Sunteți pe pagina 1din 10

Educația copiilor cu Cerințe Educaționale

Speciale în familia biologică și în familia


Asitenților Parentali Profesionali.

Harea Victoria
studenta PPS-301
Noțini generale.
Educația este un fenomen social fundamental de transmitere a experienței de viață a generațiilor adulte și a culturii către generațiile
de copii și tineri, abilitării pentru integrarea lor în societate.

Familie- reprezintă formă socială de bază, realizată prin căsătorie, care unește pe soți (părinți) și pe descendenții acestora (copiii
necăsătoriți).

Copil – persoană care nu a împlinit vîrsta de 18 ani şi nu are capacitatea de exerciţiu deplină;

Reprezentant legal al copilului – părintele sau persoana desemnată, conform legii, să apere drepturile şi interesele copilului;

Plasament – măsură de protecţie a copilului separat de părinţi prin care se asigură condiţii pentru creşterea şi îngrijirea acestuia în
servicii sociale de plasament;

Plasament de urgenţă – plasamentul copilului ale cărui viaţă sau sănătate sînt în pericol iminent, indiferent de mediul în care acesta
se află, pentru o perioadă de pînă la 72 de ore;

Plasament planificat – plasamentul copilului într-un serviciu social, pentru o perioadă determinată de timp, conform prevederilor
planului individual de asistenţă;

Specialist în protecția drepturilor copilului – funcționar public din cadrul primăriei care realizează activități de suport pentru
îndeplinirea atribuțiilor autorității tutelare locale.
Articole din CDPD ce vizează educația copiilor cu cu
dizabilități:
Articolul 5: Egalitatea şi nediscriminarea

1. Statele Părţi recunosc faptul că toate persoanele sunt egale în faţa legii şi sub incidenţa legii şi au dreptul fără niciun fel
de discriminare la protecţie egală şi beneficiu egal al legii.

2. Statele Părţi vor interzice toate tipurile de discriminare pe criterii de dizabilitate şi vor garanta tuturor persoanelor cu
dizabilităţi protecţie juridică egală şi efectivă împotriva discriminării de orice fel.

3. Pentru a promova egalitatea şi a elimina discriminarea, Statele Părţi vor lua toate măsurile adecvate pentru a se asigura
adaptarea rezonabilă.

Articolul 7: Copii cu dizabilităţi


1. În toate acţiunile care privesc copiii cu dizabilităţi va fi luat în considerare cu prioritate interesul superior al copilului.
2. Statele Părţi vor asigura copiilor cu dizabilităţi dreptul de a-şi exprima liber opiniile în toate aspectele care îi privesc,
ţinând seamă de opiniile lor în funcţie de vârstă şi gradul de maturitate, în condiţii de egalitate cu ceilalţi copii, şi că, în
realizarea acestui drept, li se asigură asistenţa adecvată dizabilităţii şi vârstei.
Articolul 9: Accesibilitate
Pentru a da persoanelor cu dizabilităţi posibilitatea să trăiască independent şi să participe pe deplin la toate aspectele
vieţii, Statele Părţi vor lua măsurile adecvate pentru a asigura acestor persoane accesul, în condiţii de egalitate cu ceilalţi,
la mediul fizic, la transport, informaţie şi mijloace de comunicare, inclusiv la tehnologiile şi sistemele informatice şi de
comunicaţii şi Ia alte facilităţi şi servicii deschise sau furnizate publicului, atât în zonele urbane, cât şi rurale. Aceste
măsuri, care includ identificarea şi eliminarea obstacolelor şi barierelor faţă de accesul deplin,ce trebuie aplicate.

Articolul 17: Protejarea integrităţii persoanei

Fiecare persoană cu dizabilităţi are dreptul de a-i fi respectată integritatea fizică şi mentală, în condiţii de egalitate cu
ceilalţi.

Articolul 24: Educaţia


Copii cu dizabilităţi au acces la învăţământ primar incluziv, de calitate şi gratuit şi la învăţământ secundar, în condiţii de
egalitate cu ceilalţi, în comunităţile în care trăiesc;
Se asigură adaptarea rezonabilă a condiţiilor la nevoile individuale;
Elevii cu dizabilităţi primesc sprijinul necesar, în cadrul sistemului educaţional, pentru a li se facilita o educaţie efectivă;
Se iau măsuri eficiente de sprijin individualizat în amenajarea mediului care să maximizeze progresul şcolar şi
socializarea în conformitate cu obiectivul de integrare deplină.
Facilitarea învăţării limbajului mimico-gestual şi promovarea identităţii lingvistice a persoanelor cu deficienţe de auz
Procesul educațional în familia biologică în care s-a nascut un copil cu
deficieță adutivă și alți doi copii auzitori.
În anul 2004 într-o familie din satul Bravicea, raionul Călărași se naște primul copil al cuplului,care sa dezvoltat normal
până la vîrsta de 1,2 ani în urma unei febrei puternice, copilul a început să se simtă rău după care au mers la control
medical și sa depistat că copilul prezintă deficiență de auz la ambele urechi. Până la vârsta de doi ani familia a făcut
diverse consultații, s-a verificat acuitatea auditivă, s-au luat măsuri pentru aparatul auditiv pe care copilul la primit la MSP
Clinica Emilian Coțaga la evidența căruia se află până în prezent. Odată cu purtarea aparatelor auditive s-a început și
lucru cu logopedului cu băiețelului, impostarea sunetelor, exerciții recuperatorii pentru auz, dezvoltarea aparatului
fonoarticulator, adaptarea copilului cu lumea exterioară. Find neauzitor a început să fie mai gălăgios plângăreț și
nedumerit de ce se întâmpla, cît de brusc sa schimbat lumea în care trăiește. Părinții depun tot efortul ca să dezvolte
copilul, la scut timp a fost inclus într-un proiect pt a beneficia de implant cohlear, dar până a ajuns rândul la el era târziu,
între timp copilul frecventa grădinița din sat. Perioada de adaptare a lui în grădiniță a durat în jur de o lună după care a
devenit parte completă a grupe cu care astăzi este și la școală. Sarcinile pentru el nu erau diferite de ale celorlalți copii
tipici, pe parcursul anilor de grădiniță copilul a vizitat și logopedul din cadrul SAP- ului din raion, acasă părinții continuau
activitatea propusă de educator și logoped. În această familie au mai apărut încă doi copii auzitori cu siguranță aș putea
spune că frații au relații foarte strânse și se ajută, discută între ei prin limbajul mimico gestual. În septembrie anul 2021
acest copil devine elev al clasei a I-a, venind la școală cu colectivul cunoscut. Fiind elev da dovadă de abilități de
autodeservire, foarte ușor s-a adaptat cu mediul școlar, are formate trăsături disciplinare, la lecții își menține poziția de
elev în banca sa, îndeplinește sarcinile propuse de către învățătoarea sa. Atunci când nu reușește cere ajutorul colegilor,
vine singur la școală, după ore merge acasă, părinții au educat un copil independent, cu maniere. Dispune de o memorie
vizuală bună și imaginație foarte bogată modelând niște jucării din plastilină. În educația acestui copil pot spune că rolul
principal îl are familia lui, după care vine corelația familiei cu cadrele didactice din instituții, vizitele regulate la medic, și
realizarea tuturor recomandărilor specialiștilor. Copilul crește deplin într-o familie iubitoare.
Educația unui copil cu deficiență mentală severă: mama fricoasă și lipsa
de informații aduce la regres, nu progres
Voi vorbi despre o familie istorie mai tristă. În care sa nascut al doilea copil, din păcate înaite de termen, plus la naștere a
suferit o traumă cranio-cerebrală, în urma acesteia copilul foarte mult timp a petrecut în secția de terapie intensivă. La vîrsta
de un an si jumătate sa confirmat diagnoză medicală: microcefalie craniană sondată cu o reținere în dezvoltare. Părinții fiind
cu un venit mic și puțin informați au crescut copilul mai mult în mediu familial restrâns , fără a merge la careva centre de
dezvoltare sau reabilitare. Copilul era întreținut, hanit, spălat regulat mergeau la medic. Iată că a ajuns la vîrsta școlară, dar
în acea perioadă nu era atât de dezvoltătă incluziune elevilor cu deficiențe în instituțiile școlare prin 1998, mama a refuzat
școlarizarea argumentând că nu va putea merge la școală. Anii au trecut, mama simțindu-se vinovată își îngrijea copilul
acasă, și nu dorea să-l forțe, nici nu știa cum să îl învețe abilitățile de autodeservire, îl hrănea și utiliza pampersul, mai mult
statea doar în mediul cunoscut ,, acasa,,. Din cauză fricii de cum vor reacționa ceilanti nu mergea cu copilul în ospeție la
rude, și nici nu socializa copilul cu alte persone. Și așaau trecu anii acel copil a ajuns la virsta de 28 ani este dezvoltat ca un
barbat, dea lungul anilor a dezvoltat abilitățile de ași potoli foamea și setea, cu greu merge din cauza greutății, a devenit
agresiv față de persoanele care vin în casă, nu suportă galăgia, deseori aruncă obiece, veselă o aruncă până nu se strică.
Din pacă este absentă în total vorbirea, nu comunică cu nimeni, trăiește doar în grija unui adult, nu poate supravețui fară un
adult. Cred că daca acest copil avea să se nască intr-o familie bogată și informată avea un viitor mai prosper, dezvoltat. A au
fost neglizate principiile egalității, integrității, al educației.
LEGEA 140 PRIVIND PROTECŢIA SPECIALĂ A COPIILOR AFLAŢI
ÎN SITUAŢIE DE RISC ŞI A COPIILOR SEPARAŢI DE PĂRINŢI

Noțiuni principale

copil aflat în situaţie de risc – copil în privința căruia, ca urmare a evaluării, se constată una sau mai multe din situațiile
prevăzute la art. 8;

copil separat de părinţi – copilul lipsit efectiv de grija părinţilor în situaţii determinate de absenţa acestora, inclusiv în
cazul plecării părinţilor la muncă peste hotare, copilul luat de la părinţi din cauza existenţei pericolului iminent pentru viaţa
sau sănătatea acestuia, precum şi copilul căruia i s-a stabilit statutul de copil rămas temporar fără ocrotire părintească sau
de copil rămas fără ocrotire părintească;

copil abandonat – copilul identificat ca fiind fără părinţi sau fără alt însoţitor legal în cazul în care nu pot fi stabilite datele
de identitate nici ale copilului, nici ale părinţilor lui;

plasament – măsură de protecţie a copilului separat de părinţi prin care se asigură condiţii pentru creşterea şi îngrijirea
acestuia în servicii sociale de plasament;

plasament de urgenţă – plasamentul copilului ale cărui viaţă sau sănătate sînt în pericol iminent, indiferent de mediul în
care acesta se află, pentru o perioadă de pînă la 72 de ore;

plasament planificat – plasamentul copilului într-un serviciu social, pentru o perioadă determinată de timp, conform
prevederilor planului individual de asistenţă;
Din ce potive ajung copii în asitența parentală:
❏ copiii sînt supuși violenței;
❏ copiii sînt neglijaţi;
❏ copiii practică vagabondajul, cerşitul, prostituţia;
❏ copiii sînt lipsiţi de îngrijire şi supraveghere din partea părinţilor din
cauza absenţei acestora de la domiciliu din motive necunoscute;
❏ părinţii copiilor au decedat;
❏ copiii trăiesc în stradă, au fugit ori au fost alungaţi de acasă;
❏ părinţii copiilor refuză să-şi exercite obligaţiile părinteşti privind
creşterea şi îngrijirea copilului;
❏ copiii au fost abandonaţi de părinţi;
❏ în privința unuia dintre părinții copilului este instituită o măsură de
ocrotire judiciară (ocrotire provizorie, curatelă sau tutelă)
❏ opiii sînt victime ale infracţiunilor.
Articolul 11. Plasamentul de urgenţă

Ţinînd cont de interesul superior al copilului, acesta poate fi plasat de urgenţă în:

a) familia rudelor sau a altor persoane cu care a stabilit relaţii apropiate (vecini, prieteni de familie etc.) și care doresc să primească/să
ţină copilul pentru a-l creşte şi educa în familia lor, în baza cererii scrise a acestora, pornind de la necesitatea asigurării stabilităţii şi
continuităţii în îngrijirea, creşterea şi educația copilului, ţinînd cont de identitatea sa etnică, religioasă, culturală şi lingvistică;

b) servicii de plasament de tip familial;

c) servicii de plasament de tip rezidenţial.

Copilul separat de părinţi poate fi plasat de urgenţă pe un termen de pînă la 72 de ore, cu posibilitatea prelungirii termenului de
plasament pînă la 45 de zile, perioadă în care se efectuează evaluarea complexă a situaţiei copilului.

Articolul 12. Plasamentul planificat

Copiii pot fi plasaţi în:

a)serviciul de tutelă/curatelă;

b)serviciul de plasament de tip familial (casă de copii de tip familial, asistenţă parentală profesionistă);

c)serviciul de plasament de tip rezidenţial (casă comunitară, centru de plasament temporar, alt tip de instituţie rezidenţială).
Copil cu deficiență de vedere adus în asistență parentală unei familii.

La mijlocul anului 2019 în Gimnaziul Ștefan cel Mare este transferat un elev de la Liceul cu profil tehnologic pentru copii
cu vederea slabă V. Pîrcălab, fiind în grija unei familii ce activează de ceva timp ca Asistenți Parentali Profesionali. Părinșii
find decedați și copilul a fost în grija mătușii până și aceasta a decedat, rămas fără tutelar a fost transferat în plasament de
urgență, apoi la familia gazdă menționată mai sus. Elevul a fost adus cu un dosar de acte ce confirmau că copilul prezint
deficiență de vedere acuitatea vizuală fiind 10% și elevul are nevoie de un program adaptat capacităților sale, în instituție
fiind CDS a studiat actele și împreuna cu învățătoarea de la clasă au început să elaboreze un plan de lucru cu acest copil,
după câteva ore de observație în mediu confortabil lui s-a depistat că copilul are memoria auditivă bine dezvoltată și se va
opera cu ea până se vor mai găsi și alte metode de lucru. În mediu școlar s-au găsit soluții potrivite și elevul a început să
demonstreze progrese. Pe parcursul unui an a evoluat la discipline, oral putea descrie imagini, povești auzite, cu lux de
amănunte, simțea dipoziția profesoare, s-a adaptat cu colectivul. Din păcăte în familia gazdă nu s-a adaptat așa de bine ca la
școală. Așistentul parental spune ca copilul acasă da dovadă de un comportament conflictuos, deligvent, de protest.

Reacțiile acestea de protest au durat o perioadă destul de lungă, atunci câd se didcuta cu elevul, el nega totul. La scut tim
începuse și la școală să provoace conflicte în clasă, să vorbească cu personaje imaginare, refuză să îndeplinească sarcinile
propuse de către CD și CDS. Au fost organizate diverse ședințe cu APP, AS, CMI, s-a ajuns la concluzia că copilului nu ii
este confortabil în familia gazdă și a fost transferat în altă instituție, localitate și familie.

S-ar putea să vă placă și