioare și ornamente. Deci, prima deosebire,
între verticalitate. și orizontalitate. A doua deosebire constă în faptul că arabii
însumează în ambianța arhitecturii și vegetaţia. A treia deosebire, foarte importantă,
pe care o cunoaștem cu toții, însă care, de data aceasta, mi s-a părut mai evidentă,
este că, în vreme ce catedrala excelează prin sculpturi şi prin pictură, deci prin arta
figurativă, arabii nu au în palat decât decorație. Dar această decorație văzută de
aproape, pe viu, și nu în reproduceri, este atât de diversă, atât de subtilă și expresivă,
încât rămâi momente întregi ca s-o contempli uluit. Dincolo de aspectul imediat al
jocului de forme ghicești o semnificaţie peisagistică sau omenească în general,
înfățișând un sentiment, o stare de spirit ori o concepție asupra existenței. Am văzut
în numeroase fotografii curtea din palatul Alhambra, unde se găseşte faimoasa
Fâmână a leilor. Dar n-am știut niciodată că aproape de ea se află o mare „patio“,
deci un loc deschis spre cer, în mijlocul căruia este un bazin dreptunghiular, Acest
bazin servea de oglindă celor patru sute de favorite ale sultanului, ce locuiau la
etajul întâi, în vreme ce soțiile propriu-zise, în număr de patru, erau la parter. M-a
tulburat și multă vreme după aceea m-a persecutat o scriere în arabă, care se află
desfășurată în jurul acestei fântâni, În traducere, ea sună astfel: „Din fericire, în
această grădină se află o operă a cărei frumuseţe Dumnezeu a voit-o unică“;
Cum spuneam mai înăinte, în Andaluzia am fost impresionat de această
Reconquista care a recâștigat vechile teritorii spaniole. Totodată, în timpul călătoriei
mele am realizat că, spre deosebire de sudul Spaniei, și mai ales de țările din sud
ul
Dunării, unde turcii invadatori și-au putut ridica numeroase moschei și monumente,

60
 Căutări în orizontul timpului
aa E E ia II a
la noi, această masivă prezență culturală musulmană nu a existat.
Grație acestui fapt,
cultura românească a avut o continuitate admirabilă, de
la întemeierea țărilor
românești până mai târziu; n-a fost nevoie să luptăm sau să ne conf
runtăm, din
fericire, cu islamismul.
— Vă mulțumesc pentru discuţia noastră la țărmul unei alte mări care de
sparte
lumea creştină de lumea musulmană.

d
A
e.
 PARTEA A DOUA

Con t r i b u t i i r o m â n e ş t i
la istoriogr a f i a e v u l u i m e d i u
 Capitolul I

Vlad Georgescu

ISTORIA ROMÂNILOR DE LA ORIGINI

PANA IN ZILELE NOASTRE
(Recenzie)

Gh. Şincai a fost primul care a scris, în 1811, o istorie a românilor, din antichitate
şi până aproape de zilele sale, mergând pe scara datelor considerate mai importante
(Hronica românilor şi a mai multor neamuri, tipărită în Moldova, după moartea
învățatului ardelean). Considerăm însă că izvoarele sale, mai cu seamă cele interne,
erau destul de sărace, accesul la documentele din principate fiind dificil. Dar efortul
de a încadra istoria românilor în istoria universală, probitatea sa științifică și
însumarea celor trei mari provincii românești în perspectiva aceluiaşi început și
destin, cu ritmuri asemănătoare de dezvoltare, sunt întru totul lăudabile. A.D. Xenopol
(Istoria Românilor din Dacia Traiană, imprimată între 1925 și 1930) a adus o
viziune modernă, o metodă recunoscută ca originală şi un aparat critic mai amplu ca
al lui Şincai, rămânând totuși tributar unor prejudecăți și date neverificate, preluate din
letopiseţele medievale. Inainte de a-și redacta Istoria Românilor, publicată între 1936
şi 1939, N. Iorga a desfășurat o aprigă activitate de culegător de documente și
inscripții (adunate în numeroase volume), la care s-a adăugat înalta sa competență de
istoric al Bizanțului și al Europei medievale. Cercetările proprii, ca și lecturile de
specialitate, i-au permis să alcătuiască această istorie a neamului său, un monument
al culturii românești. Rigoarea științifică a lui N. Iorga se împletea cu elanul unui
entuziasm romantic, care îl îndemna uneori să propună interpretări, mergând — mai
cu seamă pentru epocile în care documentele lipseau — pe temeiul argumentului filo-
logic, cultivat cu riscuri asemănătoare, câteva decenii mai devreme, de B.P. Haşdeu,
de pildă. Intuiţia unor conjuncturi istorice complexe — foarte adesea genială, uneori
neînțeleasă sau frizând obscuritatea — a fost decodificată de succesorii săi, uneori cu
riscul sacrificării unei admirabile viziuni de ansamblu. Unul dintre aceşti succesori,
C.C. Giurescu (Istoria românilor, 1938-1946), a corectat într-un spirit realist — având
în vedere permanent atât temeiul documentar cât și o metodă mai sistematică și mai
explicită — zborul vulturesc al lui N. Iorga și, dacă a pierdut din spiritul universalist
al ilustrului său predecesor, a câștigat considerabil prin exactitatea şi limpezimea
exprimării. Scrierea marxistă a lui M. Roller, în care titlul însuşi insinuează că țara
dintre Tisa și Nistru nu a fost decât un culoar de trecere pentru diferite neamuri
(Istoria României nu „a românilor“, apărută în 1947), neamuri care au activat sub-
conștient de-a lungul secolelor pentru a atașa într-o bună zi acest teritoriu la marea
patrie sovietică, merită a fi pomenită doar ca sumbră eroare şi prim jalon al marilor
mistificări. A urmat faimosul tratat al Institutului de istorie, care a preluat titlul lui M.
Roller îndată după moartea lui Stalin, între 1960-1964, la începutul foarte relativei
și echivocei liberalizări, conceput și redactat în spirit marxist-leninist, suprasaturat
de lupta de clasă și de o serie de falsificări ale adevărului, asupra cărora nu vom
insista, Totodată, este știut că cele patru volume masive ale tratatului, însumând
aproape 5000 de pagini și reprezentând o muncă uriașă, au fost redactate pe temeiul
unor ample date documentare, culese în mare parte de colectivul Institutului de isto-

65
 PAVEL CHIHAIA

rp us ul de do cu me nt ar e in te rn ă, de o ex ce pț io na lă
(ca de pildă cele figurând în co
mpor ta nț ă) sa u po mi nd de la ma te ri al el e ad un at e în bi bl io te ci de ac el aș i co le ct iv , ca
să nu mai pomenim de am pl el e da te de ist ori e de art ă, ar he ol og ie , nu mi sm at ic ă,
genealogie, heraldică etc. Ca pi to le în tr eg i au fo st al că tu it e de va lo ro și oa me ni de
ştiinţ ă ca P.P . Pa na it es cu , M. Be rz a, Al . Oţ el ea , Fr. Pa ll , V. Vă tă și an u, Da n Be ri nd ei
ete, în câ t, cu to at e in te rp re tă ri le te nd en ţi oa se , o se ri e de da te și co nt ri bu ți i al e tra ta-
tului rămân a fi pr el ua te cu fo lo s de ce rc et ăt or i, du pă o pr ea la bi lă ep ur ar e a
considerațiilor interpretative prin filtrul adevărului.
Unele absurdităţi avansate de tratat — ca de pildă adversitatea permanentă dintre
voievod şi boieri, imitată după modelul de centralizare apusean, tip Ludovic al XI-
lea, inexistent în țările române — apoi „rolul trădător al marii boierimi, politica ei de
înțelegere cu turcii, care a înlesnit aservirea țărilor române intereselor turcesti“
(Tratat II, XI), idee scumpă lui T. Barbu Câmpina (care împreună cu M. Roller a tru-
dit din greu la mistificarea trecutului poporului român), inventată pentru a ponegri
marxist „clasa exploatatoare“, au fost corijate de lucrarea lui C.C. Giurescu și Dinu
Giurescu, apărută spre sfârșitul epocii de relativă liberalizare, în 1971, autorii
revenind la titlul tradițional de Istoria românilor.
- Dar pentru epoca modernă şi mai ales contemporană, C.C. Giurescu şi Dinu
Giurescu au fost obligaţi să adauge valoroasei lor lucrări aceleași poncife
convenționale impuse tuturor, cu valabilitatea şi durata în timp a unui afiș spectacol,
fără corespondenţă în istoria reală și fără credit pentru oamenii de știință din
Occident.
De fapt, nici românii aflați în pragul bătrâneţii sau alţii, mai tineri, care au trăit
evenimentele din ultimele; decenii, nu cunosc contextul istoric în care și-au desfăşu-
rat existența, din simplul motiv că regimurile autoritare aflate la putere între anii
1938 si 1989 (inclusiv scurtul interval 1944-1948, când o comisie aliată dominată de
sovietici a supravegheat cultura românească) fie că nu au permis publicarea datelor
informative sau interpretărilor în legătură cu această epocă, fie că au dat la iveală
lucrări cu un caracter deformant. În privința memoriilor diferitelor personalități străine,
din Apus sau Răsărit, cu informaţii inedite despre țara noastră, ele nu au în vedere
realitățile românești, sunt unilaterale și, adesea, superficiale. Românii care au traver-
sat deceniile tragice ale epocii contemporane simțeau nevoia unei redări corecte,
obiective, a evenimentelor cunoscute îndeaproape. O întrebare gravă, legitimă, este
pusă în prezent atât de către cei din țară, care își văd risipite speranțele de înfăptuire
a idealurilor în viață, cât și de către cei care rătăcesc prin străinătăți, rupti de pământul
unde le-au trăit strămoșii. O întrebare în fața unui tribunal imaginar: în ce împrejurări
existențele lor au fost nimicite? Ce s-a întâmplat în realitate, dincolo de cortina de
fier a conjuraţiei tăcerii, de falsele polemici partizane, de memoriile pudrate, de uri-
așele mașini de propagandă hitleristă și stalinistă care au răstălmăcit datele, au inver-
sat evenimentele, au înlăturat din istorie adevăratele valori politice și culturale, pentru
a promova o serie de principii și indivizi, după criterii străine lumii civilizate? Și nu
numai prezentul, dar întregul trecut, întreaga istorie a fost alterată de atâtea interpretări
violent-partinice, Întâmplările, semnificaţiile, întăptuirile poporului român nu mai pot
fi deslușite după răstălmăcirile, inversările, falsiticările și exagerările din ultima jumă-
tate de secol, Desigur, mistificarea trecutului, despre care se ştie şi s-au scris mai multe
decât despre epoca contemporană, este mai redusă, deşi tot atât de gravă.
Iată de ce, pentru a aduce în primul rând o corecție a diferitelor interpretări
autoritare care au modificat până la desfigurare istoria românilor, Vlad Georgescu
și-a propus să relateze o versiune cât mai apropiată de adevăr, cu respectul datelor
reale și cu o interpretare obiectivă, în care accentul cade, cum se şi cuvenea, pe epoca

66
 s.a
Căutări în orizontul timpului

cea mai puţin cunoscută și cea mai eronat interpretată: perioada contemporană. Dacă
marii istorici, un Onciul, un Iorga, un Giurescu, au putut scrie despre „mileniul
întunecat“, acea perioadă care leagă retragerea romanilor din Dacia de întemeierea
statelor românești, în zilele noastre se poate vorbi despre „deceniile întunecate“,
începând cu întemeierea Frontului renașterii naționale, al lui Carol al II-lea, şi
sfâr sind cu depl ina domi nați e comu nist ă din prez ent. A pune în lumi na core ctă
întreaga istorie a românilor, a o despovăra de diferitele interpretări partinice, a
sfăr âma idoli i falși şi a reco nsid era memo ria celor care au cont ribu it la înfă ptui rea
României Mari , iată ceea ce şi-a prop us și a reuși t să ne prez inte Vlad Geor gesc u.
Lucrarea lui Vlad Georgescu nu urmărește să descrie evenimentele din
antichitat e până în prez ent în succ esiu nea lor cron olog ică, nu este ceea ce se nume ște
„o istorie even imen ţial ă“, şi nici nu caut ă să pună în lumi nă pers onal ităţ i care au
dominat prin inteligența, cruz imea sau abili tatea lor polit ică, epoc a. Ave m de-a face
cu o istorie a socie tăţii româ neșt i, însu mând ideal urile și înfăp tuiri le tutur or stra-
turilor sociale, desfășurându-se pe fund alul even imen telo r impo rtan te, inte rne si
internaționale, cu un moment de apog eu, epoc a de la prim ul până în prea ima celui
de-al doilea război mondial, și unul de peri geu, anii domi naţi ei stali niste , nu irue părt at
reali tățil e româ neşt i, auto rul nu se simt e obli gat să
în timp de primul. Tratând diacronic
pe scara timp ului , ci trăsă turil e cons ider ate carac teris tice,
consemneze evenimentele
oade i anal izat e. Stud iind suma rul, pute m
cu exemplificările respective, în cadrul peri
peri odiz are, sche ma gene rală , prec um şi meto da de
deduce atât principiile sale de
ea însu meaz ă 20 de pagi ni, evul medi u 50,
lucru. Constatăm astfel că antichitat
iar epoc a cont empo rană 60 de pagi ni. Acea stă
perioada 1716-1938, 200 de pagini,
până la 1716 și cel de după acea stă dată până în prez ent,
disproporție între timpul scurs
prin impo rtan ța pe care auto rul o dă core ctur ilor
poate fi explicată în primul rând
acest inter val. În al doil ea rând , treb uie să
unor răstălmăciri abuzive, mai ales pentru
ştiin ţific e ale lui Vlad Geor gesc u fiind anali -
luăm în consideraţie faptul că obiectivele
insti tuții lor, direc țiilo r de evol uţie , împl inir ilor
zele structurilor sociale şi economice, cade pe
reali tățil or cultu rale, pond erea repr ezen tări lor sale
si esec uril or orân duir ilor ,
docu ment area este mai boga tă iar struc turil e
epocile modernă și contemporană, unde cu
fapt ul că Vlad Geor gesc u intit uleaz ă
apar mai cristalizate. Ne pare semnificativ mijl oc“) ,
prim ele două peri oade („An tich itat ea“ și „Evu l de
numele lor cron olog ic
peri oade prin trăsă turil e polit ice și socia le carac teris -
consemnând urmă toar ele două
pentru 1716 și 1831), („Renaşterea“ pentru
tice („Despotism și iluminism“
tor însu meaz ă două sint agme cont rast ante în
1831-1918). Titlu l capi tolu lui urmă
pent ru 1918 -193 8, titlul de apogeu, și
concepția autorului („România Mare“, Româ ni Si
pentru 1944-1947), urmâ nd „Com unis mul în
„Democraţia populară“, Din însă și
regi mul polit ic domi nant , absol utist şi acap arat or.
ultimele două rele vând
capi tole pute m dedu ce o evol uţie care, de la sfârș itul
succesiunea acestor titlu ri de
cea mai feric ită expr esie în peri oada 1918 8, pentru a
-193
evului medi u, cuno aște înain te.
unor alcăt uiri polit ice artif icial e de la acea stă peri oadă
decădea în marasmul nece sar să amin tim că,
prob leme le gene rale ale perio dizăr ii, este
În legătură cu Geor gesc u, AL Duţu , A.
mai recen ți, ca Val A.
împreună cu N. Iorga, și cercetători de „des poti sm și ilum i-
Vlad Geor gesc u, cons ider ă că peri oada
Camariano-Cioran, print r-o serie de trăsă turi
se cuvi ne a fi deta șată de evul medi u,
nism“ a fanarioților stru ctur ilor și nu a even i-
e, pozit ive, Anal izân d evol uţia
negative, dar șiprin altel anul apari ției Regu lame ntul ui
peri oada urmă toar e între 1831 ,
mentelor, el stabilește că actul prop riu- zis de
prim ului răzb oi mond ial, apre ciin d
Organic, şi 1918, sfârșitul înce put cu patr u dece nii mai
se afla inclu s într- un proc es deja
independenţă din 1877 t cuvâ nt, că matu rita tea polit ică,
În sfârș it, Vlad Geor gesc u afir mă, pe drep
devreme.

67
 PAVEL CHIHAIA

elanul economic şi cultural, un înalt nivel moral în concertul statelor civilizate

caracterizează România Mare (1918-1938), când o serie de idealuri pentru care
luptaseră generaţii întregi sunt atinse. Epoca din 1938 până în prezent se caracteri-
zează prin dispariţia democraţiei, prin dominarea partidelor și regimurilor autoritare.
Atât din sumar cât şi din tratarea diferitelor perioade putem remarca acea concepție
de „mărire și decădere“ formulată de Montesquieu, gânditor ale cărui idei despre lib-
ertate şi garanţiile ei instituționale — constând mai cu seamă în separarea puterilor —
sunt dictate de un profund respect faţă de persoană și de idealul reformelor echitabile.
Funcţionarii de partid marxiști au reproșat învăţaților care au redactat istoria
românilor că „locul interpretării (marxiste — n.n.) l-au ocupat (la aceștia — n.n.) tot
mai mult expunerea narativă şi înlănțuirea datelor istorice... într-o succesiune fără
cauzalitate şi fără conexiune organică“ (Tratat III, LX) şi că „cercetările“ din trecut
(au fost — n.n.) statice, lipsite de dialectica transformărilor istorice. Bineînţeles,
cauzalitatea pornea de la „baza social-economică“, baza generatoare de permanente
conflicte între clase, element care, după marxiști, dă contur şi semnificaţie evolutiei
istorice. Orice revoluție din trecutul îndepărtat sau mai apropiat ascunde, după
aceştia, un antagonism de clasă, chiar când acest antagonisni nu a existat și nici o
trăsătură nu îl legitimează.
Fără a neglija prezentarea structurilor sociale, componența claselor şi evoluția
lor, analizând economia agrară, cea citadină, problemele de import şi export,
viziunea şi aderenţa politică a unor diverse categorii de locuitori ai Ţărilor Române,
Vlad Georgescu nu modifică realitatea de dragul unor repere teoretice abstracte, cum
sunt cele ale marxism-leninismului. Atent la mersul neîntrerupt, deci fără a neglija
curentul continuu și dinamica evoluției societăţii și a efectelor ei subcitadine, el nu o
leagă, în mod absurd şi tendenţios, de baza economică, ci, mai ales, de concepția
politică (atunci când este cazul), şi anume de suișul către formula liberală, în funcție
de care judecă eficiența unei revoluții, valoarea unei reforme, calitatea unei
personalităţi politice. Arătând că, în realitate, boierimea liberală — continuând ideile
revoluţionare din 1821 şi 1848 — lupta împotriva tendințelor antireformiste ale par-
tidului conservator, Vlad Georgescu îl indică pe I.C. Brătianu ca pe omul politic care
„s-a angajat pe calea reformelor instituționale, lupta sa fiind în consensul întregului
secol al XIX-lea, dominat de ideea de reformă“. Elementele stabilizatoare ale
democraţiei parlamentare ale vechii Românii (1866-1916) au fost domnia lui CarolI,
precum și cele două partide alternante de la putere, cel conservator şi cel liberal. In
fapt, România Mare dintre anii 1918 și 1938, a cărei existență a durat, din nefericire,
numai două decenii, este numită astfel de Vlad Georgescu nu numai pe consideren-
tul întinderii ei geografice ci și pentru excelența instituţiilor şi culturii sale „operă a
oamenilor României vechi... care au făcut trecerea de la liberalismul nedemocratic la
democraţia liberală“.
Din nefericire, o dată cu inaugurarea regimurilor autoritare, „apariție singulară
și neașteptată“, care nu a mai ținut seamă de voința populară și de necesităţile reale
ale țării „la 1938, vechile vise ale lui Ferdinand și ale Brătienilor, democratismul fun-
damental al lui Maniu, erau evident moarte“,
Curentul liberal, pătruns la noi în același timp cu iluminismul, trimite către
civilizaţia apuseană, așa cum, până la începutul secolului al X VIII-lea, țările române
se înscriu în contextul politic şi cultural al Europei de răsărit, Dar contingențele,
influenţele, împrumuturile, rămân factori adiacenţi pentru o autentică și proprie
civilizaţie (cu trăsături permanente și altele conjuncturale), pe care Vlad Georgescu
şi-a propus să o pună în lumină din momentul primei ei conturări şi până în prezent,
autorul fiind adept al opiniei lui Arnold Toynbee că istoria devine inteligibilă în

68
 Căutări în orizontul timpului

măsura în care o acceptăm ca făcând parte dintr-o totalitate, dintr-o civilizatie.

„Dacă Vlad Georgescu sintetizează pentru a face mai clare structurile pe care
Hands ește să le pună în lumină, el nu simplifică, ci încearcă definiția cea mai expre-
sivă a fenomenului, pentru a nu-l desprinde de aspectul lui real. Adesea, contextul
social sau cultural din cele trei țări române se prezintă lipsit de omogenitate, lucru
firesc în țări având regimuri politice diferite, evoluând pe coordonate proprii. Spre
deosebire de exegeții marxiști, un istoric al adevărului constată şi serii eterogene în
mersul istoriei, intervenții ale hazardului, precum și determinări ale unor personalități
de seamă. Uneori, istoricul are dea face cu aspecte multiple și deconcertante, adesea
atipice, a căror analiză și interpretare necesită competență și o răbdătoare corectitu-
dine. Iată de ce Vlad Georgescu supune judecății cititorului aspecte contrarii, uneori
chiar contradictorii ale unui fenomen sau ale unei personalități, cu riscul asumat de
a nu avea o cale netedă spre o concluzie tranșantă, dar falsă.
Așa cum etnia românească s-a format, începând din neolitic, prin adaosuri și
întrepătrunderi succesive — pe care le putem enunta în linii mari, dar nu în detaliu —,
tot astfel trăsăturile de civilizaţie, gândirea politică, viziunea religioasă sau cea cul-
tural-profană prezintă diferite influențe și determinări de diferite intensități, și
perioade de timp dificil de surprins și enunțat. Însăși viziunea religioasă din țările
române, atât de conservatoare, capătă accente diferite în epoca legăturilor strânse cu
Bizantul, apoi cu lumea slavă din sud și cu unele curente cum au fost isihasmul și
bogomilismul, accente care se întrevăd atât în literatură cât şi în arta religioasă.
Tocmai acest obiectivism și această probitate științifică recomandând să expui
aspecte divergente fără concluzii în locul unei deducţii lesne inteligibile, dar forțate,
respinsă de marxisti în numele viziunii partinice, partizane, se numără printre
calităţile demne de subliniat ale cărţii lui Vlad Georgescu. z
Astfel, fanariotismul a. reprezentat. un fenomen, foarte controversat în istori-
ografia românească, cronicile şi documentele vădesc acea acțiune de spoliere sis-
tematică a țăranilor şi orășenilor, acea oarbă împilare și domnie a arbitrariului care au
secătuit resu rsel e ţării și au dezo rgan izat econ omia . Dar degr adar ea insti tuții lor,
stagnare a econ omic ă, regr esul demo crat ic, se îmbi nă, după cum arat ă Vlad
Georgescu, cu „ideile epoc ii lumin ilor. .. (unii fanar ioți — n.n.) căut ând săintr oduc ă şi
în principate reforme soci ale și admi nist rati ve mode rniz atoa re, care să întă reas că pu-
terea centrală,săordoneze admi nist raţi a și să aduc ă turb ulen ta boie rime pămâ ntea nă
sub ascultarea domniei... alte refo rme au fost intr odus e în orga niza rea jude căto reas că
unui clim at de mai mare ordi ne și efici ență“ .
si administrativă, urmărind crearea
atenț ia că în timp ul domn iilo r fana riot e, elem entu l
Totodată, Vlad Georgescu atrage
relev ant: ...„e i au fost nu numa i grec i, dar şi româ ni,
etnic nu este întotdeauna
unii grec i au adop tat o poziţ ie anti fana riot ă `
aloanezi, bulgari. Pe de altă parte,
sc u pă re ri le su nt fo ar te di fe ri te , în pr im ul
În privința conducătorului Ion Antone
su bi ec ti ve . De si gu r, co mu ni șt ii ca re l- au as as in at nu au mo ti v
rând le ga te de op in ii
în lă tu ra ți de la pu te re , ni ci mo na rh iș ti , al
să-l laude, nici partizanii extremei drepte,
is to ri ce , ca re și -a u su bl in ia t di st an ța fa ță de
căror rol a fost diminuat, nici partidels ex is tă
cr at ic e, au to ri ta re . Da r as tă zi , câ nd „R om ân ia nu , ma i
actiunile sa le ne de mo
pr in dr ep tu ri le lo cu it or il or ei, câ nd se cu no sc ho tă râ ri le
decât pr in pr ez en ța și nu
o și Ya lt a, câ nd ru și i şi -a u vă di t ve ch il e lo r in te nţ ii de încorpo+
conferintelo r de la Ca ir
la im pe ri ul so vi et ic , ac ți un ea ră zb oi ni că a lu i lo nA a a a
rare a Eu ro pe i ră să ri te ne
Ge or ge sc u, cu re ze rv a su bl in ia tă că ma ri le lui ic ttä ti
îi apare ju st if ic at ă lu i Vl ad
au fo st du bl at e de pe rs pi ca ci ta te a un ui bu n po ti ci an :
militare si on es ti ta te a sa nù
nu er au ro mâ ne șt i și ră mâ nâ nd la pu te re pâ nă
„urmând până la ca pă t in te re se ca re

69
 PAVEL CHIHAIA

în clipa în care ruși i aju nse ser ă în Mol dov a de mij loc , Ant one scu a ipo tec at fără
îndoială greu viitorul țării“.
Desigu r, exi stă obie cții și față de cei care au rep rez ent at și rep rez int ă lum ea
liberă. La Cairo şi Yalta, inspiratorii lor sunt priviți cu severitatea cuvenită, ca și
con ive nţa per man ent ă dint re eng lez i, ame ric ani și ruși , car e din tr- o mio pie int ere sat ă,
cu consecințe dezastruoase pentru viitorul civilizaţiei, au neglijat aspectul
ind epe nde nţe i stat elor din est. Nim eni nu a știu t că, în con for mit ate cu une le trat ate
secrete, ruşi i urm au să aib ă în Rom âni a 90% inf lue nță mil ita ră, cee a ce exp lic ă
faptul că atât Londra cât și Washingtonul l-au îndemnat pe regele Mihai să aibă
înc red ere în guv emu l Gro za, care fals ific ase în mod gro sol an ale ger ile de la
19 noiembrie 1946.
Cum era firesc, istoria românilor se încheie — din nefericire — cu prezentarea cul-
tului pers onal ităț ii, de fapt o cont radi cție în term eni: soci alis mul dina stic . Depă șire a
modelulu i stali nist prin soci alis mul dina stic era un fen ome n nou (exi sten t și în
Coreea de Nord), cu trăsături care se vor memorabile și transmisibile peste secole.
Din 1946 pân ă astă zi ne sunt prez enta te radi ogra fii anal itic e ale unei mala dii soci ale
tot mai accentuate, pornind de la democraţia populară — înflorită sub umbrela
moscovită — până la acest socialism dinastic, care destabilizează pentru propria-i con-
sacrare nu num ai adve rsar i de altă opin ie, dar și conf raţi din prop ria echi pă de
guvernare. Parcurgem cu profundă tristețe această dramatică existență a României
ultimei jumă tăţi de seco l, în care au decă zut inst ituț iile şi s-au risi pit trep tat libe rtăț ile
prin tr-u n dru m inve rs celu i care a dus la înfă ptui rea Rom âni ei Mari , reve nind u-se la
forma de guvernământ medievală, odinioară tributară Porții, în prezent Uniunii
Sovietice. îs
Desigur, o lucrare atât de amplă, cu arii de investigaţii atât de diverse, era fatal
să prezinte și opinii sau să preia puncte de vedere care vor fi supuse discuţiei. În ceea
ce ne priv eşte , ne vom opr ila câte va obie cţii de amăn unt, care ni se par puți n impo r-
tante în contextul unei'lucrări atât de bogate în informaţii, atât de interesante ca
metodă, atât de sugestive și de conforme adevărului.
Autorul arată că incapacitatea Porții de a cuceri țările române, datorită, inițial,
admirabilei rezistenţe a lui' Mircea cel Bătrân, este motivul pentru care ele nu au fost
transformate în pașalâc (ca Serbia, Bulgaria). Credem însă că această situație, oare-
cum privilegiată în contextul statelor dominate de Semilună, poate fi explicată prin
fenomenul pluri vasal ităţi i— pus în lumin ă și de Vlad Georg escu —, care face ca
Mircea cel Bătrân însușisă recunoască suzeranitatea Poloniei în 1387, a Ungariei în
1395, a Porții în 1417. În realitate, marile imperii (Turcia, Ungaria, Polonia) au avut
nevoi e de un terito riu întins de graniţ ă, de un cordo n sanita r admis tacit de toți (rolul
Austriei, al Finlandei în lumea contemporană). Acest ținut respectat de imperiile lim-
itrofe, uneori invadat de ele, nu poate fi conceput fără consensul unor adversari care
evită, pe de o parte, posibi lităţi le unor colizi uni, pe de alta își favor izeaz ă schim buri
comerciale avantajoase. Transformarea Ungariei în pașalâc după bătălia de la
Mohács (1526) a fost o greşeală a turcilor, care a antrenat înfrângerea de la Viena
(1684) și începerea decăderii Imperiului Otoman. i
Nimic nu ne îndreptățește să presupunem că ortodoxia și modelul cultural au
fost preluate din Bizanţ, „de la un stat îndepărtat, fără prezenţă politică în zonă“, pen-
tru a preveni planurile expansioniste ale regatului maghiar, Bănuim că ortodoxia s-a
răspândit pe teritoriul locuit de români în veacul al X-lea, în timpul dominaţiei
bulgare de la nordul Dunării — înainte de impactul maghiar în sudul Carpaţilor —, iar
valorile bizantine — pe aceeași filieră, Adoptarea ortodoxiei și nu a catolicismului de
către românii din Transilvania ar arăta că fenomenul s-a petrecut înainte de cucerirea

70
 Căutări în orizontul timpului

ma Şiextinderea în această regiune a regatului apos

tolic,
Secte roma pi iai privateca aşezări apărute în urma comerțului de
piele ep rd = | ăi (NSpArâiă lui N. Iorga de istoriografia ap
acceptată de cercetători ca P.P, Panaitescu, ȘI. Olteanu, us ea nă ,
M, Matei, care susțin că
centrele urbane s-au conturat prin emanciparea unor
așezări rurale — cu dezvoltarea
agriculturii şi meșteșugurilor până la nivelul separării lor
și cu schimburi având
caracter strict regional —, și noi subscriem la această din urmă argumentaţie.
Se afirmă că „mai ales după veacul al XVI-lea, boierime
a a început să-şi con-
struiască curţi laoraşe“, dar în Socotelile orașului Sibiu, găsim la part
ida anului 1500
numele unor boieri din Argeş (Dimitrie, Petru, Tudoran și Stanislav). Ulti
mul avea si
o biserică de curte în acest oraș, ale cărei ruine s-au păstrat până spre sfârşi
tul seco-
ului al XIX-lea.
Întemeierea mânăstirii Prislop, din Haţeg, de către Nicodim este o tradiție
călugărească târzie, nefondată documentar sau arheologic.
Iată câteva observaţii de amănunt la o lucrare temeinică, cu o biografie amplă și
adusă la zi (din care nu lipsesc titluri în limbile slave, necesare nu numai pentru
alcătuirea capitolului despre evul mediu, dar și pentru epoca impactului sovietic
contemporan), cu un fin discernământ și cu concluzii solid argumentate. Folosind
statistica drept instrument de cunoaștere — preluând acest mijloc din arsenalul istoriei
cantitative —, Vlad Georgescu își bazează adesea argumentaţia pe cifre reale, care nu
maschează nici nu înlătură adevărul. Ne pare extrem de semnificativ faptul că în
1833 „funcționau în București 27 de medici, dintre care 7 licenţiați la Paris“. Pentru
a ilustra nivelul cultural al păturilor mijlocii între anii 1838-1850, Vlad Georgescu
reproduce numărul de cărți aflate pe listele cabinetelor de lectură din această
perioadă. Aflăm astfel că pe liste figurau 4.048 de cărți în limba franceză, 481 în
"engleză, 88 în germană, 23 în italiană, 18 în rusă. În sfârșit, pentru a sublinia
deschiderea spre străinătate în preajma primului război mondial din anul 1912,
autorul reproduce datele unei statistici poștale, care arată că în acel an românii au
expediat peste graniță 8 milioane de scrisori și au primit aproape 7 milioane.
Dintr-un spirit de echitate, Vlad Georgescu nu a eliminat din bibliografia selec-
tivă lucrările cercetătorilor care deţineau și funcții de partid. Aceasta a contrastat cu
tratamentul auto rilo r plec ați din Rom âni a și răm ași în stră inăt ate făr ă apro bare
specială, cărora, în cel mai bun caz, li se cite ază stud iile fără a li se men țio na num ele ,
Istoria rom âni lor a lui Vla d Geo rge scu se imp une pri n inf orm aţi i ine dit e,
printr-o interpretare obiectivă și corectă a evenimentelor, prin spirit de sistematizare
-un opt imi sm imp lic it car e fac e ca tre cut ul să ne
si sinteză si, înainte de toate, printr
apară ca o mărturie de împlinire a viitorului,

(Curentul — München, An LVI, 1984)

 Capitolul II

Vlad Georgescu

ISTORIA IDEILOR POLITICE ROMÂNEȘTI (1369-1878)

(Recenzie)

Propunându-și să scrie întreaga istorie a gândirii politice românești între 1369 —

anul întocmirii unui hrisov al lui Vladislav I pentru categumenul mânăstirii
Cutlumus de pe muntele Athos, în care voievodul face distincția între călugării
Ungrovlahi şi Romei (greci) — și 1878 — anul independenței României —, Vlad
Georgescu nu inserează în cartea sa Istoria ideilor politice româneşti (1369-1878),
apărută la Editura Ion Dumitru, din München, în 1987, de-a lungul timpului, pe
autorii de lucrări cu caracter politic, nici curentele de acest fel, ci prezintă evoluţia
conceptelor politice (a politogramelor) însumate într-o structură dinainte stabilită.
Planul lucrării, pe care îl putem deduce atât din sumar cât și din schemele lămuritoare
din Anexe, are în vedere şase teme principale ale gândirii politice, specifice pentru
trecutul țării noastre, deduse inductiv (sensul istoriei, societatea, statul, politica
internă, relaţiile internaționale și conștiința națională), teme adunând la rândul lor
172 de subiecte adiacente. Graficele 15 şi 14 ilustrează înscrierea în timp a tuturor
politogramelor studiate — extrase din lectura a 302 scriitori și 2049 texte —, reparti-
zate pe cele trei regiuni (Muntenia, Moldova și Transilvania), arătându-se apoi
cronologic frecvenţa lor în succesiunea epocilor.
Ni se înfățișează astfel, dintru început, oglinda globală, pe regiuni, și apariția în
timp a politogramelor, astfel încât ne putem da seama în ce moment anume un
concept politic a fost mai des utilizat sau când interesul pentru el a slăbit. În comen-
tariu l artic olulu i resp ecti v, auto rul arată cauz ele aces tor varia ţii, semn ific ativ e pent ru
atitudinea reprezentanţilor unei epoci față de un concept sau altul,
Metoda permite să se surprindă un consens politic general dintr-un moment
anume, ținând de mentalitatea unei colectivităţi — în cazul de faţă poporul român —,
și nu viziunea unui autor izolat, a unui grup sau a altuia. De la sine înţeles că efortul
depus pentru a deduce trăsăturile esenţiale dintr-un număr atât de mare de scrieri este
considerabil. Operația de a disocia conceptele din documentele consultate și din cărți,
de a le repartiza după poziţia paragrafelor, raportându-le apoi la evenimentele şi
aspe ctel e conj unct ural e ale epoc ii, de a come nta apari ția, frec venț a, final itate a lor,
vădesc o pregătire ;i competenţă pe care doar un cercetător științific cu o temeinică
pregătire o putea avea, Folosind calculatorul electronic, instrument uzitat în prezent
de istoricii din apus (înd eose bi pent ru ordo nare a mate rial ului folos it în lucră rile de
istor ie canti tativ ă), Vlad Geor gesc u a recu rs la mijl oace adec vate pent ru a înmă -
nunchea în registrul celor șase teme fasciculele de concepte politice extrase din
constelația nemărginită a documentelor, El reușește astfel să efectueze descrierea
globală a unei tendinţe, să marcheze atingerea unui prag calitativ (ceea ce numim în
prezent curent de opinie politică), sau, invers, risipirea acestui consens, punându-se
în lumină cauzele apariţiei lui, ale creșterii sau tendinței de degradare, precum şi
consecințele, pe multiple planuri, ale ideii politice în general.
Considerând întreaga evoluţie a ideilor politice românești, Vlad Georgescu con-
stată că în secolul al XVI-lea domină teme de filozofie a istoriei de inspirație

72
 Căutări în orizontul timpului

peri ntistă.
renasce P te i lor iî i ;

|
i ci ia sociale se pune mai târziu, la un

suzeranitatea otomană, este firesca

c a ui: za Sua n, ia ip er
proiectele de reformă etc. să aibă un eleron dea cast pielea romei
vreme cât nu existau libertăți iar mentalitatea se Asan Mon as e ae ia
p olitice occidentale. S pre deosebire întâmplat per
i de ceea ce s-a întă o t,
în Occiden poli-
togramele au devenit mai frecvente în momentele de decădere economică pu de
stagnare (pag. 351), existând adesea o lipsă de concordanță între expresia lor și
reperele sociale sau politice. E 3
: Totodată, trebuie să luăm în considerare faptul că până în secolul al XVIII-lea
scrierile sunt mai puțin frecvente —, iar ştiutorii de carte, rari. Pentru o lungă perioadă
de timp, tradiţia are însemnătatea ei, practica constituind adesea un fond de referință
(pag. 352). Multe concepte, transmise de la o generație la alta, nu pot fi găsite în
scrieri, le putem doar presupune. Ne surprinde, de pildă, faptul că statisticile
însumează pentru Țara Românească doar 51 de politograme pe care le găsim în
documentele adresate Turciei, față de 61 cu destinaţia Rusia (în cadrul memoriilor si
proiectelor de reformă redactate pentru străinătate), deși impactul otoman a fost cu
mult mai îndelungat și apăsător decât cel rusesc. Vlad Georgescu mai consideră, pe
drept cuvânt, că număru l redus de concep te din prima categor ie este expresi a
autono miei de care se bucura u Princip atele, a faptulu i că puterea suzeran ă nu se
amesteca ,....în proble mele de organiz are internă a ţării“ (pag. 31). Dar la această
observaţie putem adăuga argume ntul că autorit atea impilat oare a Turciei a stabilit un
fel de tradiţie a tiraniei ei, deştep tând reacţii scrise doar în timpuri le mai noi (în epcca
ceea ce explică număru l mai ridicat de poli-
încercărilor de supremație a Rusiei,
din urmă).
ia Nu numai tradiția comple tează în mod relevan t
tograme hărăzite aceste
du ce o se ri e de tr ăs ăt ur i al e gâ nd ir ii
_ scrierile rămase, pe temeiul cărora autorul de e, cu
nt ru ep oc a ma i ve ch e, și im ag in il e: zu gr ăv it
politice românești, ci, mai ales pe xi ei
ex te ri oa ră di n Mo ld ov a, po zi ţi a or to do
clare semnificaţii în epocă. În pictura ar ătată si
(c at ol ic e, ar me ne ) es te ma i fe rm
românești față de alte confesiuni creștine ar ți nâ nd
sâ nd u- se în tr eg ii su fl ăr i — de câ t în do cu me nt el e ap
cu autori ta te eg al ă — ad re
tr u Mo vi lă (p ag . 25 5- 25 6) . ;
lui Neagoe, Az ar ie sa u Pe
po li ti că ro mâ ne as că se de os eb eş te de ac ee a a
Dacă în ep oc a lu mi ni lo r gâ nd ir ea
a co ns ti tu it un țe l pe rm an en t al ce rc ur il or co n-
grecilor, pentru ca re „l up ta cu la ti ni i-
rv a fa ţă de ca to li ci es te ac ee aș i ca şi ce a a
ducătoare“ (pag. 80), în ev ul me di u re ze
se po t ri di ca în tr eb ăr i în le gă tu ră cu ac ea st ă
urmasilor Imperiului de Ră să ri t. Ev id en t,
u ca re au av ut o ți nt ă cr uc ia tă , în tr eț in ân d
zi ca re au lu pt at sa
atitudine a unor voievo e a g o e Ba sa ra b sa u Pe tr u Ra re s,
a și pr ot ej ân d aș ez ăr il e ca to li ce , ca N
Je gă tu ri cu R o m ci ab il ă, în câ t să
an ul cr ed in țe i o di st an ță at ât de ap re
de ce ei și -a u su bl in ia t pe pl de ce at a
de „l at in i“ al ăt ur at n u n u m a i
te în pi ct ur a ex te ri oa ră gr up ul
reprezin aţ ia po at e fi că id ei le re li gi oa se er au
r și de ce a a er et ic il or tu rc i, Ex pl ic
armenilo r, da |
le politice, i m a g i n i l o r z u g r ă v i t e ,
c r i s e a l e tr ad iț ie i ș i d e e l o o v e n ţ a
d A P R E a B â p t g l e n e s s t r ă i n i l o r , d a r
r a p o a r t e , ti pă ri tu ri a p a r ț i n â n d
e n e a o s e r i e d e d o c u m e n t e , e a h
există de asem F o l o s i n d î n e x c l u s i v i t a t e p o l i t o g r a m
f i r m a ţ i i a l e r o m â n i l o r .
menţionând idei și a e d e m ă r t u r i i a l e p o l i t o g r a t i l o r s t r ă i n i , ( D a r
r m ă , s u n t e m p r i v a ţ i d e o s e r i
acestora din u i ar fi n e c e s i t a t f o r ț e l e uinstitut pia m
n u i
l l u c r ă r i
însum a r e a a c e s t o r a î n c u p r i n s u
i n g u r e x e m p l u . A u t o r u l a f i r m ă că, dincolo de
r c e r c e t ă t o r ) . S ă d ă m u n s
ale u n u i s i n g u i n t e r e saatții S s ă c o n t r i b u ii e
e Jiae efortul dei
m â n i ii n u a r f ii ffoosstt i
lupta d e c r u c iia d ă , r o
g . 2 5 7 ș i 3 1 7 , D a r d i n jurnalul Sat
r e l o r d i n B a l c a n i , ( p a
inlependen ț ă a l p o p o a
ă V l a d D r a c u l a f i r m a cu mândrie în
r i n , d i n 1 4 4 5 , a f l ă m c
lerului Waler a n d d e W a v

73
 PAVEL CHIHAIA

fața cardinalului Condolomieri: „Dacă îmi pot redobândi cetatea mea (Giurgiu — n.n.)
atunci, chiar și femeile din Tara Românească, cu furcile lor de tors, vor fi în stare să
recucerească Grecia“,
Vlad Georgescu a prezentat și interpretat politogramele cu perfectă obiectivi-
tate, fără exaltări de prisos dar și fără minimalizări neverosimile, numai pentru a pune
în evidenţă lipsa de părtinire. Contribuțiile istorice ale boierilor (trecute sub tăcere de
istoriografia marxistă) sau abuzurile lor, ineficiența burghezilor de la orașe într-o
epocă în care nu atinseseră maturitatea, precum și lipsa de acces spre conducere a
păturii ţărăneşti sunt imparțial puse în lumină. Analizând cu competență ideile
politice românești, stabilind modelele unor epoci diferite (pentru timpurile mai vechi
Aristotel, G. Vico sau J.J. Rouseau), Vlad Georgescu este preocupat nu numai de
reflexele filosofiei istoriei în gândirea politică de la noi, ci și de atitudinea cărturarilor
faţă de destinele ţării, de eforturile lor pentru a găsi soluții la diferitele neajunsuri.
Evocând, de pildă, întregul spectru al cauzelor decăderii, așa cum le formulau
politografii care se refereau la poziția geografică a ţării, împrejurările politice
externe, coruperea moravurilor, autorul plimbă un reflector asupra peisajului întregii
gândiri din epocă (pag. 47-54). Mai târziu, el explică abundența ideilor politice din
secolul al XVII-lea, ce reies din documentele adresate Curţii habsburgice prin speranța
românilor din Principate că Austria le va sprijini programul național (pag. 31)
Având a analiza pe de-o parte atitudinea retrogradă a unor boieri față de
progresul politic și social și pe de alta exagerările celor ce credeau, în secolul al
XIX-lea, în principiul revoluţiei și reformelor, Vlad Georgescu denunță cu aceeași
obiectivitate atât conservatorismul îngheţat și lipsa de patriotism a unora, cât şi
excesele demagogice ale revoluţionarilor, favorizând „aberaţiile comunismului“, cali-
ficare admirabil găsită de Barbu Catargiu (pag. 110), exprimând o clară previziune.
Observațiile cu caracter. general ale lui Vlad Georgescu, cât și cele legate de
analiza minuțioasă a unor tendinţe sau trăsături politice, ne apar pătrunse — dincolo
de această distanță a omului de știință față de realităţile descrise — de o înțelegere a
lor și de o înclinare umanistă care transpar în considerațiile și reflecțiile pe marginea
acestor înfățișări. El pune, de pildă, în contrast atitudinea lui Miron Costin, care
„insistă asupra caracterului precar al existenței umane“ (pag. 44), cu indiferența față
de decadența reală și mult mai gravă din vremea domniei fanariote, când nu se mai
caută motivele acestei înapoieri, prezența nefastei autorități domnești fiind cu mult
mai mare decât în prima jumătate a secolului al XVII-lea. Totodată, Vlad Georgescu
arată că misiunea cruciată a românilor, o trăsătură de început a viziunii lor despre
lume, descrește considerabil în epoca fanariotă dintr-o serie de motive judicioase:
„Cine mai putea vorbi de o misiune europeană, în condiţiile limitării autonomiei ei,
al orientalizării societăţii, ale ruperii de civilizația continentului?“ (pag. 79).
Foarte interesantă, chiar pentru lectorul avertizat, este prezentarea jocului
complex și subtil de autonomie al Țărilor Române, în condiţiile plății tributului, de-a
lungul unor meandre și unor momente de criză în realitățile internaționale, pe care
autorul le urmărește cu sagacitate și cu fin spirit analitic (pag. 275-307).
Aceste comentarii privind întrega desfășurare a istoriei și destinul secular al
Țărilor Române, aceste luări de poziţie pe marginea unor fenomene deduse din
documente, conferă un farmec real lecturii unei cărți destul de rigide în privința
structurării și dense din punctul de vedere al conținutului.
Din întreaga lucrare putem deduce țelurile politografilor, mai limpede sau indi-
rect formulate, precum și mijloacele recomandate sau folosite efectiv, când a fost
cazul, în vederea realizării lor. Desigur că preocuparea importantă a fost aceea de
politică externă, mai frecventă statistic dect cea internă „aflată de multe ori în subor-

74
 Căutări în orizontul timpului

din e can tit ati vă, val ori că şi apl ica tiv ă“ (pa
ent
g.
ă
349
ex ), deo
A are ce țări le
} rom âne , A sit uat e la
!
frontiera unor imperii lacome în per man
cererea unor anumit e gar anț ii, fie mai al li re o pe pt y s a al i
rA DU Ale pl at i pr ot ei to na ce mo r fo rț e do mi na to ar e.
Eoaite importanță
dia portantă este stabilirea ritmicității unor praguri valorice ale poli-
togramelor, în „care fondul de idei, contin uându- și evoluți a, apare consid erabil
îmbogățit: între 1670-1 690 predom ină valoar ea etnică; între 1770-1 780, accentu l
cade pe valoarea politică externă și pe cererea de independenţă; între 1821-1830,
procumpánitoarsasunų problemele de reorganizare instituțională internă; între
1848-1859 a dominat valoarea națională și socială. ;
= Totodată, s-a urmărit raportul dintre pragurile valorice cantitative şi cele aplica-
tive: în veacul al XVIII-lea, de pildă, se propune alcătuirea unei constituţii moderne,
dar realizarea acestui deziderat a avut loc doar în 1831; tot în veacul al XVIII-lea s-a
cerut, în repeta te rândur i, adopta rea unui regim monarh ic constit uțional , dar de-abi a
sub Cuza Vodă se obţine această formă de guvern ământ; unirea, cerută de Divanu l
țării în 1772, se realizează în 1859...
Concluzia foarte importantă pentru înțelegerea destinelor poporului român și cu
aplicare şi la situa ţia în care se afla în 1987 , data tipăr irii cărți i, este că acest deca laj
între teorie şi prac tică s-a dator at, în prim ul rând , ames tecu lui străi n al turci lor, aus-
triecilor și rușilor. In secolul al XX-lea, doar al acestora din urmă.
În lucrarea sa, Vl ad Ge or ge sc u aco rdă pri ori tat e val ori lor pol iti ce (pa g. 355 )
ă și pen tru evo luț ia alt or val ori , cu m ar fi cea eco -
„valoarea politică este determinativ
i ele nu pot ave a înt otd eau na înt âie tat e. În pre zen t, în
nomică, culturală, morală“, deș
ec on om ic — pet rol ul — est e de te rm in an t pen tru
Kuweit şi Qatar, de pildă, factorul
tor ul mor al ne apa re înc ă pr ed om in an t înt r-
definirea vieţii locuitorilor, după cum fac şi
ec on om ic . În fos tul blo c sov iet ic, fac tor ul pol iti c, im pu s
o Jap oni e în pli n pro gre s
te rm in an t de câ t fa ct or ul mo ra l și cu lt ur al ir ed en ti st , pr in
nepopular, er a ma i pu ţi n de
ea lo cu it or il or de ac ol o. e
care se defineau existența și valoar sc ca pe „o ha in ă
sc u pr iv eș te sl av on is mu l di n ev ul me di u ro mâ ne
Vlad Ge or ge na re
ci ca or ig in ă, ni ci ca su fl et “. (p ag . 23 5) , co nd am
străină... ce nu i se po tr iv ea ni
nă st ră in ă“ , în ca re a sc ri s N e a g o e Ba sa ra b şi pe ca re
severă și, po at e, ne dr ea pt ă. „H ai
r au pu rt at -o ti mp de se co le ?
multe din scrierile românilo că în se co le le X I V ş i X V
— de si gu r di nt r- o in ad ve rt en ță —
“ La pagina 21 se afirmă zi lo r. A v e m în să ce l pu ți n
st în dr ep ta tă ex cl us iv î m p o t r i v a vo ie vo
violența politică a fo re şt i: V l a d Ţ e p e ş .
a fă cu t să c a d ă m u l t e ca pe te bo ie
un caz când voievodul ă t o r i i l o r p o l i t o g r a f i l o r , E u r o p a
1 6 se c o n s t a t ă că , î n p r i v i n ț a c ă l
La p a g i n a e e a c e n e p a r e fi re sc ,
c f a ț ă d e ce le la lt e pă rţ i al e E u r o p e i , c
cent r a l ă o c u p ă p r i m u l l o A u s t r o - U n g a r
î n st at is ti ci — a f ă c u t p a r t e d i n i m p e r i u l
deoar e c e T r a n s i l v a n i a — i n c l u s ă
începând din 1688. i e v o d al ță ri lo r M o l d o v e i ş i
i n v o c ă ti tl ul lu i Ş t e f a n c e l M a r e : „ V o
e a i 3 3 6 se p e n t r u a s u b l i n i a
c e p u t u l C r o n i c i i m o l d o - g e r m a n e ,
Valahiei“, c a r e f i g u r e a z ă l a î n u n S a s e t
D a r n u ș t i m d a c ă n u es te v o r b a e i
i t a t e a c e l o r d o u ă ț ă r i ,
concepția de un a i a e S c o p i e ) s a u de t r a d u c à t o r
a p u c i a o a , ( o
gat de copistul M a : i
în li erma n ă al cr on ic ii in te rn e a z ă r a p o r t u l
i n c a p i t o l u l „Politografii“ î n f ă ț i ș e a
P s t a t i s t i c i ș i g r a f i c e d a
i S n e , p e r m i ț â n d i e i o p o
c e l e t r e i ț ă r i r o m â
politogramelor între ă d e p ă ș e ș t e c u m u l t M o l d o v a ( p a g . 3 , p a
acestor concepte, T ara Româneasc r p o l i t i c e a l e c e i s i a
a p o r t u l d i n t r e v o l u m u l p r e o c u p ă r i l o
ce ilustrea z ă n u n u m a i r p r e s t i g i u a ! ;
i l i t ă ţ i l o r sociale, un spor d
l o r e
țări, c i ș i o a r e c a r e f o r ț ă a p o s i b
ă d e M o l d o v a p e n european.
pla c a r t e a s a
Românești faț
x i
:
d e s t i
,
e „ l
e
i
e
m
i
i t e l e c e r c e t ă r i i “ ,
G e o r g e s c u Ș i - a mărturisit cu mo
Desi Vlad
75
 PAVEL CHIHAIA

Istoria ideilor politice românești (1369-1878), de largă erudiție și competentă

interpre tare , perm ite să se dedu că — ceea ce nu era posi bil până acu m — o impo rtan tă
trăsătură a spiritualității românești, năzuința politică spre libertate și viață socială
armonioasă. Nici un moment românii nu au încetat să arate un interes major pentru
aceste idealuri, găsind mereu forța de a se desprinde de realități potrivnice, de a lupta
pentru siguranța persoanei și a averii, pentru libertatea cuvântului și libertatea de
adunare, pentru dreptul de a călători, adică pentru ceea ce li s-a contestat decenii
întregi. Prin însuși conținutul ei, cartea lui Vlad Georgescu a glăsuit ca un protest,
alăturându-se nobilelor țeluri ale exilului românesc.

(Săptămâna miincheneză — Miinchen, 38-39/1987)

 Capitolul III

Matei Cazacu

DRACULA ȘI ORIGINEA UNEI REPUTAȚII

(Recenzie)

Istoria românilor a cun osc ut așa -nu mit ul „mi len iu înt une cat “, car e și- a dez văl uit
în ultimul tim p mul te tai ne, mai cu sea mă în urm a inv est iga ţii lor arh eol ogi ce. Dar și
într-o epocă ulteri oar ă înt eme ier ii Țăr ii Rom âne ști au exi sta t pet e de umb ră, înt une -
cim i lăs ate de lup te sân ger oas e și dom nii tre căt oar e, de con jur aţi i des e și adv ers ită ţi
statornice, cu edi fic ii şi doc ume nte dis tru se în mar e par te de năv ăli ri str ăin e. Est e
vorba de interv alu l de tim p ce des par te dom nia lui Mir cea cel Băt rân — pe car e ist o-
riografia social ist ă, com ple xat ă, l-a num it „ce l Mar e“ — de urc are a pe tro n al lui Vla d
Călugărul, mai precis între anii 1418 și 1482.
O epocă totuși imp ort ant ă în ist ori a uni ver sal ă, deo are ce acu m s-a con tur at
hotarul dintre evul mediu și epo ca mod ern ă, cân d Con sta nti nop olu l a căz ut sub pu-
terea semilunei și înt reg ul Răs ări t va cun oaș te un alt des tin dec ât Occ ide ntu l Eur ope i.
înd eos ebi eve nim ent ele din Ţar a Ro mâ ne as că car e se
Or, tocmai această epocă și
al XV- lea , ref lec tân d înt r-u n fel dra mat ica
succed imediat după mijlocul secolului
au atr as — înc ă de la înc epu tul act ivi tăţ ii sal e —
soartă a Bizanțului Paleologilor,
intere sul emi nen tul ui cer cet ăto r Mat ei Caz acu .
Is to ri e câ nd a pu bl ic at în Vi at a st ud en țe as că
Nu terminase încă Facultatea de
al lu i Vl ad Te pe s. Au ur ma t ap oi Pr ec iz ăr i
(36/1968) evocarea Un viteaz frate
di n de ce ni ul 5 al se co lu lu i al XV -l ea (S tu di i,
privind cronologia domnilor munteni
et la ba ta il le de Co ss ov op ol je (1 8) (R ES E, TX -1 97 1) ,
XX II I- 19 70 ), La Va la ch ie
ro um ai ns et se s in ci de nc es mo né ta ir es (1 45 2- 15 04 )
L'impact ot to ma n su r le s pa ys
du ré ci te ru ss e „ Sk az an ie o Dr ak ul a vo ev od e “
(RRH, XI I- 19 73 ), în sf âr și A
t pr op os
e et so vi et iq ue , XY , 19 74 ).
(Cahiers du monde russ te i Ca za cu a
ct or at , ci cl ul 3 de la So rb on a I, di n 19 79 , Ma
În lucrarea sa de do re fa ce ob ie ct ul
a c u l a ( X V - X V I I si éc le s) , ap oi ca rt ea ca
prezentat Le thème de Dr p e ce nt ra le et or ie nt al e
L' hi st oi re du pr in ce D r a c u l a en E u r o
comentariului de faţă — ét ud es - I V Sé ct io n, î n
pu bl ic at ă de Ec ol e Pr ac ti qu e de s ha ut es
(X Ve si éc le ) —, ap ăr ut ă în
et mo de rn es “, cu co nc ur su l C N R S ,
colectia „Hautes études mé di ev al es
f |
Ed it ur a D r o z di n Ge ne va . c u s t u d i a
î n l u c r a r e a sa d e d o c t o r a t , M a t e i C a z a
Trebuie să precizăm că, d a c ă
d e s p r e D r a c u l a v o i e v o d în i m p e r i u l
a l c ă t u i r e a ș i r ă s p â n d i r e a P o v e s t i r i i
izvoar e l e , î n c a r t e a d e c a r e n e
m o s c o v i t ă ș i î n E u r o p a d e d-es
s u t ,
Habsburgi l o r , î n R u s i a m a i i m p o r t a n t e ,
r i m e l e d o u ă ar ii d e r ă s p â n d i r e , c e l e
ocupăm nu î n f ă ț i ș e a z ă d e c â t p ș t i , s c r i s e s a u
a v e r s i u n i l o r g e r m a n e, l a t i n e ș t i ş i r u s e
oferind totod a t ă o À e d i ţ i e c r i t i c ă A A A
e c o l u l u i a l X V I I I - l e a . l
tipărite în t r e 1 4 6 3 ș i s f â r ș i t u l s c e a m a i î n t i n -
c u l a v o i e v o d a f o s t s c r i e r e a d e
t i r e a d e s p r e D r a
Este stiut că Poves i ș â n d c h i p u l u n u i v o i e v od român desfigurat
r a f a ţ ă d e c o l p o r t a r e î n f ă ț
să durată şi sup e , m o d e l p e n t r u p e r s o n a j u l n e g a t i v a l
i r e s p i n g ă t o a rporniri monstruo
e ș i a s
de trăsă t u r 1 BÂREL i pb :
scriitorului z Bram Stocker (1879).
e ș , și -a s u p r i m a t și un ii a d v e r s a r i
z eco iapa ep în realitate Vlad Țea pîncercat să facă din el un exponent al
politici din t r e b o i e r i , i s ografia comunistă
t o r i

77
 PAVEL CHIHAIA

protejării „claselor asuprite“ , adv ers ar al „no bil imi i“, dup ă un pon cif occ ide nta l
desuet , por tre tiz ând chi pul unu i voi evo d cu pri nci pii soc ial ist e.
Confruntat cu pun cte de ved ere foa rte dif eri te în pri vin ța per son ali tăţ ii și rol u-
lui în epocă al lui Vlad Țep eș, Mat ei Caz acu și- a pro pus , cu one sti tat ea omu lui de
ştiinţ ă, să măr tur ise asc ă făr ă reț ine re rez ult ate le cer cet ări lor sal e. De ace ea a ale s ca
moto al căr ții un cit at din Pol ibi u, ref eri tor la ist ori cul car e res pec tă ade văr ul: în ace st
caz „scrierea sa mer ită num ele de ist ori e“. Dac ă îl def orm eaz ă. „lu cra rea nu mai est e
demnă de acest nume“, Prin urmare, Matei Cazacu nu disculpă și nu încearcă să jus-
tifice actele de exagerată cruzime — chiar pentru vremurile în care a trăit — ale lui
Vlad Ţepeş, punând însă, totodată, în lumină, vitejia sa și rolul benefic pentru
des tin ul înt reg ii Eur ope , pre cum și obs tac ole le ned rep te, înă lța te de cei pe car e în
realitate îi apăra și cărora a trebuit să le facă față de asemenea, în afara de confruntarea
sa cu expansiunea islamismului.
Matei Cazacu nu-l studiază cu precădere pe Vlad Țepeș în contextul istoriei
românilor și, în subsidiar, al istoriei universale sau al sud-estului european, cum se
procedează adesea dintr-o optică cu caracter local, ci invers, considerând realităţile
întregului continent, singurele care pot duce la lămurirea unor cauze, aspecte sau
finalități istorice din țara noastră.
De fapt, autorul nu urmăreşte să reconstituie diferitele aspecte ale domniei lui
Vlad Ţepeş, ci consideră, dintr-o. perspectivă proprie și O interpretare personală,
istoria scrierii Povestire despre Dracula voievod, ecou al unor evenimente care colorea-
ză întreaga Europă centrală, arătând geneza și răspândirea acestui pamflet, cumula-
rea şi desprinderea unor episoade, diversele aspecte proteice pe care textul le-a luat
după un interes sau altul, folosirea pentru defăimarea voievodului Țării Românești
sau pentru lauda sa — cazul versiunii rusești — când a fost prezentat ca model.
Numele Dracula nu aveaîn Țara Românească accepțiunea peiorativă pe care i-
au dat-o adversarii și Povestirea despre Dracula voievod. Era în realitate distincția
cruciată a tatălui său, pe care acesta o afirma cu mândrie — aşa cum vădesc monedele
și stema sa de piatră —, preluată și de el, luptător pe linia aceleași tradiții, împotriva
semilunii. Vlad conștient de semnificația numelui, însuși semnează documentele
externe, „Dragwyla“ sau „Drakulya“.
Ca și numele său, care a cunoscut, așadar, două accepțiuni diferite în cele două
scrieri, cea germană și cea slavă (prima tipărită, cea de-a doua circulând în manu-
scris), Povestirea despre Dracula voievod urmărea două țeluri: versiunea germană —
discreditarea voievodului față de Occident și de puternicele orașe germane, versiunea
slavă — justificarea politicii interne și externe a țarului rus Ivan al III-lea.
Din nefericire, atât prima tipăritură germană (reconstituită de Matei Cazacu sub
sigla GDW 1463), cât și manuscrisul rusesc din 13 februarie 1486, copiat de
călugărul Eufrosin, în 1490, sunt pierdute. Acest fapt a reclamat studiul, compararea
conţinutului diferitelor variante, precum și analiza lor filologică.
Menţionând ediţii străine șiromânești de primă mână, apreciind în note valoareă
transcrierilor și comentariilor — pentru itinerarul manuscrisului lui Marc Ayer din
Ingolstadt, de pildă, alcătuit în 1488, citează în notă nu mai puţin de şapte lucrări
diferite, cărți și reviste de specialitate, apărute între 1807 și 1964 — Matei Cazacu
confruntă direct izvoarele găsite cu multe decenii în urmă cu cele descoperite recent,
consultând personal, în arhive mai mult sau mai puţin accesibile, manuscrisele sau
incunabulele prezentate în cartea sa, care — pe lângă justețea afirmațiilor — oferă şi un
excelent material de lucru.
Ștefan Andreescu, până recent autorul celei mai complete și mai documentate
monografii intitulate Vlad Tepes (Dracula), Între legendă şi adevăr istoric (1976),
făcându-se ecoul cercetătorilor anteriori (printre alții, a eruditului P.P. Panaitescu, care,

78
 Căutări în orizontul timpului

vo d fu se se sc ri să în Tr an si lv an ia , de un
afirmase că Povestirea despre Dracula voie
lt de su fe ri t de pe ur ma os ti li tă ţi i lu i Vl ad Țe pe ș" ),
sas, „deoarece sa și i av us es er ă mu
tu ir ii ce lu i di nt âi te xt ge rm an (a fo st ) Br aș ov ul “ (p ag ; 20 6) ,
a susţin ut că „l oc ul al că
Cu rt ea de la Bu da a re ge lu i Ma te i Co rv in nu ar fi fă cu t de câ t să
autorul fi in d un sa s.
14 62 /6 3 le ge nd a ne ga ti vă a lu i Dr ăc ul ea sp re ce nt ru l și
„impulsioneze ho tă râ to r în tr e
— di n mo ti ve po li ti ce — fu nc ţi a de ce nt ru de ir ad ie re al
apusul Eu ro pe i, în de pl in in d
ti pă ri te ar fi ap ăr ut la sf âr şi tu l se co lu lu i
povestirilor“ (pag. 210). Primele exemplare
a fo st ce l de la Nü rn be rg , di n 14 88 “
al XV-lea: „Primul incunabul se pare că
i
(pag. 197, 212). ar ăt ân d că
Matei Cazacu ia poziție față de aserțiun il e lu i Șt ef an An dr ee sc u,
fu rn iz at e în tr -a de vă r de ge rm an ii di n
ştirile despre cruzimile lui Vlad Țepeș au fost
de nă vă li ri le vo ie vo du lu i, da r că ac es -
Transilvania, ale căror oraşe fuseseră pustiite di n
ie ri i ro mâ ni , pr ec um și de la al ți re fu gi aţ i
te ştiri provin și de la pretendenți și bo
de sp re Dr ac ul a vo ie vo d nu a fo st re da ct at ă în
sudul Carpaţilor (pag. 39). Povestirea
se sc ), ci ch ia r la cu rt ea re ge lu i Ma te i Co rv in ,
Transilvania (în Brașov sau alt oraș să
or ce lo r pr ig on iț i di n Tr an si lv an ia , „c an ce la ri a re ga lă fa br ic ă un
un de , pe ba za şt ir il
ne șt e, pr ez en tâ nd o se ri e de at ro ci tă ți fă ră co ez iu ne în tr e el e“
text de sl ân at , în la ti
ul ho tă râ to r pe nt ru lo ca li za re a sc ri er ii la Bu da es te re la ta re a
(p ag . 40 ). Ar gu me nt
Ma ch in en se , ep is co p de Mo nd ru ss a (d in Da lm aț ia ), în le gă -
lega tu lu i pa pa l Ni co la s
im it e de la în su și re ge le Ma te i Co rv in şi cu rt ea sa de sp re ti ra n,
tu ră cu in fo rm aţ ii le pr
Po ve st ir ea de sp re Dr ac ul a vo ie vo d (p ag . 23 ).
elemente care se regăsesc și în
ri er ii la ti ne șt i de la Bu da po at e fi Ia nu s
După Matei Cazacu, autorul sc
ti pă ri t la Vi en a sa u Wi en er Ne us ta dt , în
Pannonius, care a fost tradus în germană și
1463, cu multă pr ob ab il it at e de Ul ri ch Ha n (p ag . 44 ).
ti pă ri tă în 14 63 și nu în 14 88 , cu m su sț in e St e-
Argumentul că povestirea a fost
me ia ză pe fa pt ul că Th om as Eb en do rf er (î n ma nu sc ri su l
fan An dr ee sc u, se în te
(î n ma nu sc ri su l Vo n en in em wu tr ic h
Cronica regum Romanorum) Și Michel Beheim
ch ie ) pr ez in tă ve rs iu ni fo ar te ap ro pi at e, „c ee a ce ne
der hi es s Wa id a vo n de r Va la
o ed iţ ie ti pă ri tă “ (p ag . 23 ). Se po at e co ns ta ta , de al tf el ,
îndeamnă să cr ed em că ex is ta
bu l, co ns id er ân d ta bl ou l, fo ar te im po rt an t, al co nc or da nț ei
pree xi st en ta ac es tu i in cu na
ec um și li ps ur il e de la po zi ţi il e 24 , 27 , 28 , 29 , pe ca re le
episoadelor (p ag . 27 , 28 ), pr
i Th om as Eb en do rf er şi Mi ch el Be he im . În sf âr şi t, le gă -
regăsi m în ma nu sc ri se le lu
cu me di ul cu rț ii lu i Ma te i Co rv in co ns ti tu ie un al t pu te rn ic
turi le ac es to ra di n ur mă
Ă argument (pag. 51). al că -
cu Şt ef an An dr ee sc u în le gă tu ră cu fe lu l în ca re s- a
j În to ta l de za co rd de ci
acula voievod şi locul ap ar iț ie i ac es te i sc ri er i, Ma te i
Şi tuit prima Povestire despre Dr Vi en a sa u
că au ex is ta t in iț ia l do uă ti pă ri tu ri ge rm an e: pr im a, de la
} Cazacu arată n 1488, în care se
din 1463 , şi o a do ua di n Ni ir nb er g, di
d Wiener Neustadt, şi
a vo ie vo du lu i de că tr e Ma te i Co rv in , ca pt iv it at ea pr ec um
menţ io ne az ă ar es ta re
el ib er ar ea di n în ch is oa re , ar ăt ân du -s e at ot pu te rn ic ia re ga lă
bunele lu i ac ţi un i du pă
(pag, 41, 45). st ir ii , Ma te i Ca za cu
“ În privința cauzelor care au determin at ti pă ri re a po ve
la te nt ă sa u ex pl oz iv ă, în tr e do uă fo rţ e an ta go ni ce : Ma te i
consideră ac ea tensiune, mp ul ui et or tu lu i de a
re du pă 14 63 „î și co ns ac ra ce a ma i ma re pa rt e a ti
Corvin, ca le a, ce în ce rc a di n to at e
elibera naţia habsburgică,
statul său de domi și Fr ed er ic al II I-
ep tu ri le ac es te i di na st ii în Un ga ri a“ (p ag . 49 ).
să pă st re ze dr
nă cu or ic e pr eț de la Fr ed er ic al II I- le a co ro an a
atei Corvin urmărea să obți
fi legitima tronul atât pentru el câ t și pe nt ru ur ma și (a șa cu m se ar at ă în
entală pentru cunoaș te re a ace stu i con fli ct a lui Ka rl Ne hr in g, Ma th ia s
er Friedrich II un d da s Re ic h, Zu m hu nd ia di sc h- ha bs bu rg is ch en

"79
 |
PAVEL CHIHAIA
|
Gegensatz în Donawaum
de 80.000 de ducați de aur (pa
, Mü nc
g.
he
9),
n
pe
197
car
5).
e Mat
Or,
ei
ace
Cor
ast ă
vin
cor
îi
oan
obț
ă
ine
cos
de
ta
la
nu
Cur
mai
ia pap
puț
ală
in
,
|
de la dogele Veneţi ei şi de la ora șel e ger man e, pen tru a con tin ua lup ta de cru cia dă,
ae apirare a Europei împ otr iva exp ans iun ii sem ilu nei , la car e voi evo dul rom ân adu ses e
o importantă con tri buț ie. „T em ân du -s e că o nou ă vic tor ie a lui Vla d Țep eș va imp ul-
Sona cruciada antiot oma nă şi dec i va tre bui să che ltu ias că din fon dur ile dat e de Pap a
Pius al Nea şi Veneţia în ace ast ă lup tă“ în loc să le ver se pen tru obţ ine rea cor oan ei
maghiare, „Ma tei Cor vin are ste ază pe Țep eș" (pa g.7 ). Est e evi den t, ara tă Mat ei
Cazacu, fap tul că, pe de- o par te, pen tru a jus tif ica are sta rea cel ui adm ira t de put eri le
crestine ale epocii , pe de alt a pen tru pre sti giu faţ ă de put ern ice le ora şe neg ust ore şti
— cum era Nimbergu l (pa g. 47) —, a căr or ali anț ă împ otr iva lui Fre der ic al II- lea o
armăre a. Mat ei Cor vin a ins pir at cur ţii sal e pam fle tul car e a avu t ult eri or o atâ t de
largă răspândir e. Ţel uri le reg elu i era u alt ele dec ăt apă rar ea Dun ări i și „du pă tra tat ele
de pace cu Boemia şi Pol oni a (14 79) sta bil i o înţ ele ger e cu Bai azi d al II- lea , spr e
marea indignare a Pap ei, car e înc etă să mai vad ă în el un def ens or Ecc les iae “ (pa g. 49)
Prin urmare, făr ă a pun e în sur din ă sau a jus tif ica acţ iun ile sân ger oas e și cru -
zimea lui Vlad Ţepeş, Mat ei Caz acu las ă doc ume nte le și fap tel e să vor bea scă de la
Sine şi să văd eas că atâ t spi rit ul de sac rif ici u al voi evo dul ui, cât și lip sa de zel pen tru
cru cia dă, org oli ul şi tot oda tă ego ism ul reg elu i Mat ei Cor vin .
În privința versiunii ruseşti a Povestirii despre Dracula voievod, Matei Cazacu
accept ă opi nia lui A-H . Vos tok ov (pr esu pun ere întă rită ulte rior de I. Bog dan şi
Ja S.Lurie) că aut oru l ace ste i ver siu ni nu poa te fi dec ât Feo dor Kur icy n, amb asa dor ul
tarului Ivan al III-lea la Buda între 1482 şi 1483. Deoarece N. Smochină,
PP. Panaitescu şi A. Bal otă au con sid era t că luc rar ea nu a fost înt ocm ită de un rus,
că de un român sau slav din sud , care a scri s în slav ă, Mat ei Caz acu ana liz eaz ă lim ba
textului și combate cu arg ume nte hot ărâ toa re pun ctu l lor de ved ere (pa g. 55- 57) ,
consolidându-şi afirmaţii le exp rim ate în stud iul A pro pos du réci t rus se „Sk aza nie o
Drakula voevod e“, din 197 4. Tot oda tă, el arat ă că Bon fin i men țio nea ză în Rer um
„an ecd ote car e nu se reg ăse sc dec ât în ver siu nea rus ă, dov adă că
Ungaricum decades
sursa de inf orm aţi i a ace stu ia din urm ă era cur tea de la Bud a“ (pa g. 53) .
Versiunea rusă a Povest iri i des pre Dr ac ul a voi evo d nu a fos t înt ocm ită pen tru
discreditarea eroului narațiunii — așa cu m a fos t co nc ep ut ă ver siu nea lat ină —, ci pen tru
a întări prestigiul țar ulu i faț ă de Bis eri că şi nob ili me. Tot oda tă „ră zbo iul îm po tr iv a
inamicilor crucii — tur cii pen tru Dra cul a, tăt ari i pen tru Rus ia — era îm pe re ch ea t cu
disprețul catoli cis mul ui şi ma i ale s a ord ine lor cer șet oar e“ (pa g. 76) .
Matei Cazacu arată că argume nt ul pri n car e A.V . Pe tu ch ov și P.P . Pan ait esc u au
respins patern ita tea lui Ku ri cy n asu pra ope rei (ac est a nu put ea fi ant ica tol ic, cu m se
arată a fi redactorul povestiri i, deo are ce făc ea par te din sec ta „iu dei zan ţil or“ — cei ce
căutau în literatura iud eo- ara bă izv oar e de ins pir aţi e pen tru o mis tic ă cre şti nă) nu se
poate susține, deo are ce și ace ast ă sec tă văd ea ten din țe ant ica tol ice (pa g. 68, 74) .
Pentru a ajunge la rez ult ate le sal e, înt eme iat e pe lar ga ari e de inf orm aţi i ogl in-
oaș ter ea ap ro fu nd at ă a tra diţ iil or cul tur ale și
dită de aparatul critic, precum și pe cun
ari a ort odo xă și cea cat oli că a Eur ope i, Ma te i Ca za cu
politice ale popoarelor de pe
ei rus e și pre ten ţia țar ulu i Iva n al Il- lea de a
arată că „originea divină a autocrați
dec ât Bis eri ca au pe rm is lui Iva n al IV- lea cel Gr oa zn ic
interpreta scripturile mai bine
să își justifice torturile sau chiar asa sin ate le” (82 ). În leg ătu ră cu răs pun sul afi rma tiv
al călugărului la întreb are a lui Dra cul a dac ă a pro ced at bin e uci gân du- și adv ers ari i,
Matei Cazacu opinea ză că ace ast ă păr ere se văd eşt e „de o im po rt an ță exc epţ ion ală
pentru studiul ide ilo r pol iti ce în Rus ia la sfâ rși tul sec olu lui al XV- lea , câ nd Att ila era
considerat încă un adevărat model“ (pag. 65).

80
 Căutări în orizontul timpului

în de ap ro ap e in st it uţ ii le me di ev al e și , to to da tă , re so rt ul ac ți un il or și
„Cunosc â n d ează vine alianțele,
iniţiativelor capetelor încoronate, Matei Cazacu analiz cum se cu
precum Și ciudăţenia şi şubrezenia tratatelor, în care jucau un rol atât de important
legăturile familiale şi interesele personale. Autorul consideră circumstanţele speci-
fice, diterenţiind problemele pe care fiecare societate a epocii le avea de soluționat și
ca re fa c ca sp ir it ul ve rs iu ni i ru se şt i al Po ve st ir ii de sp re Dr ac ul a vo ie vo d să fi e al tu l
decât al versiunii germane, deși ambele aparţin aceluiași trunchi. Totodată, Matei
Cazacu este foarte atent să subordoneze detaliile tendinței generale dintr-o țară și
epocă, iar această tendință să nu apară detaşată de diversitatea vieţii firești. Există
te
varian ale ce lo r do uă sc ri er i st ud ia te , ap ro pi at e în ti mp de ev en im en te le de sc ri se ,
păstrând încă aerul de ve ro si mi li ta te al ac ţi un ii tr ăi te , și al te le di st an ța te cu tr ec er ea
vremii — prin tr an sc ri er i su cc es iv e — de ce ea ce s- a în tâ mp la t câ nd va , da r pu rt ân d la
rându-le reflexe ale mo me nt ul ui lo r. Ma te i Ca za cu en un ță ac es te va ri aţ ii de vi zi un e,
deducând totodată, cu ajut or ul lo r, îm pr ej ur ăr i is to ri ce ma i pu ţi n sa u gr eș it cu no s-
cute.
Paleograf, cunoscând excelent atâ t li mb il e oc ci de nt al e cât și ce le sl av e, pr eo cu -
, Ma te i Ca za cu a pu tu t pr ez en ta ce le do uă
pat îndeaproape de evoluția mentalităților
ie vo d, în fă ți șâ nd tră săt uri și mo du ri de
versiuni ale Povestirii despre Dracula vo -
Da r, di nc ol o de fid eli tat ea re pr od uc er ii și in te rp re tă ri i tex
ex pr im ar e atâ t de dif eri te.
an al iz ei , fa rm ec ul lec tur ii căr ții sal e L/ hi st oi re du pr in ce
telor, dincolo de mi nu ți a
et or ie nt al e (X V€ sié cle ) vi ne şi di n ac ea st ă în țe le ge re
Dracula en Eu ro pe ce nt ra le
i sa u ac ți un ii lor . Mo ra li st pr formaţie și
in
umanistă a personajelor și atitudini ma ri ide i (c um
Ma te i Ca za cu le ag ă de st in ul un ei țăr i sau al un or
adâncime a gândirii, cu m ar fi or go li ul
târ zii ) de tră săt uri ale pu te rn ic il or vr em ii ,
este aceea a cruciadelor |
sa u las ita tea , vi te ji a sa u cr uz im ea .
ce lu i p e ca re O c c i d e n t u l îl c u n o a ş t e s u b
Atunci când reconsti t u i e i m a g i n e a
lu i ca li tă ţi , da r ni ci d e î n g r o z i t o a r e l e
ps eș te d e m a r i l e
numele de Dracula nu îl li g i a z ă i n u t i l - c u m a în ce rc at is to -
n d n e d r e p t a t e a u n e i r e p u t a ț i , n u e l o
defecte. R e p a r â
n o a s t r ă - u n p e r s o n a j al e că ru i m i j loace compromit,
riografia comun i s t ă d i n ța ra
desigur, însăș i n o b l e ț e a s c o p u l u i .
— M i i n c h e n , 3 8 - 3 9 / 1 9 8 7 )
(Săptămâna miincheneză
 Capitolul IV

L U C R Ă R I D E I S T O R I O G R A F I E
DOUĂ IMPORT A N T E
L U L A L X I X - L E A
PRIVIND SECO
(Recenzii)

es ea T a r a R o m â n e a s c ă și M o l d o v a ca
Istoriografia occidentală co ns id er ă ad
ă, cu o ev ol uţ ie fr ân at ă p â n ă în se co lu l
, de cu lt ur ă po st bi za nt in
aparținând Balcanilor
r o n i c a d o m i n a ț i e o t o m a n ă .
a] XIX-lea de anac un e de sp re o lu me pu te rn ic
că ev ul me di u ro mâ ne sc a pă st ra t o vi zi
Este adevărat mă ta te a se co lu lu i
es ti gi oa să a Bi za nț ul ui , da r în că di n pr im a ju
colorată de tradiţia pr po t fi
pr im el e do ve zi al e sc ri su lu i în li mb a ro mâ nă ),
al XVI-lea (când ap ar , de al tf el ,
la cu rt ea un ui R a d u de la A f u m a ţ i sa u Pe tr u
constatate în mental it at ea că rt ur ar il or de
oc ul se co lu lu i al XV II -l ea , mo da li tă ți st il is -
Rareş trăsături ale Re na șt er ii , ia r la mi jl
e m n ă de su bl in ia t, în a m b e l e ță ri ro mâ ne , de și
tice occidentale, prel ua te , cu o gr ab ă d
ă m â n e ce l al or to do xi ei ră să ri te ne .
temeiul religios va r ur a eu ro pe an ă oc ci -
aș ad ar , pr em is e pe nt ru în tr ep ăt ru nd er ea cu cu lt
Au ex is ta t, uz a
se co lu lu i al XI X- le a (f en om en în tâ rz ia t di n ca
dentală în pr im a ju mă ta te a
de “a ce st mo ti v în so ţi t de co nf li ct e sâ ng er oa se și
suzeranități i ot om an e și to cm ai
a le -a pu s în lu mi nă în tr -o ex ce le nt ă ca rt e un de
contradicții ), pe ca re Ne ag u Dj uv ar
su pe rs ti ţi a, ju st iţ ia cu ab uz ur il e, tr ad iț ia au te nt ic ă
noul lu pt ă cu ve ch iu l, ad ev ăr ul cu
ro um ai n en tr e Or ie nt et Oc ci de nt . Le s Pr in ci pa ut es
cu impr ov iz aţ ii le gr ăb it e: Le Pa ys
si éc le , ap ăr ut ă în Pu bl ic at io ns Or ie nt al is te s de
danubien ne s au de bu t du XI X€
i cu lt ur al e ro mâ ne di n Ma dr id , ct it or it ă de Au re l
France, cu co nc ur su l Fu nd aţ ie
Răuţă. i
ca . ro du l un or ce rc et ăr i ap ro fu nd at e, fi in d
Cartea lui Neagu Djuvara ne apare la
lu a ce lu i ca re a pu bl ic at în 19 75 ,
scrisă cu competenţa şi viziunea de ansamb
ma i ap re ci at e lu cr ăr i co nt em po ra ne de istorie a
Editura Mouton, una dintre cele
on s et lo is hi st or iq ue s. Es sa i d' Et ud e co mp ar ée de s
ci vi li za ţi il or , Ci vi li sa ti
civilisations. ) )
Ge or ge Br ăt ia nu , pu ti ni is to ri ci ro mâ ni au dă ru it
Cu exceptia lui Nicolae Iorga și
să fi e pr el ua te de bi bl io gr af ii le ță ri lo r de ve ch e
istoriografiei universale lucrări care
rț i ma si ve , ap ăr ut e la un in te rv al de ma i bi ne de
tradiţie ştiinţifică. Prin cele două că
re a ac es to r în tr ep ri nd er i —, Ne ag u Dj uv ar a
un deceniu — ceea ce demonstrează amploa
pr eț io as ă at ât șt ii nț ei un iv er sa le , câ t şi ce le i
aduce, la rându-i, o contribuţie
re a la rg ă ex il ul ui ro mâ ne sc , ai că ru i că rt ur ar i
românești, ilustrând totodată deschide
în li mb i de ci rc ul aț ie în fă pt ui ri le lor . Es te şi mo ti vu l
aflaţi în lumea liberă exprimă
e Or ie nt et Oc ci de nt . Le s Pr in ci pa ut es da nu bi en ne s
pentru care Le Pays roumain entr
re pe re cr on ol og ic e, o no tă pe nt ru or to gr af ia şi
au début du XIX? siécle conţine și
ap ar at ul șt ii nț if ic , o se ri e de lă mu ri ri ne ce sa re
pronunția română, glosar, în sfârșit, în
Jectorilor străini.
Desigur, unele din ten din țel e de „eu rop eni zar e“, rez ist enț a con ser vat oar e, ela -
nul revoluţionarilor, temeiu l con tin uit ăți i şi con tra dic ţii lor , au fos t me nţ io na te dej a în
studii valoroase despre sec ole le al XVI II- lea și al XIX -le a, cu m sun t cel e ale reg re-
tatulu i Vla d Ge or ge sc u, ale lui Mi ha i Stu rdz a, G. Zan e, Ad ri an a Ca ma ri no -C io ra nu ,
Florin Constantiniu.
Ceea ce îşi propune — şi realizează — Neagu Djuvara nu este numai analiza
*

82
 Căutări în orizontul timpului

fenomenului de trecere de la mentalitatea orientală la aceea occidentală în prima

jumătate a seco lulu i al XIX -le a, ci şi prez enta rea peli cule i vii a aces tor tran sfor mări
fundamentale, descriind împrejurările istorice, modalităţile de ascensiune politică,
înfă ptui rile cult ural e, într upat e în acel văl măş ag pest rit şi schi mbăt or, mob il si — în
ultimă analiză — greu desc ifra bil, care cuno aşte ent uzi asm ul și sete a de înno ire, tea ma
de sch imb ări şi ela nul pent ru noi pers pect ive, coru pția şi gene rozi tate a.
S-a scris, de pildă, despre „pătrunderea luminilor“ în țările române, a „bunelor
maniere“, a mor avu ril or ce dom ina u soci etat ea apus eană , dar nu s-au ilus trat cu scen e
de viață aceste schimbări atât de imp ort ant e în pers pect iva timp ului . S-au stud iat
raporturile între nob ili me și bur ghe zia care își cuce rea pozi ții noi, s-au desc ris cos-
an la hain a occi dent ală, dar în cadr ul unor stud ii teor etic e.
tumele şi trecerea de la caft
Într-o aplica ţie car e ţin e atâ t de con diț ia um an ă cât și de spe cta col , Ne ag u
ace ste tra nsf orm ări ale une i epo ci zbu ciu mat e. Est e
Djuvara prezintă „pe viu“ toate
n ent re Ori ent et Occ ide nt. Les Pri nci pau tEs
motivul pentru care Le Pays roumai
cle va fi con sul tat ă nu nu ma i de cer cet ăto rii
danubiennes au debut du XIX€ sié
istoriei evenimenţial e ci şi de cei ai ist ori ei men tal ită țil or. .
re ct ă, au to ru l a ce rc et at cr on ic il e ti mp u-
Propunându-și o investigaţie cât mai di
le ju di ci ar e, sc ri er il e po li ti ce , im ag in il e ep oc ii . Ma jo ri ta te a
lui, co re sp on de nț a, ac te
ec ti ve , da r co nf ru nt at e un el e cu al te le po t lu mi na st ăr i
relatări lo r de ep oc ă su nt su bi
ol o de ev en im en te și le gi le ca re le co nd uc — po at e fi
de fapt . Un su fl u um an is t — di nc
desprins pest e st ru ct ur ar ea pr op ri u- zi s șt ii nț if ic ă.
în ca re Ca pu da n Pa șa , oa sp et e pr im it cu on or ur il e și
Capitolu l in tr od uc ti v —
un că lă u, pe ca re pr in țu l Co ns ta nt in Ha ng er li îl
fastul de la Curt e, nu es te de câ t
ce îi ad uc e mo ar te a — ne ap ar e ca un pr ol og
suspectează fără a- l pu te a oc ol i, ce ea
el e sâ ng er oa se şi st ră lu ci ri le ev ul ui me di u.
dintr-o piesă shakes pe ar ia nă , cu te ne br
ii lu cr ăr i, il us tr ar ea pr in ac te de vi aț ă a un or
Acest capitol enunță și me to da în tr eg
` transformări patetice. s- a d e s f ă ș u r a t v i a ț a ță ri lo r
z i n t ă c a d r u l is to ri c în ca re
După prolog, ni se pre e l e tr ec la r a m p ă , u n u l câ te
a s e c o l u l u i al X I X - l e a . P e r s o n a j
române, în prima jumătate a n t u l cl er ul ui . A p o i es te
fl ec to ar el or : pr in ţu l, no bi lu l, r e p r e z e n t
u n u l , în l u m i n a re
o r a ș u l , sa tu l cu tr ăs ăt ur il e sp ec if ic e.
în fă ți șa t d e c o r u l : i a l e e p o c i i :
u t o r u l r e l e v ă t e n d i n ț e l e c o n t r a d i c t o r i
În ultimele două capitole, a î n
r e t r o g r a d e a l e d o m i n a ţ i e i o t o m a n e ,
b u z u r i l e , l i p s u r i l e ș i m e n t a l i t ă ț i l e
războaiele, a p ă m â n t e n i , i n s e r a r e a î n c o n t e x t u l
a n u r i l e d e r e î n n o i r e a l e d o m n i l o r
contrast cu el i p i ;
european d e r e a l i z ă r i ș i g â n d i r e . a n u b i e n n e s a u
e t O c c i d e n t . L e s P r i n c i p a u t e s d
Le Pays r o u m a i n e n t r e O r i e n t e a d e l a
d e t e m e i , c a r e r e l e v ă a t â t t r e c e r
s e i m p u n e c a o l u c r a r e
debut du XIX® siècle a n s f o r m ă r i , c â t ş i p e r m a n e n t e s p e c i f i c e a l e
n t r - o e p o c ă d e m a r i t r
o mentalitate la alta î :
spir i t u a l i t ă ț i i r o m â n e ș t i .

B i s e r i c a R o m â n ă U n i t ă ş i
ș i d o c u m e n t a t s t u d i u d e s p r e
Auto r a l u n u i a m p l u î n c a r e s e p u n î n l u m i n ă
r i i c u l t u r a l e , a p ă r u t î n 1 9 8 3 ,
m u l c o r i f e i l o r R e n a ş t e t r a n s i l v ă n e n i
ecumenis ț i o n a l ş i c u l t u r a l , a l e c ă r t u r a r i l o r
— p e p l a n r e l i g i o s , c â t ș i n a e a d u c e m a i
merite l e a i o r — p ă r i n t e l e O c t a v i a n B â r l
G h e o r g h e Ş i n c a i ș i P e t r u M n ă , u n
Samue l M i c u ,
d , î n l i m b i l e r o m â n ă ş i g e r m a
r i c i i R o m â n e U n i t e , p u b l i c â n
depart e i s t o r i a B i s e i u l i e - d e c e m b r i e 1 9 8 7 ) , l u c r a r e a d e
e i P e r s p e c t i v e ( n r . 3 7 ;
masiv v o l u m î n c o l e c ţ i a r e v i s t
p r o c l a m a t ă î n 1 8 5 5 l a B l a j .
l i a B i s e r i c i i R o m â n e U n i t e
ă i m p o r t a n ț ă M e t r o p o c t o m b r i e 1 8 5 5 ,
o deosebit U n i t e , d i n B l a j , î n t e m e i a t ă l a 2 8 o
l i a B i s e r i c i i R o m â n e
Mitropo
83
 PAVEL CHIHAIA

a adunat prin arhidieceza de Al ba Iul ia și Făg ăra ș și pri n cel e tre i die cez e suf rag ane ,
de Oradea, Gherla şi Lug oj, pe toţ i rom âni i uni ți din Tra nsi lva nia , Ma ra mu re ș și
Banat. Acest mare evenimen t din ist ori a Bis eri cii Ro mâ ne Uni te a fos t gen era t de
curentul cultural desfășurat de Școala Ardeleană.
Părintele Octavian Bâr lea ara tă că a exi sta t o str âns ă leg ătu ră înt re Adu nar ea
națională a rom âni lor tra nsi lvă nen i, țin ută pe Câm pia Lib ert ăţi i la 3/5 mai 184 8 şi
reinfiintarea Mitrop oli ei Ro mâ ne Uni te de la 185 5 (o pri mă Mit rop oli e put ând fi
considerată ace ea din 7 oct omb rie 169 8 a sin odu lui bis eri ces c uni t, deo are ce în doc u-
mentul de înc hei ere al ace stu i sin od se men țio nea ză că el a fos t înt ări t cu „pe cet ea
Metropoliei*) (pag. 6)
Întemeiat pe scri eri şi mat eri ale de arh ivă ine dit e, apr ofu ndâ nd asp ect e mai
puțin cun osc ute din epo că, apr opr ind u-ș i tot oda tă com ple xul cad ru isto ric tran sil-
vănean în care fie car e naț iun e a avu t o evo luţ ie apa rte , fiin d nev oit ă în ace laș i tim p
să se sup ună con duc eri i dom ina nte , păr int ele Oct avi an Bâr lea ara tă că, pe lân gă nou a
Mitropolie Rom ână Uni tă, arh iep isc opu lui mag hia r de Esz ter gom i s-a înc uvi inț at
funcţia de „delagat apostolic“, încât putea să exercite o supraveghere a românilor și
asu pra ten din țel or lor de ema nci par e naț ion ală . Mit rop oli tul Ale xan dru Ste rca
Suluţiu s-a împotrivit amestecului arhiepiscopului de Esztergom în problemele
româneşti.
Totodată, nunțiul apostolic din Viena a prevăzut ca Biserica Română Unită să
fie cond usă nu de sino d ci de conf erin ța epis copa lă, urmă rind prin acea sta înde -
părtarea de la conducerea Bisericii Unite nu numai a preoților, ci și a protopopilor.
„Refuzîn du-s e part icip area popo rulu i şi a preo țilo r la cond ucer ea Biser icii, s-a
înrădăcinat în popor convingerea că numai Episcopii reprezintă Biserica“ (p. 325).
Acţiunea pentru independenta ortodoxiei în Transilvania a mitropolitului orto-
dox Andrei Şaguna, este tratată cu o asprime nejustificată de către autor, deşi Andrei
Şag una ca şi mitr opol itul Ale xan dru Ster ca Șulu țiu, au fost anim ați de acel aşi idea l
patriotic: primul năzuind către câștigarea drepturilor naționale prin păstrarea ortodo-
xiei, credinţei strămoşeşti şi, implicit, a neîntreruptei continuități culturale, cel de-al
doilea, prin însumarea câștigurilor intelectuale și politice europene, prin legăturile cu
latinitatea la care duc şi originile poporului român.
Părintele Octavian Bârlea arată că rezultatele cărturărești ale Mitropoliei
Bisericii Române Unite de la 1855 nu au fost la înălțimea înfăptuirilor corifeilor
Scolii Ardelene din secolul al XVIII-lea, Blajul nu a mai reprezentat „0 pepinieră de
oameni cu înaltă pregătire, cu mari aspirații“, aceasta din cauza „refuzării participării
poporului şi preoților la conducerea Bisericii, înrădăcinându-se în popor convingerea
că numai episcopii reprezintă Biserica“. Totodată se arată că la aceste rezultate
nemultumitoare „a contribuit nu elita Bisericii Române Unite... ci curentul de
acceptare a disciplinei romano-catolice, reprezentat în primul rând prin episcopul
unit de Oradea, Vasile Erdeli, sprijinit de nunțiul apostolic din Viena, sfătuit de
arhiepiscopul din Esztergom“ (pag. 327).
Rezultatele întemeierii Mitropoliei Române Unite din 1855 au fost, desigur, mai
cu seamă favorizate de tradiţia și prestigiul Școlii Ardelene. Apoi, legăturile cu
lumea popoarelor de origină latină, în primul rând cu Italia, au contribuit la
înființarea Societăţii Academice Române din București, în anul 1867, la apariția
Gramaticii lui Timotei Cipariu și a importantului dicționar latinizat al lui Laurian și
Massimu, dar acest curent cultural generat de Biserica Română Unită „nu a mai avut
seva necesară pentru a menține locul de frunte în cultura românească“ (pag. 327).
Consultând aparatul științific și anexele lucrării Metropolia Bisericii Române
Unite proclamată la Blaj, constatăm că autorul foloseşte un temei documentar foarte

84
 Căutări în orizontul timpului
cei aia Sia Epaie eAPESI cee east e ui a IeIRI j
important, acte românești și tipărituri de circulație restrânsă, cât şi documente în
legătură cu istoria Bisericii Române Unite din Arhivele de Stat austriece și Arhiva
Nunțiaturii din Viena.
Cu noua carte, părintele Octavian Bârlea aduce încă o prețioasă contribuţie la
cunoașterea trecutului Bisericii Române Unite, care a numărat și însumează încă
milioane de credincioși români, din rândurile cărora s-au distins reprezentanți de
frunte— mulți martirizaţi îîn închisorile comuniste.
Un merit al părintelui Octavian Bârlea este că a aprofundat împrejurările istorice
sau politico-sociale din Transilvania, descriind totodată întrepătrunderea dintre viaţa
religioasă și năzuințele naţionale ale românilor, atât de importante pentru o regiune
aflată sub stăpânire străină. Documentat ştiinţific, studiul Merropolia Bisericii Române
Unite proclamată în 1855 la Blaj — ca şi contribuţiile anterioare ale părintelui
Octavian Bârlea — marchează un temeinic itinerar de cercetare care va fi folositor
celor ce se vor ocupa de trecutul ţărilor române.
Desigur, unele accente subiective, de neînțeles.— cum ar fi deprecierea curentului
junimist, în urmărirea idealului de „artă pentru artă“, sau surprinzătorul calificativ de
„eseisti“ (echivalent în text cu „diletanţi“, opuși celor ce fac ştiinţă riguroasă,
respectiv cărturarilor Școlii Ardelene), pentru reprezentanți străluciți ai spiritualităţii
românești ca Nicolae Iorga șşi Lucian Blaga, ca și lipsa de înțelegere pentru prezența
şi lupta grea a Bisericii Ortodoxe din Transilvania, de mare importanță pentru tradiția
strămoșească din această regiune românească sub dominație străină, rămân în afara
contribuţiilor ştiinţifice valoroase ale acestei lucrări.

(Curentul — Miinchen, 5-6/1988)

 Capitolul V

GÂNDURI LA MOARTEA LUI EMIL LĂZĂRESCU

de mo ar te a em in en tu lu i is to ri c Em il Lă ză re sc u, la
Gândesc în că o da tă , af lâ nd
ra no as tr ă a re uş it să st in gă nă zu in țe le un ei şc ol i de
faptul că negura co mu ni st ă di n ța
iu a do mi na ţi ei so vi et ic e, a cu no sc ut o ad mi ra bi lă
istorie românești ca re , pâ nă în pr ez
er ud iţ i ca P. P. Pa na it es cu , Au re l De ce i, Em il
înflorire. Su cc es or ii lu i N. Io rg a,
i, și , du pă an ii de în ch is oa re , re du și la ac ti vi tă ți
Lăzărescu, au fo st în ch iș i, to rt ur aț
gi ai lo r, Al ex an dr u El ia n şi Ma ri a Ho lb an ), mu lt
minore (ca şi ce il al ți st ră lu ci ți co le
şt ii nţ if ic ă, pe nt ru ca ce i ce au mi st if ic at tr ec ut ul
sub pregătirea şi au to ri ta te a lo r
ci ni sm cu ca re au in ve rs at re zu lt at ul al eg er il or di n
poporului ro mâ n — cu ac el aș i
i, în că rc aț i de on or ur i și pr iv il eg ii , od io as a mi si un e.
19 46 — să -ş i po at ă îm pl in
cu lt ur ii , pr im a gr ij ă a no ii or ân du ir i a fo st să în lă tu re
Ca şi în al te do me ni i al e
im pu ne ve rs iu ne a pr op ri ei id eo lo gi i.
adevărul istoric, pentru a-și ei de te mn iţ ă,
ce și -a în ch ei at an ii gr
L-am întâlnit pe Emil Lăzărescu după pu te re
lu lă da r cu lu mi no as ă en er gi e sp ir it ua lă în pr iv ir i, cu
doborât de re gi mu l de ce
ev en it oa re bl ân de ţe , ca re m- au fă cu t să -l ad mi r di n
' de stăp ân ir e ex em pl ar ă, cu o pr
io as a pe rs on al it at e. A ex is ta t un te me i mo ra l în vi aț a
prima cl ip ă, să îi in tu ie sc pr od ig
it să nu se de sp ar tă ni ci od at ă de si ne și să -ș i
lui Emil Lă ză re sc u ca re i- a în gă du
în tâ ln it ă. Tr ăi a în tr -o ve șn ic ie in sp ir at ă de cl as ic i
continue ca le a cu o se ni nă ta te ra r
su s, în câ t st ig ma te le ad ân ci al e su fe ri nț el or di n
şi strălu mi na tă de sa cr if ic iu l lu i Ii
ca re au în se mn at sf âr și tu l at ât or id ea lu ri și nă zu in țe
închisoare şi or iz on tu ri le su mb re
în sp ir it ul în ca re mă rt ur is ea .
nu au reușit să îi umbrească credinţa il ul ui in te ri or , a
pă is pă și re a an il or de de te nţ ie , în ce al al tă et ap ă, a ex
Desigur, du
pr oi ec te le sa le șt ii nț if ic e. În af ar ă de ge no ci du l di n
treb ui t să re nu nţ e la mu lt e di n
i ui ta t în Oc ci de nt —, o se ri e de mă su ri au în st ră in at
Româ ni a — cu pr em ed it ar e to t ma
ţi i. Au fo st ac el e mu ta ți i si li te , ac el e de vi er i că tr e
sau au ri si pi t ad ev ăr at el e vo ca
ej ud ic ia în ni ci un fe l im pr ov iz aţ ia cu lt ur al ă le ga tă de
îndele tn ic ir i ca re nu pu te au pr
re gi m. Ne cu tr em ur ăm ev oc ân du -n e ru in el e at ât or
interesele po li ti ce al e no ul ui
a fi co mp ar at e cu mo rm an el e de mo lo z şi ci ob ur i de
energii in te le ct ua le , ca re ar pu te
mu lt is ec ul ar el or mo nu me nt e, în Bu cu re șt ii de as tă zi .
piatră ca re se po t ve de a, în lo cu l
or ir e ar fi av ut co nt in ua re a în al te lo r re al iz ăr i di n
Mă gând es c ce ad mi ra bi lă în fl
so ar ta nu ne -a r fi fo st po tr iv ni că !
România Mare, dacă sc u — ca re a
a lu i Gh eo rg he Op re
Emil Lăzărescu a avut șansa de a găsi ocrotire în tr -u n
„i nd ez ir ab il i“ la In st it ut ul de Is to ri a Ar te i — da r a tr eb ui t,
mai ad ăp os ti t și al ți
vo ca ţi e, să îș i sc hi mb e pe rs pe ct iv a pr eo cu pă ri lo r şi să
fel, să re nu nţ e la ad ev ăr at a sa
me di ev al e. To tu și , ma re a sa în țe le pc iu ne a gă si t o ca le
redacteze st ud ii de is to ri a ar te i
în de pă rt a pr ea mu lt de ob ie ct iv el e sa le şt ii nţ if ic e,
de a-și orie nt a ce rc et ăr il e fă ră a se
nici de țelurile de cunoaștere, fr an ce ză , bu n
ri nt e un pr ot es or de
Născut în 1913, la Constanţa, având ca pă
ză re sc u îş i fa ce st ud ii le la Co ns ta nţ a și
cunoscător de latină și greacă, Emil Lă la
is to ri e, te rm in ă to to da tă , în 19 36 , Şc oa
București. Diplomat al Facultăţii de ra fi e
di n Bu cu re şt i (c u sp ec ia li ta te a Pa le og
Superioară de Arhivistică și Paleografie
Fr an ţa , un de ră mâ ne în tr e an ii 19 37 -
latină) şi devine membru al Școlii române din e un
st er ul de Ex te rn e, la se rv ic iu l st ud ii , şi tr ec
1939, Este numit în 1940 în Mini
e co mi si ei fi in d Ge or ge Br ăt ia nu ), cu te ma
strălucit doctorat în 1946 (președintel

86
 Căutări în orizontul timpului

Români, unguri și tătari în vremea întemeierii domniilor româneşti, lucrare de

referință al cărei destin era să rămână în manuscris, deoarece, un an mai târziu, la
sfârșitul lui 1947, Emil Lăzărescu este arestat, judecat la procesul Iuliu Maniu și
închis în temnițele comuniste până în 1954. Eliberat după moartea lui Stalin, găseşte
serviciul de laInstitutul de Istoria Artei, unde funcţionează neîntrerupt ca cercetător
până la pensionarea sa, în 1974, Se sfârșește, după o viață exemplară, la 10 noiem-
brie 1987.
Încă de student, Emil Lăzărescu publică la revistele Tara Bârsei și Revista
istorică studii aprofundate despre începuturile Țării Românești, ca de pildă Cavalerii
teutoni în Tara Bârsei şi Lupta din 1330 dintre Basarab Voievod și Carol Robert,
(ambele publi cate în 1935), conti nuând cu lucrar ea Despr e relaţi ile lui Nicol ae
Alexandru Voievod cu Ungurii, apărută în 1946.
Desigu r că det enţ ia atât de înd elu nga tă dint re anii 194 7-1 954 , în con diţ ii de
exterminare, nu numai că i-a înt rer upt și risi pit pro iec tel e știi nțif ice, dar l-a șub rez it
într-atâta că tot restul vieţ ii a răm as suf eri nd și sub con tin uă îngr ijir e med ica lă.
Considerat tot oda tă unu l din cei mai pri mej dio și adv ers ari ai reg imu lui , i s-a inte rzis
niț ă — chi ar la con gre se în țări soci alis te —, fiin d clau stra t
orice călătorie peste gra
într-o „țară comunistă obligatorie“ (dil atar ea fir eas că a con cep tul ui de „do mic ili u
Sec uri tat ea a fost inf orm ată de val oar ea și de lar gul
obligatoriu“) şi aceasta, deoarece
N. Ior ga ved ea ~ pe dre pt cuv ânt — pe unu l
prestigiu științific al acestui erudit în care
din succesorii săi.
Em il Lă ză re sc u, di sc ip ol ul , a fo st o ma re
Si totuși, între N. Iorga, magistrul, si
, te me iu l is to ri og ra fi ei di n ța ra no as tr ă,
deosebire. Primul a lăsat o bibliografie uriașă
tr at ân d ap ro ap e to at e ra mu ri le di sc ip li ne i.
Lă ză re sc u ar e o bi bl io gr af ie re st râ ns ă, ca re nu
În co nt ra st cu N. Io rg a, Em il
eg ăt ir ea şi po si bi li tă ţi le sa le . Da r ce li st e bi bl io gr af ic e au
ogli nd eș te ni ci pe de pa rt e pr
tr e ce i ce nu ma i su nt , Al ex an dr u El ia n și Ma ria
lăsat Aure l De ce i, Mi ha i Be rz a, pr in
Holban, printre cei în viață? ol ii
ci tă , ca re tr eb ui a să de a o în fl or ir e de os eb it ă şc
A fost o ge ne ra ţi e st ră lu
ni ve lu l mo nd ia l al di sc ip li ne i, da to ri tă în pr im ul
românești de istori og ra fi e, af la tă la
es cu şi P. P. Pa na it es cu , o ge ne ra ţi e ca re în
rând lui N. Iorga, ap oi lu i C. C. Gi ur
gr ei ai ră zb oi ul ui , du pă ca re do mi na ţi a
momentul afirmării ei a cu no sc ut . an ii
or sa u în af ar a le gi lo r, în vr em e ce ca te dr el e
sovietică i-a izolat în pivn iț el e în ch is or il
st oc up at e de im po st or i, de ce i ce au în ce rc at
universităţilor și fotoliile Acad em ie i au fo
; ; t i r n i
ri a și gâ nd ir ea ro mâ ne as că .
să sovietizeze isto x a n d r u E l i a n , ni ci l u i E m i l
d e v r e m u r i n u au p e r m i s ni ci lu i A l e
De s i g u r c ă as tf el e a r o m â n i l o r ,
ci M a r i e i H o l b a n să sc ri e o is to ri
c u , ni ci lu i A u r e l D e c e i , ni
Lă z ă r e s
s- ar f i d e s f ă ș u r a t fi re sc , D e o a r e c e , d e ş i
t e i n- ar fi sc ri s- o c h i a r d a c ă v i a ţ a lo r
Dar p o a n s ă ş i s u p r a f a ț a lo r n e l i m i t a t ă ,
t r e p r i n d e r i d e is to ri e g e n e r a l ă , p r i n î
excele n t e , a c e s t e î n au p o r n i t d e la
e l o r . O r , to ți a c e ș t i ce rc et ăt or i, ca re
nu pe r m i t o a p r o f u n d a r e a t e m j u n s la
sa u f a i m o a s a E c o l e d e s C h a r t e s , a u a
e x t e l o r d i n Ș c o a l a d e ar hi vi st ic ă
studiul t , a c â t o r v a e l e m e n t e ( p a t
te
i n st ud iu l u n o r z o n e m a i r e s t r â n s e
importante concluzii, pr d u c ă s u g e s t i v e c a r a c t e r i z ă r i , c o n f l u e n ţ e ho tă râ t o a r e ,
ex p r e s i v e , ca re le -a u p e r m i s s ă d e
r e z o l v a t i v . E i a u r e u ş i t s ă p r e z i n t e
|u m i n ă e v e n i m e n t e l e c u c a r a c t e r
să pună în r i l e R o m â n e , s p e c t r u l s p e c i f i c a l c a u z e l o r
ä a o m u l u i m e d i e v a l d i n Ț ă
psihologia rea l
d e c o m p l e x e d i n t r e d i f e r i t e l e c l a s e s o c i a l e
i u n i l o r lu i, r a p o r t u r i l e at ât
și finalităților aeţ l c u n o ș t i n ț e l e d e s p r e e t o s u l r o m â n e s c ş i d e s p r e
a u î m b o g ă ţ i ! c o n s i d e r a b i
si Biserică, cl ar it at e, t o c m a i d i n c a u z a
e s e p r i v i t n u t o t d e a u n a c u m u l t ă
un trecu t c a r e f u s a f e n o m e n e l o r .
u p r i n d ă î n p e r s p e c t i v ă t o t a l i t a t e
depă r t ă r i i c e t r e b u i a s ă c

87
 PAVEL CHIHAIA

e p r e z i n t ă un m o d e l un ic , î n s u m â n d
E m i l L ă z ă r e s c u r
Fiecare din studiile lui m e d i t a ț i i ș i că ut ăr ii u n o r
a b o r i o a s e , u n o r î n d e l u n g i
rezultatele unor cercetări l lu cr ăr il or lu i au a p ă r u t s u b e g i d a
d e c v a t e d e e x p r e s i e . D e ș i m a j o r i t a t e a
mijloa c e a d e o a r e c e n u i s- a p e r m i s ,
a In st it ut ul ui d e Is to ri a A r t e i —
secţiei de artă medievală et ăr i în d o m e n i u l is to ri og ra fi ei
ţe le s, să î n t r e p r i n d ă ce rc
dintr-o prudenţă lesne de în ud ii î m b o g ă ţ e s c , în tr -u n m o d
a d e v ă r u r i l o r di n ac es te st
propriu-zise — implicaţiile i r o m â n . A fă cu t, în m o d ge ni al ,
ş i sp ir it ua l al p o p o r u l u
exemplar, itinerarul faptic i l L ă z ă r e s c u o g l i n d e ș t e o e p o c ă
n u m e n t u l st ud ia t d e E m
istorie prin istorie de artă. Mo ş i a r m o n i i l e , m a i al es -s pi ri tu al i-
a t e l e po li ti ce , t e n s i u n i l e
şi contextul social, coordon
e t a p e di nt r- un în de lu ng , tr ec ut .
tatea ei, viața unei i 1 9 5 9 — câ nd , re uş in d să fi u
și mi -a re la ta t, sp re sf âr și tu l lu
Emil Lăzărescu însu — că , în ti mpul anilor de
l ă a in st it ut ul ui , i- am de ve ni t co le g
numit în se cț ia m e d i e v a
și să sc ri e, a gâ nd it in soluționarea
te ns la un ei
închisoare, fiindu-i in te rz is să ci te as că
el em en te lo r de ca re di sp un ea , în lă nț ui nd
probleme, la da te le şi st ru ct ur ar ea
i de si ng ur ăt at e, ca la un jo c de șa h, al e că ru i
raționamentele . în lu ng il e zi le și no pț
da tă pr ez en tă în tr ea ga si tu aţ ie de pe eş ic hi er .
piese le muţi în mi nt e a v â n d to to
a co mi te lu i La ur en ţi u di n C â m p u l u n g - M u s c e l ,
Punctul de pl ec ar e er a pi at ra fu ne ra ră
tă v r e m e în ai nt e de a fi ar es ta t.
întâlnită, în trecere, scur ză re sc u a
ce lu la um ed ă și go al ă a în ch is or ii , Em il Lă
Timp de an i de zi le , în
as că la ac es t su bi ec t — în vr em e ce im po st or ii
gândit cu in te ns it at e su pr ao me ne
au lu cr ăr il e și av ea u pa rt e de to at e on or ur il e —, și
participau la si mp oz io an e, îș i pu bl ic
pe ne aș te pt at e. Od at ă li be r, a pu bl ic at în re vi st a
adevărul i- a ap ăr ut în tr -o bu nă zi
me di ta ţi il or sa le — De sp re pi at ra de mo rm ân t a
Institutul ui de Is to ri a Ar te i re zu lt at ul
ob le me ar he ol og ic e si is to ri ce în le gă tu ră cu ea ,
comi te lu i La ur en ti u și câ te va pr
studiu de înaltă referință. re sc u po at e îi
re , bi bl io gr af ia re st râ ns ă a lu cr ăr il or lu i Em il Lă ză
Prin ur ma
sc ut e de în tr ea ga ge ne ra ți e, pr ec um si pr in
explicată atât prin condiţiile vitrege cuno ex is tă o
de co mp le xă şi ri gu ro as ă a lu cr ăr il or sa le . Da r ma i
elaborarea ex ce si v
st ud ii lă sa te de Em il Lă ză re sc u (î n co nt ra st
explicaţie a numărului nu prea mare de în no ap te
t om ca re lu cr a di n zo ri şi pâ nă
cu larga bibliografie a lui N. Iorga), aces i, un de a
lu mi nă va lo ri le ță ri i sa le . La In st it ut ul de Is to ri a Ar te
pentru a pu ne în
, a da t un pe rm an en t co nc ur s co le gi lo r, în dr um ân du -l e
funcţi on at ca si mp lu ce rc et ăt or
in di câ nd di re cţ ii le de st ud iu , me to de le de ur ma t. Ce i
și suprav eg hi nd u- le lu cr ăr il e,
ob le me bi bl io gr af ic e și nu îi ce re au nu ma i
din secţie nu îl consultau numai în pr ,
de el , în câ t se po at e sp un e că a fă cu t şc oa lă
sfaturi, ci au mers pe drumurile deschise tr -o
Io rg a, ci pr in in te rv en ți e di re ct ă, pr in
nu numai prin nivelul scrierilor, ca N. r.
nt ru si ne da r fo ar te fo lo si to ar e ce lo r di n ju
risipire permanentă și păgubitoare pe
sa lă , co mp et en ța de pa le og ra f, in ge ni oz it at ea
Vastele sale cunoștințe de istorie univer
ii , sc ru pu lo zi ta te a cu ca re ve ri fi ca to at e
cu care stabilea coordonatele cercetăr
al de cr ip tă ri i as cu nz iş ur il or ce lo r ma i
înlănțuirile raționamentului, un deosebit simţ
em pl ar ă st ud ii lo r sa le , ad ev ăr at e mo de le ,
tainice, au conferit o soliditate ex a ar te i
ea ex ce le nt ul ui Tr at at de is to ri
Contribuţia sa la elaborarea și redactar
le le ca re ap ar su b nu me le să u. Ac es t
medievale românești depășește cu mult capito
at ul ui In st it ut ul ui de Is to ri e „N . Io rg a“ (v ol u-
nume nu figurează însă în indexul trat
62 , ni ci în ce l al co rp us ul ui de do cu me nt e
mul IJI, Perioada medievală), apărut în 19
ni ci al e In st it ut ul ui de Ar he ol og ie sa u al e
sau alte lucrări ale acestui institut,
ne . Bi ne în ţe le s, in te rv en in d, lu pt ân d de câ te or i
Institutului de Studii Sud-Est Europe
ti ve po li ti ce , fi e di n ig no ra nț a re da ct or il or
a fost cazul ca devierile, fie din mo
i, ur âţ it cu in te nţ ie , să se pr ez in te cu al te
improvizaţi, să fie îndreptate și chipul țări
tr ăs ăt ur i de câ t ce le ho tă râ te de of ic ia li ta te .

88
 a POI Căutări în orizontul timpului

i Ise spu nea „pr ofe sor ul“ dint r-un con sen s spon tan, deși nu a avut part e nici de
titluri nici de onor uri, toc mai dint r-o nobi lă intr ansi genț ă, dom inâ nd prin erud iţia
pi și
din gene raţi a să și pe cei mai tine ri.
generozitatea sa pe cercetătorii
Emil Lăzăre scu , car e a îmb ună tăţ it trat ate și zec i de cărţ i, a for mat cer cet ăto ri si
a deschis no i per spe cti ve știi nței ist ori ce, nu a avu t par te de nic i un vol um tip ări t în
timpul vieț ii, cu exc epț ia une i mic i bro șur i des pre mân ăst ire a Cur ţii de Arg eș!
Influențat în tin ere țe de Kar l Lam pre cht , Emi l Lăz ăre scu atri buie o imp ort anț ă
decisivă nu num ai fact oril or isto rici şi eve nim ent elo r ci și real ităţ ilor soci ale, reli -
gioase, precum şi etosului naţ ion al. Mul te mon ume nte — chia r mai red use ca val oar e
sug est ive ca ele men te de cult ură — pot con tri bui la
artistică propriu-zisă dar
de isto riog rafi e, rel evâ nd o seri e de sem nif ica ţii ale
soluționarea unor probleme
tur are a trăs ătur ilor ei. Dar , în pri mul rân d, mon ume nte le
epocii şi o mai definită con
dup ă doc ume nte , mărt urii , deta lii de con str ucţ ie.
trebuiesc datate cu precizie,
re sc u a ur mă ri t să pr ec iz ez e da ta apa riţ iei lor
Este motivul pentru care Emil Lăză
se ri ca fo st ei mâ nă st ir i Că lu iu şi lo cu l ei în
în lucrări ca Data zidirii Coziei; Despre bi
mâ ne as că ; Ob se rv aţ ii as up ra bis eri cii
evolutia arhitecturii religioase din Tara Ro
din Hârteşti. ar ea ce a
pr in pr oc ed ee în ca re do cu me nt
După datarea riguroasă a monumentelor
mi jl oa ce de in ve st ig aț ii or ig in al e şi ef ic ac e — de mu lt e
mai mi nu ți oa să se în so țe șt e cu
le va nt —, Em il Lă ză re sc u ur mă re șt e să de te rm in e ac ea
ori pornin d de la un am ăn un t re
ne pe ce te a as up ra ep oc ii şi în fă pt ui ri lo r ei . El co n-
ideologie ir ed uc ti bi lă ca re îş i pu
ul ui sa u a mo ti ve lo r (c az ul or na me nt el or bi se -
sideră că, indiferent de or ig in ea me șt er
a şi Cu rt e de Ar ge ş) , te me iu l, sp iritul acestor admirabile
ricilor mânăstirilor Cozi ca re po at e fi
sp un de a un ui cl im at mo ra l, un ei me nt al it ăț i
sculpturi în piat ră co re e-
nd ar ea re al it ăț il or cu lt ur al e an te ri oa re , a- pr oc
descifrată şi în al te re al iz ăr i. Ap ro fu
at e du ce la ex pl ic ar ea ac es te i me nt al it ăț i. In
sului de creaţie, es te si ng ur a ca le ca re po
ac ă ra ți un ea de st at , co lo ra tă pu te rn ic , în
e un ro l im po rt an t îl jo
acest proces de creați in de pe nd en ţă de la în ce pu tu l
re li gi oa să . De pi ld ă, lu pt a de
evul mediu, de apartenența vo ie vo zi ca Vl ad is la v I sa u
se în so ţe şt e cu af ir ma re a or to do xi ei ,
Tă ri lo r Ro mâ ne un or aș ez ăr i or to do xe în
de pe nd en ță pr in în te me ie re a
Radu I apărând această in pr im ob st ac ol fa ță de în ce rc ăr il e de
at e te ri to ri al , pe nt ru a co ns ti tu i un
puncte di sp ut co ns ol id ar ea un ei ie
in ra rh ii
re ga tu lu i ap os to li c, ap oi pr
pătrundere a el em en te lo r
canonice. n c a r e s e p o a t e d e d u c e p r e o c u p a r e a
r e n t e d e p o l i t i c ă g e n e r a l ă , d i
Aceste c o n s i d e a c o n f e s i u n i i r e l i g i o a s e ,
n ț e i n a ţ i e i ș i t o t o d a t ă d e p ă s t r a r e
primordia l ă d e a p ă r a r e a f i i r o m â n e s c d i n
t r ă s ă t u r i e s e n ț i a l e a l e e t o s u l u i
t e c u s t a b i l i r e a u n o r
se cuvin a fi a s o c i a
l X V I - l e a ş i p r o b l e m a p r o n a o s u l u i
n ă p u ț i n c u n o s c u t ă d i n s e c o l u l a
lucrarea O icoa p ă î n d e l u n g i i n v e s t i g a ţ i i , m a r i l e i c o a n e c a r e
A r g e ș u l u i . G ă s i n d , d u
bisericii mânăstirii d e d u c â n d p r i n t r - o a d m i r a b i l ă i n t u i ț i e c ă a c e s -
i r i i C u r ţ i i d e A r g e ș ,
au aparţinut mânăst o s ș i c a m e r a m o r m i n t e l o r , E m i l L ă z ă r e s c u a
e e r a u a ș e z a t e î n t r e p r o n a e a c e s t o r
te c h i p u r i s f i n t
l o r d e p e c e l e d o u ă f e ţ e a l
s e m n i f i c a ţ i a r e p r e z e n t ă r i
încercat să găsească s f i n ț i m i l i t a r i î n s p r e m o r m i n t e . C a a l a c a r e
m i ţ i î n s p r e p r o n a o s , r e m i i ș i
icoane, sfinți er r e a c h i p u l u i d e a p r i v i l u m e a a l v
i l e „ a p a r c a O i l u s t r a
ajunge este că imagin e n i r e a v o i e v o d u l u i . . . c a r e à î n c e r c a t s ă î m b i n e c a l i -
a r e e r a c o n c e p u t ă m
al felului în c c r u c i a d ă d e e l i b e r a r e a P e n i n s u l e i
a c e e a d e p a r t i c i p a n t l a o
ta t e a d e c ă r t u r a r c u
at iv , da r şt ii nd să -ș i ap er e
co nt em pl
p i 4

,
p

tr ăs ăt ur i al e su fl et ul ui ro mâ ne sc D r i e l şi
rou a d o u ă de ţe a ne ag re si vă ( a a a
la in te ri or iz ar e, la bl ân
dreptul de me di ta ţi e, it at ea lu i Em i sc u,
fo st il us tr at e și de pe rs on al n e
blândete po ru nc it oa re '” ), nu au
v r e m i ş i d o b â n d i t ă p r i n s i
m o ș t e n i t ă d i n a d â n c u r i d e
o p o r n i r e a b i n e l u i
savant cu
89
 PAVEL CHIHAIA

însuși, totodată luptând până la sacrificiu, până la acei sumbri ani de închisoare în
care boala l-a șubrezit și i-a grăbit sfârșitul?
Studiind monumentele, desigur că Emil Lăzărescu a simţit înrudirea cu spiritul
vechilor meșteri, care i se releva treptat, pe măsură ce înlătura cu grijă straturile dese
ale veacurilor. Era convins că, scoțând la lumină semnificaţiile profunde, contribuie
la cunoaşterea și păstrarea etosului românesc, pe care barbaria comunistă a încercat
— tocmai în ultimii săi ani de viață — să îl nimicească, distrugând cu furie oarbă vene-
rabilele lăcașuri de închinăciune.
Reprezentându-mi gândirea lui Emil Lăzărescu, aş evoca imaginea turnului
străvechi al unei biserici cu pereții înguști și nenumărate trepte suind în spirala unor
umbre neliniștitoare, ca în tabloul „Filosoful“ de Rembrandt, și la capătul lor, rotun-
dul de piatră de unde se pot vedea cerul și pământul luminate de soarele veșniciei.
 Capitolul VI

AMINTIRI DESPRE MARIA ANA MUSICESCU

S-au împlinit anul acesta 18 ani de la moartea Mariei Ana Musicescu, născută
la Târgu Jiu la 8 sept embr ie 1910 , dece dată la Bucu reșt i la 1 mart ie 1980 . Cerc etăt or
principal la Institutul de Isto ria Arte i din Bucu reșt i într e 1950 și 1963 , apoi la
Institutul de Studii Sud-Est Eur ope ne într e 1963 și 1980 , a debu tat în lite ratu ra de
specialitate cu o cart e scri să în cola bora re cu prof esor ul Miha i Berz a desp re mân ă-
stirea Suceviţa, urmată de o alta desp re bise rica Voro neț, apoi cu prof esor ul Grig ore
Ionescu despre Biserica Domnească din Curt ea de Arge ș. Cont ribu ţia sa cea mai
i a fost mono graf ia Brod eria medi eval ă
importantă la cunoașterea. artei româneșt
istor ic ca Gabr iel Mill et „cea mai fru-
românească, broderie considerată de un mare
moasă din lume“. sc u
is to ri ei ar te lo r, Ma ri a An a Mu si ce
Din numeroasele ramuri de cercetare ale
se co le lo r XI V şi XV — ep oc a de în fl or ir e a ac es to r ge nu ri
şi-a al es pi ct ur a și br od er ia
au , de si gu r, pr ob le me le de ic on og ra fi e, de fi li aț ie şi
în gene ra l — sp re ca re o at ră ge
in al it at ea tr ăs ăt ur il or st il is ti ce , fr um os ul ex pr im at de
tehnică, da r în pr im ul râ nd or ig
ne sc , an im aț i de râ vn ă în ar ip at ă pe nt ru lu me a
marii artișt i ai ev ul ui me di u ro mâ
os eb it ă a Ma ri ei An a Mu si ce sc u, ac es t di sc er nă mâ nt
cerească. Ac ea st ă se ns ib il it at e de
și să fo rm ul ez e în tr -u n mo d ad ec va t ca li ta te a ar ti s-
care îi permitea să pu nă în lu mi nă
se și di n că rț il e al es e al e bi bl io te ci i sa le , di n
tică a operelor cerc et at e, pu te au fi de du
nt sa u țe să tu ri le di n lo cu in ţa sa , mă rt ur ii al e
icoanele ferecate, podo ab el e gr el e de ar gi
tr ad iţ ie (d in ca re au fă cu t pa rt e Ga vr il
unei vechi familii române șt i de al ea să
Al ic e Vo in es cu şi Io ne l Te od or ea nu ).
Musicescu, Fl or ic a Mu si ce sc u, l u m i -
e s c e l o r î n t u n e c a t e : d e v r e m e , p l i m b â n d
Er a m d e fa tă c â n d l u a n o t e î n f a ț a f r
l o r d e sf in ți , o p r i n d u - s e d i n sc ri s ş i
a u n e i l u m â n ă r i d e - a l u n g u l c h i p u r i
na pâl p â i t o a r e a c u m s e d e s p r i n d e t r e p t a t
s c e n e l e bi bl ic e. Î m i d ă d e a m s e a m
contemplân d î n d e l u n g r t u r i a m e r e u vi e a
e n t r u a se r e g ă s i ş i a s u r p r i n d e m ă
din vraja tr e c ă t o a r e a l u m i i , p i n t e r p r e t a r e a
ț a r e a ei d i n t i m p p e n t r u a î n ț e l e g e
p i o a s e , î n t r e v e d e a m î n ă l o
unor chipuri u r m ă , î ş i p r e z e n t a s e s c e n a m i s t i c ă și
z u g r a v u l u i ca re , c u s e c o l e î n |
pasionată a ă t o a r e u n u i v i i t o r f ă r ă c a p ă t .
d i n c o l o d e e x i s t e n ț a s a t r e c r i l o r ,
încredințase i c a r e î l s u b l i n i a u f i n e ţ e a t r ă s ă t u
a o c h e l a r i i c u l e n t i l e m a r
Uneori își potrive t â m p l e ș i a d u n a t î n t r - u n c o n e i . N o t a i m p r e -
s e n i n ă , p ă r u l n e t e z i t p e o r i n ț a
fruntea înaltăsi e l e m a i m ă r u n t e c u o g r a b ă f e b r i l ă , a n i m a t ă d e d
siile de ansa m b l u s a u d e t a l i i l e c
m , l a o u ş o a r e c r i s p a r e a F A R T E n
î n t o a r c e p r i v i r e a l a s u b i e c t ş i b ă n u i a de
de a-si r e i l e , t r ă s ă t u r i l e g r ă i t o a r e di n p u n c t
m e n t a l i p o t e z e l e d e l u c r u , a s o c i a ț i n e c u n o s c u t ă
îs i f o r m u l a z u g r ă v e l i i . Î n f a ţ ă i s e d e s c h i d e a oAR l
ER u m e a e r P a
i
rvedere iconografic sau est i e t ii c
c a
a l
l ee zug
e r e a c ă e s t e c h e m a t ă d e a m a u a a
și, întrevăzând-o, își înt ă r e a c o n v i n g
f ă r ă sfârșit de sfinți și er em iț , e s c o p e r i ț i
al a i d e i m a g i n i , d e s c e n e ș i c h i p u r i , u n Ş i r e r u l î n c h i s , î n a c e s t s u f l u
ii. mai puternică parcă în a c u t e d e
p i r i i , m a i p ` d mu lț im il e t ă
Ja selipirea de beteală a lumână d e b u s u i o c , e v o c â n d m u l ț i m i l e d
i e ș i b u c h e ţ e l e u s c a t e a n e l o r , r u g â n d u - s e
aromit o r d e t ă m â
â n d u - s e î n f a ț a f r e s c e l o r ș i i c o
i o ş i , t r e c â n d p l e c a t e ș i î n c h i n i
cre d i n c
n a s u f l e t e l o r . ă m a s v i i a c e l e
tru odih i e i A n a M u s i c e s c u m i - a u r
l e i n s p i r a t e a l e M a r l b i s e r i c i i d e ș i
rs Din“gi n i
ș i p u s t n i c i d i n p r o n a o s u
d e s p r e ș i r u l d e s f i n ț i e p e c a r n e t u
admirabile rând u r i
c u î n f r i g u r a r e o b s e r v a ţ i i l
u i a m a t u n c i c â n d î ș i n o t a
Cozia, pe care l e b ă n
91
 PAVEL CHIHAIA 2

de di st an ța ţi un ul de al tu l, fi ec ar e di nt re ei pe
de însemnări: „Aşezaţi fr on ta l, de st ul
şi ca pu l mi c cu tr ăs ăt ur i mă ru nt e, cu oc hi i
un ax perfect vertical, cu tr up ul în al t
oc ru -o li ve , cu ob ra zu l su pt și bă rb il e p â n ă la
ascunși în orbitele în tu ne ca te de u m b r e
to ar e pe nt ru as ce ti sm ul mo na ha l. .. Co nt ra st ul
pământ, ei sunt figuri as pr e, pi ld ui
ri tm ul va ri at , de și ne în tr er up t, ob ți nu t pr in
obținut dintre im ob il it at ea tr up ur il or și
or su bl in ia ză e x p r e s i în care este prezentată
o n i s m u l
mişcarea brațelor și mâinil
ac ea st ă se ri e de pe rs on aj e“ .
er iz ar e a pi ct ur ii di n bi se ri ca Sf ân tu l Ni co la e
Reproduc, la în tâ mp la re , o ca ra ct
n ca re se po at e ve de a ar ia la rg ă de in fo rm aţ ie și
Domnesc di n Cu rt ea de Ar ge ș, di
sc u: „A na li ze co mp ar at iv e cu al te an sa mb lu ri
competență a Ma ri ei A n a Mu si ce
ve ac ul al XI V- le a, nu du c de câ t la re zu lt at e pu ți n
bizantine, sâ rb eș ti , şi bu lg ar e, di n
tu di ni , în af ar ă de ce le cu bi se ri ca Ch or a, se po t gă si
convin gă to ar e. N u m e r o a s e si mi li
pe nt ru m o n u m e n t e au li ce ap ar ți nâ nd în tr eg ul ui ve ac
în pictur a ba lc an ic ă, și ac ea st a
ni că ie ri su fi ci en t de sp ec if ic e pe nt ru a ju st if ic a în ru di -
al XIV-lea = el e nu su nt to tu şi
ge ș cu un a n u m e an sa mb lu di n to at ă ac ea st ă zo nă .
rea di re ct ă a pi ct ur ii de la Ar
în tr e gr an iț el e ma ri al e: ac el ui aș i st il , ce l pa le ol og ,
Aceast a şi pe nt ru fa pt ul că
ri te și ac ea st a de ce le ma i mu lt e or i ch ia r în ca dr ul un ui
manier el e de a pi ct a su nt di fe
acelaşi monument“. ui ,
sc u ră mâ ne a pl ec at ă de as up ra ca rn et ul
În timp ce lucra, Maria Ana Musice
ur il e ei că pă ta u o fi xi ta te tr an sf ig ur at ă, ca
sub tăcerea bolților. Urmăream cum trăsăt a
pe re te le ce un ea lu me a ce re as că cu ce
a strămoşilor ctitori încremeniți de zugravi pe
nc ol o de pr ag ul bi se ri ci i. Câ nd îi am in te am de or a tâ rz ie , mă
tr ec ăt oa re , de sc hi să di
ca re se de sp ri nd ea cu gr eu — și vo rb in du -i ,
privea cu uimire, aparținând unui tărâm de n
ar e, ac es t re fu gi u în tr ec ut ul re în vi at di
îmi dădeam seama că trăia încă acestă încânt ce
aș te pt at e la o al tă re al it at e. Cr ed — de
propria-i voință, împotrivindu-se chemării ne n cl eş te , a
nd in im a, pr in să ca în tr -u
m-aș îndoi? — că în ultima clipă a vieţii sale, câ
au ap ăr ut cu ch ip ur i ne pr ih ăn it e și mo ar te a i-
încetat să-i mai bată, cetele de îngeri i-
ăv er ii pe ca re nu a ma i ap uc at să o va dă .
a fost mai uşoară atunci, la începutul prim
ţi nu te pl in e de di st in cț ie , la ca re nu re nu nț a,
Prietenia și-o dăruia cu rezerva unei
hi li br at , po at e ti mi d, de si gu r in te ri or iz at ,
şi care îi împrima un fel de a fi egal și ec
vi aț a pa rt ic ul ar ă, câ t și în ac ti vi ta te a de
Austeritatea, însoțind-o ca 'o umbră, atât în
te rz ic ea un el e el an ur i și ge st ur i sp on ta ne . Îi su rp ri n-
istoric al artei medievale, nu îi in
di sp on ib il it at ea un or ret răi ri al e am in ti ri lo r
deam uneori! înseninări neașteptate,
ignorate de noi, tăinuite cu grijă.
tru dit la de sc if ra re a pi ct ur il or di n bis eri ci, cu ca re am
Colega mea, cu care am
cr u și co nf er in țe , se dă ru ia cu gr eu em ot ii lo r ob iş -
stat alături la atâtea ședințe de lu
ru in el e fa im oa se i cet ăţi Hi st ri a, un de să pă tu ri le
nuite. Mergeam împreună către
e pe nt ru cu lt ur a Po nt ul ui Eu xi n. Am lua t
scoseseră la iveală vestigii foarte grăitoar
po ru l pâ nă la Ga la ţi , şi am av ut no ro cu l să în tâ ln im
trenul până la Brăila, de acolo va
ca re ur mä
m
re au să st ră ba tă Ca na lu l Du nă ri i cu o
echipajul unor tineri sași din Brașov
barcă de pânză cu motor până la Portiţa.
Ajunși la capătul din spr e mar e, am hot ărâ t să st ră ba te m sal ba de lac uri car e
coboară spre sud, paralel cu ță rm ul măr ii, pâ nă la Cet ate a His tri a, od in io ar ă în faț a
ră usc atu lui . Am tra tat cu un li po ve an să ne tra -
unei lagune, acum rămasă prizionie
verseze lacurile — călătoria du ra o zi pli nă =, și în cu râ nd ne -a m afl at în ace ast ă pro di-
pioasă împărăție, a căr ei fr um us eţ e est e de ned esc ris : Îm i am in te sc , era înc ă foa rte
dimineaţă când am pornit la dr um , și co le ga me a pr eg ăt ea ca fe au a pen tru mi cu l
dejun, cu toate con diţ iil e in co mo de din tr- o lot că pes căr eas că. Sul la un vân t put ern ic,
deși trecuse puţin de mi ez ul ver ii, dar nu am băn uit că, nu pes te mul t, vân tul se va tra ns-
forma în furtună, și Ra ze lm ul , cu ape nu pre a adâ nci , va de ve ni o ma re înv olb ura tă.

92 |
f|
 Căutări în orizontul timpului

Valurile au căpătat curând o înălțime neobişnuită și lotea a început să Joace ca o coajă

de nucă, cu toate eforturile lipoveanului de a-l menţine direcţia. Fram de-a dreptul
Marijorat, citind pe chipul mohorât al vâslașului că primejdia se afla deasupra
capetelor noastre, În acest peisaj vineţiu, cutremurat de fulgere, numai Maria Anu
Musicescu, ou chipul destins, fără umbră de spaimă, pregătea mal departe, netulbu-
rată, catoaua, Nu era vorba de self-control sau de dominarea unei panici oarecare,
Trita mai departe viața spiritului ei, cum îmi dădeam seama din ochii-i senini, măriţi
puţin de ochelarii prin care urmărea flacăra transparentă a spirtierei și norii sfâșiin-
dusse peste crestele valurilor, ca și când încerca să deslușească gândurile unor
zugravi medievali. „Trăieşte o mare singurătate, am gândit, dincolo de noi se simte
singură şi totuşi protejată de înțelegerea ei faţă de revolta furtunii, de frescele cu
sfinti sau oratoriul lui Händel, temeiul curajului ei. =
Furtuna a trecut la fel de neaşteptat cum veniseși lacul s-a preschimbat într-o
oglindă. Aproape de înserat, Histria ne-a apărut cu vechile ei podoabe de piatră, nime
bată de tlăcările apusului. 8
Când am aflat de moartea Mariei Ana Musicescu = allându-mă în străinătatea
exilului =, bam așternut în gând, peste chip, acoperământul brodat al Mariei de
Mangop. întățișând domnița „cu ochii închişi, cu mâinile pe piept, solemnă şi
liniştită“, aga cum a descris-o colega mea, care a rămas și ea, desigur pânăla
coborârea în mormânt, cu chipul stăpânit de această nobilă pace a celor ce cred în
veşnicia sufletelor A i
 Capitolul VII

UN SCRIITOR DE FR UN TE AL EX IL UL UI RO MÂ NE SC :
GEORGE CIORANESCU

Am pus acest titlu evocării cel ui car e a fos t scr iit oru l Ge or ge Ci or ăn es cu , sti ns
199 3, de oa re ce el a apa rţi nut exi lul ui ro mâ ne sc , cu toa te
din viață la 6 februarie
implicaţiile luminoase ale realiz ări lor în lib ert ate , cu acc es la lu me a civ ili zat ă, dar și
cu o mare neîmpl ini re, ig no ra re a lui de căt re int ele ctu ali i ro mâ ni , ma i cu se am ă de
către cei mai tineri, în țar a do mi na tă de co mu ni șt i. De si gu r, ani înt reg i, Ge or ge
Ciorănescu a vorbit la rad io și a red act at art ico le de o un an im re cu no sc ut ă im po rt an ță
la Europa liberă, dar act ivi tat ea sa nu s-a lim ita t la cea zia ris tic ă iar per son ali tat ea sa
complexă ar fi săr ăci tă da că nu i se vor cu no aș te în co nt in ua re im po rt an te le rea liz ări
literare, de istori e și pol ito log ie. A fos t un scr iit or al exi lul ui, de oa re ce act ivi tat ea sa,
care a avut în vedere și eli ber are a Ro mâ ni ei , re ve ni re a ei în co nt ex tu l lum ii civ ili zat e,
nu apare consemna tă în nic i un dic țio nar , nic i un lex ico n sau ist ori e a lit era tur ii
apărute în țară între 1947 și 1989. .
Născut la 19 mar tie 191 8 la Mor oie ni, jud ețu l Dâm bov iţa , a abs olv it col egi ul
naţional Sfâ ntu l Sav a, din Buc ure ști , căp ătâ nd apo i lic enț a în dre pt (19 41) , fil oso fie
(19 47) şi, dup ă stab ilir ea în Fra nţa , dip lom a la Inst itut des Hau tes Etu des
Intern ati ona les (19 49) . Avo cat în Bar oul Buc ure şti (19 41- 194 7), fun cţi one ază un an
ca asistent la cat edr a de eco nom ie pol iti că a Șco lii Pol ite hni ce din Buc ure ști (19 47) .
Est e sec ret ar (19 51- 195 3), apo i sec ret ar gen era l (19 57- 195 8) al Fun daţ iei Reg ale
Univer sit are Car ol I, din Pari s. Red act or (19 55- 196 5) la pos tul de rad io Eur opa
liberă, din Mii nch en, apo i vic edi rec tor al dep art ame ntu lui rom âne sc (19 65- 197 0),
cercetător princi pal (19 77- 198 2), şef al secţ iei de cer cet ări (19 82- 198 4) şi, în con ti-
nua re, col abo rat or al ace lei ași inst ituţ ii, Geo rge Cio răn esc u nu a înc eta t să ape re
dreptu l la via ță al pop oru lui rom ân, den unț ând cri mel e și rea ua cre din ţă a cel or ce au
încercat, dec eni i într egi, să ris ipe asc ă trad iţia cre ști nă și con ști inț a eur ope ană a țări i
sale. jt:
Membru fondator al cenaclului Apozitia, din München, 1969, al Institutului
pentru cercetăr i rom âne ști , din acel ași oraș , (198 7), mem bru al Aca dem iei Rom âno -
Ame ric ane (198 6), el face să apa ră şi con tin uă să tipă reas că tim p de dou ă dece nii
revista Apozitia, una din publicaţiile cele mai expresive ale exilului românesc.
Orientând cenaclul Apoziţia, își mărturisea opiniile fără gravitatea celor superficiali,
cu un aer fire sc, uneo ri cu o und ă de umo r. Pri mea pe oric e nou veni t cu mul tă
bunăvoință și cu aceea încredere care încurajează autenticitatea. Avea o eleganță
cavalerească — întâlnită tot mai rar în zilele noastre —, bunăvoință, şi o nestârșită
răbdare faţă de cei ce îi încredințau gândurile lor, Dincolo de vorbe, o primire caldă,
venind nu numai dintr-o complexă experienţă de viaţă dar şi dintr-o educaţie proprie,
care cunoștea atât drumul adevărului cât și al milei creștine.
Autor a patru plachete de versuri în care caută un mod de expresie propriu, tra-
ducător asiduu din Shakespeare, Antonio Machado, Frederico Garcia Lorca, George
Ciorănescu s-a impus atenţiei exilului românesc prin volumul Morior ergo sum
(1981), în care, cu un lirism conceptual, și-a mărturisit profesiunea de credință. Actul
în sine de a muri nu trădează umanul, afirmă poetul, deoarece toate ființele și
lucrurile care ne înconjoară pier la rândul lor, tot ce ne apare ca imanent. Dar a învăța

94
 Căutări în orizontul timpului

să mori, a medita la moarte, enunţă existența omenească și o poate defini. Iată o trăsă-
tură de unire între „cogito“ și „morior“, o împăcare între concepte care apropie titlul
volumului de poeme al lui George Ciorănescu de faimosul postulat cartezian, așa
cum poetul însuşi lasă să se înțeleagă în poema Decodare,
Volumul de traduceri din lirica religioasă Mai aproape de îngeri (1986)
însoţeşte condiția de exilat a autorului, antologia începând cu un fragment din
Confesiunile Sfântului Augustin, apoi cu poemele închinate Maicii Domnului,
Patimilor lui Isus şi Învierii, precum și cu pasaje din Fioretti, ale Sfântului Francisc
din Assisi. George Ciorănescu și-a îndreptat gândul către protectoarea celor fără
nădejde, fără țară şi departe de cei de același grai, către Maica Domnului care şi-a
pierd ut fiul, către durer ile celui cruci ficat și către recun oştin ţa lumin ată a Sfânt ului
Francisc.
După poemele publicate sub titlul Metaerotism imaginar (1990), unde ne este
prezentat un erot ism, răm ânâ nd, prin cali tate a sa de „ima gina r“, lega t de cond iția
uma nă, Geo rge Cior ănes cu și-a prop us să își adun e într -un vol um trad ucer ile
din înfăptuirile poeţ ilor de pest e ocea n. Dar, din. nefe rici re, Spic uiri le din liri ca
americană contem por ană au apăr ut post um, la câte va zile dup ă moar tea sa. Ele
vădesc o profundă cuno aște re a ment alit ăţii și sens ibil ităţ ii Amer icii con tem por ane ,
poemele fiind tălmăcit e într -o limb ă rom âne asc ă ce exp rim ă atât rom ant ism ul de
sfârşit de secol cât și limb ajul brut al al slum -uri lor, de la Wall ace Stev ens la
Le Roi Jone s. |
Foarte imp ort ant ă est e și act ivi tat ea de ist ori c al lui Geo rge Cio răn esc u. În
cercetările sale el adu ce, de pil dă, dat e noi cu pri vir e la faz ele băt ăli ei de la Bai a
(decembrie 1947). Pune o ord ine log ică în cla sif ica rea și atr ibu ire a dif eri tel or gra vur i
reprezentând pe Dimitrie Can tem ir, spo rin d num ăru l cel or dej a cun osc ute și
identificând pe artiștii ace sto r luc răr i. Înt r-o altă con tri buţ ie la cun oaș ter ea act ivi tăț ii
acestui voievod în Rus ia se ara tă cam pan ia sa — exc ele nt cun osc ăto r al lim bil or
orientale — în Persia.
Încă din 1970, Geor ge Cio răn esc u dăd ea la ive ală în Re vu e des étu des
islamiques un studiu apr ofu nda t des pre Sta nis las Bel lan ger , căr tur ar fra nce z cu o
pen tru ca în 198 3, Ins tit utu l de Stu dii Bal can ice din
misiune culturală în Turcia,
30 0 de pag ini — La mi ss io nde Sta nis las Be ll an ge r
Atena să-i publice un volum de
să, cu car act eru l une i mon ogr afi i, car e inc lud e şi
dans l’Empire Ottoman, lucrare den
itinerarul lui Bellanger pri n Tra nsi lva nia , Ța ra Ro mâ ne as că și Mo ld ov a.
ifi că, vo lu mu l pr ez in tă ini ția l iz vo ar el e ce rc et ăr ii
Întocmit cu sobră rigoare științ
co ns ul ta te în nu me ro as e ar hi ve și ins tit uți i di n
— nu mai puţin de 60 de manuscrise,
pe ri od ic e și alt e ti pă ri tu ri — ce ea ce pe rm it e să
Franţa, apoi tratate, cărți de călătorie,
Ge or ge Ci or ăn es cu a ap ro fu nd at nu nu ma i
se deducă, încă din pragul lecturii, că at ul
ge r, da r şi ce rc ul de re fe ri nț e şi cl im
contextul biografic și scrierile lui Bellan ţi il e,
în mo d ad ec va t or ie nt ar ea şi pr ed il ec
cultural ale acestuia, pentru a-i surprinde
— pr im it e, de alt fel , cu to at ă ci rc um sp ec ți a
și, totodată, pentru a-i confrunta relatările
— cu alt e mă rt ur ii și do cu me nt e co nt em po ra ne ,
or ăn es cu a pu bl ic at nu me ro as e ar ti co le în
În domeniul politologiei, George Ci
nă , în ca re de nu nț ă ab uz ur il e po li ti ce ,
limbile franceză, engleză, germană și polo mu lu i
ec on om ic ă, de gr ad ar ea cu lt ur al ă şi pe rs ec uț ii le re li gi oa se al e re gi
ex pl oa ta re a
co mu ni st cu ce le la lt e st at e co mu ni st e au fo st
comunist din Româniag relaţiile statului es ,
4- 19 84 ) în st ud iu l Ro ma ni a an d its Al li
urmărite pe o perioadă de 40 de ani (194 ob ie ct ul a
ob le ma Ba sa ra bi ei , pu să în tr -u n co nt ex t ac tu al , a fă cu t
De as em en ea , pr
a, Di sp ut ed La nd Be tw ee n Ea st an d We st
16 articole, publicate sub titlul Basarabi or is to ri ci
in te rp re tă ri de re a cr ed in ță al e un
(1985), ca reacţii spontane la anumite

95
 PAVEL CHIHAIA
i
ÎN RR i

- sovietici (ca, de pildă, A.M. Lazarev şi L.B. Valev) care au mistificat istoria
românilor în funtie de obiectivele politice proprii.
Situând problema Basarabiei pe plan general, George Ciorănescu prezintă
obiectiv ele glo bal e ale fost ei Uni uni Sovi etic e, care s-au cara cter izat , în mod clar ,
prin tendințele unei expansiuni brutale, prin încercările de aservire a naţiunilor
vecine. Pentru cei ce cred, de pildă, că problema Basarabiei începe cu anul 1812,
când provincia a fost anexată arbitrar de Rusia prin Tratatul de la București, George
Ciorănescu demonstrează că, de fapt, această problemă se conturează chiar de la
începutul secolului trecut, când împăratul Napoleon I și țarul Alexandru I își
propuneau reciproc diferite proiecte de împărțire a lumii. Prin tratatul secret de la
Erfurt, din 1808, i se ceda Rusiei nu numai teritoriul dintre Prut și Nistru, ci și întreaga
Moldovă şi Ţara Românească. Tratatului de la Erfurt i-a corespuns, peste timp,
protocolul, de asemenea secret, dintre Uniunea Sovietică și Germania nazistă, de la
23 august 1939, prin care Basarabia era dăruită Uniunii Sovietice. Procesul de sovie-
tizare şi de rusificare a românilor din Basarabia și Bucovina de nord sunt pe larg
descrise, ca și metodele — clasice şi moderne — folosite pentru atingerea acestui scop.
Înfățișând noi aspecte sau privind din noi puncte de vedere destinul Basarabiei,
prezentând o vastă bibliografie, cu titluri de cărţi, de studii și articole de ziar care
ilustrează focul încrucişat al polemicilor — cu grija de a respecta adevărul istoric și a
denunța mistificarea lui —, George Ciorănescu pune în-lumină întreg destinul tragic
al acestui ținut românesc, cu sfâșierile nedrepte datorate unor hotărâri. arbitrare,
aducând temeinice argumente pentru recuperarea sa.
 Capitolul VIII

PETRE NĂSTUREL LA 70 DE ANI

i bu ni c, ge ne ra lu l P. V, Nă st ur el , ge ne al og is t
Era firesc ca Petre Năsturel, al căru tă
af ir mă Da n Ce rn ăv od ea nu , „p ri n în al ta sa ți nu
şi herald is t, s- a di st in s, cu m
ă no bi lă tr ad iţ ie sp ir it ua lă . Și do ri m să su bl in ie m
ştiinţifică“, să ur me ze ac ea st
ro l at ât de în se mn at în de st in el e ţă ri i no as tr e du pă ce , ti mp
meritele un ei fa mi li i cu un
ri si pe as că me mo ri a ro mâ ni lo r, în fă pt ui ri le un or st ră -
de decenii, s- a în ce rc at să se
le lo r, să po at ă fi ui ta te și vi rt uț il e na ţi un ii . Po at e
moşi, pe nt ru ca , ui tâ nd u- se me ri te
tr e Nă st ur el să me ar gă pe ca le a di st in su lu i om de
chiar ursitoar el e au ho tă râ t ca Pe
oa re ce el s- a nă sc ut ex ac t în ac ee aș i lu nă şi ac ee aș i
ştiinţă care a fost bu ni cu l să u, de
1 ap ri li e (s ti l ve ch i) 18 52 , ia r ne po tu l să u, la
zi ca acesta: generalu l P. V. Nă st ur el la
oa la pr im ar ă to t la Pa ri s, ap oi cu no sc ut ul li ce u
1 aprilie 1923, la Pa ri s. A ur ma t şc
an i, 19 42 -1 94 3, la So rb on a, gr ea ca , la ti na , bi za n-
Condorcet, după ca re a st ud ia t do i
Im pe ri ul ui ro ma n de Ră să ri t.
tina, pentru a-şi apropia istoria u n d e se p r e o c u p ă de
43 es te mo bi li za t și vi ne în ța ră ,
În septembrie 19 pr em il it ar ă, îl ți n
an în ca re l- am cu no sc ut și eu . Er a la
echivalarea bacalaureatului, râ nd pe nt ru că nu
de os eb ea pu te rn ic de no i to ţi , în pr im ul
minte deoarece se ap oi fi in dc ă pu rt a o ba sc ă
ă ia r ac ce nt ul fr an ce z er a fl ag ra nt ,
deprinsese limba noastr Da r, di nc ol o de ac es te
, ci ud at ă în pe is aj ul bu cu re șt ea n.
autentică, de mari dimensiuni at ă vi aț a şi un fe l lu mi no s,
na t di st in cț ia pe ca re a pă st ra t- o to
detalii, ne-a impresio nă vo in ță și o ge ne ro zi ta te
i l u m e a și pe ce i di n ju r, o bu
deschis, sincer de a priv ca li tă ți le cu ca re l- a în ze st ra t
i în de st in ul om ul ui şi în
corespunzând unei încreder
Cel-de-Sus. a t e a d e li te re ș i fi lo so fi e a
o n t i n u a t st ud ii le la F a c u l t
Petre Năsturel și-a c li ce nț a în li mb il e cl as ic e ş i
an ii 1 9 4 4 - 1 9 4 5 , c ă p ă t â n d
Universităţii din București în e ar hi vi st ic ă, u n d e er a p r o f e s o r
Î n pa ra le l, a u r m a t cu rs ur il e Șc ol ii d
bi z a n t i n o l o g i e . ă r e s c u , do i ce rc et ă-
a c u n o s c u t p e M i h a i B e r z a ș i E m i l L ă z
Emil C o n d u r a c h e ș i u n d e i- p e n t r u
ir ma , ca re au a v ut-o m a r e i m p o r t a n ț ă
tori d e v a l o a r e e u r o p e a n ă , p u t e m af d e
ă s t u r e l m ă r t u r i s e ș t e c ă la Ş c o a l a
el , ch ia r Pe tr e N
formaţia tânărulu i student. De altf ş i E m i l L ă z ă r e s c u ,
i E m i l C o n d u r a c h e , M i h a i B e r z a
arhivistică, î n d e o s e b i da to ri tă lu r a c h e
d e ce rc et ăt or d e is to ri e. E m i l C o n d u
i n s î n d e l e t n i c i r e a at ât d e c o m p l e x ă t
a depr , E m i l L ă z ă r e s c u i- a fo st di nt ru î n c e p u
șa nt ie re d e să pă tu ri a r h e o l o g i c e
l-a invitat pe dă ru it cu o a b n e g a ţ i e e x e m p l a r ă ce lo r ca re
d e în al tă ţi nu tă (a ce st s a v a n t s- a
un ment o r le gi i d e la In st it ut ul d e Is to ri a
î n d r u m a t an i de -a r â n d u l p e co
i-au cerut concurs u l , i- a p r i m u l râ nd , in t-
da r Pe tr e N ă s t u r e l a fo st le ga t în
Artei și de la Inst it ut ul d e Is to ri e) , 8 .
p â la moarte
n ă a ac es tu ia , di n 1 9 7
d e M i h a i B e r z a ,
electual și sufletește, N ă s t u r e l f o a r t e d e s , l a f a m i l i a G h e o r g h e
1 9 4 6 l - a m r e î n t â l n i t p e P e t r e
În anul ș i L u c i a F r a t o s t i ţ e a n u a u j u c a t u n r o l
d e p e s t r a d a S o f i a . G h e o r g h e
Fratostiţeanu, î n c e r c ă r i l o r d e s o v i e t i z a r e a
d e d u p ă r ă z b o i , o p u n â n d u - s e
important în e p o c a d e î n a l t ă ț i n u t ă p r e c u m
î n c a s a l o r s - a u î n t â l n i t c ă r t u r a r i
intelectuali t ă ţ i r o m â n e ș t i , t e l e ş e a n u , g e n e r a l u l
e s o r u l l o n P e t r o v i c i , P e t r u O t t e
criticul Vladimir S t r e i n u , p r o f o n o r e d e W i e d ,
h e l G r . S t u r d z a , p r i n ț e s a E l e
n s t a n t T o n e g a r u , M i c
Aurel Racoviţă, Co h i c a , p ă r i n t e l e M a r i e - A l y p e B a r r a l A c e l
a i b i s e r i c i i c a m o n s e n i o r u l G a ț i a
apoi oameni p u s l a c a l e , î n c a s a F r a t o s t i ț e a n u , o r g a n i z
C o n s t a n t T o n e g a r u , a
care, împreună cu p ă r i n ț i i F r a n ç o i s ş i F r a n c i s e , de la biserica
i s t ă „ M i h a i E m i n e s c u “ —
an t i c o m u n

97
 PAVEL CHIHAIA

pr ec um și pa ro hu l ac es te i bi se ri ci , pă ri nt el e
asumpționistă Saint Vincent de Paul,
en or Da nc iu l, „f ra te le Bo b“ , cu m îl nu me am . Fa pt ul
Georges Schaurong, în sfârșit Ag
ti ţe an u ar ăt a ți nu ta sa pl in ă de cu ra j şi
că Petre Năsturel frecventa adesea casa Fratos
ii lo r şi ar es tă ri i lui Ge or ge Br ăt ia nu . Pe ac es ta
demnitate, vădită și cu prilejul persecuț
la In st it ut ul Ni co la e Io rg a, un de Ge or ge
din urmă, Petre Năsturel l-a cunoscut
Mi ha i Be rz a ca di re ct or ad ju nc t și de pă ri nt el e
Brătianu era director, secondat de
og , al e că ru i lu cr ăr i av ea u au to ri ta te pe pl an
Vitalien Laurent, un cunoscut bizantinol
rz a, a ju ca t un ma re ro l în fo rm aţ ia șt ii nț if ic ă și în
european şi care, ca şi Mihai Be
ia nu in te nţ io na ch ia r să îl nu me as că as is te nt
orientarea tânărului discipol. George Brăt
i vâ rs tn ic ul Em il Lă ză re sc u. Da r în 19 47 , Em il
pe Petre Năsturel, ca și pe ma
ja t la se cț ia de ci fr u di n Mi ni st er ul de Ex te rn e, es te ar e-
Lăzărescu, care fusese anga
mp de şa pt e an i, di n ca re tre i cu re gi m de ce lu lă , în si n-
Stat — va sta în închisoare ti
le gu l să u Ca mi l De me tr es cu , în pr oc es ul lu i Iu li u
gurătate totală —, implicat, ca și co
ar ea di n ța ră , în to am na lu i 19 47 , a pă ri nt el ui Vi ta li en La ur en t —
Maniu. După expulz
care l-a ţinut ascuns pe Ca mi l De me tr es cu câ tv a ti mp în In st it ut ul fr an ce z de st ud ii
bizantine — lui George Brăt ia nu i s- a ho tă râ t do mi ci li u fo rț at , şi at un ci , cu un cu ra j pe
care numa i ce i ca re au tră it ac el e ti mp ur i de te ro ar e îl po t mă su ra , Pe tr e Nă st ur el și -a
riscat libertatea pent ru a fa ce le gă tu ra în tr e ma re le is to ri c și lu me a li be ră . Do am na
Brăt ia nu du ce a ma nu sc ri se le lu i Mi ha i Be rz a, ac es ta le pr ed a lu i Pe tr e Nă st ur el , ca re
le înmâna pări nt el ui Em il Je an , la In st it ut ul fr an ce z de st ud ii bi za nt in e, și ac es ta , la
rând ul să u, le în cr ed in ța Am ba sa de i Fr an ţe i, de un de pl ec au în va li ză di pl om at ic ă la
Paris. Pe aceeaş i fi li er ă, fo lo si tă at ât a vr em e câ t a fo st po si bi l de oa me ni po li ti ci li be -
rali și naţional-ț ăr ăn iș ti , Ge or ge Br ăt ia nu pr im ea me sa je de la pă ri nt el e Vi ta li en
La ur en t. As tf el au pu tu t ap ăr ea la Pa ri s ar ti co le le și că rț il e ma re lu i is to ri c și om
politic, decedat în beciurile închisorii de la Sighet.
Pentru a rev eni la acti vita tea pro fes ion ală a lui Pet re Năs tur el, vom ami nti că în
octombrie 1948 a fost num it asis tent la Inst itut ul de Isto rie, iar în lun a dec emb rie a
aceluiași an, conferenţ iar la Inst itut ul de Arh ivi sti că, Bio log ie şi Muz eog raf ie, und e
a funcți ona t pân ă în 195 0. Un an mai târz iu își va sus țin e doc tor atu l la Uni ver sit ate a
din Iași, cu teza al cărei titlu destăinuie obiectivul său ştiinţific de o viaţă întreagă:
Contri but ii la isto ria leg ătu ril or rom âni lor cu Biz ant ul. Dar cei care urm ăre au sov ie-
tizarea forțată a României și, în primul rând, îndepărtarea definitivă a culturii şi
conști inț ei naţ ion ale , nu put eau răm âne ind ife ren ți faț ă de obi ect ivi tat ea ştii nţif ică şi
aleasa ținută a tânărului cercetător, impermeabil la ideologia anticreştină marxist-
Jen ini stă și la priv ileg iile cel or ce și-o îns ușe au, și l-au eli min at de la Inst itut ul de MA

Isto rie, în iar na anu lui 195 2. A reu șit să se ang aje ze ca ist ori ogr at la dir ecţ ia
monume nte lor isto rice un an mai târz iu, în 195 3, dup ă moa rte a lui Stal in, şi a răm as
în acest post până în februarie 1957, după care a fost numit şef al secţiei medievale
de la Muzeul de istorie a orașului București, pentru ca, spre sfârşitul anului 1959, să
se reîntoarcă la direcţia monumentelor istorice. După cinci ani, Mihai Berza, care a
pus temeiul Institutului de Studii Sud-Est Europene și care i-a fost nu numai mentor
dar și un foarte fidel prieten și admirator, l-a numit cercetător principal la acest
important institut,
Plecat la Atena, în mai 1970, la un congres internaţional, Petre Năsturel a ales
libertatea, cu toate grelele consecințe pe care le presupunea această hotărâre într-o
vreme când Securitatea recurgea la tot felul de piedici pentru a împiedica evadarea
din marea închisoare care devenise țara noastră. Nu pot uita o întâlnire pe care am
avut-o, eu și soția mea, la scurt interval de la plecarea lui Pierrot, cum îi spuneam
noi, în marele pare de la șosea, cu sculptorița Tamara Năsturel, când am aflat de
cercetările aprige ale Securităţii, dar și de curajul acestei admirabile soţii. Patru ani

98
 Căutări în orizontul timpului

Nă st ur el re vi ne la Pa ri s și da to ri tă im po rt an țe i
mai târziu, în sept em br ie 19 74 , Pe tr e
co ur s la So rb on a şi ce rc et ăt or la Ce nt re Na ti on al
studiilor sale este nu mi t ch ar gé de
mâ ne pâ nă la pe ns io na re a sa , la 2 ap ri li e 19 88 .
de la Recherche Scientif iq ue , un de ră
la So rb on a cu rs ul de di pl om at ic ă bi za nt in ă,
Dar şi după pensio na re îş i co nt in uă
n ă m că în de ce mb ri e 19 79 , de ci la ci nc i
eb ui e să m e n ţ i o
înființat special pentru el. Tr do ct or at , cu su bi ec tu l
Pa ri s, Pe tr e Nă st ur el su sț in e un no u
ani de la sosirea sa la ic at ă, va fi ti pă ri tă cu
ai ns du M o n t At ho s, lu cr ar e ca re , am pl if
Les documents roum re la ti on s du mi li eu du X I V
Ro um ai ns . Re ch er ch es su r le ur s
titlul Le Mont Athos et les editată la Roma de fi in d
co le cţ ia „O ri en ta li a Ch ri st ia na An al ec ta “,
siécle à 16 54 , în
Institutul Pontific al de St ud ii Or ie nt al e.
i u l al n o u ă l e a Pe tr e N ă s t u r e l a pu bl ic at
Vom aminti, de a s e m e n e a , că în d e c e n
e ce rc et ăr il or lo r în le gă tu ră cu cu ce ri ri le
e a n u re zu lt at el
împreună cu Nicoară Beldic p r e c u m ş i d e s p r e vl ah ii ba lc an ic i,
B a l c a n i și în î m p ă r ă ț i a T r a p e z u n t u l u i ,
ot o m a n e în do il ea d u p ă d o c u m e n t e ,
ed it e bi za nt in e ș i gr ec eş ti , ia r ce l de -a l
prim u l d u p ă iz vo ar e in di n d e c e m -
hi ve le o t o m a n e . A p o i că , d u p ă re vo lu ţi a
de a s e m e n e a n e p u b l i c a t e , di n ar to ri e
b o r a r e a la A n u a r u l In st it ut ul ui de Is
89 , Pe tr e N ă s t u r e l și -a re lu at c o l a
brie 19 st it ut ul ui d e Is to ri e di n B u c u r e ş t i ,
n o p o l “ di n Ia și , p r e c u m ş i la re vi st a In
„ A . D. X e cu P a u l C e r n ă v o d e a n u ş i
c o m u n e t u Ș t e f a n G o r o v e i di n Ia şi ş i
activând la su bi ec te
Const a n t i n B ă l a n di n Bu cu re șt i. e s i o n a l ă ,
ă t u r a p e r m a n e n t ă , s o l i d a r i t a t e a p r o f
De altfel, trebuie să sublin i e m l e g
u r e l c u c e i c a r e a u s t u d i a t ș i a u s c o s
b i l ă tr ad iț ie c u l t u r a l ă a lu i P e t r e N ă s t
dar şi d e n o G e o r g e B r ă t i a n u , M i h a i
e v u l m e d i u r ă s ă r i t e a n , ca d e p i l d ă
la l u m i n ă re al it ăț i d i n m e n i t m a i su s,
c h e , d i n t re cei pe car e i - a m p o
Emil Lăzărescu, E m i l C o n d u r a
Berza, m i l V â r t o s u , A l e x a n d r u E l i a n ,
u , D . M . P i p p i d i , E
dar şi N. Bănescu, Vasile Grec G e o r g e D . F l o r e s c u , l o n
d o ţ e a n u , M a r i a H o l b a n ,
Maria Musicescu, Aurelian Sacer ru cei
s t ă g r a t i t u d i n e p e n t
C o r i n a N i c o l e s c u , S o r i n U l e a . A c e a
Do n a t , P e t r e D i a c o n u , d i n a d o l e s c e n ț ă ,
r e i- au î m b o g ă ţ i t c u n o a ș t e r e a î n c ă
care l-au a j u t a t î n f o r m a ţ i a sa , c a c a r e
n li ce u, L y s i m a q u e O Q e c o n o m o s , p e
, d e p i l d ă , p r o f e s o r u l d e g r e a c ă d i
cum a fo st l u c i r e a B i z a n ț u l u i , a p o i p r o f e -
e 1 4 a n i ș i c a r e i- a v o r b i t d e s t r ă
l-a întâlnit la v â r s t a d e a n B a y e t ş i J u l e s
n c i l e S o r b o n e i î n an ii 1 9 4 2 - 4 3 , J
sorii pe care i- a a u d i a t d e p e b ă n e f e r i c i r e ,
rt ur ar , t r ă s ă t u r ă to t m a i ra ră , d i n
o t r ă s ă t u r ă a î n a l t u l u i că
Marouzeau, este u r i l e v e c h i i sa le f a m i l i i d a r ș i p r i n re la ți il e
no i. N u n u m a i p r i n l e g ă t
la generaţiile mai s ă se l e g e p e n t r u t o t d e a u n a d e c e i c a r e
o n a l , P e t r e N ă s t u r e l a î n ţ e l e s
pe plan profes i r e f ă c e a pa rt e.
r a s p i r i t u a l ă a p o p o r u l u i d i n c a
pur t a u m a i d e p a r t e f l a c ă m ă n u n t e l o r , c a r e î i
c u n o a ş t e r e , d e c e r c e t a r e a a
Este înzestrat c u o s e t e d e ş i l u c r ă r i d e
i t a t e a i s t o r i c ă , d a r s ă r e a l i z e z e
ă ș i s ă a d â n c e a s c ă r e a l
permite să cunoasc u l t i m e a l e u n o r c o n v e r g e n t e ş i t r ă s ă t u r i g l ă -
r e a s e m n i f i c a ţ i i l o r i
sinteză, de prezenta i , a c e l e i b i z a n t i n e , a c e l e i s l a v e , a c e l e
e r e a p e r f e c t ă a l i m b i i g r e c e ș t
suitoare. Cunoașt n p e r i o a d e d i f i c i l e p e n t r u m u n c a d e c e r c e t a r e ,
d i r e c t c u i z v o a r e l e ( î
latine, contactul n o a s t r ă ş i a c e a s t ă i n s t a b i l i t a t e i s t o r i c ă ,
e c a r e l e - a a v u t g e n e r a ț i a e
în condiţiile in g r a t e p
r m e c a p e p ă r i n t e l e L a u r e n t ş i p
a r e , O c u r i o z i t a t e v i e , c a r e î l f e
aceste mutații dăunăto a l - o c u r i g o a r e a ș t i i n ț i f i c ă , a u f ă c u t c a P e t r e
i l L ă z ă r e s c u a î n a r m
care regretatul Em ț ă î n d o m e n i i d i f e r i t e , d a r c a r e s e l e a g ă d e
d a c t e z e s t u d i i d e r e f e r i n L e M o n t
Năs t u r e l s ă r e
s a l e r e a l i z ă r i , c u l m i n â n d c u
n t i n e , s u b i e c t u l m arilor
relațiile româno-biza 1 9 8 6 , A s t f e l , a p u b l i c a t î n c e l e a p r o a p e 1 5 0 d e
s . , t i p ă r i t ă î n
Athos et les Roumain i a s a ş i s t u d i i d e s p r e l e g ă t u r i l e g r e c o - r o m â n e ,
m ă r ă b i b l i o g r a f
titluri pe care le nu o - b a l c a n i c e , s t u d i i d e s p r e t r e c u t u l B i s e r i c i i
l e g ă t u r i l e r o m â n ,
postbizantine, apoi r o m â n e a s c ă , s t u d i i d e s i g i l o g r a t i e , h e r a l d i c ă
e s p r e a r t a v e c h e e
române şi, implicit, d i c ă , f ă r ă d e c a r e n u e s t e p o s i b i l ă o c e r c e t a r
g i e ș i d i p l o m a t
numismatică, genealo a d ă u g a t a c e s t o r a s t u d i i d e h a g i o g r a f i e ș i g e o g r a f i e
l ă , i n d i f e r e n t d e d o m e n i u , a
me d i e v a
99
 PAVEL CHIHAIA
—

istorică, aprofundând relațiile româno-otomane, în continuarea celor româno-bizan-

tine, apoi cercetări depre trecutul vlahilor balcanici, aducând contribuții importante
la istoria literaturii române vechi.
Din cultura bizantină, continuare a culturii Greciei antice, din care s-a nutrit
întreaga cultură europeană, Petre Năsturel a aprofundat relaţiile acesteia cu Ţările
Române, noua realitate, „Bizanţ după Bizanţ“, după cum a scris Nicolae Iorga. Petre
Năsturel, demn urmaș al marelui savant, a urmărit, pe de-o parte, felul cum Ţările
Române aw menținut vie în Răsărit flacăra creștinismului şi a spiritualității antice, iar
pe de alta, modul în care ele au pus stavilă înaintării otomane, încadrându-se în așa-
numitele cruciade târzii. Acum, după o jumătate de secol de regim totalitar în
România, în care s-a încercat aneantizarea etosului românesc, activitatea lui Petre
Năsturel, efortul și reușita sa de a contura trăsăturile specifice ale culturii românești
ne apar cu atât mai luminoase.

(Observator — Miinchen, VI, 1993)

 Capitolul IX

Alexandru Alexianu

ACEST EV MEDIU ROMÂNESC

(Recenzie)

Ed it ur a Me ri di an e, în co le cț ia „A rt e si
Tipărite cu două decenii în urmă, la
Mo de si ve șm in te di n tr ec ut [1 97 1] și Ac es t
civilizaţii“, volumele lui Al. Alexianu, e
en ță de os eb it ă, ma i cu se am ă în sc ri er il
Ev Mediu românesc [1973], au găsit o audi ut
to ri tă și fe lu lu i pi to re sc , co lo ra t, în ca re au to ru l și -a co nc ep
de po pu la ri za re , da
le -a u cit it și au re pr od us o se ri e de
expunerile. Totodată, mulți intelectuali de af ir ma ţi il e
pe ca re le -a u gă si t în ac es te căr ți. Nu o da tă mi s-a vo rb it
cons id er aţ ii me di u
tu ră cu me nt al it at ea , ins tit uţi ile , tr ăs ăt ur il e ev ul ui
lui Al. Al ex ia nu în le gă
en tu zi as tă da r fo ar te st ră in ă de re al it ăț il e — și aș a
românesc, in te rp re ta te cu in oc en ță
destul de puţin cu no sc ut e — al e tr ec ut ul ui no st ru .
cu ev en im en te sa u m o n u m e n t e di n Ap us ,
Frecvente şi ne po tr iv it e an al og ii
da tă ri fa nt ez is te , at ri bu ir i li ps it e de te me i, li ps ă
comparații gratuite pe sc ar a ti mp ul ui ,
il or se în tâ ln es c la to t pa su l.
de proprietate a termen if ic ă di sp ar de la si ne și
că as tf el de lu cr ăr i fă ră va lo ar e şt ii nţ
S-ar putea afirma fă ră vi it or al oc ea nu -
ti te , ca at ât ea sc ri er i că zu te pe fu nd ul
nu trebuiesc măcar amin re le -a m fă cu t în ac ea
re ma rc at în să , re ci ti nd co me nt ar ii le pe ca
lui de tipărituri. Am op ri a- mi co nc ep ți e
ca re nu le -a m pu bl ic at , că el e re le vă pr
vreme, în 1974, şi pe ma i tâ rz iu în le gă tu ră cu
mâ ne sc , pr ef ig ur ân d lu cr ăr il e me le de
despre evul mediu ro st ă ep oc ă.
te nd in țe le , in fl ue nț el e şi mo de le le di n ac ea
mentalit at ea , m ar fi p r e l u a r e a
ac ti tă ți di n că rț il e lu i Al . A l e x i a n u , c u
De fapt, o serie de inex d a u u n s i n g u r e x e m p l u —
m i t „ N e g r u V o d ă “ — ca să
necritică a personajului denu de si gu r, o p o r t u n ca ve st ig ii d e
st re co ar e în sc ri er i m a i re ce nt e. Es te ,
co n t i n u ă să se vo ti ve al e p r i m i l o r
lt ur a r o m â n e a s c ă , c u m ar fi ta bl ou ri le
mare importanță pentru cu să c a p e t e in te rp re tă ri le ca re li se
e d e că tr e Al . A l e x i a n u ,
voievozi, îndelung comentat î m p r e u n ă cu c o m e n t a r i i l e d e s p r e
c o n s i d e r a t n e c e s a r ca ,
cuvin. Motiv pentru care am p u n c t e l e no as tr e d e v e d e r e p e m a r -
vo ti ve , să m ă r t u r i s e s c ci ti to ri lo r ș i
aceste ta bl ou ri
gin e a u n o r ap re ci er i ne po tr iv it e.

r e i ti tl u a t r a g e a t e n ț i a p r i n t r - u n
s t E v M e d i u R o m â n e s c , a l c ă
În cartea A c e î n a c t u a l i t a t e , d u p ă n u m a i
a a p o d i c t i c , A l . A l e x i a n u r e a d u c e
demonstrativ c a r e s e v r e s a M o d e ş i v e ș m i n t e
z e d i n c a r e s - a n u t r i t ş i l u c r a r e a
doi ani, o serie d e t e z e ș i i p o t e c o n s i d e r a ţ i i ş i
e i n v i t ă , r e p e t â n d o s e r i e d e „
a r e a u t o r u l î n s u ș i n
din trecut — la c a p ă r e a n i c i c u m , e l f i i n d c o n s i d e r a t s f â r ş i t
“ — e v u l m e d i u n u
judecăţi de valoare e n t o “ r o m â n e s c , î n c a r e ț ă r i l e r o m â n e s - a r f i
t u l u n u i i m a g i n a r „ t r e c
înainte de începu c a r e p r i m a p a r t e e r a i n t i t u l a t ă f ă r ă e z i t a r e
r e a “ J o r ( m o t i v p e n t r u
aflat de la „descăleca Î n v o l u m u l a p ă r u t r e c e n t , A l . A l e x i a n u
U n t r e c e n t o r o m â n e s c " ) .
„Zorile Renașterii. m i s e d e i s t o r i o g r a f i a r o m â n e a s c ă , i n t i t u l â n d
r i i î n d e o b ş t e a d
face concesii periodiză .
i m a d i n t r e c e l e c i n c i p ă r ţ i a l e c ă r ț i i s a l e , d a r ș i
n e s c n u n u m a i p r
Acest ev mediu româ
101
 PAVEL CHIHAIA

po tr iv a un or ev en tu al e ob ie cţ ii , da r în ur mă to ar el e
întreaga lu cr ar e, ca o pa vă ză îm
de li mi te le ac es tu i ev me di u, în to rc ân du -ș i
patru părți se de sp ri nd e, in co mo da t
e. Tu de câ nd du pă in te rv al ul pe ca re au to ru l îl
privirile către fasc in an ta sa Re na șt er
di u, ac es ta s- ar fi me nţ in ut în ță ri le ro mâ ne pâ nă
acordă de da ta ac ea st a ev ul ui me
ea . În ce ea ce pr iv eș te Re na șt er ea (p e ne dr ep t
cătr e sf âr şi tu l se co lu lu i al XV -l
tr ă) , că re ia Al . Al ex ia nu îi fo rm ul ea ză un al do il ea
vi tr eg it ă de is to ri og ra fi a no as
ci rc um sc ri să nu ma i la se co lu l al XV I- le a, în pa rt ea a
cert if ic at de ex is te nț ă, ea es te
te re în Pr in ci pa te “ (d eş i, la dr ep t vo rb in d, no ți un ea de
doua a că rț ii , in ti tu la tă „R en as
Principat s-a născut de-abia în 1859). lor
it ă su ma r, nu co re sp un de în să co nv in ge ri
Această nouă periodizare, oglind
pr ev in ă în că di n ca pi to lu l in tr od uc ti v, cu tit lul
intime ale autorului, care ține să ne
în tr ea ga ca rt e) , că „R en aș te re a a vi eţ ui t la no i
„Acest ev mediu românesc “ (acoperind
ân d fo rm al că a ex is ta t un ev me di u ro mâ ne sc ,
încă de la descălecare“. Conced
nc ip at ul ul tr am on ta n. .. [a ] pr im it fă ră în ce -
domnia sa rămâne totuși de părerea că „pri
tare efluvii prim en it oa re şi su fl ul co nt ag io s al no il or im pu ls ur i. .. “
nt ru a ne do ve di exi ste nța în țăr ile ro mâ ne a
Care sunt argumentele autorului, pe
Renașterii?
Re na șt er ii pe câ nd „l up ta se ră la Ne ap ol e și
1) „Românii“ au cunoscut valorile
Veneţia sub flamurile regelui Ludovic al Ungariei“.
2) loan Corvin de Hunedoara „înv ăț as e frâ nce ște la Mi la no “ (p en tr u aut or fr ân c
= italian, nu occidental).
3) Câţiva florentini şi veneți eni se sta bil ise ră „pe ntr u co me rț în vec ină tat ea
țărilor noastre.
4) Genovezi ca Petru de Gravaigo sau Hector Mansano țineau la Suceava
depozite însemnate de pălării lucrate din păr de cămilă.
În sec olu l al XV- lea , Ren aşt ere a ar fi inv ada t lit era lme nte țări le rom âne , cum
s-ar deduce din următoarele:
1) Ali anţ ele pol one ale lui Ale xan dru cel Bun şi „le găt uri le cu oam eni i din
peninsulă“.
2) Rel aţi ile lui Ște fan cel Mar e cu „ce tat ea lag une lor “ (ad ică Ven eţi a) „vo r ñ
cunoscut o adevărată maree artistică italiană“.
Această „maree“ este evidentă, deşi ea nu poate fi descrisă, nu putem afla
dovezi, dar nu se poate ca ea să nu fi existat, autorul ne-o. mărturiseşte atât de
convingător, încât trebuie să-l credem: „Ea [adică Renaşterea] se insinuase mai întâi
prin cetăţile genoveze... și prin atâtea schimburi cu florentinii [?] şi mai apoi cu
venețienii. De pe urma vechilor înrâuriri se mai deslușesc astăzi doar şterse urme.
Dar chiar și aceste sărmane vestigii din filonul renascentist al trecutului probează
pătrunderea ce va fi avut loc [acest viitor II atât de scump diletanților în istoriografie
și vânătorilor de «descoperiri senzaţionale» care nu angajează la nimic şi permite
desfășurarea oricărei ipoteze) cândva [?] pe aceste meleaguri“ (pag. 75).
Desigur, această „Renaștere“, redusă la câteva elemente de suprafată, îndepăr-
tată de trăsăturile ei definitorii, vădește doar că autorul ignoră în întregime caracterul
propriu al artei vechi românești. În intenţia lui Al. Alexianu, partea a treia a cărții,
intitulată Vremea lui Mihai Viteazu vrea să pună în lumină o epocă de înflorire
culturală și contururi originale. Iată însă care sunt subiectele: „Din peregrinările unui
fals portret de domniţă din veacul al XVI-lea“; „Necunoscuta de la curtea
împărătească din Praga“; „Divagaţii pe marginea unui portret de voievod necunoscut“.
Partea a patra a cărţii nu mai are enunțate, în titlu, trăsăturile epocii respective.
Autorul consideră că secolul al XVII-lea poate fi caracterizat lapidar printr-o înşiruire
de categorii sociale în fruntea căreia domnia sa aşază (dintr-o preferință subiectivă

102
 Căutări în orizontul timpului

, par tea a pat ra se va int itu la „C ro ni ca ri , vo ie vo zi ,

explicabilă) pe „cronicari“. Așadar
ma i toț i voi evo zii și uni i cro nic ari au fos t și cti tor i, și
ctitori, ostaşi“ (uitându-se că
că, te rm en ul „os taş “ nu sp un e ni mi c pen tru evu l me di u ro mâ ne sc ).
Dar dacă în partea a pat ra aso cie rea mai mul tor cat ego rii soc ial e a avu t în ved ere
a cti tor ilo r, car e apa r în mo d nea ște pta t înt re
diferite îndeletniciri (cu excepţia celei
voievozi şi ostași), în partea a cin cea găs im lao lal tă, „Zu gra vi și târ gur i din vea cul
ea îns uma cap ito le atâ t de deo seb ite cu m sun t „Tâ rgu ri
trecut“, aceasta pentru a put
și ref lex ul lor [?] în art a pla sti că a tim pul ui“ ȘI În legătură
românești de odinioară
cu portretele Dudeștilor.
de st ru ct ur ar ea înt reg ii căr ţi, la fel de de co nc er -
În afară de problemele legate
de ic on og ra fi e și art ă ve ch e pă mâ nt ea sc ă“ (i co no -
tantă ca şi subtitlul „Însemnări
a, co mp oz iț ia etc . — fii nd su bo rd on at ă no ți un ii ma i ge ne ra le
grafia — ca şi perspectiv
rm en pr ea va g pe nt ru o lu cr ar e cu pre ten ții ști inț ifi ce)
de artă, iar „pământească“ un te
e — în le gă tu ră cu me to da de ce rc et ar e, cor ect i-
ar fi mai multe de spus — prea mult
tudinea raționamentelo r, de sp re sc ru pu le le și pr ob it at ea ști inț ifi că ale au to ru lu i.
de la câ te va ști ri în le gă tu ră cu un pe rs on aj ,
Foarte adesea, domnia sa pornește
e, pe ca re le as oc ia ză cu alt e sti ri, alt nu me sa u
de la un simplu nume sau o imagin
pu r fo rm al e. (D e pi ld ă, Ni co lo La va di tt i va
altă imagine, pe criteriul unei similitudini
și ul ti mu l est e de sc ri s în do cu me nt cu alt e tră să-
fi identificat cu Lividi Nicolski — de
Cr et a va că pă ta da te le bi og ra fi ce al e lui
turi morale decât primul ; Nicolae din
„Nicola, un zugrav român“ din Cluj etc.).
i — ma i to td ea un a în su mâ nd el em en te ca re nu au
Odată stabilite aceste asociaţi
ru l în al ță cu fe br il it at e tot fe lu l de ed if ic ii fa n-
nimic comun unele cu altele —, auto
iu l de pl ec ar e. As tf el se im pr ov iz ea ză la
teziste, la fel de neverosimile ca și teme
en te in ex is te nt e, co nj un ct ur i de op er et ă. Au to ru l nu
repezeală false biografii, evenim
pu ți n de af ir ma ţi il e sa le , ma i to td ea un a ap o-
se simte obligat să se îndoiască câtuși de
de câ t ac el ea pe ca re le co ns id er ă, de la bu n în ce pu t,
dictice, nu încearcă alte drumuri
ca ducând către adevăr.
at cu ca re îş i de st ăi nu ie in ve st ig aţ ii le și
Tonul superior şi sentențios, stilul înflor
ta pe ci ti to ru l ne av iz at , că ru ia i se ad re se az ă cu
- concluziile sale entuziaste, pot deru
de pr ob le me le mi no re di n is to ri og ra fi a
precădere Al. Alexianu şi care ia cunoștință
mi st er , de sc an da l, de in tr ig ă pi ca nt ă.
noastră, cele cu iz de
re pr et in de să pu nă în lu mi nă es en ţa
Dacă parcurgem sumarul acestei cărţi, ca
în să do ar în pr im a pa rt e, cu m am ar ăt at — co n-
evului mediu românesc — înghesuit e
se ri e de su pe rs ti ți i fă ră te me i is to ri c, de lo cu ri co mu ne al
statăm că el co nţ in e o
re nu li ps es c ni ci „A pr od ul Pu ri ce “, ni ci
istoriografiei, de subiecte de senzație din ca ca re
un os cu ta de la cu rt ea îm pă ră te as că di n Pr ag a“ şi
„Fetel e lu i Dr ac ul a“ , ni ci „N ec
vădesc fervoare a pe nt ru po pu la ri ta te a ac es tu i au to r.
şi Al . Al ex ia nu , „a r pu te a ră mâ ne pe
„Cititorul acestor pagini“, mărturiseşte însu [7 ],
fa ța lu i ma ri vo ie vo zi ba st ar zi in tr aţ i în le ge nd ă
alocuri nedu me ri t. Tr ec pr in
îm pi et ri te [? ], pr et en de nț i pr ib[?]
eg i, ti ra ni ci zi
strașn ic e do am ne și ju pâ ni țe ad ân c
mn iș or i. .. Se am in te sc .. . în tâ mp lă ri is to ri ce de
superbi, co nd ol ti er i pă mâ nt en i (? ], do
ar av ea ni mi c co mu n cu un pr et in s colocviu
mult petrecute, de-o manieră [?] ce n-
ag . 8) . |
despre artă” [?] (p ei şi me to de i
er aţ ii ge ne ra le as up ra st ru ct ur ii că rț ii , co nț in ut ul ui
La aceste co ns id
ău gă m fr ec ve nt el e şi su pă ră to ar el e an ac ro ni sm e,
de cercetare, nu se po at e să nu ad
ed it at fa nt ez is te (a ut or ul cu no sc ân d și ve rs iu ni ma i
interpretă ri le fo rţ at e, un eo ri pr em
ar ea ac el ei aş i pr ob le me ), de za co rd ul în tr e te xt şi
apropiate de ad ev ăr în so lu ți on
aparatul de referință. ol ix it at ea , li ps a de
sf âr şi t ex pr im ar ea si nt ac ti că şi le xi ca lă în ca re pr
Am lă sa t la
+

103
 PAVEL CHIHAIA

e su nt n u m a i câ te va di n de fe ct el e ac es te i
proprietate a termenilor , be ţi a de cu vi nt
de li mb ă r o m â n ă și in di gn ar ea un ui a de sp e-
cărți care stârnește stup oa re un ui ci ti to r
cialitate.
3k

co ns id er aț ii ) ar pu te a fi so co ti te , pe bu nă
Pag. 7: „A lt el e (s -a vo rb it an te ri or de
se rv ăr i în ma rg in ea un or le ct ur i în tâ mp lă to ar .
e“
drep ta te , ca fi in d do ar si mp le ob
i. .. f:
Considerațiile ar putea fi simple observăr bi se ri ci le
re ne -a u îm po do bi t nu nu ma i
Pag. 7: „lumea istoriei... meșterilor ca
sau casele, da r şi tr ai ul ce l de to at e zi le le “ [? ].
al ă, di n vr em ea ca va le ri sm ul ui .r om â-
Pag. 7: »... lămurind o legendă mediev
nesc...““ [?]
pl in ă Re na șt er e eu ro pe an ă, cu se mn el e ei pe
Pag. 7: (sec. XVI) „Ne aflăm în
mâ ne as că me mo ra bi lă [? ] po ar tă ac um
scuturi [?] și fiecare gest și fiecare faptă ro
os eb it , în ca dr ân du -s e, cu vo ia sa u fă ră vo ia cu iv a
pecetea acestui climat spiritual de
ri i“ ], în tr -u n an sa mb lu ma i la rg de cu lt ur ă [c ar e? ]
[săgeată la contestatarii „Renaște
depășind fruntariile Principatelor“.
ro mâ ne sc , du pă Al . Al ex ia nu : „N um ai at un ci
Pag. 10: Definirea evului mediu
me di u ro mâ ne sc , atâ t de in eg al și co nt ro ve rs at în
am fi putut reconstitui... acest ev
iu şi de co nc er ta nt , [?] ev al cr uz im il or și al ha ru lu i
manifestările lui [?], contradictor
lb at ec și cu vi os în ac el aş i ti mp , cu oa me ni i lui
[7], când mistic și când atroce, să
ori vo ie vo zi [d ar țăr ani i, rob ii, tâ rg ov eţ ii etc .?] ,
aprigi [?] poporeni [?] sau jupani
deopotrivă separați de crunte [?] le gi fe ud al e da r înf răț iţi pr in me nt al it at ea lor ci ud at ă
it ă di n pr ez en t] și pr in in te re se le lor co mu ne [c ar e? ] ca în
[de ce ciudată? Doar priv
sânul unei mari ginți primitive [?] agrare...“
Pag. 12: Pentru a dem ons tra con son anț a obi cei uri lor mol dov ene şti și occ ide n-
tale, Al. Alexianu com par ă înă lța rea bis eri cil or de la Taz lău și Ne am ţ de căt re Şte fan
cel Mare, după lupta de la Cod rii Cos min ulu i, cu zid ire a cap ele i San ta Mar ia de căt re
Fra nce sco de Gon zag a, bir uit or la For nov o împ otr iva lui Car ol al VII I-l ea. Dar
astfel de bis eri ci vot ive , înă lța te în urm a uno r vic tor ii, sun t fre cve nte în toa tă Eur opa
încă din vremea cruciadelor.
Pag. 12: Al. Alexianu compară raporturile lui Ștefan cel Mare şi Daniil
Sihastru l, desp re care ne vorb eşte o lege ndă târzi e, cu cele (doc umen tate ) desp re regi i
Franţei și Dionisie Cartusianul.
Pag. 13: Faptul că supușii își plângeau regii în Franța, iar moldovenii pe Ştefan
„cel Bun“, este — după Al. Alexianu — o altă dovadă că „Principatele se încadrau într-
un ansamblu mai larg de cultură“.
Pag 14: Al. Alexianu își permite să polemizeze de sus cu André Grabar, referi-
tor la autorul scenei „Descoperirea Sfintei Cruci“ de la biserica Pătrăuți, pe care o
socotește, în mod absurd, „drept una dintre cele mai realiste interpretări moldovenești
din Quattrocento“, adică reprezentând „ostaşi“ moldoveni din 1474.
„Să fifost oare Gheorghe din Tricala cel îngropat în Moldova patruzeci și trei
de ani mai târziu, autorul acestei cavalcade, cum presupunea, fără prea mult temei,
André Grabar? Ori alt zugrav de școală cretană? N-am crede“,
Și aduce, lapidar, argumentele proprii:
„ „Atitudinea războinică a personajelor şi felul de tratare [?] a acestei teorii de
sfinti călări se trădează a fi de inspiraţie nemijlocit [7] apuseană“.
lată o analiză care șterge tot ce s-a spus despre această frescă! Analogia pe care
Al. Alexianu o stabilește cu „frumuseţea frescelor contemporane de la Arezzo, ale lui
|
|
€

104
 Căutări în orizontul timpului

Piero della Francesca“ nu este concludentă, subiectele celor două fresce fiind diferite.
(Vezi Amold Wihelm von Bode, Die Kunst der Friihrenaissance in Italien, Berlin,
1926, pag. 302).
Pag. 15: Masolino de Panicale (1383-1440), care îl însoţeşte pe Pipo Spano în
Ungaria și Banat între 1424-1426, este bănuit a fi pătruns „poate și în Ardeal... [Apoi,
de a fi pictat în tempera pe lemn „Viața Sfântului Ioan de la Suceava“. Dovada?]
Analogia ar putea fi confirmată, poate, numai de faptul că și în costumaţia italiană și
în coafa bărbătească, atât de caracteristice, ale genovezului pârâș din icoana
moldovenească, există elemente asemănătoare de croială și stil, care le apropie de
îmbrăcămintea și pălăria sfântului personaj din fresca reprezentând viața Sf. Petru,
pictată de Masolino la biserica del Carmine“.
Aşadar, simpla similitudine vestimentară duce la atribuirea picturii raclei
Sfântului loan unui meşter care n-a trecut în viața lui prin Moldova! Autorul măr-
turiseste sincer că aceste asemănări — care, în realitate, pot fi extinse pe o arie euro-
peană foarte largă și care rămân neconcludente — i-au permis să își dezvolte teoria
scumpă a unei Renaşteri de tip italian în țările române.
Pag. 15: „Și tocmai pe această contemporaneitate mizăm [?] aici în înțelegerea
fenomenului arti stic rom âne sc, con dam nat altf el să răm ână pent ru noi un mira col
izolat şi stin gher [?] inex plic abil doar [?] prin sim pla înrâ urir e a unei arte biza ntin e
din vremea Paleologilor“. “
Prin urmare, auto rul con tes tă evi den ţa arte i neo biz ant ine din țări le rom âne , înte -
meiat pe urm ăto are le dov ezi ale pre zen ţei Ren așt eri i (dar de ce ace ast ă pri mă par te
se intitulează „Acest ev mediu românesc“?):
1) Ştefan cel Mare îna lță dup ă vic tor ie bis eri ci, dre pt mul țum ire . (Da r ace st
obicei nu aparţine numai Renașterii.)
2) Stefan cel Mare întâlnește pe Daniil Sihastrul.
3) La Pătrăuți se rep rez int ă un sub iec t pe cât e aut oru l îl con sid eră ide nti c cu cel
zugrăvit de Piero del la Fra nce sca , dar car e, în rea lit ate , est e alt ul. În bis eri ca
riţ ia cru cii pe cer , iar în cea ita lia nă de găs ire a cru cii
moldovenească este vorba de apa
pe care a fost răstignit Iisus. i
le, pic tor ita lia n (bă nui t a fi zu gr ăv it rac la lui lo an cel No u
4) Masolino da Panica
din Suceava!) îl însoţeşte pe Pippo Spano în Banat.
at în se co lu l al XI II -l ea ) zi de şt e şi zu gr ăv eș te (d ar
5) Meșterul Manole (proiect
nicăieri Meşter ul Ma no le nu tr ec e dr ep t zu gr av ) ca şi Gi ot to .
ân tu lu i Fr an ci sc , zu gr av ul de la bi se ri ca
6) Așa cum Giotto zugrăvește viața Sf
te i Fi lo ft ei a (d ar ac ea st ă di n ur mă pi ct ur ă
Sf. Nicolae Domnesc pictează viața Sfin
se co le lo r al XV II I- le a şi al XI X- le a) .
aparţine în mod sigur
să ra ce (ş i co nt es ta bi le ) po st ul ea ză Al . Al ex ia nu
lată aşadar pe ce exemplificări
prezența Renașterii în țările române. ge nd ar , le ga t,
ru l co ns id er ă că „m eş te ru l Ma no le “, pe rs on aj le
Pag. 15 ; Au to
ge ș, tâ rn os it ă în 15 18 „a r fi pu tu t fì și
după cum se știe, de biserica lui Neagoe din Ar ar ti st , fl or en ti n,
vr em e în ca re un al t ma re
italian, trăind prin 1300-1330, în aceeași zi da r- ar hi te ct al
ie bi za nt in ă, ca Gi ot to , lu cr a şi el (1 33 1- 13 34 ) ca
pict or de fo rm aţ
e pe nt ru co ns tr uc ți a ca mp an il ei și fi in d to to da tă zu gr av ul
Do mu lu i, fă câ nd și pl an ur il
de la As si si . [C on cl uz ia se im pu ne de la si ne :] Aş a va îi
frescelor bi se ri ci i su pe ri oa re
sc ut de la Bi se ri ca Do mn ea sc ă, bi serică
fost poate și arhitectul-zugrav necuno
hărăzită Sf. Nicolae abia după 1352“. 51 /1 35 2 de
Sf ân tu l Ni co la e Do mn es c a fo st zi di tă că tr e an ul 13
Dar bi se ri ca /5 2 și
să u, Ni co la e Al ex an dr u, în tr e 13 51
voievodul Basarab, târnosită de către fiul
Să

id en t, de o al tă ec hi pă de me şt er i — de -a bi a în 16 39 ,
13 64 , și zu gr ăv it ă — ev

105
 PAVEL CHIHAIA

gr u“ [de ce „N eg ru “? ], ci Mi rc ea ce l Bă tr ân ad uc e
Pag. 16: Nu „Radu Ne
Tâ rn ov o, du pă că de re a țar atu lui (1 39 6) . eu s
moaştele Sfi nte i Fil ott eia de la
doi stâ lpi est ici ai na os ul ui bis eri cii Sf ân tu l
Pag. 16: Scenele zugrăvite pe cei
afl ă „pa tul “ cu mo as te le sfi nte i) apa rți n zu gr av ul ui
Nicolae Domn es c (în tre car e se
Vo in es cu . Un str at ant eri or a fos t zu gr ăv it de pic -
Die din Teius, du pă cu m a ară tat T.
XV II I- le a. Ni mi c nu jus tif ică pr es up un er ea aut oru -
torul Radu la mi jl oc ul ve ac ul ui al
pr im ei faz e de pic tur ă (di n 136 9).
lui că aceste scene aparțin re pr ez in tă
ur il e“ (d e ce nu ic oa ne ?) di n Mu ze ul Pa tr ia rh ie i ca re
Pag 17 : „T ab lo
au fo st zu gr ăv it e la în ce pu tu l se co lu lu i al XV I- le a, ci
„Viaţa pa tr ia rh ul ui Ni fo n“ nu
al secolului al XVII-lea. ca re
pi et ra ru l, ca re lu cr ea ză la „M ân ăs ti re a Bi st ri ţa la 15 02 “ și
Pag. 20 : Ma ne a
de ep oc ă“ , ap ar ți ne în re al it at e se co lu lu i al XV II -l ea (r es ta u-
iscă le şt e „c u du ct sl av on
l no st ru „O em bl em ă ca nt ac uz in ă la Mu ze ul Na ţi on al de
ra re a di n 16 96 , ve zi st ud iu
Antichităţi“, în Revi st a Mu ze el or , V, (1 96 8) , nr . 4, pa g. 35 7- 35 9)
tot lui Ma ne a de la 15 02 , ap ar ţi ne în re al it at e
Pag. 21: Cetatea Poenari, atribuită
lui Vlad Ţepeş (cea de a doua fază).
Pag. 24 În legătură cu înă lța rea bis eri cii Sfâ ntu l Ni co la e Do mn es c; ,, .. . un
ere sân d toa tă lu me a cre şti nă din ace st sud -es t eur o-
important edificiu ortodox... int
pean amenințat de nec red inc ioş i“. Da r la 13 51 /5 2 nu se pu ne a în Ţa ra Ro mâ ne as că
problema invaziei turcești.
Pag. 25: Nu avem nic i un ind ici u că bis eri ca ant eri oar ă Sfâ ntu lui Nic ola e
Domnesc s-a rui nat din cau za unu i „lo c mlă ști nos “ (ca re poa te fi îns ă con sta nt la
biserica lui Neagoe).
Pag. 26: Moneda găsită de V. Drăghiceanu la săpăturile din biserica Sfântul
Nicolae Domnesc din Argeș nu a fost a lui „Ladislav Comnenul“, ci Cumanul.
Pag. 26: „Ce probează toate aceste urme dacă nu existenţa... unor curți Basarabe
mult anterioare celor domnești, putând fi datate către vremea lui Seneslav (1247)?“
Nu puteau fi „Basarabe“, fiind anterioare lui Basarab I (c. 1315-1351/52), pe
ai cărui succesori unii istoriografi îi numesc Basarabi. `
Pag. 26-27: Metodă: autorul deduce prăbuşirea bisericii anterioare Sfântului
Nicolae Domnesc, considerând legenda Meşterului Manole (legată, de altfel, de
tradiţie, de mânăstirea lui Neagoe), în felul următor:
„Dacă ar fi să dăm crezare eposului local (și, în lipsa oricăror alte dovezi
peremptorii [?], credem că s-ar cuveni să ne însușim [de ce?] datele acestui unic
«document» [o legendă constituie un document?] contemporan [de unde știm?)
existent, mustind de practici și superstiții medievale [?] care, ele singure, ar fi sufi-
ciente pentru a-i certifica autenticitatea şi vechimea [deci «practicile şi superstițiile»
pot certifica «autenticitatea», realitatea ştirilor dintr-o legendă] dincolo de orice
transfigurări [?] sau alterări posibile)...“
Pag, 27: Cei trei voievozi la care se referă legenda:
„Trei ziduri rele
De trei domni zidite
Și neisprăvite“
sunt de îndată identificați cu Seneslav şi Tugomir, care l-au precedat pe Basarab I (de
fapt nu știm dacă între Seneslav și Basarab nu au existat un număr de cneji şi dacă
cei doi au făcut parte din aceeași familie!)
„Pag, 27; În legătură cu dărâmarea bisericii anterioare celei cu hramul Sfântului
Nicolae Domnesc: „Pricină va fi fost, desigur, aşa cum arătam, nu fatalitatea sau
blestemul, ci pământul, impropriu a susține o asemenea clădire masivă“.
1) Nu știm dacă motivul ruinării monumentului a fost constituția solului.

106
S
 Căutări în orizontul timpului

2) Biserica anterioară celei actuale, nu a fost „masivă“, după cum au arătat găpă:
turile lui N. Constantinescu,
Pag. 27: După eşafodajul de presupuneri, prezentate drept realităţi, autorul are
aerul de a se înarma cu un spirit critic foarte lucid, mărturisind:
„Şi vom încerca oricând să demitizăm aceste exemplare [7] folelorice,
curățindu-le de seculara zgură mistică [7] şi de poezia așternută peste reportajul [7]
propriu-zis, stratificări care deformează faptul nud [7] pentru a descifra în versurile
lor, limpezite, doar întâmplările adevărate ce le-au dat naștere..."
Pag. 28: La pag. 22-23, Al. Alexianu identifică pe Radu I cu „Radu Negru“, dar
la pag. 28 afirmă că „Negru“ este „Io-Ivanco [?] Basarab I cel Bătrân, feciorul lui
Tihomir“.
Pag. 28: Despre presupusa ruinare a bisericii anterioare Sfântului Nicolae
Domnesc: „Un rapsod pământean, vreun bătrân aed [?] de la Argeș, sau vreun glusar
sârb , care cuno ştea pe de rost trist a isto rie a năru irii fost ului para clis , ridi cat în
trecute timpuri de niscai meșteri români din Poienari...“
1) Din epoca respectivă (prima jumătate a secolului al XIV-lea) știm câte ceva
despre relaţiile cu bulgarii, nimic despre cele cu sârbii,
2) Cetatea Poienari este zidită mai târziu de secolul al XII-lea (construită în
secolul al XIV-lea, rezidită în al treilea sfert al celui de al XV-lea).
Pag. 28-31: Este ridicolă încercarea de a prezenta scena „Pilda celui care a zidit
un turn“ drept ilustrarea activităţii meşterului Manole.
Absolut nimic, decât ipoteze ilogice, care nu pornesc măcar de la realități: nu
știm că bise rica s-a prăb ușit , leg end a meș ter ulu i Man ole apar ține seco lulu i al
"XVI-lea, personajele bizantine înfățișează cunoscutul text biblic.
Pag. 37- 38: Meş ter ul zug răv it la bis eri ca Str iei -Hu ned oar a, cu ins cri pți a citi tă
de V. Drăguţ (... roz ie) care pro pun e ipo tez a num elu i (Am b)r ozi e, este con tes tat de
AL. Alexianu. Citând o scr iso are din 134 5 a pap ei Cle men t al XV- lea , adr esa tă reg elu i
Ungari ei, aut oru l arat ă că în ea „se inv ocă , pri ntr e alte num e de voi evo zi şi cne ji
valahi, și numele lui (Am bro zie voy vod de Zap uş“ și aju nge la con clu zia că por tre -
tul de la Stre i rep rez int ă nu pe, meș ter , ci pe ace st voi evo d: „Ne gân dim că, poa te
atunci va fi îmb răc at hai na de cru cia t voi evo dul rom ân Amb (ro zie ) şi, în ami nti rea
sângeroaselor lupte, va fi poz at zug rav ulu i de la Stre i înd ată dup ă înt oar cer ea sa
acasă“, :
Autorul citează (dar nu aco lo un de s-a r fi cuv eni t) Hu rm uz ak i, Do cu me nt e, |,
București, 1887, pag. 680-697. «
ec ti vă est e vo rb a de „A pr oz ya de Za pu ș“ , nu de
Numai că în scrisoarea resp
a cu m ni- l pr ez in tă im ag in aț ia fie rbi nte a aut oru lui .
„(Ambyrozie“, aș
Pag. 40: Imaginea lui „Rad u Ne gr u vo dă ” car e ap ar e pe stâ lpu l ves tic di n na o-
sul bisericii Sfântulu i Ni co la e Do mn es c nu ap ar ți ne se co lu lu i al XI V- le a, cu m su sț in e
autorul, ci secolului al XVIII-lea.
Pag, 45: Nu Radu I a adus os em in te le Sfi nte i Fil oft eia în bis eri ca Sf ân tu l
, ci Mi rc ea cel Bă tr ân , car e do mn ea la ac ea st ă dat ă,
Nicolae Domnesc la 1396
Pag, 45; De unde știe autoru l că la 13 93 bis eri ca Sf ân tu l Ni co la e Do mn es c
Fil oft eia ? Ni mi c nu în dr ep tă țe șt e ac ea st ă pr es up un er e,
capătă și hramul Sfintei
e Al ex an dr u „î nc ep e zu gr ăv ir ea bis eri cii Sf ân tu l
Pag, 46: Nu voievodul Nicola
fiu l să u, Vl ad is la v I, la 13 69 , (V ez i ca p. „C on tr ib uţ ii la
Nicolae Domnesc“, ci
ri ca SI. Ni co la e Do mn es c şi bi se ri ca lui Ne ag oe di n
identificarea portretelor din bise
Curtea de Arges“ în Artă medievală, vol. 1.) fer i-
cu do am na sa An a, ap ăr ân d în fr es ca — di n
Pag, 46: „Vlaicu Vodă împreună la v |
co la e Do mn es c] . Im ag in il e lu i Vl ad is
cire nestricată — [din biserica Sfântul Ni

107
 PAVEL CHIHAIA

şi ale doamnei Ana au fost preluate de zugravii lui Pătrașcu cel Bun pentru biserica lui
Neagoe. Tabloul votiv al acestora, din biserica Sf. Nicolae Domnesc, a fost distrusă,
probabil cu prilejul „răzmeriţii“ din 1788. Zugravul Pantelimon preia, la 1827, imagi-
nile aceluiaşi voievod și ale domniței sale din biserica lui Neagoe și le zugrăvește, după
interpretarea sa, pe un nou strat de frescă în biserica Sf. Nicolae Domnesc,
Pag, 47: „Că, în sfârșit, în mintea ei [Anei, fiica lui Nicolae Alexandru?) trebuie
să fi încolțit şi iniţiativa pioasă a strămutării moaștelor [Sfintei Filofteia] de la
Târnovo la Argeş“. T
Moaştele au fost adăpostite în Țara Românească deoarece Bulgaria era căzută
sub turci. i
Pag. 47: Starețul Nicodim de la Tismana nu a fost fratele cneazului sârb Lazăr,
nici un document nu ne vorbește despre această înrudire.
Pag. 54: „Aprodul Purice“, care apare într-un document alături de un Movilă,
este înrudit, de autor, cu familia Movileştilor. Această asociere este demonstrată în
felul următor:
«Închipuib> credem noi, putea fi doar jocul de cuvinte bazat pe antinomia
Purice-Movilă, în acest «calambur» atribuit voievodului rezidând [?] și poanta şi
farmecul legendei. Un calambur născut din alăturarea acestor nume de familie,
apropiere și fuziune ce se vor fi petrecut și în realitate prin înrudirea lor, cum vom
vedea mai departe“.
Pag. 58: „...costumul metalic în care ne apare loan Corvin de Hunedoara în xilo-
gravura contemporană din cartea lui Johannes de Thurocz...“
Nu putea fi contemporană, deoarece loan Corvin trăieşte până la 1456, iar prima
ediţie (Ratdolt) a cronicii lui Thur6czi datează din 1488. .
Pag. 59: O mărturie a lui Matei Stryjkowschi despre chipul lui Ștefan cel Mare
din 1575 este considerată verosimilă, deoarece ea apare „mai apropiată de epoca lui
Stefan decât aceea a lui Ureche sau Neculce, deci mai demnă de încrederea noastră“.
Voievodul murind în 1504.
Pag. 61: „O pafta spânzura... de un lanţ masiv de aur...“ ( cel mult un medalion).
Pag. 61: Falsul lui Vasile Popovici primește certificat de autenticitate de la Al.
Alexianu. Acesta presupune că tabloul lui Ștefan cel Mare văzut de M. Stryjkowschi
la curtea lui Alexandru II Mircea a ajuns la Mânăstirea Putna, de unde a fost copiat
de Vasile Popovici. Toate dovezile de fals nu îl conving. (Vezi Remus Niculescu, Gh.
Asachi...„ în Studii și cercetări de bibliologie, I, 1955).
Pag. 62: Cronica slavă despre Vlad Țepeș „atribuită cu destul temei unui român
ortodox, ardelean de origine, rămas anonim, trăind în chiar vremea voievodului în
cetatea Buda,“ Dar I, S, Lurie (pe care autorul îl citează) atribuie lucrarea unui „autor
rus, pentru publicul rusesc“.
Pag, 62: „Mihnea cel Rău... era însurat cu o nobilă hărăzită lui de însuși Matei
Corvinul.“ Inexact, Prima soție a fost Smaranda, cea de-a doua — Voica (C.C.
Giurescu, Istoria românilor, II, partea întâi, București, 1937, pag. 142),
Pag, 64; Relativ la epoca Vlad Tepes: „Să nu uităm... că trăim un amurg de Ev
Mediu al tenebrelor“,.. Amurgul evului mediu românesc poate fi socotit secolul al
XVIII-lea, Autorul aplică în mod greșit — o dată mai mult — periodizarea occidentală
la realităţile românești,
Pag, 66; „Dracula poartă veșmântul comod şi simplu de toate zilele, straiele
modeste, lipsite de strălucire, pe care le obișnuia prin casă [?]“. Autorul presupune
că Vlad Țepeș a purtat în realitate veşminte mai somptuoase numai pentru că „sun-
tem de fapt cu un picior în Renaștere [?] şi... moda și eleganța apusului, acel lux fără
limită, cu care se împăunau [?] superbi tirani [7] ai Italiei în picturile lui Gozzoli, era
acum straiul râvnit...“*

108
 Căutări în orizontul timpului

[Cine? Moda, eleganța sau luxul... „era straiul râvnit“?]

Pag. 66: „Doar bogata bordură de perle a căciuliţei roșii și surguciul în stea [sur-
guciul = panașul nu poate fi „în stea]... trădează în persoana lui [7] pe un Basarab
în exil, un voievod detronat (cu figura teribilă de tigru zăvorât în cuscă) [?] rămas
totuşi mare stăpânitor şi domn...“ ,
Pag. 67: Relativ la realismul portretului lui Vlad Țepeș aflat în castelul din
Ambras, Tirol: „și apoi faţa se poate colora ușor la mânie după cum poate și păli,
când sufletul cade pradă altor sentimente... Or, gura lui este aici, în pictură, într-ade-
văr roşie ca sângele.“ (?)
Pag. 67: Autorul propune o întâlnire posibilă între miniaturistul raguzan Felix
Petaneic (1445-1517) și Nicolae Olahus (1493-1568), apoi la această ipoteză -
neverosimilă - adaugă alta. „Și posibilul contact chiar și de o clipă dintre acești doi,
l-am pune bucuros în legătură imaginară cu un alt portret al lui Țepeș, vreo copie
făcută la comanda lui Nicolae...“
Pag. 75: „... epoca lui Ștefan cel Mare, cu relaţiile domnului în cetatea lagunelor
[Veneţia] vor fi cunoscut [?] o adevărată maree artistică [?] italiană“,
Autorul nu ne spune care au fost relaţiile lui Ștefan cel Mare cu Veneţia și nici
în ce a constat ;„mareea artistică“.
Pag. 75: Relativ la racla de argint al Sfântului Ioan cel Nou: „Nu întâlnim aici
doar costumul orașelor Italiei, care îmbracă pe moldoveanul jucând rolul geno-
vezului“.
Ce îl îndreptățește pe autor să considere (consecvența punctului său de vedere
greșit, pe care îl putem constata și în volumul Mode și veşminte din trecut) că
moldovenii s-au travestit în genovezi?
Pag. 76: „Din șiragul zugravilor domniei, care vor fi lucrat pentru cucernicul
voievod Alexandru [cel Bun] se mai păstrează azi doar câteva nume, pe care le
aruncă la mal [?] rarele documente ale timpului...“ i
Pag. 76-77: Portretul ecvestru al lui Pan Teodor Vitolt din biserica de la Lujeni,
pe care autorul îl bănuește - fără temei - a fi fost „mercenar“ şi rudă cu doamna
Ringalla, este comparat cu o serie de portrete din Italia, numai pe simplul motiv că
și aici personajele apăreau călare: Apoi punându-și întrebarea: „Se pot, oare, trece cu
vederea aceste similitudini când e vorba să investigăm urmele Renaşterii italiene în
Principatele [7] noastre?“, își răspunde fără ezitare: „Desigur că nu!“
Pag. 78: Iată cum înțelege autorul să demonstreze pătrunderea curentului de cul-
tură care s-a numit Renaștere, în ţara noastră: „Astfel stând lucrurile, este greu de
admis că numeroșii italieni, cunoscuţi și necunoscuți [?], stabiliți; în cetățile
moldovene, genovezi, florentini, venețieni, provenind din Kaffa şi de. aiurea [?],
pripășiţi mai târziu, unii dintre ei, chiar la curtea lui Ștefan cel Mare sau soli ai
Venetiei, ca Paul Omnebono, care încă din 1474 trecea prin țară, să nu îi adus cu
dânși i, pe lângă toate acele mărfu ri [chia r solii Veneţ iei?] , şi cultu ra Italie i o dată cu
moda și îmbrăcămintea lor.“
„Moda și îmbrăcămintea“ nu înseamnă cultură,
Pag, 78-79; „De altfel, însuşi faptul de a fi avut şi noi o fastmoasă viaţă de curte
feudală. .. O viaț ă cu totu l ase măn ăto are cele i apus ene. .. O viaţ ă cu pro toc oal e și
condici de cer emo nia l, [7] așa cum ema nă din pove stir ile slav e desp re Drac ula. ..“
Nu este vorba despre „protocoale și condici“ de ceremoniale în „Viaţa lui Vlad
Țepeș“ (Vezi capitolul 11 din Viața lui Vlad Ţepeş, de lon Bogdan, rev. P.P.
Panaitescu, în Cronicile slavo-române, pag. 211),
Pag. 79: Autoru l aso cia ză arb itr ar știr i din sec olu l al XV- lea des pre jo cu ri de
le
turnir de la Bud a cu cav ale rii din Țar a Rom âne asc ă = cu: „jo cur i şi înt rec eri feu dal e

109
 PAVEL CHIHAIA

d u p ă m o a r t e a lu i M i h a i V i t e a z u la cu rt ea
c o n t i n u â n d ș i
în cetatea Sibiului, acestea
din Târg o v i ş t e a lu i R a d u Ș e r b a n . . . ”
a di nt re P r e d a B u z e s c u alși „ u n n e p o t
Tnexact, este vorba, pr ob ab il , d e s p r e lu pt
j e n u l u i , c â n d „l a ac el ră zb oi , au pi er it un
hanului“, dar la războiul d e la g u r a T e l e a
e d a B u z e s c u “ ( L e t o p i s e t u l c a n t a c u z i n e s c ,
nepot al hanului, când s-au lo vi t fa ţă cu P r
u — D a n S i m i o n e s c u , pa g. 86 ).
Ed. C. Grecesc e n d e t e și as as in at e pr in -
m â n d r i ti ra ni şi ti ra ni ci zi [7 ] cu v
Pag. 79: „O viaţă cu a d u s ă po at e la no i pr in
în al ta ru l bi se ri ci lo r, d u p ă m o d a It al ie i,
ciare în pragul sau
sârbi de seama lui lacşici'. ru l nu ar e le gă tu ră cu
R a d u de la Af um aţ i la ca re fa ce al uz ie au to
Asasinarea lui aţ i nu au ni ci o
ea lu i M i h n e a ce l Ră u și R a d u de la Af um
sârbii. Oricum, asasinar
legătură cu „a sa si na te le pr in ci ar e“ di n It al ia .
se ri ca mâ nă st ir ii S n a g o v nu au ni mi c c o m u n cu
` Pag. 79: Uşile de le mn de la bi
Sa n Lo re nz o di n Fl or en ţa , de câ t că am be le su nt
reliefurile lui Do na te ll o de la bi se ri ca
sculptate. ea ce l Ma re .. .
po Sp an o. .. ca re lu pt as e al ăt ur i de ro mâ ni su b Mi rc
Pag. 80 : „P ip
învățând românește“.
de sp re ac es te do uă as er ţi un i gr at ui te .
Nici o ştire nu ne vorbește „e un
pe Te tr ae va ng he lu l de la Hu mo r
Pag. 80: Portretul lui Ștefan cel Mare de
fi ne țe și de o pe rf ec tă na tu ra le ţe , fă ră ni mi c di n hi er at is mu l
port re t ve ri di c, de o ma re
re ce re co ma nd at de er mi ni il e bi za nt in e“ .
rt re t es te de „o pe rf ec tă na tu ra le ţe “? Ex is tă
1)De unde știe autorul că acest po
detalii atât de tipice ale figurii?
2) Care erminii bizantine?
ă un „h ie ra ti sm re ce “. Es te im pr es ia au to ru lu i,
3) Nici o erminie nu recomand
pic tur ii bi za nt in e și ig no ră di ve rs el e as pe ct e
care nu înțelege fondul și semnificația
ale evoluţiei ei.
Pag. 83: Despre Toma Ce ha n Tu rb ul ea , pic tor su ce ve an la cur tea reg elu i
ons tit uir e bio gra fic ă — pr oc ed eu înd răg it de aut or —
Poloniei, se urzește o întreagă rec
fără nici un temei documentar: „A po i, po at e [7] , la Cr ac ov ia , îl su rp ri nd e băt rân ețe a,
după o lungă viață de băj eni e.. . Și mo ar te a îl va afl a, cu râ nd du pă ac ee a [da r da că
bătrâneţe a i-a fos t ma i lun gă? ] în Ard eal . La Al ba Iul ia. .. sau la Inu ri, pe pă mâ nt ur il e
cu vii dăruite de reg e.. . Da că nu cu mv a [7] se va fi înt ors să se în gr oa pe în țăr âna
patriei...“ etc.
Pag. 83:Autorul presupune că două personalități s-ar fi putut întâlni, dar
interferența acea sta n-a avut loc“ : „Un rom ân şi un ital ian, dou ă pers onal ităț i pu-
ternice, doi oameni din Renaștere, două figuri din Cinquecento... care s-ar fi putut
întâ lni în Mol dov a sau în Țar a Leș eas că dac ă dru mur ile lor s-ar fi încr uciș at vreo -
dată... Dar interferența aceasta n-a avut loc...“
Pag. 84: „Aceasta a fost tragedia trecutului nostru de artă!“ (2,
„Pag, 85; „De ce Radu de la Afumaţi a trebuit să fie smuls de pe tencuiala
zidurilor de la Argeș [cel mult imaginea lui], de lângă legiuita lui doamnă, Ruxandra,
după ce fusese asasinat în plină biserică“ etc,
Această „smulgere“ o comit meșterii lui Lecomte de Noiiy la 1874-1880.
G. Tattarescu desenează la 1850 întregul tablou votiv cu Radu de la Afumati și
„legiuita lui doam nă“, ni
a TTN man însă la secolul XVI, amintind, către finele lui, de voievo-
A tean c u pus ene [7] Pet ru Cer cel , car e intr at în țară , cu o num ero asă
suită de italieni, este surprins (?] în 1582 pozând unui neștiut pictor de curte...
Să fi fost oare acest pictor necunoscut care îl zugrăvea Mina (Minio), cel ce, mai

110
 Căutări în orizontul timpului

târziu, avea să decoreze şi Căluiu şi să-i împodobească, poate [7] şi binerica

Domnească din Târgovişte? N-am putea spune..."
Noi însă putem spune în mod precis că se numea Mina = deoarece el însuşi seni
nează astfel în biserica mânăstirii Călui =, că nu se putea numi „Minio“, deoatece
inscripția de la Călui este în limba slavonă şi că nimic nu ne îndreptățește să îl soco-
tim autorul picturii de la biserica Domnească din Târgovişte, deoarece nu ni så pät-
trat nici o ştire în legătură cu autorul frescelor de acolo (de altfel dispărute).
Pag. 89: „E greu să cuprinzi în câteva pagini atâta strălucire, înşirând pe
nerăsuflate prea numeroasele înfățișări românești ale acestei Renaşteri [eare? Cele
câteva „înfățișări“ invocate de autor nu vădesc un curent electiv renascentist],
Fiindcă Renaștere se chiamă şi faptul [un fapt nu poate fi numit Renastere] că
Ştefan, domnul Moldovei, își plătea luxul [?] întreținerii unor pictori de curte
personali, pământeni sau străini, altceva decât minunaţii „zugravi de subțire“ [pentru
epoca lui Ștefan cel Mare nu cunoaștem această denumire, mult mai târzie] ai
frescelor mânăstireşti...“
Pag. 90: „Marghita , doa mna pri mul ui voi evo d Bas ara b, era, se par e pe jum ăta te
franțuzoaică, fiind fiica banului de Severin, Rajnald (Miked)".
1) Marghita trec e în doc ume nte le și știr ile din sec olu l al XVI I-l ea dre pt soț ia lui
„Negru Vodă“, nu a lui Basarab.
2) Este o contaminare cu „d oa mn a Mar gar eta “ pe car e epi sco pul Ban din us o
prezintă ca ctitoră a vechii bis eri ci cat oli ce Sfâ nta An a din Bai a (Mo ldo va) .
3) Nici o ştire — dec ât o as em ăn ar e de nu me — nu ne per mit e s-o ide nti fic ăm pe
lui An dr ea Bo go sl av ic h (16 23) și din do cu me nt el e voi evo -
„Marghita“ din relatarea
(16 58) , dre pt fii ca ban ulu i de. Sev eri n, Ryj nal d
| dului Constantin Șerban Cârnul
(Miked). ? ! i
e pol iti ce şi mil ita re sta tor nic e, vo ie vo zi i noş tri pe țe sc
Pag. 90: „Iubitori de alianț
[?] şi ace st im po rt ma si v de mi re se [!! ] se fac e
rude crăiești din patru părți ale lumii
din str ălu cit ul Bi za nţ al Ca li ni ch ie i lui Mi rc ea .. . [d ar
nu numai din sudul Dunării...
lui Mi rc ea ; DR H. , B, 1, nr 14, pag . 35: „l o
Calinichia a fost mama și nu soția
, do am na Cal ini chi a). (O ri de un de ar fi ele ,
Mircea voievod... mama domniei mele
la fr um os şi «b un e co nd uc ăt oa re » [2] de
femeile s-au dovedit întotdeauna sensibile
cultură)“. 7 ; . i Oh
Cl ar a de Do bo ck [ce l mu lt de Do bk a
Pag. 90: „O mândră [?] doamnă papistaşe, s-a putut
72 , în D. R. H. , B, 1, nr. 5, pa g, 14) , da r nu
(vezi documentul din 15 iulie 13 ei, di n 13 45 , la
nd en ţa ace ste i do am ne ], îşi va fi ad us la mă ri ti şu l
demonstra as ce eg an te
l co sm et ic de su li ma nu ri [H ]: înt reg ul tru sou l de el
Argeş, pe lâ ng ă ar se na lu
el e [d e un de şti e aut oru l, din mo me nt ce nu ni s-a pă st ra t
sucn e și st ră lu ci to ar e gi uv
ră cu îm br ăc ăm in te a ei ?] âm pr eu nă cu mo ra vu ri le
nici o ştir e, ni ci o im ag in e în le gă tu
e ma i ap oi tr ad iţ ii le ba lc an ic e şi pa nd el oc ur il e
Apusului, peste ca re se vo r su pr ap un
Ne ag oe [s e n u m e a De sp in a, nu Mi li ţa ],
oa ic e, Mi li ţa a lu i
pioasei Despine sârb ii le şi pa nd el oc ur il e pr e-
în zi du ri de ch in ov ii şi ca te dr al ă“ .. . Tr ad iț
prefăcute curând ii ; ;
făcute în ziduri de chin ov ii și ca te dr al ă! !
3 I- le a a pu tu t [i şi pe nt ru no t, n u nu ma i vr em ea
Pag, 93-94; „Că se co lu l al XV
h} ri , oa Dă ne șt i și Dr ăc ul eş ti i (d ar ac es te lu pt e
luptelor fraticide în tr e ca se pr in ci ar e su ro
nu nu ma i vr em ea as as in at el or de vo ie vo zi în pr ag ul
, se poartă în seco lu l al XV -l ea l] .. ] du r gi
ultimul a fost asasin at în al ta r, nu pe p r a g
bise ri ci i (M ih ne a și Ra du ) [d ar
si [d ar vo ie vo zi ba st ar zi co ns ta tă m şi în se co lu l
veacul marilor bastarzi (Rareș și Ne ag oe )
Argeș, În um br a zi du ri lozăbovi un Vit Dublă
r că ru ia va
al XV-lea]... domul din ia er a so ul pt or a n om n, de
A
a poate și de frumuseţea picturii” Vit Stoss din Transilvan 1, pa g. 24 5.
., VI L (1 96 0) , nr
altare, vezi articolul lui Heinz Stănescu din S.C. LA
;
111
 PAVEL CHIHAIA
m a

s l a v II d e la m â n ă s t i r e a S n a g o v „ p o t fi
ă uş il e lu i V l a d i
Pag. 96: Autorul afirmă c m o d e l e c o n t e m p o r a n e , s e m n a t e
şt e, p r o p o r ț i a , c e l e b r e l o r
raportate, păstrându-se, fire r u n e l l e s c h i s a u D o n a t e l l o
e r c i a sa u L o r e n z o G h i b e r t i , F i l i p p o B
de Ia c o p o de ll a Q u li ef ur il e B u n e i
a r e a ) au to ru l ar at ă: ] F ă r ă î n d o i a l ă , re
etc. [Dar la pag. 97 (următo ă n a t e cu B u n a V e s t i r e a lu i
m d e la S n a g o v nu p o t fi a s e m
Vestiri ale meșterului anoni i i m a e ș t r i f l o r e n t i n i d i n
al te re li ef ur i s e m n a t e d e m a r
Donatello sau cu Han
Quattrocento...“ ce fu se se ma i in ai nt e
n e c o n c e p u t ca ni sc ai va la hi de la cu rt ea
Pag. 96: „Si e de b e r g u l , î n t â m p l â n -
vo ie vo d ca re el în su si va cu no aș te N ü r n
a voievodului Drac ul , en ța
pr in Pe ni ns ul ă, să nu se fi ab ăt ut pr in Fl or
du-i-se a călători cu tr eb ur i d o m n e ș t i
pentru a le c o n t e m p l a “ (p or ţi le lu i Gh ib er ti ).
Autorul eș af od ea ză ur mă to ar el e ip ot ez e:
ie că a fo st , în 14 36 , la Ni ir nb er g — va fi că lă -
` 1) Vlad Dr ac ul — de sp re ca re se șt
torit „cu tr eb ur i do mn eş ti “ [? ] pr in Pe ni ns ul ă.
2) Călă to ri nd , s- a ab ăt ut pe la Fl or en ța .
ca re și un sc ul pt or ) ca re îl în so țe au au vă zu t po rț il e
3) „Nis ca i va la hi “ (p ri nt re
lui Ghiberti. la Sn agov (dar
ac es t ar ti st a sc ul pt at uș il e de
4) Revenind în Țara Românească,
la v II , ap ro ap e do uă de ce ni i ma i tâ rz iu , în 14 53 ).
în vr em ea vo ie vo du lu i Vl ad is
me a ță ri i, lu pt ân d că la re , ră mă se se pe câ mp ul de lu pt ă,
Pag. 98 : „Î nt re ag a bo ie ri
albind locurile de zale și platoşe“ (?). se ri ci lo r
ic tu ra mu ra lă cu sc en e de lu pt ă de pe fa ța de le bi
Pag. 10 3: „p
ea , aș a cu m s- a ob se rv at ma i de mu lt ,
moldovenești din timpul domniei lui Rareș av .
su b fl am ur il e un ui ră zb oi de cr uc ia dă .. .“
rolul politic de a mobiliza masele
că tr e So ri n Ul ea , ca re tr eb ui a ci ta t] .
[S-a observat destul de recent, de
pic tur ile , ră ma se ne cu no sc ut e, di n pa la te le de la
Pag. 103: În legătură cu
re tr eb ui au să re pr ez in te , du pă Al . Al ex ia nu ,
Suceava şi Iaşi ale lui Despot Vodă, și ca
ex an dr u Lă pu șn ea nu , se pr op un , în mo d su pă ră to r, nu
bătălia de la Verbia, cu Al
st e, da r și cu pe rs on aj e ita lie neș ti, cu ca re ce i do i
numai analogii cu opere renascenti
nic i o tr ăs ăt ur ă — sa u fo ar te pu ţi ne , co mu ne : „O bă tă li e
adversari moldoveni nu aveau
în care Lăpușneanu tr eb ui a po at e să jo ac e rol ul în vi ns ul ui co nd ot ie r mi la ne z Ni cc ol o
Piccinio, sau în care Despot bi ru it or ul se va fi în fă ți șa t cu mâ nd re le tră săt uri
războinice ale lui Ni cc ol o da To le nt in o. Aș a ar tr eb ui să ne -o în ch ip ui m* (?) .
Pag. 105: „(În legătură cu măcelul de la Verbia] Halal vremuri și vai de bieţii
țărani, sacrificați ca un vânat... [halal stil!]“.
Pag. 108: „[Autorul presupune că în biserica Sfânta Maria din Sibiu, unde a fost
asasinat Mihnea cel Rău, a existat) „primul cap sculptat al unui domn român deca-
pitat“ [întemeindu-se pe pasajul din Letopisetul cantacuzinesc: „Şade şi până în ziua
de astăzi capul Mihnei, zugrăvit în zid, unde l-au înjunghiat“. Este vorba însă de o
interpolație târzie din varianta „0“ — interpolatorul știind din auzite despre piatra
funerară cu inscripţie și cele două reprezentări antropomorfe ale soarelui şi lunei —
deoarece înversiunile Macarie Zaim și cea de la mânăstirea Neamţu — cele mai vechi
— această interpolare nu există]
Pag, 108; „Pentru că a face din Cezar Borgia duce la Valentinois (această eroare
[?] de tiran renascentist, campion [?] al crimei, al mișeliei și al trădării)“ ete.
| Pag, 109; Relativ la icoana „Coborârea de pe cruce“ din vremea lui Neagoe“.

ficat Gita anonuu e

„Tipul iconografic al acestui fel de reprezentare plastică era, de fapt, gotic și nu

imi w E SNL genunehi; Eapen popil, un

zdrobit d de patimile
Christ matur, , zdrobif răstignirii... din picioarele. căruia se preling

112
 Căutări în orizontul timpului

ciorchini încremeniţi de sânge [11]

Dar cele două lucrări nu au nici o legătură,
Pap, 111: Într-o altă comparaţie, la fel de neconcludentă ~ dar de astă dată cu o
operă de plină Renaștere ~ autorul nu se mai încurcă cu „lipul iconografic":
„Fecioara reușește totuși, ca atitudine, să fie o replică a acelei sculpturi în marmoră
michelangiolescă celebră, cunoscută sub numele de Pietâ, din catedrala Sfântul Petru
din Roma...“
Pag. 113: Comparaţie dintre imaginea jupânesei logofătului Arbore și Catherine
de Brabant a lui Rogier von der Weyden, cu totul gratuită,
Pag. 113: „alții [istoriografi] au continuat să considere personajele istorice
renascentiste din țările noastre [!!] ca pe niște apariţii spontanee, locale, fără lianţi [?]
cu restul lumii... Vremea aceasta frenetică [7], atât de sălbatecă în moravuri şi atât de
strălucitoare în creația ei și-a strâns ca o lupoaică [?] toţi puii la piept. Și când sugi
lapte de fiară, întemeiezi cetăți eterne...“
116: „La rândul lui, Neagoe nu a fost decât feciorul din flori al unui Basarab
trecător [?] «cel Tânăr» ...Dar spirit trecător și uns cu toate mirodeniile Renașterii”.
(uns cu toate alifiile...)
118: Autorul botează voievozii. „Petru Rareș Măjerul, Mircea cel Mare, Vlad.“
(în loc de Vladislav II) etc.
119: „Mari figuri feminine, rămase neștiute, vor fi existat însă pretutindeni, și
înainte şi după această epocă, dacă ne gândim că, de fapt, vremurile au născut
totdeauna oamenii necesari“... (?)
Pag. 119: (Chiajna)... „prima donna di Valachia“ cum i-ar fi spus cronicile ital-
iene, dacă ar fi cunoscut-o“. (?)
Pag. 120: „[Chiajna] era o fetișcană destul de frumușică și elegantă [?], geloasă
și mândră de garderoba și educaţia ei. [?]“
Pag. 124: Rareș: „înconjurându-se asemeni principilor și ducilor Italiei de o
numeroasă suită de cărturari şi oameni adânc învăţaţi... Urmele lor s-au șters şi nici
o scrisoare nu ne adreng să le presupunem existența“,
Pag. 126: Relativ la Învățăturile lui Neagoe „... la curtea din Suceava exista şi
aici un ase men ea trata t pare neti c, nici două zeci de ani mai târz iu, dest inat nu ştim cui,
poate pentru că așa cerea moda vremii, Și dacă astăzi nu s-a mai aflat nici o urmă
scrisă și nici pomenire despre el, de vină ar putea fi numai sălbateca năvălire păgână
care a urmat în 1538, măturând totul din calea ei...“
„Nu numai că se presupune existenţa unei lucrări, despre care nu ne relatează nici
o știre, dar ne sugerează și modul în care a dispărut acest manuscris inexistent!
Pag. 126: Despre «Jalba cea mare» a lui Peresvetov: n... unele cel puţin din
aceste rânduri [car e?] sunt copi a mai mult sau mai puţi n cred inci oasă a unui man u-
Scris rareșesc,,,*
Pag, 129: „„ că banovățul Craiovei, jupân Barbu.. “ banovăţ înseamnă în slavă
„mic ban“, ori banul Craiovescu a fost «mare ban».
Pag, 129: „„ monahia Măgdălina..“ (în realitate Magdalina, vezi DRH., B, 1,
nr, 103, pag, 205),
Pag, 130; Vlad vodă Călugărul „„... va fi alungat din scaun, în 1495“.
Inexact! Alungarea din scaun are loc înainte de 16 noiembrie 1481, când este
învins tempor ar, de Bas ara b cel Tân ăr, În sep tem bri e 149 5 moa re și îi suc ced e (la 15
septembrie) fiul său, Radu cel Mare,
Pag, 130; „Petru de la Argeș, călugărit și el sub numele de Paisie și care... va
urca treptele scaunului sub numele de Radu Paisie...“
Petru, numele de bot ez; Pais ie, num ele de căl ugă r; Rad u, num ele de voi evo d,

113
 PAVEL CHIHAIA

nt ez is te d e s p r e l e g ă t u r i l e ar ti șt il or d i n
d e p r e s u p u n e r i fa
Pag. 131: După o serie : „ n u c u n o a ș t e m u r m ă r i l e
cu ar ti șt ii R e n a ș t e r i i it al ie ne
preajma lui Neagoe Basarab re al it at e“ ( 1 1 )
, ni ci m ă c a r d a c ă el e vo r fi ex is ta t în
acestor cont ac te co m-
ce m cu to t di na di ns ul is to ri e
Pag. 131: Nivelul cultur ii autorului: „Nu fa
în pa ra le l cu ac el a al al to r po po ar e. .. ne
parată, dar, punând un eo ri tr ec ut ul no st ru
di nt re an um it e nă ra vu ri [7 ] sa u în tâ mp lă ri
apare evidentă legă tu ra se cr et ă. .. [7 ]
el e ni se i m p u n e ob li ga to ri u. “ (? )
istorice [?] şi analogia dintre m o s și Pa ro s, da r co nt e
fo st , po at e, un au te nt ic du ce de S a
Pag. 135: „N-o fi co ro an a de vo ie vo d
fi e pr in va lo ar ea lu i pe rs on al ă [? ] ia r
palatin a meritat să ic are titlu apusean de
] cu mu lt ma i gr eu de câ t or
moldovean a tras în balanță [?
nobeleţe“ (11!) a ac um un m o m e n t
ea lu i Pe tr u Ce rc el „c et at ea Tâ rg ov iș te i tr ăi
Pag. 141: In vr em
oc ci de nt al , nu it al ia n] , pr in ar hi te cţ i, zi da ri și
de Renaștere fr ân ce as că [d ar fr ân c =
și it al ie ni , un ic în is to ri a ei 34 *,
artiști [ce fel de „artiști“?] români am pă
er au ac eș ti ar ti șt i. La no ta 34 se vo rb eş te de sp re o st
Nu ne sp un e ca re
nd Tâ rg ov iş te a (f ig . 79 ), ca re es te în
anonimă din secolul al XVI-lea, reprezentâ
într eg im e fa nt ez is tă , co nt ra r op in ie i au to ru lu i.
ez it ân d, di nt r- o fa ls ă pu do ar e, să co n-
Pag. 151: „Am văzut adesea istorici timizi
sp re ac es te ma ri se co le de în tâ mp lă ri ro mâ ne st i,
semn ez e în sc ri s to t ad ev ăr ul de
mâ ne șt i ce le ma i în cr un ta te [? ] su nt do ar un
roşind în fața ororilor... dar faptele ro
er ii co nt in en ta le , ep oc i de tu rp it ud in e şi
palid reflex al acelui Ev Mediu sau Renast
cruzime“.
» a lui Pe re sv et ov „„.. . în rea lit ate di sc ur su l atr ibu it de
Pag. 154: «Jalba cea mare
au to r rea l pu te a fi în vă ța tu l Ma ca ri e, [?] o
Peresvetov lui Petru Rareș și al cărui
re to ru lu i Ma no le di n Co ri nt “ [d ar an te ri or nu se co nt es tă
replică moldovenească a
Neagoe ca autor al Învătăturilor].
Pag. 155: Autorul atinge sub lim ul: „Î n ace ast ă ve șn ic ă alt ern anț ă înt re hie rat ic
bi gu it at e de ter men i şi val ori an ta go ni ce stă fo nd ul str uc-
și dinamic, în această am
tural al societăţii româneșt i din vea cul al XV II și, în gen ere , al înt reg ii soc iet ăți
europene din Renaștere“.
Pag. 156: „Voievozii ro mâ ni se con sid era u ași jde rea inv est iţi nu nu ma i cu
însemnele puterii pământești, dar și cu atribute pontificale“ (?)
Pag. 166 -16 7: Aut oru l „bă nui eșt e“ (fă ră mot ive ) că Fil ip Mol dov ean u a
zugrăvit icoanele din epoca lui Neagoe.
Pag. 168 -16 9: Ar fi vru t ca Fil ip Mol dov ean u să se înt âln eas că cu cel ăla lt pic -
tor ilustru Tom a din Suc eav a. „Ne -ar pla ce chi ar să-l ved em pe Fil ip pic tor înt âln in-
du-se în drumurile lui cu un alt zugrav... Toma din Suceava...“
Pag. 171; Identificarea lui Toma din scena „Asediul Constantinopolului“ cu
Toma Turbulea nu are temei,
Pag. 173; Asociaţia Turbulea-Torboli, localitatea din Italia „unde va fì învățat să
picteze“ este absurdă,
Pag, 188: Nicolae din Creta identificat arbitrar cu „Nicola, un zugrav român“
din Cluj,
Pag, 204; Consideră că Maica Domnului și „Sf, Ioan Consolatorul“ [?] sunt în
realitate domnitori, veșmintele lor părându-i-se — fără motiv — de inspirație laică. Dar
ar fi inadmisibil ca astfel de domnitori să poarte nimburi, aşa cum constatăm în fig.
25, pe care, fără argumente, autorul le consideră târzii.
Pag, 234; Autorul invocă, pentru „luptele de turnir“ monumentele funerare din
Bosnia și Herţegovina, dar nimic nu îndreptățește această presupunere; în cazurile
citate este vorba de o confruntare ecvestră oarecare, nu de „turnir“,

114
 Căutări în orizontul timpului

Pag. 235: Despre coronița din peruzele și flori de faianță a „cavalerului“ de la

Snagov, care a fost găsită de Dinu V. Rosetti, au circulat știri nesigure, nedovedite în
nici un fel.
Pag. 241: Justificarea erorilor grave de interpretare ale autorului din volumul
Mode şi veşminte din trecut:
„lată de ce vom întâlni în acest secol puneri în scenă cu boieri moldoveni,
curteni şi ostaşi din imediata apropiere a zugravului, și în portretele de grup de la
Sfântul Nicolae Popăuţi, biserica Arbore și Sfântul Gheorghe din Hârlău, unele din
ele păstrând nu numai îmbrăcămintea „civilă“ [?] a personajelor, dar și expresia car-
acteristică a oamenilor care pozaseră...“ (?) ;
Pag. 242: Chipul domniței Roxanda din biserica lui Neagoe : „Observați cu
atenţie expresia feței atât de firească și caldă și frumusețea atât de comunicativ sen-
zuală a Ruxandrei...“
Pag. 243: [Autorul ignoră rațiunea politică a unei căsătorii, brodând o intrigă
populară] „Roxanda... după cea dintâi cununie, va ispiti și inima cumnatului călugăr,
cuviosul stareţ Paisie... care, părăsind, poate, de dragul ei, sihăstria, se va face domn
spre a-i putea oferi o coroană...“
Pag. 246: „... un argintar cu numele de Petrus Morei (poate din Moreea?), tran-
silvănean de origine“ (?)
Pag. 246: [La Suceava, meșterii zlătari] ca Gligorie Moesi (originar, poate, din
Moesia)“(?)
Pag. 264-269: Portretul fals al „Floricăi fata lui Mihai Viteazul“ [a găsit credit
până în 1926 doar la câțiva istoriografi romantici].
Pag. 271: Identificarea „necunoscutei“ din portretul lui Franz Franken cu
_„arhiducesa Maria Cristina“ nu are nici un temei. Pictorul ar fi trebuit să fie înzestrat
cu gust dubios pentru a transpune în scena Irodiadei evenimentele pe care le
presupune Al. Alexianu.
Pag. 296: Voievodul necunoscut care a pozat desenatorului nu este identificat de
autor. Nu înțelegem de ce a ridicat problema.
 Capitolul X

Alexandru Alexianu

E D I N T R E C U T
MODE SI VESMINT
: (Recenzie)

su mâ nd 74 9 de pa gi ni și pr op un ân -
Apărute în 1971, în Editura Meridiane, în dr ep t ne gl ij at ă la no i,
i ve șm ân tu lu i în ță ri le r o m â n e ,p e ne
du-și să prezinte evoluția arte sm in te po pu la re di n tr ec ut au
a lu i Al . Al ex ia nu Mo de și ve
lucrarea în două volume tr e ci ti to ri i in te re sa ți
at ât în ce rc ur il e de sp ec ia li şt i, câ t și pr in
trezit un legitim interes,
de acest subiect. i o al tă ca rt e ca re
an în ai nt e, în 19 70 , a vă zu t lu mi na ti pa ru lu
Cu numai un n vo ie vo da te le
em ăn ăt oa re — li mi tâ nd u- se în să la vi aț a au li că di
tratează o te mă as
Is to ri a co st um ul ui de cu rt e în tă ri le r o m â n e a Co ri ne i
Tării Româneșt i și Mo ld ov ei —
ii nţ if ic ă, cu to tu l re ma rc ab il ă ca in fo rm aţ ie , m e t o d ă de
Nicolesc u, în Ed it ur a şt
u un el e in er en te sc ăp ăr i de am ăn un t) pe ca re , de si gu r, Al .
in ve st ig aț ie și ex pu ne re (c
l în ca re a pr ed at la ti pa r pr op ri a lu cr ar e,
Alexianu nu a cunoscut-o în momentu
ii le cu ce le ex pu se în ca rt ea Co ri ne i Ni co le sc u,
neavând prilejul să își confrunte opin
apărută în paralel.
din ca pu l loc ulu i, că di nc ol o de ob ie ct iv el e
Trebue însă să mărturisim, încă
ex ia nu , car tea do mn ie i sal e nu reu șeș te, du pă noi ,
ambitioase și informaţia lui Al. Al
să expună evoluţia bogată şi asp ect ele atâ t de div ers e ale art ei co st um ul ui în țar a
noastră într-un mo d ade cva t. Pr ob le me le de co nc ep ți e ale căr ții , me to da de luc ru,
structura ace ste i luc răr i, te me in ic ia ar gu me nt el or , exa cti tat ea dat elo r, mo du l de exp ri-
mare al autorului , pe car e le vo m co ns id er a în râ nd ur il e car e ur me az ă, nu ne în gă du ie
să afirmăm că lectura ne-a fost profitabilă.
Încă de la primul pas al investigaţiei noastre, a trebuit să ne oprim la titlu, căruia
i se poate reproşa vagul („din trecutul“ cui? Firesc ar îi fost „al țărilor române“,
deoarece autorul nu se ocupă de veșmintele din alte țări decât pentru analogii).
Una dintre obiecțiile în legătură cu concepția cărții poate avea în vedere modul
de prezentare a culturii materiale din țările române. Autorul nu distinge problemele
de istoriografie propriu-zisă de cele ale circulaţiei mărfurilor, ale materialului vesti-
mentar și ale modei. El amestecă arta vestimentară de curte cu cea a târgovetilor şi a
țăranilor și totodată se avântă pe aria vastă a culturii europene cu analogii care nu țin
seama nici de distanțele în spaţiu, nici de cele în timp, Acest amestec nu se face
numai la nivelul capitolelor, ci și la acela al frazelor.

atm oaia
O altă problemă de concepție o poate considera folosirea izvoarelorsmai precis,

E Seri « patent MUN te iul

gurative şi scrieri referitoare la subiec-
tul pe care îldezvoltă, fără discernământ și o prealabilă analiză critică a lor.
| Domnia-sa prezintă, de cele mai multe ori, cadrele istorice în care apar pe scara
timpului veșmintele, fie la începutul capitolelor, fie în cuprinsul lor, cu interpretări
personale, discutabile, adesea cu preluarea unor locuri coniune — de mult părăsite —
din istoriografia noastră sau cea străină, Mai totdeauna cu tonuri apodictice, aceste
prezentă
ntări
ri de istorie generală, lipsite de pătrundere, diilueazăă e i
barocizată la extrem, DD. a

116
 Căutări în orizontul timpului

Atunci când stabileşte per ioa del e ist ori ei cos tum ulu i în țăr ile rom âne , aut oru l
procedează simplist, împărțind materi alu l pe sec ole — de la sec olu l al XII I-l ea la
secolul al XIX = trecând alternativ de la Țar a Ro mâ ne as că la Mo ld ov a, făr ă să ia în
considerare faptul că evo luţ ia art ei ves tim ent are nu poa te fi pre zen tat ă în cad rul str ict
al unui secol sau altul. În /st ori a art elo r pla sti ce în Ro mâ ni a, red act ată de cer cet ă-
torii Institutului de Istori a Art ei din Buc ure ști , de pil dă, se pro pun e urm ăto are a per i-
odizare: secolul al XIV-le a — mij loc ul sec olu lui al XV- lea ; mij loc ul sec olu lui al XV -
epu tul sec olu lui al XV II — pri mel e dec eni i ale
lea — sfârsitul secolului al XVI-lea; înc
secolului al XIX-lea.
faţ ă la ist ori a co st um ul ui în „P ri nc ip at e“ (a di că Ța ra
Autorul se referă în pre
foa rte târ ziu „pr inc ipa te“ ). Da r el tre ce în
Românească şi Moldova, care au devenit
ro mâ ni din Tr an si lv an ia (al ju pâ ni lo r Bil ea,
revistă şi evoluţia costumului la cnejii
ani i ro mâ ni de aic i, dar nu ma i pe nt ru un el e ep oc i.
Vladislav, Miclăuș etc.), apoi la țăr
ce rc et ar ea co st um ul ui în cel e tre i țăr i ro mâ ne , sau
Nu stim așadar dacă el și-a propus
numai în Țara Românească și Moldova.
Aşa cum aria comparaţ ii lo r se vă de șt e nes fâr șit ă şi jo cu l pe sca ra ti mp ul ui se
, tot ast fel , foa rte fre cve nt, co st um ul nu est e ana liz at
poartă cu sărituri neverosimile
og ic ă a fiş elo r. Da r şi ac ea st ă pu ne re ca p la ca p
pe categorii, ci după o înseriere cronol
e da că aut oru l nu ar tri mit e ad es ea , pe nt ru un el e
a ideilor ar fi mai putin stânjenitoar
de pe alt e me le ag ur i, cu car e țăr ile ro mâ ne nu au av ut
piese de costum, la modele
nu ma i pe nt ru si mp la as em ăn ar e, op er ân d an al og ii
relații culturale, şi din alte vremi,
ri nd ace ste as em ăn ăr i — foa rte ad es ea di sc ut ab il e —,
pe criterii pur formale. Urmă
e a mo de lu lu i re sp ec ti v şi un pro tot ip în de pă rt at în
autorul presupune o circulați
spaţiu sau timp, care în rea lit ate nu a exi sta t. Ac ea st ă fil olo gie su bi ec ti vă a co st um u-
lui este cu atât mai stânjenitoar e cu cât un ast fel de stu diu — ma i ale s pe nt ru pe ri oa -
da mediev al ă — tre bui e să țin ă ne ap ăr at se am a că ve șm ân tu l fo rm ul ea ză ad es ea o
- expresie, o dorință de co nt ur ar e a un or rel aţi i soc ial e sau spi rit ual e. Or , mă rt ur is im
deschis că Al. Al ex ia nu nu cu no aş te în de aj un s tră săt uri le cul tur ii me di ev al e
românești (fapt pe care îl vom pu ne în lu mi nă în ex em pl if ic ăr il e ur mă to ar e) , pe nt ru
a cons id er a cu m se cu vi ne ev ol uţ ia co st um ul ui în țăr ile ro mâ ne .
O obiecţie de fond se poate ref eri toc mai la ace ast ă des cif rar e a uno r rea lit ăți pe
care costumul le dă în vil eag ca nic i o alt ă măr tur ie scr isă sau fig ura tă, şi pe car e
autorul a omis — dintr-o fundam en ta lă ign ora re a rol ulu i co st um ul ui în evu l me di u —
să le pună în «videnţă. Se exp lic ă, de pil dă, car act eru l occ ide nta l şi cel ori ent al al por -
tului în țările române prin cel e do uă co or do na te pre a gen era le pen tru mul tip lel e
variaț ii ale cos tum ulu i! in de pe nd en ţa și su bj ug ar ea de că tr e Poa rtă ,
general, tipologia pr op us ă est e mu lt pr ea sim pli stă , pe nt ru că se ig no ră toc -
mai diferitele categorii de costum , co mp ar ti me nt ar ea lor pr ec is ă (mi lit ar, civ il, de
aparat ete), funcţia lor, care se po at e ref eri la an um it e înd ele tni cir i şi de mn it ăț i bi ne
determinate,
O gravă și regretabilă eroare est e co nf uz ia pe rm an en tă pe car e au to ru l o fac e
(ignorând, fără voie sau premeditat, ic on og ra fi a rel igi oas ă) înt re ch ip ur il e pe rs o-
najelor laice și cele ale sfinţi lor zug răv iți în bis eri ci. De şi în in tr od uc er e au to ru l ne
stu diu lui o ba ză ri gu ro s şti inţ ifi că, atâ t tex tul ... cât
încredinţează că „a căutat să dea
și ilustrațiile de costume care-l îm po do be se in sp ir ân du -s e nu ma i di n do cu me nt e
sigure și din materiale icon og ra fi ce co nt em po ra ne ” (pa g. 30) , Al, Al ex ia nu pr es up un e
că sfinţii zugrăviți în bis eri ci, des cri și în căr țil e lit urg ice , au avu t ca mo de l im ag in i
din-epoca pictorului — cum se în tâ mp lă ade sea , dar nu în to td ea un a, în pic tur a ev ul ui
mediu și Renașterii apusene ~, făr ă să ia în co ns id er aţ ie fap tul că în art a de tra diț ie
bizantină personajele scenelor rel igi oas e își me nţ in as pe ct ul ve st im en ta r, sau un ul

117
 PAVEL CHIHAIA

i c ă , p r i n u r m a r e , c o s t u m u l î n
d e l e l e d i n I m p e r i u l B i z a n t i n ș
foarte asemănător cu m o r a r
Ar t
t i s t u l u i . A ș a
e g ă t u r ă c u c e l â | c o n t e m p o r a n i l o
a t e , n u ar e n i c i o l
care sunt reprezent fi p u t u t c o n s t a t a d i n i m a g i n i p e c a r e l e
r ă t a l a e x e m p l i f i c ă r i , a u t o r u l ar
cum vom a l i g i o a s e ș i a l t e l e d i n d o c u m e n t e l a i c e
— u n e l e p r o v e n i n d d i n s c e n e l e r e
publică alăturat e r e p r o d u c â n d v e ș m i n t e b i z a n t i n e , c e l e -
s e a m ă n ă c â t u ș i d e p u ţ i n , p r i m e l
— că ele n u
alte — costu m e m e d i e v a l e r o m â n e ș t i . n t i n e
at ât d e di fe ri te c u m s u n t c e l e b i z a
tr e v e ş m i n t e
De fapt, această confuzie în se d a t o r e ș t e to t c r i t e r i u l u i f o r m a l
o g ă ș i c e l e d i n e v u l m e d i u r o m â n e s c
din ep o c a p a l e o l n o r re al it ăț i d a t e .
n u p r i v e ş t e c o s t u m u l ca e x p r e s i e a u
de analogie al autorului, car e i e d i c a t
it ăț i m e d i e v a l e di n ță ri le r o m â n e a î m p
Lipsa de cunoaștere a ac es to r re al
i e v o z i l o r în bi se ri ci d e ce l al în fă ți șă ri i
r e p r e z e n t a r e a v o
pe autor să distingă modul de d e p o r t r e t e s u f e r ă î n t r - a d e v ă r un
et c. )- P r i m a c a t e g o r i e
lor laice (pe monede, stampe le st ă, înfățișată în biserică,
su nt a c o r d a t e cu l u m e a ce
proces de „bizantinizare“, ele
pusă în l u m i n ă d e di fe ri ți ce rc et ăt or i.
a n d a t es te ce l al re co ns ti tu ir ii în tr eg ul ui tr up
Un procedeu ca re nu po at e fi r e c o m
sa u bu st ul un ui pe rs on aj , re co ns ti tu ir i ca re ,
pentru imagini care re pr ez in tă n u m a i fa ța
ca ra ct er fa nt ez is t, un eo ri ri di co l.
așa cum se poate constata, au un at ât la sf âr şi tu l
iv eș te ap ar at ul de re fe ri nț ă al lu cr ăr ii , el se af lă
În ceea ce pr e,
, da r ad es ea ci ta te iz ol at e, ca re ap ar în tr e gh il im el
fiecărui volum câ t şi in cl us în te xt
nu su nt le ga te de ni ci o no tă ex pl ic at iv ă.
ți a că rț ii , cu st ru ct ur a ei , cu mo du l
Dincolo de obiecţiuniile în legătură cu concep e,
ob se rv aţ ii pr iv in d ab un de nt el e an ac ro ni sm
de ilustrare, avem o serie întreagă de ro si -
te me i şt ii nţ if ic , in te rp re tă ri le fo rț at e, ne ve
consideraţiile pretenţioase lipsite de
le , li ps a de pr ec iz ie , în sf âr și t, fo rm ul ăr il e
mile ale pieselor de costum, contraziceri
st . To nu l îm bi et or , de „p op ul ar iz ar e“ ,
care frizează ridicolul sau flagranta lipsă de gu
it at în tr -u n pa te ti sm tr an da fi ri u, în tr -u n
al cărţii, cade adesea în mod premed
in tr ig ă de al co v, la un ni ve l ca re nu es te în ni ci un fe l
„suspanse“ cu iz de scandal și
cel al Editurii Meridiane.

Așa cum am arătat mai sus, periodizarea efectuată de autor se vădește formală,
ea nu cor esp und e rit mul ui evo luţ iei cult urii rom âne ști . Deș i aut oru l își împ art e
mat eri alu l cerc etat în șas e părț i, cor esp unz ând cel or șas e sec ole (XI V-X IX) , el nu
respec tă eta pel e cro nol ogi ce enu nța te. Astf el, deș i pri ma par te se int itu lea ză Zor ile
Renașterii. Un trecento românesc, autorul ne propune o serie de ipoteze în privința
veșmântului din secolul al XIII-lea, din momentul unei fanteziste „descălecări““ a
Țării Românești. Dar deocamdată să ne ocupăm de aceste tipuri gradilocvente care
ar vădi și trăsăturile caracteristice ale epocii respective. Că „trecento“ a însemnat
zorile Renașterii italiene poate fi un punct de vedere (şi acesta discutabil). Dar
„trecento“ românesc (care începe de fapt la mijlocul secolului al XIV-lea, cu Biserica
Sfântul Nicolae Domnesc) nu prevestește opere de seamă în continuare deoarece
dacă în Moldova, a doua jumătate a secolului al XV-lea vede înflorind dt adevăr.
e. e,are în Țara Românească, această îmbogățire artistică nu se ia
ie dee nitut pipa i în țările române cu cele corespunzătoare din

Aceasta, bineînțeles, dacă privim conceptul de „Renastere“ ca o metaforă, în

accepțiunea de înflorire deosebită a artelor, deoarece ştim că stilul curentului ie 1-
tură îndeobşte cunoscut sub numele de Renaștere este cunoscut și prelu ti anil
române adesea inextricabil amestecat cu elemente baroce, mult mai eA RA

118
 Căutări în orizontul timpului

Partea a dou a se int itu lea ză Pri nci pat ele în sec olu l al XV- lea . Dar ori cin e s-a
ocupat de istoria rom âni lor știe că țări le rom âne s-au num it pân ă la 185 9 (Co nve nţi a
Mol dov a avâ nd în fru nte a lor un voi evo d sau dom n,
de la Paris), Ţara Românească şi
nu un principe.
Partea a treia poartă titl ul Sec olu l măr găr ita rel or (se col ul al XVI -le a). Dar se
ştie că mărgăritarel e dev in foa rte pre țio ase și îm po do be sc cos tum ul eur ope an — cee a
ce pun în evidență manualele cla sic e de ist ori a a cos tum ulu i ale lui E.E . Vio lle t-l e-
Duc, E. Racinet, C. Enl art etc . — dup ă băt ăli a de la Poi tie rs (13 60) , mot iv pen tru car e
rămăşiţele cti tor ulu i din mo rm ân tu l nr. 10 din bis eri ca Sfâ ntu l Nic ola e Do mn es c din
sla v I) au fos t găs ite cu un cos tum bog at îm po do bi t cu
Curtea de Argeș (Vladi
de dat a ace ast a pen tru per le, o con sta tăm în epo ca lui
mărgăritare. Aceiași fervoare,
, ele nu con sti tui e nic ide cum o not ă dis tin cti vă pen tru
Vasile Lupu. Prin urmare
secolul al XVI-lea.
de nu mi tă Ve ac ul ori ent ali zăr ii (se col ul XV II ). Ac es t tit lu ar
Partea a patra este
an um it e as pe ct e — dar nu din tre cel e ma i int ere -
putea fi primit dacă am privi doar
Lu pu . În do me ni ul ve șm ân tu lu i co ns ta tă m îns ă o put er-
sante — de la curtea lui Vasile
ă ma i cu se am ă pri n Ard eal ). De fap t, ace sta est e
nică influență occidentală (venit
der ii de pe rs pe ct iv e eu ro pe ne pe nt ru "Ţă ril e
veacul unei Prerenașteri, al deschi
Române, şi nu cel al „orientalizării“.
Titlul părții a cincea, Ep oc a Fa na ru lu i (se col ul al XV II I- le a) , pe rp et ue az ă o
car e cer cet ări le din ult ima : vr em e (î nd eo se bi ale lui Al.
înrădăcinată prejudecată pe
Elian, Al. Duţu și Virgil Câ nd ea ) ur mă re sc să o: ris ipe asc ă: cea a în tu ne ci mi i şi
involuţiei culturale în secolul al XVIII-lea.
În sfârșit, titlul ultime i păr ți, La răs cru ce de dr um ur i (se col ul XI X) , nu sp un e
nimic, el putând fi tot atâ t de bin e pus în fru nte a păr ții a do ua sau a pat ra (se col ul XV
"sau XVII).
4 Așa cum am arătat mai sus , con sid era ții le gen era le sun t făc ute cu ușu rin ță, pe un
ton apodictic, fără cunoaștere fap tic ă, de det ali u, și făr ă un mi ni m tem ei bib lio gra fic .
Ideea, scumpă aut oru lui a cel or dou ă epo ci în ist ori a cos tum ulu i, cea a leg ă-
turilor cu Occidentu l — ilu str ând in de pe nd en ţa - și cea a rel ați ilo r cu Ori ent ul —
vădind sub jug are a noa str ă pol iti că - nu est e dov edi tă în nic i un fel .
Pag. 8: „Cinci veacuri nel ini ști te [?] bân tui te de sâ ng er oa se răz boa ie, în dec ur-
sul cărora costumul istoric [7] din Mu nt en ia şi Mo ld ov a, de inf lue nță eu ro pe an ă pâ nă
în zorii veacului al XV-lea...“
Dar la pag. 26: „Abia o dat ă cu înc epu tul vea cul ui XV I, Pri nci pat ele ro mâ ne
pătrund în zona de inf lue nţă răs ări tea nă și își îns uşe sc mo da Con sta nti nop olu lui “.
a Ba sa ra b I. In fl ue nț a eu ro pe an ă s-a me nț in ut pâ nă în cel
Nu știm ce costum purt
al XV -l ea , du pă cu m ne în cr ed in țe az ă po rt re tu l lui Vl ad
de-al treilea sfert al secolului
Țepeș din localitatea Ambras-Tirol,
st um ul ro mâ ne sc de ep oc ă [?] pe nd ul ea ză
Pag. 8: „Cinci veacuri în care co
mereu [7] între răsărit și apus..."
Dar la pag, 26: „În secolele XVI și XV II , tră săt uri le co st um ul ui ma i şo vă ie în că
între răsărit și apus...“
p, flu ctu ați ile pe car e le su fe ră ha in a ci ta di nă [?]
Pag, 8; „În tot acest lung răstim
oglindesc alternativ epoc il e de ase rvi re sau pe cel e de lib ert ate , de zn ăd ej di le şi
sperantele poporului nostru“,
tâ nj ea du pă po rt ul şi îm br ăc ăm in te a eu ro pe an ă a
Pag, 9: „Că în țările noastre se
șt e și pr in nu me ro as el e în ce rc ăr i de a se
popoarelor din tabăra creștină, se dovede
păr ăsi t di n. pr ic in a tur cil or. În 15 83 , de pil dă, uni i boi eri
reveni la vechiul stil de viață,
din București în ce ar că să im it e pe vo ie vo du l Pe tr u Cer cel .:* *

119
 PAVEL CHIHAIA

h i u l st il “, p ă r ă s i t î n a l t r e i l e a sf er t
e , î n 1 5 8 3 se „ t â n j e ș t e ” d u p ă „ v e c
Prin u r m a r i m o m e m o r i e a c o s t u -
c i c u u n s e c o l î n u r m ă . A r fi s ă b ă n u
al secol u l u i al X V - l e a , d e
o r a n i l o r lu i P e t r u C e r c e l .
mului prea fidelă contemp - l e a , o d a t ă c u s f â r ș i t u l d o m n i e i
9 : „ C ă t r e f i n e l e v e a c u l u i al X V I
Pag. i p o a r t e , al tf el d e c â t î n f r e s c ă , [7 ]
, v o i e v o z i i M o l d o v e i î n c e t e a z ă s ă m a
Lăpuşnea n u l u i
c r e ş t i n i c u f l e u r o a n e ş i p i e t r e s c u m p e .
coroa n a d e s p o ţ i l o r l o r d e g l o r i e ş i
î n g ă d u e ni ci m i t r a b i z a n t i n ă a v r e m u r i
Protocolul oriental nu mai al V I I I - l e a o t r i m e s e s e în da r,
ca re d u p ă tr ad iț ie , î n s u ș i î m p ă r a t u l l o a n
ne a t â r n a r e p e
a lu i A l e x a n d r u ce l B u n “ .
împreună cu alurghid
1) Alexandru L ă p u ș n e a n u - 1 5 5 2 - 1 5 6 8 .
ta fl eu ro an e ca re p r o v i n în ță ri le r o m â n e
2) O coroană de despot nu pu te a pr ez en
de la casa di na st ie i R o b e r t d' A n j o u .
it es cu , T e z a u r u l d o m n e s c , st ud iu a p ă r u t în
3) La trimiterea 2 se ci te az ă P. P. Pa na
o n s t r a t în m o d c o n v i n g ă t o r n e t e m e i n i c i a
1961. Dar în 1965, Alexan d r u El ia n a d e m
an al VI II -l ea și A l e x a n d r u ce l B u n . (v ez i
afirmațiilor în legătură cu re la ți il e di nt re Io
an ce l M a r e , Bu cu re şt i, 19 64 ). C o b o r â r e a
Cultura moldovenească di n e p o c a lu i Șt ef
a n t ă la ac ee a a ță ra ni lo r, tr ec ân d pr in ac ee a
în cascadă a costum u l u i de la cl as a d o m i n
că i n t e r d e p e n d e n ţ ă - es te un po st ul at te or et ic
a târgoveţilor - și nu o m u t u a l ă şi fi re as
-l do re șt e co nt in ua t de ce rc et ăt or i:
al autorului pe care rt e di n Pr in ci pa te le
„F el ul în ca re ve ch iu l po rt or ăş en es c și de cu
Pag. 19 : tă ți lo r, a
de -a lu ng ul vr em ii de oa me ni i tâ rg ur il or , și ce
noastre, lepăda t și în lo cu it
nd u- se pâ nă az i în lu me a sa te lo r ro mâ ne șt i, îş i aș te ap tă
pătruns și s- a st at or ni ci t, pă st râ
cercetătorii“. di u ro mâ ne sc
de or aș , cu rt e, tâ rg și ce ta te au al tă ac ce pţ iu ne în ev ul me
Noţi un il e
r. (T âr go vi șt e, de pi ld ă, er a or aș și ce ta te în ac el aş i
decâ t ac ee a pr es up us ă de au to
ă la al ta nu au cu no sc ut un du bl u se ns . De
timp). Împrumuturile de la o treaptă social or tâ rg u-
de os eb ea „p or tu l or ăș en es c și de cu rt e“ de ce l al „o am en il
al tf el , pr in ce se
rilor și cetăților“? ni
re pr ez in tă si nt ez a cr ea to ar e a un or ră dă ci
Tocmai pentru că cultura românească
el em en te îi de fo rm ea ză tr ăs ăt ur il e. Fă ră
protoromânești, reducerea simplistă la câteva
ra ct er iz ăr i ge ne ra le , li ps it e de ci rc um sp ec ți a
rezerve, autorul se lansează în ca
științifică necesară:
oc oa le le și de mn it ăț il e er au bi za nt in e. Ja rg on ul
Pag. 26: „... În țara noastră prot
er au sl av on e și ve șm ân tu l era eu ro pe an . Do ar su fl et ul
oficial [7] și limba de cancelarie
nu ma i pr ot oc oa le le și de mn it ăţ il e, ci şi
și graiul poporului erau românești“. Nu
în sl av on ă se ex pr im au tra diţ ii bi za nt in e, ne o-
cultura era neobizantină. De fapt,
lu me a ră să ri te an ă) sa u ne ao şe ro mâ ne șt i.
bizantine (iradiţii bizantine preluate de
Cu lt ur a cl as ei do mi na nt e nu era ro mâ ne as că ? Ce
Numai „vesmântul“ era european?
numește autorul „suflet românesc“?
| Pag, 32, [În Jegătură cu pr im ul „d es că le ca t' “] „.. . Lu me a ac ea st a fe ud al ă, de
jupani și ostași și de proaspeţ i cu rt en i, car e fo rf ot ea în ju ru l do mn ul ui ei, în ce pu se
as că isp ita lu xu lu i și a po do ab el or , vo lu pt at ea ha in el or de
încă de mult [?) să cuno
mătase stropite cu flori de aur , și a «l ea gă ne lo r» tra se de ca i su pe rb i, pa si un e ce o va
avea în tot lungul ist ori ei sal e, lu ân d că tr e sfâ rși tul se co lu lu i al XV II I- le a, fo rm e
bolnăvicioase, frenetice,“ (7)
Nu se cunoaște înc ă str uct ura soc ial ă din a dou a jum ăta te a sec olu lui XII I din
Țara Româneas că (d oc um en tu l din 127 4 ne vor beş te doa r de „ru sti ci“ și „ma jor es
terrae “). „În că de mul t“? De cân d? „Mă tas e str opi tă cu flo ri de aur “? La cin e? Câ nd ?
„Leagăne trase de cai superbi“? „Pasiune... în tot lungul istoriei sale“? Ce documente
sau reprezentări întemeiază aceaste afirmaţii?

120
 Căutări în orizontul timpului

Pag. 182: „Dar veșmintele aceste a ext eri oar e ale lui Ne ag oe .. . nu ep ui ze az ă nic i-
cum princiara ga rd er ob ă [?] a un ui vo ie vo d atâ t de ele gan t.. .“
al tc ev a de câ t el eg an ță . Es te ca și cu m ai vo rb i
Somptuozitate înseamnă cu totul
Au to ru l nu în țe le ge fu nc ţi a si mb ol ic ă a
despre costumul „elegant“ al unui episcop.
veşmântului în evul mediu. s-
at e în mo d er on at în ve şm ân ta te cu CO
Personaje din scene religioase, consider
ve șm in te bi za nt in e, nu di n ță ri le ro mâ ne ):
tume din vremea pictării lor (ele poartă 73 ,
34 , 35 , 36 , 37 , 66 , 67 , 68 , 69 , 70 , 71 ,
Figurile: 3, 4, 16, 17, 18, 20, 22, 23,
75, 76, 77, 78, 86, 10 7, 10 8, 15 5, 15 6, 15 7, 16 3, 16 4, 19 0.
pe rs on aj e di n tr ec ut ul Bi za nț ul ui di n
Autorul nu oboseste să preia imagini de uţ i,
de la Vo ro ne ţ, Ar bo re , Bă li ne șt i, Po pă
bisericile Sfântul Nicolae Domnesc, l te za -
nd în mo d fa nt ez is t pi ct ur a ac es to r lă ca șu ri un in ep ui za bi
Moldoviţ a et c. , so co ti
ur de do cu me nt e ve st im en ta re ro mâ ne șt i:
ac es te pe rs on aj e pr el ua te du pă mo de le le bi za nt in e:
Pag. 50 : În le gă tu ră cu
gi oa se , în ca re ve st iț i su ve ra ni , pr in tr -u n fi re sc
„scenele in sp ir at e di n te xt el e re li
bo ga t îm br ăc aţ i în st ra ie le ep oc ii Ba sa ra bi lo r. .. “
anacro ni sm , ap ar la fe l de
pr ez in tă ac es te ch ip ur i re li gi oa se și al te le re al e,
Dar alătur ân d im ag in i ca re re
av em do va da pe re mp to ri e a de os eb ir ii lo r.
considerate de auto r di n ac ee aș i ep oc ă,
Astfel: te i Ba sa ra b (d up ă o
9: „B oi er i mu nt en i di n v r e m e a lu i Ma
Pag. 219, pag. 34
ln ic ul mi tr op ol it ul ui Ş t e f a n ).
miniatură din Slujbe o n t e m p o r a n ă :
al tă i m a g i n e c
ar peste patru pagini, cu totul
D i Co ns ta nt in Ş e r b a n
g. 35 3: „B oi er mu nt ea n. di n v r e m e a lu
Fig. 220 şi 221, pa
ta nt in C a n t a c u z i n o Po st el ni cu l“ .
Basarab și Cons
Un alt exemplu: r a l ă de la Se cu ie ni )” .
C u c o a n e m u n t e n e ( d u p ă pi ct ur a m u
Fig. 227, pag. 362: „
Cu totu l al tf el î n v e ș m â n t a t e de câ t:
V i ş a ( d u p ă pi ct ur a bi se ri ci i di n Bă je şt i) “.
Fig. 228, pag. 36 2: „ J u p â n e a s a
ea , v e ș m i n t e l e po rt re te lo r ct it or il or di n
De astfel, autorul ignoră fa pt ul că , ad es
c o r e s p u n d c o s t u m u l u i re al al ac es to ra .
biserici, ch ia r el e, nu c a r d m u l a t ă p e
P e t r u C e r c e l „„ .. .c u d u l a m a d e b r o
Pag. 231: Îl vedem la Călui p e
r ă s f r â n g e c o c h e t (? ) g u l e r a ş u l a l b al
p e s t e ca re se
talie după moda timpului,
veacului“ (?) s t u m e l e c u c a r e s u n t r e p r e z e n t a ț i
c a ș i M i h a i V i t e a z u l , n u p u r t a u c o
Pe t r u C e r c e l , l e g r a v u r i d e e p o c ă a l e
c u m n e î n c r e d i n ț e a z ă n u m e r o a s e
la mânăstirea C ă l u i - d u p ă c a n u a c c e p t a
u m a i i p o s t a z a l o r d e ct it or i. B i s e r i
ultimului - ș i c a r e n e î n f ă ț i ș e a z ă n d i n s e c o -
u i b i z a n t i n t r e b u i a e x p l i c a t ă . n c ă
u r o p e a n ; m e n ţ i n e r e a v e ș m â n t u l e e a
costumul e t r â n d i n b i s e r i c a C o z i a e s t e a l t a d e c â t a c
i n e a lu i M i r c e a c e l B ă
lu] al XIV-lea, imag igo pai A
de pe monede, m a g i n i c a r e r e p r e z i n t ă p e r s o n a j e l e
e d e r e c o n s t i t u i r i a r b i t r a r e d u p ă i
lată şi o s e r i Wia
numai bust; d e l a c a s t e l u l A m b r a s d i n T i r o l ) ” .
1 1 8 ; „ V l a d " Ț e p e ș ( d u p ă t a b l o u l
Fig. 80, pag. a c l i d u l î n a r m u r ă d a m a s c h i n a t ă [ 7 ] ( d u p ă o
1 3 9 : „ D e s p o t V o d ă H e r
Fig. 89, pag. ; i N
efigie mo n e t a r ă d i n 1 5 6 2 ) “ . m o n e t a r ă ) 3
d ă ( r e c o n s t i t u i r e d u p ă o e f i g i e
Fig, 139, p a g , 2 1 4 „ l o a n V o " . E
u l ( d u p ă o g r a v u r ă d e e p o c ă )
P e t r u Ș c h i o p
Fig, 141, pag, 222: „ T i g a r a , g i n e r e d o m n e s c ( d u p ă o g r a v u r a
; „ S p ă t a r u l Z o t t u
Fig. 143, pag. 223 | a p i K
o r a n ă , d u p ă A n t o n i o B o s i o ) “ , m p ă d i n 1 6 6 3 ) " ,
co n t e m p ( G r i g o r e G h i c a ) ( d u p ă o s t a
o i e v o d c u p l a t o ș ă
Fig,161, p. 261: „V c î n j o s u n f e l d e f u s t ă , a p o i c i z m e .
r i d i c o l ă : d e l a m i j l o
Reconstituire
121
 PAVEL CHIHAIA

Fig. 203, pag, 313: „Gaspar Gratiani“.

Ba sa ra b (d up ă o gr av ur ă it al ia nă co nt em po ra nâ ).
Fig. 214, pag. 341: „Matei
in iu s (V ez i U. Th ie me -F . Be ch er , Al lg em ei ne s
Gravura aparține lui Marcus Bosh
Lexicon de r Bi ld en de n Ku un st le r, IV, Le ip zi g, 19 10 , p- 392 ).

sk

ve ch ea în că lț ăm in te de pă nu ră , de lâ nă al bă .. .
Pag. 17-18: „... iar colțunii,
nu tu lu i [? ] Pă du re ni lo r di n Hu ne do ar a sa u di n zo na
figurează astăzi în garderoba ți
el e cu tu re ac în al t, ap ro pi at e de ve ch iu l
Perşanilor, de același aspect cu cizmuliţ
re , di n pi ct ur il e de la Co zi a și ai ur ea .. .“ (7 )
model al coltunilor lui Mircea cel Ma
z, „c ol țu ni “ (v ez i di sc uţ ia pr ob le me i la
Mircea cel Bătrân nu purta, în orice ca
în se mn sc ul pt at și pi ct at de la Co zi a, în S. C. LA .,
Răzvan Theodorescu, Despre un
tom XVI (1969), nr.2, pag. 191).
i mă ca r un co st um fr an ce z cu tot ul de os eb it
Pag. 25: „... n-a existat totdeauna nic
să nu de sc in dă la or ig in ea lui di nt r- o în de pă rt at ă şi
de cel englez sau italic [?], care
foarte elegantă garderobă asiatică.“(?)
gă ţi a ar mu ri lo r din ar ma ta lui Ba sa ra b, au to ru l dă ca
Pag. 37. Pentru a dovedi bo
ale țăr ani lor din Flo reș ti şi ale me șt eş ug ar il or di n Clu j!
exemplu armurile din 1366
e co nt em po ra nă cu băt ăli a din tre Ca ro l Ro be rt si
De altfel, Cronica pictată nu est
te va de ce ni i (a ce as tă luc rar e a co mp il at or ul ui Ma rk Kâl ati
Basarab, ci mai târzie cu câ
se încheie la data limită VII. XI. 1370).
de la 14 88 („ De Bel lo Kar oli reg is cu m Ba za ra d” ):
Autorul crede că o gravură
că im ag in e a căl ări mii ro mâ ne şt i, cu toa te că gr av ur a est e
„s-ar putea să fie o veridi
imprimată mu lt ti mp du pă co ns um ar ea fap tel or rep rez ent ate înt r-î nsa “.
Dar tipul de armură de la fig . 8, pag . 41, nu poa te fi ant eri or cel ei de a dou a
jumătăţi-a secolului al XV-lea.
Pag. 43; „Gisantul“ din bis eri ca Sfâ ntu l Nic ola e Do mn es c din Cur tea de Arg es,
așezat de autor - în mo d ero nat — la 129 0, ar pur ta „un fel de hu pp el an de “. Da r ace st
costum, care apare la înc epu tul sec olu lui al XV- lea , est e de ne co nc ep ut la 129 0.
Pag. 44: Cti tor ul din mor mân tul nr. 10 din bis eri ca Sfâ ntu l Nic ola e Dom nes c
„avea mâneci le str âmt e pri nse în spo nci uri de per le şi gal oan e de fir, cum vor pur ta
mai târziu feudalii descoperiţi în necropola de la Lerești“.
Ce legătură are acest presupus Negru Vodă cu „feudalii de la Lereşti” din
secolul al XV-lea?
Pag. 45: „O a trei a pie să cos tum ară [da r aut oru l se refe ră la înt reg ul cos tum ] din
garderoba de preț a primilor Basarabi ne-o oferă icoana votivă [icoana nu ne oferă
«piesa», ci, cel mult, reprezentarea ei), icoana hramului bisericii Sf. Nicolae
Domnesc din Cur tea de Arg eş [nu este «ic oan a hra mul ui» , ace ast a ar fi rep rez enț ăt
pe Sfâ ntu l Nic ola e, ci sce na num ită Deis is, din com ple xul mai mar e al Jud ecă ţii din
urmă), în care ctit orul urm aș [7], cel care des igu r, zug răv it, Vla icu Vod ă sau Rad u
Negru din legendă“ [inexact: personajul, voievodul Nicolae Alexandru, nu a zidit şi
nici nu a zug răv it, Bas ara b a zidi t și Vla dis lav I a zug răv it. Dar la leg end a fig. 13, de
la pag. 46, aut oru l ren unț ă laso rice iden tifi oare ; „co stu m de voi evo d din nea mul
Basarabilor, a doua jumătate a secolului al XTY“.
“Pag, 51; „ac est e bon ete cara cter isti ce ale prim ilor voi evo zi Bas ara bi le vom
afla supr avie țuin d, cu ușoa re modi fică ri, turt ite sub greu tate a cor oan elo r boga te, la
Neagoe Vodă, Petru Rareș, Alexandru Lăpușneanu...
Este adevărat că la mânăstirea Dionisiou, Neagoe Basarab poartă o bonetă
R
DR
O

122
 Căutări în orizontul timpului

asemănătoare celei din fig. 16, pag. 50, dar aceasta de inspiraţie poloneză, ca şi cele
ale lui Petru Rareș și Alexandru Lăpușneanu Fără coroană deasupra. Evident,
coroana ar fi mascat-o.
Pag. 81 i Marina, soția lui Alexandru cel Bun „e împodobită cu o scufă cu pene,
ca o coroană cu multe ramuri, cum poartă și prinții italieni din „Cavalcada regilor
magi“ a lui Benozzo Gozzoli...“
Nu „este „scufă cu pene“. Fiind vorba de o broderie, artistul a înfățișat, cu

Alexandru cel Bun domnește între 1400-1432, iar Benozzo Gozzoli, care trăiește
între 1420 şi 1498, este activ în a doua jumătate a secolului al XV-lea.
Pag. 120: „Cu această șapcă pe cap purtată uneori și fără cozoroc... vor apare în
frescele din Campo Santo din Pisa suveranii și seniorii peninsulari, Cu această șapcă
pe cap va fi surprins și Carol al V-lea în miniturile lui Froissart, chiar în momentul
încoronării sale“.
Vlad "Ţepeş domnește între 1456-1476. Fresca din Campo Santo (aparținând,
după ultimele cercetări, lui Andrea Traiani) a fost zugrăvită îndată după marea ciumă
din 1360. Carol al V-lea domnește între 1364-1380 iar Froissart trăiește între
1333/1337- cca. 1400.
Pag. 127: Pentru a ilustra armura de la începutul secolului al XVI-lea, autorul
se întemeiază pe o simplă metaforă: „Cămașa de zale, lucrată din inele mărunte, ca
un năvod metalic, nu era puţin lucru pentru războinicii noștri, de vreme ce și autorul
Învătăturilor lui Neagoe credea nemijlocit în puterea ei. «Imbracă-te în dragostea de
Dumnezeu ca, într-o za şi ieși la boierii tăi cu veselie».
Pag. 182: Boneta cu care este reprezentat Neagoe Basarab la mânăstirea
Dionisiou „descinzând cu probabilitate dintr-o veche scufă bizantină [dar istoriografia
a stabilit că este de inspiraţie poloneză], un «bonet de înalt demnitar», cum purta, de
pild ă, guve rnat orul rom an din moz aic ul de la mână stir ea Cho ra (13 10- 132 0) în scen a
«Recensământului», tichia aceasta nu putea fi socotită nici ungurească, nici polonă, ci
pur și simplu euro pean ă, ea putâ nd fi văzu tă la epoc i dife rite şi pe capu l unui rege ca
Henric d' Albert de. Nava rra, și la nobi lii Fran ţei [?], şi la desp oti și curt enii sârb i sau
- bulgari din fres ca bise rici lor din sudu l Dună rii. “ (?)
Nu asemănarea form al ă — și ace ast a im po si bi l de sus țin ut pe o ari e şi un int er-
val de timp atâ t de înt ins e — are im po rt an ţă în ist ori a co st um ul ui .
ve ni nd la Bu cu re șt i „î mb ră câ nd , du pă da ti na țăr ii,
Pag. 227: Petru Cercel,
br oc ar d, el eg an te re pl ic i or ie nt al e al e «j us ta uc or ps »- ul ui
lungile dulame cambrate de
franțuzesc.“
Dar „justaucorps“-ul se purta în secolul al XIV-lea.
x

ut cu to tu l ni ci mă ca r șa lv ar ii sa u fe su l di n po rt ul un or a
Pag, 15 : „N -a u di sp ăr
sa te lo r ma i pe st ri țe di n su d“ ,
dintre bătrânii locuitori ai i
sc ă, nu tr ad iţ ie in te rn ă,
Influență orientală, prin filiera bulgărea ce ea
le .. . am in te sc iz bi to r de bi ne , î n
Pag. 16: „„„.sarica,.. la aromânii din Perivo
um it e ha in e ti pi c or ie nt al e. .. ou ca re ap ar î ngr av ur i şi os ta și i
ce priv eș te cr oi al a lo r, an
ie vo zi lo r că tr e sf âr și tu l ve ac ul ui al XV II I- le a -
români di n gă rz il e vo
in sp ir at e de mo de le tu rc eș ti . În or ic e ca z, pr im el e nu
Deoare ce am be le au fo st
ii L ;
au fost influențate de ultimele. a costumului
a „n ot a sp ec if ic ro mâ ne as că
Pag. 26-27: Pentru a demonstr

123
 PAVEL CHIHAIA

„țărilor noastre”, se menţione az ă că pri ntr e luc rur ile de uz cas nic ale dom niţ ei
Zamtira se afla, la 2 de ce mb ri e 157 5, și o „pe rnă , lat ă, mar e, îm po do bi tă cu per le,
mâ ne as că “, apo i se tre c în rev ist ă „cu pe de arg int “,
Iuerată cum e obicelul în Țara Ro
cup ele , pah are le, cu spe cif ici tat ea co st um ul ui ?
pahare româneşti ete, Ce lepătură au
Pam 30: Autorul găs eșt e un car act er dis tin cti v ro mâ ne sc în di me ns iu ne a
pur tat de boi eri mea noa str ă: „Să am in ti m aic i de
calpacului de origină orientală,
calpacul uriaş, rotund ca un bal on, pe car e nic i un răs ări tea n nu- l pur ta de așa mar i
proporții în afară de valah“,
Pag, 35: „Cum era costum at un ost aș rom ân. .. înt re 13 30 -1 38 0? Iat ă-l cu
pieptarul de sârmă în «cottes de mai lle s», îmb răc at cu că ma șă în sol zi de fie r sau în
armură metalică; ori cu țes ătu ra sub țir e din zal e car e-i îm br ac ă tor sul aco per ind
uneori în întregime și brațele și pic ioa rel e pâ nă su b gen unc hi. Ră zb oi ni cu l nos tru
poartă acum coiful cu pan aș și pan tof i de fie r cu vâr ful alu ngi t.. . etc .
1) Cot tes de mai lle s = pie pta r de sâ rm ă = zal e (za = och i de lan ţ).
2) În epoca 133 0-1 380 s-a pur tat , înt r-a dev ăr „co tte s de mai lle s“, căr ora le
spunem „cămăși de zale“, iar la sfâ rși tul per ioa dei găs im, înt r-a dev ăr, arm ura met a-
lică, dar de un anumit fel, pe car e aut oru l nu- l pre ciz eaz ă. Des pre „că maș a luc rat ă în
sol zi de fie r“ nu ne vor beș te nic i un doc ume nt, scr is sau fig ura tiv , din țăr ile rom âne .
3) Tes ătu ra de zal e car e aco per ea în înt reg ime bra ţel e și pic ioa rel e se pur ta în
secolul al XII I-l ea, Arm ura car e îmb acă num ai tor sul poa te fi con sta tat ă în sec olu l al
XIV-lea, când apar brigantinele și platoșele.
4) „Coiful cu panaș“ („heaume de tournois“) era un acoperământ pentru
turniruri, În luptă se purta bazinetul, mai târziu salada etc.
Pag. 35: Despre imaginea cavalerului, de pe stâlpul nord-estic al bisericii
Sfântul Nicolae Domnesc: „Primul document vestimentar [poate exista un „docu-
ment ceramic“?] de care dispunem în "Țara Românească este prezentat ca o cuirasă
de piele de care sunt prinși solzi metalici“.
S-a arătat însă, cu serioase argumente, acceptate de cercetătorii de specialitate
că „acest voievod“ nu este în realitate decât Sfântul Theodor Tiron. „Bustul învelit
cu plăci de fier“: aceste plăci sunt de fapt pene, cum poartă sfinții militari,
transformați în îngeri (vezi Pavel Chihaia, Semnificatia portretelor din biserica
mânăstirii Argeş, în Glasul Bisericii, XXVI (1967), nr. 7-8, pag. 790).
Pag. 35: Tot despre același „cavaler“ reprezentat pe stâlp: „O «coifte de mailles
à camail» îi acoperă gâtul, lăsându-se pe umeri“.
Traducerea ar suna „o scufă de zale cu grumăjer“. Dar personajul apare în fig.
1, pag. 34, cu capul descoperit. În realitate, pe stâlpul nord-estic, personajul zugrăvit
nu äre cap.
Pag. 35: Despre același personaj: „Cingătoarea ciudată, lăsată pe şolduri după
moda vremii“.
Autorul ne sugerează că ar [i vorba despre o centură „cavalerească“ occidentală.
Dar costumul fiind bizantin, nu poate fi vorba de așa ceva.
Pag. 41: „n. luptătorii [lui Mircea cel Bătrân] fiind cu taţii îmbrăcaţi în fier de
sus şi până jos, ușa cum ne arată gravura târzie din cartea lui Schiltberger (fig. 11)“.
Lucrarea lui Schitberger, Reisebuch, apare tipărită și ilustrată la Nürnberg, la
1540, Cum putea cunoaște pravorul din această epocă târzie, aşa cum recunoaste și
Al, Alexianu, realităţile vestimentare din 1396?
Pag. 43: Gisantul provenit din biserica Sfântul Nicolae Domnesc:
„Caracteristică, fără să se poată preciza îndeajuns forma sau natura ei, este, în sfârșit,
coafa, coroană sau bonetă, pe care o poartă voievodul [gisantul], cu calota mai

124
 Căutări în orizontul timpului

îngustă la bază și mai lată sus“.

1) Cum poate fi „ca rac ter ist ică “ dac ă „nu se poa te pre ciz a for ma sau nat ura ei“ ?
2) Coafă = coiffe = acoperământ (de obicei femeiesc), nu poate fi, deci, coroană;
coroana este o piesă distinctivă, de aparat, nu de acoperământ.
3) Boneta nu est e în tru nch i de con , cu m o pre zin tă aut oru l, ci cil ind ric ă.
4) Pot fi făcute analogii pentru această bonetă în epoca lui Radu I, pe care îl
reprezintă, foarte prob abil , gisa ntul . (Vez i Pav el Chi hai a, Dat e des pre nec rop ola
ea de Arg eş, în „St udi i și Co mu ni că ri “ - Mu ze ul din
primilor Basarabi din Curt
Piteşti, Pitești, 1969, pag. 151-152).
Fig. 10: pag 43: „Ra du I în arm ură (du pă o efi gie mon eta ră con tem por ană )“.
ea de pe mo ne dă , pe car e aut oru l nu a înţ ele s-o .
Desenul deformează imagin
olu l XV I și nu una din sec olu l XI V. În loc ul „pa nsi ere i“,
Constatăm o armură din sec
zin tă o pla toş ă co mp ac tă , dub lat ă ant eri or, în par tea
legată cu „dosiera“ ni se pre
„Cu bit ier ele “ și „gl ezn ier ele “ des ena te nu apa r pe
inferioară, de o foaie de metal.
din lan ce sun t înl ocu ite cu o ga rd ă
monede. Se ignoră însă „daga“. Piroanele
concavă.
ta re a co ro an ei în al te cu flo ri de cr in de la po rt re -
Pag. 47: În legătură cu reprezen
Sf ân tu l Ni co la e Do mn es c, pe ca re au to ru l o co n-
tul doamnei Ana din naosul bisericii
in e a av ut flo ri de cri n, da r în ăl ți me a ei ac tu al ă se
sideră originală. Într-adevăr, la orig
pu tu l se co lu lu i al XV I- le a, im it at ă de zu gr av ul
datorește unei repictări de la înce
Pelimon, la 1827.
de la bi se ri ca ma re și bo ln iț a Co zi ei „p ăs tr ea ză
Pag. 59: Portretele lui Mircea
totuși neatinse vechile chipuri citoriceşti“.
v v
l de la bo ln iț ă es te ma i ap ro ap e de or ig in al
Inexact: N. Iorga a arătat că portretu
fo rm ea ză în să pr im ul ch ip al vo ie vo du lu i.
decât cel din biserica mare. Amândouă de
la Co nc il iu l ec um en ic de la Co ns ta nț a (1 41 5)
Fig. 42, pag. 82: „Boieri cărturari
na bu lu lu i lu i Ul ri ch vo n Re ic he nt ha l) “.
(după xilogravurile incu
nc il iu m zu Co st en cz es te ti pă ri tă şa pt e de ce ni i ma i tâ rz iu , la
3 Ca rt ea in ti tu la tă Co
Augsburg, în 1483. a
nt ân d re li ef ul de pe pi at ra de mo rm ân t
Pag. 188 și nota 132, pag. 406: Come
ă „s il ue ta lu i de „c av al er tr ac “ er oi za t, cu
lui Radu de la Afumaţi, autorul consider
ar ip i' fl ut ur ân d în băta ia vâ nt ul ui , pr ez in tă .. . nu o ma ti e
coroana pe ca p, cu ma nt ia de
ar ip i de vu lt ur , de modă or ie nt al ă, aș a cu m în bă tă li i
obișnuită, ci o pe re ch e de
purtau răzb oi ni ci i de fr un te al ac es tu i ti mp “.
mu lt pr ea ră sp ân di te în că di n an ti ch it at e, pe nt ru a
- Aceste ar ip i me ta fo ri ce su nt
fi atribuite unei epoci. ca re îl
au to ru l
lu i N e a g o e Ba sa ra b de la Os tr ov (V âl ce a) , pe
Pag. 179; Portretu l
fi au te nt ic , es te tâ rz iu și li ps it de in te re s.
comentea z ă ca și c u m ar
Basarab di
e n ic oa na Sf ân tu lu i Ni fo n de ; la
Pag. 17 9: " I m a g i n e a lu i N e a g o
XV II -l ea , pr in ur ma re es te , li ps it ă de . in te re s
Târgoviște aparți ne se co lu lu i al
documentar. nt ru po rt re tu l lu i
pr eo cu pa re a lu i Gh . As ac hi , în 18 23 , pe
Pag. 19: Menţionând s pe nt ru ch ip ur il e
it e să ad ao ge că un as tf el de in te re
Mihai Viteazul, autorul om tu l se co lu lu i an te ri or . L a 22
ro mâ ne , er a tr ea z în că la sf âr și
voievozilor din țările rt re te le ct it or il or şi să
o r g i o Ve ni er es te tr im es să re pa re po
august 1786, pictorul Ge lor, tomul III, București,
ni
de po rt re te (V .A . Ur ec he a, Is to ri a ro mâ
zug r ă v e a s c ă as tf el
1892, pag. 599). o r g a n i z a o că lă to ri e ar ti s-
.. . a av ut .. . g â n d u l b u n d e a
Pag. 23: „G.M. Tattarescu
i l e di n ța ră , la 2 iu ni e 1 8 6 0 " .
tică pe la toate mânăstir

125
 PAVEL CHIHAIA

nu fo nt fă cu te In iţ ia l In 26 lu ll e 18 59 de că tr e D,
Dar, „p ro le et ul și ce re re a”
le ar he ol og ic e al e lu i D. Pa pp az og lu , în
Pappazoglu (P . Ch ih ul a, Ex cu rs ii
„Mitropolia Olteniei , XX II , nn 2- 4, pa g 24 3- 25 6) .
or ta nt el or op er e, at in gh to ar e și el e de c o m u m “ He
Pap, 25: Pr in tr e au to ri i „I mp
u, ©, C. Ol ur en eu , Ma rc el Ro ma ne sc u, În bi bl io gr af ia
menţio ne az ă 1 D. , Șt ef li ne se
yi ul ti mu l fi gu re az ă cu lu cr ăr i ne se mn i-
penerală de la sfârșitul volumului, primul
[icative, iar al doilea este inexistent,
pr im sa u un al do il ea de sc ăl ec at ,
Pup, 32: Nu a existat în Muntenia un
Pag, 39: „Cavalerii lui Negru Vodă",
de or ig in e că rt ur ăr ea sc ă, ap ăr ut în
„Negru Vodă“ a fost un personaj legendar,
cronica Țării Româneşti de la 1525,
ru Vo dă “ a fo st în gr op at în bi se ri ca Sf ân tu l
Pap. 43: Autorul afirmă că „Neg
t, „N eg ru Vo dă “ al de sc ăl ec ăr ii de la 12 90
Nicolae Domnesc. Chiar dacă ar fi exista
r, de ci a ur ma și lo r lu i Ba sa ra b (c ca ,
nu putea fi îngropat în necropola Basarabilo
1315-1351/52),
gi sa nt ul ca re a fos t gă si t de as up ra mo rm ân tu lu i nr,
Pag, 44: După ce consideră
at ri bu ie ac el ui aș i pe rs on aj os em in te le și in ve n-
13, ca reprezentând pe „Negru Vodă“,
tarul funerar din mormântul nr. 10,
Pag, 57: „Ana, soţ ia lui Vla dis lav I, fii ca reg elu i Șt ef an al Bo sn ie i“ (?)
Despre soţia lui Vladislav 1, I, Mi hn ea a pre sup us că est e fii ca ţar ulu i loa n
Alexandru al Bulgariei (ve zi Ch er an a sau Che raţ a, în Cer cet ări ist ori ce, |, (19 25) ,
pag, 412-414).
Pag. 124, fig. 85 și pag . 162 : Rad u cel Mar e și doa mna Căt ăli na (14 93) , dup ă
tabloul votiv de la mânăstirea Kremicovit (Bulgaria)“.
Acest tablou vot iv nu rep rez int ă pe „Ra du cel Mar e și pe soţ ia sa, ci pe Rad ivo j
cu soți a sa și doi copi i. (Ve zi Mar ia Mus ice scu , Int rod uct ion à une étu de sur le por -
trait du fon dat eur dan s le sud -es t eur opé en, Ess ai de typ olo gie , în R.E .S. E.E ., tom ul
VII (1969), nr. 2, pag. 300),
Pag, 167, fig. 106: „Miner transilvan (după Cosmografia lui Sebastian Münster,
1598)“.
Cartea apare prima dată la Basel, la 1567. Este vorba de o ediție ulterioară?
Pag. 174, fig. 110 și pag, 175: „Marele ban Barbu Craiovescu, după o icoană
contemporană... păstrată astăzi într-o copie din veacul al XVIII-lea, la Muzeul de
Artă al Republicii“,
Nu este copia unei icoane din secolul al XVI-lea, ci consemnarea unei legende
care nu putea fi decât târzie, (vezi Șt. Ștefănescu, Bănia în Tara Românească,
București, 1965, nota 1, pag, 120-121).
Pag, 191; „Exact în aceeași postură e surprins Radu Paisie de către meşterul de
efipii, în moneda care-i poartă chipul“,
Nu există monedă în "Țara Românească între domniile lui Basarab Laiotă (1473-
1477) și Mihnea III (1658-1659), Este vorba despre o bulă sigilară,
LI]

Titluri de capitole
Volumul I; Garderoba [7] Basarabilor; Costumul de cavaler [7] al voievodului;
La curțile domnilor: mândre |?) şube de postav şi pălării îmblănite, Tichiile stropite
[?) cu perle, Portrete basarabeşti [7]; Dulama pe trup; Cojoacele de samur. Un tron
pentru o femeie; Nesecatele visterii ale unui voievod moldovean; Nunti domneşti

126
 Căutări în orizontul timpului

un ei ave ri: el eg an tu l Mi hn ea şi fr um oa sa
rămase de pomină; Din catagrafiile
pă lă ri e vo ie vo da lă în tre i col țur i [1] ; Ha in a
Nedelea; Patima (?] conteşului; O
în Bei , pr in tu l au ru lu i; O du la mă de şa hm ar an d pe n-
românească sub domnia lui Alt
tru un codru de pâ in e; Be iz ad ea ua ost ate c cu pe ru că pu dr at ă.
Volumul Il: Oltenia în zil ele nea mtu lui ; De mo nu l lux ulu i și leg ile so mp tu oa se
ibi i; De sf râ na te le po do ab e ale ju pâ ne se lo r din
[9]; Canari, parasoluri și cățeluşi cil
vec hil e pat imi ; Lu xu l rui năt or; Sc an da l în tim -
Principate; Noile toalete femeiești şi
pul lui Caragea: albele atlasuri ale Tar siț ei; O înt âmp lar e la cur te sau nen oro cir ile
unei crinoline.
în or ân du ir ea fe ud al ă. .. ni mi c nu ref lec tă ma i dis -
Pag. 7: „Ca pretutindeni
crepant [?] in eg al it at ea din tre oa me ni .. .“
ori ei no as tr e, ca de alt fel în toa te țăr ile co nt in en tu -
Pag. 7: „Pe toată întinderea ist
și aur , de sf ăș oa ră un lu x făr ă lim ite ... “
lui, boierimea deținătoare de bunuri, latifundii
a co nd uc ăt oa re nu er a a „b oi er il or “. „B un ur i,
În „toate tările continentului“ clas
Jatifundii și aur“ = tautologie.
ol en t di nt re ha in el e de di mi e. .. și şt of el e de
Pag. 7-8: „Or, în contrastul acesta vi
se îm po do be sc di va ni ţi i şi vo ie vo zi i. .. “
aur venetice [7], cu care
ar te bi ne și ca re nu er au bo ie ii de di va n,
Dar existau şi boieri, care se îmbrăcau fo
„divaniți“.
re a or ic ăr ei co nș ti in țe ro mâ ne șt i. ..
Pag. 8: „... încenuşa
al e ma se lo r ob id it e, tr ăz ne te de mâ ni e
Pag. 8: „... pricina învolburatelor răscoale
care brăzdează, câ nd şi câ nd , ce ru l Pr in ci pa te lo r no as tr e“ .
a în mâ nă , în în vă lm ăș ag ul lu pt el or .. .“
Pag. 32: „... neamuri care se nasc cu sabi
pă t pâ nă la al tu l al ță ri i e câ mp de lu pt ă ci nc i se co le de -a
l Pa g. 33 : „D e la un ca
ă, de gl oa te ca re se în fr un tă , de ză ng ăn it de
rândul și pământul răsună de vuiet și larm
Fl ăc ăr il e pâ rj ol es c to tu l în ca le . Do ar su fl et ul po po ru lu i
să bi i şi şu ie r de să ge ți .
"rămâne ne at in s de vâ lv ăt ai a lo r mi st ui to ar e“ . 5
îşi comandă sub Radu I, armuri în Republica
Pag. 40: „Ostași valahi...
venețiană“.
r, Ra du I, a co ma nd at ac es te ar mu ri .
Nu ostașii, ci voievodul lo
oa rt ă pl et e lu ng i, că zâ nd pe um er i, și ba rb ă de Ch ri st .
` Pag. 43 : Gi sa nt ul „p
. pe ca pu l îm po do bi t cu pl et e lu ng i,
Pag. 44: Personajul din mormântul nr. 10 „..
care-i încadrau faţa de Christ“. Ch ri st ”.
„c u pl et e lu ng i, lă sa te pe um er i şi cu ba rb ă de
Pag. 56 : Vl ad is la v I
zi câ t de tr ai ni ce tr eb ui e să fi fo estea
st că mă și le ac
Pag. 12 7: „ B ă n u i m as tă
de ze la ri i no șt ri [e st e vo rb a de că mă și de za le ]
importate de aiurea sa u te su te în ta ră
au în fr un ta t ve ac ur il e şi în pă mâ nt în gr op at e. “ (? )
de vr em e ce mu lt e di n el e
in a [s e n u m e a în re al it at e De sp in a] , ac eastă „mater
Pag. 18 5: „M il iţ a De sp
d o a m n ă a ță ri i, ci do ar o să rm an ă fe me ie
dolorosa“ a isto ri ei no as tr e, nu ma i er a
vă du vă și pr ib ea gă pr in Ar de al ,
ei st ar e şi su fl et ul fr ân t [? ] su b p o v a r a
Și straiele cernite și tr is te re fl ec tă n o u a
nenorocirilor,.,* R o x a n d r a „a lă tu ri d e
l vo ti v de la bi se ri ca bo ln iţ ei Co zi a,
Pag, 189: În tablou pă st re az ă în că ş i n u m e l e şi
R a d u Pa is ie , ce l ca re m a i
noul ei domn și stăpân, de fiul lor Marcu și de fiica
e în v r e m e a că lu gă ri ei lu i,
candoarea și pletele lungi purtat
lor Zoiţa“. nu şi -a m a i pă st ra t n u m e l e
e d e fi ic a Z a m f i r a . V o i e v o d u l R a d u
E vorba în realitat cr on ic a b o i e r e a s c ă a ță ri i.
e l e „ R a d u Pa is ie “ ap ar e d o a r în
călugăresc de Paisie. Num
în e p o c ă ș i d e că tr e la ic i,
Pletele lungi se purtau

127
 PAVEL CHIHAIA

Tâ nă r: „B og ăț ia ac es tu i tâ nă r, de sc en de nt de
Pag. 207: Despre Petru cel
voievod-cioban'“.
voievod-cioban, ci s-a ocupat cu negoțul oilor înainte
Mircea Ciobanul nu a fost
de a deveni voievod.
că Mih ai Vit eaz ul, aces t fost mar e ban al
Pag. 233: „Avem apoi destule dovezi
el fr um us eţ ea str aie lor și nic i ap a de tr an da fi ri .“ (? )
Craiovei, nu disprețuia nici
 Capitolul XI

DOUĂ RAPOARTE ALE ARHITECTULUI

IOAN SCHLATTER, DIN ANUL 1847

După prodigioasele înfăptuiri din epoca voievodului Constantin Brâncoveanu,

când se refac și se cons olid ează vech ile mon ume nte de artă ale Țări i Româ neșt i, a
urmat o încetinire a activ ități i cons truc tive . În aces t inte rval de mai bine de un seco l
monumentele au avut de sufer it, iar mână stir ile, cu preţ iosu l lor inve ntar de obie cte
de artă şi de manu scri se, nu au fost înto tdea una bine îngri jite. A fost nece sară
intervenţia ener gică , plin ă de bune inten ţii, a domn itor ului Ghe org he Bibe scu (1 ianu -
arie 1842-7 octombrie 1848 ) ca acea stă stare de lucr uri să se îmbu nătă țeas că, Atât
cât şi din rapo arte le sale de acti vita te din
din Chestiunea mânăstirilor închinate,
Obșteasca Adunare, se poat e dedu ce grij a deos ebit ă pe care aces t domn itor o văde ște
ale Țări i Româ neșt i. Ghe org he Bibe scu și-a dat seam a de
pentru vechile monumente
ări, şi, în vede rea exec utăr ii lor, anga jeaz ă pent ru prim a
complexitatea acestor lucr
stud ii de spec iali tate și expe rien ţă, cum au fost
oară la noi arhitecţi din străinătate, cu
Ant on Heft și Ioan Schl atte r. Dint re aceș tia, ulti mul
vienezii Iulius Fraivald2,
de nume le lui legâ ndu- se mai toat e rest au-
primește titlul de «arhitect mânăstiresc»,
tările ce se efectuează în Prin cipa t până cătr e sfâr șitu l seco lulu i al XIX- lea,
Ioan Schlatter a fost conduc ăt or ul efe cti v și șef ul tut uro r ace sto r luc răr i. El sta -
ții lor , rid ica re le ve e și pro iec ta, ad mi ni st ra șan tie rel e și
bilea natura şi volumul repara
luc răr ilo r. Pe nt ru că toa te ace ste ope raţ ii îi de pă șe au
supraveghea bunul mers al
ăt or i la fie car e şan tie r mâ nă st ir es c, pr ec um și des e-
posibilităţile; el a angajat conduc
r. To am na sa u ia rn a, câ nd lu cr ul se în ce ti ne a sa u
atori pentru înfăptuirea proiectelo
ri i săi pr eg ăt ea u pl an ur il e ne ce sa re ca mp an ie i
se oprea cu totul, Schlatter și colaborato te
ra ct e şi de vi ze , în to cm ea u ac te ju st if ic at iv e, ce ru
din anul care urma, redactau cont
de co nt ro lu l st at ul ui , și ra po ar te de ne ce si ta te 3.
ta ur at or i» a ac es to r pi on ie ri , ne fa mi li ar iz aţ i cu
Este evident că viziunea de «res de
mâ ne as că , ca re au re co ns tr ui t ve ch il e ed if ic ii fă ră gr ij a
trăsătur il e ar te i di n Ța ra Ro
ar , es te co nt es ta bi lă . Mo de rn iz ar ea în sti l ne og ot ic a
a le co ns er va as pe ct ul or ig in
t, co ns id er at ă în pr ez en t «d es fi gu ra nt ă» t, fără
vechilor noastre mânăstiri este, pe drep ve de re
ul ro ma nt ic al ac es to r re al iz ăr i ne re uş it e di n pu nc t de
să se conteste în să as pe ct
artistic. cire n ne fe ri
st ra te de la pr im ii ar hi te cţ i di n Ța ra Ro mâ ne as că , di
Manuscri se le pă do cu -
nd ep ăr ta te , pr ob ab il , cu in te nţ ie ), co ns ti tu ie în să
lipsite de plan șe le an ex e (î
pr im el e sc ri er i de sp ec ia li ta te al e un or co ns tr uc ~
mente pentru istoricu l de ar tă . Su nt
te hn ic a, st ar ea de co ns er va re a m o n u m e n t u l u i
tori care descriu aspect ul , ma te ri al el e,
me nţ iu ni le mă ru nt e, da r nu li ps it e de im po r-
pe care intenționează să îl re fa că . D u p ă
de sc ri er il e ve ch il or m o n u m e n t e în to cm it e de
tanță, ale «catagrafiilor» mâ nă st ir eş ti ,
ce rc et ar e. ; ; f N
arhitecți oferă un ma te ri al va lo ro s de
ce si ta te (d e ma te ri al e şi lu cr ăr i) a l e ar hitecţilor
Constatăm că -r ap oa rt el e d e ne
z ă să se c o n s t r u i a s c ă în in ci nt a
conțin nu n u m a i pr oi ec te al e ădiri care urmea
no il or cl
se d ă r â m ă sa u tr eb ui e d ă r â m a t e , E s t e d e la
mânăstirilor, ci și situaţia ve st ig ii lo r ca re
o n u m e n t e c o n d a m n a t e la pi ei re de fi ni ti vă
aţ ii d e s p r e m
sine înțeles că aceste consider re da ct at e în pr ez iu a, de sc hi de ri i
di sp ar iț ie s u b zi du ri le no il or co ns tr uc ți i,
sau la r m i ț â n d re co ns ti tu ir ea vi rt ua lă
ec ti ve , su nt d e m a r e i m p o r t a n ț ă , el e p e
şant ie re lo r re sp

129
 PAVEL CHIHAIA

a acestor monumente. at e, ca
în ca re di st ru ge ri le — un eo ri pr em ed it
Pentru evoluţia artei noastre vechi,
il or » di n a do ua ju mă ta te a se co lu lu i al XI X- le a — au ni mi -
cele di n ep oc a «r es ta ur ăr
go lu ri în tr -u n și r ca re a fo st co nt in uu și ex pr es iv , re co n-
ci t nu me ro as e et ap e, cr eâ nd
nt e nu po at e de câ t să în tr eg ea sc ă hi at us ur il e ac es te i
stituirea ve ch il or mo nu me
evoluții și să îm bo gă ţe as că se mn if ic aț ia op er el or ex is te nt e.
bl ic ăm do uă ra po ar te al e ar hi te ct ul ui Io an Sc hl at te r,
Anex a ce ur me az ă pu
le fi in d re da ct at e în li mb a ge rm an ă) , un ul (n um er ot at
tradus e în ro mâ ne șt e (o ri gi na le
ia r ce lă la lt (n um er ot at 13 5) la 13 noiembrie al
129) întocmit la 30 septembrie 18475, tu ră cu
ad re sa te De pa rt am en tu lu i Cr ed in țe i, pr im ul — în le gă
ac el ui aș i an ô. El e su nt
a Sf ân te i Mi tr op ol ii di n or aş ul Tâ rg ov iş te » — fi in d ce ru t
«sta re a în ca re se af lă zi di re
Bi be sc u, ia r ce lă la lt , — co nţ in ân d ra po rt ul «î n ge ne -
de însuşi do mn it or ul Gh eo rg he
nă st ir eș ti ce se af lă în lu cr ar e» , pr op un ân du -ş i să ar at e
ra l pe nt ru to at e cl ăd ir il e mâ
de lu cr u di n va ra lu i 18 46 — co ns ti tu in d ob is nu it a da re de
înfăpt ui ri le di n ca mp an ia
en t. A
seamă către departam nt ru
În pr im ul ra po rt se af ir mă pe
Importanța acestor documente este evidentă. tă
ca Mi tr op ol ie i di n Tâ rg ov iș te a fo st în ăl ța
întâia oară şi de un martor ocular că biseri ul te ri or
în să to to da tă id ee a ne fa st ă — ca re
în două etape de construcție. Se avansează se
— a dă râ mă ri i ac es tu i mo nu me nt . În ce l de -a l do il ea ra po rt
a fo st pu să în ap li ca re
mâ nă st ir ii Bi st ri ţa es te co ns tr ui tă pe al tă te me li e de câ t ce a
ar at ă că ac tu al a bi se ri că a
c di n ve ch iu l pl an ; ca mp an ia de dă râ mă ri a
veche — deci nu mai păstrează nimi
iț ie re a co ns tr ui ri i se mi na ru lu i Ep is co pi ei Ar ge șu lu i;
«clădirilor vechi» de la Cozia; in Put

a ma re de sp re ap us » a mâ nă st ir ii De al u și
găsirea unor «temelii vechi» la «pivnița ce
la bi se ri ca ac es te i mâ nă st ir i, și , în sf âr şi t, pa ra -
dărâmarea «turlelor celor mici» de
, de sp re re st au ra re a Tu rn ul ui Ch in di ei di n
graful cel mai interesant din acest raport
, în ca re se pr ec iz ea ză că nu s- a pu tu t ex ec ul a
Curtea Domnească din Târgoviște
oa re ce «t oa tă zi di re a er a al că tu it ă pr in mu lt e
consolidarea cu zidărie a turnului, de
en in ța cu că de re a» , şi că tu rn ul av us es e
adaosuri, care neavând nici o legătură, am
«un soclu mai vechi».

ANEXE

i I

30 septembrie 1847, Buc ure şti . Rap ort ul arh ite ctu lui Ioa n Sch lat ter căt re
Departamentul Credintei

Cinstitului Departament al Credinței.

În urm a înal tei por unc i a Măr iei Sal e lui Vod ă ce pri n gra i mi s-a u dat, ati ngă -
toare de cercetarea stării în care se află zidirea Sfântei Mitropolii din oraşul
Târgov ișt e, cu cins te vă rap ort uie sc urm ăto are le: Luâ nd în dea pro ape băg are de
seamă zidurile și construcț ia bise rici i de mai sus zisă am găsi t, că ace ast ă zidi re, deş i
nu prea are soliditate,, , va mai put ea ezis ta un curs de vre me, fără a ame nin ța căd ere
și pre cum am văz ut s-au și făcu t de puţ in? un mer eme tS la înv eli toa re şi alte le care
cel puţin o apără de vremi urâcioase, iar portalul din naintea bisericii? trebuiește dărâ-
mat înt r-u n soc lu măr gin it, fii ndc ă bolț ile lui, ce sun t aşe zat e pe stâl pi de piat ră, sun t
prea ráu crăpate și se țin numai în niște legături de lemn care fiind putrezite la întâm-
plare de cutremure va amenința căderea,
Cât despre meremetul sau reformarea acești ziduri îndrăznesc a-mi da părerea să
nu i se facă vreo reparaţie mai întinsă, ci a se lăsa în starea pă cum să află până când

130
 Căutări în orizontul timpului

se va găsi înlesnirea a se clă di bis eri ca din nou , fii ndc ă nu num ai con str ucț ia ei mu
iartă a se putea face vreo reformare fru moa să, ci chi ar zid uri le nu au des tul ă soli di-
tate ca să se poa tă zidi de- asu pra lor car e de tre bui nță este a mai înăl ța zid uri le spr e
a dobândi propor ţie bun ă fii ndc ă bis eri ca din tr- un înc epu t era clă dit ă num ai cu cin ci
turle, adăugându -se în urm ă un amv on cu trei turl e ce acu m for mea ză împ reu nă un
grup cu opt turle, ce se poate înț ele ge dup ă zid uri le clăd irei car e sun t mai înal te şi
mai solide decât cele de la amv onu l? — pă lân gă ace ast a se află par dos eal a bis eri cii
cu mul t mai jos dec ât faț a curț ii car e este o mar e gre şal ă, şi vrâ nd să se rid ice par-
doseala mai sus atunci se înțelege că tre bui e să se fac ă şi un brâ u jur împ rej ur car e
va întrerupe şi mai mult proporția înă lți mei și a mai înă lța bis eri ca nu iart ă, zid uri le
neavând îndestulă soliditate.
Aşadar având toate îm po tr iv a bu ne lo r re gu le va fi o ch el tu ia lă za da rn ic ă a re fo r-
ma această zidire.
Anul [I] 1847 sept [embrie]30
Nr. 129
[loan Schlatter]

Mi

Ra po rt ul ge ne ra l al ar hi te ct ul ui lo an Sc hl at te r
13 noiembrie 1847, Bucuresti.
către Departamentul Credintei

Cinstitului Departament al Credinței,

nt ru to at e cl ăd ir il e mâ nă st ir eş ti ce se af lă în
Plecat raportuiesc în general pe
ai nt ar ea ce au lu at ac es te cl ăd ir i în va ra
lucrare, arătând Cinstitului Departament în
trecută.

IL. Clădirea Mânăstirii Bistrita =

ța mâ nă st ir ii , în lu ng im e de 48 st ân -
Clădirea de căpetenie, cu două caturi, din fa
46 , te nc ui nd u- se în va ra tr ec ut ă pe st e to t,
jeni, s-au isprăvit din roșu încă din anul 18 re st re le
ar ă. Fa ţa di n af ar ă s- au zu gr ăv it pe st e to t, fi in d și to at e fe
„pe dinăun tr u și di n af
e de sp re cu rt ea ic on om ie i s- au is pr ăv it di n ro şu şi
așezate. Asemen ea a do ua cl ăd ir
di n ea ; pi vn iț el e, bu că tă ri a şi br ut ăr ia ce se af lă
s-au învelit, te nc ui nd u- se şi o pa rt e
pr ec um şi în că pe ri le di n ce le do uă tu rl e de răsărit,
sp re
într -a ce as tă pa rt e de cl ăd ir e,
ap ăr at e de vr eo pr im ej di e de fo c.
s-au boltit toate, fiind acum râ tă ll , fi in d to at ă
di ca t p â n ă la ju mă ta te di n în ăl ți me a ei ho tă
Clopotnița s-a ri il e fe re st re lo r şi a uş il or
at ră ne ci op li numai colțurile şi
tă , af ar ă pe rv az ur
zidi tă cu pi de sp re râ ul Bi st ri ţa ,
ră ci op li tă . Te me li il e de la cl ăd ir il e ic on om ie i
ce s-au făcut cu piat și s- au zi di t pe st e
ni , s- au ri di ca t la o în ăl ți me de 3 st ân je ni
în lungime de 30 stânje ra bi lă s- au m a i fă cu t în că o al tă
fi in d po zi ţi a lo cu lu i fa vo
tot cu piatră, la aceste clădiri du -s e pi vn iț a ce a m a r e s- au
es te pr oi ec ta tă în pl an . Is pr ăv in
pivniţă afară de ceea ce a p ă şi [. .. ] s- au fă cu t un ca na l în
a în ne ca t to at ă pi vn iţ a cu
ivit într-însa un izvor, care 2 m u h u r i ! ? şi în ăl ți me de 4
om ie i. Ac es t ca na l în lă ți me de
toată lungimea curții icon pr a cu c ă r ă m i d ă [. .. ]. Ca na lu l
te zi di t pe st e to t cu pi at ră și bo lt it de -a su
mu hu ri , es in d p ă m â n t u l b u n , c u
d â n c i m e de vr eo 4 st ân je ni și ne fi
s-au săpat mai peste tot în a in ca re s- au pr ic in ui t ch el tu ie li
ut ă să to t su rp a șa nț ul pr
multele ploi din vara trec ,
însemnătoare,. c e p u t te me li il e ce le i n o i l ă , ac es te
au d ă r â m a t ș i s- a î n
Biserica cea veche s- t e ș i s- au ri di ca t p â n ă a c u m d e
d e u n s t â n j e n ș i j u m ă t a
temelii s-au făcut în adâncime c l u l î m p r e u n ă cu c i u b u c i l e lu i s- au
e n ș i j u m ă t a t e d e la fa ța cu rț ii î n su s. S o
un s t â n j

131
 PAVEL CHIHAIA

Fe re st re le și uş il e s- au is pr ăv it to at e, pr e:
și ci op li tă bi ne .
făcut tot de piatră spumoasă pe st e ia rn ă. E i t i
e lo r ca re se vo r gă ti
cum şi o parte din geamuril t n i ț a ş i cl äd ir il e i c o n o m i e i , s e
t e n i e , î m p r e u n ă cu c l o p o
Toate clădirile de căpe , d e va fi v r e m e a f a v o r a b i l ă , ia r
p â n ă la sf âr şi tu l an ul ui vi it or
vor putea găti cu totul :
biserica se va găti numai din ro şu .
ea ce l pu ți n cu un an ma i în ai nt e de er a lo cu l
Lucrarea aces te i mâ nă st ir i se is pr ăv
ed ic e, ma i cu s e a m ă la să pa re a șa nț ur il or ,
regulat, prin care s- a pr ic in ui t mu lt e pi
pr in a ei fr um oa să po zi ţi e şi po t zi ce că at ât
Clădirea însă câ șt ig ă fo ar te mu lt
p a r a cu un a di n ce le ma i fr um oa se cl ăd ir i
tehniceşte, cât și artisticeș te se po at e c o m
pr ea bi ne ex ec ut at ă de d o m n u lu li us Fr ai va ld I$ ,
din Germanială, fiind to t de od at ă și
ne în ce ta tă si li nț ă și râ vn ă ce au ar ăt at în
conducătorul acestei cl ăd ir i, ca re le pr in
mu lţ im e de lu cr ăt or i ne ân vă ța ţi ce se af la u
slujba sa merită mu lt ă la ud ă, că ci la o
re gu la t, nu ma i pr in ne os te ni ta si li nț ă a nu mi tu lu i
acolo şi la un as em en ea lo c ne
rș i o lu cr ar e aș a de gr ea şi în ti ns ă.
Fraivold s-a putut săvâ

2. Clădirea Mânăstirii Tismana di n vr em e,

al ul tr eb ui nc io s pe nt ru ac ea st ă cl ăd ir e nu se pr eg ăt is e
Fiin dc ă ma te ri er a
pu t tâ rz iu și pe nt ru a în le sn i tr an sp or tu l ma te ri al el or ,
de acee a și zi di re a s- au în ce
i în tâ i co mu ni ca ți a cu mâ nă st ir ea și a se în dr ep ta lo cu l
de tr eb ui nţ ă a se de sc hi de ma
or , pe nt ru ca re sf âr și tI 6 s- au și dă râ ma t cl ăd ir il e ce le ve ch i
pe nt ru aş ez ar ea ma te ri al el
și po ar ta di n na in te , și cu ră ţi nd u- se to t
ale iconomiei din curtea din afară precum cu l pe st e
ca re s- au în dr ep ta t și s- au lă rg it lo
molozul și piatra, s-a mai săpat curtea prin ch i și
d pe pa rt ea di n af ar ă a dr um ul ui ce lu i ve
tot. Afară de aceasta s-au făcut un zi -
dr um ul , av ân d o pa nt ă de vr eo 6% ad ic ă 6 st ân
un pod de piatră prin care s-a dres şi
di n ur mă ce am fă cu t la sf âr și tu l lu i oc to mb ri e, se
jeni la sută. La inspecția mea
se fi in d şi co mu ni ca ţi a dr um ul ui de sc hi să ;
apropiase săvârşirea lucrărilor mai sus zi
i fă cu t ni șt e zi du ri ma i mi ci pe nt ru ma i bu na în te me ie re a
prin unele locuri s-au ma
lui. La clădirea iconom ie i de su b mâ nă st ir e, s- au gă ti t o ca să cu șa se od ăi pr ec um și
grajdurile şi magazi il e, fi in d a se fa ce nu ma i şo pr on ur il e ca re nu s- au pu tu t în ce pe de
est timp ne mai ertând vremeal?.
Într-aceste înc ăpe ri va şed ea per son alu l ins pec ție i și str ăin i voi ajo ri, pre cum şi
lucrători d-a col o, pân ă cân d se vor găt i clă dir ile de căp ete nie ale mân ăst iri i, car e gân -
des c că de va fi vre mea fav ora bil ă şi mat eri alu l de aju ns, se vor găt i toa te din roș u
până la toamna vii toa re şi se vor și înv eli și în anu l (1) 849 se va isp răv i toa tă
lucrareal8.

3. Clădirea Mânăstirii Cozia

Această clădire, ca şi cea de mai sus, s-a început prea târziu: nefiind materi-
alurile pregătite, zidirea s-a urmat cu o mică câtățime de meşteri, cu care însă tot s-a
făcut est timp temeliile și pivnițele. De la cele două clădiri din faţa mânăstirii ce se
face în dreapta și stângal?, asemenea s-a scos o câtățime mare de pietre pentru soclu,
care se vor lucra peste iarnă și se vor aşeza în primăvară ca să se poată înveli aceste
două clădiri până în mijlocul verei viitoare: sunt de părere să se isprăvească mai întâi
aceste clădiri peste tot, spre a se putea lăcui, dărâmându-se apoi peste iarnă toate
celelalte clădiri vechi20. Cu toate că la clădirea acestei mânăstiri se vor face multe
temelii, mai cu seamă despre nord și răsărit, dar lucrarea d-aici tot nu va pricinui atâta
greutate ca cea de la mânăstirea Bistriţa.
Piatră este multă în partea locului din cea mai bună calitate și se află chiar pe
locul clădirei o cantitate mare de piatră asemenea; se află aproape de mânăstire un fel
de piatră spumoasă din care se vor face soclurile, ciubucile, stâlpii şi altele fiindcă se
lucrează prea lesne. }

132
 Căutări în orizontul timpului a M
O E N a E a a N
ÎN O N RU

Pentru transportul materialurilor și aducerea meșterilor s-au luat cele mai bune
măsuri şi nădăjduiesc că această clădire va înainta prea bine fiindcă stăruie şi cinsti-
ta Directie și întrebuințează toate mijloacele pentru înaintarea lucrărilor.

4. Clădirea seminarului Episcopiei Argesu'

La această clădire?l s-au ridicat toate temeliile până la soclul de piatră, nefiind
cu putință a se face mai mult fiin dcă lucr area s-a înce put târz iu. Păm ânt ul de pe locu l
clădirei este prea bun2 2, fiin d și teme liil e soli de și bine lucr ate, fără a se face risi p în
materiale. Peste iarnă se vor ciop li piet rele pent ru socl ul clăd irii 23 și se va lucr a toat ă
lemnăria trebuincioas ă ca să se poat ă găti zidi rea din roșu în vara viit oare și a se
înveli cu vreme bună 24. Dup ă arăt area cins tite i Dire cţii acea stă clăd ire s-au preg ătit
toate materialurile treb uinc ioas e, de unde urm eaz ă că nu se va împi edic a lucr area
dintr-aceasta.

5. Clădirea Mânăstirii Dealu

ier eșt i s-a u zu gr ăv it di n ro șu și s-a u înv eli t pe st e tot cu
a) Casele domnești și arh
i ce de sp ar te ace ste do uă clă dir i s-a u rid ica t pâ nă la pa r-
fier, și zidul de piatră al terase
re ap us s-a isp răv it di n roș u, fii nd şi co pe ri şu l
malâk; asemenea şi clădirea mică desp
fie r ne av ân d co nt ra ci u2 5 ma te ri al ul tre -
ridicat, care însă până acum nu s-au învelit cu
de sp re răs ări t s-a rid ica t te me li a di n afa ră cu un
buincios. De la clădirea cea mică
za rz av at ur i ce se îm pr eu nă cu ac ea st ă clă dir e,
talus de piatră cioplită, iar pivnița de
le în că pe ri lo r ce se fa ce d- as up ra ei, c- au
s-a isprăvit având numai a se înbolti și ziduri
lm e şi s-a înv eli t vr em el ni ce șt e pe st e tot cu sc ân du ri ;
ridicat la nălțimea de vreo 10 pa
ea înv eli t vr em el ni ce șt e cu sc ân du ri .
asemenea și temelia clopotniţei s-au făcut și loc ul
pa t ma i toa tă, să pâ nd u- se ac um cu rt ea și
Pivniţa cea mare despre apus s-a să
pr im ăv ar ă să fie tot loc ul clă dir ii înd rep tat .
dimprejurul mânăstirii, ca până la cu l
e a pr ic in ui t mu lt ă gr eu ta te , fi in d şi lo
- Săpătura pământului de la această clădir
iv it în pă mâ nt o mu lț im e de te me li i ve ch i2 6,
“prea neregulat. Săpându-se șanțurile s-au
care mai cu seamă a îm pi ed ic at lu cr ar ea fo ar te mu lt .
di n ia rn a tr ec ut ă şi s- a is pr ăv it ma i to at ă
b) Reparaţia bisericii s-a început încă me
ci s- au dă râ ma t, pe nt ru ca re s- au și ci op li t o ma re câ ți
pe din afară. Tu rl el e ce le mi
nu s- au pu tu t su i pâ nă ac um ne ma i ie rt ân d vr em ea a se zi di .
de piet re 27 , ac es te pi et re ți me a
la ju mă ta te di n în ăl
c) Turnul28 din oraşul Târgoviște s-a ridicat până
de vr eo 4 st ân je ni s- au îm br ăc at pâ nă su s cu
hotărâtă. Soclul ce ar e o în ăl ți me
su s s- a zi di t în pe re gh el 30 de că ră mi dă , ce se va
piatră29, iar trupul de la so cl u în
se ho tă râ se ca să ră mâ ie to at ă zi di re a ce a ve ch e
tencui în urmă. În proiec tu l tu rn ul ui
fa ră , ac ea st a în să dcă3l când s-a
nu s- a pu tu t ta ce fi in
și a se îmbrăc a n u m a i pe di na
di re a er a al că tu it ă pr in ma i mu lt e3 ? a d a o s u r i
început lucrarea, s-a văzut că to at ă zi
că de re a; aş a da r tr eb ui nț a ce re a a se
ne av ân d ni ci o le gă tu ră am en in ța . cu
ca re ac ea st a a în do it lu cr ar ea , fi in d
a se zi di pe st e to t di n no u;
dărâma soclul cel vechi și nap
însă o în tâ mp la re ne pr ev ăz ul ă. t o r d e n u
o r p u t e a i s p r ă v i î n c u r s u l a n u l u i v i i
Toate lucrările de mai sus z i c e se v
r e b u i n ţ ă s ă s e d e a p o r u n c ă c i n s t i t e i
m a t e r i a l ş i d e lu cr ăt or i; ş i v a fi d e t
va fi li p s ă d e r e b u i n c i o a s e , m a t c u s e a m ă
s c ă d i n v r e m e t o a t e m a t e r i a l u r i l e t
Direcţii ca s ă î n g r i j e a c a s ă î n c e p d e e s t
e a s ă se s i l e a s c ă ş i c o n t r a c t u r i l e
e ș i s c â n d u r i , a s e m e n
piatră, lemn și lu cr ăt or i, a d e v e r i t e b i n e şi să -i
o n t r a c t u r i l e cu m e ș t e r i t r e b u i n c i o ş i
timp t o a t e c s ă f i e î n d a t o r a t a a d u c e u n
D e p a r t a m e n t . s p r e şt ii nţ ă, a s e m e n e a
supuie c i n s t i t u l u i s a c o n t r a c i u l u i s ă s e
s c ă n e â n c e t a t p e l u c r u , c a i n l i p
mester învăţa t c a r e s ă s t ă r u i a a a c e s t e i
c ă t o r u l lu i c â t și ci ns ti ta D i r e c t i e
l e g e c u a r h i t e c t u l s a u c o n d u
poată înţe c t u r i l e lo r. ..
c r ă t o r i i s ă s e p l ă t e a s c ă d u p ă c o n t r a
- clădiri; l u

133
 PAVEL CHIHAIA
DO -t

e s t an c u a c e a si li nț ă c u c a r e t r e b u i a
c r a r e a d r u m u l u i 3 5 n u s- a u r m a t î n a c
d) L u
SĂ se urmeze...

6.Clădirea spitalului din Craiova

ut ă ş i s- a te nc ui t p e j u m ă t a t e . P i v n i ţ a şi
Această clădire s-a învelit în t o a m n a tr ec
to cu ri le fe re st re lo r s- au is pr ăv it , fi in d și u n e l e
magaziile spitalului s- a bo lt it pe st e to t,
ă să va is pr ăv i to at ă cl ăd ir ea .. .
în lucrare [...]. Până în toamn
Anul 1847 nov [embrie] 13
[Ioan Schlatter]

Note

re st au ra re a mo nu me nt el or ar ti st ic e de la Bi be sc u şi
1 Teodor a Vo in es cu , Pr in ci pi i co nd uc ăt oa re în
până azi, în Analecta, II (1944), p. 140-144, l Il
tat ea ar hi te ct il or Fr ai wa ld , în S.C .L. A., to mu
2 Viorica Malucopol, Date în legătură cu activi
(1964), nr, 2, p. 332-333,
Teodora Voinescu, op. cit., p. 142.
or de art ă me di ev al ă în Re pu bl ic a Po pu la ră Ro mâ nă ,
4 Dumitru Năstase, Restaurarea monumentel
46; Ra da Te od or u, Mă nă st ir ea Ti sm an a, Bu cu re șt i, 19 66 , p. 13.
în S.C L.A., VII (1960), nr. 1, p.1
Min . Cul t. și Inst r. Pub l., 174 3/1 845 , f. 37- 37v . Tex tul în lim bă ger man ă,
5 Arh. Naţ. Buc. Fond.
autograf, al lui Schlatter, se găsește în același dosar,
în lim ba ger man ă, aut ogr af al lui Sch lat ter , se găs eșt e în ace laș i dos ar.
6 Ibidem, f. 39-43. Textul
7 Se subînțelege: „puţin timp“. .
(tur c, mer eme -t) . Tikt in, Rum ăni sch -De uts che s Wör ter buc h, vol. I,
Meremet-uri=a repara
Bukarest, 1906, p. 967),
Fot ogr afi i rep rez ent ând pri dvo rul , cap ite lur ile și bal ust rad a pri dvo rul ui sunt
9 În realitate, pridvor.
rep rod use de N, Ghi ka- Bud eșt i, Evo luț ia arh ite ctu rii în Mun ten ia și Olt eni a, par tea a IV- a, Buc ure ști ,
1936, pl. DLXXVI, fig. 956 şi pl. DLX XVI I, fig. 957 și 958 . Ima gin ea ace stu i pri dvo r se află și într -o
acuarelă de Carol Pop p de Sza tma ry, rep rod usă de Sp. Ceg ăne anu , Cât eva obs erv aţi i în leg ătu ră cu
vechea Mit rop oli e de la Târ gov işt e, în Bul . Com . Mon . Ist. , VI (19 13) , p. 126 . Baz a de pia tră a cruc ii de
pe cup ola pri dvo rul ui, vizi bilă în acu are le lui Sza tma ry, se află des ena tă de D. But cul esc u (Ms . la Muz eul
Oraşului București, Inv. 12482/a, f. 75) şi ea poate fi identificată printre bazele de cruci provenite de la
biserica Mitropoliei din Târgoviște.
0 Cele două faze de construcție ale monumentului, aparținând voievozilor Radu cel Mare și
Neagoe Basarab, au fost stabilite, cu ajutorul sculpturilor arhitecturale rămase (baze de cruci și portaluri),
precum și a izvoarelor scrise şi a materialului iconografic, de către Cristian Moisescu, Etape de construcție
la biserica Mitropoliei din Târgovişte, comunicare la Sesiunea Muzeelor, București, 1966.:D. Butculescu,
(op, cit., loc. cit.) ne informează că „biserica avea 30 m înălțime până la crucea pantocratorului *.
11 în inscripţia de la clopotnița mânăstirii Bistriţa se arată că în anul 1845, domnitorul Gheorghe
Bibescu a hotărât dărâmarea vechiului edificiu aflat în ruină (N. Iorga, /nscripții din bisericile României.
fasc, |, București (1905), p. 201). Vechea clopotniță construită (mai puţin probabil refăcută) la 1683 de
către „Constantin vel spătar Brâncoveanu“, viitorul voievod, prezenta pe fațadă un relief înalt de piatră
înfățișând un vultur bicefal, emblema Cantacuzinilor (Vezi și cap. O emblemă cantacuzină la Muzeul
național de antichităţi):
2 Muhe (muche) -uri=muche, canat, (Mold.. mucheriu=rindea cu care dulgherul îndreaptă scân-
dura pe muche), (Lazăr Șăineanu, Dicționar universal al limbei române, Craiova, 1914, p. 479). În
secțiune, canalul ṣe prezenta ușadar hexagonal, cu o latură mare în partea inferioară și alta mică în cea
superioară. N
: Prin urmare, biserica nouă nu păstrează nimic din conturul locașului precedent. Schița de plan a
lui Weiss (de prin 1728-1731) este unica mărturie a planului vechii biserici a Craiovestilor (Vezi M.
Popescu. Oltenia în timpul stăpânirii austriece, în Bul. Com. Ist., XIX(1926), p. 100)
14 în raportul din 20 iulie 1848 (Arh. St. Buc. Fond. Min. Cult. și Instr. Publ., 1754/1848, f. 872,

134
 Căutări în orizontul timpului

la Teodora Voinescu, op. cit., p. 143), loan Schlatter afirmă: „În cele din urmă trebuie să fac remarca că
mănăstirea Bistriţa socotindu-se a ei osebită frumoasă și pitorească poziţie se poate compara atât prin buna
construcţie cât și prin a ei frumoasă arhitectură cu cele mai frumoase asemenea așezăminte din Europa“
(textul autogra f în limba german ă și traduce rea în același dosar). Aceste conside raţii ale lui Schlatt er văde-
se că el construia premeditat monumente care nu aveau nici o legătură cu tradiţia artistică a Țării
Românești.
„Bibescu năzuia să redea Tismanei aspectul de cetate care reieșea din vechile hrisoave. Arhitectul
Schlatter şi meşte rii săi au const ruit deci în locul vechi lor clădir i ale incin tei turnu ri masiv e, încor onate cu
creneluri şi turnu lețe de pază asem ănăt oare celor pe care le avuse seră cetăț ile feuda le din Apus , dar nu
mănăstirile româneşti“ (Rada Teodoru, op. cit., p. 13).
t
5 Schlatter arată că numai prin „silința cea mare și stăruirea“ lui Iulius Fraiwald „s-au putu
l fără vreo întâ mpla re prim ejdi oasă “ (Vio rica Mal aco pol , op. cit.,
apropia până acum atât de mult sfârșitu
p. 333).
16 Aici în sensul de „scop“.
ivi tat ea șan tie rul ui Bis tri ţa din var a lui 181 8 (Ar h. Naţ . Buc ., Fon d. Min .
17 în raportul despre act
a Voi nes cu, op. cit. , p. 143 ), Sch lat ter ara tă că în cam pan ia din
Cult. și Instr. Publ., 1503/1848, la Teodor
ile „ic ono mii de sub dea l“, „ru ine le din cur tea din afa ră“ și se exe -
18 17 se dărâmaseră, în afară de clădir
g de sus țin ere “. În pri măv ara anu lui 184 8 „s- a mai dăr âma t o par te
cutase „la drumul mănăstirii un zid lun
ă ace ea, s-a înc epu t să se sap e tem eli ile clă dir ilo r din faț ă și des pre
din zidurile vechi şi clopotnița. Dup
s-a ridi cat pân ă la gri nzi “. Sch lat ter spe ra să ter min e „di n
sud,în lungime de 51 de stânjeni, care clădire
lui aşi an. La ari pa din spr e nor d, und e el soc ote a să poa tă păs -
roşu“ aceste construcții până în toamna ace
să ref acă num ai înv eli toa rea și să exe cut e cât eva mod ifi căr i inte -
tra o mare parte din zidurile vechi, urma
rioare.
iil e sun t ter min ate de roș u (ve zi not a pre ced ent ă) ara tă
8 Faptul că în toamna lui 1848 construcț
buna Organizare şi planificare a lui Schlatter.
dem ola tă în 196 1, cea lal tă, din spr e nor d se păs tre ază
19 Clădirea „din dreapta“ (dinspre sud) a fost
cu , Cer cet ări le ar he ol og ic e de la Coz ia, în Mi tr op ol ia
"până în zilele noastre. (Vezi N. Constantines
Olteniei, XVII (1965), nr. 7-8, p. 598 și fig. 2, p. 589).
ări i rap ort ulu i de faț ă, în to cm it la 13 no ie mb ri e 18 47 ) „s- au
0 în iarna anului 1847 (ulterior redact
clo pot niț a“. Cl op ot ni ța măn ăst iri i, car e dă in ui a
dărâmat jumătate din încăperile cele vechi cu antreul și . (N
datează temeliile sud-vestice ale mănăstirii
poate din vremea lui Neagoe Basarab — de când
era chi ar ma i ve ch e, a fos t ru in at ă în ti mp ul ră zb oi ul ui
` Constantinescu, op. cit., fig. 2, p. 589) — sau de la Mă gl as iu .. . au
câ nd tur cii , îns oți ți de „s al ah or i și ci oc ăn aș ii oc ne i
dintre aus tri eci și tur ci din 17 88 ,
cii şi sâ ne de aur și ar gi nt pe car e do mn ul cti tor le pusese
sfă râm at. .. toa te zid uri le [.. .] și în că au găs it tur
(d e la 17 64 -1 81 5) , în Te sa ur u de mo nu me nt e
în zidul clopotniţii...* [Cronograful lui Dionisie Ecclesiarhul
pus în lu cr ar e aș ez ar ea soc lur ilo r la clă dir ile
p. 176 ]. În pr im ăv ar a an ul ui 18 48 „s- a
istorice, II (4863), icat zidirea s-a rid
a bis eri cii — N. Co ns ta nt in es cu , op. cit ., loc . cit .) și
numi te (ce le do uă pa vi li oa ne din faţ
cat ulu i de jos , iar lai a do ua clă dir e pâ nă la cat ul de
la în ce pu tu l ce rc ur il or de la fer est rel e
unei clădiri până luc răr ile di n lip să de ba ni (M s.
gri nzi le“ . În lu na iun ie a an ul ui 18 48 s-a u în tr er up t
sus, la care s-a sui t și
1503/1848, f.72). nu se te rm in e ni ci od at ă, ve zi
co ns tr uc ţi ei ac es tu i se mi na r, ca re av ea să
1 în legătură cu începu tu l 7- 8,
de Ar ge ș, în B. O. R. , L X X X V (1 96 7) , nr .
ri a bi se ri ci i Mă nă st ir ii Cu rt ea
Pr. Niculae Șerbănescu, Isto ;
D255: a se ex pl ic ă pr in fa pt ul că fu nd aț ia
c nu ex is ta u te me li i ma i ve ch i. Ac ea st
22 Prin urmare, pe acel lo la su du l e i , A
se af la în af ar a in ci nt ei mă nă st ir ii,
săpată fena seminar te ri al el or s- au re fo lo si t, s c u l p t â n d u - s e d i n
di n ac el aș i sp ir it de e c o n o m i e a ma
3 Es te pr ob ab il că e n t e l e de pi at ră , di sp ăr ut e în
mă nă st ir ii , pr ov en it e de la a n c a d r a m
nou, și o serie de profile de pe ar ia
la „r es ta ur ar ea “ di n 1 8 7 5 - 1 8 8 0 ,
ic ii lo r mo na st ic e, dă râ ma te ;
întregime, ale edif p i t i a l . '
nt el eg e „ a v â n d v r e m e bu nă “,
24 S e su bî
Fi li mo n, Ci oc oi i ve ch i şi no i: „C on tr aceilor cari
ș al st at ul ui , co nc es io na r (N .
Contraceiuzarenda „g iu “) (H . Ti kt in . R u m ä n i s c h —
-m ez at st râ ng er ea ve ni tuării“) („contract” + sufix
ri lo r
luau prin sultan 8) .
Bu ka re st , 18 95 , p. 40
Deutsches Wörterbuch, vol. í, B u c u r e ş t i , 1 9 6 5 , p. 11 -1 2,
n B ă l a n , M ă n ă s t i r e a D e a l u ,
26 Vezi Constanti ii D e a l u su nt re fă cu te în î n t r e g i m e .
e la bi se ri ca mă nă st ir
27 prin urmare, turlele mici d s c di n T â r g o v i ș t e ,
d i e i di n in ci nt a pa la tu lu i d o m n e
28 Turnul C h i n

135
 PAVEL CHIHAIA

29 N. Constantinescu şi Cristian Moisescu (Curtea Domnească din Târgoviște, București, 1965, p.

43) arată că „desenul lui M. Bouquet din 1840 înfăţişează Turnul Chindiei cu baza piramidală din
cărămidă şi mult mai scund, ceea ce dovedeşte că refacerea sa a avut loc după această dată“. La restau-
rarea despre care se relatează în raportul de față s-a executat „placarea bazei piramidale cu blocuri de pia-
tà“ (bidem, p. 44).
30 Perghel-uri=compas, cerc (Dimitrie Cantemir, /storia Jeroglifică: (Copacii erau) „unul de altul
(deopotrivă) de departe, cum cu pirghelul ar fi fost puși“. Alex Odobescu, Mihnea Vodă (ed. 1894): „Uşi
cu tocuri de piatră... aduse sau în îndoit perghel“ (H. Tiktin, Rumänisch — Deutsches Wörterbuch, vol. III,
Bukarest, 1911, p. 1145). N. Constantinescu și Cristian Moisescu (op. cit., p. 44) arată că întregul para-
ment a fost placat cu cărămidă. O placare asemănătoare o constatăm la refacerea din 1863, executată de
arhitectul vienez I. Lipizer, a bisericii Creţulescu din Târgoviște. „Zidirea în perghel'“, adică în arcuri de
cerc este menționată în legătură cu cele patru arcuri executate la limita superioară a bazei piramidale, acolo
unde întâlneşte cilindrul turnului.
31 se subînțelege „fiindcă atunci“.
32 Urmează cuvintele barate „ziduri adăugate în urmă“.
33 Prin urmare, încă înainte de refacerea din 1847, Turnul Chindiei trecuse prin mai multe faze de
construcţie (soclul de cărămidă marcând una dintre ele), evidente la începerea lucrărilor de restaurare.
34 Soclul de cărămidă desenat de M. Bouquet în 1840 a fost, așadar, dărâmat înainte de construirea
din piatră a noului soclu.
35 Referinţă la drumul care leagă orașul Târgoviște de mânăstirea Dealu, despre care D. Butculescu
(op. cit., loc. cit.) scrie: „Șoseaua care vine din Târgovişte este făcută în 1847 pentru a putea transporta
materialul“ (necesar lucrărilor de restaurare).

|
i
i
 Capitolul XII

EXCURSIILE ARHEOLOGICE DIN 1860 ȘI 1861 ALE,

MAIORULUI D. PAPPAZOGLU.

S-a subliniat de multe ori meritu l pri mil or cer cet ăto ri ai art ei vec hi ro mâ ne șt i, al
au inv ent ari at mo nu me nt el e exi ste nte la dat a ace ea
celor care, cu un secol în urmă,
-le ad es ea de pre țio ase de se ne sau chi ar
şi au consemnat unele aspecte, însoțindu
în se mn ăr i est e dif eri tă, du pă pre găt ire a și
imagini colorate. Evident, valoarea acestor
a, de pil dă, scr ier ile cu un car act er evi den t
interesul fiecăruia; nu putem compar
Pa pp az og lu cu stu dii le tem ein ice , car e pot fi
ocazional ale lui D. Butculescu sau D. a
dr u Od ob es cu . Da r îns ăși tre cer ea în rev ist ă
consultate și în prezent, ale lui Alexan est e
nt e dis păr ute , mo di fi ca te sau deg rad ate ,
unor edificii sau piese muzeale, actualme ace şti
s pu să în lum ină . Din tr- un bu n obi cei ,
de o mare importanță, poate nu îndeajun D.
ei înș iși cee a ce ve de au (de pe ur ma lui
amatori de vechi monumente desenau se
de car net e de sch ițe int ere san tel ) sau
Butculescu, de pildă, au rămas o serie a se
fic ien i sau pic tor i, car e le ex ec ut au «i ns ta nt an ee le » dor ite , Aș
întovărășe au cu gra
san tel e «ex cur sii ar he ol og ic e» din jur ul anu lui 18 60 , în
explică fap tul că, de la int ere
măn ăst ire ști (18 64) , ni s-a u păs tra t nu me ro as e scr ier i
pr ea jm a sec ula riz ări i ave ril or
car e le ilu str eaz ă în chi p fir esc .
şi, totodată, carnete cu reproduceri na ti pa ru lu i,
ea st ă vr em e au vă zu t lu mi
Numai câteva din caietele rămase din ac ar hi ve ,
pa re , pe nt ru to td ea un a, Ce le ma i mu lt e se af lă în că în
Unele s- au pi er du t, se
de ma te ri al e ca re să în su me ze ac es te sc ri er i di n
aște pt ân d al că tu ir ea un ui co rp us
secolul al XIX-le a de sp re ar ta ve ch e ro mâ ne as că .
sc hi țe se af lă ră tă ci te de sc ri er il e pe ca re le il us tr au
Din ne fe ri ci re , ca rn et el e de
şi lângă care ar fi firesc să se găsească. ve , ca ie te le lu i D.
pr in ac hi zi ţi i tr ep ta te sa u di so ci er i ad mi ni st ra ti
Despărţite, hi va Na ţi on al ă di n
18 60 și 18 61 , se po t co ns ul ta în pr ez en t la Ar
“Pappazoglu, din ți t în «e xc ur si il e
sc hi țe le de se na to ru lu i să u Ca ro l Is le r, ca re l- a în so
" București3, iar ment în plus pentru
i, se cț ia st am pe €. U n ar gu
arheologice», la Biblioteca Academie eu nă , îl co ns ti tu ie
fi e pă st ra te sa u, ma i de gr ab ă, ti pă ri te îm pr
ca aceste lu cr ăr i să
ce di re ct pe ca rn et ul co la bo ra to ru lu i să u,
notaţiile pe care D. Pa pp az og lu le fa
el e tr an sc ri er i. Su bl in ie m fa pt ul că un el e
explicând unele im ag in i sa u în ce rc ân d un
ca rn et ul de sc hi țe nu au co re sp on de nt în
lu i D. Pa pp az og lu pe
desene și notații ale al e v o m pu te a re co ns ti tu i
N u m a i co ro bo râ nd to at e ac es te ma te ri
caietele păstrate.
at or și al de se na to ru lu i să u.
itinerarul arheologului am e x e , lu i D . P a p p a z o g l u i- a re ve ni t
sc ri er il e pu bl ic at e în A n
Așa cum vom vedea în t o r u l u i în 1 8 5 9 , a c ț i u n e a
in iţ ia t, pr in tr -o sc ri so ar e ad re sa tă d o m n i
ma r e l e me ri t d e a fi di n M u n t e n i a ,
ie re a b u n u r i l o r ar ti st to
ic eri ce
ş i m
ise d i e v a l e
de cercetare și inve nt ar a h o v a ,
dr ul că re ia îi vo r fi re pa rt iz at e di st ri ct el e P r
efectuată în 1860 și 1 8 6 1 , în ca
îi „f u bi ne p r i m i t ă ş i m ă s u r i l e fu p e da tă lu at e,
Muscel, Dâmboviţa și Ol t, P r o p u n e r e a cu
r n , o n o r â n d u - l dr ep t C o m i s a r di n pa rt e- i
încât la a n u l 1 8 6 0 fu o r â n d u i t d e g u v e
r ş i tr ad uc ăt or di n l i m b a s l a v o n ă p e n t r u
l u â n d d e s e n a t o
revizuirea mănăstirilor (...)
inscripții5 | t i r e a
ă R â m n i c u V â l c e a , S u r p a t e l e şi M â n ă s
În același an, Cezar Boll i a c v i z i t e a z
u , R â m n i c u l - S ă r a t și I a l o m i ț a . M a i
e m n , ia r A , P e l i m o n , j u d e ţ e l e B u z ă
Di n t r - u n L s c u , a p o i d e H , T r e n k ) v a pa r-
e s c u (î ns oţ it d e p i c t o r u l G . T a t t a r e
tânărul A l e x . O d o b , A s t f e l , el v a c e r c e t a
n e l e p u n c t e d e p o p a s m a i i m p o r t a n t e
curge u n l u n g it in er ar , cu u

137
 PAVEL CHIHAIA

T u t a n a , B â s c o v , C o t m e a n a ) ş i
l e d i n j u r u l P i t e ş t i l o r ( T r i v a l e a ,
mânăstirile şi s c h i t u r i l a C o s t e ş t i , R o b a i a ,
ă l a C u r t e a d e A r g e s ( c u v i z i t e
după o oprire m a i î n d e l u n g a t e p e v a l e a
e î n A r d e a l , a p o i se v a î n t o a r c
P o i e n a r i , B e r i s l ă v e ș t i ) , v a t r e c -
Cetatea t a t ă m ă n ă s t i r e a C o z i a , a p o i n u m e r o a s e
l t i m a p a r t e a « e x c u r s i e i » e s t e v i z i
Oltului. Î n u
Je ctitorii d i n j u d e ț u l V â l c e a . i s u n t i m p o r -
i c e » d i n 1 8 6 0 ş i d i n a n i i u r m ă t o r
Rezu l t a t e l e « e x c u r s i i l o r a r h e o l o g ș i
a z o g l u , C e z a r B o l l i a c , A . P e l i m o n
a u î n a t e n ț i a c e r c e t ă t o r i l o r . D . P a p p
tante şi e l e s t ti st ic n a ț i o n a l , c i a u at ra s
u a u i n v e n t a r i a t n u m a i p a t r i m o n i u l ar
Alexandr u O d o b e s c u n o p e r e l e d e a r t ă
d e t r e c u t u l ță ri i. D a t e l e n o i d e s p r e
aten ț i a a s u p r a a c e s t u i t e z a u r l e g a t u
ra re ( c a d e p i l d ă c e l e a l e lu i A l e x a n d r
l ă a u fo st p r e l u a t e d e u n e l e l u c r ă r i li te
medie v a d e m u z e e l e n o u î n f i i n ț a t e .
s a t i m p u l u i ş i a u f o s t f o l o s i t e
Odobescu), au apărut în pre e r i l e « e x c u r s i o n i ş t i l o r a r h e o l o g i »
r e c i a l e a r h i v e l o r , s c r i
Înainte de a intra în rafturile d ă u g â n d u - s e t e m e i u l u i c o n ş t i i n ţ e i
a r g ă p o p u l a r i t a t e , a
au cunoscut, prin urmare, o l
nationale. în so ţi t pe Al . O d o b e s c u
G. Ta tt ar es cu ” şi H. T r e n k S , ca re au
Dacă lucrările lui g u r â n d în sc ri er il e de sp e-
6 0 su nt în pr ez en t cu no sc ut e, el e f i
_ în «excursia» sa din 18 ia n co re ct , da r li ps it de ca li tă ți
hi țe al lu i Ca ro l Is le r, un gr af ic
cialitate, carnetul de sc , nu a fă cu t, p â n ă a c u m ,
lu i D. P a p p a z o g l u di n 1 8 6 0 şi 18 61
deosebite, colaboratorul ă m a i pu ți n, da r va lo ar ea
ez en tă ri . Es te ad ev ăr at că ar ti st ul in te re se az
obiectul unei pr d o v e d e s c ex ac te şi el e
rn et ul ui es te cu to tu l de os eb it ă, de se ne le se
de document a ca
ne pot ajuta pe nt ru re co ns ti tu ir i im po rt an te .
pă st ra t în Ca bi ne tu l de st am pe al Bi bl io te ci i
Intitulat Al bu m, ac es t ca rn et —
mp re un ă cu 2 fo i vo la nt e) , cu 10 8 de se ne , numero-
Acad em ie i — cu pr in de 54 de fo i (î
re le -a șt am pi la t şi le -a co ns em na t în tr -o li st ă de
tate şi adnota te de D. Pa pp az og lu , ca
. O is că li tu ră (« Ca rl Is le r» ) ca re în so ţe şt e un a
ilustraţii aflată pe ul ti me le pa gi ni
se ne du pă mâ nă st ir il e Pr ed ea l, Br eb u şi Ar ge ş,
dint re fo il e vo la nt e, un de ap ar de
ul ca rn et lu i Ca ro l Is le r, au to r al un or li to gr af ii ed it at e
perm it e ca să se at ri bu ie în tr eg
hi pu ri de do mn i și ve de ri di n Ro mâ ni a» , «T re ce re a
de D. Pa pp az og lu , ca de pi ld ă «C
i T. Vl ad im ir es cu »1 0 sa u «L up ta de la Dr ăg ăş an i» ll (d e la 7
Ol tu lu i de pa nd ur ii lu
im ul râ nd , de şt ep ta re a co nş ti in ţe i pa tr io ti ce ,
iunie 1821), lucrări care urmăreau în pr
în preajm a Ră zb oi ul ui de ne at âr na re di n 18 77 .
m pu bl ic a fr ag me nt e di n Re vi st a ar he ol og ic ă
În Anexele lucrării de față vo
Pa pp az og lu la câ ţi va an i du pă 18 61 , du pă
(rămasă în manuscris), redactată de D.
di n an ii 18 60 şi 18 61 . În pr im a pa rt e a Re vi st ei su nt
însemnările luate în «excursiile»
reproduse o serie de do cu me nt e le ga te de ac ea st ă ac ti vi ta te .
În Anexele următoare vom pub lic a fr ag me nt e din do cu me nt el e din 23 feb rua rie
se am ă a lui Tit u Ma io re sc u din 31 de ce mb ri e
1862, 30 decembrie 1875, darea de
1875, do cu me nt el e din 12 ian uar ie 187 6, 5 mar tie 18 76 și 9 iun ie 18 76 .

ANEXE

Revista arheologică 2 sfintelor monastiri din districtele Prahova, Dâmboviţa,

Muscelul și Olt din înal ta apro baţi e la ani 1860 şi 1861 dup ă proi ectu l şi cere rea
făcută de mine și primită de Domnu’ la anul 1859 iulie 26.
f, 1 M-am ocupat !2, cu cel mai apr ins zel, în toa tă vre mea de arh eol ogi a Ţer ei
mele și am put ut dis poz a în cel e din urm ă de o num ero asă col ecţ iun e de to tfel ul de
antichităţi din Țara mea, rod al neobositelor mele osteneli,
Chiar din anul încetării mele din serviciul militar [...] am îmbrățișat ocupaţia de
a tipări tablouri cu subiecte naţionale, cum și harta geografică a României, cu
patriotică intenţie de a le răspândi în România, a le înfige toți Românii prin pereţii

138
 Căutări în orizontul timpului

lor, înlocuind pe cele cu subiecte streine,

f. bv. La anul 1859 [...] am făcut cerere de a se revizui toate monaatirile din
statul Român, pentru înscrierea obiectelor istorice și arheologice, cum și biblioteci
[...] care îmi fu primită şi se orândui 4 comisari împărțind districtele României, câte
4 la fiecare [...] iar D. Alexandru [Odobescu] și eu am fost luat eu ale noastre chel-
tuieli și desenatoril3 de am desenat atât situaţiunile cele pitoresce ale lor cât și
obiectele de importanță istorică și din care tablouri litografice s-au ilustrat și acest
album.
Stimabilii mei şi iubiți Români va primi și acest album care pentru prima oară
apare în țara noastră și care precât putinţa mea au stătut cu cheltuieli numai din mar-
ginile mele mij loa ce şi cu arti ști de lito graf ie ce sunt astă zi în țara noas tră făcu l a se
publica, ca să fie exe mpl u și alto r Rom âni de a înc epe a lucr a și ei cu ase men ea zel
și dragoste...
[D. Pappazoglu]
1859, iulie 26

f. 4 Prea înălțate Do am ne , |
Năstavnicii monastiri lor înc hin ate [... ] po se dâ nd ast ăzi pri n zes tre le lor ma i
de răp osa ţi îna lți fon dat ori , pr ec um sfi nte vas e sc um pe ,
multe scumpe daruri lăsate
odăjdii grele, lucrate cu pietre scu mpe , etc . [... ] și din ace ste a cel e ma i mul te cu
inscripţii sculptate și țin ute av ân d se mn ul dor inț elo r fon dat ori lor și alt ele ant ice
evenimente, căci împrejurăril e de ast ăzi du pă cri tic a poz iţi ei în car e se afl ă căt re țar ă
te pri mej dui sig ura nța ace lor sc um pe odo are , pie rzâ n-
aceşti streini, îngrijitori se poa
niş te obi ect e înd oit de sc um pe , atâ t sub pun ctu l de
du-se, astfel pentru totdeauna
vedere material, cât şi sub ace l de car act er ist ori c ce poa rtă înt r-î nse le,
de la zel ul me u [... ] înd răz nes c ple cat de a spu ne Măr iei
Subscrisul pornit
de va fi bin e pri mit ă și Mă ri a Voa str ă, ca să ord ona ţi a se
Voastre următoare părere
pe la zis ele mân ăst iri și du pă alc ăwm ire a uno r
rândui oameni de credință, a merge
e [... ] a se aşe za [pe cel e ist ori ce] înt r-o lad ă
exacte catagrafii a tuturor acelor obiect
r Min ist eru lui Cul tel or și să se las e în păs tra rea
care să se pecetluiască cu pecetea ono
dispoziţii de ace st Min ist er [... ] căc i în al t fel mul te
lor, până la luarea definitivelor
- suvenire va pierde țara noastră la acele sfinte monastiri.
[D. Pappazoglu]
lt el or sp re gr ab ni că cu ve ni tă lu cr ar e,
Rezoluţie: Se cuvine Ministerului Cu
(ss) A, lon

= f, 4v , D o m n u l u i Mi ni st ru al Cu lt ul ui ;
lu na Iu li e am ar ăt at Pr ea În al tu lu i Do mn it or mă su ri le
Pr i n a me a pe ti ți e, în că di n
ie re a tu tu ro r ob ie ct el cum şi bibliote-
or pr eț io as e,
ce trebuie a se lua pentru catagraf .
af lâ nd la sf in te le mo na st ir i în ch in at e gr ec eș ti
cile ce se vo r fi cu no şt in ţe de
ib zu i a se or ân du i tr ei oa me ni de cr ed in ță , av ân d
„ Dacă veţi ch
el e ob ie ct e și ca re în so ți nd u- se și de că tr e un se ri it or
Istoria Ță ri i, cu m și de ac
vo r în să rc in a cu mo na st ir il e, ..
amploaiat al Ministerului, se co nv en ab il ă în să ro in ăr il or de
.. ] să li se sl ob oa dă o di ur nă
Acestor oameni [. na st ir i.
ca i de po șt ă și t r ă s u r i a m e r g e pe la ac el e mo
încredere cu m și
ă cu no șt in ța di n es pe ri en ţa ce am luat în curgere de
Subsemnatul, care am toat D u m n e a v o a s t r ă , cu vi zi ta ţi
în să rc in a (d e ve ţi bi ne vo i) și
mai mulţi ani, mă voi rictul Ilfov, Ialomița și
r ă m â n â n d n u m a i ce le di n Di st
monastirilor de prin districte, le 14 di n Ca pi ta lă (. .. ), ea în ac es t fe l
el a ce va vi zi ta pe ce
Vlasca, a se vizita tot de ac
e od at ă și în ce l ma i sc ur t ti mp .
să se poată vizita toat

139
 PAVEL CHIHAIA

ră lu at ă di n pa rt e- vă , va lu mi na Is to ri a
£ 5. Domnu l e mi ni st ru , ac ea st ă mă su
țe de care ea se af lă li ps it ă pâ nă ac um ,
ma i in te re sa nt e cu no șt in
Terei noastre cu cele că ci ap oi ac es te pr eț io as e
ră -v ă re cu no şt in ţa to at ei na ţi i,
cu atât veți trage asup a co pi a în li to gr af ii
du pă o ch ib zu ir e di n pa rt e- vă , se vo r pu te
monumente, iarăși ar ea R o m â n i l o r și ve de re a
a lo r de sc ri er e sp re în de st ul
făcându-se albumuri, cu
acelorlalte naţii. (D. Pappazoglu]

de ar he ol og ie să se în să rc in ez e a se p r e u m b l a
Referat: 6 bărbaţ i cu cu no șt in țe
in at e și a fa ce ca ta gr af ie ge ne ra lă de ob ie ct el e
câte 2 prin toat e mo na st ir il e în ch
e de 50 [. .. ] şi în le sn ir ea tr an sp or tu lu i, această sumă să
mentionate. Retribuţia lor să fi te la mo na st ir il or
n ca sa ce nt ra lă , u r m â n d a se tr ec e ap oi în so co
se dea deocamda tă di
închinate, când se va re gu la si tu aţ ia lo r de fi ni ti vă .
(ss) Al. Golescu
1860, mai 16 — Nr. 1740

n Di st ri ct el e Mu sc el , Pr ah ov a, Ol tu l și
£ 6v. Prea cuvioşilor părinți egumeni di
Dâmboviţa. sf in te le
ar he ol og ic e și is to ri ce ce cu pr in d
` Pentru înscrierea obiectelor antice
el e ar ăt at e, fi in d nu mi t co mi sa r di n pa rt ea gu ve rn ul ui Do mn ul
aş ez ăm in te di n Di st ri ct
sc ut , că la or ic e [. .. ] să -i în le sn ea sc ă a lu a
Maior Dimitrie Pappazoglu, se face cuno et c.
ea , pr ec um ma nu sc ri pt e, că rţ i ve ch i
înfățisări orice obiectvea fi având monastir
Ministrul Cultului, A.G. Golescu

£ 6 v. Domnului Ministru al Cultului,

ea Ad re s. 16 57 am po rn it pe vi zi ta ţi a sf in te lo r
Primind cu bucurie însărcinar
pu tu t ve de a to at e mo na st ir il e şi me to ac el e,
monastiri și în scurgere de 2 1/2 luni, am
di n dis tri cte le Pr ah ov a, Dâ mb ov iţ a şi Mu sc el ; s- au
atât greceşti, cât şi românești
ce ce co pr in d în el e și s- au în sc ri s în câ te do uă
văzut obiectele arheologice și istori
e di n ac es te a, li ps in d di n tot alu l mo na st ir il or di n ac es te di s-
inventare făcute la fiecar
tricte numai 8 monastiri și an um e: Io rd ăc hi an 15 , Vi fo râ ta , un de nu s- au gă si t ni mi c
arheologic, afară de o ic oa nă ma re de ar gi nt cu Sf ân tu l Gh eo rg he , da tă de Le on
Vodă16, Pă tr oa ia , Go le șt i, Gă is en i, un de iar ăși nu s- au gă si t ni mi c ar he ol og ic !? ,
Nucet, Susana; Vi er oș i, un de am gă si t pe nă st av ni cu l ei mo rt 18 , al ăt ur ân du -s e in ve n-
tarul de la Stelea din Târgoviște şi cel din oraşul Câmpina...

f. 7 Nu poci tăcea Domnule Min ist ru an um e a ară ta că de oda tă cu viz ita ţia ce
am făcut tuturor monast iri lor la mai sus zis ele tre i dis tri cte , av ân d cu mi ne și des e-
natorul me u pri vat s-a u des ena t în deo seb it al bu m și toa te obi ect ele ce au fos t ma i de
importanţă istorică, cu m și poz iţi ile cel or mai fr um oa se mon ast iri , în car e al bu m se
află peste 150 bucăţi de des enu ri [... ] de int ere s ist ori c [... ] mi- a ră ma s a viz ita dis -
trictul Oltul [...] cei 2000 lei mi-au ajuns pentru trei districte...

f, 7v. Domnului Ministru al Cultului,

'Terminând revizia a 52 monastiri din care 10 închinate streine și 42 pământene,
cum și a 12 biserici vechi, Domnești, din 4 districte, cu care am fost însărcinat cu
adresa nr. 1657, am onoa rea a alăt ura și rela ția din dist rict ul Oltu l, ce am revi zita t în
aces t an, căci pent ru Prah ova, Dâm bov iţa și Mus cel am avut onoa rea de a înai nta
deosebit al meu raport, în anul expirat...

140
 pe Căutări în orizontul timpului

f 7 v.-8 [Cere protectie pentru pietrele de mormânt ale doamnei Elina din
Biserica Domnea scă din Târ gov ișt e și pen tru cele de la măn ăst ire a Dea lu] .

f. 9 Am pornit în rev izi ea mon ast iri lor Dis tri cte lor Pra hov a, Dâ mb ov iţ a, Mu sc el
şi Oltul, având cu mine des ina tor ul me u par tic ula r pen tru des ina rea sit uaţ iei fie căr uia
monastiri cum şi a obi ect elo r de int ere s ist ori c de la car e s-a u des ena t înd eos ebi un
album [a o] sumă [de] buc ăţi , as em en ea avâ nd cu mi ne și par tic ula rul me u scr iit or
şi do cu me nt el or pe la ace ste mon ast iri înc hin ate
slavon, pentru cetirea monumentelor
la slavonă. Am plecat în luna [...] an 1860.

f.9Nr.1
Districtul Prahova — Sfânta Monastire Târgșorul s- au
se ri ci i no i1 9: «A ce as tă sf ân tă bi se ri că
Înscripţia pe piatră în frontispiciul bi rh
ng he lu lu i Mi ha il și Sf ân tu lu i Ie ra
zidit din temelie în Târgșor, [închinată] Arha lui
pa n Ne ag u ve l că pi ta n za Sp ăt ăr ei , fi ul
Nicolae, de robii lui Dumnezeu, ju
ct ul Pr ah ov a, cu mn at ul lu mi na tu lu i do mn
Constantin din satul Vai de Ei din distri 42 20 de
do mn ie la an ul 71 53 [1 64 5] , ia r ac um [.. .] în 18
Matei Ba sa ra b în tr u a sa
Di mi tr ie Gh ic a Vo ie vo d al II ]2 1. ..
rg șo ru lu i și ca re es te ru in at ă și pă ră si tă
La o biserică veche, ce se află în satul Tâ pe ca re
mo rm ân t de pi at ră du pă fo rm a ce se ar at ă ma i jo s
s-au gă si t în cu rt ea ei un
st as ie pe ur mă să ma i vă d sc ul pt at e in st ru me nt el e de
scrie două nu me Ri ze a și Na
ne gr eș it că au fo st ob ic ei ul ca să -ș i ar id ic e mo nu me n-
croitorie, du lg he ri e şi zi dă ri e,
bi se ri că , ad ic ă Ri ze a au fo st du lg he ru l și Nă st as e
tul meșterii ce au lu cr at la ac ea
zidarul.
pi et re i de mo rm ân t a me șt er il or ).
[Se reproduce imaginea

se af lă sc ul pt at în li mb a sl av on ă în pi at ră , ce s- au
f. 11 Pe fr on ti sp ic iu l bi se ri ci i
av ân d an ul 15 89 : «C u vr er ea Ta tă lu i și ului şi cu
cu aj ut or ul Fi
radu s cu m ur me az ă, de
zi di t [. .. ] în nu me le Pr ea Sf in te i Nă sc ăt oa re
izvorârea Duhu lu i Sf ân t s- au
pr ea lu mi na tu lu i lo Mi hn ea Vv . de mi lo st iv ul
Dumnezeu Adormire a, în zi le le
pa n An dr ei i ju pa na sa [. .. ] s- au în ce pu t la iu li e 19
obului Dumnezeu ju pa n Ci ru i ju
șis-au săvârș it la no em br ie 1 la le at 10 97 »2 2 (1 58 9) .

a m u l Sf in te i T r e i m i f o n d a t ă de A t a n a s i e
f. 17 Sfânta monastire K e e a , h r
j
Jeromonah la an 175023: pe ca re se ve de ap os to l Pe tr u şi
lu cr at ă pe mu șa ma
„O icoană foarte veche, ,
Pavel îm br ăţ iș aţ i în I e r u s a l i m “ .
to cm ai în vâ rf ul mu nţ il or Te le aj en ul ui .. .
Această monastir e es te fo nd at ă

f. 31 v, Mitropolia din Târgoviște Volei) sa

bise rici i Mitr opol iei din Târ gov işt e: „lo
Numele ctitorilor ce s-au găsit înăuntru o Cons t a n t i n B a s a r a b V o i e v o d , l o
o , 1 0 V l a d V o i e v o d , I
Serban Voievod Cantacuzin V o i e v o d , l o R a d u V o i e v o d , l o
v o d , l o R a d u V o i e v o d , I o M i r c e a
Matei B a s a r a b V o i e g o e V o i e v o d , d o a m -
, lo A l e x a n d r u V o i e v o d , l o N e a
Vlad V o i e v o d , l o M i h a i V o i e v o d e s c u ,
lu i, E c a t e r i n a , j u p a n E n a c h e V ă c ă r
D e s p i n a , I o P e t r u V o i e v o d , d o a m n a
na lui, n t i n [. .] B ă l a ş a M a r i n a , l i n c a “ 2 5 ,
ii lo r Ş t e f a n , C o n s t a
doamna lui Stana, și copi lo r v e c h i în 1 6 9 7 : „ T e o d o s i e
c o a n e î m p ă r ă t e ș t i p u s e în lo cu l ce
Odoare : 2 i n e î m p ă r ă t e ş t i fo ar te m a r i
(i ns cr ip ţi e p e fe re că tu ră ), 4 i c o a
Mitropolit , B r â n c o v e a n u “ p a r g e r e a l a d u l u i şi
pa tr at , Hr is to s, M a i c a D o m n u l u i , S
de câ te o j u m ă t a t e d e st ân je n, ov e ro şi i, l e - a u
M a c i i D o m n u l ui în poleală [. .. ] sl
Scoaterea lui Adam și A d o r m i r e a

141
 PAVEL CHIHAIA

n e z e u V â l n o v 1 6 4 6 “ ,
desenat „robul lui Dum ni șt e s l o v e s c u l p t a t e „ G e r g i u s
ră la u ș a bi se ri ci i s e v ă d
Pe cerceveana de piat
Zipelibus“ ano 1617 și al te li te re A . D . Y 6 Y 72 %,

ea se af lă ru in at ă od ai a în ca re au lă cu it pa tr i-
R 34 v. În cu rt ea mo na st ir ii Sr el
od ăi i se af lă cr es cu t un nu c ma re și gr os .. .
sahul [...] Niton27; ch ia r în mi jl oc ul

A 35 [Mânăstirea] Dealul lă în fi pt ă
în fi pt ă în zi du l cl op ot ni ţe i ce le i ma ri ia r ac um se af
O piat ră ce au fo st
jo su l mo na st ir ii (p e ca re se ve de sc ul pt at vu lt ur ul
la jumătatea şo se le i, în dr ea pt a, di n
] și în li te re sl av on e [. .. ] 14 99 28 ).
Țării Românești [+ ma i pu tu t ma i mu lt
în do su l al ta ru lu i es te în fi pt ă în zi du l ca re nu s- au
| piatră l de Hr is to s
mb a sl av on ă fo ar te st ri ca tă de câ t nu ma i: „d in su fl et iu bi to ru
ci ti fi in d în li
domn lo Grigorie Voievod al pă mâ nt ul ui Un gr ov la hi ei .. .“ *2 9.
cu cu ţi t și s- ar cr ed e că es te sg âr ia t
Se vede sculptura sgâriată cu vreun fier sau
chia r cu mâ na ac es tu i do mn ce s- au sc ri s ma i su s.

f, 39 Monastirea Golgota
zi du l bi se ri ci i se ve de sc ul pt at pi sa ni a:
Pe o piatră mare ce se află rezemată de
ă ju pa n Ni co la e, eg um en şi vi st ie r și ct it or ce
„Hramul Schimbării la Faţă [...] adic
di t di n te me li e ac ea st ă bi se ri că în zi le le do mn ul ui
este din cetatea dela Ianina au zi
Radu Voievod la anul 7132 ap ri li e 16 24 și au sc ri s — lo an Zu gr av .. .3 0.
în bis eri că pe car e scr ie: „r ob ii lui Du mn ez eu Simion,
1 piatră mormântală
Neacşu, Marica i Cernică, ctitori ace stu i sfâ nt hr am la an ul 70 50 “. (1 54 2) să ma i ve de
și 3 nume Ne st or , Io an , Bas ili c și ap oi nu se ma i po at e cit i.

f. 42 [Mânăstirea] Găiseni
Pietre de mormântăl:
1) „A răposat robu lui Du mn ez eu jup an Str oe, mar ele ban , fiu al lui jup an Dob re
biv vel vo rn ic ,
în zil ele lui Păt raș cu Voi evo d și soţ ia sa în lun a lui noe mbr ie 10 la
anul 7051 iar de la Hristos 1543“.
2) „„Mona hia Mar ia [... ] zile le lui Păt raș cu Voi evo d, oct omb rie 30, cru gul
soarelui 11, lunii 9, temelia 10, anul 7065, 1557“.
3) „ A răpo sat roa ba lui Dum nez eu Anc a în zile le bla goc est ivu lui Io Nea goe
Voievod în luna lui Noembrie 8, temelia 21, crugul soarelui 1, crugul lunii 18, anul
7029, [de la] Hristos 1521“.
4) „A răposat robu lui Dumnezeu jupan Vintilă în luna lui Iunie 2, anul lumii
7042, [de la] Hristos 1533, temelia 15, crugul soarelui 13, crugul lunii 12“,
5)“, jupan [,..] lo Pătru voevod 25 martie 7047 [...] 1539.
6) „Stroe marele ban Cralevski [...] lo voevod [...] 12 octombrie, temelia 28
crugul soarelui 24, [erugul] lunii 3, 7053, [de la] Hristos 1545“,
Acopere și pe egumenul Mihai și Teodosie,
7) „jupan Dragomir luna Genuarie 8 [...] Ivașcu august 17 şi ai
[...]'7080,,.* (1572), lu a 5 misc MN
B) „Jupan Vlăsul, spătar, io Mihnea Voievod 26 aprilie 7096“ (1588),
9) «Jupan Dragnea [...] Alexandru Voievod Iunie 28, 7080“ (1572).

f, 42 v, Se văd în altar desinaţi la proscomidie doi ctitori având şi 3 copii care

ne ayAnd numele lor, îmbrăcămintea dovedește că este Neagoe Vodă cu Despina
Doamna”,

142
 Căutări în orizontul timpului

f. 46 v. Târgovişte
ci ca to li ce șt i am gă si t nu ma i o pi at ră mo rm ân ta lă
Vizitând ruinele fostei biseri
ch ip ui nd un va s [.. .] di n ca re se va rs ă ap ă
cu sculptură pe dânsa și cu o marcă în
„D.O.M. Hoc Saxum de Fontana“...33,
f. 49 Câmpulung
Biserica „Negru Vodă“ din Câmpulung.
Ni co di m, nă st av ni c 72 45 (1 73 7) , lu na iu li e
s Pomelnicul sfinției sale părintelui
Deca în li mb a
înăuntru biserici i cu ad ra tă , sc ul pt at ă fr um os
1 piatră mormântală
la e Al ex an dr u vo ie vo d fi ul ma re lu i
slavonă: „Marele și singur stăpânitor lo Nico al io n
lu mi i 68 73 [.. .] (1 41 5) lu na No em vr ie 16 zi le , in di ct
Basa ra b vo ie vo d la an ul
7-lea spre veşnica pomenire““35. Bi be sc u 18 42
: „A le x. Gh ic a și Ge or ge
1 Pomelnic cu următoarea cuprindere
[...] Nectarie, Di on is ie , Gr ig or ie , Ne of it .. .“ 36 .
ch i, de un de se n fo ar te fr um os , de la an ul lu mi i 72 51
3 ic oa ne îm pă ră te șt i ve
[174 3] , lu i Hr is to s 16 11 (? )
72 14 [1 70 6] [d e la ] Hr is to s 16 48 (? ) da te
6 candele vechi de argint suflat cu aur
de diferiţi arhierei.

f51 v. at ă [. .. ] ia r pe
gi nt cu di fe ri te sc ul pt ur i f r u m o a s e și co ad a sc ul pt
| 1 că ţu ie de ar
e ta le D o a m n e [. .. ] a d u c e m la h r a m u l
| dânsa scrie în slavoneș te: „Ale tale dintru al
ul 71 05 [d e la ] Hr is to s 15 97 , St an ca cu fi ii ei
Dolgopol noi ro bi i tă i G h e o r g h e , la an
“Marcu si coconița ei Ma ri a, cu to t n e a m u l “ 3 7 .
ar te ve ch i cè su nt aș ez at e în ti nd a bi se ri ci i ce i ma ri .
i c o a n e ma ri fo
r sg ri pț ar i îm pă ră te şt i bi za nt in i.
| sculptate, iar postamentul lo
2 sfeșnice de lemn
n ne gr u lu st ru it și aş ez at pe do i le i sc ul pt aț i
1 je t d o m n e s c de l e m
cu sf in ţi şi 7 ci uc ur i, ca re se î m p r e u n ă la mi jl oc
1 epitrahil foar te gr eu de fi r
prin 3 bumbi mari, 1639.
1 cupă mare cu două figuri, 164238. 2 9 .
Ma te i și El in a, 25 d e c e m v r i e 7 1 5 0 ( 1 6 4
1 ch iv ot de ar gi nt ,
ca re se af lă tr ec ut e to at e hr is oa ve le mo na st ir ii 40 .
1 co nd ic ă în

f. 51 v. Nămăiești cr uc e de Ra du
ic at u- s- au ac ea st ă sf ân tă şi du mn ez ei as că
Cruce în sat: „R id
lu i, St an ca şi m a m a lunat însă robii lui
i, Ma ri a, s- au î n d e m
marele c o m i s și ju pâ ni ța ş u l ş i st ră -
, Ne gr iţ ă, D i m a , fe ci or ii ş i fe te le lu i m o
Dumnezeu Vlad Comisul, Vl ad
lo r [. .. ] 7 1 0 7 (d e la ] Hr is to s 15 99 “. H r i s o a v e
moșul Fotea, Neacșa , pe nt ru su fl et el e
M i h n e a Tu rc it ul , fi ul lu i A l e x a n d r u „.4 l ,
în sat de la Mircea Cio b a n u l și u
ep
Cetăţeni ă , î m p r e j m u i t ă c u z i d u l zi se i
ă d i n v â r f u l ce tă ți i lu i N e g r u V o d
Sfân t a b i s e r i c ] p ă z i t ă n u m a i d e d o i
e că tr e m o ș n e n i m e g i a ș i d e a c o l o [. ..
cetăţi, f ă c u t ă ș i ț i n u t ă d
călugări4,2,
f£ 61 v. Districtul Olt 0 ( 1 5 3 0 ) . . .
e a c a — B i v v e l C l u c e r M a n e a — 7 0 3
Monastirea S u v ă z u t d e m i n e . . . a
î n s e a m n ă s f â n t a m o n a s t i r e c e s - a
f. 73 Se a M o n a s t i r e a D e a l u c u v u l t u r u l ță ri i.
e a d e p i a t r ă c u c a s e d e l a c i ș m e a d e l
Les p e d

143
 PAVEL CHIHAIA

în d r u m u l vă mi i la Br a n44,
Cetatea ruinată de lângă Rucăr,
ul Tâ rg ov iș te a Vă rz ar ul ui .
Biserica ruinată din oraș
Foisorul lu i Ma te i Ba sa ra b di n C â m p u l u n g 4 5 .
st ir ea Se ac a, di st ri ct ul Ol tu l.
Piatra mormântală de la Mona Ve ch i, Di st ri ct ul
r și ca st el ul ui lu i An to ni e Vo dă de la Tâ rg șo ru l
Ruinele palate lo
Prahova,

£ 82 v. Tabel de lo cu ri le un de se gă se sc mi ne .
ru in el e or aș ul ui și oc ol ul ui pe co as tă .
La Piua Petri, printre po du
, un de au fo st în ti ns pe Du nă re
Împotriva satului Vărsăturile, lângă Brăila .
ea un a la sc ăd er ea ap ei ; lo cu l cu vâ lt or i în mi jl oc ul ap ei
lui Da ri e ce se ve de to td

II

BS
23 februarie 1862 — nr. 3465
Domnule Ministre.
ne as că , ma i cu os eb ir e ce le gr ec eș ti , au fo st
Monastirile46 din toată Țara Româ
pr eț io as e mo nu me nt e ră ma se de la ră po sa ţi i
toată vremea încărcate de cele mai
re ce la or ic e ne no ro ci ri sa u in va zi i au fo st
domni [...] S-au păstrat totdeauna deoa
respectate [...] chiar de tătari...
ut ace ast a înc ă din an ul 18 59 [.. .]. Pri ntr -o pet iți e
Domnule Ministre, am prevăz
cu do mn ul Mi ni st ru G. Go le sc u să mă în să rc in ez e
dată Domnitorului am putut face
a da un proect după care dore a a se ori ent a la ac ea st ă op er aţ ie (p ro ce su l se afl ă în
cancelaria acestu i ono r. Min ist er) . Ef ec tu l ace lui pr oe ct fu de a se or ân du i pat ru
comisari speciali cu cu no șt in țe ar he ol og ic e că ro ra li se de du în să rc in ar ea a rev izu i
toate monastirile, dându fie șcă rui a cât e pat ru dis tri cte şi a fac e pe la de nș il e in ve n-
tariu de obi ect ile cel e vec hi, pr ec um : Sfi nte va ss e or na te cu pie tre pr eț io as e, odă jdi i
grele de țes ătu ri ant ice și chi ar ace le orn ate cu pie tre sc um pe , Sfi nte Mo aş te , Ic oa ne ,
Biblioteci și alt e do cu me nt e int ere san te pe nt ru ist ori a țăr ii no as tr e înt re car e
comisari am avu t on oa re a fi şi eu nu mi t și îns ărc ina t cu pa tr u dis tri cte cel le mu nt en e
pe un de au fos t fo nd at e od at ă cas tel ile Do mn il or ve ch i, iar ast ăzi Mo na st ir il e lor şi a
familiilor lor.
Revisia s-au săvârșit întocmai ordinilor ce am avut, mai cu prisos că eu și
“Domnu A. Odobescu am fost luat cu a noastră cheltuială și câte un desenator de am
desinat vederea tuturor acelor Sfinte lăcașuri, cum şi partea cea mai importantă din
obiectele antice ce posedă fieșcare; Domnul A. Odobescu au dat schițele salle Onor.
„Minister, care au contractat cu desinatorul lor de-a dreptul, pentru alcătuirea unui
album pentru arhiva sa, iar schiţele melle am început a le publica la vederea toatei
naţiuni prin tablouri litografice ce scot și azi periodicicește, descriind sub fieșicare.
Cu toate acestea, în mica Românie (Oltenia) au rămas monasterile din două
Districte nevizitate și care sunt din cele mai avute, cât și monastirile greceşti cele mai
multe din districtul Ilfov [...] Cheltuieli s-au făcut și cu acestea, însă zadarnice, pe cât
vizitația, nu este săvârșită și proectul neândeplinit.
„Domnule Ministre [...] informându-vă atât din proectul dat de mine cât şi de
zeloasa mea lucrare, ce am făcut în curgere de 3 luni pe la monastirile ziselor 4 dis-
tricte [...] de a chibzui cele de cuviință de a nu rămânea nevizitate acele monastiri [...]
Primiti, vă rog...
(ss) Major D. Pappazoglu
 Căutări în orizontul timpului

Apostila: Să se supună comisiei întocmite pentru formarea și completarea

:
Muzeului Naţional.

HI

E2
Prea înălțate domn,
„Nă rogi? să binevoiţi a semna anexatul proiect de Decret prin care se aprobă
înființarea a pat ru sec țiu ni noi la Muz eul Naţ ion al din Buc ure ști și anu me:
1) Costume naţionale.
2) Sec ţiu nea tab lou ril or ist ori ce naț ion ale , car e va cup rin de o ser ie sis tem ati că
şi sinoptică după icoane le cti tor ice ști din Rom âni a și alte tab lou ri cu rap ort la Ist ori a
i
Naţională.
3) Secţia de geme și camee.
4) Secţia industrială.
Ministrul Instrucţiei Publice și Cultelor
(ss) T. Maiorescu

IV

PB
Am decretat48 și decretăm:
Se aprobă înfiinţarea a 4 secţiuni noi la Muzeul Naţional din Capitală.

, 1 (1 87 5) , nr. 11 4, di n 31 de ce mb ri e.
; = Extras din: Curierul Bucurestilor
ru cț iu ni i Pu bl ic e. (A ct iv it at ea mi ni s-
È Titu Maiorescu, Ministerul Cultelor și Inst
terului în tr e 7 ap ri li e 18 74 — 15 no em br ie 18 75 ).
Lucrări în interesul artei naționale... ne în
ri se în bu lg et [.. .] [p en tr u] o ma i pu te rn ic ă im pu ls iu
„.su bv en ţi un i, în sc
în ac ea st ă ma ni fe st ar e a vi eţ ii pu bl ic e.
favoarea elementului naţional ch i [. .. ] S- au
on al e [. .. ] s- au co ns er va t di n ti mp ur i fo ar te ve
a) Co st um el e na ţi
a un ei de os eb it e se cţ iu ni de co st um e în Mu ze ul
făcut pregătir i pe nt ru în fi in ța re
Naţional, și de la 3 districte. re ţi aș a nu mi te le ic oa ne al e
bi se ri ci al e no as tr e s un t zu gr ăv it e pe pe
b) În multe în ca re sâ nt
ca re au cl ăd it ac el e bi se ri ci . At ât co st um el e
ctitorilor (...) şi alte pe rs oa ne
le ic oa ne lo r, p r e c u m şi fi zi on om ii le și to t
înfățișate persoa ne le , câ t şi in sc ri pţ ii
st ud iu l is to ri c şi pe nt ru ar te le ac el or ti mp ur i.
desenul sunt obiect e de va lo ar e pe nt ru
a s e m e n e a ta bl ou ri , se m a c i n ă zi de zi .. .
Monumentele religioase , u n d e se gă se sc
î n c e p u t a p u n e să se sc oa tă co pi i cr ed in -
Ministerul, în urmărirea ac es to r id ei , a
e si st em at ic ă ş i c o m p l e t ă d e i c o a n e a
, p e n t r u o se ri
cioase după asemenea tablouri se cț iu ne în m u z e u va fi d e s t i n a t ă p e n -
o r bi se ri ci lo r di n R o m â n i a . O n o u ă
fondator i l crate de D . V e r u s s i ș i pr im it e
es to r pi ct ur i di nt re ca re 5 sâ nt d e j a lu
tr u e x p u n e r e a ac
la Muzeu.
c. Geme și camee,
d, Industrie,
e. Poezi e ș i m u z i c ă p o p u l a r ă .
 PAVEL CHIHAIA

VI

12 ianuarie 1876

IE ,
Domnule Ministre,
ie ru l Bu cu re şt il or “, nr. 11 4, ra po rt ul ce
Am fost fericiti? când am văzut în «Cur
Mi ni st er ul ui Cu lt el or de la 7 ap ri li e
ați făcut Domnitorului prin care arătaţi lucrările
1874 până la 15 Noemvrie 1875...
t a fa ce pe nt ru co st um el e ve ch i al e
În cele ce se atinge de colecţia ce aţi proiecta
vă d în că de se na ţi pe mu ri i lo r, pr ec um
fondatorilor diferitelor monastiri ce se
în să rc in ez a vă da şi eu ma i mu lt e de se nu ri
Domnitori, boieri vechi [...] jupânese, mă
pe ca re le -a m co pi at de pe mu ri i a 60 de mo na st ir i
colorate (aquarelle) foarte exacte
iţ a, Mu sc el și Ol tu l, [.. .] ca co mi sa r of ic ia l
din istoricele judeţe Prahova, Dâmbov
cu mi ne pe de si na to ru l me u pa rt ic ul ar , as em e-
trimis de guvern în anul 1860, având
ul pt ur i co pi at e du pă pi et re le fr on ti sp ic ii lo r
nea pot procura diferite inscripțiuni și sc
monastiril or [.. .] și ma i mu lt e mo rm in te Do mn eș ti și bo ie re șt i. ..
Dacă veţi avea plăcer ea a înc epe niș te as em en ea luc răr i [... ] vă rog a or do na să
se facă cunoscut preţul cu care aș fi mulțumit a le determina...
«D. Pappazoglu»

VII

f. 195 Domnule Ministru,

Înapoindu-vă petiţiile locotenent colonelului D. Pappazoglu, înaintea
Dumneavoastră prin ordinele nr. 414/16 ianuarie și 444/19 ianuarie anul curent vă
răspund:
Colecţia de vase antice de pământ (...) ar merita să figureze în Muzeul
Naţional...
Între manuscripte sunt poeziile lui Paris Mumuleanu și V. Cârlova...
D. Pappazoglu posedă un album de copii și schiţe, destul de exacte, de diferite
obiecte și monumente istorice, inscripțiuni, sculpturi și altele, culese de pe la mona-
stirile ce domnia sa a vizitat.
În ceea ce privește executarea lor artistică, îmi rezerv a mă pronunţa când
Domnia sa va prezenta vreun specimen.
Director provisor,
(ss) N. Burghele

VIII

(129
Domnule Ministru,
„Edițiile mele50 litografice în decurs de 20 de ani, de când am ieşit din oaste şi
însărcinările onorifice [,..] revizuirea monastirilor și înscrierea obiectelor la vremea
secularizării, cât și cu excursiile arheologice cu care am înavuţit muzeul și pentru
care am meritat mulțumiri din partea acelor guverne... :
Vă propun pentru Dolj și Romanați, precum și Ilfov şi Ialomiţa [...] a face
căutările cuvenite, ;
Boliac și-a însușit antichități (nr, 106 din 15 decembrie 1875 «Curierul
Bucurestilor»51),
«D. Pappazoglu»

146
 Căutări în orizontul timpului

Rezolutie: Din lipsă de fonduri, neputându-se lua deocamdată asemenea măsuri,

se va pune la dosar,
(ss) G. Chitu

Note

1 Unele caiete şi carnete de schiţe ale lui D. Butculescu se află în Biblioteca Muzeului de Istorie a
Oraşului București, inv. 12.482; altele la Biblioteca Academiei, secția manuscrise, achiziții noi.
2 Aurelian Sacerdoţeanu, Cercetări istorice și pitoreşti prin mănăstirile noastre acum 80 de ani.
Lucrările lui Al. Odobescu, H. Trenk și G. Tattarescu, București, 1941 (Extras din „Arhiva românească“,
IV, 1941),
3 Caietele lui D. Pappazoglu se află la Arh. Naţ. București, ms. rom. 729, 730 și 739. Vezi și studi-
ul lui Pavel Anghel, Colecţia de antichități din România a D. Maior Pappazoglu, în Valahica, Târgoviște,
1969, p. 227-231.
4 Cametul de schiţe al lui Carol Isler se află la Biblioteca Academiei, secția stampe, A.D., I, 10.
5 Viata maiorului Dimitrie Pappazoglu, Notiţă autobiografică, publicată în 1866, pe o pagină „in
folio“.
6 M.A. Musicescu și D. Gh. Năstase, Cercetări de artă veche românească în secolul al XIX-lea, în
Studii si cercetări de istoria artei, III (1956), nr. 1-2, p. 136-137.
Pe lângă Albumul Tattarescu și Albumul monumentelor istorice din Oltenia (Biblioteca
Academiei, secția de stampe, A.F. II 162 și A.F. II 191), există și Albumul național al lui G. Tattarescu din
1860, păstra t la Muzeu l de Artă al Român iei, secția stamp e, din care Odob escu a publi cat două plans e în
articolul Câteva ore la Snagov, în Revista română, TI (1862), p. 376 și 378. Vezi și Pavel Chihaia, Câteva
date în legătură cu portretele votive din Biserica lui Neagoe din Curtea de Arges, în Mitropolia Olteniei,
XIV (1962), nr. 7-9, p. 419-472. (Vezi şi cap. „Contribuții la identificarea portretelor din biserica Sfântul
Nicolae Domnesc și biserica lui Neagoe din Curtea de Argeș“ în Artă medievală. vol. 1.
8 picturile lui H. Trenk, efectuate în excursia arheologică din 1860, se află la Muzeul de Artă al
României, secţia stampe, s.v. Colaborarea dintre arheolog și pictor este descrisă de Alex. Odobescu în ms.
rom. 4.935 de la Biblioteca Academiei, secția manuscrise, precum și în studiul Despre unele manuscripte
şi cărți tipărite aflate la mănăstirea Bistrita, în Revista Română, | (1861), p. 704. O altă serie de acuarele,
de un interes excepţional pentru istoricul de artă şi pentru paleografi (deoarece artistul reproduce şi unele
inscripţii din vremea lui Neagoe de la biserica rupestră Sfântul Gheorghe), sunt „Vederile de la Buzău“
(unde găsim reproduse bisericile Găvanul şi Alunișul, precum și biserica rupestră Sfântul Gheorghe), de
- la Biblioteca Academiei, secția stampe, S.v. ~ i
9 Un exemplar de la Biblioteca Academiei, secția stampe, S.Y..
0 Un exemplar la curtea boierilor Golești, din Golești (judetul Argeş).
Ora șul ui Car aca l. Sem nat ă dr. jos , C. Isle r, „Ed ito r Com pui tor Loc ot.
1 Un exemplar la Muzeul
Col. D.A. Pappazoglu“.
12 Arh, Naţ. București, ms. rom. 730.
iuni i 2.7 63/ 186 0, adre sa prin care mini stru l ad
13 Vezi Arh. Naţ. București, fondul Min. Instrucț
că est e „în săr cin at a fac e o căl ăto rie pri n tar ă spr e a
interim B. Boerescu comunică lui Alex. Odobescu
iul ie [18 60] [... ] spr e a rep rod uce por tre tel e per soa nel or
forma un album naţional [...] după jurnalul din 18
Ace ste rep rez ent aţi uni se vor fac e cât se va put ea mai fid el
istorice, costumele vechi, vase, ornamente [...]
for ma o col ecţ ie sub num ire a de Al bu me naț ion ale ...
în mici tablouri colorate, care adunându-se vor
tru ace ste dep las ări . Pri n pet iți a de la 22 ma i 18 76
14 Se pare că, mai târziu, s-a înființat un fond pen fac e
31 70 /1 87 6) , B.P . Ha sd eu ara tă că: wA vâ nd tr eb ui nț ă a
' (Arh. Naţ, București, Fondul Min, Instrucțiunii de a
[.. .] ma i ale s bis eri ca Sfâ ntu l Du mi tr u, iau lib ert ate
o excursie la Craiova [,..] pentru originile orașului lei cu
or ar he ol og ic e. .. “ Re zo lu ţi a ap ro bă 60 0 de
a vă ruga să-mi înlesniţi din paragrafului excursiil TN
şti inţ ifi ce” .
condiţia: „D-l Hasdeu va publica rezultatul cercetării e de
cu. hr am ul Ad or mi re a, co ns tr ui t în ai nt
15 Schitul Tordăcheanu Saac, a lui Iordache vomieul, af ia mo nu -
și „M ăn ăs ti re a de pe Cr ic ov " (N ic ol ae St oi ce sc u, Bi bl io gr
1641, de la Br ăd et , se ma i nu me șt e
ov a, 19 66 , p. 97 ); ;
mentelor feudale din Tara Românească, Crai mb ri e 16 31 , (N . Io rg a,
Le on Vo dă „f ii nd ar hi er eu ch ir Gr ig or ie “ la 1 oc to
16 Icoana este dă ru it ă de
bi se ri ci le Ro mâ ni ei , |, Bu cu re şt i, 19 05 , p. 97 ).
Inscriptii din

147
 a în A n e x e . Ai ci se re fe ră la
f o ar te a m p l ă , c u m v o m v e d e
i D . P a p p a z o g l u es te to tu şi
17 Relatarea lu
la i n v e n t a r u l li tu rg ic . M a i
obiecte „mişcătoare', r o ş , u n d e a m gă si t un n ă s t a v n i c m o r t d e a p l o p e x i e “ .
a m af la t la m ă n ă s t i r e a V i e t e o b i e c t e
8 „Astăzi m- n g , er a în c a p i t a l ă — c e l e m a i î n s e m n a
c ă „ n ă s t a v n i c u l d e la C â m p u l u e
depa r t e s p u n e c ă a af la t el , L a V i e r o ş i n u s- a p u t u t f a c
se d e s e n a d e p i c t o r u l ce a v e a cu
[. .. ] u r m e a z ă [. .. ] a
arheologice şi istorice co pi at .. . “ (l a Pr eo t lo an Ră uţ es cu , C â m p u l u n g - M u s c e l .
d e c â t e v a in sc ri pţ ii ce s- au
nici o lucrare, afară 1 1 6 . )
g - M u s c e l , 1 9 4 3 , p.
Monografie istorică, Câmpulun he li Mi hail şi Gavril şi Sf ân tu l Ni co la e, at ri bu it ă
cu hr am ul Sf in ţi i Ar ha ng
19 ste vorba de biserica ra b, aş a c u m af lă m și di n Le to pi se tu l
r în re al it at e în ăl ța tă de Ma te i Ba sa
lui An to ni e di n Po pe şt i, da ar e în ra po ar te le să pă -
zi pi er du tă . Fa za Ma te i Ba sa ra b nu ap
in es c şi di n te xt ul ac es te i pi sa ni i, as tă
Cantacuz he ol og ic e și is to ri ce a s u p r a cu rț ii f e u d a l e de
Co ns ta nt in es cu , No te ar
turilor arheologice de la Târgșor (N. nr . 1) . Se ma i ri di că u r m ă t o a r e a pr ob le mă :
S. C. 1. V. , T o m u l 20 (1 96 9) ,
la Târgșor (secolele XV-XVII), în ar ea bi se ri ci i at ri bu it ă pe ne dr ep t lu i A n t o n i e
ni a pi er du tă în 18 86 , ca re se af la la in tr
Dacă ac ea st a es te pi sa ul ? (v ez i C. C. Gi ur es cu ,
Vl ad Țe pe ș, gă si tă în c o m u n a St re jn ic
pe şt i, at un ci cu i ap ar ți ne a pi sa ni a lu i
din Po fa sc . 40 , p. 74 , 75 ). Fo ar te pr ob ab il un ei
Tî rg șo r, în B . C . M . . , X V I I (1 92 4) ,
O biserică a lui Vlad Țepeș la ra t de An to ni e di n Po pe şt i a fo st în ăl ța t
cl ăd it de Ma te i Ba sa ra b şi re st au
alte biserici. Monumentul re ă n u i m că ce i do i fr aţ i vi tr eg i au ri di ca t
.H ., B, 1, nr , 27 5, p. 44 9) . B
initial, deci, de Vlad Călugărul (D.R sa bi e în Tî rg șo r“ . Er a de al tf el pu ți n
a ta tă lu i lo r, Vl ad Dr ac ul , „m or t de
fiecare câte o biserică în memori va lu l și fr at el e să u vi tr eg , Vl ad Ţe pe ş,
fa că da ni i un ei bi se ri ci în ăl ța tă de ri
probabil ca Vlad Călugărul să
cu care s-a războit. lă ne oc la si că , pi la şt ri i,
ză su nt ad ao se : el em en te le de de co ra ți e mu ra
- Desigur în ac ea st ă fa
deschiderile circulare etc. ic a, când Antonie din
co ns tr uc ți e di n 16 64 a lu i Gr ig or e II Gh
1 Probabil confuzie cu faza de
. Or ic um , tr an sc ri pț ia pi sa ni ei es te de fe ct uo as ă.
Popeşti re pa ră bi se ri ca (l ui Ma te i Ba sa ra b)
a în tr e an ii 15 50 şi 16 00 (C .C . Gi ur es cu , lo c. cit .).
22 Prob ab il „b is er ic a di n va le “, aş ez at ă de N. Io rg
le i de -a tr ei a bi se ri ci ve ch i di n Tî rg şo r, di n pa rc ul
ini ția l bi se ri ca lu i Țe pe ș, sa u pe lo cu l ce
Să fi fost aici
fostei proprietăţi Moruzi? st în ăl ța tă în 17 70
ă Sf ân tu lu i Ni co la e și a fo
3 În realitate, biserica schitului Cheia este închinat
(Nicolae Stoicescu, Bibliografie... p- 286). al ă, vo l. II,
de re co ns ti tu ir e) “ în Ar tă me di ev
Vezi cap. „Mânăstirea Ar geșului (încercare
+
partea întâi.
25 Ve zi N. Ior ga, Stu dii şi do cu me nt e, V, p. 62 9, no ta 1.
Ba sa ra b, câ nd au fos t ref ăcu te an ca dr am en te le de
26 în realitate este anul-1646, în vremea lui Matei
t afl ate în Mu ze ul Or aş ul ui Tâ rg ov iş te — şi ico ane le.
piatră ale bisericii — în prezen
men țiu nea „od aia und e au loc uit pat ria rhu l Nif on în 150 0“.
27 Schița executată de Carol Isler poartă
În realitate, est e o con str ucț ie din vre mea lui Mat ei Bas ara b. Vez i şi n.2 4.
niț e de la Măn ăst ire a Dea lul , în B. C. MJ ., IV, (19 11) ,
Al. Lapedatul, Inscripția vechii clopot
p. 147-148,
(16 60- 166 4; 167 2-1 673 ); ins cri pţi e ase măn ăto are — îns ă zug răv ită — din
29 probabil Grigore Ghica
vremea lui Neagoe Basarab, la mânăstirea Cozia.
ce ție, robu l tău Efr em erm ona h, egu men Sfin tei măn ăst iri Gor got a,
30 „Ale tale dintru ale tale adu
ast ă sfân tă mân ăst ire fiin d zidi tă de al doil ea de răp osa tu Nec ula i
ce a fosttrimis de la Meteura (..). Ace
Dom nul ui Rad u Voe vod ... (N. Iorg a, /ns eri pti i. vol, I, Buc ure şti , 190 8,
rs de la Enina, în zilele
pP K
ae A a A sale SanN, g/l ti ss NOL. IL p. 48:30, În privința ctitorilor înmormântați,
1 9 ; hid em, nr, 273 , p. 311 ; ibi dem , UI, nr. 451 , p, 500 -50 1; ibi dem ,
Res B, XVII, I, nr, 193, p,
IV, nr, H p. 89; ibidem, nr, 256, p. 241; ihidem, nr, 428, p. 414.
3 În cametul lui Carol Isler apare reprodus portretul unei boieroaice (nu o domniță) cu
îmbrăcăminte tipică pentru prima jumătate a secolului al XVI-lea (pălărie cu boruri largi, nu coroană:
Bux i » la Arge ș). Ran te. prob abil că erau repr ezen tați în fost ul
pre noima AR EA
el E i ot a a Ro sor ă, ol și
soți i care a il
s fii lui“ și
4 a lui și trăit p în zileelerăposatului, bătrânului Băsărab voievod“ (D-J.R., B, XVII , nr.
193, Ata Drăghici, allui Stoica din Mirgineni, apare vornic între 1482 şi 1495.
ei a i i cae Isler se află desenat și un fragment din piatra de mormânt a Sofiei
5 „Vezi și cap. „Monumente gotice în Târgovişte“ în Artă medievală,vol. I

148

N
 Căutări în orizontul timpului

34 Vezi Preot loan Răuţescu, Câmpulung-Muscel..., p. 129.

35 Data 16 noemvrie 6873 (1364) este corectă, Vezi N. Iorga, Inscripţii..., 1, p. 132-133,
36 Vezi n.34,
37 Data corectă este 31 august 1656/1657, Vezi Inscripţiile medievale ale României, Oraşul
Bucureşti, I, Bucureşti, 1965, nr. 742, p. 568.
38 Vezi Preot loan Răuţescu, Câmpulung-Muscel..., n.2, p. 132. Cupa este desenată de Carol Isler
(f 13 v.)
39 Ibidem.
40 idem.
41 vezi Nicolae Stoicescu, Bibliografia..., p. 1006. Carol Isler desenează cunoscuta icoană a Maicii
Domnului de la schitul Nămăești. Icoana a ars parțial într-un incendiu.
2 Vezi cap. „Cetatea şi schitul Negru Vodă“, în Artă medievală, vol. I.
43 în realitate piatra de mormânt este de la 2 ianuarie 7036 (1528). Vezi I. Ionașcu, Mănăstirea
Seaca-Muşeteşti-Olt, Bucuresti, 1943, p. 144. Carol Isler o desenează la f. 54 v.
44 Este cetatea Oratea pe care Carol Isler o desenează la f. 14 v. Legenda lui D. Pappazoglu: „cetatea
Piatra Craiului,“
45 Foişorul hanului estic, de pe malul râului Târgului, din vremea lui Matei Basarab. Desenat de
Carol Isler. Mai există un desen al lui M. Bouquet, de la 1840. :
46 Arh. Naţ. București, Fondul Min. Instrucțiunii 3886/1857, f. 5.
47 Arh. Nat. Bucureşti, Fondul Min. Instrucțiunii 3170/1876, f. 2.
48 Ibidem, f. 3.
49 Ibidem, f. 195.
50 Jpidem, f. 129. l i :
51 Aluzie la articolul lui I, Poroianu, Ear ceva de arheologie, din Curierul Bucurestilor, I (1875),
nr. 106. | ţ
 Capitolul XIII

ISTORIO G R A F I A R O M Â N Ă Î N E X I L

i ro mâ ni di n ex il , al e că ro r st ud ii se în te me ia ză pe
Desigur că pe nt ru is to ri og ra fi
te în ar hi ve le și bi bl io te ci le di n ța ră , au ex is ta t se ri oa se
docume nt e şi al te sc ri er i pă st ra
, în an ii so vi et iz ăr ii Ro mâ ni ei , re vi st el e de
dificultăţi de cercetare, mai cu seamă că
specialita te au aj un s fo ar te ra r în Oc ci de nt .
mâ ni af la ţi în ex il au av ut ac ce s la do cu -
Dar, pe de altă parte, istoriografii ro
, ia r în pr iv in ţa is to ri ei co nt em po ra ne ,
mente străine cu menţiuni despre țările române ce
nş ti in ţă ce ea ce au co ns ta ta t şi ce ea
posibilitatea să scrie în deplină libertate de co dă
co mu ni st ă. În pr im ul râ nd , să ră sp un
cred despre jumătatea de secol de sclavie
ea gr os ol an ă şi im po st ur a, in fo rm ân d
funcționarilor de partid, denunțând mistificar
corect opinia publică din lumea liberă.
*

Trebuie să precizăm dintru înc epu t că maj ori tat ea stu dii lor de ist ori ogr afi e din
or ro mâ ne șt i din lu me a lib eră — în pr im ul rân d
exil au apărut în publicațiile fundațiil
în valorosul Buletin al Bib lio tec ii Ro mâ ne din Fr ei bu rg , ap ar ți nâ nd Ins tit utu lui car e
a avut şi fericita iniția tiv ă a si mp oz io nu lu i din Par is cu tit lul atâ t de ev oc at or „Ex ilu l
Românesc — identi tat e și con ști inț ă ist ori că“ — ad ev ăr at ă vat ră de spi rit ual ita te
românească. Și este un me ri t deo seb it al ace sto r fun daţ ii — ale căr or mi jl oa ce mat eri -
ale au fost de multe ori pre car e — de a fi ră sp un s cu mă su ra ade văr ulu i, fal sur ilo r
ști inț ifi ce, dra pat e ad es ea în con tex te ide olo gic e, em is e de no me nc la tu ra lui
Gheorghiu-Dej şi Ceaușescu.
Vom evo ca Fun daţ ia Iuli u Man iu, înte meia tă în 195 2 (anu l în care s-a stin s în
închisoarea din Sighet marele patriot român), în cadrul căreia au activat istoriografi
ca Gri gor e Nan dri ș și Ale xan dru Șug a, apoi Fun dat ia Reg ele Car ol I, care a fost
patronat ă de rege le Mih ai I și şi-a cont inua t acti vita tea în stră inăt ate înc epâ nd din
anul 1951 , cu col abo rar ea lui Ale xan dru și Geo rge Cio răn esc u, Ale xan dru
Busuiceanu, Emil Turdeanu și a unor cunoscuți profesori străini. Institutul Român
din Freiburg, întemeiat în 1949, a adunat materiale documentare de pretutindeni
privitoare la poporul român și a publicat în Buletinul Bibliotecii — care a avut o con-
tinuitate miraculoasă — studii de foarte mare importanță. Atât Fundația culturală
română din Madrid, în cadrul căreia au activat Vintilă Horia, Aurel Răuţă, Alexandru
Gregorian, Radu Enescu — cât și cele două fundaţii din Statele Unite: Societatea
Academică Română, de care sunt legate numele monseniorului Octavian Bârlea,
Mircea Popescu, Ion Popinceanu, N, A, Gheorghiu, precum și Academia Româno-
Americană, printre ai cărei membri s-au numărat Mircea Eliade, Eugen Coșeriu,
Maria Manoliu-Manea, Dinu Adameşteanu, au fost prezențe importante în exilul
românesc, cu publicaţii care au înmănuncheat studii de mare valoare pentru trecutul
și prezentul poporului român, cu răspunsuri neîntârziate la falsele afirmaţii ale
regimului comunist din România,
 Căutări în orizontul timpului

se

Unul din reprezentanţii de frunte ai exilului românesc, Mircea Eliade, scria;

„Fenomenele de «politizare» a culturii, bine cunoscute în Republica Populară
Română, ca și în toate celelalte țări comuniste, nu alcătuiesc decât pseudomorfoze
lipsite de interes. Semnul «politic» al creaţiilor culturale din exil stă chiar în faptul
că ele s-au realizat în libertate. Prin opera poeţilor, prozatorilor și filosofilor, istoricilor
şi artiştilor din exil, se păstrează și se întregește acea viziune spirituală autentică,
specifică neamului românesc, mutilată și falsificată în țară. Continuitatea creativităţii
românești peste hotare constituie, de fapt, continuitatea identităţii naţionale“.
Prima sinteză mar xis tă a isto riei rom âni lor , apă rut ă în 194 7, ope ră a unu i
colectiv com pus din Mih ai Rol ler , D. Tud or, Gh. Geo rge scu și V. Mac iu, inti tula tă
pro gra mat ic Ist ori a Rom âni ei, şi-a pro pus să înt ăți șez e „de zvo lta rea soci etăț ii
româneşti din teri tori ul care for mea ză Rom âni a de astă zi”. Ace laș i titl u, Ist ori a
României, este menținut şi de trat atul de isto rie apă rut câţ iva ani mai târz iu, sub egi da
Academ iei Rom âne . 3 ;
Aceste tipăritur i mar xis te, în car e titl ul îns uși exp rim ă opi nia că țar a noa str ă nu
a fost decât un culoar de trecere pen tru dif eri te nea mur i, nea mur i car e au act iva t sub -
conştient de-a lungul sec ole lor pen tru tri umf ul păt uri i mun cit oar e și ali pir ea lor la
marea patrie sovietică, merită a fi pom eni te doa r ca sum bre ero ri și pri mel e jal oan e
e dou ă căr ți au imi tat per iod iza rea mar xis tă ado pta tă de
ale marilor mistificări. Cel
institutele sovietice, împărțind ist ori a naţ ion ală în opt per ioa de, de la orâ ndu ire a
comunei primitive, adi că a pre ist ori ei, pâ nă la „or ând uir ea soc ial ist ă“, în car e
partidul comunist era socoti t „s up re m slu jit or al cel ei ma i nob ile cau ze a pop oru lui
nostru“.
Denunţarea metodelor de fal sif ica re a ist ori ei și sco pur ile ace sto r org ani zat e
i
lui Mi ch ae l Ru ra (Re int erp ret are a ist ori ei ca me to dă de
imposturi se găsesc în cărțile
în România. Studiu de istoriografie comparată,
avansare a comunismului
Washington, 1961).
le ti nu l Bi bl io te ci i Ro mâ ne di n Fr ei bu rg ,
Într-un studiu din 1954, publicat în Bu
un il e is to ri ci lo r so vi et ic i, ca I. Ci ob an , D.
Grigore Nandriș combate atât aserți
M. La za re v, ca re su sț in ea u „O co nt in ui ta te
Udalinov, L.V.Cerepnin şi mai cu seamă A.
de la Oh ri da , pe st e Pr es la v, pr in Do br og ea , pâ nă la
slav ă în se co lu l al X- le a,
sl av iz ar ea co mp ac tă a ță ri i no as tr e în
Smolensk“, cât și afirmaţiile în legătură cu de re a
co le le Pă tr un de re a sl av il or la Du nă re a de Jo s şi Pă tr un
seco lu l al VI -l ea , în ar ti
lv an ia , pu bl ic at e în nu me re su cc es ii
iv e al e re vi st ei St ud
și aș ez ar ea sl av il or în Tr an si
si cercetări de istorie veche. di n Fr ei bu rg ,
re pl ic ă, pu bl ic at ă to t în Bu le ti nu l Bi bl io te ci i Ro mâ ne
“Într-o altă o se ri e de
ru și fa ls if ic at or i ai is to ri ei , Al ex an dr u Şu ga ci te az ă
intitulată Isto ri ei
ti pă ri te în tr -o br oș ur ă a Bi ro ul ui de in fo rm aţ ii al
interpretări cu re a in te nţ ie ,
i So vi et ic e, in te rp re tă ri ca re pr ei au în pa rt e
Consiliului de minișt ri al Un iu ni
ei me nţ io na tă de no i ma i su s, lu cr ar e co ns i-
afirmaţiile politizate di n Is to ri a Ro mâ ni
în de zv ol ta re a is to ri og ra fi ei ro mâ ne şt i pi ci ul
derată a reprezenta „0 et ap ă po zi ti vă
e și el , d o c u m e n t a t , în re vi st a De st in di n
Regretatul George Cio r ă n e s c u c o m b a t
â n e ș t i ma rx is te , d u p ă ca re , în p r o c e s u l de
1972, teza istoriografi ei so vi et ic e și r o m
rt ic ip ar e co vâ rș it oa re a po pu la ți il or s l a v e ,
formare a poporului r o m â n a ex is ta t o pa
m a n ă n e m a i r ă m â n â n d , la mi jl oc ul se co lu lu i al VI-lea, decât slabe
din pă tu ra d a c o - r o
„resturi“,

151
 PAVEL CHIHAIA

Mai ales în epoc a sta lin ist ă și pâ nă pri n ani i “60 , câ nd des cop eri ril e și stu dii le
arheologilor rom âni , neî nre gim ent aţi în de lo rm an ta ide olo gie mar xis tă, au văd it cu
totul alte realități din lume a pr em ed ie va lă pe ter ito riu l ro mâ ne sc , car e de zm in țe au
scrierile cu caracter oficia l, arh eol ogu l Di nu Ad am eş te an u a avu t ma re le mer it de a
fi căutat — pe cât posibi l — să îi țin ă la cur ent pe pro fes ori i și cer cet ăto rii din Oc ci de nt
cu descoperiril e arh eol ogi ce făc ute de căt re col egi i rom âni , în rep uta ta „A rh eo lo gi a
Classica“ şi în alte publicaţii de specialitate.
În privința evu lui med iu, man ual ul de isto rie al Aca dem iei din 195 6, al doi lea
volum al Isto riei Rom âni ei — cu ace st titl u care , dup ă cum am arăt at, con tes ta
unitatea poporului rom ân — a pon egr it, cu teh nic a fals ific ăril or, așa num ita cla să a
boierilo r, pre zen tân d-o în per man ent con fli ct „cu cei care mun ces c“, dup ă can onu l
marxist, propun ând u-ş i tot oda tă și dem iti zar ea uno r voi evo zi, cum a fost , de pil dă,
Mih ai Vit eaz ul, pre zen tat nu ca sim bol al unit ăţii cel or trei mar i pro vin cii rom âne ști ,
ci ca „exponent al marii boierimi“.
Un răspuns la poziţia sovietizantă a unor istoriografi din România l-a dat și
Emil Turdeanu, prin studiile sale de înalt nivel în legătură cu țările române și țările
din estul Europei, pre cum și desp re rela ţiil e româ nilo r cu Rag uza , cu Serb ia
medieval ă, cu Bulg aria , cu Mun tel e Atho s, cu Rusi a, cum sunt , de pild ă Lite ratu ra
bulgară din secolul al XIV- lea și difu zare a sa în țări le rom âne ; Apoc rife slav e si
române a Vech iulu i Test amen t. O impo rtan tă lucr are de sint eză apăr ută rece nt în
edit ora Aca dem iei Rom âno -Am eri can ă este Des ăvâ rși rea unit ății româ neşt i.
Eugen Loz ova n a pre zen tat , pri ntr e pri mii , asp ect e din rela țiil e rom âno -ru se, de
neconceput să fi apă rut în Rom âni a dom ina tă de com uni ști , ca cel e din stu diu l Un
fal ime nt dip lom ati c: ali ant a lui Dim itr ie Can tem ir cu Pet ru cel Mar e.
Contribu ţii din exil la cun oaș ter ea evul ui med iu rom âne sc a adu s și Dum itr u
Găzdaru, care a consemnat — cu mult înaintea Institutului de istorie din București —
prezența în țările române a unor călători străini, cum au fost englezul William H.
Squire, diplom atu l rus Hei nri ch von Rei mer s, neg ust oru l Nik ola us Ern st Kle ema nn.
Epoca dintre domnia lui Mircea cel Bătrân și aceea a lui Vlad Călugărul, putin
cercetată, la hotarul dintre evul mediu și Renaștere, când întregul Răsărit va cunoaște
un alt dest in decâ t Occi dent ul Euro pei, acea stă epo că şi, în prim ul rând even imen tele
din Țara Rom âne asc ă, care se succ ed imed iat dup ă mijl ocul seco lulu i al XV-l ea, au
făcu t obie ctul stud iilo r apro fund ate ale lui Mate i Caza cu. Pale ogra f, cun osc ând exce -
lent atât limb ile occi dent ale cât și cele slav e, preo cupa t înd eap roa pe de evol uția
mentalităților, Matei Cazacu găsește și interpretează cum se cuvine versiunea origi-
nală a manuscriselor. Dar dinc olo de minu ţia anal izei și de judi cioa sa inte rpre tare a
faptelor, inte resu l pent ru lucr ăril e sale , care acop eră atât sud- estu l eur ope an cât și
com ple xel e pro ble me ale impe riul ui rus, vine și dint r-o înțe lege re uman istă a per-
sona jelo r isto rice , atit udin ii și acţi unil or lor. Mora list prin form ație şi adâ nci mea
gândirii , Mate i Caz acu leag ă real ităţ ile unei țări, unei acți uni sau unei idei , de trăs ă-
turi de cara cter sau de iniţ iati ve indi vidu ale, nu neap ărat de fen ome ne sau proc ese
colective, În prez ent, Mate i Caz acu preg ăteş te o Isto rie a Rom âni lor — în Edit ura
Fundaţiei Culturale din Madr id, apar ţinâ nd aces tui ctit or de înfă ptui ri româ neșt i din
exil, Aurel Rău ţă ~, isto rie care va folo si și noil or man ual e școl are, și prof esor ilor , şi
studenţilor, interesaţi în prezent de adevăratul trecut al românilor,
Mistificarea isto riei de căt re com uni ști , mai ale s în pri vin ța evu lui med iu, a fos t
denunţată înt r-o car te cu ace st titl u, apa rţi nân d lui Dio nis ie Ghe rma ni, apă rut ă la
Miinchen în 1967. Tot Dionisie Ghermani este autorul unui larg studiu despre etor-
turile de eli ber are , pri n dip lom aţi e, ale pop oar elo r din Eur opa de sud -es t, dom ina te
de semilună pân ă la mij loc ul sec olu lui al XIX -le a pre cum și a num ero ase luc răr i în

152
 Căutări în orizontul timpului

de mu su lm an i și co mu ni șt i în Eu ro pa de est .
legătură cu persecuțiile religioase iniţiate
en ea de au di en ţă in te rn aţ io na lă , Ad ol f Ar mb ru st er
Într-o serie de lucrări, de asem
ar e di n Eu ro pa ce nt ra lă și ap us ea nă , im ag ol og ia
studiază, folosind izvoare document
an si lv ăn en i, re la ţi il e cu lt ur al e di nt re ro mâ ni
spaţiului românesc, apoi istoria saşilor tr
în sp aţ iu l de no rd al Ca rp aţ il or . Ră sp un zâ nd
şi saşi, în sfârșit, începutul germanilor
f Am br us te r ti pă re șt e Ro mâ ni i di n Tr an si lv an ia , o ev ol ut ie
unor ne ad ev ăr ur i, Ad ol
în lin ii ma ri de st in ul pr og re si v al na ţi un ii ro mâ ne di n ac ea st ă
fa ls if ic at ă, ur mă ri nd
re , de şi ma jo ri ta ră , aj un ge la st ar ea de po po r to le ra t, cu o
prov in ci e ro mâ ne as că ca
to le ra tă , fă ră ni ci un dr ep t de de ci zi e sa u de in te rv en ţi e,
co nf es iu ne de as em en i
gă tu ră cu re la ţi il e cu lt ur al e ro mâ no -s ăs eș ti ,
exclusă din „Unio trium natiorum“. În le e în 17 27
de sc ri e pe la rg ac ti vi ta te a lui Jo ha nn Fi ls ti ch , ca re tr ad uc
Adol f Ar mb ru st er
17 28 o În ce rc ar e a un ei ist ori i ro mâ ne şt i.
Letopisetul Cantacuzinesc şi redactează în ev en i-
mâ ni lo r, ur mă ri nd su cc es iu ne a
Vlad Georgescu a redactat o Istorie a ro di n-
rn e şi in te rn aţ io na le , cu un mo me nt de ap og eu — ep oc a
mentelor im po rt an te , in te
i de al do il ea ră zb oi mo nd ia l — și un ul di n pe ri ge u — an ii
tre prim ul și pr ea jm a ce lu
în de pă rt at de pr im ul . Re sp ec tâ nd re al it at ea , el a expus
domi na ţi ei st al in is te —, nu
zi i, în lo cu l un or de du cț ii le sn e in te li gi bi le , da r fo rț at e,
aspecte di ve rg en te fă ră co nc lu
un ei vi zi un i pa rt in ic e, pa rt iz an e. Vl ad Ge or ge sc u
cum sunt cele ma rx is te , în nu me le
po rt an ţă — lu cr ăr il e sa le au ap ăr ut şi în li mb i st ră in e,
a mai ti pă ri t o ca rt e de ma re im
lo r po li ti ce ro mâ ne șt i (î nt re 13 69 și 18 78 ), în ca re
cu o largă di fu za re — Is to ri a id ei
po li ti ce di n ță ri le ro mâ ne , pl an ul lu cr ăr ii av ân d în
prezintă ev ol uţ ia co nc ep te lo r
gâ nd ir ii po li ti ce , sp ec if ic e pe nt ru tr ec ut ul ță ri lo r
vedere șase te me pr in ci pa le al e
u te me i do cu me nt ar , pe rm it e să se de ducă trăsături
române. Această carte, cu un ampl co nl uc ra re
so ci al e ro mâ ne șt i, sp re li be rt at e
năzuința şi
importante al e vi eţ ii
tie
armonioasă. că ru i do ct or at , ti pă ri t
și pr eț ui tă ac ti vi ta te o ar e Pe tr e Ş. Nă st ur el , al
O intensă nt At ho s et
de St ud ii Or ie nt al e di n Ro ma , se in ti tu le az ă Le Mo
de Institutul Pontifical mâ ni a, în care s-a
Du pă o ju mă ta te de se co l de re gi m to ta li ta r în Ro
"les Ro um ai ns . ți de se mi -
za re a ac ti vi tă ţi i cr eș ti ne a ro mâ ni lo r în Ba lc an ii do mi na
încercat mi ni ma li
pe de o pa rt e fe lu l în ca re ță ri le ro mâ ne au me nț in ut
- lună, Petre $. Nă st ur el a ur mă ri t
și pe de alt a, mo du l în ca re au pu s st av il ă în ai n-
vie în Balcani flac ăr a cr eş ti ni sm ul ui ,
ru ci ad e târ zii “. Sc ri er il e lu i Pe tr e Ş. Nă st ur el
tării otomane, în cadrul aş a- nu mi te lo r „c
în lu mi nă pr ez en ța ba lc an ic ă a lor române, ne apar
ță ri
efortul și reușita sa de a pune
cu atât mai meritorii. în Ta ra Ro mâ ne as că ,
ră să ri te ne și in fl ue nt e oc ci de nt al e
În cartea Tradiţii cu lt ur al e al e Ţă ri i
a ur mă ri t să pu nă în lu mi nă re la ţi il e
(1984), Pavel Chihaia ca re se po t co ns ta ta în al
t și mo di fi că ri le de me nt al it at e
Românești cu Occidentul, câ e a s e c o l u l u i al X V I I - l e a .
s e c o l u l u i al X V I - l e a ș i la j u m ă t a t
doilea sfert al r o m â n e ş t i ,i d e d a t a a c e a s t a î n l e g ă t u r ăà
acest vechi t e m e i i al cu lt ur ii
4 Tot Bizanțului, r e a u f ă c u t p a r t e d o m n i
e al e ar is to cr aț ie i p o s t - b i z a n t i n e , d i n c a
cu r a m u r i l e g e n e a l o g i c i n d o se ri e d e
edicat Mihai Dimitrie St
s- a d u r d z a , s c r i
şi boieri din Ț ă r i l e R o m â n e , i r e p e n t r u
o n s a c r â n d u - ș i d e c e n i i în tr eg i d e c e r c e t a
studii î n re vi st e d e s p e c i a l i t a t e ș i c e c e ,
s t o r i q u e d e s G r a n d e s F a m i l l e s d e G r
r e a m o n u m e n t a l u l u i D i c t i o n n a i r e h i
al c ă t u i 1 9 8 3 , r ă
d e C o n s t a n t i n o p o l e , a p ă r u t l a P a r i s
d' A l b a n i e et ul a î n s e m n a t p e n t r u is to ri o-
a î n c e p u t u l a c e s t e i p r e z e n t ă r i , e x i il
Cum a m a f i r m a t l i n ț a r ă — p o s i b i l i -
p s e i d e i n f o r m a ţ i i d o c u m e n t a r e d
o l o d e d e z a v a n t a j u l l i c u
grafi — dinc E v o e a c e a s t a m a i a l e s î n l e g ă t u r ă
t u d i a i z v o a r e ș i m a t e r i a l e st ră in e,
tatea de a s B e r i n d e i , c a r e a u s t u d i a t ș i p u b l i c a t
u i N i c o a r ă B e l d i c e a n u ș i M i h n e a
activitățile l ș i e c o n o m i a i m p e r i u l u i o t o m a n , p r i v i n d
i î n l e g ă t u r ă c u i n s t i t u ț i i l e
importante lucrăr e ş t i . N i c o a r ă B eldic e a n u a ti pă ri t, p r i n t r e
m ă r e a l i t ă ţ i l e m e d i e v a l e r o m â n
mai cu sea

153
 PAVEL CHIHAIA
ș i 1 5 6 6 ) : in st it ut ii , s o c i e t a t e ,
a n ă a B a l c a n i l o r ( î n t r e 1 4 0 2
altele: Lumea o t o m r e ș t i C h i l i a
a r a ; C u c e r i r e a c e t ă ț i l o r n e g u s t o
R o m â n i i l a B ă t ă l i a d e l a A n k
econom i e ;
d a l I l - l e a ; V a l a h i i d i n fârșitul secolului al
B o s n i a l a s
şi Cetatea Albă d e c ă t r e B a i a z i p r i v e ș t e
r o m â n i l o r d i n B a l c a n i . Î n c e e a c e - l
ş i in st it ut ii le lo r; Î n s e m n ă r i a s u p r a
XV-lea i l e f i s c a l e a l e e x p a n s i u n i i p o l i t i c e
d e i , e l a s t u d i a t î n d e o s e b i i m p l i c a ţ i
pe Mi h n e a B e r i n e C r i m e e a s i î n
u b l i c â n d P r e z e n ț a o t o m a n ă l a s u d d
si mil i t a r e a l e i m p e r i u l u i o t o m a n , p
i a l X V I - l e a ș i R e g u l a m e n t e f i s c a l e ș i
d e A z o v î n p r i m a j u m ă t a t e a s e c o l u l u
Ma r e a o n t r i b u ț i e în d o m e n i u l
i B e n d e r - A k k e r m a n , l a 1 5 7 0 . O v a l o r o a s ă c
fi s c a l i t a t e a p r o v i n c i e d u s D a n
e , î n p r i m u l r â n d a c e l e i r o m â n e ş t i , a a
heraldicii şi sigilografiei eur o p e n
o m n e a s c ă , b o i e r e a s c ă , e c l e s i a s t i c ă ,
r e h e r a l d i c a s i g i l a r ă d
Cernovodeanu, scriind desp r a s t e m e l o r ț ă r i l o r
i c a m o n e t a r ă , p r e c u m ș i o s e r i e d e l u c r ă r i a s u p
apoi despre hera l d
i n e o c c i d e n t a l e ș i e s t - e u r o p e n e .
române în armoariile stră
*

ex il ul ui şi -a pr op us să co nt ri bu ie nu nu ma i la
Istoriogra fi a ro mâ ne as că a
di n tr ec ut ul ță ri lo r ro mâ ne , pr ez en ta te de fo rm at de
cunoaşterea an um it or ev en im en te
ri a po pu la ți il or ro mâ ne șt i ră ma se de de ce ni i sa u ch ia r
ideologia ma rx is tă , ci și de is to
tu al e al e pa tr ie i lo r. As tf el , în le gă tu ră cu Ba sa ra bi a și
de secole în af ar a gr an iț el or ac
tu ri le ro mâ ni lo r as up ra ac es to r do uă pr ov in ci i, au ap ăr ut
no rd ul Bu co vi ne i și cu dr ep
m pe ce le ma i ve ch i al e lu i Ni co la e Di ma :
numeroase scrieri dintre care le menţionă u
to ri al ă ro mâ no -s ov ie ti că ; Mo ld ov en i sa
Basarabia şi Bucovina: disputa teri
români? ;Mino ri tă ți le ro mâ ne în su d- es tu l Eu ro pe i.
ud iu , Si tu at ia de dr ep t in te rn aț io na l a
Alexandru Șuga a elaborat un valoros st
is to ri că a tăr ii, pu bl ic at la Bo nn , în 19 58 .
Basarabiei în dezvoltarea
a si Ru si a, ara tă că po po ru l ro mâ n s-a afl at,
LC. Dumitriu, în studiul Români
ex pa ns iu ne al Ru si ei , al un ui im pe ri u ac ap ar at or .
de-a lungul secolelor, în spaţiul de
Nicolae Lupan a avut, pe plan scr iit ori ces c și pol iti c o act ivi tat e foa rte efi cie ntă ,
publicând în 1979 Basarabia - col oni zăr i și as im il ar e, au ur ma t Sc ri so ar e din
în ch is oa re a po po ar el or , ap oi Im ag in i nis tre ne.
George Cio răn esc u a scr is una din tre luc răr ile cel e mai imp ort ant e în leg ătu ră
cu provincia răpită de Uni une a Sov iet ică : Bas ara bia Con tes ted La nd bet wee n Eas t
and West, publicată la Mii nch en, în 198 5. Ge or ge Cio răn esc u nu con sid eră ace ast ă
contestaţie ca pe un sim plu con ten cio s rom âno -ru s, ci ca pe o pr ob le mă eur ope ană ,
Basara bia fii nd ocu pat ă ori de cât e ori Eur opa Occ ide nta lă, pre a slă bit ă de răz boa ie
și dis ens iun i int ern e — ca pe tim pul lui Na po le on şi Hit ler —, nu şi- a mai put ut apă ra
frontiera răsăriteană.
În luc rar ea des pre dis put a rom âno -so vie tic ă în leg ătu ră cu Bas ara bia , Ian cu
loan Bid ian arat ă sem nif ica ţia num elu i „Ba sar abi a“ şi fac e isto ricu l pro vin cie i, de
la Dimitrie Cantemir până în prezent,
Importante studii în legătură cu Basarabia au mai publicat Sava Gârleanu, Basil
Lapedat Marcu și Petre Vălimăreanu.

| Ramura aromână a etniei românești a făcut, de asemenea, obiectul a numeroase

și ample studii aparținând istoriogratilor din exil, de data aceasta nu în legătură cu
drepturi teritoriale, ci pentru cunoașterea minorităţilor aromâne ca atare și dreptul
aromânilor la identitate, i

154
 Căutări în orizontul timpului

Incă din 1949, Alexandru von Randa a tipărit cartea Balcani, spațiul cheie al
istoriei universale, în care arată că spațiul pe care s-a format poporul român nu s-a
limitat numai la Dacia, ci a acoperit și o parte din Peninsula Balcanică, prin acei traci
romanizați ai căror succesori sunt aromânii,
În studiul Despre minoritatea aromână în țările balcanice, Constantin Papanace
arată aspiraţiile politice ale aromânilor care, neputând revendica teritorii proprii, au
năzuit spre dreptul ca preoții să slujească și copili să înveţe în limba proprie, Tot
Constatin Papanace a scris Consideraţii asupra Uniunii Balcanice, propunând soluţii
pentru probleme litigioase din această parte a Europei.
Lucrări valoroase despre trecutul și problemele actuale ale aromânilor au scris
Nicu Caranica: Aromânii din Balcani în mărturiile cronicarilor bizantini din secolul
VIII până în secolul al XIV-lea; Sava Gârleanu: Daco-romanii din sudul Dunării;
Petre S. Năsturel: Aromânii; Matei Cazacu: Vlahii în Balcanii occidentali — Serbia,
Croatia, Albania. Toate aceste studii în legătură cu aromânii din Balcani și din
insulele Cefalonia, Creta, Corfu și Peloponez, tratează despre structura politico-mil-
itară a organizării sociale, despre caracterul pastoral și agricol al economiei
aromânilor, apoi despre conflictele cu bizantinii, mai târziu cu popoarele în mijlocul
cărora se aflau, dar și contribuţia aromânească la cultura și civilizația acestor
popoare. >

Istoria contemporană a fost amplu prezentată atât de istoriografii din exil cât si
oamenii politici, îndeosebi de către cei care au jucat un rol în evenimentele dintre
ii 1938 și 1948, și care au reușit să evadeze din România ocupată de soviete. Toţi
stia au urmărit în primul rând să răspundă mistificărilor grosolane din publicaţiile
marxizante din țară și să pună în adevărata lumină împrejurările care au dus la sclavia
“poporului român prin anihilarea partidelor politice democrate, prin consolidarea, cu
"ajutorul fraudei și teroarei, a partidului comunist, prin îndepărtarea Regelui Mihai I.
Desigur, de un mare interes documentar sunt Amintirile politice, în trei volume,
ale lui L G. Duca, precum și volumul fiului acestuia, George I. Duca, Croaziera unui
român în secolul XX, tipărită de către vrednicul editor din Miinchen, lon Dumitru.
Nicolae Penescu a publicat lucrarea România, de la democrație la totalitarism,
iar la Fundaţia Unive rsita ră Carol I, Const antin Vişoi anu a tipări t Polit ica de pace a
României fată de Sovie te și Studi u al anexă rilor comun iste, apăru te la Wash ingt on,
Coste Brutus a publicat la Paris și Geneva România la tratatul de pace, apoi
Observaţii privind proiectul tratatului de pace cu România.
Campania militară împ otr iva sov iet elo r a fos t des cri să în mo d doc ume nta t, în
amplele lucrări ale generalilor Ion Ghe org he (Ru man ien s We g zun Sat ell ite n Sta at -
tor ia pol iti că şi mil ita ră a răz boi ulu i Rom âni ei
1952) si Platon Chirnoagă (Is
pre cum și ale imp ort ant ulu i om pol iti c G. Bar bul
contra Rusiei sovietice - 1965),
e de l'A xe m4 95 0) .
(Mémorial Antonescu. Le troisième homm ar ea
a re al it ăţ il or ro mâ ne şt i şi la de st ăş ur
O contribuție deosebită la cunoaștere e-
Pa mf il Șe ic ar u, ou vo lu me le Is to ri a pa rt id
dominatiei sovietice în România a adus Ră zb oi
| s ă ap ol A e m a n î n Ma re le
lor politice din România, tipărită la Madrid în
opeană În lumi na co nt ro ve rs el or ro mâ no -s ov ie ti ce .
și ,
te : Ba sa ra bi a, pă mâ nt ro mâ nesc, România de
i nitel eh ari importan lo n Ra ţi u de se ri e
tă zi , Ca rt ea me mo ra nd um ul ui și Mo sc ov a pr ov oa că lu me a,
as
România contemporană cu intenţia de a pr ez en ta lu mi i li be re re al it ăţ il e Va eha si at
ăb uș it e de că tr e pr op ag an da co mu ni st ă,
restabilind adevăruri deformate sau în

155
 PAVEL CHIHAIA
anamanna araa-

ar ea R o m â n i e i şi A g o n i a R o m â n i e i
În două volu me , Ya lt a și cr uc if ic
do cu me nt aţ ie fa ță de ca re D i n u Z a m f i r e s c u
(1944-1947 ), Ni co la e Ba ci u ar at ă (c u o
R o m â n i a , fă câ nd pa rt e di n E u r o p ăsărit, a fost sta-
de Ră
a exprim at un el e re ze rv e) că
ă, fă ră ca po po ru l am er ic an sa u po po ru l en gl ez să
bilită ca zonă de in fl ue nț ă so vi et ic
cunoască sa u să ac ce pt e ac ea st ă în st ră in ar e.
Pa ri s do uă v o l u m e (A sp ec ts de s re la ti on s so vi t-
În 1967 şi 1971 su nt ti pă ri te la
, G. Fi li tt i, M. Ko rn e, A. Mi ss ir li u, N.
to-toumain es ), cu st ud ii de G. Ci or ăn es cu
tâ nd , cu un fo ar te pr eț io s întreaga
te me i do cu me nt ar ,
Neculc e, D. Gh er ma ni , pr ez en
tragedie a dece ni il or de oc up aţ ie so vi et ic ă.
az ă în tr -o se ri e de st ud ii ; Re la ţi il e di nt re Re pu bl ic a
Ianc u Io an Bi di an co ns em ne
ci al is tă Ro mâ ni a, Po li ti ca US A fa tă de Ro mâ ni a
Federa lă Ge rm an ă, Re pu bl ic a So
cu o am pl ă ba ză do ct im en ta ră , po li ti ca Ge rm an ie i și
după abdica re a Re ge lu i Mi ha i,
a ac es to r gu ve rn e fa ţă de pr oc es ul co mu ni ză ri i ce a
Statel or Un it e, st ra te gi a și ta ct ic
av ut lo c în ță ri le di n su d- es tu l Eu ro pe i.
tr eb ui e cu no sc ut ă pe nt ru a se pu te a
Istoria Partidului Comunist Român, care
r ab uz ur il or , ne dr ep tă ți lo r și cr im el or ,
înțelege cum arăta coloana vertebrală a tuturo a o
câ nd pa rt e di n no me nc la tu ră în ai nt e de
a fost decriptată de Victor Frunză, care, fă
cu no aș te me to de le și st ra te gi a ap li că ri i lo r.
denunța, i-a putut
x

noa str e pre zen tăr i de sp re Is to ri og ra fi a ro mâ nă în ti mp ul

La capătul succintei
tiv ele ace lor oa me ni pol iti ci ro mâ ni car e au pre -
exilului, trebuie să menționăm iniția
ărâ ril or rec ent e de co nf ed er al iz ar e a Eu ro pe i, o ast fel de
conizat, cu mult înaintea hot
și ec on om ic ă, pe nt ru sti nge rea adv ers ită țil or şi chi ar a
înfrățire socială, politică
competiţiilor — în specia l pe nt ru ca Ro mâ ni a să nu ma i fie vi ct im a te nd in ţe lo r ex pa n-
sioniste rusești.
Încă din 1947, Gri gor e Gaf enc u ini ţia ză în Sta tel e Uni te for mar ea de gru pur i
care să propag e Miș car ea eur ope ană , o fed era liz are a sta tel or eur ope ne în car e să fie
inclusă și Rom âni a. De alt fel , în car tea Ult ime le zil e ale Eur ope i. O căl ăto rie dip lo-
matică în 1939, public ată la Par is, în 194 6, Gri gor e Ga fe nc u se ref eră la o căl ăto rie
a sa prin multe capitale „în căutarea Europei“.
Alexandru von Randa, despre a cărui activitate am amintit mai sus, a publicat şi
un foarte interesa nt stud iu Bin Vorb ote der mod ern en Eur opa -ld ee, und e, evo cân d
activitatea bănăţeanului Aurel Popovici, subliniază și laudă sugestia acestuia de
realizar e a „Sta telo r Unit e ale unui mare imp eri u de răsă rit, care să alăt ure pop oar ele
situate într e Ger man ia și Rusi a“, bine înțe les pent ru a face față exp ans iun ii sovi etic e.

Lu]

Desigur, scrierile în legătură cu închisorile și lagărele comuniste vor apărea în

continuare, dar subliniem numai că memoriile, amintirile, evocările, scrise, până
recent, doar în exil, de către cei care au cunoscut detenția comunistă, fac şi ele parte
din istoriografie, sunt evenimente importante legate de viața reală a României din
această dramatică epocă,
Vom menţiona cărțile scrise în exil de către Grigore Dumitrescu, Silviu
Crăciunaș, Remus Radina, Doru Novacovici, volumele de excepțional interes docu-
mentar ale lui Ion loanid, scrierile competente şi convingătoare ale lui Constantin
Mareş, evocările dramatice ale lui Paul Goma, ampla realizare a lui Cicerone
Ioanitoiu, toţi aceștia relatând despre Gulagul românesc.

156
 Căutări în orizontul timpului

Desigur, pentru istoria românilor, dialogul purtat între funcţionarii de partid,

care au mistificat trecutul poporului nostru, şi istoriografii din exil, care l-au prezentat
în adevărata lumină — alături de ei fiind timp de jumătate de secol și cercetătorii
cinstiţi din țară — este de cea mai mare importanță, deoarece din această confruntare
s-au putut despărți nu numai adevărul de grosolanele improvizații, dar și corecti-
tudinea tradițională a oamenilor de ştiinţă români, de fundamentalismul istoriografiei
sovietice.

1994
 Capitolul XI

E S P R E C U L T U R A R O M Â N E A S C Ă Î N E V U L M E D I U
LECT U R I D

Alexandru Duţu: À
CULTURA ROMÂNĂ Ș I C I V I L I Z A Ț I A E U R O P E A N A
MODERNĂ
al e cu lt ur ii ro mâ ne şt i în se co lu l al
De la primele sale cărţi (Coordonate ns ta ta
e de în țe le pc iu ne în cu lt ur a ro mâ nă , 19 72 ) se pu te a co
XVIII- le a, 19 68 ; Că rț il
te co or do na te al e cu lt ur ii ro mâ ne şt i di nt r- o
că Alexandru Duţu își propune să prezin i, fo rm ar ea
id er ân d af ir ma re a um an is mu lu
epocă de transformări semnificative, cons is m, ur mă ri nd
is te și ep oc a Ri so rg im en to -u lu i pr ed om in at ă de ro ma nt
id eo lo gi ei il um in
mp ev ol uț ia me nt al it ăț il or , pr op un ân du -ş i să su rp ri nd ă
pentru acea st ă pe ri oa dă de ti
ni i de co mu ni ca re sp ec if ic e şi să de du că
succesiunea structurilor mentale în dome mâ ne sc .
no te di fe re nţ ia le al e et ho su lu i ro
unele permanente care reprezintă totodată în lu mi nă
lo r di n et ap a um an is tă es te pu să
Specificitatea condiţiilor și înfăptuiri ţu
a eu ro pe an ă, 19 74 , un de Al ex an dr u Du
și în volumul Umaniștii români şi cultur e
is mu lu i ro mâ ne sc , îi di st in ge tr ăs ăt ur il
invocă motivele apariţiei relativ târzii a uman
și îl raportează la co nt ex tu l cu lt ur ii eu ro pe ne di n ep oc ă.
sm , de te rm in ân du -i ri gu ro s ex pr es ia și
Analizând structura acestui mecani
ri e de co nc ep te și de fi ni ţi i fo lo si te și în
etapele evolutive, autorul avansează o se
vi li za ți a eu ro pe an ă, 19 87 (a pă ru t în
ultimul său volum — Cultura română și ci
re be ne fi ci az ă de pr em is el e și sp or ur il e
colecţia „Conflicte“ a Editurii Minerva) —, ca
de cuno aş te re di n in ve st ig aţ ii le pe nt ru te me le an te ri oa re .
Du ţu pr ez in tă nu nu ma i um an is mu l, ci în tr ea ga cul -
De data aceasta, Alexandru
lu lu i al XV II -l ea și mi jl oc ul se co lu lu i al XI X- le a,
tură românească între mijlocul seco
le ev ol uț ie i sal e, st ab il in d pe rm an en ţe le ca ra ct er is ti ce
adică până la pașoptism, cu legi
şi punctele de co ns on an ţă cu rea lit ăți le cu lt ur al e eu ro pe ne .
Sumarul, structurat geo met ric , ca și în Uma niș tii rom âni și cul tur a eu ro pe an ă,
cu teme majore și subteme la niv elu l def ini rii uno r con cep te fu nd am en ta le , înc epe cu
capitolul „Unitatea și div ers ita tea în epo ca um an is tă eu ro pe an ă“ , un de se dis tin g
deosebiri le din tre cel e do uă cul tur i eu ro pe ne (ce a ves tic ă și cea sud -es tic ă), car e
preiau zestrea antichităţii, și se înc hei e cu cap ito lul „C on ex iu ni le int ele ctu ale : din cul -
tura română“, în care zon a ro mâ ne as că de cul tur ă est e pre zen tat ă ca o ari e de înt re-
pătrundere, de fer til e con flu enţ e și exp res ive con exi uni ale cel or do uă cul tur i.
Apreciind împreună cu Man oli s Cha izi dak is (Co nsi der ati on sur la pei ntu re
postbyzantine en Gre ce, 196 9), că lum ea pos tbi zan tin ă nu poa te fi con sid era tă, faț ă
de modelul ei, pro vin cia lă sau dec ade ntă , Ale xan dru Duţ u ara tă că tra diț ia Biz anț ulu i
trebui e con cep ută și înț ele asă în dev eni rea ei înn oit oar e, în îns uma rea uno r
experi enţ e spi rit ual e car e ţin de rea lit ăţi le eth osu lui rom âne sc, car e o fac via bil ă și
exp res ivă , Ace st rap ort est e pri vit de ase men ea fun cți ona l, ară tân du- se că sch imb ul
activ dintre valorile tradiționale și cele câștigate se produce într-un ritm care sè
apropie tot mai mult, spre sfârșitul secolului al XVIII-lea, de cel al Europei vestice.
Legală de pro ble ma rap ort ulu i din tre tra diț ia biz ant ină și spo rur ile de cun oaș ter e și
exprimare pe car e ace ste a le cap ătă în tim p est e și alt ern ati va și sin cro nis mul scr ier ii
și picturii, modalități de comunicare implicate în structura societăţii românești din
j j
secolul al XVIII-lea.

158
 Căutări în orizontul timpului

Un rol imp ort ant al cul tur ii biz ant ine în sud -es tul eur ope an a fos t ace la de a fi
Mar ile sup raf ețe zug răv ite , mar ile ans amb lur i
răspuns vocației pentru universal.
iconografice înfățișând o viz iun e des pre lum e ind ică , dup ă Ale xan dru Duţ u, „nu un
spirit conservator, ci un efort de a înț ele ge și exp rim a sin tet ic des tin ul omu lui “. Pe
trunchiul acestei tradiţii dir ect e a ant ich ită ţii , uni ver sal ă atâ t pri n con sen s cât și pri n
ada osu ril e car e pot fi con sta tat e, înt re sec ole le
larga sa răspândire, experienţele și
tă a „co nșt iin ței de sin e“ rom âne ști , făr ă
XVIII şi XIX, vădesc o conturare trepta
ve, cu imp lic are a val ori lor dej a acc ept ate . Des igu r
mutatii bruște sau goluri inexpresi
și sol uţi i spe cif ice , exp rim ate ca răs pun s la
că această „conștiință de sine“ implică
de exi ste nță . Ele men tel e pe car e aut oru l le
unele probleme apărute în condiții diferite
ion ale , sun t con sol ida te de „sp iri tul crit ic“, ino va-
consideră „de lungă durată“, tradiț
ime dia tă. Ast fel , evu l med iu nu apa re
tor, prin confruntarea lor cu realitatea
XVI II- lea ca o epo că de înt une ric , ca „0 bar bar ie
mentalități românești din secolul al
sim ţit pro pri a lor ide nti tat e ist ori că; lup ta
gotică“, în care oamenii să nu fi
e o con tin uit ate pe car e o ogl ind eau pen tru
împotriva impactului otoman vădeşt Duţ u
bol uri arti stic e şi scri eri. Ale xan dru
umaniştii de mai târziu nenumărate sim evu l
ca şi pen tru isto rici i sud -es t eur ope ni,
subliniază că pentru „istoricii români are a
dă cla r del imi tat ă, o faz ă de civ ili zaț ie dep ăși tă, c + urm
mediu nu a fos t o per ioa
ști inț ă de sin e; în ace ast ă par te a con tin en-
apariţiei unei etape noi, cu o viguroasă con înt une cat
o Ren așt ere de tip occ ide nta l car e să fi sep ara t «tr ecu tul
tul ui nu a înf lor it
de zorile vremurilor noi». fe ri nț e,
un e și lă rg ir ea ce rc ul ui de re
Dacă istoricii umaniști, cu noua lor vizi -a lu n-
nț a de si ne “, an im aț i de pr in ci pi i pe ca re le re gă si m de
aprofu nd ea ză „c on șt ii
n id ee a de un iv er sa l, cu în no ir il e fi ec ăr ei
gul secolelor, ansamblurile zugrăvite impu nd ul
ţi al ă sa u ac ee a de ag re me nt , „d e ză ba vă “, as ig ur ă, la râ
epoci. Li te ra tu ra sa pi en
Jor, trăsături specific e un or fo rm e cu lt ur al e mo șt en it e.
is mu l, un mo de l cu lt ur al cu ca ra ct er de
Epoca Luminilor propune, ca și uman de l' ét er ne l
tr il og ia av an sa tă de Mi rc ea El ia de (L e my th e
universalitate. Pr el uâ nd
co ns id er ă și el re le va nt ă tr ec er ea pe ca re is to ri ci i di n
fetour, 19 69 ), Al ex an dr u Du ţu
ie de Râ mn ic , a că ru i co nt ri bu ţi e a fo st an al iz at ă
"această vr em e — ca de pi ld ă Ch es ar
la co nc ep ți a ci cl ic ă, pe ca re o vă de sc un Mi ha i
cu pătrunde re de au to r — o fa c de
, sp re ev ol uţ ia li ne ar ă. Da r sp re de os eb ir e de
Cantacuzino sa u Di mi tr ie Ca nt em ir
a tr eb ui t să fi e re mo de la t pe nt ru a ră sp un de un ei
iluminismul ve st ic , un de ev ul me di u
ro mâ ne el a fo st ac ce pt at și în su ma t „f ără a se amputa
alte sc he me me nt al e, în ță ri le
re pr im a mo du ri de gâ nd ir e, în că vi i, di n
tr ec ut ul ui şi a se
o parte din profunzimile
mediile rurale“. de si gu r, di n pa tr im on iu l
ns ec in ță a ac es te i pr el uă ri , se le ct iv e,
O evidentă co e n t e l e co nt in ui tă ți i,
ri ci i r o m â n i au pu tu t in vo ca a r g u m
medieval, a fost că isto se ex pl ic ă ș i p a s i u n e a ac es to r
în ap oi pe sc ar a ti mp ul ui . A ș a
mergând foarte departe de u n e l e ob ie ct iv e de m o m e n t ,
o c u m e n t e , pa si un e de sp ri ns ă
istorici de a strânge d ă a ță ri lo r ro mâ ne .
ca re ți n de ex is te nț a mu lt is ec ul ar
încurajată de idealuri r u D u ţ u es te că în v r e m e ce u m a n i s m u l
s u ză A l e x a n d
Concluzia pe care o bl in ia
re cț ii cu t o t u l no i, în s u d -
cu lt ur il or di n ve st ul E u r o p e i di
de sorginte antică imprimă ca re nu se d e t a ş e a z ă tr an șa nt d e un i-
f a v o r i z e a z ă ap ar iț ia cu lt ur il or na ţi on al e,
est el i i
versitatea bizantină, pa tr io tu l, nu se d e s p r i n d ni ci e l e d e
t i , fi lo so fu l sa u
Modelele culturii româneș ve rs it at ea m a r i l o r i m p e r i i ș i d e
să in sp ir at e de re al it ăţ il e so ci al e, d e ad
tradiţ ie , fi in d în n e f a v o r a b i l e . T o c m a i
în tr -o su it ă de co nt ex te c o n j u n c t u r a l e
problema su pr av ie ţu ir ii s p e c t d e o s e b i t
p r o b l e m e l e sp ec if ic e c o n f e r ă u n a
solu ţi il e a d o p t a t e ca r ă s p u n s la r e .
v ă d e s c tr ad iţ ii ş i n ă z u i n ț e a s e m ă n ă t o a
li za ţi il or ve st și su d- es t e u r o p e n e , ca re
civi
159
 PAVEL CHIHAIA

nt al e (g ot ic , ba ro c sa u ro co co ) nu su nt pr iv it e de
Preluările ma ri lo r st il ur i oc ci de
in fl ue nţ e“ , ci ca ec ou ri as im il at e al e un or te nd in țe
Alexandru Duţu ca „i nt ru zi un i de
de im pu ls ur i po rn it e di n mi șc ar ea de id ei pr e-
proprii, ale unor direcții al im en ta te
în tâ ln ea u fo rm ul e cl ar re da te în so ci et ăţ il e cu
existentă şi care se cris ta li za u în tr uc ât
te cu lt ur al ă. În ce pâ nd ma i cu se am ă di n ep oc a
o mai amplă şi di ve rs if ic at ă ac ti vi ta
po gr af ii le , ac ad em ii le și so ci et ăţ il e sa va nt e di n
umanistă, cancel ar ii le vo ie vo da le , ti
su nt de sc hi se un or in te rf er en te de id ei
M o l d o v a și Tr an si lv an ia
Tara Românească, e culturale ăţ il
ne di fe ri te . Ac ea st ă au di en ţă îm pa că an im oz it
din arii de cu lt ur ă eu ro pe
„v es tu l la ti n“ — av ân d la or ig in e M a r e a Sc hi sm ă
tradiționale dintre „e st ul gr ec es c“ și
an ă —, ac ti vâ nd un cl im at in te le ct ua l un de ce le
care a despărțit sp ir it ua li ta te a eu ro pe
mp le te az ă în m o d cr ea to r.
două tradiţii se întâlnesc şi se co sp ir it ul de si nt ez ă al
e a lu i A l e x a n d r u D u ţ u se i m p u n e pr in
Admirabila lucrar co ns id er at e ca
it er ii lo r te or et ic e la re al it ăţ il e c o m p l e x e
autorului, prin aplica re a cr
că ți lo r sa le , pr in ex pr es iv it at ea . Lectorul este
il us tr ăr il or
atar e, pr in si gu ra nț a ju de
ap ar at ul ui cr it ic , un de se in vo că și pr ob le me
atras şi reținut de ri go ar ea şi ac tu al it at ea
an ță , re ze rv ân du -s e te xt ul ui pr op ri u- zi s o
accidentale, dar nu li ps it e de im po rt
in te le ct ua lă , ca re tr ad uc e m o d u l de a gâ nd i al
expunere fluent ă, de în al tă di st in cţ ie
oc ă pr oz a lu i Ti tu Ma io re sc u, E u g e n Lo vi ne sc u
autorului. Acest stil so br u, .c ar e ne ev
co nc en tr ar e şi de ex pr es ie , co nt in uâ nd o al ea să
sau Tudor Vianu, vă de şt e pu te re de
tradiție.

G. Mihăilă și Dan Zamfirescu:

LI T E R A T U R A R O M Â N Ă V E C H E

te ra tu ra r o m â n ă ve ch e, ap ăr ut ă la Ed it ur a
Antologia în do uă v o l u m e Li
D a n Za mf ir es cu , co nt in uă ef or tu l de a fa ce
Tineretului și îngrij it ă de G. Mi hă il ă şi
pe ri oa de le li te ra re ma i pu ți n fr ec ve nt at e, ca re
cunoscută marelu i pu bl ic un a di nt re
um us eț i de tr ăi re şi ex pr es ie , da r și tr ăs ăt ur i în
ascunde însă nu num a i ne bă nu it e fr
un or sc ri er i ce nu ni s- au pă st ra t și te me iu ri pe n-
care regăsim rădă ci ni ma i ve ch i al e
în li mb a po po ru lu i sa u în sl av ă, gr ea că , la ti nă
tru literatura de mai tâ rz iu . Re da ct at e
gu re az ă în ac ea st ă an to lo gi e au fo st el ab or at e de
sau italiană, unele di n op er el e ca re fi
ra tu ri , ca si le zi an ul Ba lt as ar Wa lt he r sa u gr ec ii
autori revendicaţi și de al te li te
, ap ar ti n şi is to ri ei no as tr e li te ra re .
Stavrinos și Matei al Mirelor, dar care, indiscutabil

s- au de sp ri ns de pr ej ud ec at a cl as if ic ăr ii d u p ă ge n
Autorii antologi ei ne pr ev in că
ii le pe ca re le i m p u n e a u re la ţi il e so ci al e şi sp ir i-
și au ordonat mate ri al ul d u p ă cr it er
pa re , as tf el , fi re sc să se fi al ăt ur at Le to pi se tu l de
tuale ale evului mediu româ ne sc , N e
) sc ri so ri i lu i Vl ad Ţ e p e ş că tr e Ma te i
e i (d e la Bi st ri ţa
când s-a început Tara Moldov de la Ră zb oi en i. N u m a i
an ce l M a r e de pe zi du l bi se ri ci i
Corvin și inscripției lui Ștef t, p u n â n d în va lo ar e ne se m-
ca re nu ne gl ij ea ză ni ci un am ăn un
cu o astfel de viziune, de fo rţ ă al e un ei ca te dr al e
c al un ei tr ăi ri , da r şi Li ni il e
nificativul aparent, tăișul adân o m p l e x ă a li te ra tu ri i ro mâ ne şt i
uș it să pr ez in te ev ol uț ia c
de gândire, autorii au re mi na nt e, re gă si te de -a lu ng ul
lu mi nă pe rm an en ţă un or id ei do
medievale și au pus în ri er il e. Pa rc ur gâ nd ac ea st ă
li mb a și lo cu l un de au ap ăr ut so
paginilor, indiferent de nu ai im pr es ia că tr av er se zi O
re al e ev ul ui m e d i u r o m â n e s c
antologie de opere litera o su it ă co nt ra pu nc ti că de do cu -
ră le gă tu ră în tr e el e, ci
alipire de texte oarecare, fă n ma te ri al , tr eb ui e ob servat,
gr ij ă ca fi in d ce le ma i ex pr es iv e. Pa rt e di
mente, alese cu că pă ta t ab ia a c u m o ve rs iu ne
pu s în va lo ar e de ialiști, o altă parte
sp ec a
nu a fo st ov en eș ti în li mb a
u- se tr ad uc er il e ma i ve ch i (c az ul cr on ic il or mo ld
adecvată, revăzâ nd

160
 Căutări în orizontul timpului

slavă, al inscripţiilor de pe faţada bisericii lui Neagoe din Curtea de Argeș, al croni-
cilor lui Stavrinos și Matei al Mirelor). În sfârșit, prezentările operelor literare și
aparatul critic nu s-au limitat la o explicare a textelor, ci au realizat o canava teore-
tică pentru întreaga perioadă ilustrată. În această direcție, merită a fi amintită în mod
deosebit colaborarea profesorului Aurel Decei, care prezintă, traduce și întocmește
notele la Interviul lui Mihai Viteazul..., O istorie a lui Mihai Viteazul de el însuși şi
Mihai Viteazul despre Bătălia de la Călugăreni. Trebuie relevată, de asemenea, râvna
autorilor antologiei pentru reconstituirea textului integral al Învățăturilor lui Neagoe
Basarab, scriere aflată, până recent, în ediţii necorespunzătoare.
Prin caracterul ei larg, cuprinzător, antologia ilustrează continuitatea de gândire
nu numai din fiecare dintre cele trei ţări române, ci din toate aceste țări, ceea ce core-
spunde realităţii istoriei lor politice. Nu întâmplător, unul dintre capitole este intitu-
lat Istoriografia în Moldova şi Tara Românească în deceniile al treilea — al nouălea,
iar altul Zorile umanismului în țările române. Umanismul din literatura veche
românească, ilustrat prin scrierile unui Nicolae Olahus, Johann Sommer sau Petru
Cercel, reprezintă unul dintre aspectele cele mai importante ale spiritualității
medievale investigate de către autorii lucrării.
Toate acestea ne îndreptăţesc să afirmăm că, deși tipărită în colecţia Lyceum,
această antologie nu se adresează numai studenților și elevilor — care vor avea la
îndemână o culegere esenţială — ci și specialiștilor interesați de înțelegerea
rădăcinilor culturii românești.
Este ceea ce ne îndreptățește să consemnăm mai jos unele mărunte observaţii
legate mai cu seamă de notele ediției. În volumul I, nota 85, pag. 105 se arată că
Mihnea cel Rău este cunoscut în documentele epocii ca fiu nelegitim al lui Vlad
Ţepeş. Nicăieri nu este vorba de un „Dracea armașul de la Mănești“ etc. Dar Țepeș
se numea Dracul sau Drăculea, după tatăl său, cavaler al ordinului Dragonului. Moșia
Mănești de pe Colentina era domeniul ereditar al Drăculeștilor. Într-un document din
5 iunie 1577 (D.I.R., B, XVI, IV, nr. 282, pag. 282), Alexandru II Mircea dăruieşte
Mitropoliei din Bucureşti, cu hramul Sfânta Troiță, satul Mănești de pe Colentina (...)
„pentru că s-a aflat moștenire a domniei mele de la bunicul meu Mihnea voievod“
_ (ibidem, pag. 473, ibidem, vol. V, pag. 41, ibidem, XVII, vol. III, pag. 478-470 etc.).
Prin urmare, încă înainte de redactarea Vieții patriarhului Nifon, moşia Mănești
aparținuse Drăculeștilor. Titlul de armaș, legat de acest „Dracul din Mănești”,
evocând pe cel care executa sentințele capitale, poate fi o greşeală a traducătorului
(ca și cel de „vătaf de vânători“ atribuit lui Neagoe), dar se potriveşte cu reputaţia lui
Țepeș. „Armaş“ va fi folosit la origine un adjectiv materializat printr-o metaforă,
înţelesul referinței fiind: „crudul Drăculesc din Mănești“, care putea destăinui perfect
contemporanilor pe Vlad "Țepeș.
În volumul I, nota 80, pagina 107, se afirmă în legătură cu marele sfetnic
Stoican că „nu exist ă un dreg ător mare cu acest nume în Sfatu l lui Mihn ea cel Rău“ .
Dar „mare sfetnic“ nu înseamnă neapărat „mare dregător“, Consilierul intim al lui
Matei Basarab, de pildă, polonezul loan Starzawski, nu apare niciodată în
numeroasele documente care ni s-au păstrat de la acest voievod.
Exprimarea timorată a lui Mihnea Vodă („De vreme ce făcu puiul leului aşa,
dară când va veni leul cel mare, ce va face?“ — vol, I, nota 98, pag. 108) este bănu-
ită a ascunde „filiaţia lui Neagoe din Pârvu Craiovescu“, Dar această figură retorică
este luată din Bibl ie (Ose a, 5, 14) și pare a se refe ri aici mai deg rab ă la rest ul oști rii
(două treimi) care urma să-l atace pe Mihnea,
În subsolul ace lui ași text al tra duc eri i din Gav ril Pro tul se ech iva lea ză (vo l. I,
nota 181 , pag . 112 ) „po var na de olo vin ă“ cu „ac ope riș cu tab lă de cos ito r“. Sen sul

161
 PAVEL CHIHAIA
1 0 8 7 si I I I ,
i > ul ei ” ( Œ ittiinn.
ikki
TTi D e u t .
R.-Deut, Wor,W o I . 1087 și
e n t r u t e a s c u l d e uie:
real este „bucătăria p l a m â n ă s t i r i , ai ât p e n t r u p o m m a Și
e r a n e c e s a r î n c a n t i t ă ț i m a r i
1229). Uleiul e
n t r u g ă t i t u l d e p o s t .
candele, cât şi pe îm i Ne ag oe s u n t c o n s e m n a t e , at ât în
fa b i ::
Cele doui ă pisanii aflate pe fa ta da
ol . I. pa g- 15 5) > z
textul introductiv (v ; rit
o e B a s a r a b d e p e ce le d o u ă p l ă c piz
„Pisania lui Neag s i n g u r ă p i s a n i e ,
r ă că ce le d o u ă ta bl e d e pi at ră ar co nț in e O
Prin urmare, se consid e t a c a s ă ” .
lă ud aţ i „l uc ră to ri i ce s - a u t r u d i t l a s f â n
începând cu textul celei în ca re su nt
tă ţi ap ar te , d e s p ă r ț i t e pr in p o r ț i u n i
co ns ti tu ia u d o u ă en ti
Dar cele două pisanii , O o f r a n d ă p ii,
e c a r e ct it or
n g ă u ș ă er a c o n c e p u t ă ca un hr is ov
zugrăvite. Cea de lâ d e pi at ră , o î n c h i n a u M a i c i i
n c h i a ț i în pa rt ea in fe ri oa ră a ta bl ei
reprezentaţi îngenu . 16 , 1 9 6 9 , nr . 1) . N u es te
ă v i t ă
î n pa rt ea s u p e r i o a r ă (v ez i S. C I A . . t o m
Domnului, zugr v i t o c u l “ s o l e m n , hr is ov
ul c ă te xt ul ac es te i pi sa ni i es te tr an sc ri s di n „ s
întâmplăto r fa pt
ci i, di n 1 5 a u g u s t 1 5 1 7 (v ez i D I R . , B , X V I . M ,
redactat cu pr il ej ul tâ rn os ir ii bi se ri
pa g. 1 3 2 : VI , nr . 2 8 2 , pa g. 2 5 5 ş i m a i cu s e a m ă ,
nr. 148, pa g. 12 7; i b i d e m , nr . 15 8,
3 - 2 9 6 ) . C h i a r d a c ă a m so co ti , p r i n a b s u r d , ce le d o u ă
ibidem, XV I I , L nr . 2 7 3 , pa g. 2 9
n t i n u a r e , p r i m a di nt re el e ar fi ce a di n s t â n g a , a ș a c u m
pisa ni i c o n c e p u t e şi sc ri se în c o
l a v o n ă şi c u m o in di că în su şi c o n ţ i n u t u l ei .
începe orice scriere s a lu i
se af lă pi sa ni a di n 10 se pt em br ie 15 25
Menţiunea locului originar unde
18 1) , în bi se ri ca lu i Ne ag oe („ pe pe re te le di nt re
Radu de la Afumaţi (voL I, pag.
ar ea „d in pr on ao s“ sa u „d e pe po rț iu ne a
pronaos şi naos"), ar avea nevoie de preciz
, de oa re ce pe zi du l di nt re pr on ao s şi na os , în
sudică a peretelui estic al pronaosului“
tă ce al al tă in sc ri pţ ie a lu i Ra du de la Af um aţ i, di n
naos, deasupra ușii de intrare, exis
18 septembrie 1526.
Afirmația din vol. I, pag . 205 , că Gri gor e Ur ec he „va de sc hi de în mo d mag is-
tral seria cronicilor în limba ro mâ nă fol osi nd nu nu ma i co rp ul de cro nic i
în lim ba sla von ă (de la 132 5 pâ nă la 15 74 ) — aş a- nu mi tu l
moldovenesti succesive
Letopiset mo ld ov en es c“ — are nev oie de o exp lic ita re sau de o eve ntu ală tri mit ere la
o lucrare în curs de apariție.
Preluându-se opiniile lui P.P. Panaitescu din temeinicul studiu Începuturile isto-
riografiei în Tara Românească, se consideră, la prezentarea Letopisetului Tării
Românești din secolul al XVI-lea, că domniile lui Ștefan Surdul (1591-1592) și
Alexandru cel Rău (1592-1593) fac parte din cronica slavă a secolului al XVI-lea
(vol. I, pag. 222). În realitate, domniile lor sunt consemnate de cronicarul din secolul
al XVII-lea, care scrie în româneşte. Se consideră, după P.P. Panaitescu, că începutul
cronicii care acoperă intervalul 1290-1508 a fost improvizat de redactorul din vre-
mea lui Matei Basarab (vol. I, pag. 223). Dar în studiul nostru, menționat de autorii
antologiei în nota 2, pag. 222, s-a arătat că acest început al cronicii lui Radu de la
Afumati a fost scris în 1525. In voL I, pag. 224, se arată că istoriografia din Tara
Românească a apărut „cu o jumătate de secol mai târziu decât în Moldova“, ceea ce
ar contrazice sincronismul cultural pe care îl pun în lumină chiar autorii. Dacă am
calcula intervalul dintre scrierea celei mai vechi cronici cunoscute a lui Stefan cel
Mare (1502) și cea a lui Radu de la Afumaţi (1525), realizăm un total de 23 de ani
(dacă excludem Viata lui Nifon, scrisă în 1530).
La prezentarea biografiei lui Nicolae Olahus (vol. I, pag. 250), se afirmă că
i î J; <a Sea
„bunicul său Mânzilă
Românești și fusese n ale m 3 ani Corpiniroare a Jar
să se precizeze că aceste date genealogi i e Hai să tAr A trebuit
Sa 8 ogice aparțin lui Olahus însuşi. Izvoarele istorice
— aşa cum se arată si înaparatul antologiei (vol. I, pag. 45, nota 2) — ne informează
că Vlad Țepeș a fost căsătorit cu o rudă a lui Matei Corvin. Bunicul lui Olahus nu

162
 Căutări în orizontul timpului

putea fi contemporan ou loan de Hunedoara, ci cu Matei Corvin.

Socotim că aceste mărunte observaţii, firești la o lucrare atât de amplă și bogată
în informații, nu umb res c con tri buț ia celo r doi auto ri ai ant olo gie i la cun oaș ter ea
literaturii noastre medievale,

Nicolae Florescu;
RECEPTAREA TEXTELOR MEDIEVALE

Cartea lui Nic ola e Flo res cu, /st ori ogr afi a lit era tur ii ro mâ ne vec hi, se im pu ne ca
un prețios reper al stu dii lor de spe cia lit ate și al iub ito ril or cul tur ii rom âne ști în
ansamblul ei. În prezent, când se înc ear că să se rev ină la tru nch iul aut ent ic al val ori lor
româneşti, când nu se vor mai put ea ign ora înf ăpt uir ile car e au pre mer s în per spe cti va
timpului realizările con tem por ane , cân d uni i fac ref eri nțe la cul tur a rom âne scă
ignorând-o în realit ate , apa riț ia Ist ori ogr afi ei lit era tur ii rom âne vec hi ne par e ca un
eveniment de seamă.
În prima parte a căr ții se pre zin tă ist ori a int erp ret ări i tex tul ui lit era r med iev al,
fiind menţionaţi cer cet ăto rii car e au stu dia t coo rdo nat ele vre mii sau asp ect ele fil o-
logice și, totodată, cei car e și- au pro pus să pun ă în lum ină rea liz ări le com par ati ste
sau estetice. Este vorba de rec ept are a tex tel or med iev ale de căt re con tem por ani ii
acestor texte și de posterita tea cri tic ă, aju ngâ ndu -se pân ă la ist ori cii lit era ri act ual i,
fată de car e N, Flo res cu are o poz iţi e per son ală , măr tur isi ndu -și opi nii le pro pri i.
Desigur că problemele met odo log ice sun t com ple xe, leg ate de dif eri te ung hiu ri
de vedere, de sis tem e fil oso fic e, cer cet ăto rii luâ nd în con sid era re nu num ai tră săt uri le
operei literare medievale ci și con tex tul lar g în car e ace sta a apă rut , dat ul ist ori c,
mentalitatea, apoi rec ept are a și dis par iţi a în tim p, via ța ei pos tum ă. În ace st pri m
capitol se evocă viz iun ea ist ori că „mo dif ica rea sis tem ulu i de cri ter ii cân d se tre ce de
la o perioadă la alt a“, sub lin iin du- se det rem ina ntu l ist ori c, apo i viz iun ea est eti zan tă
culminând, de pil dă, cu pun ctu l de ved ere al lui Pau l Val ery car e afi rmă că „to t cee a
ce istoria poate obs erv a este nes emn ifi cat iv“ . Au exis tat isto rici lite rari care au pro -
pus un demeres tex tol ogi c, abo rda rea ope rel or pe cal ea lite rali tăți i, cod ul iniţ ial al
scrierilor, semnificaţia lor modificându-se în timp.
Nicolae Florescu inserează în cartea sa și teoriile contemporane structuraliste,
ținând de lat ura for mal ă a tex tul ui, a mod ali tăţ ilo r de înf ăpt uir e a ope rei , a niv elu lui
ei semnificant și fonic chia r. Li se ada ugă cer cet ări le stat isti ce — int rod use , ne par e
chiar excesiv, în mediul școlar din Occ ide nt — sau cel e de tip olo gic e, car e îşi pro pun
să stabilească „tipurile de conștiință artistică“.
În sfârșit, se evo că cer cet ări le de ist ori a men tal ită țil or, car e lea gă tex tul lit era r
de iconografia și înfăptuirile artistice ale sim bol uri lor , con sac rat e în epo ca în car e
acest text literar s-a năs cut sau a acţ ion at nem ijl oci t asu pra mod ulu i de gân dir e al
contemporanilor săi,
În cele patru capitole care urme az ă cap ito lul ui int rod uct iv, se tre ce în rev ist ă
contribuţiile cercetăto ril or ro mâ ni în leg ătu ră cu ope rel e lit era re me di ev al e, înt r-o
sinteză a întregii istoriogr afi i aut oht one , pr ez en tâ nd u- se tot oda tă asp ect ele po le mi ce ,
pri i. Des igu r, sis tem ele şi ide ile ana liz ate sun t rap or-
adăugând punctele de vedere pro
ul teo ret ic și ist ori e al epo cii în car e au fos t for mul ate ,
tate, în primul rând, la climat
rec ept are a lor de- a lun gul tim pul ui, pâ nă în pre zen t,
luându-se în considerare și
a lit era tur ii ro mâ ne ve ch i a fos t le ga tă de ist ori e
În linii mari, prezentare
is tă , di n car e fa e pa rt e Mi ha il Ko gă ln ic ea nu ,
(generaţia de la '48 și aceea postpașopt
u, Al, Od ob es cu , re pr ez en ta nt ul de fru nte , fii nd
A. D., Xenopol, Timotei Cipari

163
 PAVEL CHIHAIA
arama ara.arata m

ea st ă li te ra tu ră în le gă tu ră cu li mb a pi fo le lo
N. Torga). În al doilea rând s- a st ud iu l ac
us ia nu ), În sf âr gi t, în al tr eilea rând, sunt menţionaţi
rul (B, P, Hasdeu, Ovid Dens at iş ti și ce l ca re au fo lo si t er ei te ri ul es te ti c
istorioprafii literaturii medievale compar
N, Ca rt oj an , G, Că li ne sc u, N. M a n o l e s c u ) ,
de jude ca tă ( M . Ga st er ,
il or lu i N, Jo rg a, N, Fl or es cu ar at ă c ă ce rc et ar ea
Subliniind impo rt an ţa co nt ri bu ţi
e ca pe un ob ie ct de st ud iu ie şi t di n uz ul
istorico-literară nu a pr iv it li te ra tu ra ve ch
ta te a li te ra tu ri lo r oc ci de nt al e) , ci ca pe o
circulaţiei (cum s-a în tâ mp la t cu ma jo ri
și pr el un gi re a tr ad iţ ie i în ti mp ur il e mo de rn e,
formă vi e, de me nţ in er e
pr ob le ma de me to do lo gi e, în ve de re a el ab or ăr ii
Oricum, primul ca re şi -a pu s
To rg a ca re , re da ct ân d, în 19 01 , Is to ri a li te ra -
unei sinteze istori co -l it er ar e, a fo st N.
a pr iv it ac es tă li te ra tu ră în st râ ns ă de pe nd en ță cu
turii române în secolu l al XV II I- le a,
au xi li ar ne ce sa r ac es te ia ,
studiul istoriei naţionale, ca un zv ol ta t la no i gi
op er el e li te ra re al e ev ul ui me di u ro mâ ne sc , s- au de
Studiindu- se zv ol -
ol uţ ia li mb ii ro mâ ne și , to to da tă , cu co ns ti tu ir ea și de
cercetările în le gă tu ră cu ev i
de as em en ea ev ol uţ ia fo rm el or ar ti st ic e ro mâ ne șt
tarea limbii li te ra re . S- a ce rc et at
ro ma ni ce sa u sl av e, că ut ân du -s e să se ev id en ți ez e
comparativ cu ce le la lt e li te ra tu ri
e. At ât Gi or ge Pa sc u, câ t și Ni co la e Dr ăg an u, de pi ld ă,
sâmburele spec if ic de or ig in al it at
la rg i an al iz e fi lo lo gi ce , de sc ri er i te xt ol og ic e și ce rc et ăr i
şi-au pr ec ed at st ud ii le cu
po rt an ţă în de sc if ra re a co nt ex tu lu i cu lt ur al au to ht on ,
li ng vi st ic e, de pr im ă im
im pu s pr in ci pi ul es te ti c în st ud iu l li te ra tu ri i me di ev al e
Prezen tâ nd pe ce i ca re au
im po rt an ta pe rs on al it at e a lu i N, Ca rt oj an (c ar e a
românești, N. Fl or es cu pr ez in tă
, de na tu ră po zi ti vi st ă, cu ap re ci er ea es te ti că ba za tă pe
îmbi na t so nd aj ul do cu me nt ar
d to to da tă că de sc hi de re a sp re ex am en ul ri gu ro s es te ti c al
intu iţ ie cr it ic ă) , co ns id er ân
ur a me di ev al ă ro mâ ne as că av ea să fi e de să vâ rș it ă de că tr e
valo ri lo r li te ra re di n cu lt
se la ro lu l is to ri cu lu i li te ra r, G. Că li ne sc u ar at ă în tr -a de vă r
G. Că li ne sc u. Re fe ri nd u-
“ și to to da tă „s ă st ab il ea sc ă va lo ri , ad ic ă
că el „trebuie să izoleze culturalul de artistic G.
lu zi e, că „e xa me nu l cr it ic al lu i
să fie un critic“. Se consideră în conc
, fi xe az ă în li te ra tu ra me di ev al ă ro mâ ne as că un
Călinescu, riguros și intransigent
s- a pu tu t tr ec e și ca re cu gr eu va fi ig no ra t
tablou al valorilor estetice peste care nu
, I. D, Lă ud at , Io n Ro ta ru , I. C. Ch iţ im ia
în viitor“. Urmașii săi imediaţi, Al. Piru
ve st ig aț ia er ud it ă de or di n do cu me nt ar (s ur se ,
pledează de asemenea pentru in
am en ul va lo ri lo r ar ti st ic e și de tr at ar ea ac es to ra , în
izvoare, influenţe), alături de ex
ţi e la st ud iu l li te ra tu ri i ro mâ ne ve ch i, af ir mă
plan comparativ, O aleasă contribu
le sc u, ce l ca re „e li mi nă cu to tu l in fo rm aț ia
Nicolae Florescu, aduce Nicolae Mano
a cr it ic ă de pr ob le ma su rs el or , a iz vo ar el or , &
istoriografică, epurând expunere
e cu ep oc a, pr iv in d ex cl us iv ma te ri a li te ra ră di n
raporturilor biografice și sociologic
unghiul prezentului“,
Bibliografia exempl ar ă a vo lu mu lu i Ist ori ogr afi a lit era tur ii ro mâ ne vec hi
însumează „Lucrări de ori ent are gen era lă“ , „Iz voa re“ , ap oi „L uc ră ri de int ere s
special“, vădind excepţio na la ari e de inf orm aţi e pe tem eiu l căr eia a fos t înf ăpt uit ă
această lucrare de referință,

Vasile Drăguţ:
DICȚIONAR DE ARTĂ MEDIEVALĂ ROMÂNEASCĂ
Dacă este ade văr at că în leg ătu ră cu mon ume nte le de art ă med iev ală pot fi evo -
cale memorabile lucrări de sinteză (cum ar fi, de pildă, Istoria artei feudale în țările
române, a prof, YV, Vătășianu, Istoria artelor plastice în România, apărută sub egida
Institutului de Istoria Artei, sau Un mileniu de artă la Dunărea de jos, a lui Răzvan

164
 Căutări în orizontul timpului

Theodorescu), un dic țio nar enc icl ope dic de artă med iev ală rom âne asc ă a lips it pân ă
în prezent nu num ai din circ uitu l știi nțif ic, dar și cer cur ilo r tot mai larg i de citi tori
atraşi de aceste importante înfăptuiri din trecut,
Detinind în prefaţ ă obi ect ive le dic țio nar ulu i său, Vas ile Dră guţ pre ciz eaz ă că a
urmărit să pună în lum ină , în pri mul rân d, evo luţ ia din ami că a arte i med iev ale
româneşti, care s-a imp us cu rec uno scu tă auto rita te nu num ai în spa ţiu l sud -es t eur o-
pean, ci chiar în Ori ent ul Apr opi at. În al doi lea rân d, aut oru l insi stă asu pra pre zen ţei ,
de-a lungul înt reg ulu i ev med iu, a fon dul ui une i arte pop ula re, în rap ort uri str âns e cu
sporurile de invenţie şi sem nif ica ţie ale arte i cult e, In sfâr șit, Vas ile Dră guţ și- a pro -
pus să releve puternicele legături spir itua le dint re cel e trei țări rom âne , dis tin gân d, în
ice care , înc ă din eta pa med iev ală , îi imp rim ă
sadrul acestei unităţi, trăsăturile specif
o expresivă pluralitate,
Cu toată diversitatea ter men ilo r şi pr ez en ta re a lor alf abe tic ă, str uct ura int ern ă a
de du că o viz iun e pe dep lin co nt ur at ă în pri vin ța
dicționarului permite să se
fenomenului artistic românesc în con tex tul art ei uni ver sal e și, tot oda tă, pr op un er ea
că ale art ei me di ev al e, car e se po at e de du ce din înt rea ga ei
unor principii de dinami
evoluţie, considerate permanenţe le une i con ști inț e de sin e în dev eni re. Ev id en t că un
co nc ep te le gen era le și uni tăț ile ge og ra fi ce apa r pr ez en ta te cu
astfel de dicţionar, unde
e alt e cri ter ii de cer cet are şi pr ez en ta re dec ât o ist ori e
conținutul lor istoric, presupun
cro nol ogi ce, în fun cţi e de ace ste a ap ăr ân d pr ez en -
a artei. unde axele structurale sunt
tate fenomenele artistice, inspiratorii și creatorii lor.
nu pr ei a def ini ții le te rm en il or di n di cț io na re
Fidel unei viziuni proprii, autorul
a alc ătu i o co mp il aț ie , ci ca ut ă de fie car e dat ă
curente (românești și străine) pentru
din ari a țăr ilo r ro mâ ne , ți nâ nd se am a de ser iil e
explicaţii originale şi exemplificări
e tip aru l zo ne lo r ob iş nu it e de art ă cu car e ne -a u
cele mai reprezentative. El depăşeşt
familiarizat, mai mult sau ma i puţ in, luc răr ile de spe cia lit ate , și își pr op un e să in tr od uc ă
în circuit monumente pe nedrept neg lij ate sau în că ne ce rc et at e. Ast fel , Ba na tu l ap ar e
e mo nu me nt e (c a de pi ld ă cet ăţi le Ca ra șo va , Bo șc a, Ce ac ov a) ,
cu o serie de valoroas
necunoscute marelui pub lic , ca și câ mp ia ăr ii Ro mâ ne șt i sau zo na in fe ri oa ră a
Ră ch it ov a, Ha dâ mb u, Fis tic i). Ac ea st ă pr eo cu pa re
Moldovei (mânăstirile Bogdana,
pentru zone vitregite din punctul de ve de re al not ori etă ții lor , îi pe rm it e au to ru lu i să
os de sf ăș ur at şi să ara te că di sp oz iț ia mo nu -
prezinte un context artistic armoni
mentelor pe teritoriul naţional este echilibrată.
Dicţionar cu caracter topografi c, luc rar ea pre zin tă mar ile cen tre art ist ice şi
tâ nd con sti tui și un înd rep tar pen tru cei car e viz ite ază țar a sau
aşezările importante, pu
e not ori i, izo lat e sau din cu pr in su l un ui ora ş. Pu nâ nd în
numai înfăptuirile medieval
chi ar det ali i neg lij ate pâ nă în pre zen t — par te din ma te -
circulaţie o serie de opere sau
rial fiind studiat și introd us în cir cui t de aut or —, dic țio nar ul con tri bui e, de as em en ea ,
în mod deoseb it, la val ori fic are a moș ten iri i cul tur ale .
l și- a pr op us să de pă şe as că li mi te le ev ul ui me di u ro mâ -
Pe scara timpului, autoru
mo nu me nt el e „m at ur e“ nu po t fi în țe le se fă ră
nese propriu-zis, considerând că
se co le ale mi le ni ul ui no st ru , ep oc ă în car e,
prezentarea înfăptuirilor din primele trei nț a
ia și în Ba na t, se se mn al ea ză ex is te
atât la Dunărea de jos cât și în Transilvan est e
sta tal e ro mâ ne șt i. Li mi ta su pe ri oa ră a ca dr ul ui cr on ol og ic
pr im el or fo rm aţ ii
X- le a, câ nd se în ch ei e pr oc es ul ev ol ut iv al art ei ve ch i au to -
înce pu tu l se co lu lu i al XI
ri oa de le ma i în de pă rt at e, pr ez en ta re a op er el or de art ă
htone, Ev id en t că pe nt ru pe
ân du -s e o da tă cu îm bo gă ți re a in fo rm aț ii lo r.
încearcă să fie exhaustivă, selecția oper ne ra lă
ab il i un li mb aj co mu n şi o ba ză ge
Considerându-se necesitatea de a se st i-
ce rc at o pr ez en ta re câ t ma i la rg ă a te rm
de discuţii, este pentru întâia oară că s-a în gă
Fa pt ul că la te rm en ii ro mâ ne șt i ai di cț io na ru lu i se ad au
nologi ei de sp ec ia li ta te ,

165
 PAVEL CHIHAIA

ul aţ ie nu po at e de câ t să av an ta je ze vi it oa re le tr ad u-
echivalența lor în limbile de circ
ns ta tă ad es ea o di ve rs it at e de co nc er ta nt ă de se ns ur i.
ceri, unde se co
Ilustrarea ter men ilo r se fac e în exc lus ivi tat e cu ope re din Ro mâ ni a, atâ t pen tru
orientarea mai uşoară a cit ito rul ui, cât și pen tru pun ere a în val oar e a ace sto r înf ăp-
tuiri (traducerea în imagini a ace sto r exe mpl ifi căr i țin e şi ea se am a de ace st pri nci p-
iu: astfel, pentru portalul romanic se rep rod uce o im ag in e de la Cat edr ala din Alb a
Julia, pentru cel got ic, de la Bis eri ca Ne ag ră din Bra șov , pen tru cel ren asc ent ist , de
la Casa Bregher din Clu j, pen tru cel br ân co ve ne sc de la Bis eri ca Ado rmi rii din
Râmnicul Sărat). Ex em pl el e dat e sun t urm ări te de aut or pe sca ra tim pul ui şi în
funcţie de comple xit ate a lor , uni i ter men i gen era li (ca arh ite ctu ră, pic tur ă, bro der ie,
sculptură) sau alț ii fre cve nți în art a din țăr ile ro mâ ne (ca an ca dr am en t, cap ite l, cet ate ,
pridvor) fiind foarte dezvoltați.
Au fost propuşi o serie de termeni de specialitate inexistenţi sau, în locul altora,
inadecvaţi (ca de pil dă „tu rnu leț de colț “ pen tru „ec hau gue tte “, „ba lco n fort ific at“
pentru „bréteche“) precizându-se analitic termeni cu caracter prea general („gură de
aru nca re“ şi „gu ră de păc ură “, „în filă “ și „în anf ila dă“ etc. ). Exp lic aţi a unu i ter men
are în ved ere isto ria arte i şi pre zen ța lui se exp lic ă toc mai pri n ace ast ă disc ipli nă,
legătura făcându-s e pri n sub ord onă ri lim pez i și ade cva te. Astf el, ter men ul „fr anc isc an“
porneşte de la ide olo gia ord inu lui pen tru a exp lic a org ani zar ea spaţ iulu i, ilus trat ă
prin monumente din Transilvania.
O importantă contribuţie a lui Vasile Drăguţ constă în inserarea în dicţionar a
datelor despre artiştii și meșterii de artă medievală și prezentarea lor separat de aceea
a înfăptuirilor pe care le admirăm, punîndu-se în lumină aportul lor și colorându-se
mai pregnant acti vita tea arti stic ă din cele trei prov inci i rom âne ști . Mon ume nte le
capătă și ele un spor de semnificaţie, neglijat uneori, când, stabilindu-se în mod firesc
rapo rtul într e ope ra de artă și ctit or sau dona tor, s-a trec ut pest e rolu l hotă râto r al
meșterului, aparținând adesea păturii orășenești sau celei țărănești. Precizarea rolului
zugravilor sau sculptorilor în procesul de creaţie din țările române, desfășurat în
condiţii specifice de viață, care s-au dovedit favorabile afirmării pe plan artistic şi
cultural al unor individualități artistice de mare prestigiu în epocă, adesea cu o bogată
și semn ific ativ ă post erit ate, nu au for mat pân ă rece nt obie ctiv ul uno r pre ocu păr i spe-
ciale. După investigaţiile fructuoase ale Theodorei Voinescu, ale lui Sorin Ulea sau
Vasile Drăguţ însuși, în așteptarea unui repertoriu al artiștilor și meştesugarilor
medievali, dicționarul de care ne ocupăm pune în lumină participarea artistului
medieval ca ingeniu la realizările atât de ilustrative pentru evoluția mentalităților și a
succesiunii sistemelor de referință din țările române. Acolo unde datele biografice
lipsesc, autorul recurge la prezentarea unor trăsături caracteristice din operele mai
importante, Ne pare foarte indicat, de pildă, ca un artist a cărui viață o ignorăm, ca
Vucașin Caragea, să fie evocat prin specificitatea coloanelor sale din pridvorul de la
Hurezi.
Reproducerile fotografice din dicționar și desenele sugestive contribuie la
circumstanțierea explicaţiilor, înlesnind înțelegerea termenilor. La monumentele de
arhitectură care reprezintă tipuri noi sau capete de serii, fotografia ansamblului este
însoţită de releveul respectiv, Articole de mare extensie nu apar însoțite de imagini,
exemplificările fiind făcute cu opere din însuși corpul dicționarului, În ceea ce
priveşte supracoperta, ea ne propune o evocatoare perspectivă, plecând de la un portal
moldovenesc în are frânt, urmat de chenarele ușilor încăperilor următoare, grăitor
simbol al succesiunii stilurilor în timp.
În prezentarea bibliografiei, Vasile Drăguţ a avut un criteriu selectiv, urmărind,
în primul rând, să prezinte cititorului izvoare de informare generală cu privire la arta

166
 Căutări în orizontul timpului

lu cr ăr i in di că și ba za do cu me nt ar ă a
medievală românească. Totodată, lista de
au to ru l, co ns id er ân du -ș i pr op ri il e lu cr ăr i
glosarului, dar trebuie să avem în vedere că
e at ât în ca zu ri le de fi ni ţi il or le xi ca le , câ t și — ma i
de specialitate, şi-a propus opţiunil
en t că o se ri e de lu cr ăr i de re fe ri nț ă (c a, de pi ld ă,
cu seamă — la datări și atribuiri. Evid
So ri n Ul ea , Ră zv an Th eo do re sc u sa u
ale lui St. Balş, V. Vătășianu, Gr. Ionescu,
lo ca li tă ți și mo nu me nt e l- au di sp en sa t de
N. Stoicescu, ale cărui bibliografii de e
af ie i pe un it ăţ i ar ti st ic e) , au fo st și în ca zu l de fa ță cu pr ec ăd er
in di ca re a bi bl io gr
că at ât cr it er ii le de se le cţ io na re câ t și
consultate, dar impresia cititorului este ro mâ ne .
op ri e is to ri e a ar te lo r di n ță ri le
judecăţile de valoare sunt inspirate de o pr ă
me a co ns id er aţ ii lo r or ig in al e în le gă tu ră cu ar ta me di ev al
Mult it ud in ea şi pr of un zi
de o ma ni er ă ec hi va le nt ă cu ac ee a a un ui
românească fac posibilă inițierea cititorului
tratat.
di ev al ă ro mâ ne as că , re pr ez en tâ nd o lu cr ar e
Dicţionarul enciclopedic de artă me
as up ra ac ti vi tă ți lo r și fe no me ne lo r ar ti st ic e ce le ma i di ve rs e de
ca re re cl am ă cu no șt in țe
ti mp , nu pu te a gă si un au to r ma i po tr iv it ,
pe o arie întinsă şi dintr-un mare interval de
lo r de ar tă di n to at e tr ei pr ov in ci il e ro mâ ne șt i.
eminent cunoscător al tuturor genuri

Institutul de Istoria Artei:

ISTORI A AR TE LO R PL AS TI CE IN R O M Â N I A

uă vo lu me di n Is to ri a ar te lo r pl as ti ce di n
Rod al unui efort colectiv, primele do
ac es t ge n la no i, îș i pr op un să su rp ri nd ă fe no me nu l
România, cea dintâi lucrare de
și pâ nă la st in ge re a mo da li tă ţi i de ex pr es ie
artistic autohton de la apariţia lui
i al e se co lu lu i al XI X- le a. Va lo ri fi câ nd
medievală, adică până la primele deceni
ă, ale să pă tu ri lo r ar he ol og ic e di n ța ra no as tr ă,
ultimele rezultate ale cercetărilor de art
di n st ră in ăt at e, co le ct iv ul de re da ct ar e a
precum şi ale literaturii de specialitate
ma i căt re do me ni i și pr ob le me ma i pu ți n ce rc et at e
lucrării şi-a îndreptat atenția nu nu
op er e de art ă sa u do cu me nt e art ist ice a că ro r
în trecut, dar și către explicarea unor
ma i pu ţi n ap ro fu nd at ă și de o in te rp re ta re
înțelegere era îngreunată de o informaţie
care nu lu a în co ns id er aţ ie rea lit ăți le ti mp ul ui .
no ua luc rar e nu pr of es ea ză de sc ri pt iv is mu l pur , pr op u-
Demn de remarcat este că
erc ări le de dat are , in te rp re ta re şi ge ne ra li za re
nându-si o atitudine critică față de înc
pil dă, se po rn eş te de la o aş ez ar e ri gu ro as ă
ale predecesorilor. Pentru întâia oară, de
ef eu da lă , du pă cri ter ii sti lis tic e car e au în ve de re
în timp a podoabelor din perioada pr
e ast fel nu nu ma i di ve rs el e ari i de vi eţ ui re
asemănări cu piese străine, determinându-s
lor pe ter ito riu l țăr ii no as tr e (v ez i Ră zv an
ale uffor etnii, ci şi durata prezenţei l
în Ro mâ ni a în ce pe , cu m est e fir esc , cu ca pi to lu
Theodorescu). Istoria artelor plastice
să tr ad uc ă un el e tră săt uri co ns ta nt e ale viz iun ii ce lo r
de art ă po pu la ră ce își pr op un e
mâ ne (ve zi Pa ul Pe tr es cu ). Re al iz ăr il e art ist ice di n
care au loc uit pe ari a țăr ilo r ro
se la va gi sm ul ui pe rm it să co ns ta tă m că tră săt uri le
vremurile co mu ne i pr im it iv e și
în ti mp ul ev ul ui me di u își au ră dă ci ni le în ace st
impo rt an te ale art ei de zv ol ta te
pe rm an en tă de ins pir aţi e a cre aţi ilo r art ist ice po pu la re .
înce pu t în de pă rt at și în sur sa
tr er up te con tin uit ăți sti lis tic e şi de vi zi un e, în
Stabilindu-se astfel ca pă tu l un ei ne în
neo lit ice , se st ud ia ză ep oc a br on zu lu i, ap oi ac ee a a
capitolul urmă to r, cel al art ei
art ei cla sic e. Ac ea st a di n ur mă se di st in ge de
fierului, când se co nt ur ea ză tră săt uri le
su rs a de in sp ir aț ie a fo st ad es ea ac ee aș i. Î n
n cr c rea ți a
arta popoarel or ve ci ne , de și
e ob se rv a de os eb ir ea di nt re as pe ct ul fo lc lo ri c și ar ta
artistică a daco -g eț il or se po at
ih
evoluată. (vezi Radu Florescu) pe te ri to ri ul
ma i pu ţi n cu no sc ut ă, di n ca pi to lu l „A rt a
Perioada feudal ă,

167
 PAVEL CHIHAIA

-l ea pâ nă în pr im el e de ce ni i al e se co lu lu i al
României de la mijlocul secolului al VI
me i, du pă ce le do uă ma ri et ap e de de zv ol ta re :
XIV-lea“, este disociată, pe bun te ei e în se co lu l al
sp un de pe ri oa de i de tr an zi ți e la fe ud al it at e și se în ch
prima, care core
a re gi mu lu i fe ud al , pâ nă la în ce pu tu l se co lu lu i
X-lea, şi cea de a doua, de cristalizare ă
re le vă co nt in ui ta te a fo rm el or de cu lt ur
al XIV-lea. În cursul primei perioade se ne tr aţ ia pr og re -
oc a pr ec ed en tă și se su rp ri nd e cu fi n di sc er nă mâ nt pe
materială di n ep
e, sl av e şi av ar e în ci vi li za ți a no rd -d un ăr ea nă ,
sivă a elementelor germanice, bizantin
ru ce a de a do ua et ap ă, ca re în ce pe în
cu deosebire în domeniul orfevrăriei. Pent
le tr ăs ăt ur i st il is ti ce ca re au co ns ti tu it
secolul al XI-lea, se pun în lumină principale bi za n-
ar te i po po ru lu i ro mâ n, af la t în tr e do uă ma ri ari i de cu lt ur ă:
fo nd ul de ba ză al
tină şi cea a Eu ro pe i ce nt ra le (v ez i Ră zv an Th eo do re sc u) .
la ar ia de cu lt ur a bi za nt in ă, fi e că in fl ux ur il e po r-
Apartenența noastră spirituală
op ol , fi e că el e vi n di n ță ri le in te rm ed ia re (B ul ga ri a și
nesc ch ia r di n Co ns ta nt in
ct iv ma jo r al ac es te i lu cr ăr i. Ce ea ce se
Serbia), constituie, de asemenea, un alt obie
ti ce di n Ro mâ ni a es te că în ar ta fe ud al ă a ex is ta t o
subliniază în Istoria artelor plas
ec va re a fe no me nu lu i ar ti st ic la re al it ăţ il e ro mâ ne șt i,
tot mai accentuată tendință de ad
ui no st ru . Se pu ne , as tf el , to t ma i mu lt în lu mi nă
creându-se o artă proprie teritoriul
mâ ni la co nt ur ar ea un or tr ăs ăt ur i sp ec if ic e art ei
contribuţia esenţială a meșterilor ro
noastre, identificându-se o se ri e de me șt er i de va lo ar e, în de os eb i în pi ct ur a
românească (Gavril Ieromona hu l, To ma de la Hu mo r, Dr ag oș Co ma n de lå Ar bo re ),
ceea ce modifi că su bs ta nț ia l da te le pr ob le me i în pr iv in ța cr ea to ri lo r de fr um os în ev ul
mediu românesc (vezi Sorin Ulea).
Pe de altă part e, pri ntr -o ana liz ă păt run zăt oar e, luc rar ea ara tă cum , în tem ati ca
prestabilită şi cu legi în aparenţă fixe ale artei din secolele XIV-XVI, pot fi surprinse
imi xti uni laic e care apa rți n evi den t ctit orul ui, mar elu i feu dal , și nu meș ter ulu i,
intervenții care se deslușesc dincolo de limbajul simbolic al unor canoane considerate
până nu de mult desprinse de real și care sunt puse — în cazurile cele mai reprezen-
tative — nu în serviciul unui clan nobiliar, ci al țării întregi. Astfel, geneza picturii
exterioare moldovenești, inițiată de domnia lui Petru Rareș — una dintre problemele
cele mai pasionante și mai controversate ale artei medievale românești — este legată
de lupta împotriva turcilor, a asupritorilor Moldovei (vezi Sorin Ulea). Tot astfel,
monumentele din Țara Românească de la sfârșitul secolului al XV-lea şi începutul
celui următor sunt puse în legătură cu sprijinirea rezistenţei antiotomane, dusă când
pe față, când pe calea afirmării creștinismului, prin susținerea așezărilor religioase
din Balcani și întemeierea unor strălucite ctitorii în interiorul ţării, înălțate de
voievozii Vlad Călugărul, Radu cel Mare și Neagoe Basarab (vezi Emil Lăzărescu şi
Maria Ana Musicescu). ; $
Punându-se în lumină schimbul de influențe și experiențe, se are în vedere atât
caracterul de continuitate al artei românești, cât și modalitatea cu care s-au petrecut
înnoirile, explicându-se ceea ce le-a condiționat și determinat, În acelasi interval de
timp, Transilvania, ale cărei numeroase monumente ortodoxe, legate de viziunea

loreuropene= ont, otio, renascentist i a -

mosu iaucona
artistică a populaţiei românești, sunt de abia în tinipul din urmă puse în lumină, a

eee tarile i sterea artei transmontane și a contextului în care

Sanim AA dap volan: da trj a maane ui conți RICA,
tei provincii, în relaţiile sale tradițio altbc le m ce te sjobion:a 1o
ope i Na SSN : fa ra Ro
noile sale relaţii cu arta Eur pei centrale (V. Vătășianu),mâ ne as că Şi țăr ile bal can ice şi în

168
 Căutări în orizontul timpului
EN a

G.M. Cantacuzino:
IZVOARE ŞI POPASURI

După lectura volumului /zvoare și popasuri, însumînd o bună parte din scrierile
lui George Matei Can tac uzi no (an tol oga t și pre faț at cu com pet enț ă și înd rep tăț it
entuziasm de Adrian Ang hel esc u și tipă rit de Edi tur a Emi nes cu, a căr ei iniț iati vă nu
poate fi îndeajuns elo gia tă) , ne- a urm ări t chi pul unu i mae str u, cu băn uia la că i se
potriv ea aid oma . L-a m des cop eri t pe măs ură ce par cur gea m ace ast ă cart e, apo i nu
ne-a mai părăsit până la ult ima filă . Via ţa și trăs ătur ile mor ale ale lui Dră ghi ci
Valahul, Maestrul de altădată, se sup rap une au pes te exi ste nța și stil ul cel ui car e-ș i
desfășura înainte-ne gân dur ile și năz uin ţel e sale . În Mae str ul de alt ăda tă am des luș it
un autoportret, pri vin du- ne din gru pul uno r per son aje de epo că, cu fixi tate a gân di-
era lă) a cel or car e-ș i str eco ară înt r-u n tab lou , făr ă ca
toare (contrastând cu voioşia gen
chi p. Des tin ul arh ite ctu lui uma nis t din sec olu l XX tra duc ea
nimeni să o ştie, propriul
cu mul tă vre me înai nte, cîn d celă lalt mag ist er
o existență care se desfășurase
și Răs ări tul ui, cun oșt ea dia lec tic a spi noa să a sob oru lui de
„cunoştea legile Apusului
a lui Pla ton . La Ven eţi a înv ăța se să sap e în pia -
la Niceea și luminoasa înţelepciune
a înv ăța se cum se apă ră o cet ate [... ] Ave a
tră şi citise cărţile lui Vitruviu, iar la Pis
totdeauna cu dânsul pov est ire a călă tori ilor lui Her odo t și vieț ilor lui Plu tar h“.
ul său stu diu , a sta bil it rap ort uri ele cti ve înt re
Adrian Anghelescu, în temeinic
tră iri și ela nur i cre ato are du pă ex pe ri en ţe sim ila re. Scr iin d
cei doi maeștri cu aceleași
co nt em pl ă în am ur gu l vie ții înf ăpt uir ile „ul tim ilo r
despre vechiul magister care își
G. M. Ca nt ac uz in o nu fac e dec ât să mă rt ur is ea sc ă un dia log
ani ai deplinelor puteri“,
cu m mar ii art ișt i se înt orc me re u, cu te am ă și sp er an ță
târziu cu propriile opere — așa
la omeneștile lor rea liz ări —, po at e cu no ul cor p de clă dir e de lâ ng ă pal atu l
ito rul ui că Dr ăg hi ci Va la hu l „se pl im ba înt r-o sea ră su b
Mogoşoaiei, dezvăluind cit
al. Fă cu soc ote ala că tre i lov itu ri ale lim bii de ar am ă
arcadele rupte ale palatului duc
esa r pen tru a me rg e din mi jl oc ul un ei ar ca de la mi jl oc ul
corespund cu timpul nec
arcadei următoare. El chibzui în ace laş i ti mp că rit mul un ui nu mă r pe re ch e în sp aţ iu
a ti mp ul ui ca un rit m de nu mă r ne pe re ch e de
poate avea o legătură prin mijlocire
ar mo ni ei uni ce, ob se rv ă că un mo nu me nt ad uc e nu nu ma i
timp. Pus astfel pe calea
i, dar şi un soi de bu cu ri e gre u de tăl măc it, car e se ră s-
mulțumire ochilor și spiritulu
frânge asupra întregului corp“.
A dmirabile rânduri, de mare lit era tur ă, car e pot sta ală tur i de pro za lui He rm an n
ist er lud i, apr opi at de mo de lu l une i per fec tiu nii uni ver -
Hesse, de gândurile unui mag
el un mag ist er, cun oaș ter ea fii nd ide alu l pe car e
sale. Drăghici Valahul reprezintă și
la tem eli a edi fic iil or sal e, cău tân d în sin e
şi-l dorea, și-l apropiase, pe care îl punea
legile noilor sale înfăpt uir i, înc red inț ând u-s e ela nul ui său cre ato r.
iu l cu ev oc ar ea dăr uir ii tot ale a ac es tu i ma re
Adrian Anghelescu își începe stud
di nt re vi aţ ă şi op er ă, ul ti ma du câ nd ma i de pa rt e
arhitect poet, subliniind continuitatea
zâ nd -o în pr et ac er ea pă mâ nt ea sc ă a el em en te lo r,
firul primei, lăsând-o în urmă, pier
mo rm ân tu l lui G. M. Ca nt ac uz in o co nt in ua
ca o jertfă străveche: „Locul unde se află cum
“, Lâ ng ă Ia şu l ca re -l pr oi ec ta se , aș a
să rămână pentru mine o nedezlegată enigmă
au „c et at ea id ea lă “, id en ti ta te a pi er du tă a ar hi -
artiștii Renașterii gândeau și înfăptui riv it,
ă și un iv er sa lă , Ce alt de st in ma i pot
tectului apare nimbată de gloria anonim nd
a lui G. M. Ca nt ac uz in o de câ t să sl uj ea sc ă vr eo da tă , câ
pi et re i de mo rm ân t
lui Dr ăg hi ci Va la hu l, „d re pt pi at ră de te me li e“
inscripţia-i se va risipi, ca și lespedea
pe nt ru ne sf âr și te le la ud e ale ex is te nţ ei ?
pentru noi edificii, a af la
Ca nt ac uz in o pr eo cu pa re a de a su rp ri nd e es en ţi al ul , de
Găsim la G. M.
rt an ță pe nt ru si ne şi cu lt ur a că re ia îi
răspunsurile la probleme de primă impo

169
 PAVEL CHIHAIA

di n fr um us eţ il e pe ca re le în tâ ln ea n u nu ma i pu te re a
aparținea, în ce rc ân d să de sp ri nd ă
il e ch em ăr i şi vi rt uț i sp ir it ua le . În vă ţâ nd di n ri go ar ea
creato ar e a ar ti şt il or , ci şi pr op ri
pe si ne , de fi ni nd u- se pe mă su ră ce se de sc op er ea în
marilor ma eş tr i, se de să vâ rş ea
es t pr oc es co mp le x de îm bo gă ţi re in te ri oa ră , ca re
înfăpt ui ri le al to ra sa u al e sa le . Ac
Pă tr at de ve gh e, es te de st ăi nu it ci ti to ru lu i, ca re -l
poate fi ur mă ri t de la Pa ll ad io la
ut ar ea un ui ec hi li br u și st ab il ir ea un ei di sc ip li ne “
află pe G.M. Ca nt ac uz in o „î n că
(Biserica Antim). ri go ar e“ ,
Va le ry „C ea ma i ma re li be rt at e na șt e di n ce a ma i ma re
Vers ul lu i Pa ul
st ul at ar ti st ic , ne re le vă vo ca ţi a pe nt ru cl as ic is m, ca și
pe ca re îl ex pr im ă ca pe un po
, Vi gn ol a și ma i cu se am ă Pa ll ad io , că ru ia îi de di că un
ferv oa re a pe nt ru Vi tr uv iu
nu nu ma i de op er el e to re ti ce și ar ta lu i
important studiu. El ne apare preocupat
Go et he , at ra s și el , ca și G. M. Cantacuzino (care stabilește
Palladio, da r și de
sp ir it e) , de mo nu me nt el e ar hi te ct ul ui di n
„afinitățile elective“ ale acestor două mari
Lu ân d cu no şt in ţă de op in ii le lu i Go et he
Vicenza, desenându-le și scriind despre ele.
G. M. Ca nt ac uz in o, ne pu te m re pr ez en ta o tr ip lă
despre arta lui Palladio prin pana lui
ei pe rs on al it ăț i di n tr ei cu lt ur i di fe ri te
reverberatie, care adună și luminează tr
it un d Di ch tu ng ne ev oc ă, de as em e-
(Vocatia- lui G.M. Cantacuzino pentru Wahrhe
nea, fervoarea lui Hess e pe nt ru Wi lh el m Me is te rs Wa nd er ja hr e) .
vă de șt e și pr in rol ul co nc ep tu lu i un iv er sa l
Clasicismul lui G.M. Cantacuzino se
es ea de sp re „m eș te ru l“ sau „z ug ra vu l de alt ăda tă“ ,
în studiile sale, care tratează ad
sau de sp re „b is er ic uţ a di n sat “. El se vă de șt e cla sic
despre „piață“, despre „grădină“
atunci când caută caracter el e un ui or aș și tr as ea ză pro fil ul lui pe fo nd ul or iz on tu lu i,
această linie în aparență si mp lă , dar cu am pl e co mp le xi tă ţi de co nţ in ut .
GM. Cantacuzino vede în cas a ță ră ne as că „g er me nu l un ei mo nu me nt al it ăț i
tem ă), iar în bis eri cil e lui Șt ef an cel Ma re „a ce ea și voi tă
nedezvoltate“ (Impas si
ion ată sob rie tat e, ace a nat ura lă en er gi e [.. .] arh i-
disciplină în proporţii, aceea intenț
ma nt is m, cru țat ă de ori ce de zo rd in e or na me nt al ă“ (St efa n cel
tectură pură de orice ro
Mare sau izbâ nd a mo ld ov en ea sc ă) . Im po rt an ţa pe car e o ac or dă în scr ier ile sal e un ui
element arhite ctu ral ca ter asa ne apa re fir eas că în lu mi na adm ira ţie i pe nt ru Pal lad io,
dar ea simbolizează și înălțimea viziunii, noblețea sa spirituală.
Clasicismul lui G.M . Can tac uzi no se imp une cu evi den ță, dar tre bui e să ne
reprezentăm un clasicism „de sub sta nță “, cum îl def ine şte Adr ian Ang hel esc u, „ca re
nu are nim ic com un cu imi tar ea ser vil ă a stil ului gre ces c sau rom an“ , Evo cân d pe
Berenson, care rec oma ndă ca în loc ul imi tăr ii stil ului ant ich ită ţii să apr ofu ndă m ace st
stil pentru a-i răp i nob leț ea și gus tul , tai na dep lin ei înț ele ger i a nat uri i sau pri nci piu -
lui fecundității sal e uni ce, G.M . Can tac uzi no ara tă că pri n cla sic ism nu înț ele ge un
stil sau o evo luţ ie a stil uril or, ci „o ati tud ine mor ală “ (Di cti ona r, s.v. „cl asi cis m.
Monume nte le, ca și natu ra, îi sunt lui G.M , Can tac uzi no un pril ej de cun oaş ter e
de sine, Ca și pentru con tem por anu l său Valé ry, „fr umu seţ ea câmp iilo r, spl end oar ea
orașelor, voioșia apelor și umbra delicată a copacilor i-au fost podoabe îndepărtate
ale medi taţi ei, pret extu l încâ ntăt or al îndo ieli lor, făga șul paşi lor spre pro pri a fiin ţă”
(Eu pal ino s sau Arhi tect ul). Pent ru G.M . Can tac uzi no = cum afl ăm citi ndu- i
definiți ile des pre prop orți i, ritm și arm oni e — un tem plu repr ezin tă o ima gin e
matematică a unei fiin țe ome neș ti, rep rod ucâ ndu -i cu fide lita te prop orți ile. Omu l
dăruiește templului ceea ce acesta îi încredințează,
Nici o incompatibilitate între formaţia clasicistă a lui G.M. Cantacuzino și
modul lui „istorist“ de a privi monumentele sau fenomenele de cultură. Evoluţia unui
gen artistic, a unui stil, a unui oraș, este prezentată cu fenomenul uman pe care-l
tăinuiește sau pe care îl relevă, G,M. Cantacuzino percepe realitatea în mişcare, animată
de fluxul propriei conștiințe însă; spre deosebire de Marcel Proust, nu delimitează

170
 Căutări în orizontul timpului

această miș car e la prop ria- i exp eri enț ă, din col o de care ea se isto veșt e, ci îi des chi de
perspectiva viit orul ui, a tim pul ui care urm eaz ă să ia în pri mir e ace ast ă real itat e, așa
cum arhitect ul care a con cep ut și înăl țat o casă se retr age în fața loca taru lui, care o
va folosi şi o va ani ma (Lo cui nța rom âne asc ă), G.M . Can tac uzi no pri veș te o surs ă
care activează viitorul și adesea îl determină (la Proust constatăm un sens contrar, din
prezent spre trec ut), Ref eri ndu -se la exp eri enţ ele școl ii rom âne ști de arhi tect ură din
primul sfert al seco lulu i al XX- lea , el con sid eră epo ca brâ nco ven eas că ca o „pla tfor -
mă de unde insp iraţ ia își poa te lua zbo rul [...] un pro gra m de real izăr i pen tru mai
multe secole“, G.M. Cantacuzino dist inge cic lur ile de
. cult ură înc his e și pe cele
deschise, ultimele cu ecouri în epo ci mai târz ii (con side raţi ile des pre arta vre mii lui
Ştefan cel Mare și Brâncoveanu). Arh ite ctu l și poe tul intu iesc legă turi le trai nice într e
înc hin ate Iași lor, mână stir ii Văc ăre ști sau bise -
„vitejie“ și „fericire“. Citind rândurile
cuv int ele Phe dre i cătr e Socr ate: „Ni mic din cee a
ricii Stavropoleos, ne vin în minte
de viaţ ă și viaț a este ceea ce moa re“ (Eu pal ino s).
ce este frumos nu poate fi despărțit
nu ma i su pe rb a sf id ar e a ma ri lo r mo nu me nt e, ci şi
Ochiul poetului nu surprinde
. Și nu ur mă re șt e să su bl in ie ze co nt ra st ul
tăcutul remember al pietrelor funerare din jur
le gă tu ră di nt re vi aț ă, fr um us eţ e și mo ar te , pe ca re
dintre ceea ce piere în lume, ci strânsa
cet ăţi di sp ăr ut e, în en er gi a cr ea to ar e a
o citeşte în înfrăţirea orașelor vii cu marile
e pu te re a, ca di nt r- o să mâ nț ă ist ovi tă, pr ez en tu l.
trecutului, din care își trag
ic ul ro mâ ne sc în co nc ep te at em po ra le ,
Dacă Lucian Blaga prezintă adesea specif
nt ac uz in o ne în fă ți șe az ă ac es t sp ec if ic
în cadrul unei morfologii ideale, G.M. Ca
sp re vi it or sa u in ve rs . Do ri nd să st ab il ea sc ă
adesea la prezent, cu proiecții din trecut
a de sat ca at ar e, Lu ci an Bl ag a îl ve de în tr -o
un tip de cultură și să delimiteze idee
, cu ec hi va le nt e ev id en te în lu me a
geografie mitologică, drept centru cosmic
o es te la sa tu l co nt em po ra n, fi in d pr eo cu pa t
preistorică. Referința lui G.M. Cantacuzin
pr ap un er ea de st ru ct ur i ar he ol og ic e, de et aj ar ea
de structura lui, de raportul între su r
si mț ăm ân t ne de fi ni t al du ra te i și al mă su ri lo
culturilor în timp, lăsând cititorului acel Ă
omeneşti.
re ra fi na me nt în pr ez en ta re a gr ad at ă a ob ie c-
GM. Cantacuzino vădeşte un ma
în pl in ă lu mi nă . Cu o te hn ic ă li te ra ră
tivelor pe care urmează să le înfăţişeze
ci ne ma to gr af ic , ia r va lo ri le cr om at ic e, in te n-
modernă, folosește cadre care se succed
sa va nt do za te . Mo nu me nt ul es te pr iv it in iţ ia l în pe is aj , de la
sita te a și um br el e su nt
dr ul . Cu ta re sa t se af lă „l a ad ăp os tu l pr af ul ui dr um ur il or ma ri ,
di st an ță , oc up ân d to t ca
im ag in ea se ap ro pi e, o da tă cu pr iv it or ul : „a m me rs cu
în apropierea un ei ap e“ . Ap oi
i ed if ic iu “. Ne ob os it ul că lă to r ce rc et ea ză su pr af eț el e,
pași înce ţi în ju ru l ma re lu
ar mo ni ei și mu zi ca li tă ți i ra po rt ul ui lor . Pr iv ir ii sa le
stăruie asupra ri tm ul ui vo lu me lo r,
nt e de re al it at e ca re se di la tă sa u se mi cş or ea ză ,
în miscare îi co re sp un d fr ag me
gă sc hi mb ăt oa re , as oc ii nd u- se co nt ra pu nc ti c sa u
îngustându-se spre pu nc te de fu
suprapunându-se. Ca nt ac uz in o, ia r po ez ia
te pr ez en t în po em el e în pr oz ă al e lu i G. M.
Arhitectul es se mn if ic aţ ie pr o-
lo r di n pl an ul de ba ză . Ne pa re pl in de
îi animă asocierea figuri e a ar hi te ct ur il or “, fo lo si t
ir ii , ce ea ce el nu me șt e „d ub la im ag in
cedeul literar al gând ea li be ră și cl ar ă, tu lb u-
ăr ii im ag in ii pa la tu lu i M o g o ş o a i a „c
de pildă cu prilejul evoc a ap el or , în tr er up tă ic i
, ce a ad ân că și ma i mi st er io as ă
rată doar de zborul unei păsări
colea prin îmbobocire a un or fl or i de nu fă r” ,
ul ui m e d i u r o m â n e s c e v o c ă , d u p ă G . M .
Dacă imediatul cu lt ur al al ev
ua lă ap ar ți ne ar te i p o p u l a r e ş i ro ma ni tă ți i,
za nt in ă, za re a sp ir it
Cantacuzino, lumea bi su bl in ia se ca ra ct er ul la ti n
fe rv oa re , D u p ă ce V, P â r v a n
către care el se îndreaptă cu p r e c i z a s e m o m e n t u l di fu ză ri i sa le
ti ni sm ul ui d e î n c e p u t al p r o t o r o m â n i l o r și
al cr eş cu m â n d r i e ca li ta te a d e p o p o r
p d e se co le îș i va mă rt ur is i
într-o populaţie care tim
171
 PAVEL CHIHAIA

M . C a n t a c u z i n o ce re „s ă n
ne p u nie
e m
m
e s p r e st il ul r o m â n e s c , G .
neolatin, în articolul D t r ă cu lt ur a e u r o p e a n a , al că re i
m a i va la bi l în fa ra n o a s si în
de acord cu ceea ce este zeii poi
leagăn a fost Mediterana“. a mo șt en ir ii bi za nt in e
ci an Bl ag a ne ap ar e pr eo cu pa t de pr el ua re
în vreme ce Lu ro ce , G . M . C a n t a c u z i n o
iţ ii pr in in fl ue nţ el e go ti ce și ce le ba
si reînnoirea acestei trad ul clasic al culturii
temei
cu predilecție către lumea latină, către
se îndreaptă p ă t r u n d e r e a d m i r a ţ i a lu i
a sa , Ad ri an A n g h e l e s c u su bl in ia ză cu
românești. În prefaț ri bu ţi a „ ț ă r m u l u i st ân g“ ,
n o pe nt ru sp aţ iu l d o b r o g e a n , pe nt ru co nt
G.M. Cantacuzi de f o r m a r e a cu lt ur ii
ne a gr ea că , r o m a n ă și bi za nt in ă, la pr oc es ul
prin succesiu ci
autohtone. Ca nt ac uz in o în
ag a și al e lu i G. M.
Ne apar relevante opiniile lui Lucian Bl te i
ii ex te ri oa re mo ld ov en eș ti . Pr im ul su sț in e că „i de ea ac es
legă tu ră cu ge ne za pi ct ur
bi za nt in ă, po tr iv it că re ia bi se ri ca tr eb ui e să fi e
picturi [. .. ] vi ne di n co nc ep ţi a
en te “, ia r ce l de al do il ea ve de în ea o su bs ti tu ir e a
reve la ţi a un ei lu mi tr an sc ed
dr al el or , pr es up un ân d că in iț ia to ri i ac es -
marilor ansambluri gotice de pe fațadele cate
ic , „u n fe l de en ci cl op ed ie po pu la ră “.
tei picturi au urmărit un scop didact ca re a
i al că tu it de Ad ri an An gh el es cu —
Din numeroasele capitole ale volumulu
ti co le le , co nf er in țe le și st ud ii le ma re lu i ar hi -
adunat cu pilduitoare hărnicie notele, ar
te i po pu la re , „m ar el e. pa tr im on iu co mu n“ , sunt
tect şi poet —, cele închinate ar
au to ru lu i lo r de a de sp ri nd e tr ăs ăt ur il e
numeroase și vădesc în primul rând efortul
pu ne în lu mi nă . Ca și Lu ci an Bl ag a, el nu co ns id er ă
specifice naţionale și de a le
st e al e lu i Io n Mi nc u, Gr ig or e Ce rc he z sa u Pe tr e
izbutite experiențele sincreti
„e le me nt el e sc oa se di n ar ta tr ec ut ul ui și ad ap ta te ne vo il or
Antonescu, considerând că
de az i ne du c la un im pa s“ (T ra di ti on al is m și mo de rn is m) :
Pasionat admirator al art ei pop ula re şi al art ei vec hi, dar om al vre mii sal e şi,
rep tat e îns pre vii tor , G. M. Can tac uzi no con sid eră că „tr e-
prin urmare, cu privile înd
cutul, cu comoar a lui de rea liz ări şi bel șug ul lui de mot ive , ne apa re ast ăzi mai cur ând
ca un ele men t de con tro l al pos ibi lit ăți lor noa str e cre ato are , dec ât ca un cat alo g de
modele uşor de copiat“.
Cu toată temeinica sa cultură, cu experiența de „cunoscător“ acumulată în
frecve nte călă tori i și, mai cu sea mă, în prop riil e sale pro iec te și înfă ptui ri, G.M .
Cantac uzi no nu este atra s în mod deo seb it de isto ria arte i, dez int ere sân du- se de
evo luț ia unu i gen, de stab ilir ea uno r inte rfer enţe sau de reco nsti tuir i filo logi ce. Dac ă
ne gândim la monumentele de excelență, sau cele din secolul al XVI-lea, care vădesc
nașterea unui stil românesc, putem afirma că el nu a urmărit să reconstituie istoria
artei românești, ci şi-a propus să pună în lumină caracterele unei specificităţi. Cucerit
de dovezile istorice și arheologice ale lui V. Pârvan, care corespundeau meditaţiilor
sale din Italia, și de monumentele cercetate sau restaurate de el însuși în tară, G.M.
Cantacuzino se oprește cu precădere la epocile lui Ştefan cel Mare sau Brâncoveanu
deoarece îl consideră pe primul un iniţiator al unui clasicism popular, iar pe celălalt,
animat de idealuri renascentiste de ritmicitate și armonie, ambii fiind autentici
reprezentanţi ai ethosului românesc.
Stilul literar al lui G.M, Cantacuzino ne evocă liniștea şi calmul coloanelor
armonioase de la Mogoșoaia. Niciodată descrierile sale nu s-au limitat la considerații
îndepărtează mult de
științifice, ci au transfigural realitatea, încât „prozele“ sale se
modelele genului, Cititorul se oprește fermecat lângă un vers ca „Această singurătate
în care șoimii plutesc purtați de vânturi“ (Valea Oltului), Nimeni ca el în literatura
română nu a evocat tărâmurile în care trecutul îşi risipește miracolele lângă promisiu-
nea viguroasă a viitorului, pe fundalul aceluiaşi prezent schimbător: „Prea multe
prefaceri au luat bisericii orice caracter, Numai cadrul ferestrelor pare a fi din epoca

172
 s.a .
Căutări în orizontul timpului

originară. Lângă bucătăria car e mai păs tre ază cev a din sil uet a str uct uri i sal e pri me,
cu cărămizile ce au căpătat o pat ină ver zui e, car e con tra ste ază cu roș ul înc his al
duc ea pro bab il în gră din a mân ăst iri i, gră din ă car e
petelor de umezeală, o portiţă care
aci lor din ma ha la ua din pr ea jm ă [... ] Poe tic ă cur te, tra nsf or-
astăzi este cimitirul săr
mată în cimitir, își vor înt ind e pre ten ţii le pân ă la zid uri le mâ nd re și: coa pte de vea cur i
ale mănăstirii“ (Plumbuita).
G.M. Cantacuzi no: un neo bos it căl ăto r car e co nt em pl ă mar ile mi nu ni ale lum ii
de fru mus eţe ale pro pri ei sal e ţăr i. „Pr oze le“ sal e ne
şi poposește lângă însemnele
destăinuiesc tot atâtea momente bio gra fic e, sub til e dia log uri des pre des toi nic ia om e-
Ce ea ce arh ite ctu l adm iră și înț ele ge, poe tul tră ieş te și tra n-
nească.sau cu risipirea ei.
scrie pentru viitorime.

Theodora Voinescu:
RADU ZUGRAVUL

În introducerea mon ogr afi ei Ra du Zug rav ul, Th eo do ra Vo in es cu pre zin tă cad rul
social şi cultural în care apa re art ist ul, sec olu l al XVI II- lea , epo ca de tre cer i și tra ns-
formări de la o lume a evu lui me di u — în car e păt run ses eră cu gre u une le val ori
apusene — la lumea modernă; ope ra lui Ra du Zu gr av ul con sti tui e unu l din doc u-
mentele artist ice cel e mai imp ort ant e şi sem nif ica tiv e ale ace stu i pro ces de pr of un de
modificări, acestei deș tep tăr i cu con sec inț e atâ t de imp ort ant e pe toa te pla nur ile .
Autoarea pune în reli ef asc ens iun ea mic ii boi eri mi, a neg ust ori mii , meș teş uga ril or și
țărănimii, năzuin țel e şi înf ăpt uir ile lor arti stic e, afi rma rea asc ens iun ii lor pri n noi

această vreme continuă vechea tradiţie, deschizând drumuri noi pentru marea
inflorire de la sfârşitul veacului, preluând creator o serie de valori și propunând
propriile creaţii posterității lor artistice. Se insistă asupra caracterului popular, de
largă răsp ândi re, al aces tei arte de tran ziţi e, care nu apar ține uno r mar i pers onal ităț i,
“rămân ând nu mai puți n grăi toar e prin clim atul nece sar dezv oltă rii ulte rioa re a arte i
româneşti. Este vorba de un fenomen cultural dintre cele mai importante, de o pro-
fundă semnificaţie, pe care autoarea îl prezintă ca atare.
În capitolul Zugrav și iconar se reconstituie, din operele semnate și documente,
viața lui Radu Zugravul şi a familiei sale, precum și ambianța de breaslă în care şi-a
realizat oper a. Apo i sunt trec ute în revi stă și anal izat e, din pun ct de ved ere icon o-
grafic și artistic, ansamblurile pictate de Radu, biserica de la Gura Văii, biserica
Sfântul Nicolae Domnesc din Curtea de Argeş și biserica mânăstirii Brădetul şi, în
sfârșit, mai mult dedusă după caietul de modele, activitatea de iconar. Opera lui Radu
Zugravul este prezentată cu competență, autoarea distingând elementele tradiționale
de cele care aparțin epocii și zugravului însuși.
Un cap ito l imp ort ant este cel inti tula t Aut or al cai etu lui de mod ele , und e se
analizează această pre țio asă alcă tuir e, care con țin e cop ii dup ă fres ce med iev ale ,
gravuri mai vechi sau con tem por ane , în sfâr șit, des ene ori gin ale , inte rpre tări prop rii.
Theodora Voinescu subliniaz ă atât car act eru l doc ume nta r al cai etu lui în sin e — car e
reprezintă un cod ice al sis tem ulu i de refe rinț e plas tice al sec olu lui al XVI II- lea rom â-
nesc —, cât şi val oar ea arti stic ă a uno r des ene , mai cu sea mă din ult ima par te a
activităţii lui Radu Zugravul.
În sfârșit, în cap ito lul Omu l vre mii sal e, se sub lin iaz ă rol ul lui Rad u Zug rav ul în
epocă, înțeleger ea con tem por ani lor pen tru luc răr ile sale , pre cum și pos ter ita tea sa

173
 PAVEL CHIHAIA

artistică. Theodora Voinescu nu se limitează la consideraţii teoretice, ci arată, în

concluzi ile asup ra oper ei arti stul ui, con son anț a aces teia cu tend inţe le înno itoa re ale
secolului al XVIII-lea,
Monografia Radu Zugravul va putea fi cercetată cu folos nu numai de istoricii
de artă, ci şi de cei care se ocupă de evoluţia mentalităților, de istoricii culturii. Așa
cum este concepută și realizată, cu reconstituirea minuțioasă a vieţii şi operei artis-
tului, în cadrul larg al climatului epocii lui, lucrarea Theodorei Voinescu se impune
sa una dintre cele mai interesante lucrări despre arta secolului al XVIII-lea.

V. Vătășianu : i
ARTELE FIGURATIVE IN ROMANIA

În legătură cu capitolul „Arte figurative“ din Enciclopedia Italiană (1938-

1946), redactat cu mai multe decenii în urmă de către V. Vătășianu, interval în care
au intrat în atenţia cercetătorilor noi monumente și s-au aprofundat studiile despre
operele de artă medievală românești (V. Vătășianu însuși dând la iveală o serie de
scrieri în specialitate de un deosebit prestigiu științific), ne îngăduim să notăm unele
observaţii:
La pag. 34, în paragraful despre monumentele religioase bizantine de pe terito-
riul românesc, V.V. citează numai Bazilica din Tropaeum Traiani. Ar trebui adăugate
— pentru sublinierea prezenței culturii romane pe acest teritoriu — bazilicile și
numeroasele vestigii de monumente bizantine din Constanţa, apoi Martirium-ul din
Niculiţel, materialele găsite în săpăturile de la Păcuiul lui Soare etc.
În legătură cu „mileniul întunecat“, V.V. invocă doar bisericile de lemn, deduse
din reconstrucțiile mai recente, în Exclusivitate arta populară. Dacă ponderea ar cădea
pe podoabe (cercetările lui Răzvan Theodorescu), s-ar evidenția firul neîntrerupt al
unei arte culte, în paralel cu cel al artei populare. Importanța ceramicii bizantine. În
sfârşit, monumentele de la Garvăn, Niculiţel, complexul Nucu-Aluniș.
V.V. arată epocile mai însemnate, de la secolul al XIV-lea la secolul al XVI-lea,
apoi cele ale lui Matei Basarab și Brâncoveanu în Muntenia şi Vasile Lupu în
Moldova. Dar şi în intervalul secolelor XIV-XVI au fost epoci de stagnare (secolul
al XV-lea în Ţara Românească), după cum și perioadele ante și post brâncovenești au
cunoscut o înflorire deosebită. Pe de altă parte, nu ne pare indicat să se sublinieze
lipsa de continuitate a artei medievale românești, ci dimpotrivă, prin urmare, inse-
rarea unui paragraf care să pună în lumină atât continuitatea, cât și unitatea artei
românești din cele trei provincii (arta românească din Transilvania nu este
menţionată în nici un fel).
La pag. 35, este necesar ca la enumerarea bisericilor de lemn Grămeşti (1664),
Slăvuţa-Socoteni (1684), să se adauge biserica de cimitir Marița (1557).
V.Y, ilustrează influența romanică în Tara Românească prin fundaţiile originare
ale bisericii „Negru Vodă“ din Câmpulung-Muscel. Dar această „bazilică“ postulată
de V.V, nu a fost prezentată ca atare de cei care au efectuat săpăturile, Se menţionează
influența gotică în secolul al XIV-lea la palatul voievodal din Curtea de Argeş. Dar
profilele gotice găsite la săpături (este vorba numai de sculptură arhitecturală)
datează de la începutul secolului al XVI-lea,
Biserica Sânicoară și cele două bisericuțe din Turnu-Severin nu vădesc
„influența bizantină și bulgară“, ci bulgară de tradiţie bizantină (Tîrnovo), ca și Arge$
I (Răzvan Theodorescu),
Biserica Sfântul Nicolae Domnesc, din Curtea de Argeș, este legată tot de

174
 Căutări în orizontul timpului

influența „bulgară şi bizant ină . Un fap t imp ort ant şi sem nif ica tiv car e mer ită a fi pus
în lumină este că la biseri ca Sfâ ntu l Nic ola e se poa te con sta ta inf lue nţa biz ant ino -
I, Sân ico ară gi Tur nu- Sev eri n pot [i com -
macedoneană, în vreme ce bisericile Argeş
parate cu mo nu me nt el e bul gar e de tra diţ ie biz ant ină (Ră zva n The odo res cu) ,
Apariţia unui monume nt leg at de tip ul de şco ală mo ra vă (Co zia ) se exp lic ă de
a mo me nt ul ui , cee a ce ar put ea lăs a imp res ia că
către V.V. prin „orientarea artistică“
această opțiune nu a avu t nic i un cri ter iu. Pr es up un em că ace ast ă ori ent are Cor es-
spi rit ual e împ otr iva imp act ulu i oto man , înt r-u n
punde unci solidarități politice și
că rep rez ent au, în Bal can i, uni cel e obs ta-
moment în care Serbia și Tara Româneas
col e efe cti ve împ otr iva exp ans iun ii oto man e,
la Vo di ța est e co ns id er at ca de ri vâ nd di n şc oa la
Planul triabsidal al bisericii de
V- le a) . Au to ru l nu pr ec iz ea ză da că es te vo rb a
moravă (ultima treime a secolului al XI va di n
un ul di n ac es te mo nu me nt e nu pu te a de ri
de Vodița I sau Vodița II. Dar nici
az ă de la Vl ad is la v I, ia r Vo di ța II nu po at e fi
şcoala moravă, deoarece Vodița I date
datată încă (Vez i S. C. L. A. , 19 71 , nr. 2, to m 18 , p. 33 6- 33 7) ,
a I nu se ma i șt ie (V , Vă tă și an u, [s to ri a ar te i
Planul bisericii mânăstirii Tisman
re , di n ce le tre i bi se ri ci tr ia bs id al e, co ns i-
în țările române, p. 190-191). Prin urma ti ma se
(V od iț a, Ti sm an a și Co zi a) , do ar ul
derate de V.V. ca legate de școala moravă
vădeşte astfel. 15 18 , a fo st
mi tr op ol it an ă di n Tâ rg ov iș te (d is pă ru tă ), da ta tă de V. V.
Bise ri ca oe
Ma re (1 49 5- 15 08 ), pr id vo ru l fi in d ad ău ga t de Ne ag
construită de Ra du ce l
ia n Mo is es cu ). V. V. co ns id er ă că bi se ri ca mi tr op ol i-
Basarab, în tr e 15 18 -1 52 1, (C ri st
) și bi se ri ca pa la tu lu i di n Tâ rg ov iș te (1 58 3- 15 85 )
tană di n Tâ rg ov iș te (d is pă ru tă
ol it an (s to ri a ar te i me di ev al e în ță ri le ro mâ ne ).
deri vă di n ti pu l co ns ta nt in op
te se în sc ri e to t în pr el uă ri le sâ rb eș ti de ti p
Í Biserica pala tu lu i di n Tâ rg ov iș
u de zi d — pr im ul de ac es t fe l — du pă ce le at ho ni te ,
constantinop ol it an , pr id vo ru l să
au to ht on ă pe ca re o su rp ri nd em la pr id vo ru l de la
dar mergând pe fi li er a st il is ti că
di ev al e în ță ri le ro mâ ne ). V. V. co ns id er ă că bi se ri ca
olnița Bistriţei (I st or ia ar te i me
ii Ar ge ș se le ag ă de ti pu l sâ rb es c și ce l at ho ni t.
mânăstirii Dealu și ac ee a a mă nă st ir
az ă în ti po lo gi a au to ht on ă — di n pu nc t de ve de re
Dar cele două mo nu me nt e se in se re
a se vă de șt e bi za nt in -o ri en ta lă (E . Lă ză re sc u) .
al planului și struct ur ii —, ia r de co ra ți
ar at ă că „r ep re zi nt ă un pu nc t cu lm in an t al
Despre biserica mâ nă st ir ii Ar ge ș se
că “ ce ea ce , în re al it at e, O go le şt e de
“activităţii arhitectur al e în Ța ra Ro mâ ne as
i Ne ag oe s- ar cu ve ni ad ău ga te — al ăt ur i de
de bi se ri ca lu
“conţinut. La filiaţia generată Co tr oc en i — bi se ri ci le Ra du
ă di n Bu cu re șt i și ac ee a a mâ nă st ir ii
biserica mitropolitan
Vodă (București) și Cozia. ă ca fi in d in fl ue nț at ă de bi se -
di n Ia și nu po at e fi co ns id er at
Biserica Trei Ierarhi nt ru de co ra ți a sa ). L a
(c el mu lt , ul ti ma in vo ca tă an al og ic pe
ricile mânăstirii Argeș ci le A r o n e a n u și Ce tă ţu ia .
M o l d o v a tr eb ui e ad ău ga te bi se ri
influența munteană în s în M u n t e n i a ce rt e ca ra ct er e
co le le X V I și X V I I au pă tr un
V.V, arată că în se pr of il el e go ti ci za nt e de la
se vă de sc în zv el te țe a bi se ri ci lo r și în
mold o v e n e ș t i , ca re e su nt m u n t e n e ș t i
nu es te zv el tă , ci di mp ot ri vă , pr op or ți il
fe re st re , D a r bi se ri ca St el ea a ex is ta t
mâ ne ). Sc ul pt ur a ar hi te ct ur al ă go ti că
(Istor ia ar te i m e d i e v a l e în ță ri le ro
se in st au re az ă în T a r a R o m â n e a s c ă ) .
( d u p ă ca re ea
înaintea bisericii Stelea aț ii d u p ă m o d e l e l e g o t i c e ( S f â n t a V i n e r i
t a t ă m e x i s t e n ț a a d o u ă ti pu ri : im it
î Cons s a u t r a n s p u n e r i d e e l e m e n t e d e l a
V a l e a — M u s c e l , L e r e ş t i — M u s c e l )
— Târgov i ş t e , C â m p u l u n g , C r e ţ u l e s c u
te le o r t o d o x e ( S f â n t u l G h e o r g h e —
“monumentele g o t i c e l a al it al ie ne , es te
p o l i t a n , a m a l g a m a t c u e l e m e n t e
Târgoviș t e ) . B a r o c u l c o n s t a n t i n o ) . D a r
— fa
( H u r e z i , V ă c ă r e ș t i , S t a v r o p o l e o s
o se ri e d e p a l a t e ș i bi se ri ci
ilustrat de V . V , c u t e v e n i t e d i r e c t d i n
n u m e n t e l e a m i n t i t e prezintă și omamen
“sculptura de la mo
175
 PAVEL CHIHAIA

Transilvania (care pot fi găsite și în broderie, orfevrărie, etc.). Pentru epoca aceasta
ar trebui evocată importanța gravurilor (Theodora Voinescu).
Pictura bisericii Sfântul Nicolae Domnesc, din Curtea de Argeș, este considerată
ca prezentând trăsături de școală macedo-cretană. În consensul literaturii de speciali-
tate (V. Lazarev), M. Musicescu o consideră ca fiind de şcoală paleologă. Frescele de
la biserica mânăstirii Argeş, biserica bolniţei Cozia şi biserica mânăstirii Snagov, nu
se pot integra global în tradiția şcolii italo-cretane (Carmen Laura Dumitrescu).
Pag. 38 — Arte minore.
Uşile bisericii mânăstirii Cotmeana nu sunt lucrate în 1389, ci în 1512-1521.
Uşile provenite de la mânăstirea Snagov nu datează din 1517, ci din 1453. Sculptura
este considerată de influență „bizantină și orientală“. Am propune „bizantină și
ytt
traditional românească“.
PARTEA A TREIA
Itinerare artistice
 Capitolul I

PRIMA SCRISOARE DIN ATENA

Mi s-a spus că nu poti vizita Atena în luna august din cauza căldurii. Este o
exagerare. Ca şi în Italia sau Spania, există doar un interval, după amiaza, când
majoritatea magazinelor şi unele instituții rămân închise. Ca și la Roma sau la
Madrid, viața străzii reîncepe către ora 19 și se continuă târziu în noapte. Spre deose-
bire de ceea ce se întâ mplă în alte oraș e euro pene , „via ța de noap te“ poat e fi dusă de
amatori fără riscuri, în Atena actele de brigandaj, consumul de droguri și terorismul
fiind dest ul de rare. Amab ilit atea exce pțio nală a locu itor ilor insp iră un sent imen t de
sigu ranț ă celo r ce se pier d în stră duțe le labi rint ice din cart iere le Plac a sau
Monastiraki.
Cu toa te mor avu ril e blâ nde , fav ora bil e tur ișt ilo r, ame ric ani i se înt âln esc des tul
de rar în sezonul acesta la Ate na — din cau za Cer nob ilu lui , bin eîn țel es (mă lăm ure ște
lom spe cta cul os, ign orâ nd ben zil e de cir cul ați e),
şoferul, care mă poartă într-un sla
lei pre zin tă măs uri de sec uri tat e ant ite ror ist e ins ufi -
dar şi pentru că aeroportul capita
te, adm ir dou ă spl end ide con str ucț ii de pe bul e-
ciente. În absenţa turiștilor din Sta
ton și clă dir ea amb asa dei SU A, pro iec -
vardul principal Vassilissis Sofias: hotelul Hil
Wal ter Gro piu s. Ori cum , Ate na mod ern ă
tată de faimosul inițiator al Bauhaus-ului,
rtu l sau ven ind cu maş ina pri ntr -un a din
te întâmpină în primul rând, părăsind aeropo elu l
ca niș te sol zi uri ași pe aco per ișu ri — la niv
arterele nordice, cu anfilada de reclame mel e
din car e nu lip ses c, bin eîn ţel es, fir
antenelor de televiziune —, competiţie
AN AM “, apa rit ii ciu dat e pe cer ul lui Hom er.
„SONY“, „BMW“ sau „P a că
ca re ci rc ul a pe câ nd mă af la m în Ro mâ ni a, pr et in de
O pr ej ud ec at ă cu re nt ă,
ut in de ni , pe co nt in en t și în in su le — un de am aj un s
„Grecia es te o ța ră să ra că “. Pr et
va ri aţ ie şi ab un de nț ă de al im en te și mă rf ur i cu re nt e,
mai târziu —, am co ns ta ta t o ma re
ri a lu ci e di n Ro mâ ni a de as tă zi .
contrastând spectaculos cu mize am ic , gr ec de or ig in e,
s în Gr ec ia , în 19 50 “, îm i sp un e un ve ch i
„Când am ajun a cu j u m ă t a t e de se co l în
re pa tr ie ze , „m i s- a pă ru t că ac ea st ă ța ră er
- care a reușit să se te va lu ni , po t af ir ma că
D u p ă ce a m re vă zu t Bu cu re șt iu 1 ac um câ
urma României .
România a ră ma s cu un se co l în u r m ă ! “
re gă si , d u p ă u n in te rv al d e u n d e c e n i u
u sa ti sf ac ți a d e a
Îmi este greu să descri m e n i e i ca re p u t e a ñ în tâ ln it ă
—, O a n u m i t ă d i m e n s i u n e a o
petrecut în vestul Europei ie ca reo m me ă
n l e a g ă la fe l d e
tr eb ui t să o pă ră se sc ,
si la locuitorii ţării pe care a în A t e n a , o m u l d e p e s t r a d ă e s t e
ca ș i vo rb ir ea , d e ac ea st ă ța ră . Ai ci ,
putern ic , d e a te m ă s u r a di n c a p p â n ă
să te aj ut e în or ic e î m p r e j u r a r e , în ai nt e
cu m p ă n i t , în cl in at e v i z i u n e a u n o r n a v i g a -
i e x p e r i e n ț e m u l t i s e c u l a r e se l e a g ă d
în pi ci oa re . Tr ad iţ ia u n e so ld aț ii r o m a n i
va tr ă, sp re pa tr uz ec i d e an i —, că Ș I
tori de p e to t g l o b u l ce se în to rc la s c î n t â m -
i to ți v o r b e s c e n g l e z e ş t e şi p o v e s t e
n c e a p ă o vi aț ă n o u ă , p e us ca t. M a a
— să își î n u r m ă , gr ec ii — t o t d e a u n a b u c u r o ș i d e
e r i c a ș i Au st ra li a. C u ac es te a di
plări din Am C e i di n g e n e r a ţ i a m e a v o r b e s c şi tr an țu ze șt e
su le — au le gă tu ri m a i ve ch i.
fi trăit în in at e di n C o n s t a n t i n o p o l , î n u r m ă c o n f l i c -
m a i cu s e a m ă p e r s o a n e re fu gi în
si am întâlnit in cţ ie , C a u t o ex pl ic aţ ie , şi g â n d e s c c ă
n 1 9 7 4 , d e o al ea să di st
tului cipriot di t d o a r c â t e v a m i i d i n s u t e l e d e m i i d e g r e c i )
u n d e a u r ă m a s î n p r e z e n
Constantinopol ( n d e c l i n , c a î n V i e n a h a b s b u r g i c ă . P e d e a l t ă
i m p e r i a l ă , f i e e a ș i î
a existat o tradiţie c o l e g i i l e c a t o l i c e f r a n ț u z e ş t i , a l e s e c e n t r e d e
l i a u f r e c v e n t a t
parte, acești intelectua
179
 PAVEL CHIHAIA
is

cultură și bună educaţie. Vechi sentiment

e lăudabile omenești, cum este, de pildă,
recunoştinţa = floare rar întâlnită în Occi
dent —, joacă un rol important și am răma
multă vreme impresionat în faţa monumentulu s
i închinat lui Byron, mort pentru liber-
tatea Greciei, care se înalță lângă poarta î
mpăratului Adrian, de lângă Olympion,
amintindu-mi şi de casa acestui poet englez de
lângă Piaţa Spaniei din Roma, de
Viața-i strălucită și de sfârșitu-i tragic.
De la acest monument și impresionantele coloan
e corintice ale templului închi-
nat lui Zeus de către împăratul filozof, drumul înspre
Acropole este înveșmântat, de
o parte și alta a străzii, de invariabilul kitsch al marilor capo
dopere, multiplicarea lor
la infinit într-un negativ al calității și al valorii, invenţ
ie oarecum educativă, dar
antiar
tistică, a secolului nostru. Dincolo de edificiile modern
e, de antene şi reclame,
Atena pare dominată de cetatea păgână a Parthenonului de
pe Acropole, și de capela
creștină închinată Sfântului Gheorghe de pe Lycabet, așa cum
la Roma, castelul San
Angelo, al împăratului Adrian, își păstrează încă zidurile în fața Bi
sericii eterne a
Sfântului Petru.
Am avut prilejul de a străbate Atena cu Dumitru Năstase, fostul meu coleg
din
secția medievală a Institutului de Istoria Artei din București, „rămas“ (cum se
zice),
cu 16 ani în urmă, în patria lui Pericle. Îmi pare interesant să amintesc — în legătură
cu exodul din România — că din cei zece membri ai secției medievale, jumătate ne
aflăm pe meridiane diferite, făcând cunoscute frumuseţile artei românești, dar și
modul barbar în care sunt tratate vechile monumente.
Cu Dumitru Năstase am vizitat, pentru început, cartierele Atenei din secolul al
XIX-lea. Spre deosebire de București, în Atena există doar trei sau patru edificii
civile anterioare independenței Greciei (căpătată între anii 1821-1829). Cele consi-
derate „vechi“, adică din secolul al XIX-lea, au fost, în general, înlăturate — ca
pretutindeni — pentru înălțarea blocurilor moderne, și acum se încearcă să se salveze
ceea ce a rămas, fie printr-o restaurare temeinică, fie prin conservarea fatadei sau a
structurii primului nivel. Spre deosebire de nefericitele iniţiative din Bucureşti, unde
cartiere întregi au căzut pradă unor proiecte necugetate și infatuate!
Am vizitat, nu departe de Sintagma — centrul Atenei —, case cu fațada primelor
niveluri din secolul al XIX-lea și cu structură contemporană în interior, mult mai
înaltă, ca de pildă pe strada Atîncidis, Înainte de a ajunge pe culmea Acropolei, am
străbătut cartierul Placa, Dar despre acest pitoresc și atrăgător cartier al Atenei, în
scrisoarea următoare,

August, 1986

Pe
DE
RO
 Capitolul II
A DOUA SCRISOARE DIN ATENA

Înainte de a ajunge la Parthenon și la meditaţiile î i i

etemă a coloanelor dorice şi a dialogurilor lui por i ie ŢI
toare a cartierului Placa, ca un preludiu necesar esenței înălțimilor. Cartierul Placa are
două aspecte: unul din timpul zilei, când pe străduțele în pantă, pe terasele legate
între ele cu trepte largi și în micile pieţe cu fântâni nu întâlneşti decât o bătrână sau
o motocicletă cu ataş, descărcând containere cu alimente, și un aspect nocturn, când
la semnalul unui magician nevăzut se aprind lampioane numeroase, vitrinele îşi des-
făşoară piesele de ceramică şi bijuteriile, grătarele sunt cuprinse de flăcări. Un şuvoi
de localnici şi de turişti se revarsă din cartierele Sintagma, Monastiraki, Kolonaki sau
Omonia către acest labirint înveşmântat de frunzișul misterios și de susurul pinilor,
de unde întrevezi cununa pururi luminată a Parthenonului.
După ce au rătăcit, cumpărând mici statuete sau bijuterii — imitate după cele din
epoca arhaică, cărora încearcă să le facă o concurenţă neizbutită tinerii punk, ce-si
resfiră jalnicele tinichele —, după ce au urcat şi coborât străduţele în pantă (care mi-au
reamitit încântătorul cartier care se desfășura deasupra plăjii Modern din Constanţa
copilăriei mele), vizitatorii se opresc într-una din numeroasele taverne, pe terasele
acoperite de viță sălbatecă. Pentru neinițiați, precizăm că spre deosebire de restau-
rante, în taverne se servesc numai bucate autohtone şi la prețuri modeste. Într-un colt
al terasei, trei sau patru muzicanți cântă din buzuki (un fel de mandoline), și apar,
după un timp, doi sau trei profesioniști dansând sirtaki și antrenând pe vizitatori în
competiție.
Condus de fostul me u col eg Du mi tr u Năs tas e, am viz ita t cât eva din bis eri cil e
bij ute rii pri ntr e edi fic iil e mo de rn e ale car tie rul ui `
bizantine, ascunse ca prețioase
Placa. Lângă actuala Mit rop oli e de mar i dim ens iun i — Pat ria rhi a, cen tru l ort odo xie i,
ol — gă si m Mit rop oli a mic ă, dat ând din
se află, după cum se ştie, la Constantinop
bas ore lie fur i cu sub iec te cre ști ne sim bol ice :
secolul al XII-lea, prezentând admirabile ugu ri
lei , de o par te și de alt a a une i cru ci, gri fon i lân gă str
la lin tel ul pur tal ulu i
vie ții ete rne . O cru ce cu dou ă br aţ e tra ns-
eubaristici, păuni adăpându-se la izvorul
fam ili ei Vil leh ard oui n, ne ami nte şte de stă pân ire a cru cia tă
ver sal e, ev oc ân d bla zon ul
m bis eri cil e Cap nic are ia și Sfâ ntu l Nic ola e Ra ng ha te
a Atenei, Mai dep art e viz ită
esu rat ă rec ent de ada osu ril e mod ern e, lăs ând să se vad ă adm ira bil ul jo c al
(de spr t
din par ame nt) , am be le de pla n cru ce gre acă îns cri să, ca și c a
cărămi zil or e e
Sfântul Nic ola e Do mn es c din Cur tea de Arg eş, car e dep ăşe şte în mă ri me — pe
ăre scu = toa te edi fic iil e cu ace st pla n di n lum ea
tat colegul meu, reg retatul Emi l Lăz
ortodoxă, a v u t r e v e l a ţ i a — p e c a r e a m m a i
A c r o p o l e z i u a u r m ă t o a r e ș i a m
Am suit spre e i a s p i n i t a l u i p e n e n e . T i r y
î n v i a ț ă , î n f a ţ a C o l o a n
trăit-o o singură dată u ţ ă , nă de jd ea u n e i n E N E 5
Jiu — elanului spi
i i sp
r ir
i tit
u ul
l uui
i c ă t r e e x i s t e n ț a a b s s
o ollu i m â n t u l u i ş i a d i m i l
pr iv i t u r u l fEe r
N e s t r u i t a l p ă i A
unde poț ii c u p r ij n d e - d iin
n tr
t r-o
- o p r i v i r e c o n A A ă c u t n e c e s a r e u c r ă r i
i t e n a a f l i c e , i a r f aimoasele
HE EN i n i
ar e, poluarea aerului din H e l e m e t a
cerului. Din nefericir f l ă p r i n s î n t r e s c h e l e m e t a u c e , a i m i
pentru Parth e n o n , c a r e s e a
ie
n c i p ă s t r a t e ) a u f o s t e x p u s e î n m i c ul muzeu alăturat,
Er a f i nE r e c h t e i o n ( c e l e c i
s i t u c u c o p i i d e piatră.
fiind înlocuite in
181
 PAVEL CHIHAIA

Desigur, Muzeul Naţion al est e o com ple tar e a Acr opo lei , deş i cup rin de înt rea -
ga artă a Greciei antice. Sal a ant ich ită țil or mic eni ene ne par e cea mai fre cve nta tă, și
ibu ită de Hei nri ch Sc hl ie ma nn lui Ag am em no n, se află
înaintea măștii de aur, atr
adunat în permanen ţă un mar e gru p de viz ita tor i. M- au imp res ion at înd eos ebi câț iva
ghi dur i, not ând u-ș i imp res iil e, și m- am înt re-
japonezi care consultau cu seriozitate
ste po do ab e ale cul tur ii eur ope ne şi dac ă exi stă
bat cum se oglindesc în spiritul lor ace
un consens al valorii art ist ice , aşa cu m l-a con cep ut An dr é Mal rau x.
es ă de ma re pre sti giu , ca „P os ei do n de la ca pu l
În sălile următoare, câte o pi
căl are “, din ace laș i loc , „T ân ăr ul din An ti ky te ra “,
Artemision“, „Calul şi copilul
di sp us e în mij loc , do mi nâ nd cel ela lte rea liz ări pri n
„Poseidon din Melos“, sunt
noblețea gestului, prin cur aju l int erp ret ări i, pr in de să vâ rş ir ea me șt eș ug ul ui .
Ne-au reținut, de asemen ea, în leg ătu ră cu une le mai vec hi pre ocu păr i ale noa s-
tre, stele funerare de o fru moa să con cep ție , în car e def unc tul își ia ră ma s bun de la
cei dragi, rămaşi în lumea văz ută ; nu cu pan ică , ci cu un chi p lin ișt it, de o adm ira bil ă
seninătate, unii şi alții. Sculptura a dis păr ut ca gen în ult ime le sec ole ale ant ich ită ţii
şi primele vea cur i ale evu lui me di u tim pur iu, apo i a rea păr ut tri umf ăto are pe faț ade le
bisericilor din Autun și Moi ssa c, în sud ul Fra nțe i, de dat a ace ast a co ns em nâ nd nu
despărțirea cel or mor ţi de cei vii , ci, un pas mai dep art e, înt âln ire a mor ţil or cu
Judecătorul Suprem.
Îmi ami nte sc că, mul tă vre me în urm ă, dia log ând cu poe tul Ste re Pop esc u,
rezemați de parapetul dig ulu i de pia tră din Con sta nţa , mi- a măr tur isi t că ar vre a să
treacă din viaţ ă în ceal altă real itat e, stră ină de ceea ce cun oaș tem și ceea ce iub im,
într-o insulă din Grecia, văzută — după cum ne îngăduia regimul — doar într-o biată
ilustrată, şi unde a desc oper it, la mar gin ea uno r ruin e risi pite prin tre stân ci, trep te de
marmoră adâ nci ndu -se în apa alba stră atât de fire sc, încâ t ceal altă lum e păr ea să con-
tinue senină tat ea cal mă a spaţ iilo r de azur . O trec ere fără spa ime și dur ere a ago nic ă
a desprinderii, în legăna rea uno r ritm uri de mar mur ă albă , suc ced ând u-s e cu lesp ezil e
străluci tor de șlef uite cătr e ulti mele înțe lesu ri, pe care , în viaţ ă fiin d, spu nea Ster e
Popescu, nu i le putea împărtăși decât muzica.

August, 1986
 Capitolul III

PRIMA SCRISOARE DIN NISA

Nisa nu este numai un oraș modern, al vilegiaturii estivale, cazinourilor. şi

barurilor de noapte. Al șas ele a cent ru urb an din Fra nța ca măr ime , așe zat de- a lun gul
unui golf veşnic înso rit, prot ejat din spr e con tin ent de un lanț de coli ne, Nis a
păstrează încă din vechim e așez ări reli gioa se ale căro r legă turi cu rest ul lumi i, pri n
Mediterana, apar consemnate în plia nte și enci clop edii . Ne par e inte resa nt să sem -
nalăm că fluviile de oam eni din toat e colț uril e păm ânt ulu i care trec pri n Nis a întâ l-
nesc aici două expoziţi i cu cara cter ecu men ic, vor bin du- le des pre Vec hiu l și Nou l
Testament.
Ambele sunt situate pe col ina Cim iez , din est ul ora șul ui, dea sup ra por tul ui.
Ambele își propun să-i înc red inț eze pe viz ita tor i de tem eiu l mor al și fru mus ețe a
tradițiilor religioase ale umanității.
Nu se putea înveci nar e ma i pot riv ită dec ât cea a exp ozi ţie i Mu ze ul ui Na ţi on al
al l cu exp ozi ţia des pre tre cut ul ora șul ui fra nci sca n,
al Mesajului Biblic Marc Chag
din mânăstirea închinată Sfi nte i Cru ci, de pe înă lți mea Ci mi ez , înc onj ura te de
chiparoși și palmie ri, pri vin d căt re por tul car e lea gă Ni sa de țăr i înd epă rta te.
Inaugurat în 1974, în prezența lui An dr é Ma lr au x, pe atu nci mi ni st ru al cul tur ii,
Ch ag al l, Mu ze ul Na ţi on al al Me sa ju lu i Bib lic se
admirator și prieten al lui Marc
de rn ă, fun cţi ona lă, co nc ep ut ă pe nt ru a pu ne în va lo ar e
prezintă ca o construcție mo
cele șaptesprezece panouri cu sub iec te bib lic e, un mo za ic , scu lpt uri și vit rou ri ale lui
cer tel e, exp ozi ţii le și co nf er in țe le cu car act er ecu -
Marc Chagall și a adăposti con
menic, după dorinţa fondatorului.
Ma rc Ch ag al l po at e fi cu no sc ut în că de la in tr ar ea
Acest temei testamentar al lui
ma i ma re iz vo r de po ez ie di n toa te ti mp ur il e“ ,
în muzeu: „Biblia îmi pare a fi cel
ec ou ri le în vi aț ă și art ă. Am vr ut să las ta bl ou ri le
scria Chagall. „De aceea îi caut
de pa rt e — pe nt ru ca oa me ni i să în ce rc e să
mele în această casă — a notat el mai
oa re ca re rel igi ozi tat e, un se ns al vie ții . To ţi , or ic ar e ar Ñ
găsească o oarecare pace, o
ca în ace st loc să se ex pu nă op er e de art ă şi
religia lor, vor putea veni aici. Doresc
tut uro r po po ar el or , să fie as cu lt at ă mu zi ca lor şi
documente de înaltă spiritualitate ale
poezia pornită din inimă“,
t de co nc er te , co nf er in țe şi ex po zi ţi i — du pă
În fiecare an există un program boga
ca re pr iv es c în de os eb i nă zu in țe le sp ir it ua le
dorinţa lui Marc Chagall —, cu subiecte „C ul tu l
r. As tf el , cu no sc ut ul is to ri c de ar tă An dr é Ch as te l a vo rb it de sp re
al e oa me ni lo
mi nu ni lo r în se co le le XV șI XV II “, pr of es or ul Th ie rr y Ga ud in
săra ci lo r și al Cu rţ ii
de rn ă“ , pr of es oa ra Ev el yn e An dr sa ni , de la So rb on a
despre „Mit și te hn ol og ia mo
a sa cr ă a lu i Do me ni co Sc ar la tt i“ , ia r pr of es or ul Gi lb er t Ho tt oi s,
VIII , de sp re „M uz ic
de sp re „P ut er il e şt ii nţ ei şi ev ol uţ ia co nș ti in țe i et ic e. “
de la Un iv er si ta te a Br ux el le s,
or di nu lu i Sf ân tu lu i Fr an ci sc , di n mânăstirea
Expoziţia închinată înfăptuirilor ct er ec u-
na Ci mi ez di n Ni sa , ex po zi ţi e de as em en ea cu ca ra
Sfintei Cr uc i de pe co li
fe ri te cr ed in ţe ca re tr ec pr in Ni sa , ne in te re sa în mo d
menic, desc hi să că lă to ri lo r de di
re da ct at o se ri e de co me nt ar ii pe nt ru po st ul de ra di o
deosebit, deoarece , re ce nt , am
no gr af ie i de sp re Sf ân tu l Fr an ci sc a lu i Ju li en Gr ee n.
Europa Liberă pe ma rg in ea mo
re a or ga ni za t ex po zi ţi a, a av ut am ab il it at ea s ă
Profesorul Roland Ma rg hi er i, ca
iţ ie o se ri e de ma te ri al e di n ar hi va mâ nă st ir ii ,
ne însoţească, punâ n d u - n e la di sp oz
re a m că ut at , în pr im ul râ nd — mâ nă st ir ea
manuscrise și tipărituri , pr in tr e ca

183
 PAVEL CHIHAIA

aparținând observanţilor, ordin care a avut așezări în Țările Române, lăsând mărturii
extrem de importante din secolele al XVI și al XVII — referiri la ţara noastră.
Așezarea religioasă de pe colina Cimiez este foarte veche, și înfăptuirile ei —
demne de a fi cunoscute. Încă din anul 430 a fost stabilit aici un episcopat, în cetatea
construită de romani. În secolul al IX-lea, călugării benedictini au înălțat capela
închinată Sfintei Maria, apoi, în 1450, o biserică cu o singură navă și bolti gotice. Un
secol mai târziu, biserica a fost preluată de ordinul franciscan al observanţilor, care a
edificat mânăstirea din jurul bisericii. Așezarea a rămas un loc de rugăciune, de
studiu și de formaţie, de aici plecând un mare număr de misionari înspre America de
Sud, Egiptul de Nord și Balcani. Din 1849, ea devine și un centru de susținere a
tezelor de teologie și filosofie.
Condus de profesorul Roland Marghieri, am vizitat expoziţia închinată ordinului,
obiectivul inițial pentru care suisem drumul străjuit de chiparoși care duce la mână-
stire. La intrare, expoziția se deschide cu portretul Sfântului Francisc, zugrăvit în
1223, reproducere din biserica din Subiaco. În primele două încăperi găsim desene
și documente legate de așezarea ordinului la Nisa. În a treia, s-a reconstituit o celulă
a mânăstirii, din secolul al XVII-lea. Rămânem cu ochii pe o rasă neagră, cu gluga
spălăcită de soare și ploi, și o biată cingătoare, amintindu-ne că, după dispoziţiile
ordinului, acesta era singurul avut al unui călugar franciscan. A opta încăpere ne-a
atras, de asemenea, în mod deosebit atenţia, deoarece aici apar documente aparținând
unor comunități ale ordinului angajate „într-o alianță de schimburi fraterne“ cu ca-
racter ecumenic. Una dintre ele se află la Cassine, aproape de Alençon, şi celelalte
două la Carawley Down și Shepherds Law,în sudul și nordul Angliei.
În aceeași cameră sunt expuse marile figuri franciscane și am fost impresionați
să găsim, alături de portretele Sfântului Bonaventura, al Sfântului Anton de Padua și
al Sfântului Benoît Africanul, chipul lui Maximilian Kolbe, care — trimis de Gestapo
în lagărul de exterminare de la Auschwitz — a luat locul unui condamnat la moarte,
ascultând de îndemnul unei lumini interioare izvorât din învățătura lui Iisus.

August, 1984
 Capitolul IV

A DOUA SCRISOARE DIN NISA

3 Nu îmi amintesc prea bine când l-am întâlnit în Nisa pe domnul Antoine. Cred
că pe plajă, fără îndoială în apropierea mării, deoarece o parte din chip îi era lumi-
nată de acel soare îndepărtat şi prietenos de la Golful Îngerilor. Înfăţisarea unui om
de 82 de ani, cu riduri adânci înălțându-i pometii obrajilor, cu pielea ca de pergament.
M-a izbit vioiciunea ochilor lui, în care am citit un spirit lucid și interesat de ceea ce
se petrece în jur, dar și cu o decență care a dispărut o dată cu viziunea unei generaţii.
Ne-am cunoscut întâmplător şi am comentat evenimentul zilei, interviul lui
Harlem Desir€ la TV. Am aflat, spre plăcuta mea surprindere, că domnul Antoine
fusese administrator general pe Coasta de Fildeş timp de patru decenii. Cum sunt un
mare admirator al lui Conrad şi Hemingway, l-am rugat pe interlocutorul meu să îmi
vorbească despre țara îndepărtată pe care o cunoscuse atât de bine.
Domnul Antoine îşi desfăşura povestirile într-un ritm lent, nu atât din cauza
vârstei, cât din efor tul de a folo si o fra nce ză cât mai alea să. Vor bea ca și cum ar fi
scris, cu mare ele gan ţă şi lim pez ime . Subl inia , de câte ori ave a ocaz ia, aspe ctel e
lăudabile şi cele negative ale acti vită ții eur ope nil or în Afri ca. Omo gen iza rea cul-
turilor pentru obținerea une i sin gur e spec ii ceru te pe piaț a mon dia lă — cum a fost
o foa met e îng roz ito are în tim pul ult imu lui răzb oi, cân d
cafeaua, de pildă — a dus la
tran spor tat pe măr i şi nici folo sit ca hra nă ziln ică.
acest aur vegetal nu a mai putut fi
a nem ulț umi t că acti vita tea și sacr ific iile mis ion a-
Totodată, domnul Antoine se arăt
e, îmb ună tăț ire a cond iţii lor de viaţ ă şi ema n-
rilor, cărora li se datorează, în mare part
ciparea africanilor, sunt trec ute sub tăce re, ign ora te sau chia r disp rețu ite.
i, su bi ec te le „t ab u“ pe nt ru me di il e de in fo r-
Am enumerat obsesiile noii generaţi
vi li za te . Da că co mu ni sm ul va di sp ăr ea pr in
mare și perspectivele tulburi ale lumii ci
e sa u de co lo ra re . Da că lu me a ve st ic ă ar e re gr et e, sa u mă ca r
pr ăb uș ir e, co nt ra ct ar
ta te di n Eu ro pa im pe ri ul ui so vi et ic . Da că ma rx is mu l es te
remu șc ăr i, că a of er it ju mă
o fi lo so fi e, o re li gi e sa u o mo dă .
de sc op er it că ap ar ta me nt ul do mn ul ui
Dând urmare unei amabile invitaţii, am pi es e de
de Fa br on , es te un mi c mu ze u, cu mu lt e st at ue te şi
Antoine, de pe Av en ue
lu cr at e pe nt ru a fi vâ nd ut e, ci fo ar te ve ch i şi au te n-
mobilier af ri ca ne , da r nu di n ce le
an os , av ân d sc ul pt at e fi gu ri to te mi ce , cr oc od il i,
tice. Printre alte le , do uă uș i de ab
al e un ui pa ra di s te re st ru , un de om ul nu fa ce
păsări ibis, maimuțe. Mi -a u pă ru t po rț i
di n ju r de câ t pe nt ru a le gâ nd i ca av ân d pu te ri
distincţia între el și fi in țe le în su fl eţ it e
le . £
de pă și nd or iz on tu l pe rc ep ți ei sa n o s c ă -
e x p e r i e n ț ă d e vi aț ă at ât d e b o g a t ă , fi n c u
Eram sigur că un intele ct ua l cu o
p r e c i a z ă c u m se c u v i n e ar ta m o d e r n ă . A m
al ar te i af ri ca ne ș i al s i m b o l u r i l o r ei , a
tor é M a l r a u x a f i r m ă că n u es te u n
m p r e u n ă F u n d a ţ i a M a e g h t , d e s p r e ca re A n d r
vi zi ta t î s u p r a natural u l “ , V e d e a m p e n t r u
e ca re ne d e p ă ș e ș t e , n u m i t ă c â n d v a
muzeu, ci „O l u m u l fi re sc al A p f M p n d i i l o e
r o p u n â n d u - ş i să u r m e z e c o n s e n s
întâia oară o p e r a m o d e r n ă p >
î n t r - a d e v ă r , în r i d e r a i a i a
p u s e în ca dr ul ca re le c o n v e n e a
naturii, dis Jose L u i s Se rt , di sc ip ol a u l
cu v e g e t a ț i e să lb at ic ă, u n d e ar hi te ct ul
plat ou ri nu co nt ra zi ce , ci se în tr âț eş
în ăl ța t o cl ăd ir e fu nc ţi on al ă, un m u z e u ca re
Cor b u s i e r , a
isajul. a r f i a f l a t î n t r - u n s p a ț i u î n c h i s ,
ă co lo ra tă al lu i Miró s -
a P Dacă “otu n d u l d e c e r a m i c
185
 PAVEL CHIHAIA

el nu ar mai fi juc at rolu l de cen tru , adu nân d toat e ene rgi ile spir itua le din jur, ca și
sanctuarul dacic de la Sarmizegetusa.
Sculpturile de metal ale lui Calder, ignorând principiile de stabilitate și rigidi-
tate ale genului, câştigă nemăsurat înscrise pe verdele crud al peluzelor. Ele par să
material izez e sche mele din peşt eri ale unei lumi prei stor ice, cont urur ile ei fasc inan te
şi instabile.
` Oamenii lui Gia com ett i, irea li, cu ges tur i dec isi ve, tra ver sea ză o cur te spa țio asă ,
ca un univer s stră in şi vid at de înțe les, pie rzâ ndu -se pri ntr e alți vizi tato ri, indi fere nți
unii faţă de alții, ciocni ndu -se orb eșt e de înal tele vitr ouri , de par ava ne și zidu ri, într -o
forfotă fără rost, de-a lungul peisajului nemărginit și imobil.
Sala de expoziţii a naturii dep ășe ște zid uri le pri mit oar e ale Fun daţ iei Ma eg ht , se
întinde dincolo de Nisa, de Gol ful Îng eri lor , de Med ite ran ă, de Sah ara .
a în och ii do mn ul ui An to in e, câ nd ne -a m des păr țit cu o sim -
Am citit toate aceste
plă strângere de mână.
August, 1984
 Capitolul V

A TREIA SCRISOARE DIN NISA

st Cineva spunea că pe Champs Elysées din Paris te simţi ca pe scena unui teatru,
Faimosul bulevard îi reclamă o extravertire, devii atent la propriile gesturi, te con-
trolezi şi încerci să îți traduci printr-o ţinută anume, sau chiar prin mimică,
încântarea, nedumeririle, entuziasmul,
Dar este vor ba de o sce nă înc his ă de zidu rile unui teat ru: din dre apt a și din stân -
ga te contemplă faru rile aut omo bil elo r, așe zat e ava nta jos ca man ech ine le în vitr inel e
caselor Renault şi Volksw age n, spre tine se înd rea ptă arm ele aut oma te ale bărb ațil or
încruntaţi de pe marile afiș e ale cin ema tog raf elo r, în fine , eşti priv it cu inte res de cei
ce consumă mai nimic la măs uţe le îng hes uit e în coli viil e de stic lă din fața
bistrourilor, Această sce nă de teat ru se sfâr șeșt e la cap ete cu dou ă mon ume nte : Arc ul
de Triumf şi Obeliscul egiptean, gad get uri de mar i dim ens iun i ale unu i fost imp eri u.
Din fericire, civilizaţia şi ist ori a nu -ţ i vo rb es c pe Pr om en ad a En gl ez il or di n
ltu l cer ulu i, afi ș al ba st ru pr in s în țin tel e al be
Nisa. Este o scenă legată cu funii de îna
, rid ica tă nu pe o pi aţ ă me di ev al ă, ci de as up ra
ale porumbeilor. Corabie a visurilor
gl ez il or nu ap ar ți ne or aș ul ui Ni sa , de și cei
mării, în calea vânturilor. Promenada En
co l lu mi i“ ap ar și se pi er d în ma re a ag lo me ra ţi e de pe Co as ta de
ce of er ă „u n sp ec ta
Azur.
da r nu eș ti im pl ic at în el , do ar îl co n-
De fiecare dată spectacolul este diferit,
pe ma re , de pe un a di n mo to ci cl et el e ac va ti ce
templi. Nu de pe străzile Nisei, nici de
rt at pe ar ip il e pa ra gl id in g- ur il or , ci di re ct de pe
de fabricaţie japoneză, nici din cer pu sa u
jo cu l ac to ri lo r, în tr er up ân d - să ri tu ri le lo r nă zd ră va ne
sc en ă, de ra nj ân d
“monoloagele la faţă de cortină. mn ii st râ nș i,
în pr im ul râ nd , jo gg er -i i cu ch ip ur i cr is pa te și pu
f Te în tâ mp in ă,
de cr oc od il ul he ra ld ic , pr iv in d me re u ce as ul şi ca lc u-
"transpiraţi, cu bl uz el e ma rc at e
în tâ ln it ad es ea un gr up de tr ei ne gr i zv el ți — am er ic an i,
lându-și pe rf or ma nţ el e. Am
, pa ti ne pe ro ti le . Po po se au în tr -uașezau pe
n lo c an um e,
cred —, fă câ nd ro ll er -s ka ti ng
câ te va ro ti ri „d e în că lz ir e“ , de pă rt ân d pi ci oa re le
asfalt casetofonul ur ia ş și în ce rc au
în ri tm ul să lb at ic al mu zi ci i, cu op ri ri ne aș te pt at e
și adunându-le brusc, Da ns au ap oi
as mo di c ca pu l şi br aţ el e. Er a ev id en t că nu se
şi răsuciri violente, sc ut ur ân du -ș i sp
că ig no ră ce rc ul de ad mi ra to ri ca re pr iv ea u
agitau pentru ei înșiși, de și pă re au
și în ce rc au să le im it e mi șc ăr il e.
fascinaţi, aplaudau și ea cu vâ nt ul . U n m i c r o b u z
mu zi ca cl as ic ă îş i sp un ea
Câţiva pași mai departe, bă tr ân el cu pl et e al be
în ch id ea o pi an in ă je rp el it ă, şi pe ea , un
îm pe st ri ța t de af iș e ti şc an ă a d u n a pe o
nc er t de Be et ho ve n, în vr em e ce o fe
executa pă rț i di n al tr ei le a co s l a v ă
e l e p u ț i n i l o r e n t u z i a ş t i . l
farfurie florentină moned t ă d e c o c o ș ț â ş n i n d c a o f l a c ă r ă d i n cr a-
p ă ş e a m g r u p u r i l e d e p u n k - i , c u c r e a s
De c o m p l e x e ( î n t r - u n al t a p u s d e
n f ă ș u r a ţ i î n l a n ţ u r i , m u r d a r i ș i r o ș i d e
niul ras, r u p ţ i ș i î r e z u l t a t e ) . A r a b i i c i r c u -
v o p s e a p ă r u l î n v e r d e , d a r c u a l t e
civilizaţie, B a u d e l a i r e î ș i g r ă b e a u c u
t r a n s p i r a ţ i d e c ă l d u r ă , j a p o n e z e l e se
lau tot în g r u p , c u b u r n u s u r i a l b e , f o r m a n ţ e ,
e m ă t a s e , bi ci cl iş ti i î n c e r c a u p e r
î n k i m o n o u r i î n f l o r a t e d
paşi mărunți, e v i t e z ă .
î n a e r ro ți le , l u â n d c u r b e l e î n m a r
ridicând a u a ș e z a ț i c o n f o r t a b i l p e s c a u n e l e
r f o t a ș i g ă l ă g i a , s i n g u r a t i c i i m e d i t
Cu toa t ă f o a l e o r i z o n t u l u i ș i p l ă n u i a u
o n t e m p l a u a d â n c i m i l e l u m i n o a s e
din marginea fale z e i , c

187
 PAVEL CHIHAIA

întâmplări fantastice, sau nu gândeau la nimic; erau cei ce se simt în viață ca într-un
sanatoriu, ființe delicate, înspăimântate de ceea ce se petrece în jur, preferând să
fixe ze supr afaț a lini ştit ă a apei decâ t să urm ăre asc ă agit ația din spat ele scau nelo r.
Priv eau de pe Pro men ada Engl ezil or însp re mare , o mar e ca o plac ă de cleş tar, acva -
rium vertical cu pești imobili rotind ochi hemisferici.
Aceste ima gin i cu peșt i şi păsă ri de apă des ena te pe înal te vitr alii , din bucă ţi
groase de sticlă lipite cu plumb, le-am găsit transpuse în tablourile canadiencei
Nicole Tremblay, din sala de expo ziţi i a hote lulu i Mer idi an, de und e se put eau vede a,
privind înspre faleză, pescărușii cu arip ile larg des făc ute , târ ând dup ă ei tra nsp are nța
schimbătoare a fâșiilor de cer.
Nicole Trembl ay a exp us mar i tab lou ri dec ora tiv e luc rat e în akr yl şi nis ip de
diferite culori. Nis ipu l cul es de pe țăr mur ile și dun ele pe car e le- a str ăbă tut , nis ip
risipit pe pânză, după tehnica lui Gau gui n, car e înt ind ea cru stă de rac pis ată pen tru a
evoca şi mai put ern ic cul oar ea tro pic ală şi ref lex ele ei par adi sia ce.
Textura de nisip — cenușiu, roș cat , arg int iu — i-a ins pir at şi lin iil e cal me,
de um br el e del ica te ale îns eră rii , sau cer uri lu mi na te înc ă
desenând dune joase, pătate
o de ori zon t, ar gi nt ân d ari pil e ac el or aș i pă să ri răt ăci toa re,
de soarele apunând dincol
fără ţintă.
Avem de-a face cu o viziune origin ală a spa țiu lui , Ni co le Tr em bl ay re uș in d să
er de sen sul de co ra ti v al sup raf ețe i, to cm ai pri n
reprezinte o adâncime care nu pi
nd pri n ima ter ial ita tea ap ei şi a cer ulu i, ind ife -
prezența păsărilor și peștilor lunecâ
rente la poruncile gravitaţiei.
lui Ni co le Tr em bl ay l- am gă si t la luc răr ile pic tor iţe i din
- Un pandant al operei
să gă se as că fo rm ul a fi lo so fa lă a or aș ul ui său
Nisa Nisette Denise, care își propune
e. Ap li câ nd la pe is aj pr ez en ta re a mu lt i-
miraculos, însumând aspecte atât de divers
pr ac ti ca tă de un Pi ca ss o, Ni se tt e De ni se în ce ar că să
plelor fațete ale obiectelor,
însumeze într-o unitate pl as ti că înf ăţi șăr ile dif eri te ale or aş ul ui , Ni sa me di ev al ă cu
clopotnițe, galerii și ro ze te go ti ce , Ni sa mo de rn ă, cu fa ța de ri gi de şi şu vo iu l neî ntr e-
rupt al mașinilor. |
Pictoriţa reconstituie ora șul „in vit ro“ , cu int enț ia de a ad un a por tul , fal eza ,
colinele și arterele de cir cul aţi e. Cu înc hip uir ea min ții , ea pre zin tă o im ag in e mai
de pri vir i. Efo rt a căr ui fin ali tat e est e des tăi nui tă
cuprinzătoare decât aceea surprinsă
de titlul „Perenitate“ dat uno r ser ii de tab lou ri. Ce ea ce ră mâ ne , cee a ce est e ese nți al
din marele oraș de la margin ea Med ite ran ei: arc ele rit mic e ale gal eri ilo r şi geo met ria
severă a acoperișuril or, pri vit e pri n ara bes cul veg eta ție i lux uri ant e de pe Coa sta de
Azur, pe fundalul pur al mării, fără reproș, ca și eternitatea,
August, 1984
 Capitolul VI

A PATRA SCRISOARE DIN NISA

Cu câţiva ani în urmă s-a inaugurat la Nisa, pe Coasta de Azur, hotelul Elisée,
de mari dimensiuni, cu un aspect pe cât de original, pe atât de atrăgător. Clădirea,
care se află pe Rue de France, în imediata apropiere a faimoasei Promenade des
Anglais, prezintă în mijloc un cub, adăpostind 150 de camere, cu latura dinspre pero-
nul intrării din sticlă reflectorizantă fumurie, cu o puternică bară transversală.
Arhitectul a conceput intenționat fațada severă, fără deschideri, deoarece ea con-
trastează admirabil cu cele două paralelipipede care încadrează corpul central, pla-
cate cu granit cenușiu, adăpostind două statui colosale, de 26 metri înălțime, cele mai
înalte din Europa.
A fost o colaborare ideală între arhitect, domnul Georges Marguerita, și sculp-
torul Sacha Sosno, realizatorul celor două sculpturi. Este vorba de două muze, după
conc epți a domn ului Sosn o (car e a avut amab ilit atea să ne dea un inter viu), dar care
nu se văd decât parţial, deoarece se găsesc ca și zidite în două nișe dispuse în cele
două para lepi pede later ale, plac ate cu grani t, culo area înch isă a bron zulu i lor avân d
reflexe asemănătoare cu ale fațadei de sticlă.
Înfățişarea celor două muze este clasică, amintind de canonul trupesc al grecilor.
Cu o coafură elenistică, privesc spre stânga, având mâna stângă, cea vizibilă, îndoită
din cot, pentru a-și prinde, probabil, draperia pe umăr. Spunem „probabi “, deoarece
cam o treime din trupul celor două statui dispare în masa clădirii. Întâlnind acest fru-
"mos și orig inal edifi ciu ne-a m gând it, desi gur, la lege nda meșt erul ui Mano le si la
tradiția sacrificiului soției meșterului care a înălțat neîntrecuta mânăstire a Argeşului.
“Desigur, domnul Sacha Sosno nu cunoaște acest obicei păgân al sacrificiului la o
construcție nouă, rămas ca simplă legendă în lumea medievală creștină (despre care
a scris cu competență şi pasiune Mircea Eliade), dar a avut o intuiţie asemănătoare,
pusă în valoare de arhit ect, domn ul Geor ges Marg ueri ta. Oric um, hote lul Elis ée din
Nisa este o oper ă cu totul rema rcab ilă, cu largi ecou ri în revis tele de spec iali tate
europene.
Domnul Sacha Sosno este, de altfel, cunoscut și ca autorul unei mari sculpturi
(totuși de dimensiuni mai mod est e dec ât muz ele de la hot elu l Eli sée ), de pe înă lți mea
Acropo lis , de ase men ea din Nis a, Și de dat a ace ast a, per son aju l, o zeiț ă, se află dis-
pus într e dou ă par ale lip ipe de de mar mur ă cu vin e neg re, de un fast pom pei an, fii nd
vizibilă cam a trei a par te din lăţ ime a sa. „St rân să în tai na une i mut ilă ri“ , seri e crit i-
cul de artă Andrée Ver det , „pă zin du- se de o pri vir e pre a ind ise ret ă, zei ța ar dor i par că
să-și păstreze ca un ava nta j viit or, dar ul une i graț ii asc uns e în ea îns ăși “.
Trebuie să adăugăm că do mn ul Sa ch a Sos no, năs cut la Rig a, în Est oni a, în
1937, a emigrat cu părinţ ii săi în Fra nţa în 194 0, du pă oc up ar ea Țăr ilo r Bal tic e de
către Uniunea Sovietică. Curioz ita tea sa vie , o înc lin are căt re exp res iil e art ist ice
l-a u dus căt re înf ăpt uir i de ma re pre sti giu ,
contemporane, o originală putere creatoare
nd mer eu, în per spe cti va sen tim ent ală a tre cu-
precum cele prezentate de noi, păstrâ
tului, imaginea țăr ii sal e de ori gin e, car e i-a fos t atâ ţia ani int erz isă .

August, 1984
 Capitolul VII

A C I N C E A S C R I S O A R E DIN NISA

ul pt or r e m a r c a b i l , în p r i m u l râ nd pr in
Am prezentat cu un an în u r m ă un sc
e cu to tu l n e o b i ş n u i t e al e ul ti me lo r sa le în fâ p-
viziunea artistică, a p o i pr in d i m e n s i u n i l
i m a g i n e a ac el ei aș i f e m e i d r a p a t e su pe rf i-
tuiri în bronz, două sculpt ur i r e p r e z e n t â n d
ie ra zi du ri lo r un ei cl ăd ir i, un ho te l care
c, în al tă de 17 me tr i, pr iz on
cial, la modul anti uropa.
an ul tr ec ut . Su nt ce le m a i m a r i st at ui di n E
şi -a de sc hi s po rţ il e ră cu
sc ul pt or ul So ns o, de oa re ce di sc uţ ii le în le gă tu
Revenim la ac es te st at ui și la
. Po le mi ci le au cu no sc ut o bu nă re în vi or ar e cu
ele şi cu cr ea to ru l lo r nu s- au în ch ei at
ul ac es ta de la M o n a c o , un de Sa ch a So sn o es te
prilejul Bien al ei de sc ul pt ur ă di n an
e“ , co me nt at ă el og io s în pu bl ic aţ ii le de sp ec ia -
prezent cu lucr ar ea „S in gu r în te ne br
litate. le (v er si un ea
pl u de di ca t lu i Sa ch a So sn o a ap ăr ut în re vi st a El
Un st ud iu ma i am
de ar tă Ka th le en Be ck et -Y ou ng . D o a m n a Be ck et -
americană), se mn at de is to ri cu l
ân d că ce le do uă sc ul pt ur i id en ti ce ca re în ca dr ea ză
Young îşi începe pr ez en ta re a ar ăt
az ă „u n fe l de ze iț ă mi to lo gi că , ca re se în al ță în
edificiul ho te lu lu i El ys ée în fă ţi şe
pe st e Pr om en ad a En gl ez il or sp re Ma re a Me di te ra nă “.
dreptu l ce lo r op t et aj e, pr iv in d
co le de ar tă pl as ti că , ar ti şt ii au ex pl o-
Sachaa Sosno consideră că „după atâtea se -
de a re al iz a lu cr ăr i no i es te de a te re în to ar ce la în ce pu
rat totu l. Si ng ur a po si bi li ta te
oa re ce to rs ur il e sa le pr ez in tă or if ic ii ma ri , ca re
turi“. O întoarcere oarecum brutală, de
tă ţi de ca pe te , tr up ur il e ap ar în gr op at e
le dau aspect diferit, busturile au numai jumă
ve . -
în paralelipipede masi lă ,
il e să re co ns ti tu ie pa rt ea in vi zi bi
Sosno obligă pe cei care îi întâlnesc sculptur
ii , pl ăc i și vo lu me îț i pe rm it e să în tr eg eş ti im ag in ea
obliterată. „Golul acestor perforaț
ar ti st ul . „Î n fe lu l ac es ta , sp ec ta co lu l
dată de ceea ce crezi că este potrivit“, afirmă
colaborează — poate chia r fă ră vo ie — la în fă pt ui re a op er ei de ar tă “.
il e ur ia șe de la ho te lu l El is ée nu au fo st co nt es -
Poate părea ciudat, dar sculptur
fe mi ni st e, ca re au at ac at cu vi ol en ță pe ce l ca re
tate de istoricii de artă, ci de grupurile
il e de pi at ră , de ci fă ră li be rt at e de mi şc ar e“ .
a reprezentat „femeia strivită între blocur
i, Sa ch a So sn o a ti nu t să pr ec iz ez e că el a im ag in at
Răspunzând acestor atacur
t di n bl oc ur il e de gr an it “ sa u „a dă po st it în tr -u n cu ib de
personajul feminin ca „elibera
liniște, împăcat și fericit“.
Atelierul lui Sosno, afl at la câţ iva paş i de Pr om en ad a Eng lez ilo r, în „or așu l
fos te gar aje , pli ne de scu lpt uri , une le în luc ru.
vechi“ al Nisei, se compune din două
căr ți și rev ist e, rev ărs ând u-s e din num ero ase le
de marmură și metal, de teancuri de
car e odi hne sc, de ase men ea, fot ogr afi i, sch ite şi
rafturi și măsuţe prea pline, pe
gravuri, precum și scr umi ere de dif eri te for me, pli ne de „ci gar ill os” . Art ist ul est e
ori în pia ța mul tic olo ră ală tur ată , che lne ri de
vizitat în permanenţă de vecini, vânzăt
pl an te az ă me se le pe loc ul gh iv ec el or de flo ri, ne gu st or i
la restaurantele care seara își
de la târgul de vechituri deschis în fiecare luni,
Primul artist de mare rep uta ţie cun osc ut de Sos no a fos t Mat iss e. Sos no, ală tur i
ete nă, a ară tat mae str ulu i pân zel e sal e (în tin ere ţe pic ta) . Mat iss e i-a
de o frumoasă pri
apo i a pro pus fru moa sei amf itr ioa ne să îi poz eze ...
privit tablourile fără un cuvânt,
Sosno s-a mutat din sudul Fran țe i la Par is, ap oi şi- a vâ nd ut ate lie rul din
Montparnasse, decis să facă în co nj ur ul lu mi i înt r-o co ra bi e. A viz ita t ma i mu lt e ță ri

190
 Căutări în orizontul timpului

din America de Sud și, după trei ani, s-a întors în Franța, dar a
părăsit o dată cu
navigația şi pictura. ;
„Nu pot să îmi explic cum s-a întâmplat“, mărturisește el, „însă trăind pe o cor
a-
bie m-am obișnuit să lucrez cu unelte. Totodată, am intuit un sens diferit al spaţiului
şi volumului“. A avut o activitate de artist-fotograf, realizând reportaje din Biafra
înfometată și Bangladesh. Din motive tehnice, apoi artistice, a început să acopere
părți din fotografiile sale cu pătrate de culoare roșie sau neagră. A fost începutul
teoriei sale despre obliteraţie, pe care a aplicat-o și la sculptură, acoperind sau per-
forând părți întregi din statuile sale. Inspirat de arta antică, el ia poziţie față de arta
modernă, respingând nu figurativul, ci figurativul ca integritate absolută.

August, 1985
 Capitolul VIII

A ȘASEA SCRISOARE DIN NISA

„Totul este simplu... am imag in at un po m și l- am re pr od us “, ne- a măr tur isi t

cu no sc ut ă no uă din ad mi ra bi la pr ez en ta re a lui Ion el Jia nu
pictorița Jana Cernătescu,
din „Les artistes roumains en Oc ci de nt “ și pri n am ab il it at ea fos tei co le ge An ca
Jalobeanu, care loc uie şte de as em en ea în Nis a, pe Co as ta de Az ur .
Refugiată în Vest în 1961, Ja na Ce rn ăt es cu a fre cve nta t Ac ad em ia Et er be ek din
av ur ă al Șco lii de Ar te Pla sti ce din Nis a, îna int e de a des -
Bruxelles şi atelierul de gr
ist ică , ale căr ei eta pe apa r ma rc at e de im po rt an te
făşura o susținută activitate art
distincții.
ri le sal e ac es t po m de sp re ca re ne -a vo rb it Ja na
Reîntâlnim adesea în tablou
si în lu me a di n ju r te me iu l tră iri lor sal e,
Cernătescu însăşi, bucuroasă de a regă
aj ea ză şi ce le ma i în dâ rj it e int enț ii de a
privindu-ne cu acea luminozitate care descur
po m cu ro ad e bo ga te ca gâ nd ur il e în so ri te , cu o
complica lucrurile. A zugrăvit un
ri i, cu fo șn et e de cu lo ri în ne sf âr și tă sc hi m-
coroană umplând tot universul cunoaște
ân d în tr ea ga pa gi nă a ta bl ou lu i. Cu ra mu ri
bare ca realitatea însăși: pomul vieții. Ocup
be aț a de op al a un or ră dă ci ni ce pă tr un d în alb as-
groase, reprezentând mai degrabă al
și pu te re în sp re flo ril e că rn oa se și fe cu nd e,
trul material al cerului, purtătoare de viață
în co st um e ță ră ne șt i, de mă ri me a vr ăb ii lo r.
înspre personajele harnice,
au st er it at ea un ui ba ob ab ca re st râ ng e și
Un copac, apărându-ne adesea cu
, de as tă da tă nu în mi jl oc ul un ui de şe rt , ci al
păstrează cu lăcomie tot ceea ce trăieste
ex is te nţ el or , ad or at de as ia ti ci , de gr ec i,
vieţii înseși. „Pomul vieţii“, izvorul tuturor
mi tă „d en dr ol og ie “, un de gă si m me nț io na t şi
de romani, care a generat o ştiinţă nu
ân d ad es ea pe pi et re le no as tr e de mo rm ân t
„lemnul crucii“, al răstignirii lui lisus, apăr
în vi er ii , ap oi ar bo re le lu i Ie se u, la Ja na Ce rn ăt es cu
medievale, sculptate cu țelul re
ce rt ă lu mi nă pa ra di si ac ă, în ca re îm pl et ir ea
simbol al existenţei fericite, într-o
a dr ag os te i, il us tr at ă — to t în ev ul me di u — pr in „a rb or
crengilor amintește de putere
affinitas“.
Arborele dătător de viață domină sce nel e cul esu lui fru cte lor , ale hor ei buc uri ei,
ale serbării roadelor. Un cald cui b pro tec tor și tot oda tă un un iv er s făr ă lim ite ,
i, pe oa me ni i cu in im a uş oa ră ca a păs ări lor . La
adunând pe cei fericiţi și nevinovaţ
fel de atrăgător când se desfășoa ră pe ma i toa tă sup raf aţa tab lou lui , sau se de sc hi de
ob flo ral ca aba jur ul de sti clă al lă mp il or de
zvelt, cu ramuri sinuoase înscriind un gl
pă și nd lim ita su pe ri oa ră a fun dal ulu i, atu nci câ nd pe
altă dată, La fel de necuprins, de
t, pu rt ân d mur ito ri pe ge nu nc hi , sau cel e do uă
primul plan apare pomul nemăsura
În ţar a lui Gu li ve r cop aci i nu apa rți n pit ici lor , ci
fecioare uriașe din folclorul belgian.
realităţii mitice, venite din afa ră, Ap oi nu me ro as el e „ca se de pă pu şi ”, pe car e le
rn ăt es cu , nu sun t și ele vă zu te din tr- o lu me a uri ași lor ,
constatăm în opera Janei Ce
Jan ei Ce rn ăt es cu mă so ar ă di me ns iu ni le fru n-
din care și noi facem parte? Oamenii
ob il el e str uct uri veg eta le, sil uet ele lor , cur bat e în
zelor, apar ca albine harnice pe im
co nv er ge nţ el e de co ra ti ve ale cre ngi lor .
efortul grațios de a apuca fructele, imită
e în tr -u n ar bo re pr op ri u, bu ch et el e de fr un ze ro tu n-
Însăși verdeaţa copacilor se înscri
nd u- se cu mi nt e de -a lu ng ul ml ăd iţ el or , în cu râ -
jindu-se ca florile de nufăr sau înşirâ
jând confuzia dintre roadele de pe pământ și cele aproape de cer.
În scenele culesu lui , tine rii de la poa lel e cop acu lui par fru cte căz ute în iar bă din

192
 Căutări în orizontul timpului
——

preaplinul coacerii. In jurul trunchiului se desfășoară dansuri țără

nești rituale, în rit-
mul cuminte al unei împăcări cu natura, fără înverșunarea
serbărilor dionisiace.
Adesea, în locul acestei hore găsim personaje ilustrând scara vieţii
, de la copiii în
căruț până la oamenii în putere, dar niciodată bătrâni.
Alteori, între doi copaci uriași, un convoi de nuntă, ieșind pe ușa bise
ricii,
înscrisă în fundal, înaintează spre privitor. Deosebitul simt compozițional al Janei
Cernătescu a îndemnat-o să amplifice primul plan al convoiului, pentru a acoperi
baza triunghiului dintre cei doi copaci.
Inainte de nuntă, la picioarele „pomului vieții“, doi tineri se ţin de mână, legaţi
prin taina dragostei, şi atunci frunzișul ne apare populat de îngeri, ca într-un tablou
de Fra Angelico, dar cu jupoane sferice, transparente.
Unele din variațiile temei „pomului vieţii“ prezintă în faţa acestuia o forfotă de
flori și fructe, clienți și vânzători pierzându-se într-o junglă vegetală care evocă frun-
zişul smălțuit de buchete și personaje. În tablourile intitulate „La pescuit“, oamenii
cu undița dispar, de asemenea, printre tufișuri luxuriante, iar apele râurilor apar
împodobite cu salbe de nuferi. Plimbările cu landouri sub copacii uriași, au loc de-a
lungul unor ferestre din care privesc personaje imobile și pisici cu ochi mari, ca de
ceramică.
Scenele de cimitir cad şi ele sub. incidența „pomului vieţii“, mormintele,
tristețea și femeile îndoliate dispărând într-o exuberanţă vegetală, între glastre cu
flori, amintindu-ne mai degrabă de pânzele vameșului Rousseau, decât de atmosfera
funebră din înmormântările descrise de un El Greco sau Courbet.

Septembrie. 1987
 Capitolul IX

EXPOZIȚIA „SUFLETUL ÎN TRUP.

ARTE ȘI ȘTIINȚE“

Revist a Bea ux arts con sac ră un într eg num ăr expo ziţi ei „Suf letu l în trup . Arte
şi ştiinţe“, deschisă în prezent la Muzeul Georges Pompidou, pe care o semnalăm ca
pe un eveniment de seamă.
Aflăm, anume, că un proiect al unui „Muzeu naţional al artelor și științelor“ —
inspirat de suflul enciclopedist al Secolului Luminilor — a fost propus muzeului
Louvre. în 1793, dar nu s-a realizat. Două secole mai târziu, în timpurile noastre,
expoziţia „Sufletul în trup. Arte şi ştiinţe“ încearcă să reactualizeze, desigur, pe altă
bază de info rmaţ ii si inte rpre tări , vec hea pre ocu par e de a arăt a cum , de-a lun gul tim-
pului, ştii nta trup ului ome nes c a insp irat arta , iar înfă țișă rile arti stic e ale aces tui trup
au impulsionat ştiinţa. De fapt, destăinuirea unei utopii care, de la Leonardo da Vinci
la arta contemporană, nu a încetat niciodată să preocupe Occidentul.
Expoziţia „Sufletul în trup. Arte şi științe“ și-a propus, așadar, să pună în lumină
o țesătură de relaţii între privirea pe care arta, pe de-o parte, și știința, pe de alta, o
aruncă asup ra trup ului omen esc. Dup ă cum arat ă crit icul de artă Chri stop he Dom ino ,
este vorba de două sfere de activități ale spiritului în legătură cu trupul omenesc și
imaginea sa, cu ciudăţenia apar enţe lor, cu eni gma inte rior ului său. Deo are ce trup ul
ome nes c a fost priv it în mod difer it de-a lung ul seco lelo r, exis tă o isto rie a felu lui în
care a fost perc eput , pre cum şi a real izăr ilor lega te de imag inea sa, a înfă ptui rilo r pe
care le-a insp irat şi care au simb oliz at, foar te ades ea, o vizi une a lumi i. Trup ul idea l
din arta anti chit ăţii , din Grec ia lui Narc is și a Afro dite i, a fost în toat e felu rile expu s
şi anal izat , o perf ecți une care a deve nit embl emat ică. Și chia r dacă era creș tină a
ascu ns și ades ea a alun gat trup ul, nudi tate a lui Ada m și a Evei nu a fost rară, deşi
îndepărtată de proporți ile echi libr ate, cult ivat e în seco lele clas ice, de resp ectu l
canonului și idealului.
Oricum, în Renaștere , Leo nar do da Vin ci va reg ăsi în tru p un ide al, ofe rin d
faimoasa ima gin e a une i fig uri ome neș ti ale căr ei bra ţe și pic ioa re se îns cri u în fig uri
geometrice. Marele arti st și om de ştii nţă se ded ică ana tom iei nu cu o pri vir e nor ma-
tivă, cum obișnuiau anlt icii , ci des cri pti vă. De la Ren așt ere pân ă în Sec olu l Lum ini lor ,
tin uar e și ana liz eaz ă tru pul . De fap t, pân ă la un
artiștii și savanții observă în con
și arti ştii au avu t ace laș i int ere s şi pri vir i ase măn ă-
moment dat, oamenii de știință
c. De- abi a în era mod ern ă știi nța, var iin d pun cte le de
toare asupra trupului omenes
a pro pus un cu totu l alt mod de a pri vi dec ât cel al
vedere si scările de observaţie,
artiștilor, Filosoful Michel Foucault a subliniat articulația care apare în istoria
inv izi bil , într e a ved ea și a ști, cee a ce a per mis ca, în sec olu l
gândirii între vizibil și
cli nic a, inv enţ ia med ici nii . Îna int ea ace ste i rev olu ţii în
al XVIII-lea, să se nască
dir ect ă a tru pur ilo r fizi ce tre ce pri n ave ntu ra ana tom iei ,
pândirea lumii, descrierea
prin ceea ce este accesibil ochiului,
ale lui Le on ar do da Vi nc i vă de sc ex ig en ța ob se rv aţ ie i şi
Caietele de anatomie
pic tor ulu i. Av em , de as em en ea , Tr at at ul
puterea reprezentării, puse în serviciul
om en es c al lui Dür er, ap ăr ut în 15 28 , în chi ar an ul mo rţ ii sal e,
proporțiilor trupului
care propune deja tipuri omeneș ti , iar în Fra nța , Di ss ec ti on e pa rt um co rp or is hu ma nt
Câţiva ani mai târziu, în 1543, medicul Andrea Vesale
al lui Charles Estienne.

194
 Căutări în orizontul timpului

por is fab ric a“, cu 30 0 de gra vur i în lem n. Est e im po rt an t de

publică „De humani cor
an at om ic e aso cia ză cur ioz ita tea pri vir ii sav ant ulu i,
subliniat faptul că aceste atlase
to de lo r de obs erv ați e, cu o ver vă gra fic ă re cu no s-
convins totodată de necesitatea me
cută pentru independ en ța ei faţ ă de uti lit ate a şti inţ ifi că și do cu me nt ar ă, aso cii nd
fidelitatea descriptivă cu o ipo sta zie re tea tra lă, co nf er in d miș căr i dr am at ic e
e chi ar în pei saj e pit ore ști . Se par e că îns uși Tiz ian a
ecroşeurilor sau plasându-l
cunoscut aceste realizări.
între secolele XVII și XIX, int eri oru l tru pul ui om en es c est e lăs at med ici nei .
usc ată , înt r-o ta xi no mi e for mal ă, adi că o şti inţ ă
Aceasta transformă trupul într-o hartă
vii , de oa re ce dis ecţ ia, mij loc tol era t de inv est iga ție
a legilor clasificărilor formelor
nci piu l vie ții ră mâ nâ nd ina cce sib il. Da r
anatomică, se aplică pe trupul morților, pri
ste cer cet ări ale med ici nei . Cu m ne am in te șt e
artiştii înțeleg să participe la ace
om ie “, din 163 2, an at om ia est e şi un spe cta col
Rembrandt, cu a sa „Lecţie de anat
vo ie de mar tor i pen tru a văd i rea lit ăţi le de pro -
public, ca şi cum medicii ar fi avut ne
de alt fel , și în Fra nța „te atr e“ de an at om ie
funzime ale trupului omenesc. Au existat,
din pr im el e cu no sc ut e, co ns em na te în an ul
(ca de pildă cel din Montpellier, unul
str e, șed inț ele pub lic e de me di ci nă ale lui
1556) sau, mai aproape de timpurile noa
le de cur ioz ită ți“ , așa nu mi te le „so cie tăţ i
Charcot din Salpetriăre, apoi „cabinete
savante“.
câ nd est e vo rb a de tr up ul om en es c, est e o
Arta şi ştiinţa apar mereu îngemănate
. Ho no ré Fr ag on ar d (v ăr ul pi ct or ul ui Je an Ho no ré
asociere care nu se desminte
li ve te ri na re , re al iz ea ză o co le ct ie de fi gu ri an at om ic e,
Fragonard), director al unei șco
en tu zi as m. To t în ac ea st ă vr em e, ec or șe ul di n 17 67
pe care le elaborează cu mult
ud on est e mu lt ip li ca t şi fol osi t la cu rs ur il e de an at om ie a
lucrat de sculptorul Jean Ho
e fr um oa se di n Eu ro pa . An at om ia art ist ică , ins tal ată în
“numeroaselor şcoli de art
e a în vă ță mâ nt ul ui ac ad em ic , da r ea se afl ă de as em en ea
scoli, devine normă și chei
sau De la cr oi x. Se cu no sc stu dii le lor pa si on at e du pă mo -
Ía temeiul artei unui David
r gri ja de a pă tr un de pâ nă la st ru ct ur a sc he le tu lu i, pe nt ru a
'delele anatomice și chia
realiza mișcarea unui personaj.
- Spiritul enci cl op ed iș ti lo r a se pa ra t și ie ra rh iz at şti inţ a si art a, am be le în dr ep tâ n-
iv , în sp re cr an iu , lă ca șu l in vi zi bi lu lu i, al spi rit ulu i. Cr an iu l
du-se, în mod semnificat
nt ru ex pl ic aţ ia vie ţii , a ori gin ii, a ist ori ei ei. Jo ha n Ka sp ar
devine un punct focal pe
el ve ţi an , pu bl ic ă înt re 17 75 şi 17 78 „P sy si oe no mi ni a“ * sa,
Lavater, scriitor și teolog
de fi zo no mi e. Fr an z Jo se ph Ga ll , me di c ge rm an ,
studiul caracterului în funcţie
— sau cr an io sc op ie — în 18 08 , în te me in du -ș i ps ih of iz io -
lansează faimoasa frenologie
cu iv a du pă fo rm a ex te ri oa ră a cr an iu lu i, în ce rc ân d să
logia sa, deslușind caracterul
viz ibi l. În pr im a ju mă ta te a se co lu lu i al XI X- le a, ac es te
înțeleagă invizibilul prin
lit era tur ă. „Ș ti in ța îm i ap ar ți ne ”, ex cl am a Ba lz ac , pe
studii au ecouri puternice în
cu pri lej ul Sa lo nu lu i di n 18 46 : „E st e po si bi l
jumătate ironic, iar Baudelaire notează
da r el av ea cu no șt in ța pr in ci pi ul ui . Pr im a cal i-
ca Lavater să se fi înșelat în amănunt,
al mo de lu lu i pe car e îl zu gr ăv eș te “. Es te ,
tate a unui artist este studiul lent și sincer
re , Pi ct or ul Ch ar le s Le Br un re da ct ea ză
de fapt, un sfat pornind de la o constata
co mp ar at ă cu ac ee a a an im al el or “, îns oți t
faimosul „Tratat despre fizionomia omului no mi i
ch ip ur i om en eş ti ap ar lâ ng ă ti zo
de numeroase planse în care tipurile de
animale asemănătoare, il e no as -
rc at , ma i ap ro ap e de ti mp ur
Și artiștii, ca și oamenii de știință, au înce . În
it at ea li zi on om ie i om en eş ti se mn el e ap ar en te al e ca ra ct er ul ui
tre, să de sc ri e în re al
in li mb aj ul sa ti re i = mo de la je le şi de se ne le
sensul acesta, Daumier înfăţişează — pr u în re gi st ra m
a lu i Ma rc el Pr ou st es te , de as em en ea , ed if ic at oa re : „N
sale. O fr az ă
r ce mă în so țe au , de oa re ce nu av ea m fa cu lt at ea de a mă op ri
farm ec ul ap ar en t al ce lo

195
 PAVEL CHIHAIA

la acest farmec , ca şi un chi rur g car e, sub fru mus ețe a pân tec ulu i une i fem ei,
întrezăreşte rău l int im car e o roa de. De cât e ori lua m cin a în ora ş, nu ved eam pe cel
cu car e stă tea m la mas ă. Cân d cre dea m că îl pri ves c, în rea lit ate îl rad iog raf iam .
Aceste cuvint e ale lui Pro ust pot exp lic a ope rel e uno r arti ști mod ern i cu care se
încheie expoziţia „Sufletul în trup. Arte și ştiinţe“, unde sunt reactualizate eforturile
oamenilor de ştiinţă, cât şi ale arti știl or, de a pre zen ta ciud ata leg ătu ră dint re sufl et și
trup , arm oni a şi conf lict ele dint re ele (isi haşt ii spu nea u „cea rta' “).
Astfel, tablourile artistului american Steve Miller prezintă două straturi vizuale.
Unul îşi împrumută asp ect ul de la o prac tică pict ural ă foar te libe ră în ale ger ea
materiei şi ductului; însă al doil ea stra t lăsă să apa ră ima gin i pre lua te din ico nog raf ia
medicală, transformată după crit erii este tice (cli șee ale raze lor X, ima gin i ale
țesuturilor vii, de molecu le și de viru și). Ima gin ile sav ant e și teh nol ogi ce se văd
confruntate cu accidentul subi ecti v al pete i de culo are. Prin urm are , Ste ve Mil ler își
propune să găsească rapo rtul dint re dou ă mod uri ale vizi bilu lui nu ca un conf lict
ireductibil într e nos tal gia de a înfă țișa real itat ea trup ului uma n și sub iec tiv ism ul
interpretării lui, ci ca un dia log rele vant . Ger ry Hill , arti st ame ric an, pro vin e din
tagma sculptorilor, dar în real itat e el asa mbl eaz ă apar ate vide o. Într -o seri e de lucr ări
din expoziţia „Suf letu l în trup . Art e și știi nțe“ , el deb ara sea ză ecr ane le tele vizo arel or
de dimensiuni variabile, de rest ul apar atur ii şi le dis pun e în spaţ iul une i nișe mur ale .
Aceste ecrane for mea ză un fel de unit ate het ero gen ă de sup raf ețe lăp toa se și, la o
slabă mișcare a ansamblului, une le deta lii per mit să se rec uno asc ă părț i ale trup ului
omenesc. Dar aceste părți de trup par inst abil e, nic iod ată acce sibi le. Ima gin ile răm ân
enigmatice, iar mișcările lor amb igu e. De fapt , este o pro pun ere făcu tă spec tato rulu i
de a privi fragmente de trup, un trup mult iplu , cu flip uri ful ger ăto are ca şi ima gin ile
mentale. Altceva decâ t ima gin ea stat orni că, rec ept ată în mod obi șnu it cu priv irea .
Isa Genzken prezintă la ace ast ă exp ozi ţie ima gin ile ciu dat e ale uno r cap ete
For ţa evo cat oar e a ace sto r raz e, gen era toa re de nel ini ști , est e
radiografiate cu raze X.
cu atât mai persuasivă cu cât cap ete le sun t sur pri nse în acţ iun i fam ili are , şi nu în
șnu iți ; de pil dă, în act ul de a bea . Mob ili tat ea pe car e
imobilitatea cu care suntem obi
o co ns ta tă m la osa tur a cra niu lui ins pir ă o str ani e sen zaț ie de vitalitate, la o imagine
asocia tă în mo d deo seb it cu boa la sau cu moa rte a. Di nc ol o de gest, prezenta unui
cercel ara tă, o dat ă ma i mul t, că per soa na est e în via ță.
Privind or ga ne le in te rn e și co as te le un ui sc he le t pe ca re sculptorița Kiki Smith
ăţ ân du -l e pe pe re ţi ca pe niavem ciudata impresie
șt e tr of ee ,
le-a tradus în bronz, ag
ea tr up ul ui no st ru își re cl am ă dr ep tu l de
a unei răsturnări de valori, în care interioritat
ţi e mo rb id ă, cât de o ob is nu in ță ch ir ur gi ca lă :
a fi cunoscută. Nu este vorba de o voca
or ga ne , lu cr ân d la se rv ic iu l de ur ge nţ ă al
sculptorița s-a aflat adesea înaintea acestor
ct re sp in gă to r, da r re ce pt at e cu in te re s (c u
unui mare spital din New York, Cu aspe
lm el e- cr im ei pe mi cu l ec ra n) , op er el e art ist ei Ki ki
acelasi elan cu care sunt primite fi lt în
di n fr ag il it at ea tr up ul ui om en es c, pu s și ma i mu
Smith se in sp ir ă, în rea lit ate ,
evidență de amenințarea co nt em po ra nă a bol ii nu mi te SI DA .
 Capitolul X

UN TABLOU DE LA LOUVRE,
OBIECT AL UNUI MARE SCANDAL

Nu demult, jurnalele posturilor TV occidentale au inserat un frumos portret

zugrăvit de faimosul pictor spaniol Bartolomé Esteban Murillo, implicat — ca să
spunem așa — într-un mare scandal, cu mai multe personaje rotindu-se, ca un fel de
carusel, în jurul tabloului. Desigur că, atunci când l-a zugrăvit pe don Ingo Melchor
Fernândez de Velasco, Murillo nu a bănuit că pânza sa, expusă în prezent la Louvre,
va fi înfăţişată de atâtea ori telespectatorilor din întreaga lume și, cu atât mai puțin,
că va face obiectul unor asidue investigaţii polițienești. Despre ce este vorba? i
Tabloul lui Mur ill o, împ reu nă cu alte luc răr i arti stic e de mar e val oar e, apa rți nea
doamnei Suzann e de la Lom bar diè re de Can son , car e îl moș ten ise de la tat ăl său , pro -
prietar al unei fabrici de hârtie și mar e col ecț ion ar. Do am na Can son s-a buc ura t o
viaţă întreagă de colecția de tab lou ri și, des igu r, a ară tat -o cu mân dri e pri ete nil or si
curioşilor. Dar a venit și vre mea băt rân eti i, o băt rân eţe gre a, cu tot ala iul de bol i
cu sim pto me de uşo ară sen ili tat e. Fem eie sin gur ă, nea ju-
neplăcute şi, din nefericire,
„châlet“* cu nenumărate încăperi, cu numeroase probleme
torată, trăind într-un
în ace ste pro ble me adm ini str ati ve era aju tat ă
administrative de rezolvat. Din fericire,
car e nu a put ut răm âne ind ife ren t în faț a
de avocatul ei, domnul Robert Boissonnet,
Mil a și com pas iun ea s-a u împ ere che at în
greutăților întâmpinate de biata femeie.
cu adm ira ţia pen tru tab lou ril e vec hil or mae ştr i din înc ăpe ril e
suflet ul avo cat ulu i
sen ile . Dar să înc erc ăm să re zu mă m vol umi nos ul dos ar
ace ste i băt rân e pe jum ăta te
act ual ă și la car e jud ecă tor ul de ins tru cţi e,
care pasionează întreaga Franță la ora
“domnul Jea n-P ier re Ber nar d, ada ugă zil nic file noi .
așa dar , avo cat ul Rob ert Boi sso nne t i-a rec oma nda t
Din pur ă gen ero zit ate ,
doa rie împ otr iva sin gur ătă ţii şi tris teți i, ară tân d
"doamnei Canson — des igu r dup ă o ple
i băt rân e lip sit e de apă rar e — O do am nă de
riscurile și primejdiile în via ța une
ă via ța mai ușo ară și — de ce nu? — chi ar mai
companie, un suflet ale s car e să- i fac
Pes nel , des pre car e inv est iga ții le ult eri oar e au
fericită. Persoana indicată a fos t Jöe lle
ite ca pat roa nă a bar ulu i Can dic e, din apr opi ere a
arătat că se bucura de sim pat ii deo seb
Pes nel a fos t ang aja tă în toa mna anu lui 198 4.
portului mediteranean Toulon. Jöe lle d e l a
p u t u l a n u l u i 1 9 8 5 , d e c i la c â t e v a l u n i
Oricum, justiţia a stabilit că la î n c e
în „ d o a m n ă d e c o m p a n i e a o f e r i t ca se i
a r e a sa , p r o p r i e t a r a d e b a r i m p r o v i z a t ă
anga j o n t r a f r u m o a s e i s u m e
L o n d r a t a b l o u l z u g r ă v i t de Murillo, c
de licitaţii Christie's din a ș t e m c ă a c e a s t ă o f e r t ă i m p l i c a o
e d e fr an ci . T r e b u i e s ă r e c u n o
de 10 m i l i o a n a t î n s e p t e m b r i e 1 9 8 6 .
n tr ăi a în că , E a a d e c e d
ciudătenie, și anume că doamna Canso
ut ul an ul ui 19 85 “, câ nd a fo st an ga ja tă Jö el le Pe sn el , A
În interval ul „î nc ep o se ri e de al te p e e
ju de că to ru l de in st ru cța stabilit că
ie
„septembrie 1986“, tot t în lu me a la rg ă. As tf el , u n it zi anN
do am ne i Ca ns on s- au ră sp ân di
artă din colecţia a n D y c k în tr -o p H
fo st gă si te în se if ul un ei bă nc din Geneva, un V
i
un R e m b r a n d t au di n A n a g a E E N
un ui av oc at . Un ne gu st or
si un Quintin de la Tour în biroul ag on ar d și g u b i î s
ac ee aș i su rs ă — un de se n de Fr
si gu r, di n
poliția că detine — de a fo st , de as em en ea , e e a
Bo uc he r. Un ul ei de Fr an ce sc o Gu ar di
în cretă de că a pl ăt it pe nt ru el 15 .0 00 de fr an a,
st or di n Pa ri s, ca re af ir mă
un negu
u n a s t f e l d e t a b l o u .
ridicolă pentru
197
 PAVEL CHIHAIA

Pe sn el , pr ot ej at a av oc at ul ui Ro be rt Bo is so nn et , a
Este eviden t de ci că Jö el le
ar tă , pr op ri et at ea ce le i pe ca re tr eb ui a să o pr ot ej ez e.
înstrăinat to at e ac es te op er e de
o şi a se ch es tr at -o în so mp lu oa să lo cu in ţă . La ca re ac ti viţi
tă
Mai mult, ea a te ro ri za t-
su ge st ii și cu fa pt e, în su și av oc at ul Ro be rt Bo is so nn et .
se pa re că a pa rt ic ip at , cu
re , o să în tr eb aţ i? Es te o al tă po ve st e,
Dar cum a ajuns tabloul lui Murillo la Louv
în care au fost implicate ale personaje. , a
ri in d ac es t ta bl ou în ca ta lo ag el e sa le în ve de re a li ci ta ţi ei
Casa Chri st ie 's , în sc
ar e, în mo d ob iș nu it în so țe sc op er el e de o an um it ă
pretin s ul te ri or do cu me nt e (c
de pr op ri et at e. Or , cu m to at e ac es te do cu me nt e în tâ r-
valoare), pr in tr e ca re şi ac tu l
ca se i s- au ad re sa t gu ve rn ul ui fr an ce z, ce râ nd lă mu ri ri .
ziau să apară, re pr ez en ta nţ ii
bl ou l nu pu te a fi sc os di n Fr an ţa de câ t cu ri sc ur i ma ri ,
Cons ta tâ nd că , or ic um , ta
ui fa im os -a vo ca t, Pa ul Lo mb ar d, to to da tă sc ri it or și ca n-
Jöelle Pe sn el s- a ad re sa t un
ca re a ne go ci at vâ nz ar ea la Lo uv re , es te ad ev ăr at, cu
di da t al Ac ad em ie i Fr an ce ze ,
ce l ce ru t de Ch ri st ie 's (n um ai .. . 5 mi li oa ne de fr an ci ),
un preț mai mo de st de câ t
d re co mp en sa ef or tu ri lo r sa le de in te rm ed ia r. Nu ma i că și
500. 00 0. de fr an ci fi in
me nt e, şi at un ci , Jö el le Pe sn el a pr od us tr ei te st am ente
mu ze ul Lo uv re a ce ru t do cu
r di n El ve ţi a, în ca re se sc ri e ne gr u pe al b că Jö el le mo șt en is e
au te nt if ic at e de un no ta
ni că îl pr im is e în da r de la în să și bu na
tabloul de la bunica sa, în-1979, și că această bu
doamnă Canson.
ti m nu me în ac ea st ă po ve st e în câ lc it ă pr in în să şi
Ne mai permitem să cităm un ul
nb er g, em in en t cr it ic de ar tă , cu ra to ru l se cț ie i
natura ei, şi anume domnul Pierre Rose
pr oş ea ză că a ac hi zi ţi on at pi ct ur a de și pu te a
de pictură a Luvrului, căruia i se re
dedu ce cu mu it ă uș ur in ță că ea fu se se fu ra tă .
O să întrebaţi cum a fost de sc op er it ă ac ea st ă es cr oc he ri e, în car e au fos t imp li-
cate atâ tea pe rs oa ne , ma i mu lt sau ma i pu ți n on or ab il e.
dat ă la ive ală nic iod ată — și pia tra pu să pe mo rm ân tu l
Poate că ea nu ar fi fost
pen tru vec ie și des tin ul ciu dat al ace sto r ope re de art ă —,
doamnei Canson ar fi acoperit
dacă madame Jeanne Desc ha mp s, sor a do am ne i Ca ns on , în vâr stă de 85 de ani , uit ată
de lume, nu ar fi apă rut „ex ma ch in a“ și nu ar fi dec lar at în mo d pub lic că Jöe lle
Pesnel îi ținea captivă sora și că îi fura tablourile.
 Capitolul XI

SĂPĂTURILE ARHEOLOGICE
DE LA PALATUL PAPILOR DIN AVIGNON

Cu prilej ul une i viz ite rec ent e la Pal atu l pap ilo r din Avi gno n, am lua t leg âtu ra
cu câtiva col egi de bre asl ă, cu do mn ul Rol and Auj ard -Ca tot , con ser vat oru l muz eu-
lui, arheologul Jeannine Hau fre re și alți i, car e au avu t ama bil ita tea să- mi vor bea scă
ult ima vre me din inc int a pal atu lui . Rez ult ate le
despre săpăturile arheologice din
pe spe cia liș tii car e cer cet eaz ă epo ca 130 9-1 377 ,
săpăturilor îi interesează nu numai
l spi rit ual al lum ii ves tic e s-a afl at în ace ast ă
când papii se găseau în Avignon și centru
localitate, ci și publicul larg. Fi li p
ig no n, di n vo in ţa re ge lu i fr an ce z
Se ştie că primul papă care a rezidat în Av
nt re 13 05 -1 31 4) , da r el a lo cu it în mâ nă st ir ea
cel Frumos, a fost Clement al V-lea (î un-
ti va de a mă ri pa la tu l ep is co pa l ex is te nt pe nt ru a- l fa ce co re sp
dm in ic an il or . In iţ ia
li ce a av ut -o To an al XX II -l ea (î nt re 13 16 şi 13 34 ). Ac es t
zător unei re șe di nț e ap os to
su fi ci en t de în că pă to r lu i Be ne di ct al XI I- le a (î nt re 13 34
edificiu re fă cu t nu i- a pă ru t
țâ nd o no uă cl ăd ir e, nu mi tă în pr ez en t „P al at ul ve ch i“ .
şi 1342), care l- a dă râ ma t, în ăl
, su cc es or ul lu i Be ne di ct al XI I- le a, a ad ău ga t o se ri e
La acest pa la t, Cl em en t al VI -l ea
dr ep t „P al at ul no u“ . În fi ne , Ur ba n al V- le a (î nt re 13 62 şi
de construcții, me nţ io na te in ti tu -
an ex e, la es tu l pa la tu lu i,
1370) a hotărât amenaj area unor grădini și încăperi
late „Roma“. ă ce le i ac tu al e a du ra i
ea Pa la tu lu i pa pi lo r în tr -o fo rm ă ap ro pi at
Așadar, edificar t in te rv al , în 13 77 ,
ma i bi ne de tr ei de ce ni i, du pă ca re , la sc ur
între 1334 și 1370, deci ig no nu l îș i pi er de di n
-l ea re ad uc e re şe di nţ a la R o m a și Av
papa Grigore al XI oa tă la iv ea lă ve st ig ii le di n-
le ar he ol og ic e au av ut dr ep t țe l să sc
"importanță. Săpături ob ie ct iv e, ne gl ij at e de
tu ri s- au ax at în pr in ci pa l pe tr ei
tre 1334 și 1377. Aceste săpă de pa vi me nt , pu ne re a în va lo ar e
ma i ve ch i: sc oa te re a la iv ea lă a pl ăc il or
- in ve st ig aţ ii le e de vi tr ou ri ) şi
„S al ă de te ol og ie “ (î nd eo se bi fr ag me nt
"a vestigiilor din așa numita ui , co ns tr ui tă de Cl em en t al
nd aț ii lo r fâ nt ân ii or na me nt al e a Gr if on ul
dega ja re a fu
VI-lea, în pa rt ea de mi az ăz i a gr ăd in il or .
l i m i t e a z ă la Pa la tu l p a p i l o r sa u l a lo ca -
Rezultatul săpăturilor a r h e o l o g i c e n u se
l u a s u p r a po si bi li tă ți lo r m a t e r i a l e , a
i g n o n , ci p e r m i t o v e d e r e d e a n s a m b
litate a A v i a ca li tă ţi i m a t e r i a l e l o r .
i , a ci rc ul aț ie i m e ș t e r i l o r ş
expresiei artistice a vremi ă c u m o t i v e o r n a m e n t a l e , d a t â n d d i n
p a v i m e n t e l o r î n p l ă c i d e c e r a m i c
Mo d a ș i a l X V - l e a , o d e z v o l t a r e
a c u n o s c u t î n s e c o l e l e a l X I V - l e a
secolul al X I I I - l e a , , a p r e v ă z u t a s t f e l d e
e a , c a r e a r e f ă c u t p a l a t u l e p i s c o p a l
considerabilă. l o a n a l X I I - l d e l a C h â t e a u -
c a r e îi a rțineau, ca de
p a p i l d ă c e l
plăci de ceramică și la al te p a l a t e |
s a u d e l a B a r b e u t a n e , a t e
l a P o n t - d e - S o r g u e s
Neuf-du-Pape, de d o c u m e n t e l e c u c a r a c t e r a d m i n i s t r a t i v , m a t c u
Cercetările au f o s t î n l e s n i t e d e u n d e g ă s i m
t e l i a l e C a m e r e i A p o s t o l i c e ,
a f l a t e î n r e g i s t r e l e d e s o c o l ă c i l e î n
se a m ă c e l e
i t e m e ș t e r i l o r c a r e a u i n s e r a t p
r i a l e l o r n e c e s a r e , s u m e l e p l ă t
come n z i l e m a t e t t r a n s p o r t u l , c e e a c e n e p e r m i e
e c u m ş i c e l o r c a r e a u e f e c t u a
div e r s e l e c o n s t r u c ţ i i p r
l o r , p r e c u m Ș i c h e l t u i e l i l e
m a t e r i a l e , n u m e l e m e ș t e r i
să afl ă m o r i g i n e a a c e s t o r
e . ; i g n o n s u n t d e d o u ă
respectiv ă s i t e î n P a l a t u l p a p i l o r d i n A v
e d e c e r a m i c ă v e r n i s a t ă g i c ă p r e v ă z u t e c u
Plăcil u g a I b e n , a l t e l e h i s t o r i a t e ( a d
te uniform, v e r d e s a
feluri: unele colora
199
 PAVEL CHIHAIA

motive ornamentale). Aceste motive sunt foarte variate și rareori s-au găsit două
absolut identice. În primul rând, s-au constatat figuri geometrice: cruci, spirale,
cercuri concentrice, apoi blazoane, cele mai multe fanteziste, în sfârșit, motive florale,
floarea de crin aflându-se pe primul loc, figuraţii de animale, mai mult sau mai puţin
stilizate, adesea monstruoase sau alegorice, preluate din așa-numitele Bestiare occi-
dentale. Chipuri omenești apar foarte rar.
În privinţa ariei culturale de care pot fi legate aceste plăci de ceramică, tehnica
cu care sunt lucrate, motivele și stilul ornamental, s-a stabilit că această arie include
zona „hispano-maură“ de la Mauresa și Paterna, din Spania nord-estică. Cercetările
Camerei apostolice indică localitatea Saint-Quentin, din Languedoc, drept sursă a
plăcilor pavimentare, ceea ce a îndemnat să se afirme că acest centru ceramic se
inspira din producţiile aragoneze, foarte „en vogue“ în această epocă.
Totodată, se subliniază faptul că plăcile găsite la Palatul papilor din Avignon,
care constituie un ansamblu unic pentru Franţa secolului al XIV-lea, completează
ambianța artistică a încăperilor, armonizându-se admirabil cu frescele de pe pereți, cu
vitrourile ferestrelor, cu tavanele din lemn pictat.
Investigaţii arheologice foarte interesante s-au făcut în Sala de teologie, con-
struită în 1346 sub ultima travee vestică a celei mai mari săli din Palatul papilor,
numită Sala audientelor. În Sala audienţelor s-au inițiat expoziţii de răsunet
internaţional, ca de pildă expoziţia Fundaţiei Maeght din Saint-Paul-de-Vence sau
expoziţia „expresionistului liric“ Georges Mathieu.
Săpăturile arheologice din Sala de teologie au fost programate avându-se în
vedere că nivelul de călcare al sălii a fost înălțat cu 2 metri în secolul al XIX-lea pen-
tru amenajarea unui grajd, protejându-se astfel vestigiile aflate sub acest înveliș. În
conul de dejecţie originar, care măsura 20 de metri pătraţi s-au găsit numeroase frag-
ment e de vitra lii, pies e de arma ment , mone de din secol ele XIV şi XY, etc. Vitra liile
erau împo dobi te cu chei și embl eme biser iceșt i, cu elem ente arhit ectur ale şi deco ruri
vegetale.
De la fântân a orn ame nta lă inti tula tă, dup ă scu lpt ura care îi împ odo bea orn a-
mentul, a Grifonului, și care se afla la pic ioa rel e Tur nul ui înge rilo r, s-au des cop eri t
la săpături suf ici ent e vest igii pen tru a put ea fi — teor etic , des igu r — reco nsti tuit e. Est e
interesant de men ţio nat că fân tân a dis pun e de 14 rob ine te de bro nz exe cut ate de
fabricantul olandez Jea n Bel hom me, leg ate de țev i de plu mb. O ser ie de can ali zăr i
permit eau acc esu l ape i în fân tân ă și scu rge rea ace ste ia din rec ipi ent ul cir cul ar.
Reconstituirea min uți oas ă a fân tân ii Gri fon ulu i ne ami nte ște o reî ntr egi re
asemănătoare, făcută cu câţ iva ani în urm ă în Rom âni a, de reg ret atu l arh eol og Rad u
Popa. Este vorba de o sob ă cu un car act er mon ume nta l, din Cas a Do mn ie i din
Suceava, de imp ort anţ ă exc epţ ion ală pen tru art a dec ora tiv ă a epo cii res pec tiv e.
 Capitolul XII
DESPRE DESCOMPLETAREA
PATRIMONIILOR MUZEALE DIN ROMÂNIA

he S i SiR Ceausescu a căpătat aspectele cele mai neaşteptate și

; ARFbihitiite: rpretarea pictorilor care se întreceau să le sublinieze celesta
para atcapia Şisoția sa păreau că se înalță de la pământ, sălăşuind
€ palatelor înălțate în fiecare capitală de județ.
| In alte portrete, Ceauşescu cerea să fie reprezentat alături de figurile de seamă
ale istoriei românilor, de cele mai multe ori în capătul dinspre prezent al șirului de
voievozi, traducere plastică a poemelor şi osanalelor care îi lingușeau prostia Și îi
$
preamăreau maârginirea.
Dar reprezentările zugrăvite în care personajul se ipostazia vojevod nu au părut
destul de elocvente curtenilor. Ei au considerat necesar să adune o serie întreagă de
opere artist ice, medie vale și moder ne, aparț inând trecut ului popor ului român , pentr u
ca, trecându-le în revist ă, vizita torii să ajung ă la trofee le căpăt ate în țările lumii a
treia de către familia Ceauș escu și, event ual, la faimo sul sceptr u de aur pe care
nechematul îl învârtea ca pe un hârleţ în fața camer elor de luat vederi . S-a impro vizat
așa-n umitu l Muze u de Istori e, amena jat cu totul
în acest scop un muzeu insolit,
clădire a Poștei, pe Calea Victor iei, cu coloa ne înalte și
necorespunzător în marea
clădir e fusese hărăzi tă altui țel, care i se potri vea
trepte largi. Numai că această
nici lumin a, nici tempe ratur a din interi or nu
perfect: nici dimensiunile încăperilor,
i a avut loc tranzi tul colete lor și
recomandau Palatul Poştelor, unde decenii întreg
scrisorilor, drept muzeu. su rd a
pu s ar bi tr ar iu lu i și , de în da tă ce ab
` Dar într-o țară comunistă totul este su lo ar e,
pu t vâ nă to ar ea du pă pi es el e mu ze al e de ma re va
hotărâre a fo st lu at ă, a în ce
se cu vi ne bi og ra fi a di ct at or ul ui .
pentru a împodobi cum tr im is la „a dă -
ti mp ul pr im ul ui ră zb oi mo nd ia l, te za ur ul ță ri i a fo st
Se șt ie că în
so vi et el e ca re au pr el ua t pu te re a, în ac es t te za ur
post“ în Rusia și ap oi în su şi t de
i, în în tr eg im e di n au r. În zi le le no as tr e s- au fă cu t
aflându-se și faim oa sa Cl oș că cu pu
ân du -s e pe st e le gi le in te rn aț io na le , ri si pi nd u- se
mari abuzuri, sp ol ie ri fo rț at e, tr ec
al to ra , cu m a fo st ca zu l cu Mu ze ul Br uc ke nt ha l
unele patrimonii pe nt ru în ze st ra re a
se ri e de ta bl ou ri de ma re va lo ar e, deși legatul lăsat de
de la Sibiu, deposedat de o sc ri se le di n
t lu cr u, sa u, ma i re ce nt , cu hr is oa ve le şi ma nu
donator interzicea ac es și a
, tr ec ut e ab uz iv în pr op ri et at ea Se cu ri tă ți i
posesia Bibliotecii Academie i Ro mâ ne
in fo rm aţ i, nu au fo st re ad us e la lo cu l lo r
arhivelor sale și care, du pă câ te su nt em
şt ie pâ nă în pr ez en t un de se af lă sa u ca re
fi re sc . În pa ra nt ez ă fi in d sp us , ni me ni nu
ro as el e ma nu sc ri se se ch es tr at e î n ul ti ma
de st in ul sa u ci ne ră sp un de pe nt ru nu me
es te în be ci ur il e Se cu ri tă ţi i a un or
cu ar es ta re a sa u as as in ar ea
jumătate de secol, o dată : i
stră lu ci ți in te le ct ua li ro mâ ni . î n c e p u t o
a t p r i n d e c r e t d e l a o zi l a al ta , s- a
Şi pe n t r u M u z e u l d e Is to ri e, c r e s c ă
v a l e ș i s c u l p t u r i , c a r e s ă p r e v e s t e a
b a t i c ă d u p ă h r i s o a v e , f r e s c e m e d i e
vânătoare săl i ; k a ne
domnia familiei Ceauș e s c u , a f l e în m o
a s a t e d i n l o c u l u n d e t r e b u i a u s ă se
l u n g u l și r a l e x p o n a t e l o r d e p l a r e
Din
c a r e î l c u n o a ș t e m î n d e a p r o a p e ş i c
m ă r g i n i l a u n s i m p l u e x e m p l u , p e
firesc ne vom s t ă b a r b a r ă o p e r a ț i e d e î n s t r ă i n a r e .
e m n i f i c a t i v p e n t r u a i l u s t r a a c e a
ni se pare s

201
 PAVEL CHIHAIA

Cu ani în urmă, am descoperit în depozitul Muzeului de Antichități din

București două sculpturi în piatră, ciudate, neînsoţite de nici un document care să le
explice identitatea sau măcar proveniența. Întâmplarea a făcut să regăsesc aceste
pietre desenate de un pictor din secolul trecut, încastrate în turnul — ce nu fusese încă
dărâmat — al mânăstirii lui Neagoe Basarab din Curtea de Argeș. Or, acest turn
aparținea acestei mânăstiri și deci sculptura — în realitate o stemă — era a lui Neagoe
însuşi. O minuțioasă analiză de laborator a vădit că această stemă (înfățișând un
inorog — căprioară cu corn — străpungând cu cornul un balaur) a fost detașată îngrijit
din zidul în care fusese încastrată, cealaltă stemă fiind folosită ca piatră de construcție
de către zidarii lui Neagoe și considerată ca aparținând unui rival sau unei familii
rivale acestuia. Nu a fost greu, considerând imaginea stemei respective, care
reprezintă un balaur dominând un animal fantastic, să apropiem stema de piatră de
imaginile de pe reversul monedelor lui Vlad Dracul, care era cavaler al Ordinului
Dragonului, și să deducem că ea i-a aparținut. Mai multe studii publicate de noi au
urmat itinerarul cercetărilor.
Proveniența celor două steme de piatră fiind lămurită, ele au fost transportate
din Muzeul de Antichităţi în micul dar îngrijitul muzeu din Curtea de Argeș,
revenind, așadar la locul de origine, de unde le înstrăinase, cu un secol în urmă,
arheologul Grigore Tocilescu.
Până aici totul s-a desfășurat în mod firesc și cele două steme, mai cu seamă
aceea a lui Vlad Dracul, au dezvăluit o serie de date noi în legătură cu heraldica, cu
viziunea, cu politica acestui voievod și vremile sale și, totodată, au permis să se sta-
bilească că prima așezare a mânăstirii, refăcută de Neagoe după ce ani întregi zăcuse
dărâmată, aparținuse cavalerului Ordinului Dragonului.
Era cu totul firesc ca cele două steme să fie expuse alăturat, deoarece dragonul
figura în ambele piese, în cea a lui Vlad Dracul învingător, în cea a lui Neagoe —
străpuns de cornul inorogului. Și totuși, în mod paradoxal, ambele compoziții ilus-
trau victoria creștinismului și înfrângerea islamismului.
Iată însă că lăudătorii lui Nicolae Ceaușescu au considerat că stema lui Neagoe
trebuie despărțită de pandantul ei firesc, ridicată de la Curtea de Argeş și expusă în
fostul Palat al Poștelor. De bună seamă, dragonul învingător — care desigur că în
conștiința cărturarilor din Palatul „Poporului“ trecea drept diavolul însuși — nu făcea
frumos în fața celui căruia i se cântau osanale, a fost deci lăsat mai departe la Curtea
de Argeș.
Un mic exemplu dintr-o mare nedreptate făcută vechilor voievozi și trecutului
țării noastre.

Noiembrie, 1990
 Capitolul XIII

SITUAȚIA ACTUALĂ
A MUZEELOR DIN STATELE UNITE

_ _ „Am putea dormi liniștiți, dacă nu am fi obligați să căutăm bani la dreapta și

Stânga a declarat într-un recent interviu Richard Oldenburg, directorul Muzeului de
Artă Modemă din New York. Desigur, nu poate fi vorba de linişte sau de calm
atunci când trebuie să găseşti neapărat bani pentru supravieţuire, să organizezi
expoziţii care să placă atât istoricilor de artă cât şi copiilor desmoșteniți din cartier și,
fireşte, să activezi cât mai spectaculos, pentru a-ți menţine locul în schema instituţiei.
Ajutorul de stat este ca și inexistent şi primatul pentru soluționarea problemelor
sociale din Statele Unite, rolul secundar al culturii, constrâng muzeele americane la
manevre acrobatice. Ele trebuie să conserve, să procure opere de artă și să le prezinte
în așa fel încât să atragă cât mai mult public posibil.
Colecţii le muz eel or ame ric ane s-au cons titu it graț ie lega telo r tes tam ent are și
donațiilor, în absenţa part icip ării stat ului . În anul 193 0, Con gre sul a vota t o lege
acordând reduceri de imp ozi t în sch imb ul dona țiil or făcu te muz eel or, încâ t sta tul a
contribuit indirect la îna vuţ ire a inst ituţ iilo r resp ecti ve. Dar în 198 7, guv ern ul a mod i-
une i ref orm e gen era le a impo zite lor. Din aces t
ficat regulile jocului, în cadrul
muz eel or era con sid era tă drep t preț de
moment, valoarea operelor de artă oferite
brut ală a dona țiil or. A treb uit să se revi nă
cumpărare, ceea ce a adus la o diminuare
1, şi dona țiil e s-au mult ipli cat de înda tă. Tre bui e însă să
la vec hiu l reg im, în 199
ofer ite anua l cole cţii lor pub lic e ame ric ane ,
menționăm că din zecile de mii de opere cân d
afla în acel ași loc dup ă dou ăze ci de ani, în afa ră de caz ul
foarte put ine se vor
spec ial cu muz eul . Pen tru a just ific a ace ste vân zăr i,
donatorul nu va înc hei a un aco rd
de a face să evo lue ze cole cţii le pe măsura
responsabilii invocă necesitatea
pen tru cum păr are a uno r pies e exc epț ion ale .
achiziţiilor. Se renunţă la opere minore
tiv ă pen tru acti vita tea unu i arti st, în tim p
Sau o operă poate fi definită ca nereprezenta
pen tru a aco per i un gol din evo luţ ia sa. Ori cum ,
ce alta se vădeşte indispensabilă chel tuie lile de fun cți ona re ale
de vân zar e cum păr are nu pot aco per i
aceste operaţii
muzeului, de plată pentru întreţinere sau pen tru maj ora rea sala riil or cel or din sch ema
de funcţionare. De pildă, în 199 1, J. Pau l Get ty Mus eum din Mal ibu a sch imb at o
ort ant ă sum ă de bani , pen tru un Can ale tto
„Venetie“ de Canaletto, adăugând și o imp
con tro ver sat ă a avut loc în 1990 : Sol omo n R. Gug gen hei m
mai mare. O vân zar e Ka nd in sk y,
a vâ nd ut un Mo di gl ia ni , un C h a g a l l şi „ F u g a “ de
Museum din New Yo r k
de ne în lo cu it de că tr e sp ec ia li st , an AR AT Ă, e d u z e l e ,
considerată o ca po do pe ră Sp St sA
a ar ăt at că ar e su an Anssy
fi ci en ţi K
muzeului, Thomas Krens, care a l pe nt ru a c u m p
35 mi li oa ne ob ți nu te pe ce le a e
i-au trebuit cele
n t l ar e p a r e i l S
e o n e n a
`
6 z ă mu ac u
co n
A
a
t e A U„
ie
i
cţ
m l
le
opereminiinimaliste di n fa im oa sa co

S AA B E L T a k R E A d e i
ze u di n St at el e Un it e u s h e e
sau un director de mu
di n ţ i i p lb ; N de a de fi ni ob is ot iv el e si
ad mi ni st ra ţi e, fo rm ak
consiliului
consiliu îi
de
re vi ne mi si un ea de a as ig ur a ec hi li buge di N racire eri!
br ul er a i n un cţ ie d a c ă e s t
lu i, de a n u m i di re ct or ul sa u de a - lel ib
ie şi ec hi pa mu ze ul ui , ca şi
i r i tr e co ns il iu l de ad mi ni st ra ţi e
politica a ae st a se în tâ mp lă de st ul de ra r.
Repartiția obligaţiilor între c9! te , da r ac ea
re , po t de ve ni di ve rg en te ,
puncte le de ve de

203
 Capitolul XIV

DIALOG ÎN FAȚA T A B L O U L U I LU I R E M B R A N D T ,
„HAMAN I M P L O R Â N D I E R T A R E E S T E R E I *

Muzeograful: — Dr ag ă pri ete ne, pe rm it e- mi să- ți ure z „b un ven it“ în Mu ze ul

Naţional de Artă din Bucure ști , cel ma i imp ort ant din țar a noa str ă. Vă d că n-a i
întârziat să-mi onorezi invitația!
Vizitatorul: — Bine te-am găs it, sti mat e am ic şi cu no sc ăt or în ale ist ori ei art ei!
Sunt bucuros să te revăd aic i, în med iul car e îti est e fam ili ar. În voi aju l pe car e îl vo m
începe împreu nă ast ăzi , aşt ept să- mi des cif rez i o ser ie de tai ne cu och ii dum ita le.
Trebuie să îți mărturise sc că adm ir ord ine a din ace st mu ze u, fos t pal at reg al, car e își
păstrează spiritul de demnitate și măr eți e.. . cu toa te că em bl em el e mo na rh ic e i-a u fos t
şterse fără cruțare. Pal atu l est e foa rte spa țio s și ma rm ur a pa vi me nt ul ui , pla caj ul de
piatră al pereţilor adună rev erb era ții fer ici te de lum ină . Ce va te inv ită , int rân d în
muzeu, să lași la cuier viaţa de toate zilele.
M.: — Ai dre pta te, est e o clă dir e car e înd epl ine şte con diţ iil e de con ser var e a
celor mai însemn ate pie se din pat rim oni ul arti stic al țări i. Nu pot spu ne ace laş i luc ru
despre vechiul loc al al Poş tei , met amo rfo zat pes te noa pte în Mu ze u de Isto rie,
printr-un decret solemn și ire zon abi l. Nic i spa ții sau sup raf ețe pot riv ite pen tru păs -
trarea exp ona tel or, nic i lum ino zit ate a nec esa ră. Arh ite ctu l a con cep ut o clă dir e car e
să adăpostească poşta, plicuri și pachete în tranzit, nu capodopere. Dar asta-i altă
problemă, pe care o vom discuta, poate, cu alt prilej.
V.: — De aco rd! Văd că vitr inel e hol ulu i de la intr are pre zin tă pub lic ați i inte re-
Sante: Revista monumentelor. si muzeelor, Studii muzeale, Studii şi cercetări de
isto ria arte i. Îmi înc hip ui că mul ţi col abo rat ori ai ace sto r rev ist e fac par te din
personalul muzeului.
M.: — Într-adevăr. De altfel, unele sunt editate de muzeu, prezentând rezultatele
activităţii de identificare și analiză a operelor expuse aici.
V.: — O activitate frumoasă! Acum, că am schimbat primele impresii, te rog
să-mi spui din ce punct al globului și al timpului vom pomi voiajul nostru în lumea
artei?
M.: — Ei bin e, m-a m gân dit să înc epe m cu o pie să deo seb ită , de înal tă val oar e.
Vom porni de la Haman implorând iertare Esterei, al lui Rembrandt (Fig. 2). Va tre-
bui, aşadar, să urcăm, la propriu și la figurat, către acest vârf, deoarece se află în secția
universală, de la etajul III. Să tra ver săm secț ia de artă med iev ală rom âne asc ă și să
ajungem în capul scăr ilor care urc ă spr e etaj ! Pe aici , und e se află exp use bro der iil e
și argintăriile vechilor noștri maeștri.
V.: — Cât de int ere san tă este arta noa str ă med iev ală ! Cât de rep rez ent ati vă și cât
de puţin cunoscută peste hotare! Cădelniţele acestea! Dantelele în filigran... ce cizelură
perfectă! Şi broderii le.. . ce nua nțe deli cate ... și o stil izar e cu totu l orig inal ă... Arti ştii ar
trebui să găsească un lim baj pro pri u pen tru a exp rim a în fire col ora te car act ere le une i
fizionomii voievodale, bogăţia unui costum de la curtea lui Stefan cel Mare.
M.: — Brod erii le med iev ale rom âne ști sunt prin tre cele mai fru moa se din lum e,
cum susțin mari specialiști, Gabriel Millet, de pildă. Vom vorbi într-o zi despre ele...
V.: — Aceasta este scara care duce la etaj?
M.: — Da, pe aici!

204

I
 Căutări în orizontul timpului

ie inadica te e tabloul M Rembrandt atrage atenția în mod deosebit?

pur Observi grupuri de vizitatori care întârzie în fața lui?
: M.: - Bineînțeles. De altfel, a fost așezat în mijlocul sălii de pictură olande
ză și
luminat puternic. Poate fi văzut de la distanţă! 4
Vu: — De ce începem voiajul nostru în lumea artei cu Rembrand
t? De ce nu
pornim de la El Greco sau de la flamandul Van Eyck?
M.: - De ce m-am oprit la Rembrandt? În primul rând pentru că este unul din-
tre cei mari, o copleșitoare personalitate a artei, la care se vor întoarce mereu
generaţii, pentru a căuta semnificaţia creaţiei lui și propriile lor rosturi pe pământ. În
al doilea rând, pentru că acest pictor îmi este familiar, găsesc în el întrebările mele,
mai frumos, mai profund conturate, și, mai cu seamă, răspunsurile. Apoi, deoarece
tablourile sale prezintă trăsături asemănătoare cu cele din romanele lui Dostoievski
sau din muzica lui Beethoven. Aceeași cupă a suferinței, același tumult al dragostei,
aceeași înțelegere a morţii. În sfârșit, destinul lui Rembrandt, jertfa de sine, singură-
tatea, întunericul și lumina. Este firesc să-ţi propun a începe intinerarul nostru cu
pictorul de care mă simt cel mai legat, care m-a obsedat o viață, așa cum mi-au fost
mereu alături Dostoievski sau Beethoven. Pe când era student, George Călinescu ne
spunea odată la curs că trebuie să studiem în mod exemplar un model strălucit și
complex, care a lăsat trăsături de nesters în istoria omenirii, pentru a înţelege
semnificaţiile multiple ale operei lui. Pentru mine, Rembrandt nu este numai un pic-
tor vestit, ci un simbol al propriilor mele năzuințe și idealuri!
YV.: — Mă întreb dacă nu este nepotrivit să începem voiajul nostru în lumea artei
de pe un vârf, pornind de la o astfel de somitate a artei universale, la care există,
desigur, atâtea laturi de prezentat și analizat. Oare nu este preferabil să pornim de jos
în sus, să spunem de la un pictor mijlociu ca interes, pentru a ajungea creațiile de
excelență? Ar fi o iniţiere progresivă, de la simplu la complex, de la non-valoare la
valoare. ii
M.: — Rămân la punctul meu de vedere. Prefer să te confrunt direct cu simfonia
a IX-a şi apoi să con tin uăm dru mul , decâ t să urc ăm prog resi v de la cânt ecel e de lum e
în sus. O cap odo per ă îţi gen ere ază înto tdea una sent imen te și gân dur i fru moa se.
Capodoperele nu sunt înfă ptui te num ai pent ru iniți ați, ci mai cu sea mă pent ru cei
mot iv sau altu l, le igno ră. Așa cum vorb ele lui lisu s nu erau
care, fără voie, dintr-un
ci mai ales mari lor mulț imi. Pri mii le ana-
hărăzite numai învăţaţilor din templu,
le trăi esc, sunt înd emn ați să înfă ptui ască , la
lizează și le judecă. Ceilalţi le simt și
rându-le, în spiritul învățăturii. $ Iti si
un se co l şi ju mă ta te de ar tă mo de rn ă și co n-
YV.: — Am depășit cele două etaje și
pr es ia că am aj un s la et aj ul m. i 3
temporană. Am im d
ob ie ct iv ul no st ru . Ta bl ou l Ha ma n im pl or ân
M.: — Într-adevăr, ne apropiem de
an i de vi aţ ă ai lu i Re mb ra nd t şi to cm ai de i i
iertare Es te re i es te zu gr ăv it în ul ti mi i
ap ar ți ne ac es te i pe ri oa de în ca re ni et en l
ne apare încărcat de se mn if ic aţ ii , ca to t ce
e st ud ii de sp re ac es t mo me nt al vi eț ii lu i
-a depăşit pe sine. S-au scris mult
tu i ta bl ou , da r no i nu vo m tr ec e în re vi st ă ce ea ce au gâ n-
T s i dt sa u as up ra ac es
le se trăit alţii, ci — într-un direct dialog cu el — ne vom mărgini să încercăm a

u n i c a r e o b i ș n u i t e , A m i m p r e s i a
c ă
o e o l o m o d a l i t ă ţ i d e c o m
i n
m YV.: — De P P E tr e b u i e să fie! Tabloul acela luminat puternic, s tanayeraa!
ne apropiem. A m ă r i s ă o p r e a s c ă p a ş i i v i z i t a t o r u l u i . e î n a i n e y n
c a s i c u m a r u r e
în mijlocul sălii, t e r n i c , c a r e a r m o n i z e a z ă c i u d a t f â ş i i l e d e a u r ș i î n t u n
e u n r To ș u p u
covor oriental. d
ric de pe pânză. r , A f o s t o i d e e e x c e l e n t ă d e a - l d i s t i n g e î n a c e s t
a n d t , î n t r - a d e v ă
M.: „e J—EEsstte Rembr
205
 PAVEL CHIHAIA

o vă de sc su bi ec tu l, au to ru l și în fă pt ui re a sa
chip şi a-i conferi o ma je st at e pe ca re
p â n z a H a m a n i m p l o r â n d ie rt ar e Es te re i.
artistică. Ti-am explic at de ce a m al es
e să p o r n i m de la el em en tu l de an al iz ă ce l
Pentru a ne familiariza cu ea , ți -a ș p r o p u n
ex ac t și , în m ă s u r a po si bi lu lu i, câ t ma i
mai simplu: anume să de sc ri em câ t m a i
tă m că se af lă zu gr ăv it în ta bl ou .. . ce ea ce
minuţios ceea ce vede m , ce ea ce co ns ta
ta to ri gr ăb iţ i o tr ec cu ve de re a, ch ia r câ nd
pe ca re un ii vi zi
numim subiect sau temă... l de a fi cu no sc ut şi bi ne
er i de va lo ar e. U n ta bl ou ar e dr ep tu
se lansează în apreci .
a fi ju de ca t. De ci să în ce rc ăm să -l de sc ri em
pr iv it în ai nt e de în tâ i es te fa pt ul
ci nc i pe rs on aj e. C e e a ce ne iz be șt e m a i
V.: — Tabloul prezintă de pi ld ă, su nt cu to tu l
D o u ă di nt re el e, ce i do i so ld aț i,
că nu toate apar în întregime.
înecați în întuneric.
a i tâ rz iu ac es t a s p e c t !
M.: — Să lăsăm pentru m de p e tr on un pe rs on aj
o m n i ţ ă în c o s t u m de e p o c ă pr iv eş te
"Vs — Ei bine, o d re se af lă î n g e n u n c h e a t la
în tr -u n ca ft an , cu un co la n la gâ t, ca
important, înveșmântat o n a j ar e un st il et în dr ep ta t
e în ti ns e. U n al tr ei le a p e r s
picioarele ei, cu mâinil es te în to ar să că tr e ce i doi
lî n g e n u n c h e a t , în v r e m e ce pr iv ir ea îi
amenințător către ce m ă fa c un fe l de fi gu ra ti e,
le -a r po ru nc i: „L ua-l!“. Aceştia di
ţi n u r
soldaţi, ca și c u m
ce lo r tr ei p e r s o n a j e pr in ci pa le .
ies din triunghiul in di că ti tl ul , de un ta bl ou cu
rv aţ ie ! Es te vo rb a, aș a c u m
M.: — Excelentă obse are Esterei. Ce îl deter- rt
H a m a n , pe rs on aj ul î n g e n u n c h e a t , ce re ie
subi ec t re li gi os : p e r s o n a j v o m
es te m o t i v u l m â n i e i ce lu i de -a l tr ei le a
mină să se umilească astfel , ca re
u n d e R e m b r a n d t a d e s p r i n s ac ea st ă sc en ă.
afla desigur din Ve ch iu l T e s t a m e n t , de
po t cu no aș te ni ci m ă c a r în pa rt e le ge nd a
V.: — Lartă-mă că te în tr er up . D a c ă nu
aş st ră in şi că nu a m po si bi li ta te a să af lu în
unui tablou... să zi ce m că su nt în tr -u n or
S ă p r e s u p u n e m că a m în vă ţa t la șc oa lă
dicționar cine au fo st Es te ra sa u Ha ma n. ..
n is to ri a ro ma ni lo r et c. , da r că a m o m e m o r i e
despre o serie de pers on aj e di n Bi bl ie , di
re ce eş ti is to ri c de ar tă , fa mi li ar iz at cu as tf el
slabă. Vreau să te în tr eb de sc hi s — de oa
nu po t in tu i va lo ar ea un ui ta bl ou da că n u - m i reprezint pe dată
de p r o b l e m e —, cr ez i că
a pe ca re pi ct or ul ur mă re șt e să o redea?
personajele istorice sau scen sc en ei pe ca re el o re pr e-
va lo ar ea un ui ta bl ou nu st ă în le ge nd a
M.: — Sigur că c u m co or do na te le
ge nd ă în tr eg eș te se mn if ic aţ ia ta bl ou lu i, aş a
zintă. Dar această le lă rg es c po si bi li tă ți le de
di n m o m e n t u l re al iz ăr ii lu i ne
sufleteşti ale pictorului o sc en ă di n Ve ch iu l Te st am en t.
a z u ld e fa ţă a v e m de -a fa ce cu
cunoaştere. Așadar, în c vo rb a și , ma i cu se am ă,
in ua an al iz a, să v e d e m de sp re ce sc en ă es te
Înainte de a cont ce co ns tă ac ea st ă mo di -
a re sp ec ta t te xt ul . Da că l- a mo di fi ca t, în
în ce măsură pict or ul i
te , am ad us cu mi ne Bi bl ia , da că ai ră bd ar e îţ
ficare şi ce l-a determinat să o fa că ? Ui
nu mi tă Es te ra . Es te ra , „f ru mo as ă la st at ur ă si
voi citi acest paragr af . Se af lă în ca rt ea
de vă ru l ei M a r d o h e u , un ev re u ce tr ăi a în
plăcută la vedere“, fuse se lu at ă de su fl et
as ve ru s, îm pă ra tu l pe rș il or şi me zi lo r, fă ră să
Suss, apoi aleasă ca îm pă ră te as ă de Ah
ev en im en t, Ah as ve ru s l- a ri di ca t la pu te re pe
se știe originea ei. N u mu lt du pă ac es t
m a n , ca re se do ve di un ti ra n, M a r d o h e u nu
Haman. Deși toți trem ur au în fa ța lu i H a
s- a ho tă râ t să ni mi ce as că pe to ți iu de ii di n
se închina înaintea lui. At un ci H a m a n
tu ia di n ur mă ze ce mi i de ta la nţ i di n av er ea
împărăţia lui Ahasverus și i- a pr om is ac es
să fi e ch em at ă — ce ea ce co ns ti tu ia un gr av
victimelor. Estera s-a du s la îm pă ra t fă ră
un os pă ț pr eg ăt it de ea . la tă ac um , fr ag -
m p r e u n ă cu H a m a n , la
delict — și l-a invitat, î ul al 7- le a di n ca rt ea Es te ra :
il us tr at de R e m b r a n d t di n pa ra gr af
mentar, pa sa ju l ac ea st ă a do ua zi ,
a n s- au du s la os pă ț la îm pă ră te as a Es te ra . În
«Împăratul și H a m te as ă
câ nd be au vi n: „C ar e es te ce re re a ta , îm pă ră
împăratul a zis iarăși Es te re i, pe
Îm pă ră te as a Es te ra a ră sp un s: „ D a c ă a m că pă ta t
Estero? Ea îţi va fi împl in it ă! .. .
, dă -m i vi aţ a cu iv a, ia tă ce rerea mea; și scapă poporul
trecerea înaintea ta; împărate

206
 Căutări în orizontul timpului

EAREN dorința meal ici eu şi poporul meu suntem vânduți să fim nimicitți,
Jungia și prăpădiți!“ Împăratul Ahasverus a luat cuvântul și a zis împărătesei
Estera: „Cine și unde este acela care are de gând să facă așa?“ Estera a răspuns:
»Apăsătorul, Vrăjmașul, este Haman, răul acesta!“ Haman a rămas îngrozit în fața
împăratului și a împărătesei. Și împăratul, în mânia lui, s-a sculat și a părăsit ospățul
şi s-a dus în grădina casei împărăteşti. Haman a rămas să-şi ceară viața de la
împărăteasa Estera, căci vedea bine că pierderea lui este hotărâtă în mintea împăra-
tului. Când s-a întors împăratul din grădina casei împărăteşti, a văzut pe Haman că
se aruncase spre patul pe care era Estera și i-a zis: „Cum mai și necinstești pe
împărăteasă, la mine, în casa, împărătească?“ Cum au ieșit cuvintele acestea din gura
împăratului, i-au și acoperit fața lui Haman... Și au spânzurat pe Haman pe spânzură-
toarea pe care o pregătise el pentru Mardoheu. Și mânia împăratului s-a potolit».
Vezi, prin urmare, că este o oarecare diferență între textul biblic și scena prezentată
de Rembrandt!
V.: — In naraţiunea biblică, Estera se află întinsă pe pat — așa cum se ospătau în
antichitate — și Haman s-a apropiat de ea. La Rembrandt, scena ne apare lipsită de
echivoc, deci fără justificarea vizibilă a mâniei lui Ahasverus. Estera se află pe tron
și Haman la picioarele sale. Este momentul când, întors din grădină, Ahasverus
hotărește mâniat pieirea lui Haman. Pictorul și-a propus să reprezinte revolta Esterei,
ai cărei coreligionari erau sortiţi pieirii, umilința lui Haman, pornirea violentă a lui
Ahasverus.
M.: — Perf ect! Să por nim deci sist emat ic. Am stab ilit că ilus trar ea nu cor esp und e
întocmai narațiunii biblice. Rembrandt a suprimat aspectul licențios, senzual al
expunerii, ner epr eze ntâ nd mot ivu l ime dia t al con dam năr ii — apr opi ere a lui Ham an de
patul Esterei —, conferindu-i , în sch imb , grav itat e şi dem nit ate . Ace ste trăs ătur i
puriste aparțineau Olandei prot esta nte, da rși spir itul ui său pro fun d. Să con sid eră m
analiza schemelor formale pe care pict orul le-a avut în ved ere cân d a zug răv it tabl oul.
ia per son aje lor din tabl ou, adi că felu l cum sunt
Vom începe prin a arăta dispoziț
trec e apo i la pozi ţia lor, adi că felu l cum sta u sau se
aşezate unele față de altele. Vom
mișcă şi vom termina cu compoziţia, adică armonizarea diferitelor părți din tablou şi
a diferitelor pete de culoare. În privința dispoziției personajelor, yom observa Ca
Ahasverus este zug răv it lân gă Este ra, pe acel aşi pla n. În faț a Este rei, la niv el infe ri-
or, Haman, iar pe fund al, abia vizi bili , cei doi sold ați. Ace ast ă disp oziț ie are în ved ere
legăturile protocolare sau sentimentale dintre personaje. afl isi
Trecând la poziția personajelor, remarcăm că ea reflectă starea lor = etească şi
rolul pe care îl joa că în sce na resp ecti va. Ace st rol pr ei a a. i e i
chipuril or, dar și din felu l în care stau per son aje le, de RE ET R R E Ai
ţia, calor.și Astf
poziat el, lui Ham an nu i se ved e chi pul RD enim
o im
ANA
pl
E
or ă și se nt im enSR
tu l de
plec curba spinării sale, ne evocă ie rt ar ea pe ca re
umilință desperată. În constrast cu el, Es te ra ne ap ar e dr ea pt ă, ne mi șc at ă pe tro n, a i
co ns ol id at ă de as ce nd en care o are asup.
ța pe
mândria po zi ţi ei sa le so ci al e it ud in e de ma je st at e şi îi
i. Mâna dreaptă proptită în șo ld vă de şt e o at
A
es te p a a f e z i O N E
în S e t e ce st ân ga , în co nt ra st ,
etic e i sa i n e p a s a ce lă la lt
nt ru fa pt el e pe rs on aj ul ui E r
clocotește revo lt a pe a ţ ă ki BE I a o p a
Ah as ve ru s se af lă faț S E
priv in ța co nd am nă ri i ca pi ta le . u e o D i
di n pr of il , şi ac es t S A e n a a
lui este întors, îl vedem nu ma i
z e Ah as ve ru as tpr iv eș
A te sp re ce
de ni
E i A de r auar în dr Vp
ep taet a
sp re ac es ta ,
j a t o m i
Haman. constatăm un st il et
al , ad ic ă cu fe ţeel
lee sp re pr
; iv it or , po ru nc in l i
doiisoldaţi zugrăviți fr on t
ducă spre supliciu. Așadar, pozi ți a pe rs on aj el or ți ne se am a de re la ți il e l a
207
 PAVEL CHIHAIA

u a p e r s o n a j e l o r , a d i c ă fe lu l c u m s u n t
u m , d u p ă ce a m v ă z u t p o z i ţ i a în t a b l o
Si a c ș i po zi ți a, a d i c ă e x p r e s i a
d e al te le sa u f a ț ă d e u n r e p e r a n u m e
aş e z a t e u n e l e f a ţ ă s t i m a t e a m i c e ,
e î n ţ e l e s , d e s u b i e c t u l tr at at , s ă t r e c e m ,
trupului ș i m i ş c a r e a , le ga te , b i n
la compoziţie. a t ar ti st ul g r u p e l e d e p e r s o n a j e ș i
u r m ă r i m a d i c ă fe lu l c u m a o r g a n i z
V.: — S ă
diferite le p ă r ț i al e t a b l o u l u i . e m e n t e , a c o r d
o z i ț i e es te v o r b a d e a r m o n i z a r e a u n o r e l
M. : = Î n t o c m a i . Î n c o m p c u l o a r e , f o r m e
ă este vorba de li
l , fi e c ni i, p e t e d e
care duce către u n c o n s e n s g e n e r a ci
o a r t e în tr e e l e m e n t e l e s i n g u l a r e , ai
î n d i s p o z i ț i e se p o a t e v o r b i d e r a p
ete. D a c ă i o n a l e . Î n t a b l o u l H a m a n
o a r m o n i e a g r u p e l o r c o m p o z i ț
avem d e - a f a c e c u s , a p a r i ț i a s i n g u -
t a t ă m tr ei g r u p e : E s t e r a ș i A h a s v e r u
implorân d ie rt ar e E s t e r e i c o n s
âr și t, c e i d o i s o l d a ț i .
lară a lui Haman și, în sf r e z e n t a t ă î n î n t r e g i m e ș i p u s ă î n p l i n ă
a , ea es te r e p
V.: — Ponderea cade pe Ester of il ul , re st ul t r u p u l u i fi in d
d i n A h a s v e r u s n u se d i s t i n g e d e c â t pr
lumi n ă , î n v r e m e ce c a p u l p l e c a t . C e i
d o a r o p a r t e a s p i n ă r i i î n c o v o i a t e ş i
înecat î n î n t u n e r i c . D i n H a m a n ,
d i n t e n e b r e l e f u n d a l u l u i .
doi soldați de-abia apar t di n Bi bl ie , E s t e r a j o a c ă ro lu l
ta ta t ș i d i n p a r a g r a f u l ci ti
M.: — După cum ai cons di nt r- o p i e s ă d e te at ru —, i a r
c ă ta bl ou l f i x e a z ă o s c e n ă
principal — să ne închipuim es t ro l. P e n t r u ea , sa u p r o v o c a t e
c a z u l d e fa ță R e m b r a n d t , i- a co nf er it ac
re gi zo ru l, în m i m i c ă al e ce lo rl al te
e ș i at it ud in il e a p r o p i a t e în ge st ur i ş i
de ea, sunt sentimentel
personaje. in g.
il or .. . Ei de -a bi a se di st
V.: — Cu excepția soldaț l t bă nu it ă. A m pu te a
so ld aţ ii ne ap ar ca O pr ez en ță m a i m u
M.: — Într-adevăr, H a m a n . Co nf li ct ul ar e
nt ur at m a i pr ec is , de și fr ag me nt ar , es te
afirma că personajul co h a s v e r u s su nt re ţi nu te
și el , aș a c u m d e d u c e m și di n ti tl u. D i n A
loc între împărăteasă in ua re , st il et ul în dr ep ta t
ju st iț ie : pr of il ul as pr u şi , în co nt
doar trăsături ale ideii de su pl ic iu l, da r ca re se af lă
r u s es te ce l ca re in te rv in e, ca re o r d o n ă
spre păcătos. Ahasve ag on iș ti i di n pr im ul
a pr ob le me i: pr es iu ni co pl eș it oa re v ă d e s c pr ot
într-un fel în af ar fi gu ra nt i
aţ ă şi pe mo ar te . So ld aţ ii su nt sc hi ța ți ca or ic e
plan, între ei se dă lu pt a pe vi
at en ți a, ci să il us tr ez e, ca şi st il et ul , ge st ul de
fără replică, ei nu tr eb ui e 's ă re ți nă
condamnare al lui Ahasverus. ca re pi ct or ul şi -a co m-
vr ea să -m i vo rb eş ti — du pă ce ai ar ăt at fe lu l în
V.: — Aș li ni il or , ca
de pe rs on aj e (p ut ea u fi și ob ie ct e) — de co mp oz iţ ia
pus diferitele grupur i
să trec em ap oi la ac ee a a cu lo ri lo r.
na t de li ni il e cu rb e, un du io as e al e ma nt ie i şi
M.: — Es ti , de si gu r, im pr es io
i, al e pă lă ri ei îm po do bi te şi ch ia r al e ac es tu i ch ip
mânecilor bufa nt e al e ro ch ie i Es te re
n se co lu l al XV II -l ea , de st ul de co mu n, da r cu o oa recare grație,
ro tu nd de ol an de ză di a- l
şt ea rg ă cl oc ot ul su fl et es c şi ho tă râ re a ap ri gă de
graţie pe care nu re uș es c să o
ir il e co st um ul ui și pr of il ul lu i H a m a n în tă re sc pa rc ă
nimici pe cel de la pi ci oa re . Un du
a ev ad a di n fa ța sp ec tr ul ui mo rț ii . Înconstrast cu aceste
plecăciunile lui și intenţia-i de ta t că tr e el de
ac ţi un ea re ct il in ie și of en si vă a st il et ul ui — în dr ep
linii curbe, pa si on al e, ă de
Ah as ve ru s, ma rc ân d îm pr eu nă o di ag on al
cele două mâini înti ns e al e lu i
im pu ne un se ve r di al og ra ţi on al în tr e ju st iț ie şi cu l-
inspiraţie barocă ce ta ie ta bl ou l =,
ur il e se nt im en ta le di nt re Es te ra şi Ha ma n, în ca re se af lă
pabilitate, di nc ol o de ra po rt
, pe de o pa rt e, te am a și um il in ța pe de al ta .
mând ri a și ră zb un ar ea
, de ca re vo rb eş ti , se pa ră do uă pl an ur i. Cel din-
V.: — Această diagonală barocă şi Ha ma n, pe r-
pl in ă lu mi nă Es te ra
spre noi, di nspre privitor, unde se află înscrise în
fu nd al , cu Ah as ve ru s şi ce i do i so ld aţ i.
sonajele principale, și cel dinspre (F ig . 3) du pă
M.: — Îţi atrag atenţia că în tabloul În to ar ce re a fi ul ui ră tă ci to r,
as tă zi în Mu ze ul Er mi ta ge di n Le ni ng ra d, co n-
subiectul biblic cunoscut, pâ nz ă af la tă

208
 Căutări în orizontul timpului

tate pa et pr același număr de personaje, Din trei atitudi-

ni a TETS asem: t oare celor din Haman implorând iertare Esterei;
à e ger uncheat, care, ca și Haman, se umileşte, cerând îndurare, și a fiului
și Ah as ve ru s, cu văd ită asp rim e, Da r în loc ul
rămas acasă, care priveşte scena, ca
împărătesei răzbunătoare găsim pe tatăl a-toate-iertător, Sentimentele de deznădejde,
gr oa ză şi umi lin ță, se nt im en te dra mat ice , l-a u pr eo cu pa t ad es ea pe Re mb ra nd t, așa
cum consta tă m di n tab lou ril e, gra vur ile și des ene le sal e. Rol ul de fig ura nți al cel or
doi soldați îl au în tab lou l din Le ni ng ra d do uă per son aje , ma ma fiu lui rât âci tor și
probabil un servitor, de- abi a de sp ri ns e din înt une ric , dar ech ili brâ nd co mp oz iţ ia .
V.: — Prin urm are exi stă anu mit e con sta nte în sch ema com poz iți ona lă a pic to-
rilor...
M.: — Desigur, asta corespunde și viziunii lor, care se traduce prin diferite sim-
boluri compoziționale, cum este firesc.
V.: — Vorbeai despre compoziţia câmpurilor cromatice...
M.: — Rembrandt și- a pr op us să pre zin te dr am a co nd am nă ri i lui Ha ma n pri n tre i
tab lou l — av ân d câ nd nu an ța ma i înc his ă 4 mi er ii
culori: un auriu intens care domină
, put ern ică . Ga lb en ul ma i su mb ru al man ţie i
din flori de tei, când o strălucire solară al
pas tă suc ule ntă pu să din bel șug , în vr em e ce mat eri alu l dia fan
est e rea liz at înt r-o
luc rat cu un aur iu ma i dil uat . Fa ţă detonurile
brocartului ne apare mai transparent, din
Est ere i, roș ul ven eți an al hl am id ei lui Ha ma n din col țul
solare ale ve şm ân tu lu i
arm oni c. Să obs erv i, te rog , că par tea din faț ă a
dreapta jos fac e un fr um os con str ast
un fel de ref lex e aur ii, o lum ino zit ate rad iat ă de cos tu-
costumului lui Ha ma n ca pă tă
en ță mo ra lă pe car e o are îm pă ră te as a as up ra lui .
mul Estere i ca o cop leș ito are as ce nd
cul oar e asu pra alt or ton uri ma i înc his e sun t fre cve nte
Aceste reflex e ale un or sur se de
tab lou ril e rel igi oas e — şi ele con sti tui e o înt reț esă tur ă
la Rembrandt — ma i cu se am ă în
pl an spi rit ual şi de un efe ct pla sti c rem arc abi l. Trebuie să
de nuanţe, sem nif ica tiv ă pe
sun t cul ori cal de şi se exa ltă rec ipr oc, con -
mai subliniem că ga lb en ul și roș ul, car e
cul oar e rec e, din pu nc t de ve de re al val ori i,
trastează cu fundalul ne gr u al tab lou lui ,
Di n ace st neg ru, bă tâ nd spr e gri în fun dal , se de sp ri nd e ma i
adică al cal ită ţii cul ori i. (p e car e ma i
ha ml et ia n al co st um ul ui lui Ah as ve ru s
intens, mai concentrat, negrul ale cel um
or doi sol daț i), co st
și sil uet ele pie rdu te în ten ebr e
mult îl ghicim, ca un ui na uf ra gi u, ar un -
însufleţit de col anu l de aur și de sti let ul asc uţi t, ca de răm ăși țel e
măr ii. Des igu r, Re mb ra nd t nu s-a gâ nd it în
cate de furtună pe suprafața no ct ur nă a
a cul ori lor lui , dar pu te m af ir ma , fă ră să gr aș i. că au n-
mod exp res la o sim bol ist ică
ast ând cu roș eaț a cul pab ili tăţ ii lui Ha ma n și cu
ul exaltă frumusetea Est ere i, con str
À
severitatea negrului imperial. ta bl ou pe ca re î l an al i-
T A R A , în le gă tu ră cu R e m b r a n d t şi cu ac es t
V.: Am L şt e te hn ic a cl ar ob sc ur ul ui ,
rt ar e Es te re i, că el fo lo se
zăm, Haman implorând ie = m a i b i n e z i s î n t r e s u p r a f e t e l e
E s t e c o n t r a s t u l p u t e r n i c d i n t r e l u m i n ă î ş i
M.: — a t e d i n c o l o d e a u r a l u m i n o a s ă . R e m b r a n d t
a d i c ă z o n e l e a f l
luminate — și întuneric, i t î
u n
a t
t r - u n p u n c t a n u m e 4 a f l a t a e d i s e
d e l u m i n ă , s
închipuie că izvorul p u n e m c ă a c e a s t ă s u r s ă a r fi s o a r e l e m
t o a t ă s c e n a . S ă p r e s u t a m a i n a e
zugrăvite — dezvălu i e n s c e n ă s - a r p r e z e n t a î n
t o a t e p e r s o a n e l e d i s ă
un bec e l e c t r i c e , A t u n c i fi dezvăe i a l
r u i ţ i d e o
S ă n e i m a g i n ă m î n s ă c ă
a s c u n s e p r i v i t o r u l u i . r p u t e a r i s i p i î n t u n e r i
zone
l b u i , f ă r ă p u t e r e . E a n u a
, c a r e a r a r u n c a r a z e p ă a i l u c i t o r ,
lumânar e - s e i c i ș i c o l o p e c â t e u n o b i e c t m
u n i f o u t e r e d u s e , o p r i n d u
decât p e p o r ț i
u i c h i p , a l e u n u i g e s t . . .
g h i t r ă s ă t u r i l e u n c l a r o b s c u r u l u i ?
ând s ă i d e c e R e m b r a n d t a f o l o s i t t e h n i c a
e a p u r s p u
pei n e ş t r i i s ă i ? ,
învăța s e d e l a m a t m a n d i n A m s t e r d a m
a t c ă m a e s t r u l s ă u , L a s
t i E s t e a d e v ă r
i p u r e u i
209
 PAVEL CHIHAIA

se la râ nd ul să u de la C a r a v a g i o , pi ct or
picta în această tehnică, p e ca re o pr el ua
u t e m af ir ma că n u m a i fi de li ta te a fa ță de
it al ie ne . D a r nu p
aparținând Renașterii târzii l râ nd , co nt ra st ul i- a fo lo si t
R e m b r a n d t s- o fo lo se as că . În p r i m u
maestru l-a îndemnat pe d o m n i a at ot pu te rn ic ă a mo rț ii
m u l sc en el or , să
Y
e v o c e ad es ea
ca să accentueze dramatis il e sa le . A m p u t e a s p u n e că
fi in ța o m e n e a s c ă și ac ţi un
sau neantului care înconjoară în tr -u n o c e a n n e c u n o s c u t .
r a n d t ca fr ân tu ri de re al it at e
lumea îi apărea lui Remb
V.: — Era, to tu şi , p r o f u n d cr ed in ci os .
ri i sa u în fă pt ui ri lo r ti, chiar atotputernicia
o m e n e ș
M.: — În această risipire a natu
r- un s e n t i m e n t a d â n c re li gi os .
morţii porneşte dint li su s sa u p e ap os to li .. D e c i
e re li gi oa se l u m i n a d e s c o p e r ă p e
V.: — Dar în scenel
it oa re în co nt ra st cu ne an tu l.
nu numai lucrurile pier a p ă r u t p e p ă m â n t s u b f o r m ă
m a i că li su s sa u ap os to li i au
M.: — Ai dreptate, nu r a n d t es te l u m i n a , ac ee a
d i m e n s i u n e a et er ni tă ți i la R e m b
omenească. Ceea ce poartă ur ul ui , R e m b r a n d t al ăt ur ă
P r a c t i c â n d te hn ic a cl ar ob sc
care dezvăluie existența. n d tr ec er il e gr ad at e. Îţ i da i
de ce le s u m b r e , e x c l u z â
suprafața sau zonele luminate fr ec ve nt : în la vi u, li ni il e ne gr e
o te hn ic ă fo lo si tă de el în m o d
seama de ce laviul era
ea ză di re ct cu al bu l hâ rt ie i.
şi groase de tuş contrast te re i, în tu ne ri cu l pa re a av ea
ru , H a m a n i m p l o r â n d ie rt ar e Es
V.: — În tabloul nost â n d u - n e un vâ rt ej
m â n t u l au ri u al Es te re i, ex al tâ nd u- l, s u g e r
trei roluri: înconjoară veş h a s v e r u s , c u m a m ar ăt at ,
t u l no pț ii , ap oi dă re li ef co st um ul ui lu i A
solar pe firmamen să -ț i mă rt ur is es c ce va .. .
ti tu ie fu nd al ul ge ne ra l al ta bl ou lu i. A m
şi, în sfârșit, cons or pe rs on aj e m o d e -
fa ţa un or ch ip ur i în sc ri se în sp aț iu , ci a un
Parcă nu m-aș afla în eg im e es en ța .
re le de zv ăl ui e pa rț ia l ma te ri al it at ea și în în tr
late de l u m i n a ca Ac ea st ă
de se ns ul re li gi os al lu mi ni i lu i R e m b r a n d t .
M.: — De ac ee a v o r b e a m
a vi eț ii (F ig . 1) . E a de zv ăl ui e mi ze ri a um an ă,
lumină aparține unei în al te în țe le ge ri
ân d- o pr in tr -o ge ne ro as ă in te rp re ta re . Fi e că
dar ne consol ea ză to to da tă , în fr um us eţ
n , am en in ţa t cu mo ar te a, de m â n i a cl oc o-
este vorba de um il in ța di sp er at ă a lu i H a m a
i Ahasverus, ac
lu ea st ă at mo sf er ă de en er gi i
titoare a Es te re i sa u de br ut al it at ea
mo rţ ii îl ap ro pi e pe R e m b r a n d t de Do st oi ev sk i şi
dezlănțuit e și de de ns ă pr ez en ță a
t ti mp ul ui în ca re a tr ăi t, da r ap ar ți ne şi ti mp ul ui
Beethoven. R e m b r a n d t a ap ar ți nu
pt el e so ci al e se og li nd es c în ta bl ou ri le sa le ( c u m
nostru şi, de si gu r, ve şn ic ie i. N u lu
id ei fi xe ), ci tr ăs ăt ur i fi re șt i al e me ului în care
di
susțin istoricii marxiști, orbiti de e mă ri și ță ri ,
A m s t e r d a m în că rc at de p o d o a b e și mi nu nă ţi i ve ni te de pe st
trăia, în ac el
plin de taine și visuri. e Es te re i? În ce
ma n im pl or ân d ie rt ar
V.: — Când a fost zugrăvit tabloul Ha
peri oa dă a vi eţ ii lu i Re mb ra nd t?
nă , de oa re ce îm i pa re a fi fo ar te im po rt an t mo me n-
M.: — Ia tă o în tr eb ar e op or tu
te o op er ă. Pa tr u an i de sp ar t H a m a n im pl or ân d
tul din viaţă în ca re un ar ti st în fă pt ui eş
16 69 . El a fo st zu gr ăv it ca m în ac ee aș i vr em e cu
iertare Estere i de an ul mo rț ii sa le ,
to r, de la Le ni ng ra d, pe ca re mu lț i — şi eu m ă printre
nu mă r
Înto ar ce re a fi ul ui ră tă ci
cu no aș te ap og eu l su cc es el or sa le di n vr e-
aceia — o privesc ca pe capodopera sa. Se ii , câ nd a
și mi ze ri a mo ra lă în ca re a că zu t sp re sf âr şi tu l vi eţ
mea căsătoriei cu Sa sk ia
ap oi pe si ng ur a fe me ie ca re îl iu be a şi în gr ij ea ,
pierdut to tu l, pe fi ul să u Ti tu s,
te ţe a, ac ea ci ud at ă se nz aţ ie a de sp ri nd er ii de lu me
Heinrike St ot el s, Si ng ur ăt at ea , tr is
ar te și to to da tă po ve ri le tr up eş ti , bă tr ân eț ea , l- au fă cu t
pe care o dă ap ro pi er ea de mo
r- un un gh i de os eb it , Ef or tu l de a- și în fă pt ui ta bl ou ri le pa re
să vadă lu me a di nt
pă șe as că ac ea st ă cu mp li tă de mo ra li za re ,
supraomenese tocmai pentru că trebuia să de ea ,
ed er ea de a fi at in s, o da tă cu pe rf ec ți un
să se avânte spre contrariul și spre încr e
ă tr an st ig ur ar e co nf er ă ul ti me lo r pâ nz
adevărata fericire, Această suferință și aceast to r op er e i s- a
Re mb ra nd t o ad ân ci me ne în tâ ln it ă pâ nă la el . Se ns ul gr av al ac es
ale lui
210

O a de a au
 Căutări în orizontul timpului

Frate drapm rând, înainte de a trezi admirația celor care, de-a lungul tim-
O scenă finală dintr-un vechi film german închinat vieții lui Rembrandt — cu
marele actor Ewald Balser în rolul titular — ne pare foarte apropiată de ceea ce s-a
petrecut în realitate, Rembrandt bătrân, zdrențăros, fără prieteni și adăpost, batjocorit
de un grup de tineri puşi pe șotii, se refugiază într-un pod uriaș al unei cârciumi, loc
ştiut numai de el, unde zăcea, după ce fusese bine afumată de feștilele îmbibate de
ulei și pipele de porțelan, una din pânzele sale refuzate de contemporani, pe care el
o înfăptuise totuşi cu încredere în prețuirea lor, faimosul Rond de noapte. Cu mișcări
grele, îi ridică un colț la întâmplare, șterge praful și funinginea cu mâneca halatului
şi priveşte cu ochii osteniţi, aproape atinge tabloul cu obrazul, încercând să-și cheme
în amintire elanul neînfrânat cu care zugrăvise chipul unui negustor din garda
Amsterdamului. Închide ochii și își recheamă această patimă a creației, adunându-și
în amintire suferințele toate și recunoştinţa de a fi ajuns la întreaga lor cuprindere.
chipul ruinat de trecerea anilor, așa
Rembrandt surâde. O strălucire cerească îi învie
(F ig. 4). În singurătatea podului prăfuit din
cum apare în ultimul său autoportret
Amsterdam şi-a înțeles nemurirea. necunoscut.
„Rembrandt a murit sărac și
Cărţile de școală au scris mai târziu:
moarte. SHEE $
Gloria cea mare i-a venit după
 Capitolul XV
„CAZUL REMBRANDT

ev en im en te mu ze is ti ce di n an ii tr ec uț i a fo st o
Unul dintre cele ma i im po rt an te
se pt em br ie și oc to mb ri e 19 90 , la Al te s M u s e u m
mare expoziție Re mb ra nd t, în lu ni le
ri e al e an ul ui 19 91 , la R i j k s m u s e u m di n
din Berlin, apoi, în no ie mb ri e și de ce mb
lu ni al e an ul ui 19 92 , la Na ti on al Ga ll er y di n
Amsterdam și, în sfârșit, în pr im el e do uă
Londra. ma i to at e re vi st el e şi
oa să ex po zi ţi e a fo st a m p l u co me nt at ă în
Această prestigi și re zu lt at el e gr up u-
li ta te di n Oc ci de nt , su bl in ii nd u- se to to da tă
publicaţiile de specia să al că tu ia sc ă un co r-
„ R e m b r a n d t Re se ar ch Pr oj et “, ca re şi -a pr op us
lui de cercetar e ar că să se
lu i R e m b r a n d t . Da r în pr im ul râ nd se în ce
pus cât mai ex ac t al op er el or
a me di il or oc ci de nt al e pe nt ru no ut ăț i șo ca nt e
pună într-o nouă lu mi nă — cu fe rv oa re
ea ma re lu i pi ct or ol an de z, ca re nu ar av ea di me n-
şi subiecte de scan da l — pe rs on al it at
di mp ot ri vă , R e m b r a n d t nu ar de pă și ps ih ol og ia
siunile conf er it e de at ât ea ge ne ra ți i;
ut e în vă ță ce il or să i, în ch is to to da tă în tr -u n na rc i-
unui maestru av id de ta xe le pe rc ep
sism nemăsurat. di st ru ge id ol ii ,
e co nt em po ra nă , să -i sp un em co nt es ta ta ră , de a
Dintr-o po rn ir
ti a în tr eg ii om en ir i, a ap ăr ut un cu re nt de ne ga re a
indife re nt de ap or tu l ad us de ac eș
lu i Re mb ra nd t, cu re nt pe ca re , pe rs on al — tr eb ui e să
valorilor om en eș ti și ar ti st ic e al e
si m ab su rd . As tf el , re vi st a Ku ns t un d An ti qu it ât en
o mărturis im de la în ce pu t —, îl gă
st er da m și Lo nd ra su b ti tl ul Op er a ci un ti tă (a lu i
prezintă expo zi ţi a de la Be rl in , Am
(d es pr e Re mb ra nd t) ca ge ni u si ng ur at ic es te ir em e-
Remb ra nd t) ; re vi st a Ar t: Op in ia
rt an tă re vi st ă oc ci de nt al ă de ar tă , Be aux Arts,
diabil greşită; în sfârşit, cea mai impo l
ar tă Do mi ni qu e Br em e, in ti tu la t — la mo du
a inserat un amplu articol al istoricului de are, de care
t (c u în ţe le su l un ei în şe lă to ri i mu lt is ec ul
scandalos — Afacerea Rembrand i, lă sâ nd
fo st st ră in , „a fa ce re “ pe ca re au to ar ea ar ti co lu lu
însuși pi ct or ul nu ar fi
impresia că sf id ea ză pr ej ud ec ăț il e, o pu ne în lu mi nă ).
ci de nt a st âr ni t di sc uţ ii le ga te de
Așadar, marea expoziție Rembrandt din Oc -
al to ra , de oa re ce , se în țe le ge , or ga ni za
autenticitatea unor tablouri și de contestarea
ri bu ir il e „R em br an dt Re se ar ch Pr oj et “ (c ee a ce a du s la
torii ex po zi ţi ei au ac ce pt at at
pa rt ea mu ze el or și pa rt ic ul ar il or ca re s- au
numeroase proteste și atacuri în presă din Es te
re le cu mp ăr as er ă sa u mo şt en is er ă) .
văzut deposedaţi de falsele comori pe ca la
ce i ma i em in en ţi sp ec ia li șt i în Re mb ra nd t, ca re au de ci s
vorb a de ci nc i di nt re
al op er el or sa le au te nt ic e (î nt it ul at a
sfârșitul anilor 1960 să alcătuiască un corpus e
tă râ ți să se le ct ez e li st a op er el or au te nt ic e al
corpus of Rembrandt Paintings“), ho ,
și , ma i re ce nt , de ce le al e fa ls if ic at or il or
maestrului de cele ale elevilor, ale emulilor eb ir e de
ar te di fe ri te at ât di n pu nc t de ve de re ar ti st ic câ t şi et ic . Sp re de os
cate go ri i fo
fo lo si t și pu te re a de in ve st ig aț ie a in st ru -
predecesori, acești oameni de știință au ,
de rn e: ra ze le X, fo to gr af ii le în lu mi nă ra za nt ă sa u su b in fr ar oş ii
me nt el or șt ii nț ei mo
autoradiografiile. Re zu lt at el e ac es to r ce rc et ăr i su nt co ns id er ab il e,
of Re mb ra nd t Pa in ti ng “, ca re ac op er ă
Trei din cele cinei volume „A corpus
„G ar da de no ap te “, de ci pâ nă la 16 42 ,
activitatea picturală a lui Rembrandt până la
tr ul ea es te în pr eg ăt ir e, To t ce ea ce po at e re le va ma te ri al it at ea
au ap ăr ut de ja , ia r al pa
na tu ra su po rt ul ui de le mn , pr ep ar aţ ii le de
operelor se află consemnat în ele; data şi
lo r, ma ni er a de a re al iz a va lo ra ţi il e. Co rp us ul
sub stratul de ulei, aspectele tușe

212
 Căutări în orizontul timpului

rembrandtian este uriaş; epuraţia a fost necesară chiar cu prețul unor deziluzii
sentimentale sau financiare. Dar problema colaborării între maestru şi elevii săi, între
maestru şi unii colegi de atelier — spre deosebire de falsurile înfăptuite de la moartea
artistului şi până în prezent — implică și alte aspecte, și tocmai aceste aspecte servesc
drept pretext pentru contestările violente ale ţinutei etice a lui Rembrandt și, în defi-
nitiv, ale valorii sale omeneşti, niciodată puse în discuţie până în vremurile noastre.
e i s e r e p r o ş e a z ă ?
„C
se ştie că fraţii Carrachi, Rubens sau Le Brun au condus ateliere de formare a
tinerilor artişti, pregătire legată și de realizarea colectivă a comenzilor. Critica actuală
distinge în mod clar invenţ ia, proiec tul, de pe o parte, şi execuţ ia, pe de alta, dar în
epoci revolute coman ditar ii nu aveau de obiect at dacă o lucrar e era execu tată de unul
dintre discipoli, cu condiţ ia ca ea să fi fost desena tă, apoi realiz ată după prescr ipțiil e
și sub contro lul şefulu i atelie rului, care avea și meritu l să o conce apă. Ruben s,
într-una din numeroasele sale scriso ri, mărtu risea că el cere un preț propo rțion al cu
partea pe care o lua la execu tarea efecti vă a operei coman date. Rigau d arată că îi
u a fi schița t capete “, pe altii „pent ru a
retribuia anual pe unii colaboratori „pentr
bineîn țeles, el le zugră vea chipur ile, mâini le etc.)
înveşmânta pe demnitari“ (cărora,
şi, în sfârşit , o a treia catego rie „pent ru a picta dantel ăria“.
em e, în pr ez en ta re a me nț io na tă di n re vi st a Be au x
Criticul de artă Dominique Br
nt ar e și ma i cu se am ă is to ri og ra fi ce , ar at ă
Arts, scrie că diferite izvoare vechi, docume
ec ve nt at at el ie ru l lui Re mb ra nd t; Jo ac hi m va n
că cel puţin cincizeci de artiști au fr ui di n
mo ar e în 16 69 ), ca sa ma es tr ul
Sandrart evocă, în anul 1675 (Rembrandt
mă ra ți co pi i de bu nă fa mi li e, „c ar e ve ne au să se in st ru -
Amsterdam, po pu la tă de ne nu
iască şi să înveţe pe lângă ata să fo rm ez e ti ne ri
or ic ăr ui pi ct or re nu mi t av ea un du bl u sc op :
În epocă, atelieru l
i bu ne co nd iț ii co me nz il e, zestrați
el ev ii ce i ma i în
artiști și să on or ez e în ce le ma
bo ra to ri ai ma es tr ul ui . Şi ai ci , d o a m n a
devenind foarte re pe de ve ri ta bi li co la
ac ce nt de de ni gr ar e, sc ri in d că „ R e m b r a n d t a
Dominique Br e m e st re co ar ă un pr im
tu ri le fo rm aț ie i lo r şi mu lț i ca re er ău de ja b u n i
primit pu ți ni ar ti şt i la în ce pu ie ru lu i“ z
to da tă să ad op te ma ni er a st ăp ân ul ui at el
prac ti ca nț i în ar ta pi ct ur ii , do ri to ri to
ce a de a do ua pa rt e a af ir ma ti ei , pr im a
iv es c ex cl us iv
Dar mentiunile din epocă pr nu l lu i Re mb ra nd t, A m o l d
gr at ui tă . As tf el , ea îl ci te az ă pe co nt em po ra
parte fiind pu r s t e r d a m pe nt ru a de pr in de
că „A er t va n Ge ld er a pl ec at la A m
Houbraken, -a re ar at ă ar te i sa le de la S. va n
lui Rembrandt, după ce a învățat țemeiurile
maniera
n“ , v
ini que a
Hoogst
Pmra te , por tre tiz are a neg ati vă a lui Rem bra ndt , doa mna Dom
sus țin e că pis ton i Fa ra mar i aa ari e et a
citându-l pe Joachim van San dra rt, SAR E Cu ra
lor îi văr sau 100 de ga le i i
vii săi, car e în pri mul an al uce nic iei
din vân zar ea ope rel or elev ilor ,
pân ă la 300 0 de flor ini obţ inu ţi l a t e
2000 t 4 i m ui d
n a r u l m a e s t r u l u i “ ,
aassemenea îîn buz f:
u
l, l, îî n c â t R e m b r a n d
ti ăcută î n a ș a fe e ua u t o a r e a a r t i c o l u l u i
ș i s e a m a c ă e x a g e r e azză , ă , a
i e ț i Ed i s c i p o l i . D â n d u - t r ă ) c ă
Í Preza enuțnaor bi t
r , arătând: „Se p a r e ( s u b l i n i e r e a n o a s
| E i u r m ă t o i i a s i s t e n t s ă s e m n e z e
ai e a p i
p o r a t i v e c a r e i n t e r z i c e a u n u
i r e g u l i c o r , p e ş e f u l d e a t e l i e r
.
redne é I a i
3 a â n d , î n s c h i m b
A A
f e A A a u t o r i
4 z S a V F
d i aăe u
A R Mop
U er
R el
I e pve c
a a r e v â n d ă c a ş i c u m l - a r f i a p a r ț i n u t
Bemiurmele d o sa pair si să le
a n
el ev il or să i,
SR em E U r m e a z ă fă ră cr uţ ar e: „Î n fi na lu l pr eg ăt ir ii
să își aplic un detaliu
c o p i e z e î n ul ei ta bl ou ri le , a d ă u g â n d , la sf âr şi t,
ia u sau RES i îi i autoarea
embran ili E
igi i
p

213
 PAVEL CHIHAIA
n mo d de li be ra t, Re mb ra nd t a vr ut să în șe le
rechizitorului conchide apodictic: „Î
istoricii viitorului“, ,
ți și da u Ce za ru lu i ce ea ce îi ap ar ți ne
Din fericire, aceşti istorici nu se lasă înșela
di n ep oc ă, de le gi le st ab il it e, ca re in fi rm ă
ținând seama de tradiţia atelierelor
aserțiunile de mai sus.
nu se mu lț um eș te cu pr ez en ta re a un ui
Dar doamna Dominique Breme
lu cr ur il or pe nu me ), ci îi co nf er ă și
Rembrandt acaparator și speculant (ca să spunem
em br an dt a cr ea t și am pl if ic at pr op ri ul să u
o vocaţie narcisistă, un orgoliu ridicol. „R
că su cc es iu ne de au to po rt re te , că pă tâ nd cu
mit“, scrie domnia sa, „printr-o nefireas
es că , ru st ic ă, a tu tu ro r pe rs on aj el or sal e.. . Re mb ra nd t a po za t
în ce tu l, în el e, ba za gr ot
al un ec ăr il e po si bi le de la un ch ip la al tu l
din plăcere elevilor săi, multiplicând astfel
tu l“ . Da r Re mb ra nd t nu s- a mu lţ um it să se
_ de aici deosebirea dintr-un chip și al ta tă
e Br em e va ni to su l „ş i- a cr ea t un
idealizeze pe sine. După doamna Dominiqu
e bi bl ic e al că ro r iz vo r es te ne si gu r“ .
ideal, o mamă-tip, un fel de personaj
as pe ct e al e „a fa ce ri i Re mb ra nd t“ , nu fără a
Încheiem aici prezentarea unor
ta t ep oc a de bu nă st ar e a ti ne re ţi i ma re lu i pi ct or ol an de z,
aminti că ni me ni nu a co nt es
sc uţ ie st ră lu ci re a at ât de tr ag ic ă a vi eţ ii şi
dar prea puţini până acum au pus în di
operei sale.
 Capitolul XVI

„O CATEDRALĂ
A ISTORIEI GERMANIEI“
„O catedrală a istoriei Ger man iei “ ast fel s-a int itu lat pre zen tar ea de căt re rev ist a
Art, din luna august 198 8, a con cur sul ui pen tru Muz eul Ist ori ei Ger man iei , un
foa rte cos tis ito r, car e a fos t înă lța t în Ber lin ul de Ves t. Mai
edificiu de mari proporţii,
măr ci și a fos t con str uit în apr opi ere a
precis, muzeul a costat 380 milioane
pre zen tat 216 con cur enț i ger man i — arh ite cți și
Reichstagului. La concurs s-au
— şi num ai 4 arh ite cți str ăin i (co nvi nși , pro bab il, că nu au șan se
bir our i de arh ite ctu ră
i). Tot uși , pre miu l I, des tin at cel ui dup ă ale căr ui pla nur i
faț ă de col egi i lor ger man
t aco rda t unu ia din cei 216 ger man i, ci unu i str ăin , și
s-a edi fic at muz eul , nu a fos
Ros si, a căr ui viz iun e a cor esp uns așt ept ări lor jur iul ui.
anume ita lia nul ui Ald o
vă în tr eb pe ce i ce ne as cu lt aț i, ma i al es
Înainte de a continua expunerea noastră, ns te al ăt ur i de
ni a, ca re au do ve di t, nu o da tă , că po t st a cu ci
pe arhitecţii din Ro mâ
al te pă rţ i al e lu mi i, de ce oa re la ac es te co nc ur su ri
colegii lor di n Oc ci de nt sa u di n
to at e câ nd es te vo rb a de o cl ăd ir e mai importantă) nu
internaționale (cum sunt mai
au participat și arhitecți români? de os eb ir e de ma jo ri ta te a
la ar hi te ct ul A l d o Ro ss i. Sp re
Dar să revenim le de ex po zi ţi e şi an e-
ăn ui t un si ng ur ed if ic iu î n s u m â n d să li
concurenţilor, care au pl m a i i n d e p e n d e n t e un el e fa ţă de
un c o m p l e x de cl ăd ir i, nu n u
xele, Rossi a proiectat e is to ri ei G e r m a n i e i în ti mp ,
i di fe ri te , pe nt ru a il us tr a ep oc il
altele, dar şi de stilur ac es t in te rv al .
fi că ri le vi zi un ii po po ru lu i g e r m a n în
precum și mo di a u r m ă r i t în pr oi ec -
al ă i m p o r t a n t ă es te c ă A l d o R o s s i nu
O altă trăsătură origin u c c e s i u n e a va lo ri lo r g l o b a l e
a r tr ec ut ul G e r m a n i e i ci ș i s
tul său să oglindească do i- a a d u s p r e m i u l at ât d e râ vn it d e
ă di n u r m ă in te rp re ta re
europene. Se pare că aceast ian
ceilalți concurenți. e d i f i c i u c u b i s t l â n g ă p e r o n u l i n t r ă r i i ,
c o n s t a t ă m u n
Într-adevăr, în planul său ă c a r e u r m e a z ă o u r i a ş ă c o l o n a d ă
o c l ă d i r e d e p l a n ce nt ra l) , d u p
legat de o r o t o n d ă ( s e v o r d e s f ă ş u r a
p r i n c i p a l ă a m u z e u l u i ( u n d e
sf âr şi t, c l ă d i r e a
în unghi și, în t i c ă . C e l e p a t r u c o n s t r u c ț i i s i m b o l i z e a z ă ,
r ă s ă t u r i d e c a t e d r a l ă g o
expozițiile), cu t î n d e p ă r t a t , s u c c e s i u n e a r e t r o s p e c t i v ă a s t i l u -
p r e z e n t c ă t r e t r e c u t u l
ornind dinspre A Ke
b i s t , b a r o c , r e n a s c e n t i s t ș i g o t i c . i e i , a f o s t
ri l o r c u u l M u z e u l u i I s t o r i e i G e r m a n
p h S t ö l z l , d i r e c t o r
Domnul Christo R o s s i , c o n s i d e r â n d c ă e l a r e d a t „ l e i t -
d e p r o i e c t u l a r h i t e c t u l u i A l d o a i s t o n e i
ent u z i a s m a t i e i f i i n d p r i v i t ă „ c a p a r t e
m u z e u l u i “ , i s t o r i a G e r m a n
moti v u l c o n c e p ț i e i
comune e u r o p e n e “ , r ă d i n H a m b u r g , „ „ S c h w e r g e r
p r i m i t d e biroul de a r h i t e c t u
i m i u a f o s t n t e a m - u l b e r l i n e z M e
S c h u l t e s , c a r e f a c e p a r t e d i
t r e i d e M e l r o a tA Ă
& EA prpete ă c â t e n e - a m d a t s e a m a d i n e l e v a ţ i i l e 1 e p
y
- S c h o l z - S c h u l t e s . D u p m s e î n s c r i u p a r e ia
Ja n s e n
e , c u c a r a c t e r m o n o l i t i c ,
a m b e l e a c e s t e p r o i e c t p e c a r e n e p
revista A r t ,
s s i , D e u n d e ș i c o n c l u z i a
c a p r o i e c t u l l u i A l d o R o
filosofică , r ă t r e b u i e s ă a i i d e i . . .
: c h i a r ș i î n a r h i t e c t u
o deduc e m

215
 Capitolul XVII

PICTOR I I P R E R A F A E L I Ţ I?
, S A U
DESPRE NOSTALG I A F R U M U S E Ț I I P U R E

de im po rt an ță in te rn aţ io na lă , „S im bo li sm ul în
O ex po zi ţi e re tr os pe ct iv ă
cc es iv pe nt ru tr ei mu ze e („ Ta te Ga ll er y“ — Lo nd ra , 16
Anglia“, a fo st pr og ra ma tă su
s de r Ku ns t“ — Mü nc he n, 1 fe br - 26 ap r. 19 98 ; „V an
oct. 1997 - 4 ia n. 19 98 ; „H au
15 . ma i - 30 au g. 19 98 ), ti pă ri nd u- se și un ad mi ra bi l
Gogh Museu m “ — Am st er da m,
de ar tă An dr ew Wi lt on şi Ro be rt Up st on , tr ad us , de
catalo g, cu co nt ri bu ți a cr it ic il or
asemenea , în li mb il e ge rm an ă și ol an de ză .
la „T at e Ga ll er y“ , pr ec um şi mu lt e al te le di n di fe ri te
Am re vă zu t ta bl ou ri de
el e co me nt ar ii , cu to tu l ne po tr iv it e, în le gă tu ră cu
cole cţ ii , da r ne -a u su rp ri ns un
eb i, cu gr up ul pi ct or il or pr er af ae li ți , in se ra ţi , de
această re tr os pe ct iv ă și , în de os
rg al si mb ol iș ti lo r. As tf el , în cu no sc ut ul zi ar german
acea st ă da tă , în ce rc ul ma i la
br ua ri e 19 98 , is to ri cu l de ar tă Do ro th ea Mü ll er îş i
„Süddeutsc he Ze it un g“ di n 2 fe
fe me ii mu lt ip li ca te “, aj un gâ nd la co nc lu zi a că
subtitrează cr on ic a „I ma gi ne a
su nt as em ăn ăt oa re în tr e el e ca do uă me ga st ar ur i
chipurile de fe me i di n ex po zi ți e
re ne am in te sc de id ol ii pe ca re îi pr et ui m, de la
contemporane: „V ed em fi gu ri ca
ce i ca re pa r a fi cl on aț i. Ca şi ac eş ti a do i, ch ip ur il e
Madonna la Mi ch ae l Ja ck so n,
pa r a fi di n ca rn e şi sâ ng e, le li ps eş te se x- ap pe al -u l,
zugrăvite [î n Ha us de r Ku ns t] nu
tr ez e co nt ra ri ul . Ac es te ch ip ur i pa r, în ci ud a pa ti ne i
chiar da că fa c ef or tu l să de mo ns
ti mp ul ui , su rp ri nz ăt or de ac tu al e“ .
ii pr er af ae li ți cu pe rs on aj e „c lo na te “, ca
A compara imaginile înfățişate:de pictor
so n, ne pa re a vă di o pe ni bi lă li ps ă de gu st .
Madonna sau Michael Jack de Pe tr e
ta re , la fe l de ne po tr iv it ă, a ac es te i ex po zi ți i, se mn at ă
Într-o al tă pr ez en
nd ze it un g“ , se me nț io ne az ă „f al du ri le ca re de zv ăl ui e
Bode și ap ăr ut ă în zi ar ul „A be
ul “ fe me il or zu gr ăv it e, su bl in ii nd u- se ac es te fr am us et i
mai mult de câ t ac op er ă co rp
to to da tă , ca re ex al tă se nz ua li ta te “ şi co ns id er ân du -s e,
pictate, „p ăm ân te șt i și et er ic e
do ză ap et is an tă de ki ts ch , pa rf um şi de ca de nt à. .. un
în final, că ta bl ou ri le co nţ in „o
ăr i ex ta ti ce în al te , re li gi oa se “.
extaz erotic, de rangul unei st ac tu al , ac eş ti cr it ic i de
re , co bo râ nd u- se la ce ri nț el e gu st ul ui po pu la r
Prin urma ri nd u- se , în
șt ii di n ex po zi ţi a „S im bo li sm ul ui în An gl ia “, re fe
artă îi privesc pe ar ti
ur so ri ai se xu al it ăț ii ce co lo re az ă st ri de nt at ăt
primul rând, la pr er af ae li ţi , ca pr ec
și fi lm el e de c o n s u m di n zi le le no as tr e, ©- in te rp re ta re cu
literatura , câ t și ar ta pl as ti că
am no ta t râ nd ur il e de fa tă ,
totul eronată, motiv pentru care an ța , An gl ia , It al ia ,
ol is t a ap ăr ut și ev ol ua t în ve st ul Eu ro pe i, în Fr
Stilul simb ă de po ezia
în li te ra tu ră , pl as ti că și mu zi că , le ga t ma i cu se am
Germania, Au st ri a, eț il or
fi să ev oc ăm me mo ri a ep oc ii no as tr e — de nu me le po
france ză și — da că ar
, Or , in te nţ ia , mă rt ur is it ă, a ce lo r ce au pr op us ac ea st ă
Baudelaire, Ri mb au d, Ve rl ai ne
pl ul ca ta lo g, eu ca ra ct er mo no gr af ie = în ca re gă si m
rewospec ti vă , al că tu in d și am
se ui pt ur ii si mb ol is te cu li te ra tu ra şi mu zi ca — a
mentionate și raportur il e pi ct ur ii și
jo ră a cu lt ur ii en gl ez e la ac es t cu re nt ,
fost să pună în lumină și contribuţia ma în at ar ă de pi ct or ii
Curentul simbolist a fost destul de larg , şi în ex po zi ţi e,
e al e im pr es io ni șt il or şi su pr ar ea li şt il or ca Gu st av e
prerafaeliţi, se află ru de ap ro pi at
au , Ar no ld Bö ck li n, Fe rn an d Kh no pi t.
Courbet, Odilon Redon, Gustave More ia t Fr ăț ia
di nt re ce i ca re au în te me
Totodată, se cuvine să subliniem că,

216

SEE
 Căutări în orizontul timpului

zee ES a = pori Gabriel Rossetti, William Holman Hunt și John

pă iai primul, care este și un prețuit poet, a căpătat o notorietate Ja: jus-
tificată, ca şi cei care li s-au alăturat mai târziu, discipolii săi
tic bu biata cat -aturat mai târziu, discipolii săi Edward-Burne Jones și
a ts ric Watts. Aceștia trei se apropie cel mai convingăto r de idealurile pre-

De fapt, în comentariile în legătură cu acești pictori, se insistă asupra sim-

bolurilor din tablouri, neglijându-se denumirea Frăției lor, aceea de Prerafaelită, care
le relevă modelele. Precursori lui Rafael, pictorii din Quattrocento (admiraţi de
prerafaeliți, care Și-au propus să se exprime artistic ca și aceștia), nu inserează, în
mod programatic, simboluri. Caracterul determinant al prerafaeliților poate fi găsit pe
chipurile înfățișate, felul în care le-au gândit și zugrăvit, foarte apropiate de ale
predecesorilor lui Rafael, reprezentând totodată trăsături ale timpului în care au fost
realizate. Simbolurile, așa cum vom vedea, au accentuat frumusețea, ingenuitatea,
spiritualitatea persoanelor înfățișate.
Ceea ce şi-au propus prerafaeliţii, în cea de a doua jumătate a secolului al XIX-
lea — şi mai toți cercetătorii sunt de acord — a fost ca, după certitudinile științifice ale
pozitivismului, după teoriile lui Charles Darwin și Sigmund Freud, să propună un
ideal de frumuseţe îndepărtat de scientismul utilitarist, pentru a acoperi acest gol
spiritual. A fost totodată epoca victoriană și perioada de supremație a faimoasei
Royal Academy, condusă de pictori ca Josua Reynolds și William Hogarts, care se
înscriau împotriva originalită ții şi invenției, înfățișând doar demnitari şi scene
convenţionale din viaţa aristocrației.
Or, tocmai religiozitatea și spi rit ual ita tea pre cur sor ilo r lui Raf ael le- au păr ut
ăt oa re năz uin ţel or lor și pot riv ită pen tru a fi
pictorilor din Frăția Prerafaelită asemăn
, W. B. Yea ts, în ese ul său „Id ei des pre Du mn ez eu şi diavol“,
urmată. De altfel
pre raf ael iți „că uta u înf ăți șar ea dra gos tei
publicat în 1903, subliniază că pictorii
ist oph er New all , în stu diu l „D ra go st e
nesfârșite... parte din substanţa divină“. Și Chr
186 0“, pub lic at în ca ta lo gu l exp ozi ție i
şi moarte în pictura estetizantă a anilor
că în epo ca vic tor ian ă, de slă bir e a cre din ței
„Simbolismul în Anglia“, consideră
ta a înl ocu it, pen tru mul ți, rel igi a“. alei : i
religi oas e, „ar
Este semnificativ faptul că fe rv oa re a pe nt ru art a în ch in at ă, in pr im ul râ nd
lui Rafael, se constată nu nu ma i la Fr ăț ia Pr er af ae li tă , ci şi
Bisericii, a predecesorilor
la nazareneeni, pictorii ge rm an o- ro ma ni car e, po tr iv ni c, de as em en ea , ma te ri al is -
en ţi on al , s- au în dr ep ta t căt re Ro ma — ca și
mului scientist și academismului conv se ph va n
— co nd uș i, în an ul 18 10 , de Jo ha nn Fr ie dr ic h Ov er be ck şi Jo
Prerafaeliţii e o s e b i l a F r a A n g e l i c o ş i R a f a e l .
a s t u d i a t e m e l e r e l i g i o a s e , î n d
Fuhrlich, pentru i i c â t ș i p r e r a f a e l i-au prelu
ţ i i ș i a t m o d e l e l e d i n a r t a
Prin u r m a r e , a t â t n a z a r e n e e n b i z a n t i n ă d i n
r e â c o n t i n u a t î n f l o r i t o a r e a a r t ă
igioasă a Qu a t t r o c e n t o - u l u i , c a
rel ae
T S A
ulet
ImpepriF Roe man se dei dApues,r bizantină și-a propus să înfățişeze, dincolo de detaliile
p e m a r i e l e e u l a r c e a
, t a i n a v i e ţ i i . T r ă s ă t u r i l e
, l u m i n a d u m n e z e i a s c ă e n e a e d i t
formale p r e z e n ţ a s p i r i t u l u i , i n s i s t r
r u a p u n e î n e v i d e n ţ ă p e n t r u c a r e in t?ti ş p
conceilpeute sufletului“, care dominau întregul chip. Motiv
p e n t
Er mi ni i, tr at at el e di n
, fi in d c o n s e m n a t e în
or i, A u n e l e cu al te le y i c o n o g r a t i c e
nf , e see
aui m u l t e
i,
. E x i Esx i s t t
a u a u a a d e v ă r a t e d o g m e
ii f e r i t e l e `
i gininirv
main en ţi i le ga te de re gi un ea în ca re se u m
ii 'reproduceni C
care zagiayii cu mi ci te
So ti a di n Co ns ta nt in op o
în bi se ri ca Sf ân ta
A li su s în fățișat Sai
pretne A 3 i , 4 A

, trăsăturile

d e o a r e c e a r t iișşt iii c o n s i d e r a u c ă
Nr
i n t e n ţ i ii
i d
d ee i n di v i du a l
l i
i z a r e ,
p i c t a t e f ă r ă
Înfătisările erau
217

aaaPPP PP)
 PAVEL CHIHAIA

di n su fl et ul sf in ți lo r. N e pa re , de al tf el , se m-
importantă era trăire a in te ri oa ră , lu mi na
Bi za nţ , a sa va nt ul ui A n d r é Gr ab ar , di n 19 64 , nu
nificativ faptul că , în tr -o ca rt e ca
gi i a ch ip ur il or bi za nt in e.
găsim propunerea unei tipolo e x p r i m e sp ir it ua li ta te a
ai ar te i bi za nt in e, u r m ă r i n d să
Deși continuatori ăţ il e zi ln ic e, pi ct or ii
ic um , a un or în fă ți șă ri de sp ri ns e de re al it
chipurilor cerești sau, or e n i r e a ar te i bi za nt in e,
re nu nț at la hi er at is mu l, la î n c r e m
din Quattrocento au di n Er mi ni i. A u în lo cu it
al e, nu d u p ă d o g m e l e ic on og ra fi ce
zugrăvind după modele re ve ro si mi l tr ăs ăt ur il e fe țe i,
m e a sp aţ iu lu i și au zu gr ăv it
decorul stereotip cu adânci ui te de ar ti șt ii di n Bi za nț .
ea şi pu ri ta te a im ag in il or în fă pt
păstrând însă ingenuitat în ai nt e de a pi ct a —, la ca re
m a i al es la Fr a A n g e l i c o — ca re se ru ga
Caractere întâlnite D e ș i în sc ri se în sp aţ iu și
se nu lu i și bl ân da di sc re ţi e a cu lo ri i.
admirăm simplitatea de an at om ic e, în fă ți să ri le su nt
re sp ec tâ nd co nv en ie nţ el e
vădind tipuri individuale, vi să to ar e, pr ea pa li de pe nt ru
g e l i c o cu o in ve nţ ie si mp lă , a p ă r â n d
zugrăvite de Fra An , pe sf in ți , pe că lu gă ri .
a c u m ni -i r e p r e z e n t ă m pe în ge ri
ființele pământești, aș an ă. Es te ad ev ăr at că în
nt âl ni tă ni ci un de în ar ta eu ro pe
Aureolaţi de o lumină nemaiî te i —, șt ii nț a m e d i c a l ă și -a
u m c o n s e m n e a z ă is to ri og ra fi a ar
secolul al XV-lea — așa c u n o a s c ă as pe ct ul oa se lo r și
ca și ar ta de al tf el , să c
propus pentru întâia oară, le va în fă ți șa cu in sp ir at ă
p u l u i p
, e ca re un M i c h e l a n g e l o
mușchilor, detaliile tru bi za nt in il or , c o n s t a t ă m la
câ șt ig ur i fa ță de cu no șt in țe le
fidelitate. Dar pe lângă noile ac ee aş i fe rv oa re pe nt ru sp ir i-
li pp o Li pi , la S a n d r o Bo ti ce ll i,
Fra Angelico, la Fra Fi pi ld ă, a s e m ă n a r e a ch ip ur il or
o l u m e pl at on ic ă. D e ai ci , de
tul transcendent, pentru i n d Ce nt au ru l“ “ (1 48 2) , al e
(1 47 8) şi „P al as A t e n a î m b l â n z
feminine din „Primăvara“ bi za nt in e, pr el ua te di n
de câ t în im ag in il e st er eo ti pe ,
lui Boticelli, cu totul alta
Erminii. d e l e în fă pt ui ri le pi ct or il or
ii și pr er af ae li ți i au av ut ca m o
Faptul că nazareneen în su şi , se da to re șt e
ed ec es or i ai lu i Ra fa el , şi nu pe Ra fa el
din Quattrocento, pr al e pe rs on aj el or — ca re , în
u r m ă nu n u m a i tr ăs ăt ur il e fi zi ce
faptului că la acesta din da r şi vi aț a in te ri oa ră su nt
e în tr -o pr em ed it at ă re gi e sc en ic ă —,
general, par distribuit
ef ec ti v cu m e d i u l di n ju r.
individualizate şi în raport în tr e 18 48 și 18 53 , pi ct or ul
af ae li ţi lo r, ca re s- a ma ni fe st at in iț ia l
Din Frăția Prer ni ci Ev er et t Mi la is ,
Ga br ie l Ro ss et ti , da r nu po at e fi ui ta t
reprezentativ este Dante r e , în fă ţi şa tă în ec at ă, pl ut in d
(1 85 1) , er oi na lu i S h a k e s p e a
care a zugrăvit o „Ofelie“ e c u m şi ta bl ou l „ F r u n z e de
în că pe ch ip ex ta zu l dr ag os te i, p r
deasupra apei, păstrând el an al v i e ţ i is, e af lă pe un
e cu fe ţe gâ nd it oa re , în pl in
toamnă“, unde adolescent
maldăr de fr un ze us ca te , mo ar te .
in ge d o u ă m o d u r i d e a- și î n s u ş i ca li tă ți le
La Dante Gabriel Ross et ti p u t e m di st
ş i d e t a ş a r e d e vi aț a re al ă, o tr ăi re ex ta ti că ,
pictorilor din Quattrocento, R e g ă s i m a c e e a
a ce le i d e a d o u a j u m ă t ă ţ i a s e c o l u l u i al
însă, desigur, nedesprins ă d e m e n t a l i t a t e
i e , n ă z u i n ț a d u p ă o l u m e id ea lă . T o t o d a t ă ,
XIX-lea, când întâlni m o a n u m i t ă m e l a n c o l
, N u în u l t i m u l râ nd , „r ău l se co lu lu i“ .
u m e pr in m o a r t e
tristețea despărțirii de l â n t e a s c ă a p a r e în tr -u n an u-
c ă de ta șa re a d e re al it at ea p ă m
Este de la sine înţeles l, tr ei se co le m a i tâ rz iu , la
e z u g r ă v i t e d e F r a A n g e l i c o ș i în tr -a lt fe
mi t fe l p e ch ip ur il să , ca n a z a r e n e e n i i ,
nu se m a i in sp ir ă di n tr ad iţ ia re li gi oa
Dant e G a b r i e l Ro ss et ti , ca re
ă v e s e î n d e o s e b i sf in ţi ș i sc en e bi bl ic e.
de pi ld ă, ca re z u g r ) , d i n 1 8 6 3 , co re -
n c e p â n d cu „l ub it a lu i F a z i o ( A u r e l i a
Personajele feminine, î ă m â n -
în c a r e tr ăi ri le tr ec d i n c o l o d e h o t a r e l e p
sp u n d id ea lu lu i sp ir it ua l pr er af ae li t,
t r i x “ ( 1 8 6 4 - 1 8 7 0 ) . „ V e r o n i c a V e r o n e s e “
) , „ B e a t a B e a
teşti: „Lady Lilith“ (1864-68 ) , „ Î n d r ă g o s t i t u l “ ( 1 8 7 8 ) .
e a p l ă c u t ă “ ( 1 8 7 2 ) , „ S a n c t a Li la s“ ( 1 8 7 4
(1870-72), „Pajișt în fățișate trăind dragostea
i Da nt e Ga br ie l Ro ss et ti su nt
Dar alte personaje ale lu a m vă zu t că in te rp re te az ă ac es te
şi nu un in st in ct , c u m
pământească (un sentiment,
218
 Căutări în orizontul timpului

tie EUCR opta i Ahr Spre deosebire de prima categorie de

tablou ii Gus ea ir, meat ra T per i

cum ar fi chipurile din
„Femei rile » jura sărutată (1859), „Iubita“ (1865-66) , „Elena
din Troia“ (1863), icordia'“ (1864-68),
us Ve rt
(1863), „F em ei e pi ep tă nâ nd u- se “ (1 86 4) , „V en
„Astartea Siriaca (1875-77), „Proserpina“ (1877) (Fig. 8).
i “Co nst ată m așad ar la Dant e Gabr iel Ross etti tabl ouri zugr ăvit e în spir itul pur al
Frăției Prerafaelite, dar şi portrete reproducând trăsăturile reale ale modelului, desi-
gur, idealizându-l.
Coment ato ri exp ozi ţie i din Mii nch en „Si mbo lis mul în Ang lia “, ale căr or opin ii
le-am menţionat la începutul acestei prezentări, insistă asupra frecvenței imaginilor
de femei în tab lou ril e prer afae lite , înt erp ret ând -o ca o pe voc aţi e a arti știl or pen tru
erotism şi chiar pen tru o ned isi mul ată senz uali tate . Dar se uită că, în toat e tim pur ile ,
dar și met afi zic — a fost fru mus ețe a, și ace ast ă
un prim ideal — nu numai estetic,
frumuseţe este ade sea înfă țișa tă sub chi p fem eie sc. Înc ă din anti chit ate, fem eia a fost
nu un simbol, ci însăși întruc hip are a fru mus eți i, a abs olu tul ui. Iar ogl inz ile pe care şi
la Hau s der Kun st nu văd esc un act de
le înalță în faţă eroinele din expoziția de
joc subt il, cun oaș ter ea fru mus eți i de că ea
tr însă
e și.
narcisism, cum s-a afirmat, ci un
să subliniem, de asemenea, că simbolurile din compoziţiile
Se cuvine
eţ ii , fi in d de ce le ma i mu lt e or i at ri bu te ,
prerafaelite conturează acest ideal al frumus
şi nu de el em en te cu se mn if ic aţ ie pr op ri e.
ce le ma i at ră gă to ar e, pi ct at e fi e în
Există, de pildă, foarte frecvent, flori dintre el or .
me nt e al e țe să tu ri lo r sa u po do ab
natură, fie ca decor al încăperilor, fie în orna zi ca le (l a
ap ar în ta bl ou ri le pr er af ae li ți lo r su nt in st ru me nt e mu
Alte elemen te ca re
le „P aj iș te a pl ăc ut ă“ , „S ir en a Li ge a“ , „V er on ic a
Dante Gabrie l Ro ss et ti , în ta bl ou ri
tl er îș i pr op un e, în ta bl ou ri le sa le „N oc tu rn ă în
Veronese“). Ja me s Ab bo tt Wh is
alb “ (1 86 4) , să as oc ie ze pi ct ur a cu mu zi ca . De
albastru și aur“ (1 86 5) și „S im fo ni e în
Ar ta po et ic ă „d e la mu si qu e av an t to ut ch os e“ ,
altfel, Paul Verlaine pr op ov ăd ui a în
ti ci an ul Wa lt er Pa te r sc ri a, co ins, că „toate artele merg
nv
iar, tot în aceeași vreme, este sa va nt ul ro mâ n Ba si l
mu zi ci i“ . Me nţ io nă m că în tr -o se ri e de st ud ii ,
către esența po ez ie , pl as ti că şi mu zi că în
de as em en ea , de ra po rt ur il e în tr e
Munteanu s-a ocupat, : 7
a do ua ju mă ta te a se co lu lu i al XI X- le a.
l m a i i m p o r t a n t a l c u r e n t u l u i pr er af ae li t,
Artistul pe care îl c o n s i d e r ă m ce
Ga br ie l Ro ss et ti , a re ve ni t și el la m o d e -
ol al lu i D a n t e
Edward Burne-Jones, discip p o r ane di n un el e po rt re te al e il us -
fă ră im pl ic aţ ii le c o n t e m
lele din Quattrocento, dar x
Ă
trului său învățător și prieten. gl ia “, pe rs on aj el e di n ta bl ou ri le lu i Ed wa rd
nÎA o R R în An
id ea li za re a pe rs on aj el or , cu ch ip ur i pa li de ,
is m, O
Burne-Jones vădesc un hieratn pur, cu tonuri aproape acromatice, amintind mai cu
lunare, realizate printr-un dese on aj e n u
nd ro Bo ti ce ll i. Tr ăs ăt ur il e ac es to r pe rs
seamă de chipurile personajelor lu i Sa i Ra fa el , și , pr in
nând fidel precursorilor
r ă m â lu
sunt definitorii, Edward B u r n e - J o n e s
mp ul ui , ar te i a o a i e N totodată acea tristețe
ei, mai departe pe scara tijumătatea secolului a -lea, 4
afizi es ea m e t a f o r e se nt im en ta le ,
ones de co ru ri fl or al e, ad
pre e r i e , ip a r a ve rs ur i p a c i s a a sau aa.
tr an sc ri er i pl as ti ce a l e un or
mu zi ca le și
instrume nt e
el c e r co mp oz iț ii ample, cu scene
pi ct or ii pr er en as ce ni iț ii :
porane, Ca i şi i semnificații :
) , o f r u m o a s ă f e m e i e p u r t â n d o c i t e r ă , s e m n a l
meo n “ c aT r a p a (i 8 6 4 - 6 6 e a ce le i c a r e îş i p l â n g e s o a r t a ,
ibilității f r u m u s e ţ i i , se af lă î n a i n t
ti gali impas ur at ă d e fl or i c u í p etale căzu te , L i m b a j u l fa ld ur il or ,
nemupa în falduri agitate, înconj a r d B u r n e - J o n e s m a i a l e s
> vä lu it ă t e r e , e s t e f o l o s i t d e E d w
z e t e p â n ă î n R e n a ș
i a e r r e
219
 PAVEL CHIHAIA
E e ~

ă“ (1 87 2) , si mb ol iz at e pr in do uă ti ne re : pr im a
în „Noaptea“ (1 87 0) și „S te au a de sc ar
nţ ă cr om at ic ă cu în tu ne ci me a pă mâ nt ul ui dată, cu claritatea
și , to to
avân d o co re sp on de i să u
do ua îm pr um ut ân d și ță rm ul ui un du ir il e ve șm ân tu lu
reflexelor stelare, ce a de -a
de culoare albastru-gri. r n e - J ate în
o n e s , ap re ci
de ma ri d i m e n s i u n i al e lu i E d w a r d B u
Câteva tablouri ți a. As tf el , v e d e m
ti mp ul ui în că de la ap ar iț ia lo r, at ra g at en
mod deosebit de critica . 7) , su ve ra nu l ap ar e în tr -o
e t h u a și fa ta ce rş et oa re “ (1 88 4) (F ig
că în „Regele Cop ie ce nu și e, da r di n în tr ea ga
ia r ce rș et oa re a în tr -o s ă r m a n ă ro ch
armură strălucitoare, d de os eb it pr iv ir ea re ge lu i,
în fa ța un ui ca st el , re ți ne m în m o
scenă, care se petrece ad mi ra to ru l de la pi ci oa re ,
i, o a r e c u m in di fe re nt ă fa ță de
plină de iubire, și a fete te pe rs on aj e la să im pr es ia
lu me , ig no râ nd to t ce o în co nj oa ră . Ac es
adâncită într-o altă în se le , în ho ta re le pr op ri ei
tr an sm is ib il ă, că r ă m â n pr iz on ie re lo r
că dragostea nu este
cunoașteri, dincol o de ra ng și de v e ș m â n t .
( 18 93 -9 4) , in sp ir at de o ba la dă de R i c h a r d
Tabloul „Drago s t e a pr in tr e ru in e“
i Al fr ed T e n n y s o n , în fă ți șe az ă un tâ nă r și o tânără,
Johnson și , to to da tă , de o p o e m ă a lu
aș i pr iv ir e pi er du tă , st ră in ă, la
îmbrăț iș aț i în tr e zi du ri de ca st ușite, fata cu acee
el pr ăb
ră , e v o c â n d ce ru ri le n e c u n o s c u t e al e mu zi ci i.
picioarele lui aflâ nd u- se ob iș nu it a ci te
6) , co ns id er at ă c a p o d o p e r a lu i E d w a r d
„Treptele de aur“ (1 87 2- 80 ), (F ig .
u z i c a pe tr ep te “, ce ea ce vă de șt e, o da tă
ti tu la tă , de as em en i, „ M
Burne-Jones, a fost in fă ți șa te d o u ă și ru ri de
af ae li ți lo r cu po ez ia și mu zi ca . Su nt în
mai mult, legătura prer in st ru me nt mu zi ca l, po at e
d o sc ar ă, pu rt ân d fi ec ar e un
frumoase tinere coborân a l e de sc en de nt e, de oa re ce ,
or ra po rt ur i de no te m u z i c
traducerea plastică a un el e. A c e a s t ă in te rp re ta re
ce le op ts pr ez ec e ti ne re c o m u n i c ă în tr e
parcurgând treptele, av an sa tă de cr it ic ul de
ro si mi lă de câ t op in ia cu „p er so na je le cl on at e“ ,
ne pare mai ve
artă al ziar ul ui „S ii dd eu ts ch e Ze it un g“ .
d w a r d Bu rn e- Jo ne s îl în fă ţi şe az ă pe er ou l
În „Stânca Destin ul ui “ (1 88 5- 86 ), E
e d a , ca re se af lă le ga tă de st ân ca De st in ul ui .
antic Perseu îndrep tâ nd u- se sp re A n d r o m
la ac ea st ă ve rt ic al it at e co nt ri bu in d şi co lț ul
Ambele personaje su nt co nc ep ut e st at ua r,
lu i și ce le do uă pe rs on aj e. Ex is tă , de as em e-
de stâncă, care desparte su pr af aț a ta bl ou
re i și el an ul sa lv at or al lu i Pe rs eu , în tr e
nea, un contrast între im ob il it at ea pr iz on ie
tu tu ro r pe rs on aj el or fe mi ni ne zu gr ăv it e de
du tă , a fe te i, ca a
privirea melancolică, pier re a de a o sa lv a ai ca va le ru lu i,
hi i ap ri nș i de do r și de ho tă râ
Edward Burne-Jones, și oc legat de stâncă şi sumbrele
m o r e a n , un if or m, al tr up ul ui
precum și între albul mar î m p r e u n ă cu al te pâ nz e d i n
li ce . Ta bl ou l „S tâ nc a De st in ul ui “,
piese ale armurii meta nt ru ă a
ca me ra de m u z i c
fo st c o m a n d a t e de Ar tu r Ba lf ou r pe
seria „Perseu“, au
locuinţei sale din Londra. u r n e - J o n e s z u g r ă v e ș t e „V is ul lu i
e de sf âr și tu l vi eţ ii , E d w a r d B
Cu doi ani înaint fă ți șa t în a r m u r ă ,
Sf ân tu lu i Gr aa l“ (1 89 6) , ca va le ru l fi in d în
Lancelot lângă capela ân t și îi pr ez ic e că ef or tu ri le î l
vi s îi ap ar e în ge ru l ca re pă ze șt e po ti ru l sf
d o r m i n d . Î n o n s t a t ă m un co nt ra st
ni ci da tă re li cv a. Ş i de da ta ac ea st a c
sunt inutile, că nu va gă si p ă -
îș i ma ni fe st ă su rp ri nd er ea și , to to da tă , c o m
între cavalerul imobil și în ge ru l ca re
i se af lă la pi ci oa re . C h i p u l au re ol at a l
timirea pentru năzuința de șa rt ă a ce lu i ce
t al ca va le rului în de st ăș ur ar ea ir ea lă a
îngerului pare că lumine a z ă tr up ul in er
legendei. an t al cu re nt ul ui pr er af ae li t,
George Frederic Wa tt s, al tr ei le a pi cţ or im po rt
ii , o pu te rn ic ă af in it at e ar ti st ic ă at ât cu
ti ma et ap ă a vi eţ
vădește, mai cu seamă în ul a ca re se ci te șt e pe
câ t și cu E d w a r d Bu rn e- Jo ne s, pr in tr ăi re
Dante Gabriel Rossetti Euridice“ (1872-77) admirăm
. As tf el , în ta bl ou l „O rf eu și
chipul personajelor sale re a uc is -o cu pr iv ir ea , Și mo li -
a su sț in e tr up ul ce le i pe ca
efortul zeului muzicii de an ul în dr ăg os ti tu lu i, re da te cu
ia , im pa si bi li ta te a fa ţă de el
ciunea cadaverică a aceste
220
 Căutări în orizontul timpului

o sobritate care ne evocă reliefurile antice.

Tot cu personaje antice, George Frederic Watts a zugrăvit „Dragoste şi moarte“
(1874-1877), înfățișând pe Cupidon, aflat în faţa Casei Vieţii, te ice zeului
morţii, din care vedem doar faldurile togei. Contrast între goliciunea lui Cupidon și
aceste falduri amenințătoare, prăbuşindu-se, ca valurile unui ocean, peste cel care
încearcă să le oprească.
În sfârșit, „Speranţa“ (1885-86), capodopera lui George Frederic Watts, repre-
zintă o femeie legată la ochi, deci ignorând tot ce se petrece în jur, aflată pe jumătate
din globul terestru, încercând să cânte pe ultima strună a unei lire sparte. Compoziţie
admirabilă, cu trupul curbat al personajului, oglindind supunerea, umilința, tristețea,
lângă rigiditatea lirei, cu şubredul fir de careise mai leagă speranța. Liră care vădește
nu numai şubrezenia acelei speranțe, dar și prezența muzicii încurajând iluziile
omenești.
Prerafaeliții nu au avut vocaţia temelor religioase ca modelele lor, pictorii din
Quattrocento-ul italian, la rându-le, continuând tradiția epocii bizantine. Nu au
zugrăvit sfinți şi îngeri, ci femei frumoase, eroi antici sau cavaleri medievali, care nu
trăiesc în lumina cerur ilor, dar poart ă cu ei și ne încre dințe ază de exist ența — dinco lo
de hotarele timp ului — a triste ţii, frumo sului , infin itulu i. Totod ată, a neabă tutei
prezenţe a morții. :
 CUPRINSUL
AL e A dă a d
“seiaCape E ANAE

Partea întâi

INT E R F E R E N Ț E M E D I E V A L E

di n C u r t e a d e A r g e ş n o i l i a h n a e n e n i
L Întâlnirea cu ce le d o u ă s t e m e
as t di n M u n ţ i i B u z ă u l u i + - - + -
II. Drumul fericit sp re c u i b u l is ih
00 , A E A a e di E E E A e e
XII. AedO Spitali N A
t r u p e a s c ă ș i n e m u r i r e . . . . . c n c
IV. Într e ri si pi re r c . . .
m p o z i ț i e în ar ta m e d i e v a l ă . . . . . c e
YV. Nemurire şi d e c o
e c k la r e c e n z i a sa d e s p r e I m m o r t a l i t é et
VI. Răspuns lu i Ch ri st ia n H
e n A g e A a a A e te o
décomposition d a n s l' ar t d u M o y
i e l i e e e e e e en e e e n n r
VII. Rhodos, cetate id ea lă i. a n sm
Sf ân tu lu i lo an e ie e ee e e e e e e
VIII. Valletta, or aș ul O r d i n u l u i
e o a a A n
IX. Convergenț a vo ca ți il or

Partea a doua

A I S T O R I O G R A F I A E V U L U I M E D I U
CONT R I B U Ț I I R O M Â N E Ș T I L

lo r de la or ig in i p â n ă în zi le le
I. Vlad Georgescu, Istoria români ca e Ta ta ia
an : o s i a e a c e a g ă s e a ce e
noastre (R ec en zi e)
id ei lo r po li ti ce ro mâ ne șt i (R ec en zi e) .. .. .. .- .:
II. Vlad G e o r g e s c u , Is to ri a
ig in ea un ei re pu ta ţi i (R ec en zi e) . . . . . . . - -
III. Matei Ca za cu , Dr ac ul a și or
de is to ri og ra fi e pr iv in d se co lu l
IV. Două importante lucrări
ien aa ns ăi E cereaStoa De ps eee
aXX lea (Recenzii)
Lă ză re sc u .. .. .. . c n
V. Gânduri la moartea lui Emil
a An a Mu si ce sc u .. . c c
VI. Amintiri despre Mari .- -
un te al ex il ul ui ro mâ ne sc : Ge or ge Ci or ăn es cu .. ..
VII. Un sc ri it or de fr
. . . . . - - : p e NE o n e t a l e n t a
aa ta e
VIII. Petre Năsturel la 70 de ani ..... >
mâ ne sc (R ec en zi e) .. . < - - -
IX. Alexandru Alexianu, Acest ev mediu ro
şm in te di n tr ec ut (R ec en zi e) > ~ . . . »
xX, Alexandru Alexianu, Mode și ve
at te r di n an ul 1 8 4 7 . . .
XI, Două rapoarte ale arhitectului Toan Schl . .
ic e di n 18 60 și 18 62 al e ma io ru lu i D. , Pa pp az og lu
XII, Excurs ii le ar he ol og
. + « e
n e n e a
XIIL Istoriografia română din exil
ne as că în ev ul me di u „ c s s
XIV, Lecturi despre cultura româ

Partea a treia

ITI N E R A R E A R T I S T I C E

I, Pri m a s e r i s o a r e d i n A t e n a „ n n . : Sia aia sania e bi a 9 adi

TI, A do ua sc ri so ar e di n At en a tre EA T N A AA TE L T TC LT S T ES A:

III, Prima sc ri so ar e di n Ni sa E ETN TATEN E TEA ANOETA E EL, IaBIT,

EE E
 IV. A doua sorisoare din Nisas cc e anula o aa ARD RI Ra 185
VeA treia scrisoare din NIBA soanet ni a AN De 187
VI-A patra sorisoare:din Nisa, „+,i sa an aia a a 189;
VII. Acincea scrisoare.din Nisa, e aA a a 190
VIIL A șasea schisoare din Nisa, ae Pa a 192
IX. Expoziţia „Suflet în trup. Arte și științe“ , a.s, nssoreserrnsenroas 194
X. Un tablou de la Louvre, obiect al unui mare scandal ............... 197
XI. Săpăturile arheologice de la Palatul papilor din Avignon ............ 199
XII. Despre descompletarea patrimoniului muzeal din România ........., 201
XIII. Situaţia actuală a muzeelor din Statele Unite ....,...„c cor. 203
XIV. Dialog în fața tabloului „Haman cerând iertare Esterei“ ............ 204
XV. Cazul Rembrandtesan ee ae e ie 00 e aa o Pal a Ie ara212
XVI. „O catedrală 4 istoriei Germaniei.» n o a ao aa oo 215
XVII. Pictorii prerafaeliți, sau despre nostalgia frumuseții pure ............ 216
CARTE PUBLICAT Ă CU SP RI JI NU L MI NI ST ER UL UI CU LT OR I
ȘI AL CASEI DE EC ON OM II ȘI CO NS EM NA ȚI UN I

Tehnoredactor: DOINA NANU

Bun de tipar: 25.11.1998. Apărut 199$
 S a
ERE me
`

Fig. | — Rembrandt, Filosoful meditând (1632-1659), Muzeul Louvre — Paris

Fig s)
x© o p ZA 2 o 5 ) Muzeul National de Ar t À Bucureş
or (1667-1608), Muzeul Ermitage Petersburg.
Fig.
ip 4 Rembrandi,
andi, Autoportre
| t (1009), Muzeul Mauritshuis
 Guinevere, 1858, Tate Gall
Fig. 5 William Morris, Regina
Fig, 6 — Edward Burne-Jones, Treptele de aur (1880), Fig, 7 = Edward Burne-Jones, Regele Copethua și
Tate Gallery, fata cerşetoare (1884), Tate Gallery.
 8 7 1 ) , T a t e G a l l e r y .
t t i , P r o s e r p i n a ( 1
n t e G a b r i e l R o se
Fig. 8 — Da
II. Învățături și mituri înȚara
Românească. — _,|

III. Ţara Românească între Bizanţ

„şi Occident
nm
eee
T
RA
eneg
PRM
nmm
Mama
Ysosi

, Căutări în orizontul timpului

Sfârșit și început de ev
y

=,
SORA
uta
e
e„retin
AR

>

PI
E
ERA
T
Ai