Doc-20230102-Wa0053 230103 185205

ZONELE TALE ERONATE
Your Erroneous Zones

Copyright © 1976 by Wayne W Dyer
All rights reserved
© 2022 Editura ACT și Politon, pentru prezenta ediție românească
Editura ACT și Politon

Str. Înclinată, nr. 129, Sector 5, București, România, C.P. 050202.
Tel: 0723 150 590, e-mail: office@actsipoliton.ro
www.actsipoliton.ro
Traducător: Alexandra Țabără

Redactor: Dana-Ioana Chiriță
Tehnoredactor: Teodora Vlădescu
Coperta: Marian Iordache
Copyright Manager: Andrei Popa
Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României

DYER, WAYNE W.
Zonele tale eronate / Wayne W. Dyer; trad.: Alexandra Ţabără. - Bucureşti:
ACT şi Politon, 2021
ISBN 978-606-913-842-7
I. Ţabără, Alexandra (trad.)
159.9
AVERTISMENT: Distribuirea, copierea sau piratarea în orice fel a

acestei cărți nu este pedepsită numai prin lege, dar contravine și tu-
turor normelor și principiilor etice și sănătoase pe care un astfel de
titlu le promovează. Ce fel de efect va avea energia pe care vreți să
o transmiteți mai departe, dacă aceasta vine prin furt, ilegalitate și
lipsă de respect față de autor și față de toți cei care au contribuit la
crearea acestei cărți, astfel ca ea să ajungă la dumneavoastră? Îm-
părtășiți cu ceilalți informațiile importante, valorile și lecțiile pe care
le-ați aflat din acest material, într-un mod corect și responsabil.
DR. WAYNE W. DYER
ZONELE TALE
ERONATE
Învață cum să-ți controlezi gândurile și emoțiile,
ca să-ți clădești liber destinul
Traducere din limba engleză de

Alexandra Tabără
2022
DE ACELAȘI AUTOR, la Editura ACT și Politon
Cărți
Există o soluție spirituală pentru orice problemă (There

Is a Spiritual Solution to Every Problem)
Înțelepciunea evurilor (Wisdom of the Ages)
Cele 10 secrete ale succesului și păcii lăuntrice (10 Se-
crets for Success and Inner Peace)
Fii stăpân pe viața ta! (Pulling Your Own Strings)
Cărți pentru copii
Adio, probleme! Cum să vorbești cu lucrurile care te sâcâie

(Good-bye, Bumps! Talking to What’s Bugging You) –
scrisă î�n colaborare cu Saje Dyer
Ești extraordinar! 10 modalități prin care să-ți arăți
măreția (Incredible You! 10 Ways to Let Your Greatness
Shine Through) – scrisă î�n colaborare cu Kristina Tracy
Fără scuze! Ceea ce spui îți poate sta în cale (No Excuses!
How What You Say Can Get in Your Way) – scrisă î�n co-
laborare cu Kristina Tracy
Nu ești ceea ce ai! Câteva lecții despre bani și prosperi-
tate pentru copii (It’s Not What You’ve Got! Lessons for
Kids on Money and Abundance) – scrisă î�n colaborare cu
Kristina Tracy
Sunt de neoprit! 10 modalități de a te avânta în viață
(Unstoppable Me! 10 Ways to Soar Through Life) – scri-
să î�n colaborare cu Kristina Tracy
Audiobookuri
Cele 10 secrete ale succesului și păcii lăuntrice (10 Secrets

for Success and Inner Peace)
Înțelepciunea evurilor (Wisdom of the Ages)
Există o soluție spirituală pentru orice problemă (There
Is a Spiritual Solution to Every Problem)
EU SUNT Dorințe împlinite. Meditație (I AM Wishes
Fulfilled)
Dorințe împlinite. Cum să stăpânim arta manifestării
(Wishes fulfilled. Mastering the Art of Manifesting)
Meditații pentru manifestare. Meditații de dimineață și
seară (Meditation for Manifesting)
101 căi de a-ți transforma viața (101 Ways to Transform
Your Life)
Fii stăpân pe viața ta! (Pulling Your Own Strings)
Pentru
TRACY LYNN DYER
Te iubesc
în felul special
despre care am scris
în aceste pagini.
CUPRINS
Introducere: O declaraț�ie personală 11
I. Preia controlul asupra propriei persoane 19

II. Prima iubire 45
III. N-ai nevoie de aprobarea lor 73
IV. Eliberează-te de trecut 107
V. Emoț�ii inutile – vinovăț�ia ș� i î�ngrijorarea 127
VI. Explorează necunoscutul 165
VII. Dărâmă barierele convenț�ionale 193
VIII. Capcana dreptăț�ii 227
IX. Renunț�ă la tergiversare – chiar acum 243
X. Declară-ț�i independenț�a 259
XI. Spune adio furiei 285
XII. Portretul unei persoane care ș� i-a extirpat
toate zonele eronate 303
Întreaga teorie a universului
i se adresează negreșit unui singur
individ – adică ȚIE.
– WALT WHITMAN
Introducere
O declarație personală
U n vorbitor stătea î�n faț�a unui grup de alcoolici hotărât

să le demonstreze, o dată pentru totdeauna, că alcoolul
e un rău de nedescris. Pe pupitru avea două vase identice,
cu câte un lichid transparent î�n ele. A precizat că unul con-
ț�ine apă curată ș� i celălalt e plin cu alcool pur. A pus un vier-
me mic î�n vasul cu apă ș� i toată lumea l-a văzut cum î�noată,
î�ndreptându-se către margine, de unde, pur ș� i simplu, s-a
târât î�n sus până la buza vasului. A luat apoi acelaș� i vierme
ș� i l-a pus î�n recipientul cu alcool. Viermele s-a dezintegrat
chiar sub ochii lor.
− Iată, spuse vorbitorul. Care-i morala?
O voce din spatele î�ncăperii rosti foarte clar:
− Eu văd că, dacă bei alcool, n-o să faci viermi niciodată.
Cartea asta are mulț�i „viermi“ î�n ea – adică, vei auzi ș� i
vei î�nț�elege exact ceea ce vrei tu, î�n baza multora dintre
propriile tale valori, credinț�e, prejudecăț�i ș� i experienț�e per-
sonale. Comportamentul autodistructiv ș� i modalităț�ile de a-l
combate sunt subiecte sensibile, greu de abordat î�n scris.
Poate, tu spui că eș� ti interesat să te autoanalizezi î�n pro-
funzime cu intenț�ia de a te schimba, î�nsă comportamentul
tău de multe ori spune altceva. Schimbarea e dificilă. Dacă
eș� ti ca majoritatea oamenilor, toată ființ�a ta se va î�mpo-
trivi muncii anevoioase de a î�ndepărta gândurile care î�ț�i
12 Zonele tale eronate
î�ntreț�in sentimentele ș� i comportamentele toxice. Î�nsă, î�n

ciuda „viermilor“, cred că î�ț�i va plăcea cartea asta. Eu o
ador! Ș� i am scris-o cu plăcere.
Deș� i nu consider că sănătatea psihică trebuie luată î�n
derâdere, nici nu sprijin ideea că tratarea acestui subiect
trebuie să fie lipsită de umor ș� i plină de un jargon obscur.
Am î�ncercat să evit explicaț�iile complicate, î�n special deoa-
rece nu cred că „a fi fericit“ e o chestiune sofisticată.
A fi sănătos e o stare naturală, iar mijloacele pentru
redobândirea sănătăț�ii se află la î�ndemâna fiecăruia dintre
noi. Consider că un amestec chibzuit de efort susț�inut, ju-
decată limpede, umor ș� i î�ncredere î�n sine constituie reț�eta
unui trai eficient. Nu cred î�n formule simandicoase ori î�n
incursiuni istorice î�n trecutul tău, pentru a afla că ai fost
„î�nvăț�at cu forț�a să faci la oliț�ă“ ș� i că altcineva e responsa-
bil pentru nefericirea ta.
Această carte conturează o modalitate plăcută de a atin-
ge fericirea – una care se bazează pe asumarea răspunderii
ș� i a angajamentului faț�ă de tine î�nsuț�i, precum ș� i pe pofta
de a trăi ș� i dorinț�a de a fi ceea ce alegi să fii î�n clipa de faț�ă.
Este o cale simplă, de bun-simț� . Dacă eș� ti un om sănătos ș� i
fericit, poate că î�ț�i spui î�n sinea ta: „Aș� fi putut ș� i eu să scriu
cartea asta.“ Ai dreptate. Nu e nevoie de o pregătire pro-
fesională î�n consiliere psihologică sau de un doctorat î�n
profesiile dedicate î�ntrajutorării altora, pentru a î�nț�elege
principiile traiului eficient. Acestea nu se î�nvaț�ă î�ntr-o sală
de clasă ori dintr-o carte. Le î�nveț�i dacă te dedici fericirii
tale ș� i faci ceva î�n această privinț�ă. Eu lucrez la asta î�n fie-
care zi, î�n timp ce î�i ajut ș� i pe alț�ii să facă alegeri similare.
Fiecare capitol al cărț�ii e structurat ca o ș� edinț�ă de con-
siliere psihologică. Această metodă are scopul de a-ț�i oferi
Introducere 13
oportunitatea să te ajuț�i cât mai bine singur. Aș� adar, se exa-

minează o anumită zonă eronată sau un anumit comporta-
ment vătămător ș� i se analizează antecedentele istorice ale
comportamentului respectiv î�n cultura noastră (ș� i, implicit,
î�n viaț�a ta). Accentul cade pe a te ajuta să î�nț�elegi de ce eș� ti
blocat î�n acea zonă toxică. Apoi î�ț�i sunt prezentate amănun-
ț�it comportamentele specifice care fac parte din respectiva
zonă eronată. Acestea ilustrează niș� te acț�iuni cotidiene ce
par perfect acceptabile, dar care î�n realitate dăunează feri-
cirii tale. Nu am oferit exemple de cazuri clinice cu tulburări
emoț�ionale severe, ci mesaje nevrotice cotidiene pe care le
transmitem cu toț�ii. Iar după ce trecem î�n revistă simpto-
mele tipice, analizăm motivele pentru care tu menț�ii com-
portamente ce nu te fac fericit. Asta presupune o examinare
atentă a sistemului de sprijin psihologic pe care ț�i l-ai con-
struit ca să î�ț�i menț�ii comportamentul autodistructiv, î�n loc
să renunț�i la el. Această secț�iune este o î�ncercare de a răs-
punde la î�ntrebările: „Ce am de câș� tigat din comportamen-
tul meu?“ ș� i „De ce persistă, dacă î�mi este dăunător?“
Pe măsură ce vei examina fiecare zonă eronată, vei ob-
serva cu siguranț�ă că secț�iunile cu „recompense“ implică
mesaje asemănătoare. Vei descoperi că motivele pentru
menț�inerea comportamentului nevrotic sunt relativ ace-
leaș� i pentru toate zonele eronate. Practic, este mai uș� or să
te agăț�i de o reacț�ie deprinsă, chiar dacă e autodistructivă.
Î�n plus, dacă menț�ii zonele eronate intacte, poț�i elimina
nevoia de a te schimba ș� i de a-ț�i asuma răspunderea. Aces-
te recompense ce vizează siguranț�a ș� i protecț�ia ta vor fi
evidente pe tot parcursul cărț�ii. Vei î�ncepe să observi că
sistemul tău de mentenanț�ă psihologică are rolul de a te
absolvi de orice vină ș� i de a ț�ine la distanț�ă orice oportu-
nitate de a te schimba. Dar faptul că ai aceleaș� i motive
pentru a perpetua comportamente dăunătoare diferite

face ca evoluț�ia desăvârș� ită să-ț�i fie ș� i mai accesibilă. Elimi-
nă acele motive ș� i î�ț�i vei eradica zonele eronate.
Fiecare capitol se î�ncheie cu câteva strategii clare, meni-
te să elimine comportamentul prin care î�ț�i reduci la tăcere
sinele autentic. Acest format de capitol reproduce o ș� edinț�ă
de consiliere psihologică, incluzând: explorarea dificultăț�ii
ș� i a contextelor î�n care aceasta iese la iveală, analiza com-
portamentului autodistructiv, î�nț�elegerea profundă a cau-
zelor sale ș� i strategiile concrete pentru eliminarea ariei
problematice.
Uneori, s-ar putea ca această abordare să ț�i se pară re-
petitivă. Este un semn bun; un semn al gândirii eficiente.
Sunt psihoterapeut de mulț�i ani. Ș� tiu că gândirea eficientă
– aceea care poate modifica tiparele autodistructive – nu
se dezvoltă doar pentru că pomeneș� te cineva de ea. O reve-
laț�ie profundă trebuie revăzută, reanalizată ș� i rememorată.
Numai atunci când o accepț�i ș� i o î�nț�elegi pe deplin, î�ncepi
să î�ț�i schimbi comportamentul. Tocmai de aceea trebuie să
insiș� ti temeinic pe anumite subiecte din paginile cărț�ii,
exact la fel cum ar fi acestea readuse mereu î�n discuț�ie ș� i î�n
ș� edinț�ele de consiliere.
Există două teme centrale care se î�mpletesc î�n paginile
acestei cărț�i. Prima se referă la capacitatea de a face ale-
geri cu privire la propriile emoț�ii. Î�ncepe să î�ț�i analizezi
viaț�a prin prisma alegerilor pe care le-ai făcut sau, dimpo-
trivă, nu ai reuș� it să le faci. Î�n acest fel, î�ț�i asumi total răs-
punderea pentru cine eș� ti ș� i ce simț�i. A fi mai fericit ș� i mai
eficient î�nseamnă a fi mai conș� tient de alegerile pe care le
ai la dispoziț�ie. TU EȘ� TI SUMA TUTUROR ALEGERILOR TALE,
iar eu sunt î�ndeajuns de insolit î�ncât să cred că, având
Introducere 15
suficientă motivaț�ie ș� i depunând efortul necesar, poț�i fi

orice alegi tu să fii.
A doua temă evidenț�iată î�n paginile cărț�ii vizează pre-
luarea controlului asupra momentelor pe care le trăieș� ti î�n
prezent. Această idee va reapărea de multe ori. Este o par-
te esenț�ială a procesului de curăț�are a zonelor tale eronate
ș� i de creare a fericirii proprii. Există un singur moment î�n
care poț�i trăi orice experienț�ă, iar acel moment este acum.
Î�nsă de multe ori, acesta e risipit din cauză că te preocupă
excesiv diferite experienț�e din trecut sau din viitor. Trans-
formarea ta pentru a trăi pe deplin clipa de faț�ă reprezintă
piatra de temelie a traiului eficient. Ș� i, practic, toate com-
portamentele autodistructive (adică zonele eronate) sunt
eforturi de a trăi î�ntr-un alt moment decât cel de faț�ă.
„A face alegeri“ ș� i „a trăi î�n prezent“ sunt idei care vor
fi subliniate î�n aproape fiecare pagină a acestei cărț�i. Citind
cu atenț�ie, vei î�ncepe î�n curând să î�ț�i pui î�ntrebări care nu
ț�i-au venit până acum î�n minte. „De ce aleg să fiu supărat î�n
clipa asta?“ ș� i „Cum pot să profit mai mult de clipa de faț�ă?“
sunt interogaț�ii interioare ale unei persoane care se î�nde-
părtează de zonele sale eronate ș� i se î�ndreaptă către auto-
nomie personală ș� i fericire.
Cartea se î�ncheie cu o scurtă descriere a unei persoane
care ș� i-a curăț�at toate zonele eronate ș� i care trăieș� te î�ntr-un
univers emoț�ional controlat din interior, ș� i nu din exterior.
Următoarele 25 de î�ntrebări măsoară capacitatea ta de a
alege fericirea ș� i î�mplinirea. Parcurge-le î�ntr-un mod cât se
poate de obiectiv ș� i evaluează-te pe tine î�nsuț�i ș� i felul î�n
care î�ț�i trăieș� ti clipa de faț�ă. Răspunsurile afirmative („da“)
indică măiestria personală ș� i abilitatea de a face alegeri î�n
mod eficient.
1. Crezi că mintea ta gândeș� te pe cont propriu? (Capitolul I)

2. Eș� ti capabil să î�ț�i controlezi propriile sentimente? (Ca-
pitolul I)
3. Eș� ti motivat intrinsec, nu extrinsec? (Capitolul VII)
4. Te-ai eliberat de nevoia de a fi aprobat? (Capitolul III)
5. Tu î�ți� stabileș� ti propriile reguli de conduită? (Capitolul VII)
6. Te-ai eliberat de dorinț�a de a se face dreptate ș� i de a fi
totul corect? (Capitolul VIII)
7. Poț�i să te accepț�i aș� a cum eș� ti ș� i să nu te plângi? (Capi-
tolul II)
8. Ai renunț�at să mai idolatrizezi diverș� i eroi? (Capitolul VIII)
9. Preferi să acț�ionezi, decât să critici? (Capitolul IX)
10. Î�ntâmpini cu entuziasm misterul ș� i necunoscutul? (Ca-
pitolul VI)
11. Poț�i evita să te descrii î�n termeni absoluț�i? (Capitolul IV)
12. Poț�i să te iubeș� ti pe tine î�nsuț�i î�n orice moment? (Capi-
tolul II)
13. Poț�i să î�ț�i cultivi propriile rădăcini ș� i să te eliberezi de
convingerile î�nrădăcinate? (Capitolul X)
14. Ai eliminat din viaț�a ta toate relaț�iile de dependenț�ă?
(Capitolul X)
15. Ai eliminat din viaț�a ta î�n totalitate obiceiul de a î�nvi-
novăț�i ș� i a reproș� a? (Capitolul VII)
16. Te-ai eliberat pentru totdeauna de sentimentul de vi-
novăț�ie? (Capitolul V)
17. Eș� ti capabil să nu î�ț�i faci griji î�n privinț�a viitorului? (Ca-
pitolul V)
18. Poț�i primi ș� i dărui dragoste? (Capitolul II)
Introducere 17
19. Poț�i evita furia paralizantă î�n viaț�a ta? (Capitolul XI)
20. Ai eliminat tergiversarea ca stil de viaț�ă? (Capitolul IX)
21. Ai î�nvăț�at cum să dai greș� ș� i să î�nveț�i lecț�ia î�n mod efi-
cient? (Capitolul VI)
22. Poț�i să te bucuri de spontaneitate, fără să î�ț�i faci vreun
plan? (Capitolul VI)
23. Eș� ti î�n stare să apreciezi umorul ș� i să vezi partea fru-
moasă a lucrurilor? (Capitolul XI)
24. Cei din jur te tratează aș� a cum vrei tu? (Capitolul X)
25. Eș� ti motivat de potenț�ialul tău de a evolua, ș� i nu de ne-
voia de a-ț�i repara deficienț�ele? (Capitolul I)
Î�n orice moment al vieț�ii tale, poț�i alege să spui „da“ la

toate î�ntrebările de mai sus, dacă eș� ti dispus să revoci multe
dintre obligaț�iile de tipul „trebuie să“ ș� i „se cuvine să“ pe
care le-ai integrat de-a lungul vieț�ii. Adevărata alegere este
să decizi dacă vrei să fii liber sau să rămâi prins î�n lanț�urile
aș� teptărilor pe care le au alț�ii de la tine.
După ce-a asistat la una dintre prelegerile mele, Doris
Warshay, o prietenă de-a mea, mi-a scris o poezie pe care a
intitulat-o „New Directions“ („Direcț�ii noi“).
Vreau să călătoresc cât de departe se poate.

Bucuria din sufletul meu s-o ating,
Limitele pe care le cunosc să le schimb,
Să simt cum mintea și spiritul meu cresc;
Vreau să trăiesc, să exist, „să fiu“ eu
Și să ascult adevărurile dinlăuntrul meu.
Sper că această carte te va ajuta să elimini „viermii“

sau ochelarii de cal care te î�mpiedică să trăieș� ti experienț�e
noi ș� i frumoase, astfel î�ncât să descoperi ș� i să-ț�i alegi pro-
priile direcț�ii inedite.
Capitolul I
Preia controlul asupra
propriei persoane
Esența măreției rezidă în capacitatea de a alege împlinirea

personală, în circumstanțe în care alții aleg nebunia.
U ită-te î�n spatele tău. Vei observa că ai o companie con-

stantă. Din lipsa unor denumiri mai bune, o poț�i numi
Propria Moarte. Ș� i te poț�i teme de acest urmăritor sau î�l
poț�i folosi î�n avantajul tău. Alegerea î�ț�i aparț�ine.
Când moartea e o propunere veș� nică ș� i viaț�a-i extraor-
dinar de scurtă, î�ntreabă-te aș� a: „Oare, ar fi cazul să evit
lucrurile pe care chiar î�mi doresc să le fac?“; „Ar trebui să-mi
trăiesc viaț� a aș� a cum vor alț� ii?; „Chiar este important să
acumulez lucruri?; „O fi amânarea calea cea mai bună î�n
viaț�ă?“. Există ș� anse mari ca răspunsurile tale să poată fi
rezumate î�n doar câteva cuvinte: Trăieș� te... Fii tu î�nsuț�i...
Bucură-te... Iubeș� te.
Poț�i să te temi î�n zadar de moarte sau poț�i să o folo-
seș� ti pentru a î�nvăț�a să trăieș� ti eficient. Ascultă-l pe Ivan
Ilici, eroul lui Tolstoi, cum î�l aș� teaptă pe marele nivelator,
cugetând la un trecut ce fusese dominat complet de alț�i oa-
meni, la o viaț�ă î�n care el renunț�ase la controlul asupra
propriei persoane pentru a se î�ncadra î�ntr-un sistem:
Îi trecuse prin minte că ceea ce i se păruse o abera-

ție, adică gândul că nu își trăise viața cum ar fi tre-
buit, s-ar putea să fie un adevăr. Îi mai trecuse prin
minte că acele tentative firave de a lupta cu ceea ce
oamenii sus-puși socoteau a fi onorabil – tentative
firave la care renunțase imediat – ar fi putut să fie
calea corectă, iar restul să fie fals. Și slujba, și felul
în care își rânduise viața, și familia lui, și preocu-
pările sociale și profesionale – era posibil ca toate
acestea să fi fost false. Încercase să le apere în fața
propriei sale conștiințe, dar brusc percepuse toată
șubrezenia lor. De fapt, nu avea ce apăra.*
Data viitoare când ai de luat o decizie ce presupune să

te gândeș� ti dacă să preiei sau nu controlul asupra propriei
persoane ș� i să alegi singur, pune-ț�i o î�ntrebare importantă:
„Cât timp o să fiu mort?“ Având perspectiva aceasta a eter-
nităț�ii, poț�i să î�ț�i iei propriile alegeri ș� i să laș� i deoparte gri-
jile, fricile, î�ndoiala că ț�i-ai putea permite să faci acel lucru
ș� i vinovăț�ia celor care vor trăi o veș� nicie.
Dacă nu î�ncepi să faci aceș� ti paș� i, te poț�i aș� tepta să-ț�i
trăieș� ti î�ntreaga viaț�ă aș� a cum î�ț�i indică alț�ii. Totuș� i, dacă
ș� ederea ta pe pământ este atât de scurtă, ar trebui măcar
să fie plăcută. Altfel spus, e viaț�a ta; fă ce vrei tu cu ea.
Fericirea și propriul IQ
Preluarea controlului asupra propriei persoane implică
eradicarea unor mituri foarte larg răspândite. Î�n fruntea
listei se află noț�iunea că inteligenț�a se măsoară î�n funcț�ie
* Lev Tolstoi, Sonata Kreutzer. Moartea lui Ivan Ilici, traducere din limba rusă
de Ana-Maria Brezuleanu și Magda Achim, Ed. Polirom, Iași, 2013. (n. trad.)
Preia controlul asupra propriei persoane 21
de capacitatea ta de a soluț�iona probleme complexe, de a citi,

a scrie ș� i a socoti la anumite niveluri, precum ș� i de a rezolva
rapid ecuaț�ii abstracte. Această viziune asupra inteligenț�ei
susț�ine ideea că educaț�ia formală ș� i performanț�a academică
sunt adevăratele măsuri ale î�mplinirii personale. Î�ncurajează
un fel de snobism intelectual ce implică niș� te rezultate descu-
rajante. Am ajuns să credem că este „inteligentă“ o persoană
care are multe distincț�ii educaț�ionale, care este as la o anumi-
tă disciplină ș� colară (e bună la matematică, la ș� tiinț�ele exacte,
are un vocabular bogat, o memorie bună pentru informaț�ii
superflue sau citeș� te repede). Î�nsă spitalele de psihiatrie sunt
pline de pacienț�i cu calificări „ca la carte“ – dar ș� i cu mulț�i
pacienț�i... fără. Adevăratul barometru pentru măsurarea in-
teligenț�ei este o viaț�ă fericită, fructuoasă, trăită î�n fiecare zi
ș� i î�n fiecare moment prezent al fiecărei zile.
Dacă eș� ti fericit, dacă valorifici la maximum fiecare mo-
ment al vieț�ii tale, atunci eș� ti o persoană inteligentă. Capaci-
tatea de a rezolva probleme este o anexă utilă pentru fericirea
ta. Dar dacă ș� tii că, î�n ciuda neputinț�ei tale de a soluț�iona o
anumită chestiune, tot poț�i alege fericirea personală sau
măcar poț�i refuza să alegi nefericirea, atunci eș� ti un om inte-
ligent. Eș� ti inteligent pentru că deț�ii arma supremă î�mpotriva
marii „CN“. Dap, despre ea vorbim – Căderea Nervoasă.
Poate vei fi uimit să afli că, de fapt, căderea nervoasă nu
există. Nervii nu cad. Disecă tu un om ș� i caută-i nervii căzuț�i.
Nu-i vei găsi niciodată. Oamenii „inteligenț�i“ nu au căderi
nervoase, fiindcă deț�in controlul asupra propriei persoa-
ne. Ș� tiu să aleagă fericirea î�n locul depresiei, pentru că ș� tiu
cum să facă faț�ă problemelor din viaț�a lor. De remarcat
ceva: nu am spus că ei ș� tiu să rezolve problemele. Î�n loc să-ș� i
măsoare inteligenț�a î�n funcț�ie de abilitatea lor de a rezolva
o problemă, o măsoară î�n funcț�ie de capacitatea lor de a se

menț�ine fericiț�i ș� i î�ncrezători î�n sine, indiferent dacă pro-
blema se rezolvă sau nu.
Poț�i î�ncepe să te consideri cu adevărat inteligent î�n baza
felului î�n care alegi să te simț�i atunci când te confrunț�i cu
situaț�ii dificile. Chinurile vieț�ii sunt cam aceleaș� i pentru
fiecare dintre noi. Toț�i oamenii care au de-a face cu alte per-
soane î�ntr-un context social î�ntâmpină provocări asemă-
nătoare. Neî�nț�elegerile, conflictele ș� i compromisurile fac
parte din ceea ce î�nseamnă să fii om. Tot aș� a, banii, bătrâ-
neț� ea, boala, moartea, dezastrele naturale ș� i accidentele
sunt fenomene ce ridică probleme, practic, pentru toț�i oa-
menii. Doar că unii reuș� esc s-o scoată la capăt, să evite
descurajarea ș� i nefericirea paralizantă î�n ciuda acestor
î�ntâmplări, î�n timp ce alț�ii se prăbuș� esc, devin inerț�i sau
suferă o cădere nervoasă. Cei care acceptă problemele ca
fiind parte integrantă a condiț�iei umane ș� i nu-ș� i măsoară
fericirea î�n funcț�ie de absenț�a problemelor sunt cei mai in-
teligenț�i oameni din lume, dar ș� i cei mai rari.
A î�nvăț�a cum să preiei controlul absolut asupra propriei
persoane implică adoptarea unui proces de gândire com-
plet nou, care se poate dovedi anevoios, deoarece există nu-
meroase forț�e î�n societatea noastră ce conspiră î�mpotriva
responsabilităț�ii individuale. Trebuie să ai î�ncredere î�n ca-
pacitatea ta de a te simț�i la nivel emoț�ional aș� a cum alegi
tu să te simț�i, î�n orice moment al vieț�ii tale. Aceasta ț�i s-ar
putea părea o noț�iune radicală. Probabil, ai crescut cu con-
vingerea că nu î�ț�i poț�i controla propriile emoț�ii, că mânia,
frica ș� i ura, precum ș� i dragostea, extazul ș� i bucuria sunt
lucruri care „ț�i se î�ntâmplă“. Că omul nu controlează aceste
lucruri, ci doar le acceptă. Aș� adar, când se petrec eveni-
mente nefericite, simț�i î�n mod firesc tristeț�e, precum ș� i
speranț�a că vor urma niș� te evenimente fericite, ca să te

poț�i simț�i bine foarte curând.
Alege cum vrei să te simți

Sentimentele nu sunt doar emoț�ii care ț�i se î�ntâmplă. Sen-
timentele sunt reacț�ii pe care alegi să le ai. Dacă deț�ii con-
trolul asupra emoț�iilor tale, nu trebuie să alegi reacț�ii care
î�ț�i sunt dăunătoare. Odată ce î�nveț�i că poț�i simț�i ceea ce
alegi să simț�i, vei porni pe drumul către „inteligenț�ă“ – un
drum fără cărări ocolite care să ducă spre căderi nervoase.
Acest drum va fi unul inedit, deoarece vei privi fiecare
emoț�ie ca pe o alegere, ș� i nu ca pe o condiț�ie a vieț�ii. Iată
chintesenț�a libertăț�ii personale.
Poț� i ataca prin logică mitul conform căruia nu deț� ii
controlul asupra emoț�iilor tale. Folosind un silogism sim-
plu (adică un raț�ionament care conț�ine o premisă majoră,
o premisă minoră ș� i o concluzie bazată pe acordul dintre
cele două premise), poț�i iniț�ia procesul de preluare a con-
trolului asupra propriei persoane, atât la nivel intelectual,
cât ș� i emoț�ional.
Raționament logic
Premisa majoră: Aristotel este bărbat.
Premisa minoră: Toț�i bărbaț�ii au păr pe faț�ă.
Concluzia: Aristotel are păr pe faț�ă.
Raționament ilogic
Premisa majoră: Aristotel are păr pe faț�ă.
Premisa minoră: Toț�i bărbaț�ii au păr pe faț�ă.
Concluzia: Aristotel este bărbat.
Este clar că trebuie să fii atent atunci când foloseș� ti logi-

ca, astfel î�ncât să existe o concordanț�ă î�ntre premisa majoră
ș� i cea minoră. Î�n al doilea exemplu, Aristotel ar putea fi o
maimuț�ă sau o cârtiț�ă. Iată î�n cele ce urmează un raț�iona-
ment logic ce poate î�nlătura pentru totdeauna ideea că nu
poț�i prelua controlul asupra universului tău emoț�ional.
Premisa majoră: Pot să-mi controlez gândurile.

Premisa minoră: Sentimentele mele sunt cauzate de gân-
durile mele.
Concluzia: Pot să-mi controlez sentimentele.
Premisa ta majoră este clară. Ai puterea de a gândi orice

alegi să-ț�i intre î�n cap. Deș� i crezi că un lucru î�ț�i „vine deo-
dată“ î�n minte, reț�ine că tu alegi să-l pui acolo, chiar dacă
nu ș� tii de ce. Aș� adar, ai puterea de a-l alunga ș� i, prin urmare,
de a-ț�i controla lumea mintală. Eu pot să te î�ndemn „Gân-
deș� te-te la o antilopă roz“, iar tu poț�i s-o faci verde sau s-o
transformi î�ntr-un porc-furnicar sau, pur ș� i simplu, să te
gândeș� ti la altceva – dacă asta doreș� ti. Numai tu controlezi
gândurile care î�ț�i pătrund î�n minte. Dacă nu crezi, răspun-
de la următoarea î�ntrebare: „Dacă nu tu î�ț�i controlezi gân-
durile, atunci cine?“ Soț�ul sau soț�ia ta, ș� eful tău, mama ta?
Iar dacă ei sunt cei care controlează ceea ce gândeș� ti tu,
atunci trimite-i să facă psihoterapie ș� i imediat te vei simț�i
tu mai bine. Dar ș� tii că nu este aș� a. Tu ș� i numai tu î�ț�i poț�i
controla sistemul de gândire (exceptând situaț�iile extreme
de spălare pe creier sau experimentele de condiț�ionare ș� i
inoculare, ce nu fac parte din viaț�a ta). Gândurile tale sunt
ale tale; doar tu le poț�i păstra, schimba, î�mpărtăș� i sau ana-
liza. Nimeni nu poate pătrunde î�n mintea ta ș� i nu poate
percepe gândurile tale aș� a cum le trăieș� ti tu. Tu singur î�ț�i

controlezi gândurile, aș� adar î�ț�i poț�i folosi creierul după cum
crezi de cuviinț�ă.
Premisa ta minoră nu poate fi pusă la î�ndoială, dacă iei
î�n calcul cercetările ș� tiinț�ifice ș� i judeci la rece situaț�ia. Nu
poț�i avea un sentiment sau o emoț�ie, fără să fi avut mai î�ntâi
un gând. Î�n absenț�a creierului, capacitatea ta de a „simț�i“
dispare cu desăvârș� ire. Un sentiment este o reacț�ie fizică la
un gând. Dacă plângi, te î�nroș� eș� ti, î�ț�i creș� te ritmul cardiac
sau ai oricare altă reacț�ie emoț�ională din lista interminabi-
lă de posibilităț�i, î�nseamnă că ai primit mai î�ntâi un semnal
din centrul gândirii. Când centrul gândirii este deteriorat
sau scurtcircuitat, nu mai poț�i avea reacț�ii emoț�ionale. De
exemplu, anumite leziuni pe creier te î�mpiedică să simț�i
durere fizică, aș� a că ai putea să î�ț�i prăjeș� ti mâna pe plită, la
propriu, ș� i să nu simț�i nicio durere. Tu ș� tii că nu ai cum să
ocoleș� ti centrul gândirii, ca să nu mai resimț�i nicio senza-
ț�ie î�n corpul tău. Astfel, premisa ta minoră se bazează pe
un adevăr. Orice senzaț�ie pe care o ai a fost precedată de
un gând, iar fără creier nu poț�i avea nicio emoț�ie.
Concluzia ta este, de asemenea, inevitabilă. Dacă tu î�ț�i
controlezi gândurile, iar sentimentele tale decurg din gân-
duri, î�nseamnă că eș� ti capabil să-ț� i controlezi propriile
sentimente. Ș� i î�ț�i poț�i controla sentimentele, dacă lucrezi
la gândurile care le-au precedat. Mai simplu spus, tu crezi
că anumite lucruri sau oameni te fac nefericit, dar nu este
aș� a. Tu singur te faci nefericit, din cauza gândurilor pe care
le ai vizavi de oamenii sau lucrurile din viaț�a ta. Pentru a fi
un om liber ș� i sănătos, trebuie să î�nveț�i să gândești diferit.
Odată ce reuș� eș� ti să-ț�i schimbi gândurile, î�ncep să apară ș� i
noile tale sentimente, iar acesta este primul pas î�n drumul
către libertatea personală.
Pentru a privi silogismul printr-o prismă mai personală,

să ne î�ndreptăm atenț�ia asupra lui Cal, un tânăr funcț�ionar
administrativ care î�ș�i petrece majoritatea timpului chinuit
de gândul că ș� eful său î�l crede un netot. Cal este foarte ne-
fericit, deoarece ș� eful lui are o părere proastă despre el.
Dar dacă tânărul Cal nu ar fi ș� tiut că ș� eful său î�l crede netot,
ar mai fi fost nefericit? Sigur că nu. Cum să fie nefericit din
cauza unui lucru pe care nu-l ș� tie? Prin urmare, nefericirea
lui nu e cauzată de ceea ce crede sau nu crede ș� eful său.
Nefericirea lui este cauzată de ceea ce gândeș� te el î�nsuș� i.
Î� n plus, Cal e nefericit ș� i din cauza convingerii sale că ceea
ce gândeș� te o altă persoană e mai important decât ceea ce
gândeș� te el.
Aceeaș� i logică se aplică î�n cazul tuturor evenimentelor,
lucrurilor ș� i opiniilor. Moartea î�n sine nu te î�ntristează; nu
te poț�i î�ntrista decât după ce afli că o anumită persoană a
murit, aș� a că nu moartea î�n sine este cauza nefericirii, ci
ceea ce gândeș� ti tu despre acel eveniment. Uraganele nu
sunt descurajante î�n sine; descurajarea este resimț�ită ex-
clusiv de oameni. Dacă eș� ti descurajat din cauza unui ura-
gan, î�nseamnă că tu î�nsuț�i î�ț�i spui anumite lucruri care te
descurajează. Asta nu î�nseamnă că ar trebui să te minț�i sin-
gur, ca să ajungi să te bucuri de un uragan, ci mai degrabă
să te î�ntrebi aș� a: „De ce să aleg descurajarea? Mă va ajuta
să depăș� esc mai uș� or acest eveniment?“
Ai crescut î�ntr-o cultură care te-a î�nvăț�at că nu eș� ti res-
ponsabil de sentimentele tale, chiar dacă adevărul silogis-
tic î�ț�i spune că eș� ti. Ai asimilat o pleiadă de afirmaț�ii pentru
a te apăra de faptul că tu chiar î�ț�i poț�i controla sentimentele.
Iată o listă scurtă de replici pe care le-ai folosit de nenumă-
rate ori. Analizează mesajul pe care acestea î�l transmit:
• „M-ai făcut să sufăr.“

• „Mă faci să mă simt prost.“
• „Nu pot controla ce simt.“
• „Pur ș� i simplu sunt nervoasă, nu mă pune să explic
de ce.“
• „Omul ăsta mă dezgustă.“
• „Mi-e frică de î�nălț�ime.“
• „Mă faci să mă jenez.“
• „Ea mă excită.“
• „M-ai făcut de râs î�n public.“
Lista este, probabil, interminabilă. Fiecare dintre aceste

enunț�uri include mesajul că nu eș� ti tu responsabil pentru
ceea ce simț�i. Acum, să rescriem lista astfel î�ncât să expri-
me adevărul, adică să reflecte faptul că tu controlezi ceea
ce simț�i ș� i că sentimentele tale provin din gândurile pe
care le ai vizavi de orice aspect:
• „Sufăr din cauza lucrurilor pe care mi le-am spus

singură despre reacț�ia ta faț�ă de mine.“
• „Eu singur m-am convins că merit să mă simt prost.“
• „Pot controla ce simt, dar am ales să fiu supărat.“
• „Am decis să fiu nervoasă, fiindcă de obicei î�i pot
manipula pe ceilalț�i cu furia mea, î�ntrucât ei cred
că eu î�i controlez.“
• „Eu î�mi fac silă singur.“
• „Eu mă î�nfricoș� ez când văd î�nălț�imi.“
• „Mă umplu de jenă singură.“
• „Eu mă excit când sunt î�n preajma ei.“
• „Mi-am indus singur ruș� ine, punând mai mult preț�

pe opiniile tale decât pe-ale mele ș� i crezând că ș� i
ceilalț�i vor face la fel.“
Poate consideri că afirmaț�iile din prima listă nu au mare

î�nsemnătate, fiind doar niș� te figuri de stil care au devenit
cliș� ee î�n cultura noastră. Dacă acesta e raț�ionamentul tău,
atunci î�ntreabă-te de ce afirmaț�iile din cea de-a doua listă
nu s-au transformat î�n cliș� ee. Răspunsul stă î�n cultura noas-
tră, care inoculează gândirea din prima listă ș� i descurajează
logica din cea de-a doua listă.
Mesajul este cât se poate de clar. Tu eș� ti responsabil
pentru ceea ce simț�i. Ș� i resimț�i î�ntocmai ceea ce gândeș� ti.
Î�nsă poț�i î�nvăț�a să gândeș� ti diferit î�n orice aspect al vieț�ii
– dacă iei această hotărâre. Î�ntreabă-te dacă î�ntr-adevăr
merită să fii nefericit, deprimat sau suferind. Apoi î�ncepe
să analizezi î�n profunzime gândurile care î�ț�i provoacă ast-
fel de stări nedorite.
Învață să nu fii nefericit (o sarcină grea)

Nu-i uș� or să-ț�i schimbi modul de gândire. Te-ai obiș� nuit cu
o anumită mentalitate, precum ș� i cu gândurile supărătoare
ce decurg din ea. Este necesar un efort considerabil pentru
a te dezvăț� a de toate obiceiurile mintale pe care ț� i le-ai
format până acum. Fericirea este uș� or de trăit, dar a î�nvăț�a
cum să nu fii nefericit poate fi greu.
Fericirea este o condiț�ie firească a unei persoane. Do-
vezile sunt cât se poate de evidente, când te uiț�i la copiii
mici. Î� nsă e greu să dai uitării toate impunerile cauzate
de „trebuie“ ș� i „se cuvine“ pe care le-ai asimilat î�n trecut.
Preluarea controlului asupra propriei persoane î�ncepe cu

conș� tientizarea. Fii atent când spui lucruri precum: „Mi-a
rănit sentimentele.“ Reaminteș� te-ț�i ce faci, chiar î�n momen-
tul î�n care faci lucrul respectiv. Adoptarea unei gândiri noi
presupune conș� tientizarea gândirii vechi. Te-ai obiș� nuit cu
tiparele mintale care plasează î�n exteriorul tău cauzele
sentimentelor tale. Ai dedicat mii de ore din viaț�a ta conso-
lidării acestei mentalităț�i ș� i va trebui să echilibrezi balanț�a
cu mii de ore de gândire nouă, care să implice asumarea
responsabilităț�ii pentru propriile sentimente. Este greu, al
naibii de greu. Ș� i ce dacă? Ă� sta nu este nici pe departe un
motiv pentru a evita s-o faci.
Aminteș� te-ț�i de perioada î�n care î�nvăț�ai cum să conduci
un automobil cu transmisie manuală. Ț� i se părea că te con-
frunț�i cu o problemă insurmontabilă. Trei pedale – ș� i doar
două picioare pentru a le manevra. Primul pas a fost să con-
ș� tientizezi complexitatea sarcinii. Dai drumul uș� or la am-
breiaj (ups! prea repede, zdruncinătură), apeș� i acceleraț�ia
î�n timp ce dai drumul la ambreiaj, piciorul drept este pen-
tru frână, dar ambreiajul trebuie apăsat până la refuz, altfel
te zdruncini iar. O mie de semnale mintale: trebuie să gân-
deș� ti permanent, să-ț�i foloseș� ti creierul neî�ncetat. Acum ce
trebuie să fac? Prima etapă este conștientizarea; apoi ur-
mează o mie de î�ncercări, greș� eli, eforturi noi – până î�n ziua
când intri î�n maș� ină ș� i conduci fără probleme. Nu mai tragi
de timp, nu te mai zdruncini, nu te mai gândești. Conducerea
unui vehicul cu transmisie manuală devine o a doua natură.
Dar cum ai reuș� it? Cu mare dificultate. Cu multă gândire,
reamintire ș� i muncă î�n momentul prezent.
Ș� tii cum să-ț�i adaptezi mintea pentru î�ndeplinirea unor
sarcini fizice, cum ar fi coordonarea mâinilor ș� i picioarelor
pentru condus. Ei bine, acest proces este mai puț�in cunos-

cut, dar identic, î�n universul emoț�ional. Ai î�nvăț�at obiceiu-
rile pe care le ai acum consolidându-le de-a lungul î�ntregii
tale vieț�i. Te simț�i supărat, nervos, rănit ș� i frustrat î�n mod
automat, deoarece ai î�nvăț�at să gândeș� ti aș� a cu mult timp
î�n urmă. Ț� i-ai acceptat comportamentul ș� i nu te-ai străduit
niciodată să-l conteș� ti. Dar poț�i î�nvăț�a cum să nu fii supă-
rat, nervos, rănit sau frustrat, tot aș� a cum ai î�nvăț�at să intri
î�n stările acestea dăunătoare.
De exemplu, ai fost î�nvăț�at că mersul la dentist este o
experienț�ă neplăcută, asociată cu durerea. Mereu ai simț�it
că e un lucru dezagreabil ș� i chiar î�ț�i repeț�i convingeri pre-
cum: „Urăsc freza aia.“ Dar toate acestea sunt reacț�ii de-
prinse. Poț�i face ca î�ntreaga experienț�ă să funcț�ioneze î�n
avantajul, ș� i nu î�n detrimentul tău, dacă alegi să o transfor-
mi î�ntr-o procedură plăcută ș� i palpitantă. Ai putea, dacă
ț�i-ai pune mintea la contribuț�ie, să-ț�i antrenezi mintea
pentru ca sunetul frezei să-ț�i amintească de o experienț�ă
sexuală frumoasă ș� i, de fiecare dată când se aude bâzâitul
acela, să vizualizezi cel mai orgiastic moment al vieț�ii tale.
Ai putea să ai un gând diferit vizavi de ceea ce î�nainte consi-
derai a fi durere ș� i să alegi să simț�i ceva nou ș� i plăcut. Este
mult mai captivant ș� i mai satisfăcător să preiei controlul ș� i
să-ț�i iei î�n stăpânire experienț�a stomatologică, decât să păs-
trezi î�n minte vechile imagini, î�ndurând suferinț�a.
Se poate î�ntâmpla să fii sceptic. E posibil să-ț�i spui ceva
de genul: „Pot să mă gândesc eu la asta oricât; când por-
neș� te freza aia, sunt tot nefericit.“ Aminteș� te-ț�i de trans-
misia manuală. Când ai crezut că poț�i să conduci? Un gând
devine o convingere după ce insiș� ti asupra lui î�n mod
repetat, nu doar dacă î�l î�ncerci o singură dată ș� i î�ț�i foloseș� ti

incapacitatea iniț�ială ca raț�ionament pentru a renunț�a.
A prelua controlul asupra sinelui tău presupune ceva
mai mult decât a î�ncerca o serie de gânduri noi pentru a
vedea dacă î�ț�i plac. Acest demers necesită hotărârea de a fi
fericit ș� i apoi de a pune la î�ndoială ș� i a distruge fiecare gând
care generează o nefericire interioară ce te blochează.
Alegerea, libertatea ta supremă

Dacă î�ncă mai crezi că nu tu alegi să fii nefericit, î�ncearcă să
î�ț�i imaginezi următoarele secvenț�e. Să presupunem că, de
fiecare dată când te simț�i nefericit, e ca ș� i cum ai fi supus
unui tratament neplăcut. Poate că eș� ti î�ncuiat singur î�ntr-o
cameră pentru intervale lungi sau, din contră, eș� ti forț�at
să stai zile î�ntregi î�ntr-un lift aglomerat. Poate nu ț�i se dă
nimic de mâncare sau, invers, eș� ti obligat să consumi un
preparat dezagreabil. Sau poate că eș� ti torturat – vreau să
spun, torturat fizic de alte persoane, nu torturat psihic de
tine î�nsuț�i. Continuă să-ț�i imaginezi că ț�i se aplică oricare
dintre pedepsele acestea, până când reuș� eș� ti să-ț�i alungi
sentimentul real de nefericire. Î�ntr-un astfel de context, cât
timp crezi că ai mai păstra nefericirea î�n tine? Probabil, ai
prelua controlul destul de rapid. Deci, î�ntrebarea nu este
dacă poț�i sau nu să preiei controlul asupra sentimentelor
tale, ci dacă eș� ti dispus să o faci. Cât poț�i î�ndura, până să
faci alegerea aceasta? Ș� i totuș� i, unii oameni aleg să-ș� i piar-
dă minț�ile, î�n loc să preia controlul. Alț�ii, pur ș� i simplu, se
dau bătuț�i ș� i cad pradă unei vieț�i pline de suferinț�ă, deoa-
rece dividendul pe care î�l primesc din partea milei este mai
mare decât recompensa adusă de fericire.
Este vorba aici despre abilitatea ta î�n orice moment al

vieț�ii de a alege fericirea sau măcar de a nu alege neferici-
rea. O opț�iune ș� ocantă poate, dar la care trebuie să te gân-
deș� ti cu atenț�ie î�nainte de a o respinge, deoarece a o refuza
î�nseamnă a renunț�a la tine î�nsuț�i. A nega existenț�a acestei
abilităț�i î�nseamnă a crede că nu tu, ci o altă persoană deț�i-
ne controlul asupra ta. Ș� i totuș� i, s-ar putea ca alegerea de a
fi fericit să fie mai uș� oară decât anumite lucruri care î�ț�i î�n-
curcă zilnic viaț�a.
Iar dacă eș� ti liber să alegi fericirea î�n detrimentul ne-
fericirii, î�nseamnă că î�n viaț�a cotidiană eș� ti liber să alegi un
comportament care î�ț�i oferă î�mplinire î�n locul celui care î�ț�i
face rău. De exemplu, î�n ziua de azi, dacă ai maș� ină, există
ș� anse mari să rămâi deseori blocat î�n trafic. Ia să vedem, te
enervezi, î�i î�njuri pe ceilalț�i ș� oferi, î�ț�i ocărăș� ti pasagerii, te
descarci pe oricine ș� i orice î�ț�i iese î�n cale? Î�ț�i justifici com-
portamentul spunând că traficul mereu î�ț�i face nervi, că
pur ș� i simplu î�ț�i pierzi controlul î�n ambuteiaje? Dacă da,
î�nseamnă că eș� ti obiș� nuit să crezi anumite lucruri despre
tine ș� i despre felul î�n care te comporț�i î�n trafic. Dar dacă ai
decide să gândeș� ti altceva? Ce-ar fi dacă ai alege să î�ț�i fo-
loseș� ti mintea î�n mod constructiv? Ar dura un timp, dar ai
putea î�nvăț�a să vorbeș� ti altfel cu tine î�nsuț�i, să te obiș� nu-
ieș� ti cu un nou comportament – cum ar fi să fluieri, să cânț�i,
să porneș� ti un reportofon pentru a-ț�i î�nregistra mesajele
sau chiar să-ț�i cronometrezi amânarea furiei cu intervale
de 30 de secunde. Nu vei î�nvăț�a să-ț�i placă traficul, dar vei
î�nvăț�a să pui î�n practică (foarte î�ncet, la î�nceput) niș� te con-
vingeri noi. Decide să nu te mai simț�i incomod. Cu paș� i
lenț�i, dar progresivi, alege să î�nlocuieș� ti vechile emoț�ii dă-
unătoare cu sentimente ș� i obiceiuri noi, mai sănătoase.
Poț�i alege să procedezi astfel î�ncât fiecare experienț�ă

să fie plăcută ș� i incitantă. Petrecerile formale ș� i ș� edinț�ele
plictisitoare sunt un teren fertil pentru alegerea de sen-
zaț�ii noi. Când te plictiseș� ti, poț�i să î�ț�i pui mintea la lucru
î�n diverse feluri palpitante, schimbând subiectul discuț�iei
printr-o observaț�ie-cheie, structurând primul capitol din
romanul pe care te gândeș� ti să-l scrii sau elaborând planuri
inedite pentru a evita astfel de situaț�ii î�n viitor. A-ț�i folosi
mintea î�n mod activ î�nseamnă a evalua oamenii ș� i eveni-
mentele care î�ț�i provoacă cele mai mari dificultăț�i ș� i a decide
apoi să depui noi eforturi mintale pentru a face ca provo-
cările să acț�ioneze î�n favoarea ta. Dacă, atunci când mergi
la restaurant, te supără de obicei servirea proastă, gândeș� -
te-te mai î�ntâi de ce nu ar trebui să te necăjeș� ti din cauza
faptului că o situaț�ie sau o persoană nu arată sau nu se
comportă aș� a cum ț�i-ar plăcea ț�ie. Eș� ti prea valoros î�n pro-
priii ochi, ca să te laș� i deranjat de o altă persoană, mai ales
de una atât de puț�in importantă î�n viaț�a ta. Concepe apoi
strategii de a schimba cadrul î�n care te afli, pleacă sau fă
orice altceva. Numai nu te lăsa tulburat. Foloseș� te-ț�i creie-
rul î�n favoarea ta, iar î�n cele din urmă vei dobândi obiceiul
extraordinar de a nu fi supărat atunci când lucrurile merg
prost.
Alege sănătatea în locul bolii

Poț�i alege, de asemenea, să elimini suferinț�ele fizice care nu
sunt cauzate de o disfuncț�ie cunoscută la nivel organic. Prin-
tre problemele fizice des î�ntâlnite care de cele mai multe
ori nu sunt cauzate de o afecț�iune fiziologică, se numără: du-
rerile de cap, ulcerele, hipertensiunea, inflamaț�iile, erupț�iile
cutanate, crampele, durerile trecătoare ș� i altele.
Am avut odată o clientă care se jura că, de patru ani,

are dureri de cap î�n fiecare dimineaț�ă. Aș� adar, la ora 6.45,
se trezea ș� i aș� tepta să apară durerea, iar apoi î�ș�i lua pasti-
lele analgezice. Î�n plus, le povestea tuturor prietenilor ș� i
colegilor ei despre suferinț�a sa acerbă. I-am sugerat clien-
tei că, de fapt, ea î�ș�i dorea durerile de cap ș� i chiar alegea să
le aibă, ca o modalitate de a i se da atenț�ie ș� i a primi com-
pasiune ș� i milă. I-am sugerat, de asemenea, că ar putea î�n-
văț�a cum să nu-ș� i mai facă rău singură ș� i cum să practice
mutarea durerii dintr-un punct localizat î�n centrul frunț�ii
către unul din dreptul tâmplei. Avea să descopere că î�ș�i
putea controla durerea de cap, mutând-o din loc î�n loc. Î�n
prima dimineaț�ă, s-a trezit la 6.30 ș� i a rămas î�ntinsă î�n pat,
aș� teptând durerea de cap. Când a simț�it-o, a reuș� it să o mute
cu puterea gândurilor ei î�ntr-o altă zonă a capului. A ales
ceva diferit pentru ea ș� i, î�n cele din urmă, a renunț�at com-
plet să mai invite durerile de cap.
Există din ce î�n ce mai multe dovezi care atestă faptul
că oamenii pot alege să sufere chiar ș� i de tumori, gripă, ar-
trită, boli cardiace, „accidente“ ș� i multe alte maladii, inclu-
siv cancer – boli pe care î�ntotdeauna le-au considerat a fi
un lucru ce „ț�i se î�ntâmplă“ pur ș� i simplu. Tratând pacienț�i
cu boli „î�n fază terminală“, unii cercetători au ajuns să con-
state că a ajuta pacientul să nu-ș� i dorească boala sub nicio
formă este o modalitate de a ameliora maladia ucigătoare.
Î�n anumite culturi, exact aș� a se tratează durerea: prin pre-
luarea puterii absolute asupra creierului de către persoa-
na bolnavă ș� i prin identificarea totală a controlării sinelui
cu controlarea creierului.
Creierul, care este compus din zece miliarde de părț�i
funcț�ionale, are o capacitate de depozitare suficient de
mare pentru a asimila zece informaț�ii noi î�n fiecare secun-

dă. S-a estimat fără exagerare că, de fapt, creierul uman
poate stoca o cantitate de informaț�ii echivalentă cu o sută
de mii de trilioane de cuvinte ș� i că noi folosim doar o mi-
nusculă fracț�iune din acest spaț�iu de stocare. Creierul este
un instrument redutabil, pe care î�l porț�i cu tine oriunde
mergi, aș� a că-i poț�i da î�ntrebuinț�ări fantastice, pe care poa-
te nici nu le-ai luat î�n calcul până acum. Ț� ine minte asta î�n
timp ce parcurgi paginile cărț�ii de faț�ă ș� i î�ncearcă să con-
cepi noi moduri de a gândi.
Nu te grăbi să numeș� ti acest control „ș� arlatanie“. Mulț�i
medici au avut pacienț�i ce au ales să manifeste o boală fizi-
că pentru care nu exista nicio cauză fiziologică ș� tiută. Se
î�ntâmplă adesea ca oamenii să se î�mbolnăvească î�n mod
misterios exact atunci când se confruntă cu o situaț�ie difi-
cilă sau să evite boala î�n momentul î�n care a fi bolnav este
practic „imposibil“ (amânând efectele bolii, poate chiar
febra, până când marele eveniment se î�ncheie, moment î�n
care se prăbuș� esc ș� i ei).
Eu cunosc cazul unui bărbat de 36 de ani, prins î�ntr-o
căsnicie î�ngrozitoare. Pe 15 ianuarie a hotărât să-ș� i pără-
sească soț�ia la data de 1 martie. Î�nsă pe 28 februarie, a făcut
o febră de 40 de grade ș� i a î�nceput să vomite necontrolat.
Acesta a devenit un tipar recurent: de fiecare dată când î�ș�i
făcea curaj, se î�mbolnăvea de gripă sau avea indigestie. Î�n
fapt, el făcea o alegere. Î�i era mai uș� or să fie bolnav, decât
să î�nfrunte vinovăț�ia, frica, ruș� inea ș� i nesiguranț�a pe care
le implică o despărț�ire.
Ascultă cu atenț�ie reclamele pe care le vedem ș� i le au-
zim toț�i la televizor. „Sunt agent de bursă... Aș� a că vă imagi-
naț�i tensiunea ș� i durerile de cap de care sufăr. Iau pastila
aceasta ca să scap de ele.“ Mesaj: nu poț�i controla felul î�n

care te simț�i, atunci când î�ndeplineș� ti un anumit rol (pro-
fesor, director, părinte), aș� a că bazează-te pe altceva care
să facă asta î�n locul tău.
Ne trezim bombardaț�i cu astfel de mesaje î�n fiecare zi.
Aluzia e clară. Suntem niș� te prizonieri neajutoraț�i ș� i avem
nevoie de cineva sau ceva care să facă treaba î�n locul nos-
tru. Prostii! Numai tu poț�i să-ț�i î�mbunătăț�eș� ti soarta sau să
te faci fericit. De tine depinde să preiei controlul asupra
minț�ii tale ș� i să alegi apoi cum te simț�i ș� i cum te porț�i.
Evită blocajul
Î�n timp ce î�ț�i evaluezi potenț�ialul pentru alegerea fericirii,
păstrează î�n atenț�ie cuvântul „blocaj“, ca indicator al emo-
ț�iilor negative din viaț� a ta. Poate crezi că merită uneori
să simț� i furie, ostilitate, timiditate ș� i alte sentimente ase-
mănătoare, aș� a că nu renunț�i la ele. Reperul tău trebuie să
fie, î�nsă, măsura î�n care eș� ti tras î�napoi de sentimentul
respectiv.
Blocajul variază de la inacț�iune totală până la uș� oară
ezitare. Furia te î�mpiedică să spui, să simț�i ori să faci ceva?
Dacă da, atunci eș� ti imobilizat î�n starea ta. Timiditatea
te î�mpiedică să cunoș� ti oameni pe care î�ț�i doreș� ti să î�i cu-
noș� ti? Dacă da, eș� ti blocat ș� i ratezi experienț�e pe care ai
dreptul să le trăieș� ti. Ura ș� i gelozia î�ț�i provoacă ulcer sau
hipertensiune? Te î�mpiedică să lucrezi eficient la serviciu?
Nu poț�i dormi sau face dragoste din cauza unui sentiment
negativ pe care-l resimț�i î�n momentul prezent? Toate aces-
tea sunt semne ale blocajului. Ce este blocajul? O stare,
uș� oară sau acută, din cauza căreia nu funcț�ionezi la nivelul
la care ț�i-ai dori. Dacă anumite sentimente te conduc la o

stare de acest fel, nu ai nevoie de niciun motiv î�n plus pen-
tru a le elimina.
Iată o scurtă listă de contexte î�n care s-ar putea mani-
festa un blocaj î�n viaț�a ta. Acestea variază de la dificultăț�i
minore până la probleme majore de imobilitate.
Ești blocat atunci când...

• Nu poț�i vorbi afectuos cu soț�ul/soț�ia ș� i copiii tăi, deș� i
ț�i-ai dori.
• Nu te poț�i ocupa de un proiect care te interesează.
• Nu faci dragoste, chiar dacă ț�i-ai dori.
• Stai toată ziua î�n casă ș� i rumegi gânduri negre.
• Nu joci golf sau tenis ș� i nu te implici î�n nicio activi-
tate distractivă, din cauza unui sentiment rezidual
care te macină.
• Nu te poț�i prezenta cuiva care te atrage.
• Eviț�i să stai de vorbă cu o anumită persoană, deș� i
î�ț�i dai seama că acest simplu gest v-ar î�mbunătăț�i
relaț�ia.
• Nu poț�i dormi, deoarece te supără ceva.
• Furia te î�mpiedică să gândeș� ti limpede.
• Abuzezi verbal o persoană pe care o iubeș� ti.
• Faț�a î�ț�i zvâcneș� te ș� i simț�i atât de multă agitaț�ie, î�n-
cât nu poț�i funcț�iona aș� a cum ț�i-ai dori.
Blocajul are o rază de acț�iune extrem de largă. Practic,

toate emoț�iile negative provoacă un anumit grad de imobi-
litate autoindusă, iar acesta e un motiv î�ntemeiat pentru a
le elimina complet din viaț�a ta. Poate că te gândeș� ti la oca-

ziile î�n care o emoț�ie negativă î�ț�i oferă anumite recompen-
se, cum ar fi momentele î�n care te răsteș� ti la un copil pe un
ton furios pentru a accentua faptul că nu are voie să se joace
î�n stradă. Păi, dacă tonul furios este menit doar să-ț�i accen-
tueze spusele ș� i chiar funcț�ionează, atunci î�nseamnă că ai
adoptat o strategie benefică. Î�nsă dacă ridici tonul la oa-
meni nu pentru a evidenț�ia o idee, ci pentru că ț�i-ai pierdut
cumpătul, atunci î�nseamnă că te-ai blocat ș� i e cazul să faci
alegeri noi, astfel î�ncât să-ț�i protejezi copilul de un acci-
dent rutier fără să te supui unor emoț�ii dăunătoare. Pentru
mai multe despre furie ș� i comportamente care î�ț�i calmează
nervii, vezi capitolul XI.
Importanța momentului prezent

O modalitate accesibilă de a combate blocajul este să î�nveț�i
să trăieș� ti î�n momentul de faț�ă. A trăi î�n prezent, a intra î�n
contact cu clipa de „acum“ reprezintă esenț�a unei vieț�i pli-
ne de sens. Dacă te gândeș� ti bine, nici nu există vreun alt
moment î�n care ai putea trăi. Nu poț�i experimenta decât
clipa de faț�ă. Viitorul este, pur ș� i simplu, un alt moment
prezent, care trebuie trăit când î�i vine rândul. Un lucru e
sigur: nu ai cum să-l trăieș� ti, câtă vreme nu apare. Î�nsă din
păcate, î�n cadrul culturii noastre, clipa de faț�ă este deva-
lorizată prin recomandări de genul: „Fă economii pentru
viitor!... Gândeș� te-te la consecinț�e... Nu fi hedonist... Ia î�n
calcul ziua de mâine... Fă-ț�i planuri pentru pensie...“
Evitarea clipei de faț�ă a devenit aproape o boală î�n cul-
tura noastră, fiindcă suntem condiț�ionaț�i permanent să ne
sacrificăm prezentul pentru viitor. Condusă către conclu-
zia sa logică, această atitudine nu reprezintă doar irosirea
bucuriei din prezent, ci ș� i eschivarea eternă de la fericire.

Când viitorul apare, se transformă tot î�n prezent ș� i trebuie
folosit î�n scopul de a ne pregăti pentru un alt viitor. Ferici-
rea e lăsată pe altă dată, scăpându-ne mereu printre degete.
Boala evitării momentului prezent î�mbracă multe for-
me. Iată î�n cele ce urmează patru exemple tipice ale acestui
comportament evitant.
Doamna Sally Forth* decide să meargă la pădure pen-
tru a se î�nviora î�n mijlocul naturii ș� i a se bucura de fiecare
clipă. Numai că, î�n timp ce se plimbă pe acolo, î�ș�i lasă min-
tea să zboare î�n alte părț�i ș� i ajunge să se gândească la toate
lucrurile pe care le-a făcut acasă... Copiii, cumpărăturile,
casa, facturile – s-a ocupat de toate? Î�n alte momente, min-
tea i se î�ndreaptă către viitor, la tot ce are de făcut î�n peri-
oada următoare. Ș� i uite aș� a a zburat clipa de faț�ă, î�nlocuită
de evenimente din trecut ș� i viitor. Iar prilejul rar al femeii
de a se bucura de momentul prezent î�n contact cu natura
s-a pierdut.
Doamna Sandy Shore** se duce pe o insulă să se distre-
ze ș� i î�ș�i petrece î�ntreaga vacanț�ă stând la soare – nu din
plăcerea de a simț�i razele î�nvăluindu-i corpul, ci fiindcă an-
ticipează ce vor spune prietenii când se va î�ntoarce cu un
bronz minunat pe piele. Mintea ei se concentrează pe un
moment din viitor, iar când acel moment va veni, se va văi-
ta că nu se poate î�ntoarce la plajă doar ca să stea fără griji
la soare. Iar dacă nu crezi că societatea contribuie la astfel
de atitudini, gândeș� te-te la următorul slogan publicitar al
unei companii producătoare de loț�iuni de protecț�ie solară:
* În lb. engl., to sally forth – „a porni la drum, a ieși la atac“. (n. trad.)
** În lb. engl., sandy shore – „țărm nisipos“. (n. trad.)
„Te vor detesta ș� i mai mult cei rămaș� i acasă, dacă foloseș� ti
acest produs.“
Domnul Neil N. Prayer* are o problemă cu impotenț�a.
Deș� i e î�n pat cu soț�ia sa, mintea î�i zboară la câte un eveni-
ment din trecut sau viitor, iar prezentul î�i alunecă printre
degete. Când reuș� eș� te î�n cele din urmă să se concentreze
pe clipa de faț�ă ș� i î�ncepe să facă dragoste, î�ș�i imaginează că
este î�n pat cu o altă femeie, î�n timp ce ea visează la iubitul
ei absent.
Domnul Ben Fishen** citeș� te un manual ș� i se strădu-
ieș� te să-ș� i menț�ină atenț�ia asupra textului. Deodată î�ș�i dă
seama că, pe parcursul ultimelor trei pagini, mintea lui a
zburat la o excursie imaginară. Nu absorbise nici măcar o
singură idee. Evita materialul din paginile respective, chiar
dacă ochii lui se concentrau pe fiecare cuvânt. Participa
efectiv la ritualul lecturii, î�nsă prezentul î�i era ocupat de
gânduri despre filmul văzut cu o seară î�nainte sau de griji
privind testul de a doua zi.
Momentul de faț�ă – acel prezent efemer care te î�nso-
ț�eș� te mereu – poate fi trăit cel mai frumos dacă î�ț�i î�ngădui
să te pierzi î�n el. Absoarbe fiecare clipă ș� i deconectează-te
de trecutul care s-a î�ncheiat, precum ș� i de viitorul care va
veni la timpul său. Trăieș� te clipa de faț�ă ca fiind singura pe
care o ai la dispoziț�ie. Ș� i ț�ine minte: dorinț�a, speranț�a ș� i
regretul sunt cele mai frecvente ș� i mai periculoase tactici
de evadare din prezent.
* Joc de cuvinte în lb. engl.: Neil N. Prayer are o pronunție asemănătoare

cu kneel and pray – „îngenunchează și roagă-te“. (n. trad.)
** Alt joc de cuvinte în lb. engl.: Ben Fishen are o pronunție asemănătoa-
re cu been fishing – „am fost la pescuit“. (n. trad.)
Deseori, evitarea prezentului duce la idealizarea viito-

rului. Va să zică, î�ntr-un moment miraculos din viitor viaț�a
ta se va schimba, toate lucrurile se vor aș� eza la locul lor, iar
tu vei găsi fericirea. Când va avea loc acel eveniment spe-
cial – absolvire, nuntă, copil, promovare – viaț�a va î�ncepe
din plin. Î� nsă, de cele mai multe ori, atunci când are loc
evenimentul respectiv, este dezamăgitor. Nu se ridică ni-
ciodată la î�nălț�imea aș� teptărilor. Aminteș� te-ț�i de prima ta
experienț�ă sexuală. Ai aș� teptat atât, dar nu ai avut parte
nici de orgasme care să explodeze ca artificiile, nici de con-
vulsii puternice, ci ai rămas mai degrabă cu senzaț�ia că nu
î�nț�elegi de ce toată lumea face aș� a mare caz de chestia asta
ș� i, poate, cu î�ntrebarea: „Asta-i tot?“
Desigur, atunci când un eveniment nu se ridică la î�năl-
ț�imea aș� teptărilor, nu vei reuș� i să ieș� i din depresie prin noi
idealizări. Nu lăsa ca acest cerc vicios să devină un stil de
viaț�ă. Î�ntrerupe-l acum, cu niș� te î�mpliniri memorabile, tră-
ite î�n momentul prezent.
Î�n 1903, scriitorul Henry James oferea următorul sfat
î�n The Ambassadors*:
Trăiește cât poți; este o greșeală să nu o faci. Nu

contează prea mult ce anume faci, atât timp cât ai
viața ta. Dacă nu ai avut asta, atunci ce-ai avut?...
Odată ce-ai pierdut ceva, pierdut rămâne, nu te amăgi
în privința asta... Momentul potrivit este orice mo-
ment pe care ești încă norocos să îl ai... Trăiește!
* Henry James, Ambasadorii, Ed. Univers, București, 1987. (n. trad.)

Dacă te gândeș� ti la tot ce-ai trăit – la fel cum a făcut ș� i

Ivan Ilici, personajul lui Tolstoi – vei descoperi că rareori
regreț�i lucruri pe care le-ai făcut. Lucrurile pe care nu le-ai
făcut sunt cele care te chinuie. Prin urmare, mesajul e clar.
Acț�ionează! Preț�uieș� te clipa de faț�ă. Agaț�ă-te de fiecare se-
cundă din viaț�a ta ș� i bucură-te de ea. Preț�uieș� te toate mo-
mentele din prezent. Dacă le iroseș� ti prin comportamente
dăunătoare propriei persoane, le pierzi pentru totdeauna.
Tema conș� tientizării momentului prezent apare î�n fie-
care pagină a acestei cărț�i. Aceia care ș� tiu cum să î�nhaț�e ș� i
să valorifice clipa de faț�ă sunt oameni care au ales să tră-
iască o viaț�ă liberă, benefică ș� i î�mplinită. Este o alegere pe
care o poate face fiecare dintre noi.
Evoluția și imperfecțiunea,
ca factori motivaționali
Î�n demersul de a deveni cât de fericit ș� i de î�mplinit alegi tu
să fii, ai putea fi motivat de două tipuri de nevoi. Cel mai
frecvent factor motivaț�ional poartă denumirea de „moti-
vaț�ie bazată pe deficit“ (imperfecț�iune), î�n timp ce forma
benefică este numită „motivaț�ie bazată pe dezvoltare“.
Dacă analizezi cu atenț�ie la microscop o piatră, vei ob-
serva că aceasta nu se schimbă niciodată. Dar dacă anali-
zezi un coral la acelaș� i microscop, vei descoperi că acesta
creș� te ș� i se schimbă. Concluzie: coralul este viu, piatra e
moartă. Cum faci diferenț�a î�ntre o floare vie ș� i una uscată?
Cea vie este aceea care creș� te. Singura dovadă a prezenț�ei
vieț�ii este evoluț�ia! Acelaș� i principiu e valabil ș� i î�n plan psi-
hologic. Dacă te dezvolț�i, eș� ti viu. Î�nsă dacă rămâi pe loc,
este ca ș� i cum ai fi mort.
Te poate motiva dorinț�a pozitivă de a evolua, ș� i nu ne-

voia negativă de a scăpa de niș� te carenț�e. Ca prim pas, e de
ajuns să admiț�i faptul că ai mereu ș� ansa să te dezvolț�i, să
devii mai bun, mai influent, mai puternic. Fiindcă atunci
când decizi să rămâi blocat ori să resimț�i emoț�ii supărătoa-
re, iei o decizie care î�ț�i inhibă dezvoltarea. A fi motivat de
dezvoltare î�nseamnă să-ț�i foloseș� ti energia vieț�ii pentru a
dobândi o fericire mai mare, ș� i nu pentru a te repara ca om
fiindcă ai păcătuit sau eș� ti incomplet î�n vreun fel.
O urmare a faptului că alegi dezvoltarea ca factor mo-
tivaț�ional este măiestria personală î�n orice moment pre-
zent al vieț�ii tale. Măiestrie î�nseamnă că tu î�ț�i decizi propria
soartă, nu doar că te descurci sau te străduieș� ti sau te
adaptezi la lume. Tu alegi cum va fi lumea pentru tine.
George Bernard Shaw a exprimat ideea aceasta î�n piesa
Mrs. Warren’s Profession (Profesiunea doamnei Warren):
Oamenii dau vina întotdeauna pe circumstanțe, pen-

tru cine sunt ei. Eu nu cred în circumstanțe. Oamenii
care o duc bine în lumea asta sunt cei care se trezesc
și caută circumstanțele pe care le doresc, iar dacă
nu le găsesc, le creează ei.
Dar aminteș� te-ț�i ce-am spus la î�nceputul acestui capitol.

Este posibil să-ț�i schimbi modul de a gândi, a simț�i sau a
trăi, numai că nu-i deloc uș� or. Să gândim ipotetic, pentru o
clipă. Dacă ț�i s-ar spune, cu pistolul la tâmplă, că î�ntr-un an
va trebui să finalizezi o sarcină dificilă (cum ar fi să alergi
1,6 kilometri î�n 4 minute ș� i 30 de secunde sau să execuț�i
o săritură perfectă î�n echer de la î�nălț� ime), iar dacă nu
reuș� eș� ti, vei fi executat, ai î�ncepe un program strict de
antrenament zilnic până la termenul-limită. Ț� i-ai antrena

ș� i mintea, ș� i corpul, deoarece mintea ta î�i spune corpului ce
să facă. Ai exersa la nesfârș� it, fără să cedezi niciodată ten-
taț�iei de a renunț�a sau de a te fofila. Ș� i apoi ai reuș� i să î�nde-
plineș� ti sarcina, salvându-ț�i astfel viaț�a.
Bineî�nț�eles, exemplul acesta vrea să demonstreze ceva.
Nimeni nu se aș� teaptă să î�ș�i poată antrena corpul peste
noapte, î�n schimb prea mulț�i dintre noi î�ș�i doresc ca min-
tea chiar să se adapteze cu o aș� a de mare viteză. Prin urma-
re, când î�ncercăm să deprindem un nou comportament
mintal, ne aș� teptăm să-l î�ncercăm o dată ș� i el să devină in-
stantaneu parte integrantă din noi.
Dacă vrei, î�ntr-adevăr, să scapi de nevroză, să fii un om
î�mplinit ș� i să deț�ii controlul asupra alegerilor tale, dacă
vrei cu adevărat să simț�i fericirea î�n prezent, va trebui ca
– î�n efortul tău de a renunț�a la gândirea toxică pe care ai
aplicat-o până acum – să dai dovadă de silinț�a ș� i stricteț�ea
pe care le aplici când trebuie să finalizezi orice alt proiect
dificil.
Pentru a obț�ine o astfel de î�mplinire personală, va tre-
bui să-ț�i repeț�i la nesfârș� it că mintea ta chiar î�ț�i aparț�ine ș� i
că eș� ti capabil să-ț�i controlezi propriile sentimente. Restul
cărț�ii e dedicat demersului tău de a-ț�i atinge obiectivele
personale, î�ncepând cu repetarea acestei idei centrale: ale-
gerea este a ta ș� i te poț�i bucura î�n orice moment de clipa de
faț�ă, î�nsă numai dacă decizi să preiei controlul asupra pro-
priei persoane.
Capitolul II
Prima iubire
Stima de sine nu poate fi generată de alții. Ești meritoriu

pentru că așa consideri tu. Dacă depinzi de alții pentru
a te considera valoros, atunci vorbim de stima celorlalți.
E ste posibil să suferi de o boală socială, iar asta nu se

tratează cu o simplă injecț�ie. Cel mai probabil, eș� ti in-
fectat cu septicemia stimei de sine scăzute ș� i singurul leac
descoperit este o doză masivă de iubire de sine. Dar, la fel
ca multe alte persoane, probabil ai crescut cu ideea că a te
iubi pe tine î�nsuț�i e ceva greș� it. „Gândeș� te-te la ceilalț�i“, ne
spune societatea. „Iubeș� te-ț�i aproapele“, ne î�ndeamnă bi-
serica. Ceea ce toată lumea pare să ignore este recomanda-
rea de a te iubi pe tine î�nsuț�i; dar tocmai asta trebuie să te
deprinzi să faci, dacă vrei să simț�i fericirea î�n momentul
prezent.
Ai î�nvăț�at de mic copil că a-ț�i iubi propria ființ�ă – un
lucru firesc pentru tine la vremea aceea – î�nseamnă să fii
egoist sau î�ngâmfat. Ai î�nvăț�at să-i pui pe alț�ii mai presus
de tine, să te gândeș� ti mai î�ntâi la ceilalț�i, pentru că asta
demonstrează că eș� ti un om „bun“. Ai î�nvăț�at să fii modest
ș� i ai fost î�ndopat cu instrucț�iuni precum „î�mparte-ț�i lu-
crurile cu veriș� orii tăi“. Nu conta că acelea erau comorile
tale, cele mai î�ndrăgite obiecte, sau că mami ș� i tati nu-ș� i
î�mpărț�eau jucăriile lor de oameni mari cu alte persoane.

Poate ț�i s-a spus chiar că trebuie să ai grijă „să te vadă lu-
mea, dar nu să te ș� i audă“ ș� i că „ar trebui să stai î�n banca ta“.
Copiii se consideră î�n mod natural frumoș� i ș� i extrem
de importanț�i, dar până î�n adolescenț�ă mesajele societăț�ii
deja se î�nrădăcinează î�n mintea lor. Î�ndoiala de sine î�nflo-
reș� te. Iar consolidarea acestei senzaț�ii continuă odată cu
trecerea anilor. La urma urmei, doar nu trebuie să umbli
ț�anț�oș� de colo-colo, iubindu-te pe tine î�nsuț�i. Ce-ar crede
lumea?!
Aluziile sunt subtile ș� i nu sunt rău intenț�ionate, î�nsă ț�in
individul sub control. De la părinț�i ș� i alț�i membri ai familiei
până la ș� coli, biserică ș� i prieteni, toț�i î�l î�nvaț�ă pe copil ast-
fel de bune maniere sociale, ce caracterizează lumea adul-
ț�ilor. Copiii nu se poartă aș� a unii cu alț�ii, decât pentru a-i
mulț�umi pe oamenii mari. „Spune mereu «te rog» ș� i «mul-
ț�umesc», fă reverenț�e, ridică-te î�n picioare când intră un
adult, cere permisiunea de a te ridica de la masă, tolerează
nesfârș� itele ciupituri de obraz ș� i mângâieri pe creș� tet.“ Me-
sajul a fost clar: adulț�ii sunt importanț�i, copiii nu contează.
Alț�ii sunt î�nsemnaț�i, tu eș� ti neî�nsemnat. Principala conse-
cinț�ă logică era că nu trebuie să ai î�ncredere î�n propria ju-
decată, după care urma o porț�ie completă de ingrediente
care î�ntăreau această convingere, cunoscute sub titulatura
de „politeț�e“. Respectivele reguli – mascate sub denumirea
de „maniere“ – te-au ajutat să asimilezi raț�ionamentele altor
persoane, cu preț�ul propriilor tale valori. Nu-i de mirare că
aceleaș� i mentalităț�i ș� i definiț�ii altruiste persistă ș� i la matu-
ritate. Ș� i cum î�ț�i pune beț�e î�n roate î�ndoiala de sine? Păi,
s-ar putea să î�ntâmpini dificultăț�i î�n zona importantă a
dragostei faț�ă de cei din jur. Fiindcă, să ș� tii, iubirea pe care
Prima iubire 47
le-o dăruieș� ti altor persoane este direct proporț�ională cu

iubirea pe care ț�i-o oferi ț�ie.
Iubirea (o definiție sugerată)

„Iubire“ este un cuvânt care are la fel de multe definiț�ii câț�i
oameni î�l pot defini. Ia vezi cum sună următoarea: „capaci-
tatea ș� i disponibilitatea de a le î�ngădui persoanelor la care
ț�ii să fie ceea ce aleg ele să fie, fără nicio insistenț�ă din par-
tea ta de a-ț�i face ț�ie pe plac“. Dar cum devii capabil de a-i
lăsa pe ceilalț�i să fie aș� a cum aleg ei, fără să insiș� ti a-i ridica
la î�nălț�imea aș� teptărilor tale? Foarte simplu. Iubindu-te pe
tine î�nsuț�i. Simț�ind că eș� ti o persoană importantă, nepre-
ț�uită ș� i frumoasă. După ce recunoș� ti cât de bun eș� ti, nu vei
mai avea nevoie de alte persoane care să-ț�i consolideze va-
loarea sau valorile prin adaptarea comportamentului lor
la principiile tale. Dacă eș� ti sigur pe tine, atunci nici nu
vrei, nici nu ai nevoie ca ș� i alț�ii să fie ca tine. Î�n primul rând,
tu eș� ti unic. Î�n al doilea rând, acest lucru i-ar deposeda pe
ei de propria unicitate; ș� i ceea ce iubeș� ti tu la ei reprezintă
tocmai trăsăturile acelea care î�i fac deosebiț�i ș� i speciali.
Treptat, lucrurile î�ncep să capete contur. Devii tot mai pri-
ceput la a te iubi pe tine î�nsuț�i ș� i, deodată, î�nț�elegi că eș� ti
capabil să î�i iubeș� ti ș� i pe ceilalț�i, să le dăruieș� ti ș� i să faci
lucruri pentru ei – oferindu-ț�i ț�ie ș� i făcând ceea ce trebuie
pentru tine mai î�ntâi. Abia apoi vei putea dărui tuturor din
preaplinul tău, fără nicio motivaț�ie ascunsă. Nu faci asta
pentru mulț�umiri sau recompense, ci pentru plăcerea sin-
ceră pe care o simț�i când ajuț�i ș� i iubeș� ti pe altcineva.
Dacă tu te consideri o persoană nevrednică ș� i nu te
placi, atunci î�ț�i va fi imposibil să dăruieș� ti. Cum să oferi
dragoste altcuiva, dacă tu nu ai nicio valoare? Cât ar valora
iubirea aceea a ta? Ș� i dacă nu poț�i oferi dragoste, nici nu o

poț�i primi. Cât valorează iubirea dăruită unei persoane lip-
site de valoare? Î�ntregul proces de a fi î�ndrăgostit, a dărui
ș� i a primi î�ncepe cu o iubire de sine totală.
Să-l luăm ca exemplu pe Noah, un bărbat de vârstă mij-
locie care susț� ine că î�ș�i iubeș� te din suflet soț� ia ș� i copiii.
Pentru a-ș� i dovedi afecț�iunea, le cumpără cadouri scumpe,
î�i duce î�n vacanț�e luxoase ș� i, când pleacă î�n călătorii de afa-
ceri, e mereu atent să î�ș�i î�ncheie scrisorile apelând la for-
mula „cu dragoste“. Î�nsă Noah nu î�ș�i face niciodată curaj să
le spună soț�iei ș� i copiilor săi că î�i iubeș� te. Are aceeaș� i pro-
blemă ș� i vizavi de părinț�ii săi, la care ț�ine foarte mult. Noah
vrea să rostească acele cuvinte; î�i răsună continuu î�n cap,
dar de fiecare dată când î�ncearcă să spună „te iubesc“, simte
cum se sufocă.
Î� n mintea lui Noah, a rosti cuvintele „te iubesc“ î�n-
seamnă a se aș� eza î�n bătaia puș� tii. Dacă spune cuiva „Te
iubesc!“, se presupune că persoana î�n cauză trebuie să
replice „Ș� i eu te iubesc, Noah“. Declaraț�ia lui de dragoste
trebuie î�ntâmpinată cu o afirmare a propriei lui valori per-
sonale. Rostirea acelor cuvinte reprezintă asumarea unui
risc prea mare pentru Noah, deoarece e posibil să nu i se
răspundă la fel, ș� i atunci valoarea lui ca om va fi pusă sub
semnul î�ntrebării. Pe de altă parte, dacă Noah ar porni de
la premisa că merită să fie iubit, nu i-ar mai fi deloc greu să
spună „Te iubesc!“. Î�n caz că nu ar primi mult doritul „Ș� i eu
te iubesc, Noah“, nu ar mai considera că acest lucru are
vreo legătură cu valoarea sa ca om, fiindcă aceasta e deja
bine instituită î�nainte ca scena să se petreacă ș� i rămâne
intactă inclusiv după aceea. Dacă este sau nu iubit la rân-
dul său, devine problema soț�iei lui sau a oricărei alte femei
Prima iubire 49
ce i-ar declara dragostea la momentul respectiv. Poate că

ș� i-ar dori dragostea acelei persoane, î�nsă reciprocitatea nu
ar fi esenț�ială pentru stima sa de sine.
Poț�i să î�ț�i evaluezi toate sentimentele faț�ă de propria
persoană, î�n funcț�ie de capacitatea de a te iubi pe tine î�n-
suț�i. Nu uita, î�n niciun moment, î�n nicio situaț�ie, nu este mai
benefică ura de sine decât iubirea de sine. Chiar dacă ș� tii că
te-ai comportat indezirabil, ura de sine provoacă doar blocaje
ș� i daune interioare. Î�n loc să te urăș� ti, cultivă sentimente po-
zitive. Î�nvaț�ă din greș� eala comisă ș� i pune-ț�i î�n minte să nu o
mai repeț�i, î�nsă nu o asocia cu stima ta de sine.
Iată care este esenț�a iubirii de sine ș� i a celei î�ndreptate
către alte persoane: nu confunda niciodată stima de sine
(care este un dat) cu comportamentul tău sau cu compor-
tamentul altor persoane vizavi de tine. Repet, nu este uș� or,
fiindcă mesajele societăț�ii sunt covârș� itoare: „Eș� ti un băie-
ț�el obraznic“, î�n loc de „Te-ai comportat urât“; sau „Mami
nu te place când te comporț�i aș� a“, ș� i nu „Mami nu-i de acord
să te comporț�i astfel“. Concluziile pe care le-ai formulat î�n
urma acestor mesaje sunt: „Nu mă place, probabil sunt un
nerod“, î�n loc de „Nu mă place; este decizia ei ș� i, chiar dacă
nu mă î�ncântă ceea ce-mi spune, eu ș� tiu că tot contez“.
Î�n cartea sa, Knots (Noduri), R.D. Laing sintetizează fe-
lul î�n care se desfăș� oară procesul de asimilare a gândurilor
altor persoane ș� i, apoi, echivalarea lor cu propria valoare
personală:
Mama mă iubește.
Mă simt bine.
Mă simt bine pentru că ea mă iubește.
Mama nu mă iubește.
Mă simt rău.
Mă simt rău pentru că ea nu mă iubește.
Sunt rău pentru că mă simt rău.
Mă simt rău pentru că sunt rău.
Sunt rău pentru că ea nu mă iubește.
Ea nu mă iubește pentru că sunt rău.*
Nu-i uș� or să renunț�i la tiparele de gândire din copilă-

rie. Este posibil să-ț�i bazezi î�n continuare imaginea de sine
pe percepț�iile referitoare la tine ale altor persoane. Î�nsă,
deș� i e adevărat că iniț�ial ț�i-ai conturat profilul de persona-
litate prin prisma opiniilor adulț�ilor din jur, nu e adevărat
că acesta trebuie să rămână pentru totdeauna neschimbat.
Da, e greu să te eliberezi de vechile lanț�uri ș� i să ș� tergi cu
buretele toate acele cicatrici nevindecate, dar să te agăț�i de
ele este ș� i mai greu, dacă iei î�n considerare urmările. Cu an-
trenament mintal, poț�i face pentru tine alegeri favorabile,
care te vor uimi.
Cum sunt oamenii care ș� tiu să iubească? Au un com-
portament autodistructiv? Niciodată. Se pun singuri la pă-
mânt ș� i se ascund î�ntr-un colț�? Deloc. Priceperea î�n a dărui
ș� i a primi dragoste î�ncepe acasă, cu tine – cu legământul
de a renunț�a la toate comportamentele dăunătoare pentru
stima de sine care ț�i-au devenit un mod de viaț�ă.
* R.D. Laing, Knots, Vintage Books, New York, 1970, p. 9. (n. aut.)
Prima iubire 51
Acceptarea de sine
Î�n primul rând, trebuie să demontezi mitul conform căruia
ai o singură percepț�ie asupra sinelui tău – care este tot tim-
pul fie pozitivă, fie negativă. Ai multe imagini de sine, iar
acestea diferă de la un moment la altul. Dacă te-ar î�ntreba
cineva „Î�ț�i place de tine?“, poate ai fi tentat să î�ț�i î�ngrămă-
deș� ti toate gândurile vizavi de propria persoană î�ntr-un
„Nu“ colectiv. Dar dacă î�mparț�i zonele pe care nu le placi î�n
segmente specifice, vei putea decanta niș� te obiective con-
crete, pe atingerea cărora să te axezi.
Ai opinii despre propria persoană din punct de vedere
fizic, intelectual, social ș� i emoț�ional. Ai păreri despre apti-
tudinile tale î�n muzică, sport, artă, scris, tehnică ș� i aș� a mai
departe. Autoportretele tale sunt la fel de numeroase ca
activităț�ile tale ș� i, î�n spatele acestor comportamente, î�ntot-
deauna te afli TU, persoana pe care o accepț�i sau o respingi.
Numai că stima ta de sine – acea prietenoasă umbră omni-
prezentă, consilierul tău pentru fericire ș� i măiestrie perso-
nală – nu trebuie să aibă nicio legătură cu autoevaluările
tale punctuale. Exiș� ti. Eș� ti om. Nu trebuie să fii mai mult.
Valoarea personală ț�i-o stabileș� ti chiar tu – ș� i nu trebuie să
dai nimănui nicio explicaț�ie pentru asta. Î�nsemnătatea ta
ca om este un dat ș� i nu are nimic de-a face cu comporta-
mentele ori sentimentele tale. Poate nu-ț�i place purtarea
ta dintr-un anumit moment, dar asta nu are nimic de-a
face cu stima ta de sine. Ai ș� ansa de a alege să te preț�uieș� ti
pe tine î�nsuț�i orice-ar fi ș� i, abia după aceea, să te ocupi de
diversele imagini pe care le ai vizavi de propria persoană.
Iubește-ți corpul
Totul î�ncepe cu partea fizică. Î�ț�i place corpul tău? Dacă răs-
punsul este „nu“, î�ncearcă să-l separi î�n părț�i componente.
Fă o listă cu aspectele faț�ă de care ai ceva de obiectat. Î� n-
cepe de sus: părul, fruntea, ochii, pleoapele, obrajii. Î�ț�i plac
gura ta, nasul, dinț�ii ș� i gâtul? Dar braț�ele, degetele, sânii ș� i
abdomenul? Fă o listă lungă. Include ș� i organele interne.
Rinichii, splina, arterele ș� i oasele femurale. Acum treci la
părț�ile mai puț�in cunoscute din care eș� ti compus. Ce păre-
re ai despre scizura lui Rolando, cohleea, pavilionul ure-
chii, glandele tale suprarenale ș� i omuș� orul? Trebuie să faci
o listă lungă, pentru a te examina amănunț�it. Nu ai un corp
frumos; tu ești corpul tău. Iar dacă nu-l placi, î�nseamnă că
nu te accepț�i pe tine î�nsuț�i ca om.
Poate chiar ai anumite caracteristici fizice care î�ț�i dis-
plac. Dacă sunt părț�i ale corpului ce-ș� i pot modifica aspec-
tul, pune o astfel de schimbare pe lista ta de obiective. Î�n
caz că ai burta prea mare sau nu te prinde culoarea păru-
lui, consideră că arăț�i astfel fiindcă î�n anumite momente
ale vieț�ii ai făcut niș� te alegeri. Ei bine, î�n momentul de faț�ă
ai ș� ansa de a face alte alegeri. Iar părț�ile care î�ț�i displac,
dar la care nu poț�i schimba nimic (picioarele prea lungi
sau prea scurte, ochii prea î�nguș� ti sau prea bulbucaț�i, sânii
prea mici sau prea mari), pot fi privite î�ntr-o nouă lumină.
Obiectiv vorbind, nimic nu este „prea mult“ sau „prea pu-
ț�in“. Picioarele lungi sau părul lung nu sunt cu nimic su-
perioare celorlalte. Dacă î�nsă tu aș� a te iluzionai, atunci
î�nseamnă că n-ai făcut decât să accepț�i o definiț�ie impusă
de societate. Nu-i mai lăsa pe alț�ii să-ț�i dicteze ce anume e
considerat atrăgător. Decide să-ț�i placă eul tău fizic ș� i de-
clară-l frumos ș� i important, respingând astfel comparaț�iile
Prima iubire 53
ș� i opiniile altora. Ai dreptul să decizi ce anume consideri tu

ca fiind „plăcut“. Doar aș� a poț�i face ca neacceptarea de sine
să rămână î�n trecut.
Eș� ti om. Iar oamenii emană anumite mirosuri, scot anu-
mite sunete ș� i au păr pe anumite părț�i ale corpului. Totuș� i,
societatea ș� i industria cosmeticelor transmit alte mesaje
despre condiț�ia fizică umană. „Ruș� inează-te de aceste ca-
racteristici omeneș� ti“, spun ei. Apoi î�ț�i oferă pe tavă solu-
ț�ia: „Î�nvaț�ă cum să te deghizezi – mai ales dacă î�ț�i maschezi
adevăratul eu folosind produsul nostru. Nu te accepta pe
tine î�nsuț�i; ascunde-ț�i sinele adevărat.“
Nu te poț�i uita la televizor nici măcar o oră, fără să re-
cepț�ionezi acest mesaj. Reclamele care te bombardează î�n
fiecare zi te î�ndeamnă să dispreț�uieș� ti felul î�n care î�ț�i mi-
ros axilele, picioarele, gura, pielea, ba chiar ș� i organele ge-
nitale: „Foloseș� te produsul nostru, ca să pari autentică
ș� i naturală.“ De parcă felul î�n care arăț� i ar fi nenatural ș� i,
î�n consecinț�ă, s-ar cuveni să î�mprăș� tii izuri cosmetice pe
oriunde mergi, ca să te placi mai mult!... Aș� a că î�ț�i dezodo-
rizezi fiecare orificiu cu chestii care au mirosul „potrivit“
– pentru că nu accepț�i o parte din tine care există la toț�i
oamenii.
Am cunoscut un bărbat de 32 de ani pe nume Frank,
care s-a î�nvăț�at să-ș� i respingă toate funcț�iile fiziologice,
catalogându-le drept dezgustătoare ș� i nedemne de a fi po-
menite. Frank î�ș�i menț�ine corpul curat î�n mod compulsiv,
de aceea resimte un disconfort accentuat ori de câte ori
transpiră. Evident, se aș� teaptă ca soț�ia ș� i copiii lui să se
menț�ină impecabil de curaț�i. Fuge repede la duș� (pentru a
scăpa de mirosurile neplăcute), după ce tunde iarba sau
joacă o partidă de tenis. Î�n plus, nu mai poate face sex
decât dacă ș� i el, dar ș� i soț�ia lui fac duș� – î�nainte ș� i după. Nu
e î�n stare să suporte mirosurile normale pe care le emană
propriul corp ș� i nici nu poate sta alături de cineva oarecum
mai nepăsător la igienă. Frank pulverizează odorizante î�n
baie, foloseș� te o multitudine de produse pentru a mirosi
bine mereu ș� i se î�ngrijorează la gândul că cineva ar putea
să-l displacă, dacă devine un om normal ș� i î�ncepe să mi-
roasă ca atare. Frank s-a deprins aș� adar să nege funcț�iile ș� i
mirosurile naturale ale corpului. Ș� i-a î�nsuș� it atitudini ce
reflectă respingerea de sine – adică se simte jenat, ba chiar
î�ș�i cere scuze, atunci când î�i permite corpului să se mani-
feste natural. Dar a fi „om“ î�nseamnă a avea multe mirosuri
naturale; iar o persoană cu dragoste ș� i acceptare de sine
nu se lasă tulburată de caracteristicile propriei ființ�e. De
fapt, dacă Frank ar fi complet autentic ș� i s-ar lepăda de me-
sajele de respingere a propriului corp pe care le-a asimilat
de la alț�ii, ar putea ajunge la concluzia că î�i place corpul
său, precum ș� i toate mirosurile specifice pe care acesta le
emană. Chiar dacă nu ș� i-ar dori ca alț�ii să perceapă respec-
tivele mirosuri, măcar ar fi capabil să le accepte la el î�nsuș� i,
pentru ca mai apoi să-ș� i spună că, de fapt, chiar le agreează,
aș� a î�ncât n-are motiv să se ruș� ineze când se află î�n preajma
altor oameni.
Să te accepț�i pe tine î�nsuț�i î�nseamnă să î�ț�i placă de tine
la nivel fizic pe de-a-ntregul, renunț�ând la normele cultu-
rale de a fi aș� a cum se cuvine sau de a-ț�i suporta corpul cu
dificultate atunci când nu se comportă î�n maniera impusă
de industria cosmetică. Asta nu î�nseamnă că trebuie să faci
paradă cu corpul tău, ci să î�nveț�i să te bucuri de el î�n mod
discret.
Prima iubire 55
Multe femei au asimilat astfel de mesaje culturale. Prin

urmare, se supun unor cutume atunci când vine vorba de
corpul lor: „Epilează-te pe picioare ș� i la subraț� , parfu-
mează-te peste tot, î�mbibă-ț�i corpul cu miresme artificiale,
sterilizează-ț�i gura, machiază-ț�i ochii, buzele, faț�a, căptu-
ș� eș� te-ț�i sutienul, pulverizează mireasma adecvată î�n zona
genitală ș� i pune-ț�i unghii false.“ Ideea care ț�i se induce este
aceea că eul tău natural – eul tău fundamental uman – are
ceva neplăcut ș� i, numai dacă devii artificială, poț�i fi atrăgă-
toare. Cel mai trist e că produsul final este un eu fraudulos,
care î�i ia locul eului tău natural ș� i pe care ajungi să-l porț�i
cu tine mai toată viaț�a. Eș� ti î�ncurajată să te dezici de eul
tău, care e î�n mod natural frumos. E de î�nț�eles că profesio-
niș� tii care concep reclamele te î�ncurajează să procedezi
astfel, având î�n vedere profiturile pe care le vizează. Î�nsă e
mai greu de î�nț�eles de ce le cumperi tu produsele, având î�n
vedere că ele te determină să renunț�i la cine eș� ti cu adevă-
rat. Î�ncetează să-ț�i mai ascunzi eul autentic. Dacă foloseș� ti
un produs cosmetic, nu o face ca să ascunzi ceva, ci de dra-
gul noutăț�ii sau pentru că te î�ncântă. Nu-i uș� or să fii sincer
cu tine î�nsuț�i î�n acest domeniu. Ș� i durează o vreme, până
când î�nveț�i să faci diferenț�a î�ntre ceea ce î�ț�i place ș� i ceea ce
î�ț�i spun reclamele că ar trebui să î�ț�i placă.
Alege imagini de sine mai pozitive

Chiar este posibil să alegi o imagine agreabilă pentru fiecare
faț�etă a personalităț�ii tale. Eș� ti î�ndreptăț�it să te consideri
inteligent după propriile standarde. De fapt, cu cât reuș� eș� ti
să fii mai fericit, cu atât te dovedeș� ti mai inteligent. Lacu-
nele î�n anumite sfere (precum algebra, ortografia sau lite-
ratura) sunt, pur ș� i simplu, rezultatul firesc al opț�iunilor
tale anterioare. Dacă ai decide să dedici suficient timp

exerciț�iului (î�n oricare dintre aceste domenii), ai deveni cu
siguranț�ă mai priceput la ele. Ș� i dacă tot nu te consideri o
persoană inteligentă, aminteș� te-ț�i ce-am spus despre in-
teligenț� ă î�n capitolul I: te subestimezi doar pentru că ai
aderat la noț�iunea după care se ghidează societatea ș� i te
compari cu alț�ii î�n baza unor criterii academice.
De tine depinde să fii cât de sclipitor vrei. Aptitudinea
este, î�n realitate, un derivat al timpului, ș� i nu o calitate î�n-
născută. Un argument î�n sprijinul acestei concepț�ii î�l re-
prezintă testele de evaluare. Baremele demonstrează că
rezultatele bune obț�inute numai de elevii de top ai unei
clase sunt obț�inute, de fapt, de majoritatea elevilor din cla-
sele mai mari. Iar alte studii arată că, deș� i cei mai mulț�i
elevi ating nivelul de cunoș� tinț�e cerut la fiecare disciplină,
câț�iva dintre ei ajung mult mai repede la acel nivel.* Cu toate
acestea, elevii care avansează î�ntr-un ritm mai lent ș� i ajung
să stăpânească mai târziu o abilitate sunt adesea catalogaț�i
ca fiind „slabi“ sau chiar „retardaț�i“. Iată ce are de spus
John Carroll pe această temă, î�n articolul său „A Model for
School Learning“, publicat î�n Teachers College Record:
Aptitudinea ilustrează intervalul de timp necesar

elevului pentru a ajunge la stăpânirea absolută a
unei discipline de studiu. Conform acestei definiții,
este implicită presupunerea că, dacă beneficiază de
timp suficient, toți elevii pot ajunge să stăpânească
pe deplin o materie.
* Benjamin S. Bloom et al., Handbook on Formative and Summative

Evaluation of Student Learning, New York, McGraw-Hill, 1971. (n. aut.)
Prima iubire 57
Dacă aloci suficient timp ș� i efort, poț�i î�nvăț�a aproape

orice disciplină ș� colară. Totuș� i, de vreme ce nu procedezi
aș� a, î�nseamnă că ai niș� te motive. Păi, de ce să-ț�i consumi
atâta energie î�n momentul prezent pentru rezolvarea unor
probleme obscure sau î�nvăț�area unui lucru care, de fapt,
nu te interesează? A fi fericit, a trăi eficient ș� i a iubi sunt
obiective mult mai î�nalte. Î�n esenț�ă, inteligenț�a nu repre-
zintă o calitate moș� tenită sau cu care ai fost î�nzestrat de la
natură. Eș� ti exact atât de deș� tept pe cât alegi tu să fii. Aș� a
că nemulț�umirea faț�ă de nivelul deș� teptăciunii tale este
doar dispreț� de sine, iar acesta are consecinț�e dăunătoare
î�n viaț�a ta.
Logica aceasta – care î�ț�i garantează că ai puterea de
a-ț�i contura imaginea de sine aș� a cum doreș� ti – se aplică î�n
toate ipostazele î�n care s-ar putea găsi persoana ta. De
exemplu, eș� ti atât de sociabil pe cât alegi tu să fii. Dacă î�ț�i
displace comportamentul tău î�n plan social, străduieș� te-te
să-l schimbi, dar nu-l confunda cu stima de sine. Î�n mod
similar, aptitudinile tale artistice, tehnice, sportive, muzi-
cale sau î�n alte domenii reflectă propriile alegeri ș� i nu tre-
buie confundate cu valoarea ta ca om. (Vezi capitolul IV,
pentru analiza completă a felului î�n care te descrii pe tine
ș� i a motivelor pentru care ț�i-ai ales respectivele formulări.)
Pe acelaș� i principiu, capitolul precedent a susț�inut ideea
că viaț�a ta emoțională e rezultatul propriilor alegeri. Prin
urmare, poț�i chiar acum să iei decizia de a te accepta aș� a
cum eș� ti, î�n baza a ceea ce consideri tu că este potrivit pen-
tru tine. Iar î�mbunătăț�irea acelor aspecte care nu se ridică
la î�nălț�imea aș� teptărilor tale se poate dovedi un demers
plăcut. Ș� i nu ai de ce să te simț�i nevrednic, doar fiindcă ai
anumite faț�ete pe care e util să le perfecț�ionezi.
Lipsa aprecierii de sine poate î�mbrăca multe forme ș� i e

posibil ca tu să fi adoptat anumite obiceiuri depreciative la
adresa propriei persoane. Iată o listă scurtă de comporta-
mente recurente tipice, care intră î�n categoria dezaprobării
de sine:
• Respingi complimentele care î�ți� sunt adresate. („Care

bluză frumoasă? Vechitura asta?!“; „Nu sunt eu aș� a
deș� tept, ci doar norocos...“)
• Găseș� ti scuze pentru faptul că arăț�i bine. („E meri-
tul frizerului; ar putea să facă ș� i un broscoi să arate
bine“; „Crede-mă, hainele î�mi ascund defectele“;
„Verdele î�mi vine mie bine“.)
• Pasezi altor persoane meritele tale. („Slavă Domnu-
lui că î�l am pe Michael, fără el n-aș� fi nimic“; „Marie
a făcut toată treaba, eu doar am stat pe-acolo ș� i am
urmărit-o“.)
• Faci referire la alte persoane când afirmi ceva. („So-
ț�ul meu spune că...“; „Mama crede că...“; „George
mereu î�mi zice că...“.)
• Cauț�i la alț�ii o confirmare a propriilor opinii. („Nu-i
aș� a, dragă?“; „Asta am zis ș� i eu, aș� a-i, Martha?“; „Ia
î�ntreabă-l pe soț�ul meu, o să-ț�i spună ș� i el“.)
• Refuzi să comanzi un obiect pe care ț�i-l doreș� ti – nu
pentru că nu ț�i-l permiț�i (chiar dacă acesta e moti-
vul invocat de tine), ci fiindcă simț�i că nu-l meriț�i.
• Nu ai orgasm.
• Nu î�ț�i cumperi ț�ie un lucru necesar, deoarece con-
sideri că trebuie să î�l cumperi pentru altcineva,
chiar dacă sacrificiul acesta nu e necesar.
Prima iubire 59
• Eviț�i să te răsfeț�i cu flori, vin sau orice altceva, fi-

indcă ț�i se pare că ar fi o risipă.
• Te simț�i vizat î�ntr-o cameră plină de oameni ș� i î�n-
torci capul când cineva strigă: „Hei, fraiere!“
• Foloseș� ti nume de alint depreciative la adresa pro-
priei persoane (ba chiar î�i faci ș� i pe alț�ii să le folo-
sească), de exemplu: Netoata, Prostuț�ul, Bombonica
sau Puiuț� (pentru un adult), Ciudăț�ica, Pitica, Gră-
suț�ul sau Cheliuț�ă.
• Respingi ideea că meriț�i cadouri. Când un prieten
sau iubit î�ț�i oferă o bijuterie, primul gând care te
î�ncearcă e ceva de genul: „Probabil, are acasă un
sertar î�ntreg cu bijuterii pentru fete.“
• Ț� i se pare că nu arăț�i bine. Când cineva te laudă,
răspunsul care î�ț�i vine î�n minte este: „Ori eș� ti orb,
ori î�ncerci să mă cucereș� ti.“
• Gândeș� ti sceptic. Dacă cineva te duce la restaurant
sau la teatru, tu gândeș� ti: „Aș� a e la î�nceput, dar cât
o să dureze până să-ș� i dea seama ce fel de persoa-
nă sunt eu, de fapt?“
• Nu te crezi demn de ceilalț�i. O fată acceptă să iasă
la î�ntâlnire cu tine, iar tu consideri că a fost de
acord doar din milă faț�ă de tine.
Am consiliat la un moment dat o tânără atrăgătoare,

care era î�n mod evident foarte dorită de bărbaț�i. Î�nsă Shir-
ley insista că toate relaț�iile ei se sfârș� iseră prost ș� i că, deș� i
î�ș�i dorea cu disperare să se mărite, nu avusese niciodată
ocazia până atunci. Î�n cursul ș� edinț�elor de consiliere psi-
hologică, am descoperit că Shirley î�ș�i strica fiece relaț�ie
– fără să-ș� i dea seama. Dacă î�i spunea vreun tânăr că ț�ine la
ea sau că o iubeș� te, mintea lui Shirley î�l contrazicea cu re-
plici precum: „Spune asta doar pentru că ș� tie că asta vreau
eu să aud.“ Shirley căuta î�ntotdeauna un enunț� care să-i
nege valoarea, ca om. Nu se iubea pe sine, drept pentru
care ea respingea eforturile altor persoane de a o iubi. Nu
credea că ar putea să o placă cineva. De ce? Pentru că nu
considera că merită să fie iubită. Iar ciclul interminabil de
abandonuri ilustra felul î�n care î�ș�i consolida ea î�nsăș� i pro-
priile idei legate de lipsa valorii personale.
Chiar dacă multe dintre comportamentele incluse î�n
lista precedentă pot părea nesemnificative, ele sunt indi-
catori fideli ai respingerii de sine. Dacă te sacrifici sau
refuzi să faci cheltuieli mari pentru tine (alegând, spre
exemplu, să serveș� ti un hamburger î�n locul cotletului de
miel), motivul este că nu simț�i că meriț�i porț�ia mai bună.
Poate ț�i-a fost inoculată ideea că politeț�ea impune să negi
complimentele primite sau poate chiar crezi că nu eș� ti o
persoană atrăgătoare. Acestea sunt lecț�iile pe care le-ai î�n-
văț�at î�n copilărie, î�n consecinț�ă abnegaț�ia a devenit pentru
tine o a doua natură. Există numeroase exemple de repudi-
ere a propriei persoane, î�n conversaț�ii ș� i comportamente
de zi cu zi. Ș� i de fiecare dată când te pui singur la pământ,
hrăneș� ti vechile spaime pe care ț�i le-au băgat alț�ii î�n cap ș� i
î�ț�i reduci ș� ansele la orice fel de dragoste î�n viaț�a ta – fie
î�ndreptată spre tine, fie de la tine spre alte persoane. Cu
toate acestea, eș� ti o ființ�ă prea valoroasă ca să te tot dobori
mereu.
Prima iubire 61
Acceptă-te așa cum ești,

fără a te mai plânge
A te iubi pe tine î�nseamnă a te accepta ca pe-o persoană
meritorie – pentru simplul motiv că î�n acest fel alegi tu să
te priveș� ti. Totodată, acceptarea î�nseamnă absenț�a plânge-
rilor. Oamenii complet funcț�ionali nu se plâng niciodată ș� i,
mai ales, nu se plâng că... pietrele sunt tari, că... pe cer trec
nori sau că... gheaț�a e prea rece. Acceptarea î�nseamnă să
nu te plângi; iar fericirea î�nseamnă să nu te plângi de lu-
cruri î�n privinț�a cărora oricum nu poț�i face nimic. Lamen-
tările sunt refugiul celor ce nu se bizuie pe propriile forț�e.
A le povesti altor oameni despre niș� te trăsături care nu î�ț�i
plac la tine e un demers ce te face doar să î�ț�i perpetuezi
nemulț�umirea, deoarece interlocutorii nu au aproape ni-
ciodată puterea de a schimba ceva; ei pot doar să nege ce
spui tu, iar tu oricum nu î�i crezi. Pe de altă parte, aș� a cum a
te plânge altora nu duce nicăieri, nici să le î�ngădui lor să
abuzeze de tine – î�mpovărându-te cu autocompătimirea ș� i
nefericirea lor – nu ajută la nimic. Î�n general, o î�ntrebare
simplă va pune capăt acestui comportament inutil ș� i ne-
plăcut: „De ce-mi spui mie asta?“ sau „Pot să te ajut cu ceva
î�n privinț�a asta?“. Adresându-ț�i ț�ie î�nsuț�i astfel de î�ntrebări,
vei î�ncepe să-ț�i priveș� ti propriul comportament plângă-
reț� ca pe-o absurditate evidentă. E un timp irosit, care ar
putea fi valorificat mai bine prin niș� te iniț�iative capabile
să ț�intească iubirea de sine – aș� a cum este preț�uirea tăcu-
tă a sinelui sau ajutarea unei alte persoane să-ș� i atingă
potenț�ialul.
Există două situaț�ii î�n care plângerile sunt complet inu-
tile: (1) când î�i spui cuiva că eș� ti obosit; ș� i (2) când î�i spui
cuiva că nu te simț�i bine. Dacă eș� ti extenuat, poț�i recurge la
diverse opț�iuni, dar a te plânge unui biet om, mai ales unei
ființ�e dragi, î�nseamnă a abuza de persoana respectivă. Ș� i
nici nu vei scăpa de oboseală. Acelaș� i tip de raț�ionament se
aplică ș� i la partea cu „nu mă simt bine“.
Nu vorbim aici despre situaț�ia î�n care informezi alte
persoane cu privire la felul cum te simț�i, î�n condiț�iile î�n
care acestea te pot ajuta cumva. Ne referim la a te plânge
altor persoane, atunci când acestea nu pot face altceva de-
cât să suporte mormăielile tale. Î�n plus, dacă chiar te stră-
duieș� ti să î�ț�i cultivi iubirea de sine ș� i, pe parcurs, te loveș� ti
de vreo suferinț� ă sau vreun disconfort, vei vrea să te
descurci singur cu astfel de trăiri, nu să-ț�i arunci povara î�n
cârca altcuiva.
A te plânge de tine î�nsuț�i este o activitate nefolositoa-
re, ce te î�mpiedică să î�ț�i trăieș� ti viaț�a eficient. Acest obicei
î�ncurajează autocompătimirea ș� i, prin urmare, te blochea-
ză î�n efortul tău de a oferi ș� i a primi dragoste. Î�n plus, î�ț�i
scade ș� ansele de a-ț�i î�mbunătăț�i relaț�iile amoroase ș� i de
a-ț�i extinde raporturile sociale. Deș� i te ajută să atragi
atenț�ia celorlalț�i asupra ta, lumina î�n care vei fi privit î�ț�i va
umbri, cu siguranț�ă, propria fericire.
Acceptarea de sine fără plângeri implică atât î�nț�elege-
rea iubirii de sine, cât ș� i a procesului de lamentare – două
noț�iuni care se exclud reciproc. Dacă te iubeș� ti sincer pe
tine î�nsuț�i, obiceiul de a te plânge altor oameni (care nu te
pot ajuta cu nimic) devine imposibil de perpetuat. Iar dacă
observi la tine (ș� i la alț�i oameni) lucruri care î�ț�i displac, î�n
loc să te plângi poț�i î�ncepe imediat să urmezi paș� ii nece-
sari pentru a corecta situaț�ia.
Data viitoare când participi la o reuniune socială cu cel
puț�in patru cupluri, poț�i î�ncerca următorul mic exerciț�iu:
Prima iubire 63
î�nregistrează mintal câte conversaț�ii au constat î�n plângeri

(de la propria persoană la alț�i oameni, la evenimente, pre-
ț�uri, starea vremii ș� i aș� a mai departe); după ce se termină
petrecerea ș� i toț�i se duc la casele lor, î�ntreabă-te: „Câte din-
tre văicărelile din seara asta au ajutat la ceva?“ ș� i „Cui î�i
pasă de toate lucrurile de care ne-am văitat noi aici?“. Apoi,
data viitoare când î�ț�i vine să te plângi de ceva, aminteș� te-ț�i
de inutilitatea acelei reuniuni.
Iubire de sine versus infatuare

Poate ț�i se pare că toată chestiunea asta cu iubirea de sine
implică un comportament neplăcut, asemănător cu ego-
centrismul. Nu este deloc aș� a. Iubirea de sine nu are nimic
de-a face cu obiceiul de a declama î�n stânga ș� i-n dreapta ce
ființ�ă minunată eș� ti. Asta nu e dragoste de sine, ci mai de-
grabă o î�ncercare de a atrage atenț�ia ș� i de a câș� tiga aproba-
rea celor din jur bătându-te cu pumnii î�n piept. Un astfel de
comportament este la fel de nevrotic ca cel al indivizilor
suprasaturaț�i cu dispreț� de sine. Comportamentul lăudă-
ros este motivat de raportarea la alte persoane ș� i, ca ur-
mare, de î�ncercarea de a intra î�n graț�iile lor. Individul se
evaluează pe sine î�n funcț�ie de cum este privit de ceilalț�i.
Dacă nu ar fi aș� a, nu ar mai simț�i nevoia să-i convingă de
ceva. Iubirea de sine î�nseamnă să te preț�uieș� ti tu pe tine,
nu să ceri iubirea altora. Nu ai nevoie să convingi pe nimeni
de nimic. Acceptarea lăuntrică este de ajuns. Iar ea nu are
nimic de-a face cu opiniile altor persoane.
Ce câștigi în schimb, atunci când

te lipsești de iubirea de sine
De ce-ar alege cineva să nu se iubească pe sine? Care-i avan-
tajul? Ei bine, recompensele – deș� i nesănătoase – există ș� i
pot fi analizate. Iar pentru a î�nvăț� a cum să fii un om efi-
cient, cel mai important este să î�nț�elegi de ce te comporț�i
î�ntr-un mod dăunător ț�ie î�nsuț�i. După ce descoperi moti-
vele care stau la baza răutăț�ii î�ndreptate asupra propriei
persoane ș� i iei la bani mărunț�i sistemul de perpetuare a
toxicităț�ii, poț�i î�ncepe să ataci comportamentele î�n cauză.
Î�nsă dacă nu te î�nț� elegi, vei continua să repeț� i vechile
acț� iuni.
De ce-ai ales să adopț�i comportamente de condamnare
a propriei persoane, oricât de neî�nsemnate ț�i s-ar părea?
Poate că, pur ș� i simplu, e mai uș� or să crezi ce î�ț�i spun alț�ii,
decât să gândeș� ti singur. Dar mai există ș� i alte câș� tiguri.
Dacă alegi să nu te iubeș� ti ș� i să te consideri neimportant,
plasând opiniile altor persoane mai presus de ale tale...
• Vei găsi o scuză intrinsecă pentru faptul că nu ai

parte de dragoste î�n viaț�a ta, ș� i anume: pur ș� i sim-
plu, nu meriț�i să fii iubit. Scuza aceasta e o recom-
pensă nevrotică.
• Vei putea să eviț�i riscurile pe care le implică clădi-
rea unor relaț�ii pline de iubire cu persoanele din
jur. Elimini astfel posibilitatea de a fi respins sau
dezaprobat.
• Vei descoperi că e mai facil să rămâi aș� a cum eș� ti.
Dacă tot nu te dovedeș� ti vrednic de nimic, nu are
niciun rost să î�ncerci să evoluezi ori să devii mai
Prima iubire 65
bun ș� i mai fericit. Iar câș� tigul tău constă î�n a rămâ-
ne mereu neschimbat.
• Vei câș� tiga milă, atenț�ie ș� i chiar aprobare din partea
celor din jur, lucru care suplineș� te nevoia riscantă
de a te implica î�ntr-o relaț�ie de dragoste. Astfel, mila
ș� i atenț�ia constituie recompensele tale toxice.
• Vei avea la dispoziț�ie mulț�i ț�api ispăș� itori pe care
să dai vina pentru nefericirea ta. Te plângi, ca să nu
trebuiască să faci chiar tu vreo schimbare.
• Vei putea să-ț�i iroseș� ti comod toate momentele pre-
zente cu mini-depresii ș� i să eviț�i fără niciun efort
comportamentele care te-ar ajuta să devii altfel.
Autocompătimirea va fi calea ta de scăpare.
• Vei regresa confortabil până î�n postura de băieț�el
sau fetiț�ă cuminte, recurgând la reacț�ii copilăreș� ti,
mai exact la a-i mulț�umi pe „oamenii mari“ pe care
ai î�nvăț� at să-i consideri superiori ț� ie. Această re-
gresie este mai sigură decât riscul de a te confrun-
ta cu ei.
• Vei putea să-ț�i consolidezi obiceiul de a fi depen-
dent de ceilalț�i, poziț�ionându-i pe o treaptă mai sus
decât cea pe care te-ai aș� ezat tu. Un stâlp de sprijin
de care să te ț�ii este un avantaj, chiar dacă te zgâl-
ț�âie ocazional.
• Vei rămâne î�n zona de confort, incapabil să preiei
controlul asupra vieț�ii tale ș� i s-o trăieș� ti aș� a cum
alegi tu. Pur ș� i simplu, te vei convinge că nu meriț�i
fericirea la care râvneș� ti.
Acestea sunt componentele sistemului prin care î�ț�i per-

petuezi dispreț�ul de sine. Ele reprezintă, de fapt, motivele
pentru care alegi să te agăț�i de vechile mentalităț�i ș� i pur-
tări. Este mai uș� or (adică mai puț�in riscant) să te culci sin-
gur la pământ, decât să î�ncerci să te ridici. Î�nsă nu uita că
singurul curs firesc al vieț�ii este evoluț�ia, astfel că a refuza
să te dezvolț�i ș� i să devii o persoană iubitoare cu tine este o
alegere fatală. Î�narmat cu aceste revelaț�ii vizavi de propriul
comportament, poț�i î�ncepe acum să practici anumite exerci-
ț�ii fizice ș� i psihice – pentru stimularea iubirii de sine.
Câteva exerciții ușoare,

pentru a te iubi mai mult
Cultivarea iubirii de sine î�ncepe la nivelul minț�ii. Trebuie să
î�nveț�i să-ț�i controlezi gândirea. Pentru asta, e absolut ne-
cesar să conș� tientizezi ce anume faci, î�n momentele î�n care
te comporț�i autodistructiv. Dacă te surprinzi atunci când
acț�ionezi toxic, poț�i î�ncepe să te opui gândurilor ce se as-
cund î�n spatele faptelor tale.
Spre exemplu, descoperi că ai spus ceva de genul: „Nu
sunt chiar aș� a deș� tept; cred că am avut noroc de-am primit
calificativul maxim.“ Î�n momentul acela, î�n capul tău trebu-
ie să răsune un clopoț�el: „Tocmai am făcut-o! M-am com-
portat dispreț�uitor faț�ă de mine î�nsumi. Dar sunt conș� tient
acum, iar data viitoare o să mă abț�in să mai spun lucrurile
astea, pe care mi le-am repetat toată viaț�a.“ Strategia con-
stă î�n a te corecta cu voce tare, printr-o afirmaț�ie de tipul:
„Tocmai am afirmat că am fost norocos, dar norocul n-a
avut nicio legătură cu succesul meu. Am primit calificativul
maxim pentru că l-am meritat.“ E primul pas către iubirea
de sine ș� i constă î�n identificarea remarcii peiorative exact
Prima iubire 67
î�n clipa î�n care ai făcut-o ș� i î�n luarea deciziei de a acț�iona

diferit pe viitor. Î�nainte, aveai un obicei; acum, ai conș� tien-
tizarea dorinț�ei de a te comporta diferit ș� i voinț�a de a o
î�nfăptui. Seamănă cu a î�nvăț�a să conduci o maș� ină cu trans-
misie manuală. Î�n cele din urmă, prin repetiț�ie, î�ț�i formezi
un obicei – care nu mai necesită atenț�ie constantă, fiindcă
devine o rutină. Curând, te vei comporta agreabil î�n mod
natural faț�ă de propria persoană.
Acum, că mintea ta funcț�ionează î�n favoarea ș� i nu î�m-
potriva ta, se î�ntrezăresc la orizont multe activităț�i intere-
sante, fundamentate pe iubirea de sine. Iată o scurtă listă
de comportamente pe care le poț�i adopta, pentru a-ț�i culti-
va stima de sine bazată pe propria valoare ca om:
• Reacț�ionează diferit la î�ncercările altor persoane

de a se apropia de tine cu dragoste ș� i acceptare. Î�n
loc să arăț�i scepticism î�n privinț�a unui gest iubitor,
î�ntâmpină-l cu un „Mulț�umesc“ ori spunând „Mă
bucur că simț�i asta“.
• Dacă iubeș� ti sincer o persoană, spune-i î�n faț�ă „Te
iubesc!“ ș� i, î�n timp ce-i observi reacț�ia la declaraț�ia
ta, fii mândru de tine că ț�i-ai asumat riscul.
• Când te duci la restaurant, comandă un meniu care
î�ț�i place cu adevărat, indiferent cât ar costa. Răsfa-
ț�ă-te cu ceva bun, pentru că meriț�i. Î�ncepe să selec-
tezi î�n toate situaț�iile opț�iunile pe care le preferi, î�n
orice magazin. Bucură-te de produsul tău preferat,
doar pentru că meriț�i. Renunț�ă la spiritul de sacri-
ficiu, dacă nu este absolut necesar – ș� i trebuie să-ț�i
spun că rareori este.
• După o zi obositoare ș� i o masă î�ncărcată, trage un

pui de somn sau aleargă puț�in prin parc, chiar dacă
ai multe lucruri de făcut. Te va ajuta să te simț�i
mult mai bine.
• Alătură-te unei organizaț�ii pe care o admiri sau î�n-
scrie-te la o activitate care te î�ncântă. Poate că ai
tot amânat demersul acesta, deoarece ai prea multe
responsabilităț�i ș� i, pur ș� i simplu, nu dispui de timp
liber. Î�nsă dacă tu alegi să te iubeș� ti ș� i să serveș� ti
porț�iile de viaț�ă pe care le doreș� ti, atunci persoa-
nele pentru care te sacrificai tu î�nainte vor î�ncepe
să descopere cum să fie autonome. Iar tu vei con-
stata că nu mai ai resentimente faț�ă de ele. Le vei
ajuta de bunăvoie, nu din obligaț�ie.
• Elimină invidia ș� i gelozia, admiț�ând că sunt mo-
duri prin care te desconsideri pe tine î�nsuț�i. Com-
parându-te cu alte persoane ș� i imaginându-ț�i că
eș� ti mai puț�in meritoriu, le acorzi o importanț�ă
mai mare lor decât ț�ie. Î�ț�i măsori propriile merite
prin ochii altora. Dar aminteș� te-ț�i că: (1) un om
poate prefera oricând o altă persoană decât tine,
fără ca acest lucru să reflecte ceva negativ despre
ființ�a ta; ș� i (2) faptul că cineva te alege să-i fii par-
tener nu este o modalitate de validare a valorii tale
personale. Dacă mai continui să crezi că alț�ii î�ț�i dau
valoare, te condamni la o eternă î�ndoială de sine,
fiindcă mereu vei fi supus incertitudinii cu privire
la ce simte persoana respectivă pentru tine. Iar dacă
la un moment dat va alege pe altcineva, opț�iunea
sa va reflecta anumite lucruri legate de personali-
tatea sa, nu de-a ta. Când î�ț�i cultivi iubirea de sine,
Prima iubire 69
situaț�iile î�n care anterior simț�eai gelozie vor avea

acum efectul opus. Vei crede atât de mult î�n tine,
î�ncât nu vei mai avea nevoie de iubirea sau aproba-
rea altor persoane pentru a te preț�ui.
• Activităț�ile prin care î�ț�i manifeș� ti dragostea faț�ă de
propria persoană pot include ș� i modalităț�i noi de
a-ț�i trata corpul, cum ar fi: să alegi alimente bune ș� i
hrănitoare; să elimini kilogramele î�n plus (ce pot
prezenta riscuri pentru sănătate, fiind simultan ș� i
un indiciu al respingerii de sine); să te plimbi regu-
lat, pe jos sau cu bicicleta; să faci sport; să ieș� i î�n
natură pentru a respira aer curat, fiindcă asta î�ț�i dă
o stare de bine; ș� i, î�n general, să-ț�i menț�ii corpul
sănătos ș� i atrăgător. Î�ț�i vei dori chiar tu să fii sănă-
tos. De ce? Pentru că eș� ti important ș� i vrei să te
porț�i cu tine ca atare. Orice zi pe care o petreci î�n-
chis î�n casă ori inactiv fizic (doar fiindcă eș� ti an-
grenat î�n activităț�i de rutină) î�nseamnă ostilitate
faț�ă de propria persoană. Numai dacă nu cumva...
preferi să stai î�nchis – aceasta fiind alegerea ta.
• Î�ț�i poț�i cultiva dragostea de sine ș� i î�n plan sexual.
Vino î�n pielea goală î�n faț�a oglinzii ș� i spune-ț�i că
eș� ti o persoană atrăgătoare. Intră î�n contact cu cor-
pul tău. Explorează-ț�i trupul cu senzualitate, con-
vingându-te că meriț�i fiori de plăcere fremătătoare.
Chiar ș� i când eș� ti î�mpreună cu o altă persoană, poț�i
alege să simț�i satisfacț�ie sexuală, î�n loc să consideri
plăcerea celuilalt mai importantă ca a ta. Poț�i oferi
plăcere altcuiva numai dacă o simț�i ș� i tu. Î�n gene-
ral, dacă tu nu simț�i nicio mulț�umire, ș� i celălalt va
fi dezamăgit. Î�n plus, când te pui pe tine pe primul
loc, ș� i ceilalț�i î�ș�i vor permite să fie fericiț�i. Poț�i î�nce-

tini î�ntregul act sexual, arătându-i iubitului/iubitei
– prin gesturi ș� i vorbe – ce anume î�ț�i place. Simte
libertatea de a avea orgasm. Poț� i face î�n aș� a fel
î�ncât să te bucuri de o experienț�ă sexuală supremă,
datorită convingerii că o meriț� i. Testează această
convingere pe propria piele. De ce? Pentru că
meriț� i!
• Î�ncetează să-ț� i mai echivalezi stima de sine cu
reuș� ita î�n diverse domenii. Se poate î�ntâmpla să-ț�i
pierzi serviciul sau să dai greș� la un anumit pro-
iect. E posibil să nu-ț�i placă felul î�n care ai î�ndepli-
nit o sarcină sau alta. Dar asta nu î�nseamnă că eș� ti
un om de nimic. Trebuie să-ț�i î�ntipăreș� ti adânc î�n
minte convingerea că ai valoare, indiferent de rea-
lizările tale. Dacă nu conș� tientizezi acest lucru, te
vei confunda permanent cu activităț� ile tale. A-ț� i
cuantifica valoarea personală î�n funcț�ie de anumi-
te realizări exterioare ființ�ei tale este la fel de ab-
surd ca a o asocia cu părerile altor persoane despre
tine. După ce elimini această identificare a ta cu
faptele tale, vei reuș� i să te implici î�n tot felul de de-
mersuri. Din nou, ț�ine cont că rezultatul final – deș� i
va fi de interes pentru tine – nu va determina î�n
niciun fel cât de valoros eș� ti tu ca om.
Acestea ș� i multe altele asemenea sunt iniț� iative ale

persoanelor care se iubesc pe sine. De multe ori, ele pun
sub semnul î�ntrebării lecț�iile pe care le-ai asimilat î�ncă din
copilărie. Cândva, ș� i tu erai chintesenț� a iubirii de sine.
Când erai copil, ș� tiai î�n mod instinctiv că ai valoare.
Prima iubire 71
Să revenim acum la câteva dintre î�ntrebările menț�io-

nate î�n introducerea acestei cărț�i:
• „Poț�i să te accepț�i aș� a cum eș� ti ș� i să nu te plângi?“

• „Poț�i să te iubeș� ti pe tine î�nsuț�i î�n orice moment?“
• „Poț�i primi ș� i dărui dragoste?“
Acestea sunt chestiuni la care poț�i lucra. Stabileș� te-ț�i

obiective personale care să te ajute î�n a te î�ndrăgosti de cea
mai frumoasă, incitantă ș� i preț�ioasă persoană din î�ntreaga
lume – tu.
Capitolul III
N-ai nevoie de aprobarea lor
Nevoia de aprobare e sinonimă cu a spune:

„Părerea ta despre mine este mai importantă
decât propria mea opinie despre mine.“
S -ar putea să dedici mult prea multe momente din pre-

zent î�ncercării de a obț�ine aprobarea altor persoane
sau făcându-ț�i griji î�n privinț�a dezaprobărilor pe care deja
le-ai î�ntâmpinat. Dacă î�ncuviinț�area din partea altora a de-
venit o nevoie î�n viaț�a ta, ai de lucrat la acest aspect. Poț�i
î�ncepe prin a î�nț�elege că aprobarea e o dorinț�ă, nu o nece-
sitate. Tuturor ne plac aplauzele, complimentele ș� i laudele.
Ne simț�im bine când suntem alintaț�i la nivel mintal. Cine ar
vrea să renunț�e la aș� a ceva? Ei bine, nici nu-i nevoie. Apro-
barea î�n sine nu e nesănătoasă; de altfel, adularea este o
î�ncântare. Căutarea aprobării primite din partea altora e
zonă eronată doar atunci când devine o nevoie, nemaifiind
o simplă dorinț�ă.
Atunci când î�ț�i doreș� ti să fii aprobat, pur ș� i simplu te
bucuri să primeș� ti susț�inerea altor persoane. Î�nsă dacă ai
nevoie de ea, te simț�i dărâmat când nu o primeș� ti. Atunci
î�ncep să acț�ioneze forț�ele autodistructive. Mai rău, de vre-
me ce căutarea aprobării a devenit o nevoie, se cheamă că
cedezi o parte mare din sinele tău ș� i o laș� i la discreț�ia celui
de la care aș� tepț�i un răspuns favorabil. Dacă nu primeș� ti o

reacț�ie pozitivă, te blochezi (fie ș� i î�ntr-o mică măsură). Î�n
cazul acesta, ai ales să-ț�i oferi pe tavă stima de sine, pentru
ca oamenii să o gâdile sau nu – după cum consideră fieca-
re. Iar tu te simț�i bine numai dacă alț�ii decid să-ț�i acorde
apreciere.
Nevoia de a primi aprobare din partea altor persoane
e dăunătoare î�n sine, î�nsă adevărata problemă apare atunci
când simț�i nevoia de aprobare din partea tuturor oamenilor,
pentru fiecare acț�iune pe care o î�ntreprinzi! Dacă mani-
feș� ti o astfel de nevoie, eș� ti sortit să ai parte de o î�ndelun-
gată nefericire ș� i multă frustrare de-a lungul vieț�ii. Î�n plus,
î�ț�i vei construi o imagine de sine insipidă, ca ș� i cum ai fi
omul invizibil. Iar asta te va conduce la respingerea de sine
despre care am discutat î�n capitolul anterior.
Nevoia de aprobare trebuie să dispară! Nu există nicio
î�ndoială î�n privinț�a asta. Dacă vrei să obț�ii î�mplinirea perso-
nală, necesitatea de a obț�ine aprobarea altora trebuie eradi-
cată din viaț�a ta. O astfel de nevoie este un context psihologic
fără ieș� ire, care nu î�ț�i oferă absolut niciun beneficiu.
Este imposibil să treci prin viaț� ă fără să ai parte de
numeroase dezaprobări. Aș� a funcț�ionează omenirea; este
preț�ul pe care î�l plăteș� ti pentru a trăi î�n societate – un lu-
cru care, pur ș� i simplu, nu poate fi evitat. Am lucrat odată
cu un bărbat de vârstă mijlocie care avea exact mentalita-
tea clasică specifică nevoii de aprobare. Ozzie î�ș�i crease un
set de convingeri legate de toate subiectele controversate,
inclusiv despre avort, contracepț�ie, războiul din Orientul
Mijlociu, Watergate, politică ș� i toate celelalte. De fiecare
dată când se lovea de dispreț�ul altor persoane, o lua razna.
Î�ș�i consuma aproape toată energia î�n î�ncercarea de a fi
N-ai nevoie de aprobarea lor 75
aprobat de toată lumea, î�n tot ce zicea ș� i făcea. Spre exem-

plu, mi-a povestit un incident petrecut cu socrul său, î�n
care el afirmase că aprobă cu fermitate sinuciderea asista-
tă ș� i observase cum bătrânul ridică din sprânceană contra-
riat. Imediat, aproape ca un gest reflex, Ozzie ș� i-a schimbat
poziț�ia: „Ceea ce voiam să spun este că, dacă o persoană e
conș� tientă ș� i cere î�n mod explicit să-i fie luată viaț�a, atunci
sinuciderea asistată e acceptabilă.“ Ozzie a observat atunci
cum interlocutorul său cade de acord ș� i a respirat uș� urat.
Cu altă ocazie, ș� i-a declarat susț�inerea pentru sinuciderea
asistată î�n faț�a ș� efului său, î�nsă acesta l-a dezaprobat vehe-
ment: „Cum poț�i să spui aș� a ceva? Nu-ț�i dai seama că asta
ar î�nsemna să ne jucăm de-a Dumnezeu?“ Ozzie nu a putut
suporta o asemenea respingere, aș� a că ș� i-a schimbat rapid
punctul de vedere: „Mă refeream doar la cazurile extreme,
î�n care pacientul e declarat î�n moarte cerebrală, când afir-
mam că este î�n regulă să fie deconectat de la aparate.“ Î�n
cele din urmă, ș� eful său a fost de acord, iar Ozzie a ieș� it din
nou din î�ncurcătură. Î�ntr-o altă conversaț�ie, ș� i-a exprimat
părerea despre sinuciderea asistată ș� i faț�ă de fratele lui, iar
acesta l-a aprobat imediat. „Pfiu“, ș� i-a spus Ozzie. Scăpase
uș� or, fiindcă nu fusese nevoit să î�ș�i schimbe atitudinea
pentru a beneficia de aprobarea fratelui său. Toate aceste
exemple mi-au fost relatate de Ozzie, ca argumente pentru
modul său uzual de a interacț� iona cu oamenii. Aș� adar,
Ozzie se î�nvârte prin cercurile sale sociale fără o atitudine
proprie, iar nevoia lui de a fi aprobat este atât de puterni-
că, î�ncât î�ș�i schimbă constant punctul de vedere, î�n funcț�ie
de interlocutor – doar pentru a fi plăcut de ceilalț�i. Ozzie
nu există; există doar reacț�iile circumstanț�iale ale altor
persoane, care determină nu numai felul î�n care se simte
el, ci ș� i felul î�n care gândeș� te sau lucrurile pe care le spune.

Ozzie este orice î�ș�i doresc alț�ii.
Când căutarea aprobării este o nevoie, posibilităț�ile de
a afla adevărul dispar aproape î�n î�ntregime. Dacă ai nevoie
să fii ridicat î�n slăvi ș� i transmiț�i astfel de semnale, nimeni
nu poate discuta sincer cu tine. Ș� i nici tu nu poț�i afirma cu
tărie ceea ce gândeș� ti ș� i simț�i î�ntr-un anumit moment al
vieț�ii tale. Î�ț�i sacrifici sinele, î�n favoarea opiniilor ș� i predi-
lecț�iilor altor persoane.
Politicienii sunt o categorie de oameni î�n care lumea
nu are î�ncredere, î�n general. Nevoia lor de aprobare este
uriaș� ă. Fără votul publicului, ies din scenă. Aș� a se face că
au tendinț�a să vorbească din ambele colț�uri ale gurii, spu-
nând un lucru î�ntr-o direcț�ie pentru a mulț�umi comunitatea
A ș� i altul î�n direcț�ia opusă pentru a obț�ine aprobarea grupă-
rii B. Nu poate fi vorba de adevăr, atunci când vorbitorul este
viclean ș� i abordează chestiunile aflate î�n discuț�ie cu dibăcie
– pentru a mulț�umi pe toată lumea. Comportamentele de
acest fel sunt uș� or de recunoscut la politicieni, dar mai greu
de identificat î�n noi î�nș� ine. Poate „ai lăsat-o mai moale“ ca
să î�mpaci pe cineva sau ai fost de acord cu o anumită per-
soană pe care te temeai să nu o superi. Ș� tiai că ai fi fost
nefericit dacă erai dezaprobat, aș� a că ț�i-ai modificat com-
portamentul pentru a evita această consecinț�ă.
E greu să faci faț�ă mustrărilor ș� i mai uș� or să adopț�i o
atitudine care să î�ț�i garanteze aprobarea. Dar atunci când
alegi această cale uș� oară, acorzi mai multă importanț�ă opini-
ilor altor oameni decât propriei judecăț�i. Este o capcană vi-
cioasă din care e greu să te eliberezi, î�n societatea noastră.
Pentru a scăpa din cursa nevoii de aprobare (prin care
eș� ti controlat de opiniile altor oameni), este important să
analizezi factorii care stimulează nevoia de aprobare – î�n ca-

zul tău. Iată î�n cele ce urmează o scurtă incursiune î�nspre
rădăcina comportamentelor bazate pe căutarea aprobării.
Antecedentele nevoii de aprobare

Nevoia de aprobare se bazează pe o singură premisă: „Nu
te î�ncrede î�n tine – verifică să vezi ce spun alț�ii.“ Cultura
noastră î�ncurajează comportamentul de căutare a apro-
bării, transformându-l î�ntr-un standard al vieț�ii. Gândirea
independentă nu doar că este neconvenț�ională, dar este
chiar inamicul instituț�iilor ce constituie bastionul socie-
tăț�ii noastre. Dacă ai crescut î�n societatea aceasta, ai fost
contaminat cu următoarea convingere: „Să nu ai î�ncredere
deplină î�n tine î�nsuț�i.“ Exact asta e esenț�a nevoii de elogii ș� i
î�ntruchipează coloana vertebrală a culturii noastre: „Con-
sideră opinia altei persoane mai importantă decât a ta, iar
dacă nu primeș� ti susț�inere, ai toate motivele din lume să te
simț�i deprimat, nevrednic sau vinovat, pentru că alț�ii sunt
mai importanț�i decât tine.“
Nevoia de aprobare poate fi un important factor de ma-
nipulare. Valoarea ta ca om este pusă astfel pe umerii altor
persoane, iar dacă ele refuză să te susț�ină, tu nu mai rămâi
cu nimic. Eș� ti lipsit de valoare. Ș� i cu cât ai mai mare nevoie
de măguliri, cu atât eș� ti mai uș� or de manipulat de către
ceilalț�i. Ei bine, paș� ii pe care î�i faci î�n vederea aprobării de
sine ș� i a renunț�ării la dependenț�a de părerea pozitivă a ce-
lor din jur te ajută să te eliberezi de controlul pe care aceș� tia
î�l exercită asupra ta. Tocmai de aceea, astfel de acț�iuni sunt
catalogate ca fiind egoiste, neglijente, indiferente faț�ă de
alț�i oameni – fiindcă societatea vrea să te menț�ină depen-
dent. Pentru a î�nț�elege acest cerc vicios al manipulării,
gândeș� te-te la abundenț�a de mesaje culturale ce î�ncurajea-

ză nevoia de aprobare – care au î�nceput pe când erai copil
ș� i continuă să te bombardeze până î�n ziua de azi.
Mesaje privind nevoia de aprobare provenite

din familie, în copilăria timpurie
Este important de subliniat aici că, î�n primii ani de viaț�ă,
copiii mici chiar au nevoie de acceptare din partea adulț�i-
lor importanț�i din viaț�a lor (părinț�ii). Î�nsă aprobarea nu
trebuie nici condiț�ionată de comportamentul obedient al
copilului, nici acordată pentru tot ce spune, gândeș� te, face
sau simte acesta. Astfel, autonomia se poate î�nvăț�a din lea-
găn. E bine să ai î�n vedere, î�n timp ce parcurgi această sec-
ț�iune a cărț�ii, că nevoia de aprobare nu trebuie confundată
cu nevoia de iubire. Ș� i tocmai pentru ca să nu existe nevoie
de aprobare la maturitate, este util să î�i oferi de la bun î�n-
ceput copilului diverse aprecieri laudative – fără să ai reti-
cenț�e. Î�nsă dacă acesta creș� te cu sentimentul că nu poate
gândi sau acț�iona fără să primească mai î�ntâi permisiunea
unui părinte, seminț�ele nevrotice ale î�ndoielii de sine se
sădesc î�ncă de timpuriu. Căutarea aprobării este conside-
rată o nevoie dăunătoare atunci când copilul e condiț�ionat
să ceară mereu acordul lui mami ș� i tati, nu atunci când î�m-
bracă forma sănătoasă ș� i normală a dorinț�ei de dragoste ș� i
acceptare din partea unui părinte iubitor.
Î�n majoritatea cazurilor, cultura noastră î�nvaț�ă copilul
să se bazeze pe alț� ii, î�n loc să se î�ncreadă î�n propria ju-
decată. Consultă-te î�ntotdeauna cu mami ș� i tati: „Ce să
mănânc?“, „Când?“, „Cât?“ ș� i tot aș� a. Î�ntreab-o pe mami: „Cu
cine am voie să mă joc?“, „Când?“, „Unde?“. Apoi vin indica-
ț�iile: „E camera ta, dar trebuie s-o menț�ii exact aș� a cum
ț�i-am aranjat-o! Hainele î�n cuier, patul făcut, jucăriile î�n cu-
tia lor ș� i fiecare obiect la locul său.“
Iată, ca exemplu, o serie de interacț�iuni ce î�ncurajează
dependenț�a ș� i nevoia de aprobare:
− Poț�i să te î�mbraci cu ce vrei tu.
− Ce zici de asta, mami?
− Nu, nu, iubita! Dungile ș� i bulinele nu merg bine î�mpre-
ună! Du-te î�napoi ș� i schimbă-ț�i ori bluziț�a, ori pantalonii,
ca să se asorteze.
După o săptămână...
− Cu ce să mă î�mbrac, mami?
− Ț� i-am zis doar, poartă ce vrei tu. De ce mă tot î�ntrebi
pe mine?
Da, oare de ce...?
Apoi, la magazin, casierul î�ntreabă fetiț�a:
− Vrei o bomboană?
Fetiț�a se uită la mama ei ș� i î�ntreabă:
− Vreau o bomboană?
S-a î�nvăț�at să-i î�ntrebe orice pe părinț�i, chiar ș� i dacă î�ș�i
doreș� te ea ceva cu ardoare. De la jucat, mâncat, dormit
până la prieteniile pe care le leagă sau felul î�n care gân-
desc, copiii mici primesc foarte puț�ine mesaje de autono-
mie î�n familie. Această realitate izvorăș� te din convingerea
fundamentală a mămicilor ș� i tăticilor că ei sunt stăpânii
copiilor lor. Î�n loc să-ș� i ajute copiii să gândească singuri,
să-ș� i rezolve singuri problemele ș� i să capete î�ncredere î�n
sine, părinț�ii tind să-ș� i trateze copiii ca pe niș� te bunuri pe
care le deț�in.
Kahlil Gibran vorbeș� te elocvent î�n The Prophet* despre

copiii care sunt trataț�i ca niș� te bunuri:
Copiii voștri nu sunt ai voștri.

Sunt fiii și fiicele dorului vieții de sine însăși.
Vin prin voi, dar nu din voi,
Și, deși sunt împreună cu voi, nu vă aparțin vouă.**
Rezultatele acestei strategii se văd clar î�n fiecare copil

„dependent“. Mami devine un arbitru, o persoană care pune
capăt certurilor î�n mod constant, omul la care te duci să-l
pârăș� ti pe fratele tău când face prostii, o persoană care,
practic, î�i dictează copilului cum să gândească, ce să simtă
ș� i cum să se poarte. Mesajul sună cam aș� a: „Nu te î�ncrede
î�n propria capacitate de a-ț�i rezolva dificultăț�ile. Se ocupă
mami ș� i tati de ele.“ Sau: „Nu te baza pe tine î�nsuț�i pentru a
lua deciziile pe care eș� ti capabil să le iei, consultă-te cu alt-
cineva mai î�ntâi.“
Ș� i totuș� i, copiii nu vor să se lase modelaț�i î�n „căutători
de aprobare“. Există numeroase exemple de î�mpotrivire,
apărute î�n viaț�a tuturor celor care intră î�n contact cu cei
mici. Nenumăraț�i părinț�i mi-au povestit experienț�ele lor
legate de a-i î�nvăț�a pe copii cu oliț�a. Aceș� tia susț�in că micu-
ț�ul pare să î�nț�eleagă ce i se cere, iar ei ș� tiu că acesta are
capacitatea de a-ș� i controla fizic sfincterele. Î�nsă copilul
refuză î�n mod intenț�ionat ș� i cu î�ncăpăț�ânare să se supună
cerinț�ei. Iată primul protest adevărat faț�ă de nevoia de apro-
bare din partea părintelui. Mesajul care zace î�n spatele
* Kahlil Gibran, The Prophet, Alfred A. Knopf Publisher, New York, p. 17.
(n. aut.)
** Kahlil Gibran, Profetul, Editura Mix, 2000. (n. trad.)
unui astfel de refuz sună aș� a: „Poț�i tu să-mi spui ce să mă-

nânc, cu ce să mă î�mbrac, cu cine să mă joc, când să dorm,
când să intru î�n casă, unde să-mi spun jucăriile ș� i chiar ce
să gândesc. Dar lucrul ăsta î�l fac eu, când sunt eu pregătit.“
Iată primul protest reuș� it î�mpotriva nevoii de aprobare
(pentru orice) din partea mămicii ș� i a tăticului.
Când erai mic, voiai să gândeș� ti singur, să te bazezi pe
tine î�nsuț�i. Î�n copilărie, dacă tatăl tău te ajuta să î�ț�i pui gea-
ca, tu î�i spuneai: „Pot ș� i singur.“ Î�nsă de cele mai multe ori
răspunsul era: „Lasă, că te ajut eu. N-avem timp de pier-
dut“ sau „Eș� ti prea mic“. Scânteia aceea de independenț�ă,
dorinț�a de a fi autonom (care era atât de vie î�n interiorul
tău când erai copil) a fost domolită de mami ș� i tati: „Dacă
nu te bazezi pe noi, te dezaprobăm; iar dacă noi te deza-
probăm, ș� i tu trebuie să te dezaprobi singur.“ Sub forma
bunelor intenț�ii, familia alimentează dependenț�a ș� i nevoia
de aprobare. Părinț�ii, care nu vor să li se î�ntâmple nimic rău
copiilor lor, î�ș�i pun î�n gând să î�i apere de orice pericol. Î�nsă
rezultatul acestei bune intenț�ii este tocmai opusul a ceea ce
se doreș� te, fiindcă – neș� tiind cum să te descurci singur î�n
momentele dificile (să-ț�i soluț�ionezi conflictele, să faci faț�ă
insultelor, să lupț�i pentru renumele tău, să-ț�i croieș� ti pro-
priul drum) – este imposibil să-ț�i construieș� ti un arsenal de
comportamente independente pentru î�ntreaga viaț�ă.
Deș� i poate nu î�ț�i aminteș� ti toate ideile privind solici-
tarea aprobării care ț�i-au fost transmise când erai copil,
multe dintre ele ț�i-au parvenit la vârste mici. Ș� i, chiar dacă
multe dintre mesajele de tipul „î�ntreabă-i pe mami ș� i pe
tati“ erau importante pentru siguranț�a ș� i sănătatea ta, al-
tele î�ț�i erau transmise doar pentru a te î�nvăț�a un concept
fundamental: comportamentul obedient, singurul care avea
să-ț�i fie acceptat. Astfel, aprobarea (care trebuia să vină î�n

mod natural) ț�i-a fost oferită cu condiț�ia de a-i mulț�umi pe
alț� ii. Esenț� ial aici nu este că aprobarea nu-i importantă,
ci că aceasta ar trebui oferită inerent copilului, nu ca o re-
compensă pentru o conduită adecvată. Copilul nu trebuie
î�ncurajat niciodată să î�ș�i confunde stima de sine cu apro-
barea venită din partea altor persoane.
Mesaje privind nevoia de aprobare

transmise în școală
Când ai plecat de acasă ș� i ai intrat î�n ș� coală, ai pătruns î�ntr-o
instituț�ie destinată î�n mod expres inculcării gândirii ș� i com-
portamentului specifice căutării aprobării: „Cere voie pen-
tru a face orice. Nu te baza niciodată pe propria judecată.
Cere-i profesorului permisiunea de a merge la baie. Stai
î�ntr-o bancă anume. Nu te ridica din ea, altfel primeș� ti o
bilă neagră.“ Totul era orientat către controlul exercitat din
exterior. Î�n loc să î�nveț�i cum să gândeș� ti, erai î�nvăț�at cum
să nu gândeș� ti singur: „Î�mpătureș� te hârtia î�n 16 ș� i nu scrie
nimic pe margini. Î�nvaț�ă capitolele 1 ș� i 2 î�n seara asta. Exer-
sează pronunț� ia cuvintelor următoare. Desenează asta.
Citeș� te aia.“ Erai î�nvăț�at cum să devii supus. Iar dacă aveai
î�ndoieli, trebuia să î�ntrebi profesorul. Dacă se î�ntâmpla să
atragi furia unui cadru didactic sau, ș� i mai rău, a directoru-
lui, trebuia să te simț�i vinovat luni î�ntregi. Carnetul de note
era un mesaj pentru părinț�ii tăi, care le comunica de câtă
aprobare te-ai bucurat la ș� coală.
Dacă te uiț�i pe declaraț�ia de misiune a ș� colii tale (care,
probabil, a fost elaborată sub presiunea vizitei vreunei
echipe de inspectori), vei vedea cel mai probabil un enunț�
formulat cam aș� a:
La Liceul Oricare, noi credem în dezvoltarea educa-

țională deplină a fiecărui elev. Programa a fost cre-
ată astfel încât să satisfacă nevoile tuturor copiilor
din școala noastră. Țintim și promovăm realizarea
propriului potențial și dezvoltarea individuală a ele-
vilor noștri etc... etc... etc...
Câte instituț�ii de î�nvăț�ământ sau câț�i dascăli chiar î�n-

drăznesc să pună î�n practică astfel de cuvinte? Orice elev
care î�ncepe să dea semne de realizare a propriului potenț�ial
ș� i măiestrie personală este pus la punct. Elevii indepen-
denț�i, plini de iubire de sine ș� i deloc predispuș� i la vinovă-
ț�ie sau î�ngrijorare, sunt catalogaț�i î�n mod sistematic ca
fiind obraznici.
Ș� colile nu se pricep să facă faț� ă copiilor care arată
semne de gândire independentă. Î�n mult prea multe ș� coli,
căutarea aprobării este calea succesului. Vechile cliș� ee (fa-
vorizarea unui elev anume ș� i linguș� irea profesorului) nu
degeaba sunt cliș� ee. Ele există – ș� i funcț�ionează. Prin ur-
mare, dacă obț�ii lauda cadrelor didactice, te comporț�i cum
î�ț�i dictează aceș� ti adulț�i ș� i studiezi după programa care ț�i
se pune î�n faț�ă, atunci vei avea succes. Desigur, vei dobândi
ș� i o nevoie puternică de aprobare, î�ntrucât autonomia ț�i-a
fost descurajată, practic, la fiecare pas!
Î� n general, până să ajungă la gimnaziu, elevul î�nvaț�ă
deja lecț�ia aprobării. Î�ntrebat de consilierul vocaț�ional ce
materii ar vrea să studieze ulterior, el răspunde: „Nu ș� tiu,
spune-mi tu de ce am nevoie.“ Apoi, î�n liceu, este posibil
să-i vină greu să ia decizii cu privire la disciplinele pe care
doreș� te să le studieze mai departe, aș� a că se simte mai î�m-
păcat cu deciziile pe care le iau alț�ii î�n numele lui, pentru
viitorul lui. Î�n clasă, va î�nvăț�a să nu pună la î�ndoială ceea ce

i se predă. Va î�nvăț�a cum să scrie corect un eseu ș� i care
sunt interpretările corecte ale piesei Hamlet. Va î�nvăț�a să
compună lucrări bazate nu pe propria judecată ș� i pe pro-
priile opinii, ci pe citate ș� i referinț�e menite să confirme tot
ceea ce scrie el când î�ș�i face tema. Dacă nu asimilează aces-
te norme, va fi pedepsit cu note mici – ș� i cu dezaprobare
din partea profesorului. Iar î�n momentul î�n care este pe
punctul de a absolvi, va descoperi că î�i vine greu să ia sin-
gur vreo decizie, pentru că timp de 12 ani i s-a spus cum ș� i
ce să gândească. A urmat o dietă strictă de consultare cu
profesorul, iar acum, î�n ziua absolvirii, nu este capabil să
judece singur. Aș� a că tânjeș� te după aprobare ș� i î�nvaț�ă că
î�ncuviinț�area primită din partea altor persoane este echi-
valentă cu succesul ș� i fericirea.
La facultate, se continuă acelaș� i tipar al î�ndoctrinării:
„Scrie două teze la sfârș� it de semestru. Foloseș� te formatul
corect. Aplică setările standard pe fiecare pagină. Ai grijă
să fie corespunzător redactate. Să ai introducere, cuprins
ș� i î�ncheiere. Î�nvaț�ă capitolele acestea.“ Marea bandă rulan-
tă din linia de producț�ie. Conformează-te, fă-le pe plac pro-
fesorilor ș� i vei reuș� i. Când studentul ajunge î�n cele din
urmă la un curs î�n care profesorul spune: „Semestrul acesta
puteț�i studia orice doriț�i din materia mea. Eu vă voi ajuta
să alegeț�i un subiect ș� i să aprofundaț�i ceea ce vă interesea-
ză, dar e vorba de instruirea voastră, aș� a că voi decideț�i
cum o faceț�i. Eu vă voi î�ndruma cât de bine voi putea.“ Se
instalează panica: „Dar câte eseuri trebuie să scriem? Care
sunt termenele-limită? Trebuie să fie tehnoredactate? Ce
cărț�i trebuie să citim? Câte teste vom da? Ce fel de î�ntre-
bări vom primi? Cât de lungi să fie eseurile? La ce distanț�ă
trebuie să setăm marginile textului? Ș� i trebuie să fim pre-

zenț�i la fiecare curs?“
Acestea sunt î�ntrebările unui doritor de aprobare – fapt
care nu este deloc surprinzător, având î�n vedere metodele
educaț�ionale pe care le-am descris anterior. Studentul a
fost î�nvăț�at să procedeze aș� a cum î�i spune altcineva, să facă
pe placul profesorului ș� i să se ghideze după standardele
altor persoane. Î�ntrebările sale sunt produsul unui sistem
care impune căutarea aprobării, pentru a supravieț�ui. Tână-
rul e î�ngrozit de ideea de a gândi singur. Pur ș� i simplu, este
mai uș� or ș� i mai sigur să facă ceea ce aș� teaptă altcineva de
la el.
Mesaje privind nevoia de aprobare

transmise de alte instituții
Ne molipsim ș� i din alte surse cu simptome de căutare a
aprobării. Cu siguranț�ă, religia a avut o influenț�ă conside-
rabilă î�n această privinț�ă. Trebuie să fii pe placul lui Iehova
sau al lui Iisus sau al altei entităț�i din exteriorul tău. Con-
ducătorii bisericii au interpretat greș� it î�nvăț�ăturile mari-
lor lideri religioș� i, î�ncercând să impună conformismul prin
inducerea fricii de pedeapsă. Aș� a se face că omul are un
comportament moral nu pentru că astfel crede el că este
bine, ci pentru că Dumnezeu vrea ca el să se comporte aș� a.
Dacă ai î�ndoieli, consultă poruncile, nu propria minte ș� i
propriile convingeri. Comportă-te frumos pentru că aș� a ț�i-a
spus nu ș� tiu cine ș� i pentru că altminteri vei fi pedepsit, nu
pentru că ș� tii tu că acesta e cel mai adecvat comportament
uman. Religia organizată face apel la nevoia ta de aprobare.
Chiar dacă generează acelaș� i comportament pe care l-ai fi
ales ș� i tu, ideea fundamentală este că nu l-ai ales î�n mod

deliberat.
Să te ghidezi după propriile principii ș� i să nu ai nevoie
de aprobarea unui terț� este cea mai revelatoare experienț�ă
posibilă. E o veritabilă religie a sinelui, î�n care individul
î�ș�i determină propriul comportament pe baza conș� tiinț�ei
sale ș� i a legilor culturii sale (motivul fiind că acestea chiar
funcț�ionează pentru el), ș� i nu după dictarea altcuiva (ca-
re-i spune cum ar trebui să se comporte). Dacă ne uităm cu
atenț�ie la Iisus Hristos, vom descoperi că era o persoană
care ș� i-a atins potenț�ialul maxim, un om care ț�inea predici
despre autonomie ș� i căruia nu-i era teamă să stârnească
numeroase critici. Î� nsă mulț�i dintre adepț�ii săi i-au răs-
tălmăcit î�nvăț� ăturile, transformându-le mai apoi î�ntr-un
catehism al fricii ș� i urii de sine. (Vezi capitolul XII, pentru
descrierea completă a unei persoane care ș� i-a î�mplinit
potenț� ialul.)
Guvernul este un alt exemplu de instituț�ie ce foloseș� te
nevoia de aprobare pentru a induce conformismul la regu-
lile sale: „Nu te î�ncrede î�n tine î�nsuț�i. Nu ai aptitudinile ș� i
mijloacele necesare pentru a funcț� iona pe cont propriu.
Avem noi grijă de tine. Î�ț�i reț�inem noi impozitele, pentru că
tu ai cheltui banii î�nainte de scadenț�ă. Te obligăm să î�ț�i faci
asigurare socială, deoarece tu nu eș� ti capabil să decizi sin-
gur sau să economiseș� ti bani albi pentru zile negre. Tu nici
nu trebuie să gândeș� ti singur, căci î�ț�i reglementăm noi
viaț� a.“ Ș� i uite aș� a, vezi multe exemple de situaț� ii î�n care
guvernul î�ș�i depăș� eș� te atribuț�iile de a oferi servicii esenț�i-
ale ș� i de a guverna societatea.
Există mai multe reguli scrise, decât oameni care să le
î�ncalce. Dacă ar hotărî� cineva să verifice aplicarea fiecărei
reguli existente, te-ai trezi că î�ncalci legea de sute de ori pe

zi. Cineva a decis î�ntre ce ore ai voie să faci cumpărături, dar
ș� i că nu ar trebui să bei alcool î�n anumite zile sau la anumite
ore. Există reguli care interzic orice, inclusiv ce ai voie să
porț�i la o anumită oră, î�ntr-un anumit loc, sau cum poț�i să te
bucuri de sex, ce ai voie să zici ș� i unde ai voie să mergi. Din
fericire, majoritatea acestor reguli nu sunt aplicate. Î�nsă cei
care le stabilesc insistă că ș� tiu ei ce este mai bine pentru
tine... ș� i că ce ș� tiu ei este mai concludent decât ce ș� tii tu.
Suntem bombardaț�i zilnic cu sute de mesaje care ne
î�ncurajează să căutăm aprobare. Cântecele pe care le au-
zim î�n fiecare zi sunt pline de mesaje lirice care susț�in ne-
voia de aprobare, mai ales melodiile „populare“ cel mai bine
vândute î�n ultimele trei decenii. Acele versuri drăguț�e ș� i ino-
fensive sunt mai dăunătoare decât ț�i-ai putea î�nchipui. Iată o
scurtă listă de titluri care transmit mesajul că altcineva sau
altceva este mai important decât tine. Ș� i că, fără aprobarea
acelui cineva special, „eul“ tău s-ar prăbuș� i.
• „I can’t live, if living is without you.“*

• „You make me so very happy.“**
• „You make me feel like a natural woman.“***
• „You’re nobody till somebody cares.“****
• „It all depends on you.“*****
* Nu pot trăi, dacă trebuie să trăiesc fără tine. (n. trad.)

** Mă faci atât de fericit. (n. trad.)
*** Tu mă faci să mă simt ca o femeie adevărată. (n. trad.)
**** Ești un nimeni, până când îi pasă cuiva de tine. (n. trad.)
***** Totul depinde de tine. (n. trad.)
• „You make me feel brand new.“*

• „As long as he needs me.“**
• „If you go away.“***
• „People who need people.“****
• „You are the sunshine of my life.“*****
• „No one else can make me feel the colors that you
bring.“******
• „Without you, I’m nothing.“*******
Data viitoare când asculț�i un cântec ce transmite nevo-

ia de aprobare, î�ncearcă să faci următorul mic exerciț�iu.
Caută versurile ce reflectă modul î�n care eș� ti î�ndemnat să
simț�i emoț�iile – mai exact, de parcă te-ai dezintegra dacă o
persoană te-ar dezaproba sau dezamăgi. Apoi rescrie ver-
surile respective conform mentalităț�ii ce caută î�mplinirea
personală, ș� i nu aprobarea. De exemplu:
• „Eu singură mă fac să mă simt ca o femeie adevăra-

tă; n-are nimic de-a face cu tine.“
• „Eu am ales să te iubesc. Probabil la vremea respec-
tivă asta voiam, dar acum m-am răzgândit.“
* Mă faci să mă simt un alt om. (n. trad.)

** Cât timp are el nevoie de mine. (n. trad.)
*** Dacă pleci. (n. trad.)
**** Oameni care au nevoie de oameni. (n. trad.)
***** Tu ești soarele vieții mele. (n. trad.)
****** Nimeni nu dă culoare vieții, așa cum o faci tu. (n. trad.)
******* Fără tine, nu sunt nimic. (n. trad.)
• „Oamenii care au nevoie de oameni sunt cei mai

nefericiț�i oameni din lume. Dar oamenii care vor
iubire ș� i se bucură de compania altor oameni se fac
singuri fericiț�i.“
• „Mă fac singur extrem de fericit, datorită lucrurilor
pe care mi le spun despre tine.“
• „Eu sunt soarele vieț�ii mele, dar alături de tine via-
ț�a mea străluceș� te mai tare.“
• „Pot î�nceta să te iubesc, dar î�n acest moment aleg
să nu o fac.“
Chiar dacă astfel de cântece nu s-ar vinde, te-ar ajuta

măcar să faci ca mesajele inconș� tiente pe care le auzi să
ricoș� eze – fiindcă î�n prezent acestea reflectă î�n ce anume
au ales să creadă oamenii din cultura noastră. De exemplu,
„Fără tine, nu sunt nimic“ trebuie transcris ca „Fără mine
nu sunt nimic, dar cu tine alături, clipa de faț�ă devine foar-
te plăcută“.
Reclamele de la televizor fac apel cu precădere la gân-
direa bazată pe nevoia de aprobare. Multe dintre aceste
poveș� ti publicitare sunt eforturi depuse de producători î�n
scopul de a te manipula, astfel î�ncât să le cumperi produse-
le – ș� i au efect prin consolidarea noț�iunii că opiniile altor
persoane sunt mai importante decât ale tale.
Hai să ne imaginăm dialogul următor, purtat de tine cu
niș� te prietene care vin acasă la tine să joace bridge î�ntr-o
după-amiază:
Prima prietenă (adulmecând aerul):
― Aț�i mâncat peș� te prăjit aseară, dragă? spune ea pe
un ton foarte dezaprobator.
A doua prietenă (cu o faț�ă î�ncruntată):

― Văd că George î�ncă mai fumează trabucuri, spune
aceasta pe un ton la fel de neî�ngăduitor.
Tu (cu o expresie rănită sau supărată pe faț�ă – ba nu,
chiar distrusă! – la gândul că alte persoane strâmbă din
nas din cauza mirosurilor emanate î�n casa ta):
― ...
Mesajul psihologic al dialogului anterior ar suna astfel:
„Ce cred alț�ii despre tine este mult mai important decât ce
crezi tu despre tine, astfel că, dacă nu î�ț�i mulț�umeș� ti prie-
tenii, meriț�i să te simț�i prost.“
Acum să ne gândim ș� i la mesajul pe care î�l transmit
următoarele trei scenarii de spot TV:
1. La un dineu cu homari, o chelneriț�ă pune un ș� ervet

la gâtul unui client ș� i observă „un cerc î�ntunecat“
î�n jurul gulerului de la cămaș� ă. Alături, soț�ia lui in-
tră î�n pământ de ruș� ine, la gândul că o chelneriț�ă
necunoscută ș� i-a făcut impresie negativă despre ea
din cauza detergentului pe care-l foloseș� te.
2. Î�ntr-un magazin, o femeie se chirceș� te de frică
atunci când î�ș�i î�nchipuie cum ar reacț�iona priete-
nele, dacă ar vedea-o cu niș� te dresuri ieftine: „Oh,
n-aș� suporta să-ș� i strice părerea despre mine. Tre-
buie neapărat să le câș� tig admiraț�ia, aș� a că o să
cumpăr marca asta, nu cealaltă.“
3. O reclamă la apă de gură (sau pastă de dinț�i sau
deodorant ce nu lasă pete) î�ț�i transmite î�ncontinuu
mesaje psihologice care î�ncurajează nevoia de apro-
bare. Evident, modalitatea de a o primi este aceea
de a cumpăra produsul promovat. De ce recurg

comercianț�ii la astfel de tactici? Pentru că funcț�io-
nează! Î�ș�i vând marfa. Ei admit că oamenii sunt in-
fectaț�i cu nevoia de acceptare ș� i profită de această
nevoie, creând poveș� ti care să transmită mesaje
avantajoase pentru ei.
Iată, aș� a arată o cultură care preț�uieș� te ș� i î�ncurajează

nevoia de aprobare. Nu este deloc surprinzător că ai ajuns
să pui atât de mult preț� pe ce cred alț�ii. Ai fost condiț�ionat
toată viaț�a ta să faci asta ș� i, chiar dacă familia ta era conș� ti-
entă de nevoia de a te ajuta să devii autonom, factorii cul-
turali auxiliari au acț�ionat î�n sens invers. Î�nsă nu trebuie să
menț�ii acest comportament bazat pe căutarea aprobării.
Aș� a cum te străduieș� ti să elimini obiceiul de a te pune sin-
gur la pământ, poț�i eradica ș� i deprinderea de a căuta mereu
aprobare.
În Pudd’nhead Wilson’s Calendar (una dintre cele mai
cunoscute antologii de citate), Mark Twain include o de-
scriere convingătoare a modului î�n care poț�i elimina un
tipar al obiș� nuinț�elor, aș� a cum este ș� i căutarea aprobării:
„Obiceiul e obicei, nu poate fi aruncat pe fereastră, ci con-
vins să coboare pe scări, treaptă cu treaptă.“
Cum să convingi nevoia de aprobare

să coboare treaptă cu treaptă
Uită-te la mersul lumii. Pe scurt, trebuie să î�nț�elegi că nu vei
putea niciodată să-i mulț�umeș� ti pe toț�i. Mai bine zis, dacă
î�i mulț�umeș� ti pe 50% dintre ei, î�nseamnă că te descurci
foarte bine. Acest procent este deja cunoscut. Aș� adar, ș� tii
că cel puț�in jumătate din oamenii aflaț�i î�n jurul tău nu vor
fi de acord cu jumătate din lucrurile pe care le spui. Dacă
statistica aceasta e adevărată (ș� i este de ajuns să te uiț�i la
alegerile câș� tigate cu o majoritate covârș� itoare, ca să vezi
că 45% din populaț� ie a votat î�mpotriva câș� tigătorului),
atunci î�nseamnă că î�ntotdeauna va exista o probabilitate
de 50% de a fi dezaprobat de fiecare dată când î�ț�i exprimi
o părere.
Î�narmat cu aceste date, poț�i î�ncepe să priveș� ti dezapro-
barea cu alț�i ochi. Când cineva te contrazice, î�n loc să te
simț�i rănit sau să î�ț�i schimbi imediat părerea ca să fii lău-
dat, aminteș� te-ț�i că pur ș� i simplu ai dat peste unul dintre
cei 50% din indivizii care nu sunt de acord cu tine. Certitu-
dinea că î�ntotdeauna va exista cineva care va dezaproba
ceea ce simț�i, gândeș� ti sau spui tu este calea de ieș� ire din
tunelul disperării. Odată ce te aș� tepț�i la astfel de reacț�ii,
nu vei mai avea tendinț�a de a te supăra din cauza lor ș� i,
totodată, vei î�nceta să echivalezi respingerea unei idei sau
a unei emoț�ii de-a ta cu respingerea ta ca om.
Nu poț�i să te fereș� ti complet de o dezaprobare, oricât
de mult ț�i-ai dori tu să dispară din peisaj. Pentru orice
opinie a ta, există un omolog undeva care are exact păre-
rea opusă. Abraham Lincoln a vorbit despre asta î�n cadrul
unei conversaț�ii de la Casa Albă, consemnată de Francis
B. Carpenter:
...Dacă ar fi să citesc, nu mai zic să răspund la toate

atacurile împotriva mea, practic aș putea înceta
orice altă activitate. Fac tot ce știu eu mai bine – tot
ce pot; și intenționez să fac asta până la capăt. Dacă
ajung la capăt cu bine, tot ce s-a spus împotriva
mea nu va mai conta deloc. Dacă nu, atunci nici zece

îngeri care ar jura că aveam dreptate nu ar mai
ajuta la nimic.*
Câteva exemple de comportament tipic

celor ce caută aprobare
La fel ca respingerea de sine, căutarea aprobării cuprinde o
gamă largă de comportamente autodistructive. Printre cele
mai frecvente tipuri de activităț�i specifice nevoii de aproba-
re se numără ș� i cele descrise î�n rândurile următoare.
• Î�ți� schimbi punctul de vedere sau convingerea, pentru

că o anumită persoană dă semne de dezaprobare.
• Î�ndulceș� ti o anumită afirmaț�ie, pentru a evita o re-
acț�ie de nemulț�umire.
• Linguș� eș� ti oamenii, pentru a-i face să te placă.
• Eș� ti deprimat sau neliniș� tit când cineva nu este
acord cu tine.
• Te simț�i jignit sau insultat, când un interlocutor ex-
primă sentimente aflate î�n opoziț�ie cu ale tale.
• Afirmi că anumiț�i oameni sunt snobi sau î�ngâmfaț�i,
ceea ce nu este decât un alt fel de a spune: „Acor-
dă-mi mie mai multă atenț�ie.“
• Eș� ti excesiv de dornic ș� i dispus să aprobi oamenii,
chiar dacă nu eș� ti deloc de acord cu ce spun ei.
• Le faci servicii anumitor persoane, apoi te superi
că n-ai avut tăria să refuzi.
* Francis B. Carpenter, Six Months with Lincoln in the White House, Wat-
kins Glen, Century House, New York. (n. aut.)
• Te laș� i intimidat de vânzătorii abili ș� i cumperi lu-

cruri pe care nu ț�i le doreș� ti sau eziț�i să returnezi
un produs, de teamă că vânzătorul nu te va agrea.
• Mănânci la restaurant o friptură care nu este gătită
aș� a cum ai comandat-o, din convingerea că, dacă o
trimiț�i î�napoi, chelnerul va deveni ostil faț�ă de tine.
• Spui lucruri pe care nu le crezi, doar pentru a evita
să fii antipatizat.
• Răspândeș� ti zvonuri compromiț�ătoare despre morț�i,
divorț�uri, jafuri ș� i aș� a mai departe, ca să te bucuri
de senzaț�ia de a fi băgat î�n seamă.
• Ceri permisiunea unei persoane importante din viaț�a
ta pentru a vorbi, a cumpăra sau a face ceva, fiindcă
te temi să nu-i provoci cumva vreo nemulț�umire.
• Î�ț�i ceri scuze la orice pas, rostind „Î�mi pare rău“ î�n
mod excesiv, pentru ca persoanele din jur să te ier-
te ș� i să te aprobe mereu.
• Te comporț�i nonconformist cu scopul de a atrage
atenț�ia – aceeaș� i nevroză ca ș� i conformismul mani-
festat de dragul aprobării exterioare. Astfel, a purta
teniș� i la frac sau a mânca piure de cartofi cu mâna
sunt, î�n mod paradoxal, tot comportamente care
vizează nevoia de aprobare.
• Ai obiceiul incurabil de a î�ntârzia peste tot. Când
ajungi târziu, nu se poate să nu fii remarcat, aceas-
ta fiind o modalitate de a atrage atenț�ia tuturor ce-
lor din jur. Este posibil să faci asta din nevoia de a
te evidenț�ia, fapt ce dovedeș� te că eș� ti controlat de
cei care te remarcă.
• Î�ncerci să impresionezi lumea cu cunoș� tinț�ele tale

legate de un subiect despre care nu ș� tii nimic, dar
te prefaci că ș� tii.
• Cerș� eș� ti complimente aranjând lucrurile astfel î�n-
cât să obț�ii aprobare ș� i te simț�i rău atunci când nu
le primeș� ti.
• Te simț�i nefericit, când o persoană pe care o res-
pecț�i are un punct de vedere opus faț�ă de al tău ș� i
ț�i-l expune ț�ie.
Evident, lista se poate î�ntinde la nesfârș� it. Căutarea apro-

bării este un fenomen cultural uș� or de observat î�n toate
colț�urile planetei. Î� nsă devine dezagreabilă doar atunci
când se transformă î�ntr-o nevoie – fapt care, desigur, echi-
valează cu a renunț�a la tine î�nsuț�i ș� i a plasa responsabilita-
tea pentru felul î�n care te simț�i î�n mâinile celor a căror
aprobare o cauț�i.
Recompensele celor ce caută aprobare

Dacă aflăm de ce adoptăm acest comportament toxic, vom
identifica strategiile potrivite pentru a elimina nevoia de
aprobare. Să enumerăm aici cele mai frecvente motive –
majoritatea, de natură nevrotică – pentru căutarea aprobă-
rii. Aș� adar, iată câș� tigurile rezultate din satisfacerea nevoii
de aprobare:
• Plasezi responsabilitatea pentru sentimentele tale

pe umerii altor persoane. Dacă te simț�i î�ntr-un anu-
mit fel (groaznic, rănit, deprimat etc.) fiindcă o altă
persoană nu a fost de acord cu tine, atunci ea este res-

ponsabilă pentru felul î�n care te simț�i (nu tu).
• Dacă celălalt e responsabil (deoarece nu te-a apro-
bat), atunci î�ț�i este imposibil să î�ț�i schimbi starea,
deoarece nu stă î�n puterea ta să modifici felul cum
te simț�i. E responsabil ș� i pentru faptul că nu poț�i fi
altfel. Prin urmare, căutarea aprobării te ajută să
eviț�i a te schimba.
• Dacă alț�ii sunt de vină, iar tu nu poț�i să te schimbi,
nici nu mai trebuie să î�ț�i asumi riscuri. Aș� adar, men-
ț�inând căutarea aprobării ca mod de viaț�ă, eviț�i ș� i
activităț�ile care ar putea implica vreun risc.
• Î�ț�i consolidezi imaginea de sine negativă ș� i î�ncura-
jezi autocompătimirea ș� i statul cu mâinile î�n sân.
Pe de altă parte, când eș� ti imun la nevoia de apro-
bare, eș� ti imun ș� i faț� ă de lipsa compătimirii din
partea celorlalț�i.
• Î�ț�i î�ntăreș� ti convingerea că alț�ii trebuie să aibă gri-
jă de tine, astfel că poț�i să regresezi până la stadiul
de copil cocoloș� it, protejat ș� i... manipulat.
• Dai vina pe alț�ii pentru ceea ce simț�i, găsind astfel
un ț�ap ispăș� itor pentru tot ce nu î�ț�i place î�n viaț�a ta.
• Te amăgeș� ti că oamenii cărora le acorzi o impor-
tanț�ă mai mare decât ț�ie î�nsuț�i te plac, fapt care te
face să te simț�i confortabil î�n exterior, chiar dacă î�n
interiorul tău fierbe un cazan î�ntreg de nemulț�u-
miri. Cât timp ceilalț�i sunt mai importanț�i, faț�ada
este (ș� i ea) mai importantă.
• Te consolezi cu faptul că persoanele din jur te re-

marcă, lucru ce î�ț�i oferă un motiv de laudă î�n faț�a
celorlalț�i prieteni care caută aprobare.
• Te integrezi î�n cultura ce elogiază comportamente-
le de acest gen ș� i intri î�n graț�iile majorităț�ii.
Aceste recompense nesănătoase seamănă izbitor cu re-

compensele respingerii de sine. De fapt, evitarea respon-
sabilităț�ii, a schimbării ș� i a riscurilor stă la baza tuturor
mentalităț�ilor ș� i comportamentelor autodistructive prezen-
tate î�n această carte. Lăsând la o parte limbajul sofisticat de
diagnosticare, pur ș� i simplu este mai uș� or, mai familiar ș� i mai
puț�in riscant să î�ț�i menț�ii comportamentele nevrotice. Iar
nevoia de aprobare face parte dintre acestea.
Ironia supremă a comportamentelor

de căutare a aprobării
Hai să facem un mic exerciț�iu de imaginaț�ie. Să presupunem
că ț�i-ai dori să primeș� ti aprobare din partea tuturor oame-
nilor ș� i că acest lucru chiar ar fi posibil. Să presupunem, de
asemenea, că acesta ar fi un obiectiv benefic. Acum, ț�inând
cont de aceste lucruri, care ar fi cea mai bună ș� i mai efici-
entă modalitate de a-ț�i atinge scopul? Î�nainte de a răspun-
de, gândeș� te-te la acea persoană din viaț�a ta care pare să
primească aprobare de cele mai multe ori. Cum este acel
om? Cum se comportă? Ce are el, de atrage lumea? Proba-
bil ț�i-a venit î�n minte un om sincer, direct, care nu se lasă
afectat de părerile altora ș� i se simte î�mplinit. Probabil că
are prea puț�in timp (sau chiar deloc) pentru a căuta apro-
bare. E o persoană care spune lucrurilor pe nume, oricare
ar fi urmările. Consideră că tactul ș� i diplomaț�ia sunt mai pu-

ț�in importante decât sinceritatea. Nu este un om rău, doar
că nu are timp de jocurile pe care le implică vorbitul cu tact
ș� i efortul de a alege cuvintele potrivite pentru a evita să
supere pe cineva.
Nu-i asta o ironie a sorț�ii? Oamenii care par să obț�ină
cea mai multă aprobare î�n această viaț�ă sunt cei care nu o
caută niciodată, nu ș� i-o doresc deloc ș� i nu sunt preocupaț�i
să o primească.
Iată o mică fabulă care se aplică î�n acest context, ară-
tând că fericirea î�nseamnă absenț�a nevoii de aprobare:
O pisică mare văzu într-o zi un pisoiaș cum încerca

să-și prindă codița și îl întrebă: „De ce alergi așa în
jurul cozii?“ Pisoiașul îi răspunse: „Am învățat că cel
mai bun lucru pentru o pisică este să fie fericită, iar
fericirea aceea stă în coada mea. Prin urmare, alerg
după ea, iar când o s-o prind, o să fiu fericit.“ Atunci,
pisica cea bătrână îi zise: „Fiule, și eu am cugetat la
problemele universului. Și eu m-am gândit că feri-
cirea se află în coada mea. Dar am observat că, de
fiecare dată când încerc s-o prind, ea fuge de mine;
însă când îmi văd de treburi, pare să vină după mine
oriunde aș merge.“*
Deci, dacă vrei toată aprobarea din lume, î�n mod ironic
metoda cea mai eficientă ca s-o obț�ii este să nu ț�i-o doreș� ti,
să nu o vânezi ș� i să nu o soliciț�i din partea nimănui. Dacă
eș� ti î�n comuniune cu tine î�nsuț�i ș� i î�ț�i foloseș� ti imaginea de
* C.L. James, „On Happiness“, în To See a World in a Grain of Sand, de Caesar

Johnson, The C.R. Gibson Co., Norwalk, Connecticut, 1972. (n. aut.)
sine pozitivă pe post de sfătuitor, vei dobândi mult mai multă

acceptare.
Desigur că nu vei primi remarci laudative din partea
tuturor pentru orice vei face. Dar atunci când ai stimă de
sine, nu vei fi deprimat dacă nu eș� ti aprobat. Vei privi dez-
aprobarea ca pe o consecinț�ă firească a existenț�ei pe aceas-
tă planetă, î�n care fiecare om î�ș�i are propriile opinii.
Câteva strategii specifice pentru

a elimina nevoia de aprobare
Pentru a renunț�a la comportamentele ce vizează aprobarea,
va trebui să vezi care sunt beneficiile pentru care tu perpe-
tuezi astfel de comportamente. Ei bine, pe lângă obiceiul de
a nutri gânduri noi ș� i pozitive vizavi de propria persoană
atunci când te loveș� ti de dezaprobare (aceasta fiind cea mai
bună strategie pe care o poț�i implementa), iată ș� i câteva
lucruri specifice pe care le poț�i face pentru a scăpa de de-
pendenț�a căutării aprobării.
• Etichetează dezaprobarea apelând la răspunsuri noi,

care î�ncep cu „tu“. De exemplu, observi că tatăl tău
nu-i de acord cu tine ș� i chiar se enervează. Î�n loc
să-ț�i schimbi poziț�ia sau să te aperi, răspunde î�n
felul următor: „Tu te superi doar fiindcă eș� ti de pă-
rere că nu ar trebui să gândesc aș� a.“ Î�n acest fel, vei
aduce î�n atenț�ie faptul că dezaprobarea cade î�n
responsabilitatea lui, nu a ta. Strategia aceasta poa-
te fi aplicată oricând, iar dacă stăpâneș� ti bine teh-
nica, rezultatele vor fi uimitoare. Va trebui să lupț�i
cu tentaț�ia de a î�ncepe propoziț�ia cu „eu“, evitând
astfel să fii nevoit să te aperi sau să reformulezi ce-ai

spus pentru a fi acceptat.
• Dacă ț�i se pare că o persoană î�ncearcă să te mani-
puleze prin refuzul său de a te aproba, spune-i asta.
Î�n loc să oscilezi î�ntre diverse poziț�ii cu scopul de
a culege roadele aprobării, spune cu voce tare: „Î�n
general, î�n momentul ăsta mi-aș� schimba punctul
de vedere pentru a te face să mă placi, dar eu chiar
cred ce-am zis, aș� a că va trebui să te descurci singur
cu sentimentele pe care ț�i le provoacă spusele mele.“
Sau, altfel exprimat: „Bănuiesc că ai vrea să-mi
schimb declaraț�iile.“ Etichetarea adecvată a situa-
ț�iei te ajută să menț�ii contactul cu propria gândire
ș� i propriul comportament.
• Mulț�umeș� te-i unei persoane care ț�i-a oferit infor-
maț�ii ce contribuie la dezvoltarea ta ca om, chiar
dacă nu-ț�i place ce auzi. Efortul de a mulț�umi cuiva
î�ț�i va bloca tentativa de căutare a aprobării. Soț�ul
tău î�ț�i spune că ai un comportament timid ș� i emo-
ț�ionat ș� i că asta nu-i place. Î�n loc să î�ncerci să-i faci
pe plac, poț�i pur ș� i simplu să-i mulț�umeș� ti că ț�i-a
atras atenț�ia asupra acestui lucru. Astfel, căutarea
aprobării dispare.
• Caută î�n mod activ dezaprobarea, străduindu-te să
nu te superi. Alege o persoană despre care ș� tii sigur
că nu va fi de acord cu tine ș� i, sfidând dezaproba-
rea î�n sine, menț�ine-ț�i punctul de vedere cu calm.
Vei deveni din ce î�n ce mai priceput la a nu te mai
supăra ș� i a nu mai simț�i nevoia să-ț�i modifici opini-
ile. Î�ț�i vei spune că te aș� teptai la poziț�iile contrare
ale altor persoane, că existenț�a lor nu e o problemă
ș� i că ele n-au nicio legătură cu tine. Dacă alegi să

cauț�i dezaprobarea î�n loc să o eviț�i, î�ț�i construieș� ti
un repertoriu de comportamente pentru a-i face
faț�ă î�n mod eficient.
• Ignoră dezaprobarea ș� i exersează refuzul de a le
acorda atenț�ie celor care î�ncearcă să te manipuleze
cu acuzaț�iile lor. Un coleg de-al meu a ț�inut o prele-
gere î�n Berlin, î�n faț�a unui public numeros. Pe par-
curs a văzut cum un membru din public fierbe î�n
mod evident de mânie, la auzul anumitor recoman-
dări. Î�n cele din urmă, respectivul nu a mai putut
suporta ș� i s-a legat de un argument neî�nsemnat
expus de vorbitor, turuind tot felul de remarci abu-
zive – sub formă de î�ntrebări. Î�ncerca astfel să î�ntă-
râte vorbitorul ș� i să-l ademenească î�ntr-un haotic
schimb de replici. Răspunsul colegului meu la tira-
da lui a fost un simplu „Bine“, după care ș� i-a conti-
nuat prelegerea. Ignorând abuzul, a demonstrat că
nu are de gând să se evalueze î�n baza a ceea ce sim-
te o altă persoană. Evident, perturbatorul s-a oprit.
Dacă vorbitorul nu ar fi avut î�ncredere î�n sine, ar fi
considerat dezaprobarea celeilalte persoane mai
importantă decât propria opinie favorabilă despre
sine, supărându-se atunci când a fost cu maliț�iozi-
tate contestat.
• Rupe lanț�ul care leagă tot ceea ce gândesc, spun sau
fac alț�ii de propria ta stimă de sine. Vorbeș� te cu tine,
atunci când te confrunț�i cu dezaprobări: „Aș� a e ea.
Mă aș� tept să se comporte astfel. Nu are nicio le-
gătură cu mine.“ Această abordare a problemei va
elimina suferinț�a pe care ț�i-o provoci singur, când
legi sentimentele altei persoane de propriile tale

gânduri.
• Data viitoare când te confrunț�i cu dezaprobarea cui-
va, pune-ț� i următoarea î�ntrebare fundamentală:
„Mi-ar fi mai bine dacă interlocutorul ar fi de acord
cu mine?“ Răspunsul este, î�n mod evident, „nu“.
Ceea ce cred alte persoane nu are niciun efect asu-
pra ta, decât dacă î�ngădui tu acest lucru. Î�n plus, cel
mai probabil vei descoperi că oamenii importanț�i
din viaț�a ta (precum ș� eful sau persoanele dragi) te
plac mai mult atunci când te simț�i liber să-i deza-
probi fără să te consumi pentru asta.
• Acceptă simplul fapt că mulț�i oameni nu te vor î�n-
ț�elege niciodată ș� i că asta nu e o problemă. Nici tu
nu vei î�nț�elege multe persoane apropiate ț�ie. Nici
nu trebuie. Nu este nimic î�n neregulă dacă alț� i
oameni sunt diferiț�i de tine, iar lucrul esenț�ial pe
care trebuie să î�l î�nț�elegi este că nu-i î�nț�elegi. Gustav
Ichheiser argumentează clar această idee î�n urmă-
toarele rânduri din Appearances and Realities [Apa-
rențe și realități]:
Dacă oamenii care nu se înțeleg unul pe ce-

lălalt înțeleg măcar că nu se înțeleg unul pe
celălalt, atunci se înțeleg unul pe celălalt mai
bine decât atunci când, neînțelegându-se unul
pe celălalt, nici măcar nu înțeleg că nu se înțe-
leg unul pe celălalt.
• Refuză să te contrazici sau să mai î�ncerci să convingi

pe cineva de corectitudinea poziț�iei tale. E suficient
să crezi tu î�n ea – ș� i atât.
• Ai î�ncredere î�n propria judecată, atunci când î�ț�i
cumperi haine sau alte obiecte personale. Nu te mai
consulta î�n prealabil cu persoane pe-a căror păre-
re pui mai mult preț� decât pe-a ta.
• Î�ncetează să-ț�i mai î�ntăreș� ti afirmaț�iile solicitând
confirmări din partea altor persoane, prin fraze pre-
cum: „Am dreptate, nu-i aș� a, scumpo?“, „Aș� a am pro-
cedat, nu, Ralph?“ sau „Î�ntreab-o pe Marie, î�ț�i va
spune ș� i ea acelaș� i lucru“.
• Corectează-te cu voce tare, atunci când observi că
tinzi să ceri aprobări. E necesar să conș� tientizezi
tendinț�a aceasta ș� i să î�ncerci noi comportamente.
• Elimină scuzele repetate pe care le ceri, atunci când
nu î�ț�i pare rău cu adevărat pentru ce-ai zis. Toate
scuzele reprezintă niș� te rugăminț� i de iertare, iar
acestea constituie tot căutări ale aprobării, doar că
iau forma unui... „Ș� tiu că nu m-ai plăcea, dacă ai ș� ti
că am vorbit serios când am spus ce-am spus, aș� a
că zi-mi, te rog, că î�ncă sunt ok“. E pierdere de timp.
Dacă ai nevoie să primeș� ti iertarea cuiva ca să te
simț�i mai bine, î�nseamnă că î�i oferi persoanei respec-
tive controlul asupra sentimentelor tale. Desigur,
poț�i să î�ț�i pui î�n gând să nu te mai comporț�i nicio-
dată î�n anumite moduri sau să nu mai consideri că
anumite acț�iuni ale tale sunt regretabile. Dar scuze-
le sunt o maladie care pasează controlul propriilor
sentimente către alte persoane.
• Î�n conversaț� ii, observă cât timp vorbeș� ti tu ș� i cât

vorbeș� te partenerul tău sau cunoș� tinț� ele cu care
discuț�i. Străduieș� te-te să nu fii cel care abia deschi-
de gura sau participă la conversaț�ie doar când este
î�ntrebat ceva.
• La următoarea reuniune, notează-ț�i mintal de câte
ori eș� ti î�ntrerupt. Vezi dacă nu cumva eș� ti î�ntotdeau-
na condescendent, când vorbeș� ti î�n acelaș� i timp cu
un alt membru al grupului. Căutarea aprobării poa-
te î�mbrăca forma timidităț�ii, î�n cazul tău. Elaborea-
ză strategii pentru a putea vorbi fără să fii î�ntrerupt,
etichetând comportamentul celuilalt pe măsură ce
se iveș� te î�n cercul tău social.
• Analizează câte fraze afirmative ș� i câte interogati-
ve foloseș� ti î�n vorbire. Obiș� nuieș� ti să pui î�ntrebări,
să ceri permisiunea ș� i să soliciț�i aprobarea, î�n loc
să faci afirmaț�ii? De exemplu, î�ntrebarea „Ce zi fru-
moasă, nu-i aș� a?“ î�i atribuie celeilalte persoane ro-
lul de a trage concluzia, î�n timp ce tu ocupi poziț�ia
celui care caută aprobare. Un comentariu simplu
(de tipul „Ce zi frumoasă!“) este o declaraț� ie, ș� i
nu o î�ncercare de a obț�ine un răspuns. Dacă le pui
mereu î�ntrebări celor din jur, î�nseamnă că eș� ti î�n
căutare de aprobare chiar ș� i î�n sfere ce par neî�n-
semnate, iar asta reflectă lipsa ta de î�ncredere î�n
propria abilitate de a prelua controlul.
Aceș� tia sunt primii paș� i pentru a elimina nevoia de

aprobare din viaț�a ta. Chiar dacă nu intenț�ionezi să renunț�i
la orice tip de aprobare, măcar te străduieș� ti să nu rămâi
absolut deloc blocat de absenț� a măgulirilor după care
tânjeș� ti. Laudele sunt plăcute, iar aprobarea este o experienț�ă

î�ncântătoare. Î�nsă tu cauț�i imunitate î�n faț�a durerii provo-
cate de lipsa aclamărilor. Aș� a cum o persoană care ț�ine di-
etă nu î�ș�i testează puterea de a slăbi cu burta plină sau cum
un individ care se lasă de fumat nu î�ș�i măsoară tenacitatea
după ce a stins o singură ț� igară, nici tu nu poț� i să te pui
la î�ncercare decât expunându-te dezaprobării. Poț�i să juri
până ce î�ț�i ies ochii din cap că vei face faț�ă căderii î�n dizgra-
ț�ie ș� i că nu vei cere elogii din partea oamenilor cu care ai
de-a face, dar – câtă vreme nu te confrunț�i cu respectivele
situaț�ii potrivnice – nu ș� tii cum vei reacț�iona. Dacă poț�i eli-
mina această zonă eronată problematică din viaț�a ta, restul
vor părea uș� oare, deoarece ai fost condiț�ionat să ai nevoie
de aprobare de la prima ta suflare pe acest pământ. Este
nevoie de foarte multă practică, dar rezultatul merită tot
efortul pe care î�l depui. Fiindcă imunitatea la disperarea
provocată de dezaprobare este biletul de trecere către o
viaț�ă î�ntreagă de fantastică libertate personală, exercitată
î�n fiecare moment.
Capitolul IV
Eliberează-te de trecut
Numai o fantomă bântuie în trecut, căutând să-și

justifice existența prin viața pe care a trăit-o deja.
Ești ceea ce alegi astăzi, nu ce-ai ales în trecut.
C ine eș� ti? Cum te-ai descrie? Pentru a răspunde la aces-

te două î�ntrebări, vei î�ncerca probabil să-ț�i consulț�i
istoricul personal, trecutul pe care deja l-ai trăit, dar de
care eș� ti legat fără î�ndoială ș� i de care î�ț�i vine greu să te
desprinzi. Care sunt termenii prin care te prezinț�i? Sunt
niș� te calificative clare, pe care le-ai acumulat de-a lungul
vieț�ii? Ai un sertar plin cu definiț�ii ale propriei persoane,
pe care le foloseș� ti î�n mod regulat? Acestea pot include eti-
chete care să sune, de exemplu, cam aș� a: „sunt emotiv“,
„sunt timid“, „sunt leneș� “, „nu sunt talentat la muzică“, „sunt
neî�ndemânatic“, „sunt uituc“, precum ș� i o î�ntreagă pleiadă
complementară. Probabil ai ș� i multe descrieri pozitive,
precum: „sunt iubitor“, „sunt bun la bridge“ sau „sunt ama-
bil“. Nu ne referim aici la acestea din urmă, deoarece scopul
capitolului de faț�ă este acela de a te ajuta să evoluezi, nu de
a te lăuda pentru sectoarele din viaț�a ta î�n care funcț�ionezi
eficient.
Termenii prin care te descrii nu sunt propriu-zis ina-
decvaț�i, î�nsă pot fi folosiț�i î�n moduri vătămătoare. Simpla
etichetare î�n sine poate constitui un obstacol î�n calea

dezvoltării personale. Fiindcă e uș� or să foloseș� ti eticheta
respectivă ca o justificare pentru a rămâne mereu la fel.
Søren Kierkegaard scria: „Odată ce mă etichetezi, mă neu-
tralizezi.“ Când individul trebuie să se conformeze etiche-
tei care i s-a pus, atunci sinele său î�ncetează să mai existe.
Acelaș� i lucru este valabil ș� i pentru etichetele pe care ni
le punem nouă î�nș� ine. Prin identificarea cu î�nsuș� irile tale
distinctive (ș� i nu cu potenț� ialul tău de dezvoltare), este
posibil să-ț�i anihilezi sinele autentic.
Toate etichetele pe care individul ș� i le pune singur pro-
vin din istoricul său personal. Î�nsă, aș� a cum a spus ș� i Carl
Sandburg î�n poemul „Prairie“, trecutul „este o găleată cu
cenuș� ă“.
Verifică măsura î�n care eș� ti legat de trecutul tău. Toate
exprimările toxice care î�ncep cu „eu sunt“ rezultă din cone-
xiunea cu următoarele patru enunț�uri nevrotice:
1. „Aș� a sunt eu.“

2. „Mereu am fost aș� a.“
3. „Nu mă pot schimba.“
4. „Asta-i firea mea.“
Iată-i pe toț�i strânș� i la pachet. Sunt conectorii ce te î�m-

piedică să evoluezi, să te schimbi ș� i să te bucuri de o viaț�ă
nouă, palpitantă ș� i plină de î�mpliniri î�n momentul prezent.
(Iar î�ncepând cu clipa de faț�ă, asta-i toată viaț�a pe care o ai
la dispoziț�ie.)
Eliberează-te de trecut 109
Cunosc cazul unei bunicuț�e care, duminica, atunci când

familia vine să ia cina la ea, hotărăș� te cât va mânca fiecare
ș� i î�mparte chiar ea porț�iile – după cum crede de cuviinț�ă.
Aș� adar, î�i serveș� te fiecăruia câte două felii de friptură, o
lingură de mazăre, un cocoloș� de cartofi ș� i aș� a mai departe.
Dacă este î�ntrebată „De ce faci asta?“, ea răspunde „Oh, aș� a
am procedat mereu“. De ce? Pentru că... „Pur ș� i simplu, aș� a
sunt eu“. Raț�ionamentul bunicii pentru justificarea com-
portamentului său este o concluzie pe care a tras-o dintr-un
trecut î�n care s-a comportat mereu la fel.
Unii oameni chiar folosesc toate cele patru enunț� uri
deodată, atunci când sunt chestionaț�i cu privire la com-
portamentul lor. Este posibil să î�ntrebi pe cineva de ce se
indispune î�ntotdeauna când se vorbeș� te î�n jurul său de ac-
cidente, iar persoana respectivă să-ț� i răspundă: „O, aș� a
sunt eu, mereu am fost aș� a, nu mă pot schimba, asta-i firea
mea.“ Uf, toate patru deodată! Ș� i fiecare dintre ele repre-
zintă un argument pentru faptul că nu va fi niciodată altfel
ș� i că nici nu ia î�n considerare ideea de a se schimba.
Afirmaț�iile de tipul „Eu sunt...“ prin care î�ț�i descrii com-
portamentul autodistructiv î�ș�i pot avea originea î�ntr-un
context pe care l-ai trăit cândva. Numai că, de fiecare dată
când foloseș� ti unul dintre cele patru enunț�uri, ceea ce spui
de fapt este: „...ș� i intenț�ionez să fiu î�n continuare aș� a cum
am fost mereu.“
Dar ai capacitatea de a î�ncepe să descâlceș� ti funiile ce
te leagă de trecut ș� i de a elimina enunț�urile inutile care te
fac să fii aș� a cum ai fost toată viaț�a.
Iată o listă tipică de afirmații care încep cu „Eu sunt“:

Ruș� inos Nepriceput Gras
Leneș� Dislexic Afon
Timid Vlăguit Fleș� căit
Temător Bolnăvicios Dezordonat
Neî�ndemânatic Stângaci Î�ncăpăț�ânat
Anxios Imprudent Imatur
Uituc Iritabil Pedant
Atehnic Ostil Neatent
Nesocotit Sobru Răzbunător
Singuratic Apatic Iresponsabil
Frigid Plictisit Emotiv
Probabil, te regăseș� ti î�n mai multe dintre precedentele

descrieri. Sau poate că ai la dispoziț�ie destui termeni î�ncât
să-ț�i î�ntocmeș� ti propria listă. Important nu este ce etichete
alegi să-ț�i lipeș� ti, ci faptul î�n sine că alegi să te etichetezi.
Dacă eș� ti mulț�umit de unele afirmaț�ii despre sine, atunci
perpetuează-le. Î� nsă dacă realizezi că unele dintre ele î�ț�i
stau î�n cale ocazional, e momentul să faci anumite schim-
bări. Să î�ncepem cu î�nț�elegerea originii acestor afirmaț�ii.
Oamenii vor să te eticheteze, să te î�ncadreze î�n mici ca-
tegorii precise. Le este mai uș� or aș� a. Î�n poemul său „What
Is He?“, D.H. Lawrence a ilustrat absurditatea procesului de
etichetare*:
* The Complete Poems of D.H. Lawrence, vol. I, editat de Vivian de Sola

Pinto și F. Warren Roberts; copyright 1929 de Frieda Lawrence Ravagli;
reprodus cu permisiunea The Viking Press, Inc. (n. aut.)
Ce este el?
― Un om, desigur.
Da, dar ce face?
― Trăiește și este om.
Da, sigur! Dar probabil și muncește. Trebuie să aibă un
serviciu.
― De ce?
Pentru că, evident, nu face parte din categoria celor care
stau degeaba.
― Nu știu ce să zic. Stă destul de mult timp degeaba. Și
face și scaune frumoase.
Asta era! E fabricant de mobilă.
― Nu, nu!
Atunci, dulgher și tâmplar.
― Nicidecum.
Dar așa ai zis.
― Ce am zis?
Că face scaune și că este tâmplar și dulgher.
― Am zis că face scaune, dar nu am zis că e tâmplar.
Bine, atunci e doar amator?
― Poate! Ai spune că un sturz e flautist profesionist sau
doar un amator?
Aș spune că e doar o pasăre.
― Iar eu aș spune că este doar un om.
Bine, atunci!... Mereu vorbești în dodii.
Cum au apărut toate aceste declarații

de tip „Eu sunt“
Fundamentele acestor afirmaț�ii se î�nscriu î�n două catego-
rii. Primul tip de etichete provine de la alț�i oameni. Ț� i s-au
atribuit pe vremea când erai copil ș� i le porț�i cu tine ș� i î�n
ziua de azi. Celelalte etichete au rezultat î�n urma alegerilor
pe care tu î�nsuț�i le-ai făcut, pentru a evita să î�ndeplineș� ti
anumite sarcini incomode sau dificile.
Prima categorie este, de departe, cea mai răspândită.
Să luăm un caz. Micuț�a Hope este î�n clasa a II-a. Se duce la
ora de desen î�n fiecare zi, î�ncântată că va colora ș� i î�ș�i va
î�ncerca talentul cu niș� te acuarele. Profesoara î�nsă î�i spune
că nu se pricepe foarte bine, aș� a că ea î�ncepe să se î�ndepăr-
teze de această activitate, deoarece nu-i place dezaproba-
rea. Nu durează mult ș� i o afirmaț�ie de tipul „Eu sunt“ deja
î�ncepe să se contureze: „Nu sunt bună la desen.“ Cu timpul,
comportamentul evitant î�i î�ntăreș� te această convingere. Iar
la maturitate, când este î�ntrebată de ce nu desenează, ea
răspunde: „Oh, nu sunt bună la desen. Niciodată n-am fost.“
Majoritatea unor astfel de declaraț� ii sunt reminiscenț�e;
niș� te vestigii din vremurile î�n care auzeai la adresa ta afir-
maț�ii precum: „E cam neî�ndemânatic; fratele lui este bun
la sport, dar el e cel studios“ sau „Eș� ti la fel ca mine, nici eu
nu eram bun la ortografie“ sau „Billy a fost mereu mai timid“
sau „Ea e la fel ca taică-său; nici el nu se pricepea deloc să
cânte“. Acestea sunt î�nceputurile unei vieț�i î�ntregi de afir-
maț�ii „Eu sunt“, care ajung să nu fie niciodată contestate.
Pur ș� i simplu, sunt acceptate ca o premisă pe care se clă-
deș� te viaț�a ta.
Discută cu oamenii despre care tu crezi că sunt princi-
palii responsabili pentru multe dintre afirmaț�iile pe care ț�i
le spui (părinț�i, vechi prieteni de familie, profesori, bunici

etc.). Î�ntreabă-i cum consideră ei că ai ajuns să fii aș� a cum
eș� ti – ș� i dacă ai fost mereu la fel. Spune-le că eș� ti hotărât să
te schimbi ș� i vezi dacă ei te cred capabil. Vei fi surprins să le
descoperi interpretările ș� i să le observi reacț�iile – ei simt că
nu ai cum să fii altfel, pentru că... „mereu ai fost aș� a“.
A doua categorie de afirmaț�ii despre sine provine din
etichetele pe care ai î�nvăț�at să ț�i le atribui pentru a putea
evita activităț�ile dezagreabile. Spre exemplu, am un client
de 46 de ani care vrea din tot sufletul să meargă la faculta-
te, deoarece î�n tinereț�e a ratat ocazia. Dar Horace se simte
ameninț�at la gândul de a intra î�n competiț�ie cu tineri care
abia au terminat liceul. Teama de eș� ec ș� i î�ndoiala cu privire
la capacităț�ile sale intelectuale î�l sperie pe Horace. Se uită
î�n mod regulat pe broș� urile de admitere ș� i, ajutat de ș� edin-
ț�ele de consiliere psihologică, a completat fiș� ele de î�nscriere
necesare ș� i a programat un interviu cu un membru al co-
misiei de admitere de la o universitate locală. Dar tot ape-
lează la vechile sale declaraț� ii, pentru a se eschiva de la
acț� iunea propriu-zisă. Î� ș�i justifică inerț� ia prin afirmaț� ii
precum: „Sunt prea bătrân. Nu sunt suficient de deș� tept. Ș� i
nu sunt realmente interesat.“
Horace î�ș�i foloseș� te afirmaț�iile despre sine pentru a
evita un lucru pe care ș� i-l doreș� te din suflet. De exemplu,
unul dintre colegii mei le utilizează pentru a se eschiva de
la sarcinile care nu-i fac plăcere. Se fereș� te să î�ș�i repare so-
neria de la uș� ă sau radioul ș� i fuge de orice altă activitate
neplăcută din gospodărie, amintindu-i soț�iei sale, ca justifi-
care: „Doar ș� tii, dragă, că nu sunt priceput la chestii tehnice.“
Astfel de afirmaț�ii î�ntruchipează niș� te comportamente
adaptive, clădite î�n timp. Î�nsă chiar ș� i aș� a, tot sunt niș� te
scuze amăgitoare. Fiindcă, î�n loc să spui cu realism „Activi-

tăț�ile de genul ăsta mi se par plictisitoare sau neinteresante
ș� i aleg să nu mă ocup de ele î�n clipa de faț�ă“ (lucru perfect
logic ș� i benefic), tu cedezi ș� i scoț�i la î�naintare un „Eu sunt
aș� a ș� i pe dincolo“.
Î�n astfel de cazuri, indivizii î�n cauză afirmă ceva des-
pre ei î�nș� iș� i. Cu alte cuvinte, ei spun: „Sunt un produs finit
î�n sfera aceasta ș� i nu voi fi niciodată altfel.“ Dacă eș� ti un
produs finit, ambalat ș� i pus pe raft, î�nseamnă că ai î�ncetat
să mai evoluezi ș� i – chiar dacă e posibil să vrei (pe bună
dreptate) să păstrezi anumite declaraț�ii – s-ar putea să
descoperi că alte formulări sunt, pur ș� i simplu, limitative ș� i
autodistructive.
Î�n cele ce urmează, vei găsi o listă de etichete care sunt
vestigii ale trecutului. Dacă unele ț�i se potrivesc ș� i ț�ie, ar fi
bine să le modifici. A rămâne î�nț�epenit la nivelul la care te
afli î�ntr-o anumită sferă a vieț�ii î�nseamnă a lua unele din-
tre acele decizii fatale descrise î�n capitolul I. Nu uita că nu
discutăm aici despre lucrurile care, pur ș� i simplu, nu î�ț�i plac,
ci de o examinare a comportamentelor care te î�mpiedică
să desfăș� ori activităț�i ce ț�i-ar putea aduce multă bucurie ș� i
î�ncântare.
Zece categorii uzuale de afirmații de tipul

„Eu sunt“ și beneficiile lor nevrotice
1. „Sunt slab la matematică/gramatică/literatură/limbi
străine etc.“
O astfel de atitudine î�ț�i garantează că nu va trebui să depui

efortul necesar pentru a te schimba. Fiindcă o incapacita-
te de natură academică este menită a te î�mpiedica să te
străduieș� ti din greu pentru a stăpâni bine materia respecti-

vă – care, î�n mod constant, ț�i s-a părut grea sau plictisitoa-
re. Atât timp cât te etichetezi ca fiind incompetent, ai un
motiv intrinsec de a evita să te ocupi de acel aspect.
2. „Sunt jalnic la activități care implică anumite apti-

tudini, cum ar fi gătitul/sportul/croșetatul/desena-
tul/actoria etc.“
O astfel de afirmaț�ie te scuteș� te să mai faci vreunul

dintre aceste lucruri î�n viitor ș� i justifică orice performanț�ă
slabă din trecut: „Mereu am fost aș� a; asta-i firea mea.“
Atitudinea de care vorbim î�ț�i cimentează inerț�ia ș� i, cel mai
important, te ajută să-ț�i menț�ii opinia absurdă că, de vre-
me ce nu poț�i face foarte bine un anumit lucru, atunci nu ar
trebui să-l mai faci deloc. Prin urmare, dacă nu eș� ti cam-
pion mondial la o anumită activitate, e mai bine să o eviț�i,
decât să te implici î�n ea.
3. „Sunt timid/rezervat/temperamental/emotiv/temă-
tor etc.“
Astfel de argumente apelează la construcț�ia ta genetică.

Î�n loc să le conteș� ti (laolaltă cu gândirea toxică ce le susț�i-
ne), pur ș� i simplu le accepț�i ca pe o confirmare a felului î�n
care ai fost dintotdeauna. Suplimentar, poț�i da vina pe pă-
rinț�i ș� i î�i poț�i folosi ca motiv pentru care eș� ti aș� a cum eș� ti
î�n clipa de faț�ă. Identifici cauza î�n ei ș� i nu mai trebuie să te
străduieș� ti să fii diferit. Alegi acest comportament pentru
a evita să crezi î�n tine, î�n niș� te situaț�ii pe care mereu le-ai
considerat dificile. Aceasta e o convingere rămasă din co-
pilărie, când alte persoane aveau un interes inerent de a te
face să crezi că nu eș� ti capabil să gândeș� ti singur. Ș� i sunt

afirmaț�ii legate de personalitatea ta. Ele te ajută să eviț�i efor-
tul temeinic pe care ar trebui să-l depui pentru a deveni
altfel de cum ai fost î�ntotdeauna. Pur ș� i simplu, î�ț�i defineș� ti
personalitatea printr-un comod „Aș� a sunt eu“, pentru a
putea mai apoi să justifici toate comportamentele autodi-
structive prin faptul că, î�n realitate, nu ai cum să le contro-
lezi. Negi credinț� a că î�ț�i poț� i construi prin forț� e proprii
personalitatea ș� i apelezi la ghinioanele genetice pentru a
justifica acele trăsături de personalitate pe care le consideri
indezirabile.
4. „Sunt neîndemânatic/împiedicat/necoordonat etc.“
Aceste declaraț�ii – pe care le-ai asimilat în copilărie –

te ajută să eviț�i posibilele ridiculizări, ț�intite spre tine ca
urmare a faptului că nu eș� ti la fel de priceput ca alț�i oameni
la activităț�ile fizice. Desigur, lipsa aptitudinilor tale se da-
torează faptului că ai crezut atât de mult timp î�n ideile re-
spective, evitând (î�n consecinț�ă) activităț�ile fizice, ș� i nu
vreun defect î�nnăscut. Dar te poț�i perfecț�iona doar dacă
exersezi un lucru, nu ș� i dacă te fereș� ti de el. Î� n caz că î�ț�i
păstrezi convingerile, atunci vei continua să stai pe margi-
ne, să priveș� ti ș� i să tânjeș� ti, prefăcându-te că nu î�ț�i place
activitatea respectivă.
5. „Sunt neatrăgător/urât/osos/banal/prea înalt etc.“
Aceste convingeri, adânc î�nrădăcinate î�n mintea ta, te

ajută să eviț�i asumarea unor riscuri î�n raport cu sexul opus
ș� i să justifici proasta imagine de sine ș� i lipsa dragostei î�n
viaț�a ta. Atât timp cât te descrii î�n aceș� ti termeni, ai o scuză
gata pregătită pentru faptul că nu riș� ti să te implici î�ntr-o

relaț�ie amoroasă. Ș� i nici nu mai trebuie să te străduieș� ti
să arăț�i atrăgător î�n propriii ochi. Foloseș� ti imaginea din
oglindă ca pe-o scuză pentru a nu-ț�i asuma niciun risc. Î�nsă
problema este următoarea: î�ntotdeauna vedem doar ceea
ce alegem să vedem – chiar ș� i î�n oglindă.
6. „Sunt dezorganizat/meticulos/dezordonat etc.“
Astfel de convingeri privitoare la obiceiurile tale te

ajută să-i manipulezi pe ceilalț�i ș� i să explici de ce lucrurile
trebuie făcute î�ntr-un fel anume: „Mereu am procedat aș� a...“
De parcă tradiț�ia ar constitui un motiv î�ntemeiat pentru a
face ceva! Desigur, mesajul nerostit sună astfel: „...Ș� i mereu
voi proceda la fel.“ Dacă te bazezi pe ideea că de fiecare
dată ai făcut un lucru î�ntr-un anumit fel, nu va mai trebui
să iei î�n considerare iniț�iativa riscantă de a acț�iona diferit
ș� i te asiguri totodată că oamenii din jur vor face lucrurile
aș� a cum le faci tu. Aceasta e o afirmaț�ie care apelează la
„regulamente“, ca substitute ale raț�iunii.
7. „Sunt uituc/neatent/iresponsabil/apatic etc.“
Aceste enunț�uri sunt utile cu precădere atunci când vrei

să te disculpi pentru un comportament ineficient. Afirma-
ț�ia respectivă te î�mpiedică să te străduieș� ti pentru a-ț�i î�m-
bunătăț�i memoria sau a deveni mai atent, deoarece te scuzi
folosind un simplu ș� i imbatabil „Aș� a-s eu“. Dacă poț�i scoate
la î�naintare această scuză de fiecare dată când te comporț�i
aș� a, nu va trebui să te chinui niciodată să te schimbi. Uită î�n
continuare diverse informaț�ii, repetă-ț�i că nu ai ce face î�n
privinț�a asta ș� i î�ț�i vei permite să fii mereu un uituc.
8. „Sunt italian/german/evreu/irlandez/negru/chi-
nez etc.“
Acestea sunt declaraț�ii cu iz etnic ș� i funcț�ionează efi-

cient atunci când nu mai găseș� ti motive pentru a explica
unele dintre comportamentele tale care î�ț�i pun beț�e î�n ro-
ate, dar sunt prea greu de controlat. De fiecare dată când ai
comportamente stereotipe asociate culturii din care faci
parte, pur ș� i simplu te justifici folosind un mit de natură
etnică. Am î�ntrebat odată un ospătar de ce părea atât de
iritabil ș� i reacț�iona la cea mai mică problemă cu izbucniri
exagerate. El mi-a răspuns: „La ce te-aș� tepț�i din partea mea?
Sunt italian. Nu mă pot abț�ine.“
9. „Sunt autoritar/insistent/opresiv etc.“
Î�n cazul de faț�ă, declaraț�ia respectivă î�ț�i î�ngăduie să ac-

ț�ionezi ostil î�n continuare, î�n loc să te străduieș� ti să î�ț�i dez-
volț�i autodisciplina. Î�ncerci să î�ț�i justifici comportamentul
printr-un „Nu mă pot schimba, mereu am fost aș� a“.
10. „Sunt bătrân/trecut/obosit etc.“
Cu acest gen de afirmaț�ii, î�ț�i foloseș� ti vârsta ca scuză

pentru a nu participa la activităț�i ce ar putea fi riscante sau
periculoase. Când te confrunț�i cu perspectiva unor eveni-
mente sportive, î�ntâlniri amoroase după divorț� sau după
moartea soț�ului/soț�iei, cu călătorii lungi sau altele aseme-
nea, ajunge să spui doar atât: „Sunt prea bătrân.“ Î�n acest fel,
elimini orice risc pe care l-ar putea implica un lucru nou,
ce te-ar ajuta să evoluezi. Convingerile legate de vârstă induc
ideea că, pur ș� i simplu, ai terminat definitiv cu domeniul
acela. Ș� i, având î�n vedere că vei tot continua să î�naintezi î�n
nou, ce te-ar ajuta să evoluezi. Convingerile legate de vâr-
stă induc ideea că, pur s� i simplu, ai terminat definitiv cu
domeniul acela. Ș� i, având î�n vedere că vei tot continua să
î�naintezi î�n vârstă, î�nseamnă că ai terminat definitiv s� i cu
evolut�ia personală, precum s� i cu î�ncercarea de a face lu-
vârstă, î�nseamnă că ai terminat definitiv ș� i cu evoluț�ia per-
cruri noi.
sonală, precum ș� i cu î�ncercarea de a face lucruri noi.
Cercul vicios al afirmațiilor de tipul „Eu sunt“
Cercul vicios al afirmațiilor de tipul „Eu sunt“
Beneficiile agăt�ării de trecut prin reliefarea tuturor con-
Beneficiile
vingerilor agăț�
tale ătoxice
rii de trecut
poate fi prin reliefarea
rezumată tuturorprintr-un
relevant convin-
gerilor
singur tale toxice
cuvânt: poate fiDe
„evitare“. rezumată
fiecare relevant
dată cândprintr-un
vrei să tesin-
fe-
gur cuvânt: „evitare“. De fiecare dată când
res� ti de o anumită activitate sau să minimizezi un anumit vrei să te fereș� ti
de o anumită
defect activitate sau
de personalitate, pot�săi să
minimizezi
te justificiuncuanumit
un „Eudefect
sunt“.
de personalitate, poț� i să te justifici cu un „Eu
De fapt, dacă foloses� ti suficient de mult aceste etichete, sunt“. De fapt,
î�n-
dacă
cepi foloseș�
chiar săti suficient
le crezi, iarde mult
î�n acel aceste
moment etichete,
deviiî�nun
cepiprodus
chiar
să le crezi,
finit iar î�n să
– destinat acel moment
rămână as� adevii
cumun produs
este finittot
pentru – desti-
restul
nat
zilelor sale. Etichetele te ajută să evit�i efortul s� i risculsale.
să rămână aș� a cum este pentru tot restul zilelor de a
Etichetele
î�ncerca săteteajută să eviț�Ele
schimbi. i efortul ș� i riscul de
perpetuează a î�ncerca să te
comportamentul
schimbi.
care le-aEle perpetuează comportamentul care le-a generat.
generat.
Deci,
Deci,dacă
dacăun
untânăr
tânărseseduce
ducela laoopetrecere
petrecerecucuconvinge-
convinge-
rea
reacă
căeetimid,
timid,se
seva
vacomporta
comportade deparcă
parcăchiar
chiarar
arfifitimid,
timid,iar
iar
comportamentul său î�
i va susț� ine mai departe această
comportamentul său î�i va sust�ine mai departe această ima-
gine de sine.
imagine Un cerc
de sine. vicios.
Un cerc vicios.
Iată. Î�n loc să intervină î�ntre etapele 3 ș� i 4, el î�ș�i discul-

pă comportamentul cu un „Eu sunt“, evitând abil asumarea
riscului necesar pentru a ieș� i din capcană. Pot exista multe
motive pentru timiditatea tânărului, unele dintre ele pro-
venind chiar din copilărie. Î�nsă oricare ar fi motivele fricii
sale, el a decis să nu facă nimic î�n privinț�a prudenț�ei lui

sociale, ci să o justifice cu o simplă credinț� ă adânc î�nră-
dăcinată. Frica lui de eș� ec este atât de puternică, î�ncât î�l
î�mpiedică să mai î�ncerce. Dacă ar crede î�n potenț�ialul mo-
mentului prezent ș� i î�n capacitatea lui de a face noi alegeri,
afirmaț�ia lui ar trece de la „Sunt timid“ la „Până acum m-am
comportat timid“.
Cercul vicios al timidităț�ii se poate aplica, practic, î�n toa-
te cazurile de convingere dăunătoare propriei persoane.
Iată cum arată cercul vicios î�n cazul unui elev care crede că
nu se pricepe la matematică. Figura ilustrează felul î�n care
î�ș�i tratează el tema pentru acasă.
Î�n loc să se oprească î�ntre etapele 3 ș� i 4 ș� i să-ș� i aloce

timpul necesar găsirii unei soluț�ii, să discute cu un profe-
sor sau să se chinuie să rezolve tema pe cont propriu, el se
opreș� te. Mai târziu, când va fi î�ntrebat de ce a rămas cori-
gent la matematică, el va spune: „Mereu am fost varză la
algebră.“ Infernalele declaraț�ii de tip „Eu sunt“ formează
setul de scuze la care apelezi pentru a te absolvi de orice
vină ș� i a le explica altora de ce perpetuezi un tipar dăună-
tor propriei persoane.
Î�ț�i poț�i analiza propriul cerc al logicii nevrotice, î�nce-
pând să conteș� ti orice aspect al vieț�ii tale î�n care ai ales să
fii un produs finit. Principala răsplată, atunci când te agăț�i
de trecut ș� i apelezi la afirmaț�ii limitative, este evitarea
schimbării. De fiecare dată când foloseș� ti un „Eu sunt“ pen-

tru a justifica un comportament care nu î�ț�i place, imaginea-
ză-te ambalat î�ntr-o cutie frumos decorată ș� i î�mpachetat
ca un produs finit.
Cu siguranț�ă, e mai uș� or să te explici, decât să te schimbi.
Poate că pui originea etichetelor tale pe seama părinț�ilor
sau a altor adulț�i care au fost importanț�i pentru tine î�n co-
pilărie – profesori, vecini, bunici ș� i aș� a mai departe. Dar
dacă le atribui lor responsabilitatea convingerilor tale din
momentul de faț�ă, le oferi o doză de control asupra vieț�ii
tale din prezent, î�i ridici pe o poziț�ie superioară ț�ie ș� i î�ț�i
creezi un alibi ingenios pentru a rămâne î�n actuala ta con-
diț�ie ineficientă. Un câș� tig vizibil, desigur, fiindcă te apără
de riscuri. Dacă este vina mediului î�n care ai crescut, atunci
nu ai ce să faci î�n privinț�a problemelor tale.
Câteva strategii pentru a te elibera de trecut

și a elimina convingerile nimicitoare
Eliberarea de trecut implică asumarea de riscuri. Dar tu
te-ai obiș� nuit deja cu definiț�iile pe care i le dai propriei per-
soane. Î�n multe situaț�ii, acestea funcț�ionează ca un sistem
de susț�inere î�n viaț�a ta cotidiană. Iată, aș� adar, câteva stra-
tegii specifice pentru a elimina convingerile de tip „Eu sunt“:
• Î�nlocuieș� te astfel de afirmaț�ii, ori de câte ori e po-

sibil. Rosteș� te mai degrabă enunț�uri de tipul „Până
azi, am optat să fiu aș� a“ sau „Î�nainte, mă etichetam
ca fiind...“.
• Anunț�ă persoanele apropiate din viaț�a ta că ai de
gând să-ț�i modifici o parte din convingeri. Decide
care dintre ele sunt cele mai problematice ș� i cere-le

apropiaț�ilor tăi să-ț�i atragă atenț�ia, atunci când le
scoț�i la î�naintare.
• Stabileș� te-ț�i niș� te obiective comportamentale pri-
vitoare la diferite contexte î�n care vrei să te porț�i
altfel faț�ă de cum ai făcut-o până acum. De exemplu,
dacă te consideri timid, fă cunoș� tinț�ă cu o persoa-
nă pe care altminteri ai fi evitat-o.
• Discută cu o persoană de î�ncredere care să te ajute
să combaț�i puterea trecutului. Cere-i să-ț�i semna-
leze discret (de exemplu, trăgându-se uș� or de ure-
che), momentele î�n care iarăș� i revii la una dintre
vechile convingeri.
• Ț� ine un jurnal î�n care să scrii despre comportamen-
tul tău autodistructiv bazat pe definiț�ii ale propriei
persoane ș� i descrie nu doar î�ntâmplările petrecu-
te, ci ș� i ce anume simț�eai atunci când te comportai
aș� a. Timp de o săptămână, notează î�ntr-un jurnal
momentul, data ș� i ocazia exactă î�n care ai folosit
una dintre afirmaț�iile tale autodistructive, apoi stră-
duieș� te-te să î�mpuț�inezi ocaziile î�n care recidivezi.
Inspiră-te din lista de afirmaț� ii prezentată ante-
rior î�n acest capitol, ca ghid pentru completarea
jurnalului.
• Acordă atenț�ie celor patru enunț�uri nevrotice ș� i, de
fiecare dată când le foloseș� ti, corectează-te cu voce
tare î�n felul următor. Î�nlocuieș� te:
„Aș� a sunt eu“ cu „Aș� a eram eu“.
„Nu mă pot schimba“ cu „Pot schimba trăsătura asta,
dacă mă străduiesc“.
„Mereu am fost aș� a“ cu „Voi fi altfel“.

„Asta-i firea mea“ cu „Î�nainte credeam că asta-i fi-
rea mea“.
• Î�ncearcă î�n fiecare zi să stai departe de o anumită
convingere – pe toată durata zilei. Dacă obiș� nuiai
să afirmi „Sunt uituc“ pentru a te descrie, dedică
ziua de luni efortului de a fi atent î�n mod special la
această tendinț�ă ș� i a vedea dacă poț�i schimba unul
sau două comportamente legate de lipsa memori-
ei. Î�n caz că nu-ț�i place convingerea ta despre î�ncă-
păț�ânarea ce te defineș� te, dedică o zi î�n care să fii
tolerant faț�ă de opiniile contrare. Vezi dacă î�n ma-
niera aceasta poț�i scăpa, una câte una, de toate con-
vingerile toxice.
• Î�ntrerupe-ț�i propriul cerc vicios î�ntre etapele 3 ș� i 4
ș� i pune-ț�i î�n gând să renunț�i la toate scuzele acelea
vechi, folosite î�n scopul eschivării.
• Caută un lucru pe care nu l-ai făcut niciodată ș� i de-
dică o după-amiază î�ntreagă activităț�ii respective.
După o implicare de trei ore î�ntr-o activitate com-
plet nouă, pe care î�ntotdeauna ai evitat-o î�n trecut,
vezi dacă î�ncă mai eș� ti dispus să-ț�i atribui aceeaș� i
etichetă pe care ț�i-ai pus-o î�n cursul dimineț�ii
respective.
Toate afirmaț�iile tale de tipul „Eu sunt“ ilustrează niș� te

tipare de evitare consolidate de-a lungul timpului. Iar tu eș� ti
î�n stare să devii aproape orice î�ț�i doreș� ti, dacă aș� a alegi.
Câteva considerații finale

Conceptul de „natură umană“ nu există. Această expresie
este menită să eticheteze oamenii ș� i să le inventeze scuze.
Tu eș� ti totalul alegerilor tale ș� i fiecare afirmaț�ie negativă pe
care ț�i-o adresezi poate fi inversată, dacă o formulezi î�n-
cepând cu: „Am ales să fiu...“ Î� ntoarce-te la î�ntrebările in-
troductive din acest capitol: „Cine eș� ti?“ ș� i „Cum te-ai
descrie?“ Gândeș� te-te la niș� te etichete inedite ș� i flatante,
care să nu fie legate î�n niciun fel de alegerile pe care alț�ii
le-au făcut î�n numele tău sau pe care le-ai făcut tu până
acum. S-ar putea ca acele etichete răsuflate ș� i epuizante să
te î�mpiedice să î�ți� trăieș� ti viaț�a din plin, aș� a cum s-ar cuveni.
Aminteș� te-ț�i ce spunea vrăjitorul Merlin despre î�nvăț�are:
Cel mai bun lucru atunci când ești trist – răspunse

Merlin, începând să pufăie și să sufle fumul, este să
înveți ceva. Ăsta e singurul lucru care nu dă greș
nicicând. Poți să îmbătrânești și să-ți tremure mă-
dularele, poți să stai noaptea întins în pat și să-ți
asculți venele pulsând de boală, poți să-ți pierzi uni-
ca dragoste a vieții, poți să vezi lumea din jurul tău
distrusă de smintiți diabolici sau să-ți vezi onoarea
călcată în picioare și coborâtă-n cloaca unor minți
josnice. Nu ai decât un singur lucru de făcut atunci
– să înveți. Învață de ce se pune lumea în mișcare și
ce anume o face să se pună în mișcare. Ăsta este sin-
gurul lucru pe care mintea nu are cum să-l epuizeze
ori să-l piardă; de așa ceva nu poate fi torturată și
nici nu se poate înfricoșa sau îndoi; și nici nu-l va
regreta vreodată. Să înveți, asta trebuie să faci. Uite
câte lucruri sunt de învățat – știință pură (singura

puritate de pe fața pământului). Îți trebuie o viață
să înveți astronomia; trei, pentru științele naturii;
șase, pentru literatură. Iar apoi, după ce-ai epuizat
un milion de vieți (pentru biologie și medicină și te-
ocritică și geografie și istorie și economie), ei bine,
atunci poți începe să construiești o roată de căruță
din lemnul potrivit sau să-ți petreci 50 de ani în-
vățând cum să-ți învingi oponentul la scrimă. După
aceea, poți să te apuci din nou de matematică, până
când vine vremea să înveți să ari.*
Orice te î�mpiedică să evoluezi este un demon care tre-

buie exorcizat. Dacă vezi că e neapărat necesar pentru tine
să ai o convingere de tipul „Eu sunt“, atunci î�ncearc-o pe
următoarea: „Sunt un exorcist de mituri – ș� i î�mi place.“
* Terence H. White, The Once and Future King, G.P. Putnam’s Sons, New
York, 1958. (n. aut.)
Capitolul V
Emoții inutile – vinovăția
și îngrijorarea
Dacă tu crezi că, simțindu-te prost sau făcându-ți griji suficient

de mult, vei schimba un eveniment din trecut sau din viitor,
înseamnă că trăiești pe o altă planetă, într-o altă realitate.
D e-a lungul unei vieț�i de om, cele mai inutile emoț�ii pe

care le-ai putea simț�i sunt vinovăț�ia pentru un lucru
deja î�ntâmplat cândva ș� i î�ngrijorarea pentru un lucru care
s-ar putea î�ntâmpla de acum î�ncolo. Iată-le! O imensă risipă:
Î�ngrijorarea ș� i Vinovăț�ia. Sau invers: Vinovăț�ia ș� i Î�ngrijora-
rea. Pe măsură ce examinezi aceste două zone eronate, vei
observa cât de legate sunt una de cealaltă. De fapt, pot fi
privite ca doi poli opuș� i ai aceleaș� i sfere.
X Prezent X
Vinovăț�ie (Trecut) (Viitor) Î�ngrijorare
Asta e. Vinovăț�ia î�nseamnă să-ț�i risipeș� ti momentul

prezent blocat din cauza unui comportament trecut, î�n timp
ce î�ngrijorarea este mecanismul care te î�mpiedică să te bu-
curi de prezent din cauza unui anumit eveniment posibil î�n
viitor ș� i pe care deseori nu-l poț�i controla î�n niciun fel. Vei
î�nț�elege cu claritate despre ce vorbesc, dacă î�ț�i vei imagina

că te simț�i vinovat pentru un incident ce nu a avut loc sau
că î�ț�i faci griji î�n privinț�a unui lucru care deja s-a î�ntâmplat.
Deș� i una dintre cele două reacț�ii vizează viitorul ș� i cealaltă
trecutul, ambele au acelaș� i efect: î�ț�i provoacă tulburare sau
blocaj î�n momentul prezent. Robert Jones Burdette scria î�n
Golden Day:
Nu experiența zilei de azi îi înnebunește pe oameni,

ci remușcarea pentru ceva ce s-a petrecut ieri și spai-
ma de ce-ar putea aduce ziua de mâine.
Poț�i vedea exemple de vinovăț�ie ș� i î�ngrijorare peste tot,

la aproape orice persoană pe care o î�ntâlneș� ti. Lumea e pli-
nă de oameni care fie se simt î�ngrozitor din cauza unui
lucru pe care regretă că l-au făcut, fie sunt î�ngroziț�i de ceea
ce ar putea să se î�ntâmple (sau nu) pe mai departe. Proba-
bil că nici tu nu faci excepț�ie de la regulă. Dacă prezinț�i plăgi
extinse de î�ngrijorare ș� i vinovăț�ie, acestea trebuie curăț�a-
te, sterilizate ș� i pansate, ca să se vindece o dată pentru tot-
deauna. Anihilează toate virusurile din familia Vinovăț�iei
ș� i a Î�ngrijorării, care î�ț�i infectează sferele vieț�ii.
Î�ngrijorarea ș� i vinovăț�ia sunt, poate, cei mai răspândiț�i
factori de perturbare a vieț�ii, din cultura noastră. Î�n cazul
vinovăț�iei, te concentrezi pe un eveniment anterior, te sim-
ț�i demoralizat sau furios î�n privinț�a unui lucru pe care l-ai
făcut sau l-ai spus ș� i î�ț�i consumi toate clipele prezentului
copleș� it de sentimente privitoare la niș� te comportamente
din trecut. Iar î�n ceea ce priveș� te î�ngrijorarea, î�ț�i consumi
preț�iosul prezent gândindu-te obsesiv la un potenț�ial eve-
niment viitor. Dar, indiferent că priveș� ti î�nainte sau î�napoi,
Emoții inutile – vinovăția și îngrijorarea 129
rezultatul este acelaș� i: iroseș� ti prezentul. „Ziua de Aur“ a

lui Robert Burdette se referă chiar la cea de azi, iar autorul
rezumă inutilitatea vinovăț�iei ș� i a î�ngrijorării î�n cuvintele
care urmează:
Există două zile în cursul săptămânii, în privința

cărora nu-mi fac griji niciodată. Două zile senine,
complet neatinse de frică și anxietate. Una dintre
ele este ieri, iar cealaltă e mâine.
O examinare mai atentă a vinovăției

De-a lungul vieț�ii, noi toț�i am fost marionetele unei conspi-
raț�ii a vinovăț�iei – o intrigă trecută cu vederea, ce ne-a trans-
format î�n veritabile maș� inării ale vinovăț�iei. Iar mecanismul
funcț�ionează cam aș� a: cineva î�ț�i transmite un mesaj desem-
nat să-ț�i amintească faptul că ai fost un om rău, din cauza
unui lucru pe care l-ai spus sau nu l-ai spus, l-ai simț�it sau
nu l-ai simț�it, l-ai făcut sau nu l-ai făcut; reacț�ia ta e o stare
de rău î�n momentul prezent. Tu eș� ti maș� inăria vinovăț�iei
– o marionetă vie, ambulantă, vorbitoare, ce generează o
doză de vinovăț�ie de fiecare dată când este alimentată cu
combustibilul potrivit. Ș� i eș� ti, cu siguranț�ă, o rotiț�ă bine unsă,
dacă ai trăit integral î�n cultura noastră, care stimulează
astfel de stări.
De ce-ai asimilat mesajele de î�ngrijorare ș� i vinovăț�ie
care ț�i s-au inoculat de-a lungul anilor? Î�n mare parte pen-
tru că a nu te simț�i vinovat este considerat un lucru „rău“,
iar a nu-ț�i face griji este privit ca fiind „inuman“. Pentru cei-
lalț�i, important aici e să-ț�i pese. Dacă îți pasă cu adevărat de
cineva sau de ceva, atunci se aș� teaptă de la tine să mani-
feș� ti această afecț�iune prin sentimentul de vinovăț�ie vizavi
de lucrurile î�ngrozitoare pe care le-ai făcut sau prin oferirea

unor dovezi evidente ale preocupării tale vizavi de viitorul
acelei persoane. Este ca ș� i cum ar trebui să-ț�i demonstrezi
nevroza, pentru a fi catalogat drept „persoană iubitoare“.
Vinovăț�ia este cel mai puț�in folositor dintre toate com-
portamentele care ț�in de zonele eronate. E, de departe, cea
mai mare risipă de energie emoț�ională. De ce? Pentru că,
prin definiț�ie, te blochează î�n prezent din cauza unui lucru
care deja s-a petrecut ș� i, indiferent câtă vină ai simț�i tu, nu
poț�i schimba trecutul.
Diferența dintre „a te simți vinovat“

și „a trage învățăminte“
Vinovăț�ia nu este doar o preocupare faț�ă de trecut; este o

postură imobilă î�n prezent, cauzată de un eveniment din
trecut. Iar gradul de blocare poate varia de la supărare
uș� oară până la depresie severă. Pe de altă parte, dacă, pur
ș� i simplu, î�nveț� i câte ceva din trecutul tău ș� i promiț�i să
eviț�i repetarea unui anumit comportament, aceasta nu este
vinovăț�ie. Simț�i vinovăț�ie atunci când nu reuș� eș� ti să acț�io-
nezi acum, din cauză că te-ai comportat anterior î�ntr-un
anumit fel.
A î�nvăț� a din greș� eli este un lucru sănătos ș� i necesar
pentru dezvoltarea ta personală. Vinovăț�ia nu e sănătoasă,
deoarece î�ț�i consumă ineficient energia din prezent, făcân-
du-te să te simț�i rănit, supărat ș� i deprimat din pricina unei
î�ntâmplări precedente. Este un lucru inutil ș� i dăunător.
Oricât de vinovat te-ai simț�i, tot nu vei schimba nimic.
Originile vinovăției
Există două modalităț�i fundamentale prin care vinovăț�ia
se insinuează î�n structura emoț�ională a unui individ. Î�n pri-
mul caz, se î�nvaț�ă la o vârstă timpurie ș� i se menț�ine inclu-
siv la maturitate, ca reacț�ie infantilă rămasă din copilărie.
Î�n al doilea caz, vinovăț�ia este autoimpusă de adult, pentru
î�ncălcarea unui cod de conduită pe care î�l susț�ine.
1. Vinovăția rămasă din copilărie. Această vină este o re-
acț�ie emoț�ională cauzată de amintirile din copilărie. Există
numeroase astfel de acuzaț�ii generatoare de vinovăț�ie ș� i,
chiar dacă dau rezultate numai î�n copilărie, oamenii cară
după ei astfel de afirmaț�ii ș� i la vârstă adultă. Unele dintre
aceste rămăș� iț�e sunt mustrări de tipul:
„Lui tati n-o să-i placă, dacă faci asta iarăș� i.“
„Ar trebui să-ți fie rușine.“ (De parcă asta te-ar ajuta la
ceva...)
„Bine, fă cum vrei! Cine sunt eu, ca să mă asculț�i?! Doar
mama ta.“
Ca adult, implicaț�iile acestor afirmaț�ii î�ncă mai pot pro-
duce suferinț�ă, dacă se î�ntâmplă ca respectivul să-ș� i deza-
măgească ș� eful sau alte persoane pe care le-a transformat
î�n părinț�i. Î�ncercarea sa insistentă de a le câș� tiga sprijinul
î�ncă este prezentă, la fel ca vinovăț�ia ce survine atunci
când aceste eforturi nu dau roade.
Vinovăț�ia rămasă din copilărie î�ș�i face apariț�ia ș� i î�n re-
laț�iile sexuale sau matrimoniale. Aceasta poate fi observa-
tă î�n numeroasele mustrări de conș� tiinț�ă ș� i scuze pentru
comportamente din trecut. Astfel de reacț�ii de vinovăț�ie
sunt prezente ca urmare a deprinderii de a fi manipulat de
adulț�i î�n copilărie, î�nsă pot apărea ș� i după ce ființ�a umană

a ajuns la maturitate.
2. Vinovăția autoimpusă. A doua categorie este o zonă
mult mai problematică. Î�n acest caz, individul ajunge blo-
cat ca efect al unor lucruri pe care le-a făcut recent ș� i care
nu sunt neapărat legate de copilărie. Aceasta este vina pe
care o anumită persoană ș� i-o impune sieș� i, atunci când î�n-
calcă o regulă a adulț�ilor sau un cod moral. Individul se
poate simț�i rău mult timp, chiar dacă suferinț�a sa nu poate
schimba nicicum ceea ce s-a î�ntâmplat. Î� n general, vina
autoimpusă se resimte când insulț�i pe cineva ș� i te urăș� ti
pentru asta sau când te simț�i epuizat emoț�ional î�n prezent
din cauza unei fapte din trecut (precum furatul dintr-un
magazin, absenț�a de la biserică sau o remarcă negativă pe
care ai făcut-o).
Prin urmare, vinovăț�ia ta este fie o reacț�ie a unor stan-
darde impuse î�n copilărie (ce se manifestă ș� i î�n prezent,
prin î�ncercarea de a mulț�umi o persoană aflată î�ntr-o pozi-
ț�ie de autoritate), fie rezultatul strădaniei de a te ridica la
niș� te standarde autoimpuse (î�n care nici măcar nu crezi cu
adevărat, dar cărora, dintr-un motiv sau altul, le-ai decla-
rat un devotament nesincer). Oricum ar fi, vinovăț�ia este
un comportament stupid ș� i, cel mai important, inutil. Poț�i
sta toată ziua să te lamentezi cu privire la cât de rău ai fost,
poț�i să te simț�i vinovat până mori ș� i nicio părticică din acea
vină nu va putea rezolva nimic pentru a corecta comporta-
mentul din trecut. Gata, s-a dus! Vinovăț�ia ta este o î�ncer-
care de a schimba trecutul, de a-ț�i dori ca acesta să fi fost
altfel. Dar trecutul este aș� a cum este ș� i nu ai ce să faci î�n
privinț�a asta.
Dar poț�i î�ncepe să î�ț�i schimbi atitudinea vizavi de lu-

crurile î�n privinț�a cărora te simț�i vinovat. Cultura noastră
este impregnată de firiș� oare de mentalitate puritană care
transmit mesaje precum: „Dacă un lucru e distractiv, ar tre-
bui să te simț�i vinovat că î�l faci.“ Multe dintre reacț�iile tale
de vinovăț�ie autoimpusă pot fi puse pe seama acestui tip
de mentalitate. Poate ai î�nvăț�at că nu trebuie să te răsfeț�i,
să râzi la o glumă porcoasă ori să adopț�i un anumit tip de
comportament sexual. Deș� i mesajele restrictive sunt omni-
prezente î�n cultura noastră, vinovăț�ia pe care o simț�i când
te distrezi este eminamente autoimpusă.
Ai dreptul să savurezi plăcerea fără nicio urmă de vi-
novăț�ie. Î�nvaț�ă să te priveș� ti ca pe-un om capabil să facă
orice lucru ce se î�ncadrează î�n sistemul său de valori fără
să rănească pe nimeni – ș� i fă asta fără niciun sentiment de
vină. Dacă faci un lucru (orice-ar fi) ș� i nu î�ț�i place sau nu î�ț�i
place de tine după, atunci ia-ț�i angajamentul să elimini acel
comportament pe viitor. Dar să te supui unei sentinț�e de
vinovăț�ie autoimpusă este o capcană nevrotică pe care o
poț�i ocoli. Vinovăț�ia nu ajută la nimic. Pe lângă faptul că te
imobilizează mintal, aceasta chiar măreș� te ș� ansele de a re-
peta comportamentul nedorit î�n viitor. Fiindcă vinovăț�ia
poate fi o recompensă î�n sine, precum ș� i o permisiune de
a-ț�i repeta comportamentul. Cât timp păstrezi î�n vizor
potenț�iala răsplată a absolvirii prin vinovăț�ie, te menț�ii î�n
cursa vicioasă care nu duce decât la nefericire î�n prezent.
Categorii de vinovăție și reacțiile tipice

care le provoacă
Învinovățirea copiilor de toate vârstele
de către părinți
Iată cum se desfăș� oară procesul de manipulare a copilului,

pentru a-l face să î�ndeplinească o sarcină apelând la senti-
mentul de vinovăț�ie:
Tatăl: Donny, adu scaunele din pivniță. Ne așezăm la masă

în curând.
Fiul: Bine, tată, într-un minut. Mă uit la un meci acum,
dar mă duc după se termină repriza asta.
Tatăl (inducând vinovăț�ie): Lasă atunci. Mă duc eu – cu
spatele meu plin de probleme. Tu stai acolo și simte-te
bine.
Donny î�ș�i imaginează cum tatăl său cade ș� i ș� ase scaune

se prăbuș� esc peste el. Din vina lui.
Mentalitatea de tipul „M-am sacrificat pentru tine“
este un generator de vină extrem de eficient. Aici, părinte-
le poate evoca toate momentele grele î�n care a renunț�at la
propria fericire pentru ca tu să beneficiezi de ceva. După ce
ț�i se reamintesc datoriile tale, evident că te î�ntrebi cum ai
putut fi atât de egoist. Referirile la durerile naș� terii consti-
tuie un exemplu de atitudine generatoare de vină: „M-am
chinuit î�n travaliu 18 ore, doar ca să te aduc pe lume.“ O altă
afirmaț�ie eficientă este: „Am rămas măritată cu taică-tău
doar de dragul tău“ (asta e menită să te facă să te simț�i vi-
novat pentru căsnicia nefericită a mamei).
Vinovăț�ia este o metodă eficientă de manipulare paren-

tală a acț�iunilor copilului: „E î�n regulă. Noi stăm aici sin-
guri. Tu du-te ș� i distrează-te, cum faci de obicei. Nu-ț�i face
griji î�n privinț�a noastră.“ Afirmaț�iile de acest gen au efect
când vine vorba de a te obliga să-i suni sau să-i vizitezi î�n
mod regulat. Dacă te fofilezi puț�in, deja auzi: „Care-i pro-
blema? Ț� i-ai rupt arătătorul ș� i nu mai poț�i apăsa pe tastele
telefonului, ca să ne suni?“ Părinț�ii pornesc maș� inăria vi-
novăț�iei, iar tu te comporț�i corespunzător, chiar dacă eș� ti
nemulț�umit.
Tactica ascunsă î�n remarca „Ne-ai făcut de ruș� ine“ este,
de asemenea, utilă. Sau cea care te î�ndeamnă să te î�ntrebi
„Ce-or să creadă vecinii?“. Sunt invocate forț�e exterioare,
pentru a te determina să î�ț�i pară rău de ce-ai făcut ș� i pen-
tru a te î�mpiedica să judeci cu mintea ta. Iar tactica de
î�nvinovăț�ire prezentă î�n fraza „Dacă dai greș� , ne umpli de
ruș� ine“ poate să te î�mpingă să-ț�i fie imposibil să te î�mpaci
cu tine î�nsuț�i, î�n cazul î�n care obț�ii niș� te rezultate proaste.
Un alt mare generator de vinovăț�ie este acuza de î�m-
bolnăvire a părinț� ilor: „M-ai făcut să-mi crească tensiu-
nea.“ Declaraț�ii de tipul „Mă omori“ sau „O să fac infarct din
cauza ta“ sunt declanș� atori eficienț�i ai vinovăț�iei, la fel ca
î�nvinuirea că ai fi cauzat toate afecț�iunile asociate î�naintă-
rii î�n vârstă. Ai nevoie de niș� te umeri puternici pentru a
căra după tine atâta vinovăț�ie, î�ntrucât aceasta poate dura
(la propriu) o viaț�ă î�ntreagă. Iar dacă eș� ti deosebit de vul-
nerabil, poț�i chiar să te î�ncarci cu vina privind moartea
unui părinte.
Ș� i vinovăț�ia de natură sexuală impusă de părinț�i este
destul de frecventă. Orice gând sau comportament sexual
este un teren fertil pentru cultivarea vinei: „Ferească
Dumnezeu să te masturbezi! E un păcat de neiertat.“ Prin

intermediul vinovăț�iei, eș� ti manipulat să adopț�i poziț�ia
adecvată vizavi de sfera sexuală: „Ar trebui să-ț�i fie ruș� ine
că citeș� ti astfel de reviste. Nu se cuvine nici măcar să te
gândeș� ti la aș� a ceva.“
Comportamentul social adecvat poate fi ghidat tot prin
vinovăț� ie: „Cum ai putut să mă faci de râs î�n halul ăsta,
scobindu-te î�n nas de faț�ă cu bunica?“ sau „Ai uitat să spui
«mulț�umesc». Să-ț�i fie ruș� ine! Vrei ca prietenii noș� tri să
creadă că nu te-am î�nvăț�at nimic?“. Numai că un copil poa-
te fi educat să aibă un comportament social acceptabil ș� i
fără doza de vină aferentă. O simplă aluzie la explicaț�ia
deja oferită privind motivul pentru care comportamentul
respectiv este indezirabil se dovedeș� te mult mai eficientă.
De exemplu, dacă lui Donny i se spune că î�ntreruperile lui
constante sunt derutante ș� i că adulț�ilor le este imposibil
să poarte o conversaț�ie, deja s-a plantat sămânț�a bunelor
maniere, fără să se recurgă la generarea unui sentiment de
vinovăț�ie – ca î�n cazul afirmaț�iilor de tipul „Mereu ne î�n-
trerupi... ar trebui să-ț�i fie ruș� ine; ne este imposibil să dis-
cutăm ceva, cu tine de faț�ă“.
Atingerea unei vârste mature nu este de ajuns pentru
a pune capăt manipulării parentale prin î�nvinovăț�ire. Am
un prieten care are 52 de ani. Este un medic pediatru de
sorginte evreiască, î�nsurat cu o femeie care nu este evrei-
că. Î�ș�i ț�ine căsnicia ascunsă de mama lui, deoarece î�i e tea-
mă că vestea ar putea „s-o omoare“ sau, mai bine zis, că el
ar putea s-o omoare. Aș� a că, separat, î�ntreț�ine un aparta-
ment cu toate obiectele necesare î�ntr-o gospodărie norma-
lă, doar pentru a o primi î�n vizită pe mama lui de 85 de ani,
î�n fiecare duminică. Ea nu ș� tie că el este căsătorit ș� i că
deț�ine o altă locuinț�ă, î�n care stă ș� ase zile pe săptămână.

Iar el joacă joculeț�ul ăsta de frică – ș� i din cauză că se simte
vinovat că s-a î�nsurat cu o „Shiksa“. Deș� i e un om î�n toată
firea, care se bucură de un succes uriaș� la nivel profesional,
î�ncă mai este controlat de mama lui. Vorbeș� te cu ea î�n fie-
care zi de la cabinet ș� i, pentru ea, pune î�n practică o piesă
de teatru î�n care face pe holteiul.
Vinovăț�ia asociată părinț�ilor ș� i familiei este cea mai fo-
losită strategie pentru a ț�ine sub control o persoană rebelă.
Exemplele anterioare sunt doar o mică mostră din multitu-
dinea de afirmaț�ii ș� i tehnici prin care părinț�ii î�ș�i determină
fiii sau fiicele să-ș� i î�nsuș� ească vinovăț�ia (adică blocajul pre-
zent din cauza unui eveniment trecut) – ca preț� al descen-
denț�ei lor.
Vinovăția în relația de cuplu

Vinovăț�ia indusă prin expresii precum „Dacă m-ai iubi...“
este o modalitate de manipulare a partenerului. Această
tactică e utilă cu precădere atunci când individul î�n cauză
vrea să î�ș�i pedepsească partenerul pentru un anumit
comportament. Ca ș� i cum dragostea ar fi condiț�ionată de
adoptarea comportamentului potrivit. De fiecare dată când
persoana iubită nu se ridică la î�nălț�imea aș� teptărilor, se re-
curge la vină pentru a o da pe brazdă. Trebuie să se simtă
vinovată că nu ș� i-a iubit partenerul.
Ranchiuna, tăcerile prelungite ș� i privirile î�nț�epătoare
sunt metode utile pentru a genera vinovăț�ie: „Nu mai vor-
besc cu tine, aș� a o să te î�nveț�i minte“ sau „Nu te apropia de
mine! Cum te aș� tepț�i să te mai iubesc, după tot ce-ai făcut?“.
Aceasta e o tactică la care se recurge frecvent, î�n cazul î�n

care partenerul nu se comportă după cum ar trebui.
Deseori se readuce î�n discuț�ie o acț�iune săvârș� ită cu ani
î�n urmă, pentru ca persoana î�n cauză să resimtă vina î�n mo-
mentul prezent: „Dar nu uita ce-ai făcut î�n 1951“ sau „Cum
să mai am î�ncredere î�n tine, când m-ai dezamăgit ș� i altă
dată?“ Î�n felul acesta, individul î�ș�i poate manipula partene-
rul î�n prezent prin referiri la trecut. Dacă unul dintre cei doi
a uitat deja incidentul, celălalt poate să i-l reamintească,
pentru a-i menț�ine viu sentimentul de vinovăț�ie cu privire
la cele î�ntâmplate cândva.
Vinovăț� ia este utilă pentru a-l face pe partenerul de
cuplu să se conformeze anumitor cerinț�e ș� i standarde com-
portamentale: „Dacă ai fi fost un om responsabil, m-ai fi
sunat“ sau „Asta-i a treia oară când a trebuit să duc eu gu-
noiul; bănuiesc că tu, pur ș� i simplu, refuzi să-ț�i faci partea
ta“. Scopul? Acela de a-ț�i convinge partenerul să se com-
porte după cum vrei tu. Metoda? Î�nvinuirea.
Vinovăția inspirată de copii

Jocul î�nvinuirii parentale poate fi inversat. Vinovăț�ia e o cale
cu două sensuri, iar copiii pot deveni foarte pricepuț�i î�n
a-ș� i manipula părinț�ii.
Dacă un copil î�ș�i dă seama că părintele său nu suportă
gândul că micuț�ul e nefericit ș� i, î�n consecinț�ă, se simte vi-
novat deoarece s-a dovedit a fi un părinte rău, atunci cel
mic va î�ncerca să se folosească de acel sentiment de vino-
văț�ie pentru a-ș� i manipula părintele. O criză de plâns la
supermarket î�l poate ajuta să obț�ină bomboana dorită. Sau
permisiunea de a merge undeva: „Tatăl lui Sally o lasă pe
ea la petrecere.“ Prin urmare, tatăl lui Sally este un tată bun

ș� i tu nu eș� ti. Sau: „Nu mă iubeș� ti. Dacă m-ai iubi, nu m-ai
trata aș� a.“ Ș� i replica supremă: „Probabil, sunt adoptat. Pă-
rinț�ii mei adevăraț�i nu s-ar purta astfel cu mine.“ Toate aces-
te afirmaț�ii transmit acelaș� i mesaj: „Tu, ca părinte, ar trebui
să te simț�i vinovat pentru că mă tratezi pe mine, copilul
tău, aș� a.“
Desigur, copiii î�nvaț�ă acest comportament de inducere
a vinovăț�iei privindu-i pe adulț�ii din micul lor univers cum
î�l folosesc pentru a obț�ine lucrurile pe care ș� i le doresc.
Vinovăț�ia nu e un comportament natural. Este o reacț�ie
emoț�ională dobândită, care poate fi folosită dacă victima
se dă de gol î�n faț�a exploatatorului că e vulnerabilă. Copiii
ș� tiu când eș� ti susceptibil de a ceda. Iar dacă î�ț�i reamintesc
constant de lucruri pe care le-ai făcut sau nu le-ai făcut, cu
scopul de a obț�ine ce vor, atunci î�nseamnă că au î�nvăț�at
deja trucul î�nvinuirii. Î�n cazul î�n care copiii tăi folosesc
aceste tactici, î�nseamnă că le-au deprins de la cineva. Cel
mai probabil, de la tine.
Vinovăția inspirată de școală

Profesorii sunt generatori de vinovăț�ie de î�naltă clasă. Iar
copiii – fiind foarte influenț�abili din cauza vârstei fragede
– sunt subiecț�i excelenț�i pentru manipulare. Iată câteva me-
saje de î�nvinuire care le provoacă instantaneu nefericire
celor mici:
„Mama ta chiar va fi dezamăgită de tine.“
„Ar trebui să-ț�i fie ruș� ine că ai luat 7 – un băieț�el deș� -
tept ca tine.“
„Cum ai putut să-ț�i răneș� ti părinț�ii aș� a, după tot ce-au

făcut pentru tine? Nu ș� tii cât de mult î�ș�i doresc ei să intri la
Harvard?“
„Ai picat examenul pentru că nu ai î�nvăț�at; acum va
trebui să accepț�i că ăsta e nivelul tău.“
Vinovăț�ia este folosită adesea î�n ș� coli pentru a-i face
pe copii să î�nveț�e anumite lucruri sau să se comporte î�n
anumite moduri. Ș� i nu uita că tu, chiar ș� i adult fiind, rămâi
tot produsul acelor ș� coli.
Vinovăția inspirată de religie

Religia este folosită adesea pentru a provoca sentimente de
vinovăț� ie ș� i a manipula comportamentele oamenilor. Î� n
acest caz, Dumnezeu este cel pe care î�l dezamăgeș� ti. Î�n
anumite contexte, mesajul e acela că nu vei ajunge î�n Rai –
din cauză că te-ai comportat ca un păcătos.
„Dacă te-ai teme de Dumnezeu, nu te-ai comporta aș� a.“
„Nu vei ajunge î�n rai, dacă nu te căieș� ti pentru păcatele
tale.“
„Ar trebui să te simț�i prost că nu te-ai dus la biserică î�n
fiecare duminică. Iar dacă te simț�i î�ndeajuns de rău, poate
vei fi iertat.“
„Ai î�ncălcat una dintre legile lui Dumnezeu ș� i ar trebui
să-ț�i fie ruș� ine.“
Alte instituții generatoare de vinovăție

Majoritatea î�nchisorilor operează î�n baza acestei teorii a
vinovăț�iei. Mai exact, dacă o persoană stă după gratii su-
ficient de mult timp ș� i se gândeș� te la cât de rea a fost, va
deveni mai bună graț�ie sentimentului de vinovăț�ie. Pedep-

sele cu î�nchisoarea pentru infracț�iuni non-violente – cum
ar fi evaziunea fiscală, î�ncălcarea regulilor de circulaț� ie,
diverse delicte civile ș� i altele asemenea – sunt exemple ale
acestei mentalităț�i. Faptul că un procent uimitor de mare
de deț�inuț�i î�ncalcă din nou legea după ce sunt eliberaț�i nu
a reuș� it deloc să zdruncine această convingere.
„Stai la puș� cărie ș� i umple-te de remuș� cări pentru ce-ai
făcut.“ Această politică este atât de costisitoare ș� i de inutilă,
î�ncât sfidează orice explicaț�ie logică. Iar explicaț�ia ilogică,
desigur, este că vinovăția reprezintă o parte integrantă a cul-
turii noastre, î�n aș� a fel î�ncât a devenit temelia sistemului
de justiț�ie penală. Î�n loc să fie puse să presteze muncă î�n
folosul comunităț� ii sau obligate să-ș� i plătească datoriile
restante, persoanele care comit delicte civile sunt corijate
printr-o î�ncarcerare generatoare de vină – care nu aduce ni-
ciun folos pentru nimeni, cu atât mai puț�in pentru delincvent.
Oricât de mare ar fi, sentimentul de vinovăț�ie nu poate
schimba un comportament din trecut. Î�n plus, î�nchisorile
nu sunt niș� te locuri î�n care oamenii să î�nveț�e cum să aleagă
alt drum î�n viaț�ă – de data asta, unul legal. Din contră, ele
î�ncurajează repetarea faptelor ilegale, prin î�nrăirea con-
damnatului. (Politica î�ncarcerării infractorilor periculoș� i,
cu scopul de a proteja alț�i oameni, este o chestiune diferită,
care nu se discută aici.)
Î�n societatea noastră, lăsarea unui bacș� iș� a devenit un
obicei care nu reflectă o servire de calitate, ci sentimentul
de vinovăț�ie al persoanei servite. Ospătarii ș� i ospătăriț�ele,
ș� oferii de taxi, hamalii ș� i alț�i lucrători care lucrează cu cli-
enț�i au î�nvăț�at că majoritatea oamenilor nu suportă vina
de a nu se fi comportat aș� a cum trebuie ș� i oferă procentul
standard ca bacș� iș� , indiferent de calitatea serviciilor oferite.

Astfel, î�ntinsul mâinii î�n mod ostentativ, comentariile răută-
cioase ș� i privirile usturătoare sunt folosite pentru a provoca
vinovăț�ie ș� i – rapid î�n urma ei – un bacș� iș� generos.
Aruncarea gunoaielor pe stradă, fumatul ș� i alte com-
portamente inacceptabile sunt, de asemenea, lucruri pen-
tru care cei din jur te pot face să simț�i vinovăț�ie. Poate ai
scăpat pe jos un muc de ț�igară sau un pahar de carton. O pri-
vire aspră din partea unui străin î�ț�i poate provoca o vino-
văț�ie dusă la paroxism, din cauză că te-ai comportat î�ntr-o
manieră atât de grosolană. Î�n loc să te simț�i vinovat pentru
un fapt consumat, mai bine î�ț�i propui să nu te mai com-
porț�i din nou î�ntr-un mod antisocial.
Curele de slăbire sunt o altă sferă dominată de vinovă-
ț�ie. Persoana care urmează dieta mănâncă un fursec ș� i apoi
se simte vinovată toată ziua – pentru un singur moment de
slăbiciune. Ș� i totuș� i, dacă te chinui să slăbeș� ti ș� i se î�ntâm-
plă să cedezi î�n faț�a unor acț�iuni contraproductive, ai ș� an-
sa de a î�nvăț�a din asta ș� i te poț�i strădui pe viitor, pentru a fi
mai eficient cu proxima ocazie. Dar să te simț�i vinovat ș� i să
î�ț�i reproș� ezi mereu ce-ai făcut este o pierdere de timp, î�n-
trucât, dacă petreci prea mult timp simț�indu-te aș� a, devine
probabil să repeț�i mâncatul excesiv – ca o modalitate ne-
vrotică de a scăpa de dilemă.
Vinovăția asociată comportamentului sexual

Zona î�n care vinovăț�ia î�nfloreș� te, probabil, cel mai evident
î�n societatea noastră este cea a sexului. Am văzut deja cum
părinț�ii stimulează declanș� area unor sentimente de vino-
văț�ie î�n propriii copii, pentru fapte sau gânduri de natură
sexuală. Ș� i adulț�ii se simt la fel de vinovaț�i, când vine vorba

de sex. Oamenii preferă să se pitească printre ceilalț�i spec-
tatori ca să vizioneze filme porno, fiindcă nu vor ca alț�ii să
ș� tie cât de depravat s-au comportat. Iar unele persoane nu
admit că le place sexul oral, deoarece se simt adesea vino-
vate chiar ș� i numai dacă se gândesc la aș� a ceva.
Fanteziile sexuale sunt, de asemenea, foarte eficiente î�n a
genera vinovăț�ie. Mulț�i se simt vinovaț�i că au astfel de gân-
duri ș� i le neagă existenț�a chiar ș� i î�n privat sau la ș� edinț�ele de
psihoterapie. De fapt, dacă ar fi să identific î�n corpul uman
un centru al vinovăț�iei, l-aș� plasa î�n zona organelor genitale.
Aceasta e doar o scurtă trecere î�n revistă a influenț�elor
culturale ce conspiră pentru a te determina să-ț�i î�nsuș� eș� ti
vinovăț�ia. Să vedem acum care sunt recompensele psiho-
logice ale sentimentului de vinovăț�ie. Nu uita că, oricare ar
fi câș� tigul, acesta are efecte dăunătoare asupra propriei
persoane. Ș� i aminteș� te-ț�i acest lucru, data viitoare când alegi
vinovăț�ia î�n detrimentul libertăț�ii.
Recompensele psihologice
ale sentimentului de vinovăție
Iată care sunt motivele fundamentale pentru care optezi să
î�ț�i iroseș� ti clipa de faț�ă pentru a te simț�i vinovat de lucruri
pe care le-ai făcut sau nu le-ai făcut î�n trecut:
• Dacă î�ț�i iroseș� ti prezentul simț�indu-te vinovat pen-

tru un lucru care deja s-a petrecut, nu mai trebuie
să foloseș� ti clipa de faț�ă î�ntr-un mod eficient, apt
să contribuie la evoluț�ia sinelui. Mai simplu spus,
la fel ca multe alte comportamente dăunătoare
propriei persoane, vinovăț�ia este o tehnică de evi-

tare a efortului de a lucra cu tine î�nsuț�i î�n prezent.
Astfel, pasezi responsabilitatea pentru ceea ce eș� ti
sau nu eș� ti acum asupra a ceea ce ai fost sau nu ai
fost î�n trecut.
• Pasând responsabilitatea î�n trecut, nu eviț�i doar
efortul de a te schimba pe tine î�nsuț� i î�n prezent,
ci ș� i riscurile aferente schimbării. E mai uș� or să te
blochezi î�n vinovăț�ia legată de trecut, decât să stră-
baț�i calea primejdioasă a dezvoltării personale î�n
prezent.
• Mulț�i au tendinț�a să creadă că, dacă te simț�i sufici-
ent de vinovat, î�n cele din urmă vei fi iertat pentru
fapta rea săvârș� ită. Această recompensă a iertării stă
la baza mentalităț�ii referitoare la î�nchisoare (pre-
zentată anterior), î�n care deț�inutul î�ș�i răscumpără
păcatele simț�indu-se î�ngrozitor pentru o perioadă
î�ndelungată. Cu cât mai gravă este infracț�iunea, cu
atât mai lungă trebuie să fie perioada de remuș� ca-
re necesară pentru graț�iere.
• Vinovăț�ia poate fi o modalitate de revenire la sigu-
ranț� a copilăriei – o perioadă sigură, î�n care alț�ii
luau decizii î�n numele tău ș� i aveau grijă de tine. Î�n
loc să-ț�i iei soarta î�n propriile mâini î�n prezent, te
bazezi pe valorile altor persoane din trecutul tău.
Ș� i, î�ncă o dată, recompensa constă î�n evitarea pre-
luării controlului asupra propriei vieț�i.
• Vinovăț�ia este o metodă utilă de a transfera respon-
sabilitatea pentru comportamentul tău de pe umerii
tăi pe umerii altora. E uș� or să te enervezi din cauza
felului î�n care eș� ti manipulat ș� i să î�ț�i concentrezi
acuzele asupra unor persoane infernale, care sunt

atât de puternice î�ncât te pot face să simț�i ce vor
ele, inclusiv vinovăț�ie.
• Adesea, poț�i câș� tiga aprobarea altora chiar ș� i când
aceș� tia nu î�ț�i aprobă comportamentul, odată ce te
simț�i vinovat pentru fapta respectivă. Poate că ai
î�ntrecut măsura cumva, dar – dacă ai remuș� cări –
arăț�i că ș� tii care este comportamentul adecvat ș� i că
î�ncerci să te integrezi.
• Vinovăț�ia e o modalitate minunată de a stârni mila
celor din jur. Nu mai contează că dorinț�a de a-i fi
cuiva milă de tine este un indiciu clar al stimei de
sine scăzute. Î�n cazul acesta, preferi ca altora să le
pară rău pentru tine, decât să te placi tu pe tine ș� i
să te respecț�i.
Acestea sunt cele mai cunoscute recompense pentru

sentimentul de vină. Vinovăț�ia – la fel ca toate emoț�iile ce
invalidează sinele – este o alegere, un lucru pe care î�l poț�i
controla. Dacă nu î�ț�i place ș� i ai prefera să dispară (pentru a
te simț�i complet „eliberat de orice vină“), iată câteva stra-
tegii de î�nceput, menite a-ț�i ș� terge vinovăț�ia cu buretele.
O serie de strategii pentru eliminarea

sentimentului de vinovăție
• Î�ncepe să priveș� ti trecutul ca pe un lucru care nu
poate fi schimbat, indiferent ce ai simț�i tu î�n pri-
vinț�a lui. S-a terminat! Iar vina pe care alegi să o
simț�i nu va schimba trecutul. Gravează-ț�i î�n conș� ti-
inț�ă mesajul următor: „Faptul că mă simt vinovat
nu va schimba trecutul ș� i nici nu mă va transforma

î�ntr-o persoană mai bună.“ Această gândire te va
ajuta să faci diferenț�a î�ntre vinovăț�ie ș� i î�nvăț�area
din experienț�ele trecutului.
• Î�ntreabă-te ce anume eviț�i î�n prezent, simț�indu-te
vinovat pentru trecut. Apoi, ocupându-te î�n mod spe-
cial de aspectul acela, vei elimina nevoia de a simț�i
vinovăț�ie.
Unul dintre clienț�ii mei, care avea de ceva timp o relaț�ie

extraconjugală, oferă un exemplu relevant pentru această
strategie de eliminare a vinovăț�iei. Bărbatul susț�inea că se
simte vinovat din cauza aventurii, dar continua să se furiș� e-
ze pe la spatele soț�iei î�n fiecare săptămână, pentru a se ve-
dea cu cealaltă femeie. I-am explicat că vinovăț�ia de care
vorbea atât de mult e o emoț�ie complet inutilă. Nu î�i î�mbu-
nătăț�ea căsnicia ș� i chiar î�l î�mpiedica să se bucure de aventura
extraconjugală. Avea, aș� adar, două opț�iuni:
Putea să recunoască faptul că î�ș�i dedica prezentul vi-
novăț�iei, pentru că era mai uș� or să facă asta decât să î�ș�i
analizeze î�ndeaproape căsnicia ș� i să se străduiască s-o re-
pare, precum ș� i să lucreze la evoluț�ia sinelui.
Sau putea să î�nveț�e să î�ș�i accepte comportamentul. Să
admită că aproba relaț�iile sexuale extraconjugale ș� i să con-
ș� tientizeze faptul că sistemul său de valori cuprinde com-
portamente pe care alț�i oameni le condamnă.
Î�n ambele cazuri, trebuia mai î�ntâi să elimine vinovăț�ia
ș� i apoi... fie să se schimbe, fie să se accepte aș� a cum era.
• Î�ncepe să accepț�i anumite lucruri despre sine pe care

tu le-ai ales, deș� i altora le displac. Ș� i dacă părinț�ii,
ș� eful, vecinii sau soț�ul/soț�ia se î�mpotrivesc unor

părț�i ale comportamentului tău, poț�i privi acest lu-
cru ca fiind ceva normal. Aminteș� te-ț�i ce-am spus
mai devreme despre căutarea aprobării: este ne-
cesar să te aprobi tu pe tine; aprobarea din partea
altora e plăcută, dar nu importantă. Iar dacă nu mai
ai nevoie de aprobarea altcuiva, vinovăț�ia pentru
faptele dezaprobate va dispărea ș� i ea.
• Ț� ine un Jurnal al Vinovăției ș� i notează î�n el toate
momentele vinovate, consemnând cu precădere
când, de ce ș� i cu cine se petrec ele, dar ș� i ce anume
eviț�i î�n prezent când te laș� i cuprins de gânduri chi-
nuitoare legate de trecut. Jurnalul ar trebui să ofere
indicii utile cu privire la zona exactă a vinovăț�iei, î�n
cazul tău.
• Reexaminează-ț�i sistemul de credinț�e. Î�n ce valori
crezi tu? Pe care dintre ele doar te prefaci că le ac-
cepț�i? Enumeră toate valorile acestea contrafăcute
ș� i pune-ț�i î�n gând să te ghidezi după un cod etic
conceput de tine î�nsuț�i, nu impus de alț�ii.
• Î�ntocmeș� te o listă cu toate lucrurile rele pe care
le-ai făcut. Atribuie-le un punctaj al vinovăț�iei, pe o
scară de la 1 la 10. Calculează totalul punctelor
acumulate ș� i vezi dacă are vreo importanț�ă asupra
momentului prezent faptul că î�nsumează 100 sau
1 milion. Momentul prezent rămâne la fel, astfel că
toată vinovăț�ia ta e doar o activitate inutilă.
• Evaluează adevăratele urmări ale comportamentu-
lui tău. Î�n loc să cauț�i vreun sentiment mistic pen-
tru a determina unde ai fost „bun“ ș� i unde ai fost
„rău“, vezi dacă rezultatele acț�iunilor tale sunt agrea-

bile ș� i fructuoase pentru tine.
• Î�nvaț�ă-i pe aceia care î�ncearcă să te manipuleze in-
ducându-ț�i vinovăț�ie că eș� ti perfect capabil să faci
faț�ă dezamăgirii pe care le-o provoci. Aș� adar, dacă
tatăl tău î�ș�i î�ncepe numărul cu replici precum „N-ai
făcut asta sau aia“ ori cu replica „Mă duc să iau eu
scaunele, tu stai acolo liniș� tit“, î�nvaț�ă să î�i răspunzi
altfel. (De exemplu: „Bine, tată, dacă vrei să riș� ti să-ț�i
răneș� ti spatele pentru câteva scaune, doar pentru
că nu poț�i aș� tepta câteva minute, bănuiesc că nu
prea am cum să te fac să te răzgândeș� ti.“) Va dura
ceva timp, î�nsă comportamentul celor din jur va î�n-
cepe să se schimbe, odată ce î�ș�i vor da seama că nu
te pot obliga să simț�i vinovăț�ie – dacă tu nu vrei.
După ce î�nlături vina, vei elimina pentru totdeauna
controlul emoț�ional asupra ta, precum ș� i posibili-
tatea de a fi manipulat.
• Fă un lucru despre care ș� tii că î�ț�i va provoca senti-
mente de vinovăț�ie. După ce te cazezi la hotel ș� i i se
cere unui hamal să te î�nsoț�ească (spre camera pe
care eș� ti perfect capabil să o găseș� ti ș� i singur, la fel
cum eș� ti ș� i să î�ț�i cari gentuț�a de voiaj), spune-i an-
gajatului respectiv că te descurci ș� i singur. Dacă î�ț�i
ignoră solicitarea de a fi lăsat î�n pace, spune-i î�nso-
ț�itorului tău nedorit că î�ș�i pierde vremea ș� i energia,
fiindcă nu ai de gând să î�i oferi bacș� iș� pentru un
serviciu pe care nu-l doreș� ti. Sau, ca un alt exemplu,
ia-ț�i o săptămână liberă pe care să o petreci singur
(dacă mereu ț�i-ai dorit asta), î�n ciuda protestelor ge-
neratoare de vinovăț�ie ale altor membri ai familiei.
Aceste comportamente te vor ajuta să î�ndepărtezi

vinovăț�ia omniprezentă, pe care mediul social se pri-
cepe să te î�mpingă s-o alegi.
• Dialogul următor reprezintă un exerciț�iu pe roluri,
desfăș� urat î�ntr-un grup de consiliere psihologică
pe care î�l conduc chiar eu ș� i î�n care o tânără de 23 de
ani are o confruntare cu mama sa (interpretată de
o altă membră a grupului) cu privire la dorinț�a fetei
de a părăsi cuibul părintesc. Mama foloseș� te toate
argumentele ce ar putea provoca vinovăț�ie, pentru
a o î�mpiedica să se mute de acasă. Dialogul acesta
e rezultatul unei ore î�ntregi î�n care am î�nvăț�at-o pe
tânără cum să ofere contraargumente la afirmaț�ii-
le generatoare de vinovăț�ie ale mamei.
Fiica: Mamă, eu mă mut de acasă.

Mama: Dacă te muți, eu o să fac infarct. Știi că sunt
bolnavă cu inima și am nevoie de tine să mă
ajuți cu medicamentele și toate celelalte.
Fiica: Îți faci griji în privința sănătății tale și crezi
că n-o să te descurci fără mine.
Mama: Bineînțeles că nu pot. Uite, eu am fost bună
cu tine în toți anii ăștia și tu acum pleci și
mă lași aici să mor. Dacă atât îți pasă ție de
mama ta, dă-i înainte.
Fiica: Tu crezi că, dacă m-ai ajutat când eram copil,
eu ar trebui să te răsplătesc rămânând aici,
să nu devin independentă și să nu trăiesc pe
cont propriu.
Mama (cu o mână piept): Am un atac de tahicardie

chiar acum. Cred că mor. Mă omori, asta faci.
Fiica: Vrei să-mi spui ceva, înainte să te duci?
Î�n acest dialog, fiica a refuzat să cedeze unor evidenț�i

factori declanș� atori de vinovăț�ie, strecuraț�i de mama ei.
Fiica trăise practic ca o sclavă ș� i orice efort de a vieț�ui pe
cont propriu fusese până atunci î�ntâmpinat cu o discuț�ie
menită să î�i producă sentimente de vinovăț�ie. Mămica era
dispusă să folosească orice armă ca să î�ș�i menț�ină fiica de-
pendentă de ea ș� i sub controlul ei, iar fiica trebuia ori să
î�nveț�e să reacț�ioneze diferit, ori să rămână sclava mamei
sale ș� i a propriei vinovăț�ii pentru tot restul vieț�ii. Uită-te
cu atenț�ie la răspunsurile fiicei. Toate î�ncep cu o referire la
faptul că mama este ea î�nsăș� i responsabilă de propriile
sentimente. Spunându-i „Tu simț�i“ î�n loc de „Eu simt“, fata
a minimizat cu tact potenț�ialul de inducere a vinovăț�iei.
Aș� a funcț�ionează vinovăț�ia î�n cultura noastră. Este un
instrument util pentru manipularea altora ș� i o inutilă pier-
dere de timp. Reversul medaliei (adică î�ngrijorarea) e un
simptom identic la nivel de diagnostic cu vinovăț�ia, dar se
concentrează exclusiv pe viitor ș� i pe toate lucrurile î�ngro-
zitoare care s-ar putea î�ntâmpla.
O examinare mai atentă a îngrijorării

Nu ai niciun motiv să î�ț�i faci griji! Absolut niciunul. Poț�i să-ț�i
petreci tot restul vieț�ii, î�ncepând de acum, î�ngrijorându-te
î�n privinț�a viitorului, î�nsă grijile tale nu vor schimba ab-
solut nimic. Aminteș� te-ț�i că î�ngrijorarea î�nseamnă să fii
blocat î�n prezent din cauza unor lucruri care urmează (sau
nu) să se î�ntâmple î�n viitor. Trebuie să fii atent să nu con-

funzi grijile cu planurile de viitor. Dacă î�ț�i faci planuri, iar
activitatea din momentul prezent contribuie la un viitor
mai bun, asta nu î�nseamnă că î�ț�i faci griji. Se consideră că
î�ț�i faci griji, atunci când eș� ti î�n vreun fel blocat din cauza
unei eventuale î�ntâmplări din viitor.
La fel cum stimulează vinovăț�ia, societatea noastră î�n-
curajează ș� i grijile. Iar de data aceasta, totul î�ncepe echiva-
lând grijile cu afecț�iunea. Mesajul este că, dacă ț�ii la cineva,
atunci sigur î�ț�i vei face griji pentru persoana respectivă.
Astfel, vei auzi fraze de tipul: „Sigur că-mi fac griji, este
normal când ț�ii la cineva“ sau „Nu pot să nu-mi fac griji,
doar te iubesc“. Se consideră că î�ț�i dovedeș� ti dragostea î�n-
grijorându-te atât cât trebuie, la momentul potrivit.
Î�ngrijorarea este endemică î�n cultura noastră. Aproa-
pe toată lumea petrece un număr excesiv de momente din
prezent î�ngrijorându-se pentru viitor. Ș� i degeaba. Nici mă-
car o clipă de î�ngrijorare nu-ț�i va î�mbunătăț�i situaț�ia. Din
contră, cel mai probabil, grijile î�ț�i vor scădea eficienț�a î�n
gestionarea prezentului. Î�n plus, grija nu are nicio legătură
cu dragostea – sentiment ce defineș� te o relaț�ie î�n care fie-
care persoană are dreptul să fie orice alege ea, fără nicio
condiț�ie impusă de celălalt.
Să ne î�nchipuim că trăieș� ti î�n anul 1860, la î�nceputul
Războiului Civil. Ț� ara se mobilizează pentru război, iar î�n
SUA trăiesc aproximativ 32 de milioane de locuitori. Fieca-
re cetăț�ean are sute de lucruri la care să se gândească ș� i
petrece multe clipe din prezent stresându-se pentru viitor.
Oamenii î�ș�i fac griji legate de război, preț�ul alimentelor, se-
cetă, economie ș� i toate celelalte lucruri care te preocupă ș� i
pe tine î�n ziua de azi. Apoi, 115 ani mai târziu, adică î�n 1975,
toate grijile acelea au expirat ș� i, laolaltă, nu au schimbat ni-

ciun moment din ceea ce astăzi numim „istorie“. Acelaș� i lu-
cru e valabil ș� i pentru vremurile actuale. Când pământul va
fi populat de cu totul alte generaț�ii, oare momentele î�n
care ne-am î�ngrijorat noi vor fi schimbat cu ceva situaț�ia?
Răspunsul este î�ncă o dată „nu“. Prin urmare, grijile formea-
ză o sferă î�n care trebuie să faci ordine, deoarece î�ț�i iroseș� ti
momente preț�ioase din prezent cu comportamente care nu
î�ț�i aduc absolut nicio recompensă pozitivă, sănătoasă.
Multe dintre grijile tale se referă la lucruri pe care nu
le poț�i controla absolut deloc. Poț�i să-ț�i faci tu oricâte griji
ț�i-ai face î�n privinț�a războiului, economiei, unei posibile
boli... Grijile respective nu-ț�i vor aduce pacea, prosperita-
tea sau sănătatea. Ca simplu individ, nu deț�ii un control
prea mare asupra acestor lucruri. Î�n plus, catastrofa î�n pri-
vinț�a căreia î�ț�i faci griji deseori se dovedeș� te a fi mai puț�in
î�ngrozitoare î�n realitate, decât era î�n î�nchipuirea ta.
Timp de câteva luni, am lucrat cu Harold, un bărbat de
47 de ani. Acesta era î�ngrijorat că avea să fie concediat ș� i
nu avea să-ș� i mai po

Limbă

Doc-20230102-Wa0053 230103 185205

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Doc-20230102-Wa0053 230103 185205

Încărcat de

Drepturi de autor:

ZONELE TALE ERONATE

Your Erroneous Zones

© 2022 Editura ACT și Politon, pentru prezenta ediție românească

Editura ACT și Politon

Traducător: Alexandra Țabără

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României

AVERTISMENT: Distribuirea, copierea sau piratarea în orice fel a

Traducere din limba engleză de

Există o soluție spirituală pentru orice problemă (There

Cărți pentru copii

Adio, probleme! Cum să vorbești cu lucrurile care te sâcâie

Cele 10 secrete ale succesului și păcii lăuntrice (10 Secrets

TRACY LYNN DYER

despre care am scris

Introducere: O declaraț�ie personală 11

I. Preia controlul asupra propriei persoane  19

i se adresează negreșit unui singur

individ – adică ȚIE.

U n vorbitor stătea î�n faț�a unui grup de alcoolici hotărât

î�ntreț�in sentimentele ș� i comportamentele toxice. Î�nsă, î�n

oportunitatea să te ajuț�i cât mai bine singur. Aș� adar, se exa-

pentru a perpetua comportamente dăunătoare diferite

suficientă motivaț�ie ș� i depunând efortul necesar, poț�i fi

1. Crezi că mintea ta gândeș� te pe cont propriu? (Capitolul I)

Î�n orice moment al vieț�ii tale, poț�i alege să spui „da“ la

Vreau să călătoresc cât de departe se poate.

Sper că această carte te va ajuta să elimini „viermii“

Esența măreției rezidă în capacitatea de a alege împlinirea

U ită-te î�n spatele tău. Vei observa că ai o companie con-

Îi trecuse prin minte că ceea ce i se păruse o abera-

Data viitoare când ai de luat o decizie ce presupune să

de capacitatea ta de a soluț�iona probleme complexe, de a citi,

o problemă, o măsoară î�n funcț�ie de capacitatea lor de a se

speranț�a că vor urma niș� te evenimente fericite, ca să te

Alege cum vrei să te simți

Este clar că trebuie să fii atent atunci când foloseș� ti logi-

Premisa majoră: Pot să-mi controlez gândurile.

Premisa ta majoră este clară. Ai puterea de a gândi orice

percepe gândurile tale aș� a cum le trăieș� ti tu. Tu singur î�ț�i

Pentru a privi silogismul printr-o prismă mai personală,

• „M-ai făcut să sufăr.“

Lista este, probabil, interminabilă. Fiecare dintre aceste

• „Sufăr din cauza lucrurilor pe care mi le-am spus

• „Mi-am indus singur ruș� ine, punând mai mult preț�

Poate consideri că afirmaț�iile din prima listă nu au mare

Învață să nu fii nefericit (o sarcină grea)

Preluarea controlului asupra propriei persoane î�ncepe cu

pentru condus. Ei bine, acest proces este mai puț�in cunos-

repetat, nu doar dacă î�l î�ncerci o singură dată ș� i î�ț�i foloseș� ti

Alegerea, libertatea ta supremă

Este vorba aici despre abilitatea ta î�n orice moment al

Poț�i alege să procedezi astfel î�ncât fiecare experienț�ă

Alege sănătatea în locul bolii

Am avut odată o clientă care se jura că, de patru ani,

mare pentru a asimila zece informaț�ii noi î�n fiecare secun-

aceasta ca să scap de ele.“ Mesaj: nu poț�i controla felul î�n

la care ț�i-ai dori. Dacă anumite sentimente te conduc la o

Ești blocat atunci când...

Blocajul are o rază de acț�iune extrem de largă. Practic,

le elimina complet din viaț�a ta. Poate că te gândeș� ti la oca-

Importanța momentului prezent

bucuriei din prezent, ci ș� i eschivarea eternă de la fericire.

* Joc de cuvinte în lb. engl.: Neil N. Prayer are o pronunție asemănătoare

Deseori, evitarea prezentului duce la idealizarea viito-

Trăiește cât poți; este o greșeală să nu o faci. Nu

Introducere: O declaraț�ie personală 11

I. Preia controlul asupra propriei persoane 19