Avantajele parților contractului de leasing

Termenul leasing provine de la verbul englez to lease, care se traduce prin „a închiria”.

Leasingul, ca instituţie juridică, a luat naştere în Anglia, la mijlocul secolului al XIX-lea, odată
cu dezvoltarea vertiginoasă a industriei, iar un rol important în acest sens l-a avut transportul
feroviar. Proprietarii minelor de cărbune aveau nevoie de vagoane, dar nu dispuneau de resurse
financiare suficiente pentru a le procura, de aceea, au convenit cu producătorii ca aceştea să le
ofere vagoanele anticipat, iar achitarea să fie efectuată în mod treptat, pe măsura realizării pe
piaţă a cărbunelui. Mai apoi, leasingul a fost preluat şi extins în Statele Unite ale Americii. Prima
operaţiune de leasing în SUA a apărut în anul 1877, când societatea „Bell Telephone Comp” a
oferit abonaţilor săi posibilitatea închirierii aparatelor telefonice pe termen lung, cu dreptul de a
le procura la finele chiriei. Datorită acestui curs, SUA a fost telefonizată mai rapid decât celelalte
state ale lumii.
Leasingul este privit ca o operaţie juridică triunghiulară prin care o persoană cumpără un bun
spre a-l închiria ulterior altei persoane care la finele contractului de locaţiune are dreptul să
exercite o opţiune între trei posibilităţi, şi anume: de a continua raportul juridic de locaţiune; de a
rezilia contractul respectiv ori de a cumpăra bunul ce-i fusese închiriat
Leasingul este o operaţiune complexă, fiind alcătuită din mai multe contracte de drept civil, precum
vânzarea-cumpărarea, locaţiunea, creditul bancar, asigurarea. De exemplu, dacă compania de leasing nu
are bani pentru a cumpăra bunul solicitat de către beneficiar, va recurge la un contract de credit bancar.
Înainte de a fi acordat în locaţiune (în leasing), bunul este necesar să fie asigurat la o companie de
asigurări.
La noi în țară contractul de leasing este reglementat și definit
în baza Ordonanței nr. 51/1997, intitulată "Ordonanța privind operațiunile de leasing și societățile de
leasing". Această ordonanță a fost modiflcată de Legea nr. 90/1998, care păstrează unele reguli, dar dă o
altă formulare textului Ordonanței nr. 51/1997. Ordonanța reglementează “încheierea contractului de
leasing" (art. 4 lit. c), "valoarea contractului de leasing" (art.5 lit, e), "expirarea contractului de leasing"
(art. 4 lit. e si art. 6).
Delimitarea contractului de leasing de alte contracte asemănătoare. Mai întâi, este
necesar să facem deosebirea dintre operaţiunea de leasing şi contractul de leasing. Leasingul nu
se limitează la contractul de leasing, ci este alcătuit din mai multe contracte, motiv din care
poartă denumirea de operaţiune. Cu alte cuvinte, atunci când ne referim la totalitatea raporturilor
juridice, vom avea  operaţiunea de leasing, iar atunci când ne referim la actul încheiat între
compania de leasing şi beneficiar, vom folosi noţiunea de contract de leasing. De cele mai multe
ori, la operaţiunea de leasing participă trei subiecţi: vânzătorul bunului (producător), compania
de leasing (locator) şi beneficiarul (locatar, adică cel ce preia bunul în leasing).
Elementele contractului de leasing sunt:obiectul contractului de leasing, prețul, forma,
termenul, părțile contractului de leasing.
 Obiect al contractului de leasing poate fi orice bun mobil sau imobil, cu excepţia:
a) bunurilor scoase din circuitul civil sau a căror circulaţie este limitată prin lege;
b) terenurile agricole;
c) bunurile consumptibile
d) obiectele proprietăţii intelectuale care nu pot fi cesionate
(art.4 alin.2 Legea cu privire la leasing; art.925 Cod civil).
Aşadar, obiect al leasingului pot fi bunuri foarte diferite, precum utilaje, case de locuit,
terenuri, calculatoare, autovehicule, nave maritime, aeronave etc.
Preţul contractului de leasing se exprimă în rate de leasing (plăţi periodice). Valoarea
ratelor de leasing şi periodicitatea achitării acestora o stabilesc părţile, de comun acord. Spre
regret, legislaţia Republicii Moldova nu stabileşte cum se determină ratele de leasing, ce
cheltuieli sau sume ar trebui acestea să le conţină şi care este limita acestor cheltuieli.
În situaţia când contractul de leasing nu prevede la ce intervale de timp urmează a fi plătite
ratele de leasing, suma anuală totală se împarte în 12 rate egale, fiecare urmând a fi plătită în
prima decadă a lunii.
Contractul de leasing trebuie să fie încheiat în scris (art.924 alin.(1) Cod civil). Forma scrisă
serveşte ca o condiţie ad probationem. Respectiv, trebuie să fie respectate toate cerinţele stabilite
de Codul civil referitoare la încheierea, modificarea şi rezilierea actelor juridice (art.210).
Termenul contractului de leasing se stabileşte prin acordul părţilor, dar nu poate fi mai mic
de un an (art.7 alin.(3) Legea cu privire la leasing). Raţiunea legiuitorului ar fi că bunurile ce
constituie obiect al leasingului sunt neconsumptibile şi prin urmare, ele au o durată îndelungată
de utilizare, mai mare de un an. Credem că termenul minim de un an a fost inclus şi pentru a
delimita contractul de leasing de cel de locaţiune, în care lipsesc termene de utilizare a bunului.
Părţile contractului de leasing sunt locatorul şi locatarul.
 Locatorul este persoana fizică sau juridică ce practică activitatea de întreprinzător şi
transmite, în condiţiile contractului de leasing, locatarului, la solicitarea acestuia, pentru o
anumită perioadă, dreptul de posesiune şi folosinţă asupra unui bun al cărui proprietar este, cu
sau fără transmiterea dreptului de proprietate asupra bunului la expirarea contractului (art.5 lit.(a)
Legea nr.59 din 2005 cu privire la leasing).
Se desprind următoarele caracteristici ale locatorului:
a) este persoană fizică sau juridică;
b) desfăşoară activitate de întreprinzător;
c) deţine bunul transmis în leasing cu drept de proprietate
Locatarul este persoana fizică sau juridică ce primeşte în posesiune şi folosinţă bunul
specificat în contract, pentru o anumită perioadă, în schimbul achitării ratelor de leasing.
Locatarului îi revine un rol activ în raportul de leasing, fiindcă el alegea vânzătorul sau bunul
care urmează a fi cumpărat de către locator. Dacă locatar este o persoană fizică ce nu desfăşoară
activitate de întreprinzător, relaţiile de leasing cad sub incidenţa legislaţiei privind protecţia
consumatorilor (art.5 lit.(b) Legea cu privire la leasing).
În calitate de subiect al raportului de leasing figurează şi vânzătorul bunului. Vânzător (furnizor)
poate fi întreprinderea producătoare sau alt comerciant care vinde locatorului un bun pentru ca
acesta să-l dea în posesiune şi folosinţă temporară locatarului.
Avantajele locatarului in contractul de leasing:
 Acesta are dreptul să rezilieze contractul de leasing şi să ceară repararea prejudiciilor
dacă: a) bunul nu i-a fost furnizat în termenul stipulat în contract; b) bunul nu corespunde
calităţii ori condiţiilor de furnizare; c) locatorul încalcă esenţial clauzele contractuale.
 La expirarea perioadei de leasing investitorul poate prelua proprietatea bunului prin plata
unei sume prestabilite (de obicei prin contract). Dobandirea bunului este scutita de taxa
de transfer.
 Perioada de inchiriere poate fi astfel stabilită încât intreprinderea să fie
dotată permanent cu mașinile cele mai moderate şi cu cel mai bun randament
 Investitorul este protejat de imbatranirea morala a echipamentelor deoarece le poate innoi
fara sa fie nevoit sa apeleze la capitalul existent.
 Constituie un avantaj prin economisirea, în fază inițială, a capitalului propriu, plata unui
avans nefiind obligatorie; bilanțul firmei nu se modifică,pentru că atât mașinile închiriate
cât și obligațiile ce decurg din plata chiriei nu apar în bilanț, chiria fiind considerată o
cheltuială a intreprinderii și nu o investișie; mărimea constantă a chiriei facilitează
programarea mai riguroasă a cheltuielilor.
 Furnizorii de leasing pot permite folosirea și în continuare și după încheierea perioadei
contractuale, abuzurilor,cu perceperea unor prețuri reduse.
 Se poate conveni cu furnizorul să înlocuiască utilajul închiriat cu altul mai modern,
importatorul fiind astfel ferit de efectele uzurii morale, foarte intensă în condițiile
revoluției tehnice actuale.
 Procedura de semnare a unui contract de leasing este rapida si mai putin costisitoare fata
de un imprumut pe termen lung. De obicei nu sunt necesare garantii, ipoteci etc. si in
acelasi timp beneficiaza de sume mai mici pentru actiunile notariale dar si scutiri de taxe
si impozite.
 Durata leasing-ului si valoarea ratelor se stabilesc in functie de potentialul economic al
intreprinderii, tinandu-se cont si de factori sezonieri.
Avantajele locatorului in contractul de leasing:
 Dacă locatarul încalcă grav clauzele contractuale, locatorul poate cere, la alegere,
achitarea integrală şi înainte de termen a ratelor de leasing sau rezilierea contractului
însoţită de restituirea bunului şi repararea pagubelor.
 Rata pe care utilizatorul o plateste societatii de leasing pentru echipament sau imobil se
considera cheltuiala si micsoreaza veniturile impozabile.
 Societatile de leasing sunt asigurate fata de posibilitatea de faliment a utilizatorului
deoarece detin proprietatea bunului si in plus beneficiaza de importante avantaje fiscale
(degrevari, constituirea unui depozit neimpozabil etc.)
 Contribuie la promovarea și dezvoltarea exporturilor, furnizorul având posibilitatea să
realizeze, pe lângă exportul tradițional și pe cel în leasing .
 Permite atragerea de noi beneficiari care nu pot plăti întregul preț, în cazul vânzărilor
cash sau avansul, în cazul vânzărilor pe credit;
  Câștigarea de noi clienți și ca atare rolul promoțional al leasing-ului se realizează, de
asemenea, prin faptul ca un anumit echipament este mai întai închiriat, pentru a-1
convinge pe client de randamentul său, iar în cazul unui rezultat pozitiv, acesta poate
achiziționa echipamentul (leasing experimental);
 Asigură obținerea unor câștiguri suplimentare din revânzarea sau reinchirierea
mașinilor și utilajelor care au fost returnate după expirarea perioadei de închiriere
de bază; bilanțul nu este afectat de datorii, în ciuda revânzîrii, pentru că vânzarea
creanțelor nu presupune o cerere de credit și permite realizarea unor câștiguri de
închiriere, câștiguri care n-au ajuns la scadență
 Se imbunatateste imaginea bilantului intreprinderii sale si structura de capital.

Incheierea unui contract de leasing presupune cunoasterea normei juridice aplicabile si

implica negocierea, ca formă de amortizare a pozițiilor parților contractante, drepturile si
obligatiile corelative fiind cuprinse in clauze a caror interpretare sa nu lase loc unor viitoare
litigii in derularea operatiunilor specifice.