GEORGES BLOND

FURIO~II
DOMNULUI
Catolici ~i protestanti : patru veac1iui
de fanatism

Prefata :
DUMITRU ALMA$
Traducere din Iimba francezii :
IULIA G IROVEANU
SANDA MIHAESCU-BOROIANU

Bucure~ti-1976

EDITURA POLITICA
 Coperta : VALENTINA BORO,ij

Georges Blond
LES ENRAGES DE DIEl!l
Edttions Bernard Grasset, 1970
Paris
 Preiata

In ,Dicfionarul rational al §tiintei, artelor ?i mese1·iilor"

care apii1·ea, p1·in grija lui Dide1·ot ?i d' Alembert, in a
doua jumiitate a veacului al XVIII -lea, fanatismul era de-
finit ca ,un zel orb ?i pasionat, cw·e na§te din superstitii
9i provoacii actiuni ridicole, nedrepte 9i crude, lipsite nu
numai de rugine gi fiirii remu§ciiri, ci chiar izvoditoare ale
unui fel de bucurie §i de consolare. Fanatismul este deci
superstifia in acfiune. El a fiicut mai mult riiu in lume
decit necredinta". Iar Voltaire califica fanatismul drept
,o nebunie religioasii, sumbrii $i crndii", ,o maladie mo-
lipsitoare ca viirsatul". Este efectul ,unei false con-
§tiinfe care aserve§te religia la scam capricii!or imagi-
natiei maladive §i a desfriului pasiunilor".
De aceastii calificare mi se pare cii am nevoie acum
cind pornesc sii infiiti§ez citeva idei, mai deosebite, 9i sii
semnalez unele !ipsuri din remarcabila lucrare intocmitii
de Georges Blond §i intitulatii publicistic ,Furio§ii Dom-
nului" cu subtitlul ,Catolici §i protestanti, patru veacuri
de fanatism". Sub acest titlu care in 1'0miine§te s-ar fi
putut traduce, tot a§a de bine, gi ,Turbatii Domnului",
ne !ntilnim cu o opera de largii expunere a marilor frii-
mintiiri, cu efecte mai mult dec!t tragice, vreme de patru
secole, in istoria Europei apusene §i centmle, datorite
bigotismului orb, adversar o1·iciirei sclipiri de lumina ra-
5
 ~ionalii. SC'risa cu o li1npezime de stil cuceritoare) cu o
remarcabUti putere de r·eZnviere. a evenimentelo.r ~i a oa-
menilor_. cu o adZncii ~?i iscusitii urm..ilrire a eposului inclus
:in fenomene} Jolos'ind aclesea chiar metodele arte·l literm·e :
dialogul) jU'rnalul, rnetafora, cornparatia, analogia, ,,Fu-
riO§ii Domnului~' este totu§i o carte de istorie ~tiinf-ificit.
Are o Znsu§ire supli1nentarii rezul'tat:ii din metoda tratiirii :
e accesibila tutu?'01'. $i, .fc'i?·ii a folos·i pledoaria e:rpresii,
convingiitoare. Dialogul ascunde adesea citatul din clocu-
mentul istoric. Metafora sau comparatia ajutii la intele-
gerea fenomenelor istorice. Analogi'ile, chiar cind sint un
pic riscante, indeamna la meditatie asupra multor abwr-
ditiiti ?i aberatii care au impoviimt ?i pTobabil vaT mai
impoviira istoria §i con§ti'inta omenirii. $i chiar dacc'i nu
putem fi intrutotul de acord cu unele concluzii ale luc?'iirii,
simtim totu$i o satisfactie intelectualii, o impliniTe a do-
rintei de a. afla §i de a cunoa,te momentele de tragicii
manifestare a ignorantei, a fanatismului, a cruzimii deli-
rante de care au fast cuprinse, de multe, de prea multe
ori, mari grupuri umane, secole de-a rindul. Simpli:ficincl,
am putea spune cii Georges Blond a urmc'irit sii infiiti?eze
crimele abominabile pe care le-a siivir§it ignoranta, super-
stitia, fanatismele religioase de orice natura : catolicii ori
r-eformata, ca sii dea de gindit §i sa moralizeze, indirect,
contemporaneitatea, ave1·tizind-o. lntr-un anume fel, p01'··
nind de la evenimentele protestatar religioase §i de la
In pta antienglezii a Irlandei, incepind din secolul al XIV -lea
§i sfir§ind cu evenimentele de azi din Ulster, ,Furio$i-i
Domnului" este o lucraTe caTe pare a ciiuta sii exe1nplijice
<Ibsurditatea unor fenomene cauzate de vm·Hle forme de
ignoranta §i de interese oculte, greu de descifrat la prima
vedere. Prezentarea luptei de brigand al lui O'Neill sau
Desmond, eroi ai rezistentei irlandeze, ?i C1'imele savir§ite
de stiipinii britanici, marile suplicii §i exterminarea la
care au fast supu$i locuitorii ,Insu!ei verzi", tocmai de
@rmata celui care, in Anglia, luptase §i ci§tigase victoria
impotriva tiran·iei monarhice : C1·omwell, exemplified me-
toda tmtiirii folositii. de Blond. Istoria il acuzii pe elibe-
ratorul societiitii engleze cii, dupii victoria de la Drogheda,
a trecut la represalii mai singeroase decit cele practicate
de !ordu! Straford, emisarul lui Carol I Stuart, in strivirea
independentei irlandeze. Adicli a inlocuit un fanatism cu
6
 altul §i mai -cumplit. Iar fenomenul se va mai repeta in.
toate veacurile de ignorantii, de sti1·nire $i incurajare a
pasiunilor fanatice, absurde, oa.·be. Prin at•·ocitiitile sa-
vir$ite din porunca lui in Irlanda, c,·omwell a compromis
nu numai o idee nobila, cea a libertiitii, ci a piitat $i aureola
de glorie a acelui striilucit instrument revo!utionar care
a fost Armata ,Nou!ui Model". Acest fapt trebuie retinut
ca un fenomen caracteristic clasei pe care o reprezenta
revolutionarul b1·itanic - bu1·ghezia ?i noua nobilime.
Ele au $tiut ·sii-$i cucereascii libertatea $i drepturile politiee
p1·in luptii' revolutionarii, dar, odatii ajunse la putere., a~<
inlocuit exploatarea feudalii cu cea capitalistii.
Valoros este, in aceastii l1w1·are, capitolul care trateazd
marea drama a lui Jan Hus. Sint bine p1·ezentate pricinile
,ereziei" husite : cor·uptia ~i abuzurile cle1·ului ~nalt~ in
majoritate de neam ge1·man, precum $i faptul eli Boemia
se afla sub stiipinire germanii $i niizuia spre cucerirea
independentei. Nu sintem de acord insii cu expresia ca
Hus ,ciupea cu dibiicie o coardii nationalistii''. Dealtfe!
autorul insu~i revine, atunci cind il trateazU pe acest mare·
reformator ca pe un patriot care, sub hainii religioasii, a
declan$at lupta de eliberare de sub stiipini•·ea germanii ~;
a devenit ,eroul independentei Boemiei".
Nu avem multe de comentat asupra felului cum BZondl
!l prezintii pe Girolamo Savonamla, ,virtutea fanatica" ..
Reiese clar cii acei care luc1·eazi.i i1npotriva 1·ativ.nii, care
se ridicii impotriva realitiitii $i a legilo1· ista>·iei se priibu-
f}esc in neantul haosului pe care, cu o pasiune supiaumandf
!-au declan$at ~i l-au intretinut o vreme.
. Lungul capitol despre Martin Luther .~i reforma lui
este bogat in informatii 9i consideratii juste. _4ce! om
evlavios, dar chefliu, vesel $i do1·nic de via.tii, Luther, 0i-a
purees lupta impotriva indulgentelor ca un om de bun
simt dublat de un teolog emerit cunosciitor a fond al scrip-
turii. A fost nes~us de jignit de toate abaterile grosolane
$i de coruptia scandaloasii a marilo1· slujitori ai bisericii, .
incepind cu ins"·1i papa. A ataca di1·ect sistemul vinderii
indulgentelor insemna a surpa o importantii sursa de ve-
nituri a bisericii catolice. In !egiitu1·ii cu creatorul reformei
protestante, Erasmus a spus, glumind, un mare adeviir :
,Luther nu a comis decit douii g1·e$eli, 1-a. !ovit pe papa
in coroanii $i pe ciilugih·i in stomac". A?a se explica de c~
1
 luteranismul a ajuns) chiar Jiirii voia initiatorului. icleologia
celor de jos. PopoTul lupta nu pentru mintuirea prin cre-
dintii o1·i pen tru transsubstantialitate, din caTe de altfe!
rm intelegea nimic, ci impot1·iva abuzurilor inaltilor _prc-
latL Pentru ca, in fond, popoarele ~i cldar intreaga sode-
tate europeanti din acea vreme nu mai puteau tole1·a accle
1netode de spoliere, deven'ite abuzive in _practicc.l ?i abstD'de
in teorie. Rd:zboiu.l tdriinesc gennan a 1Jenit ca o de-
rnonstratie : cii societatea clocotea de nernultu?niTi indl
in staTe confuzii, iar pmtestantismul le-a dat o ideologic
fi le-a directionat. Jar dacii in cm·tea de Jatii rihnin unele
nedtmw1·iri, ele pro'L'in din .faptul eli autorul stdruie cu
p1·edilectie asupra 1·oluhl.i 1norctl pe care l-a avut vinzarea
indulgentei fi nu leagii fenomenul, mai strins. de dezvol-
tarea burgheziei germane sau olandeze ?i de inclinarea
spre luptil deschisil a unei intelectualitiiti umaniste, cu
un cuget tot 1nai liber, o intelectualitate care -t•rea sCi scu-
ture lanturile rrmlt prea ,·uginite ale dogmei catolice. Citi-
torii no~tri treb1de sCi §tie cii Georges Blond nu este un
istoric marxist ateu. ca adeviirul, crudul adevii1' isto'f'ic l-a
obligat sa alciituiascii o carte foarte aproape de conceptia
mateTialist-isto1·icii, de~i cu unele minusu-ri. Astfel, Blond
e gata sa creadii, de pilclii, cii I,uther avea ,convi.ngerea
nestriimutatil cil Biblia este hmna spiritualil de care are
nevoie poporul". De~i acela?i Luther, a?a cum nH infii-
ti~eazil autorul nostru, a avut prilejul sii vadil, in riizboiul
tUrdnesc, cii ,poporul" s-a riisculat ?i a dat crincene lupte
pentru piine, pentru dreptate ?i libertate socialil. · Cii
Luther insu?i s-a speriat cine/ a viizut cii Bib!la, depaTte
de a fi o ,hranil spiritualii'', era complet uitatii in fata
miniei popttlare.
Luther al lui Blond repetil de mai multe ori : ,N-am
vrut sii se intimpl-e ct§a". ln adeviir, el n-a vrut riizboiul
tiiranesc prile,iuit de protestii1·ile ,·eligioase, dar care, n <•ind
pncznt econo·m. ice §i sociale 1nult mai adinci $i mai pu-
ternice, nu putea sii nu se dezltintuie. Cu atit -mai 1nult
Luther, acel ,gigant al istoriei" cum Zl nume$te Blond,
n-a putut sa fie de acord nici cu evenimentele semide-
:mentiale pet1·ecute la Munster in 1534-1535, amplu de-
scrise in ·lt~crare. Acolo ignoranta, im,oralitatea .$i trindtivia
nefast(i ·a citorvci pr:etin$i re:fornu.Ltori au transformat so-
cietatea unui oni$ Znt:reg ZntT-0 cloaca mize1·ii, cont-rave-
8
nientii notiunii de om $i de civilizatie, oric!t de rudimen-
tarii. Surprinde insa faptul cii Luther n-a fast de acord
n.icL cu ridicarea in ny,asii a tiiriinimii gerrnane. Aceasta a
giisit i·n lutera.nism o ideologic $i s-:a angajat cu violentii
impotriva fe·udalitiitii . :fie ec1esiasticii, .fie laicii. Bloncl 'ga-
se$te .un titlu sugestiv : ,,,Pirjolul". ~N, suceint, ni-l Zn.fii-
ti?eazii indeoseb'i in latwra lui religioasii $i fanaticii., esca-
motincl 'lnsii aspectul luptei sociale $i substratul politic al
acestui mare evenbnent popular de la sfi·r$itul evulUi
n~ediu german, explozia unor indelungi ~i grele ne1nnl-
tumi·ri. LutheT era un teolog protejat de marii :fendali
interesati in politica de destriimm·e a puteTii centTale, un
teolog. care a t1·adat mi$carea popula1'll, stirnitii $i de
ideile lui pmtestatare. A triidat t1'ecind de partea maTilur
feudali care au fiicut din ideile lui un instrument de
f.ntiirire a puterii.
Adeviirat este cii GeoTges Blond stabilqte scopul acestei
l.itcrdri : ).'De a ariita scandalul reprezentat de lupta singe-
1'0asii dintre cre9tin'i". Dar citit:orul avizat gtie cii aCest
,.scandal" este mult rnai c01nplex ~i din 1niezul lui nu
Zipsesc nici latu-ra polii'icii, nici cea socialii, nici chiar ele-
nwntele de progres, in necontenita trudii a spiritultti U'lnan
de a se elibera de tirania dogmelo1· *' a tuturo1' fonnelor
generatoare de expl.oatare §i de 1nizerie.
Pentru unii cititori va :fi o surprizii Tolul trist, opus
progresul1ti, jucat de. Universitatea Sorbona. din PaTis. Mai
rnult ca orice universitate scolasticit, a intetit cu ·maTe
stiiruintii lupta impotTiva reformei in F-ranta. lnchistati'i
in traditie, dogma .~i prejudeciiti, orbitii de fanatism, Sor-
bona, odiniow·a :fiiclie ·de cuUurii, se transfornwse in con-
trar·iul ei : propaga gi intretinea obsctt1'U1"ttismul eel mai
e-ras gi persecuta m·ice idee. noud care se i:zvod ea odatii cu
1"'e:forma 1·eligioasii.
In ca.pitolul .. Dictalura lui Calvin", Blond are prilejul
sii dezviiluie 9i Janatis1nul reJormei. $i Zl exem.plificii._, in-
deosebi, prin cunt.pli·ta arclere pe rug a pluTisavantului
$i ginditorului Michel Se1·vet.
ln lupta acerbd *i aberantii dintre fanatismul catolic $i
eel mformat s-a deschis in istoria Europei perspecti1'a
miilor de ruguri\ ca intr-a intrecere macabrii : care ard.e
sau spZnzurii mai multi. S,i asta in- numele aceleiagi rel-igii
a omeniei $i a ace!uia$i blind lisus $i inocenta Sfintc Fe-
9
cwara. Metafora lui Blond trebuie repnutii : ,Int-oleranta
reUgioasii iei !uase zbono! ca o monstruoasii pasiire de
pradii". $i plana deasupra continentu!ui mo!ipsit de boa!a
mn u.cide1·it
Pentru a inte!ege crime!e din noaptea neagrii a s.fin-
tu!ui Barto!omeu §i ce!e ce au urmat, autoru! face un
amp!u portret Caterinei de Medici §i lui Carol al IX-lea,
lui Co!igny ori a!tor eefi hughenoti, fii!·ii a stii1'Ui, insii,
In li'mitele necesitiitii, pentru intelegerea comp!exii a aces-
tui eveniment oribil, asupra laturii po!itice, a .interese!or
dinastice ~i a setei de putere de cm•e a sttferit Caterina
toatii viata. $i iarii$i e adevarat ca autortt! se explicii :
,Masacrul din noaptea sfintu!tti Bartolomett se desprinde
d·e pe ttn fttndal foarte sumbrtt de intrigi internationale, in
care religia n-avea nici ttn amestec (era vo1·ba mai degrabit
qe ambifii teritoria!e $i dinastice), $i de nweinafii po!itice
foarte frantuze§ti, avind, de asemenea, la bazii ambitii,
pa•~uni $i pofte, ace!ea$i in fond care stiiteatt !a originea
riizmerifelo>· $i care continuatt sii le a!imenteze. Ceea ce
ne intereseazii aici este, ~?i de data aceasta, sd vede1n in ce
miisurii evenhnentul fine de fanatisrn.ul care ii deter1nina
pe cre'!tini sii se sfieie intre ei". A§ adiittga : fanatismtt!
ins~i a fast fo!osit ca un mijloc, ca o unea!tii ; im· >·ezu!-
ta.tele lui ca o cale in mentinerea sau spoTi1·ea pute't'ii po··
Utice, in ritarele efort de- a realiza ~i i1ttiiri cent1·alizarea
sta.tului feudal in june! §i din interese!e ttnei dinastii. Da.r
tocmai !ttpta dintre cato!ici $i httghenoti in Franta a j'iicut
ca. ,,ideea religioasii'' sii Fe ,tot mai putin prezentii in cles-
fd.?urarea ulterioarii a riizmeritelor". Chiar atunci cind
ea. a slY,jit ,dtept stindard"~
Sint in aceastii carte mttlte !ttc?·ttri care surp>·ind prin
absttrdu! lo1·. De pi!dii, iatii ttn rege ca1·e se v>·ea ref01'ma-
tor: Henrie al VIII-lea al Angliei. C1·ezi cii-i un cap !umi-
n.at $i tottt?i urea pe C?afod pe Thomas Morus, fost sfetnic
tntelept ~i" ,uivnl dintre oamenii cei 1nai iltt.~tri $i mai
iU:biti· din int·reaga istorie a Angliei", 1nare visiitor al v. nei
!umi drepte ?i !ibere.
In- ,FUrio$ii Dom.nului'' este bine urmiirit !}i fanatisrn,ul
catolic spanio!; in lttngu! razboi din 'fiirile de ~os ; dar
nu este re!evat camcterttl de revolutie al luptei duse de
burghezia ?i nobi!imea f!amandii $i olandezii. Catolicismu!
ftind p>·incipa!ul sti!p moral al dominatiei striiine asttpra
101
acestor teritorii, protestul social, politic, economic al ma-
selor ~i ·al burgheziei a imb1•acat haina religiei protestante.
$i aceasta pentru ca burghezia olandezii, foarte tinlira Ia'
acea data, nu-§i fiiurise inca o ideologic revolutionqrii pro-
prie. Oricum, indelungata luptii cu stiipinul spaniol, c>.
spinzuriitorile §i 1·ugurile ducelui de Alba, a zamislit ero•
ai libertiitii, ca Egmont, §i a trezit con§tiinta nationalli
olandezii. Adicd a:;a cum se Znt2mp1ase, cu un veac fi ma•
bine inainte, in Boemia lui Hus, in timpul razboaielor hu·
site. Intr-un text in care, am zice, eroul principal este fa
natismul in .formele lui cele mai odioase, Georges Blanc
pTezinlii amplu evenimentele §i interesele politice care s-a•
ciocnit §i au clus la decapitarea Mariei Stuart. Nu pot so
nu relev cu1n, ·tn cap"itolul ,Mizeria marilor secole", tr.a~
teazCi soarta lui Hen ric al IV -lea~ 1nonarhul care a Zncercm
si'i paci:fice Fmnta epuizatii de riizboaiele religioase. Mii-
rinimos, ingiiduitor, filozof liberal, ,1·egele tolerantei" a
ciizut sub pumnah<l ciilugiirului fanatic semidement $i pa-
mnoic Ravaillac. $i poate va p1·oduce oarecare senzati<
apropierea pe care o face autorul intre actul asasin savir$i1
de fanaticul catolic din 1610 §i impu§carea pre§edintelw
.John Kennedy in 1963, acolo la Dallas, in Texas. Dar daca
asemenea analogie produce surprizii, alta, cum este apro.,
pieTen diniTe riizboaiele religioase din Franta §i ,ultimv,l
?'azboi civil spaniol" este complet falsi!.. In riizboiul civil
din Spania. s-au inj1·untqt fortele fascismului §i cele ale de-
mocratiei, forte sociale §i politice care au avut concepti•
diarnetml opuse despre istorie, despre rolul maselor popu·
la·re i·n fCiu-rirea istoriei.
Atunci cind trateazii trecerea la liberalismul religios al
lui Richelieu, Blond tine sa releve, !ntr-un scurt pasaj, $'
rolul ,contrarefo1·1nei". Prin el ne convinge cii nici ,cazD
nele, nici rugul n-au izbutit sii sti?·peascii. erezia".
Autorul surprincle bine sensu! politic §i religios a! ,de·
fenestratiei de la Praga" (1612), prologul razboiului d•
t1·eizeci de ani, cu tot sumbru! lui cortegiu de distruger\
dezotganizare qi omor. Prezentindu-ne ,mizeria marild?
secole", adicii secole!e al XVII-lea 0i a! XVIII-lea, ale rd
tionalismului 0i iluminismului, Blond expune conditii!e iJ,
ca?'e a fast revocat Edictul de la Nantes (1685) ~i enu·
merii consecintele lui economice, sociale 0i politice. Lu'
davie a! XIV -lea pornea, !n chip absurd, de la ideea co
n
edictul de tolemnpi religioasii cuce1·it de Hemic a! IV-lea
,nu 1nai _are rafiune de a exista'' . ca sii se voTbeascii apoi
de ,ntinunea"' JCicutii de ,1·egele som·e'' >,pent1·u- sth·pi1·ea
ereziei'". $i pW'Cii simfi 0 durere. 1noralii cfnd afli cfi 1nWti
arti?ti ~i ginditori, ca Racine m·i La Brv.yere, att aprobat
, . divinul triu?n.f al lui Ludovic eel-Mare'', . . ,triumJ'' care a
produs o nouii dezldnfu,ire a fanatismului religios. Exilu-
rile, condam.n6rile la galere - ur1niirite af?a de plastic in
per soan a $i p1·in nw1noriile lui Jean Marteilhe - nu au pu-
tut sct1,ti Franta de furtuna revolutionarii a luptei camiza-
rilo,·. Ciici ·aceasta a fast, in fond, lupta socialii in strai hu-
ghenot pentru clobo1·irea absolutismului regal ?i feudal. $i
mi se pa1·e eli trebuie sli atrag atentia asupra dragonade-
~or intrep·rinse intpot1·iva tdranilor din Ceveni, episoade de
groaznice repre.salii,. in cadrul unor riiz.boaie de recr.udes-
centii a fanatismu!ui fi a cruzimii flirii limitii. Concluzia
geryemlii a operei lui Blond este eli obscumntismu! na9te
supe1·stifii, cd superstifiile intrefin fanatism,ele, iar fana-
tismele se traduc in atrocitlifi, cliTora greu !i se mai af!li
capiitul.
DaT, a$a cum functioneazli legile istoriei, fanatismul
absurd a! rlizboaielor religioase a contribuit !a cristalizw·ea
m(:ionalismului ca1·tesian ?i a hrlinit ateismul din secolul
l.uminilo1·, .care, !a rindu-i, a dus la PTigoana Teligioasli par-
nita de heberti?ti, in faza iacobinii a revolutiei fmnceze.
Istoria aratli eli toate acestea n-au fast inutile, oricit de
inn1nane :?i -absurde ne apar, pentru ca libe1·tatea con?tiin-
tei sa fie inscrisii in legi, incepind cu ,Declaratia dreptu-
rilor omului $i ale cetiiteanului". $i sa intre, apoi, cu greu;
dar sli intre, in practica vietii social-politice. Iar ,Furio$ii
Domnu!ui" este o carte de istorie ca1·e dli de gindit. Mai
ales eli fanatismele, lncepind cu eel religios, nu par a se fi
stins incii, de istov.
TotUfi, dacli impresia generalli desprinsii din lectura
a.cestel opere, tulbu1·iitoare de mult $i crud adeviir, se de-
gajii intunecatli de pesimism, tinem, in lncheiere, sli amin~
tim eli istoria omenirii se realizeazli din lupta marilor con~
trarii. Cind catolicismul $i dogma lui 1$i indobitoceau eno-
riasii vinzindu-le certificate de iertare a plicate lor sliv!r.,ite
sau ~~ plan de a fi siivir?ite, au aplirut Hus sau Luther $i
au cercat sli aprindii o luminii nouii in con$tiinte. Tot
1~
 atunci au creat opera lor Emsmus sau Leonardo da Vinci.
A?a dupii cum, in timpul riizboaielor religioase din Franta,
s-a alciituit ,Pleiada" ?i gingaw poezie liricii a lui Joachim
du Bellay ori a lui Ronsard. A?a dupii cum constatiim cii,
in timpul furiei iconoclaste a reformei, au pictat, totu$i
Hans Holbein sau Albrecht Dii?·er, salutind reforma so-
b?·u, realist ?i cu multii grafie. Cii la mai pufin de
douii decade dupii ce Ravaillac l-a asasina.t pe Henrie al
IV -lea, Descartes §i-a publicat al siiu ,Discurs asupra me-
todei" (1637) ?i a :fondat mfionalismul modern, m·ia$ pas
inainte in progresul gindiri'i libere a umanitiifii . Iar in se-
colul luminilor toti coriferii noilor idei, ai ideilor pmg,·esu-
lui, au folosit armele mfiunii in biitiilia impotriva pre,iu-
deciitilor, a superstitiilor, a fanatismului, a igno·rantei.
\1oltaire a fast un adeviirat model de :filozof care duce eel
mai aprig riizboi moml pentru eliberarea spiritualii a ome-
nirii. Celor ca1'e-l intrebau ce pune in lac dacii eliminii din
con$tiinta umanii Teligia fanaticii, \1oltaire le riispundea
tot cu 0 int>·ebare : "vii eliberez de 0 bestie feroce care vii
devort1 $i voi mii int?·ebati ce pun in loc ?"
jn:fiiti?ind momentele absurde de dominare a fanatis-
1nului in istoria Europei, ,Furio§ii Domnului(( contribuie ·
Ia eliberarea omenirii de 1·eziduurile de ignorantii $i su-
perstitie, pe care toti iubitorii progresului le doresc a fi
ultimele.

DUMITRU ALMA$
 0 dmma care dainuie
.~i astaz.i

Intr-a dupa-amiaza din pr1mavara anului 1554, in

trrgul Ostraighe (azi Ossory) din Irlanda, situat in apro-
pierea ora~ului Kilkenny din comitatul cu .acetla~i nume,
au avut loc ni~te intimplari dramatice.
La Ostraighe se afla re~edinta unui episcop anglican.
I se sptmea palat, dar de fapt era un fel de cetatuie
masiva ~i greoaie, avind prin preajma grajduri ~i acare-
turi ; intreaga Irlanda era presi'irata cu cladiri asemana- ·
toare. Aceasta fusese confiscata cu cltiva ani in urma de
la un mic nobil irlandez, vinovat de a fi luat parte la
riiscoala din 1535. Citiva soldati englezi, deta~ati dintr-o
garnizoanii invecinata, constitutau garda prelatului.
O~tenii tocmai trageau la masea ~i jucau carti, cind
slujitorii ·care munceau la cimp prin apropiere dadura
. buzna infrico~ati ~i abia tragindu-~i sufletul, spunlnd ca
0 droaie de irlandezi !narmati cu ciomege navi'ileau din
to.ate pi'irtiJe. O~tenii se aruncara pe cai ~i se napustira pe
unica ulita a t!rgului, plina de noroi. Cum ie~ira din
Ostraighe, zi'irira intr-adevar inaintind pe landa, din di-
ferite pi'\rti, mai multe pilcuri de oameni.
Sergentul, urmat de cei cinci o~teni ai sai, se napusti
in galop asupra grupului celui mai apropiat. Ajuns in fata
taranilor, li s·e adresii cu brutalitate in limba engleza,
amenintindu-i · .~i poruncindu-le sa se lmpra~tie ~i sa se
15
 indeparteze. I se raspunse cu injuraturi ;;i cu o ploaie de
pietre. Soldatii englezi incepura sa loveasca in dreapta ;;i-n
stinga cu s&biile Bescoase din teaca, apoi- le trasera, dar
cl\iva calare\i, inconjura\i de un mic grup de oameni ho-
tari\i ;;i ;;tiind sa opreasca un cal, au fast cit p-aci sa fie
aruncati din ~a.
Englezii, care-:~1 inchipuisera c8.-i vor putea impdi~tia
pe tarani, se zbateau sa scape din strinsoare. Sergentul
vazu ca alte grupuri ajunsesera deja pe ulita tirgului.
Croindu-;;i drum cu sabiile, d\laretii facura sa curga singe.
Ii intrecura in galop pe to\i irlandezii ;;i sosit·a Ia caste!,
unde episcopul apucase sa dea ordinul sa se inchida toate
portile.
Castelul episcopului din Ostraighe, laolalta cu acm·e-
turile ;;i curtea, alcatuia un fel de fortifica\ie. !nainte ca
acesta sa fie impresurat, sergentul trimisese in mare
graba pe doi dintre oamenii sai pentru a cere ajutor gar-
nizoanei engleze, aflata la cinci leghe departare.
Irlandezii, Vreo trei sute la numiir, inconjurara castelul.
Zidul era ceva mai inalt decit un stat de om. Asediatorii
se dusera sa caute legaturi de vreascuri ;;i Iavite prin
casele oamenilor. Tirgovetii ,crezurii mai intii di vor sa
dea foe castelului, dar nu. Ei ingramadira cele aduse la
picioarele zidului ;;i se cocotara deasupra pentru a privi
Ia eei patru solda\i ;;i vreo dois.prezece slujitori, toti inar-
lna\i cu arbalete ;;i adunati in mijlocul cur\ii gloduroase.
De;;i ci\iva dintre ei fusesera rani\i, asediatorii nu
pareau prea grabi\i sa porneasca Ia asalt. Stateau in ploaie
in jurul castelului, vociferind ;;i amenintind cu pumnul.
Osta;;ii ;;i slujitorii episcopului nu pareau ca au de gind
sa trag&. Ar&tau cam nelini~titi, dar se striiduiau sa fie
calmi ;;i sa nu raspunda Ia strigate. Stapinul le poruncise,
pare-se, sa stea in defensiva.
· Deodata to\i intoarsera brusc capul !n aceea~i direct[e.
Acolo strigatele incetasera ~i se inalta un cintec bisericesc,
foarte bine dntat. C!\iva oameni intonau Kyrie. Cintecul
se propaga de jur !mprejurul incintei castelului ca focul
pe un fitil. !ntr-o clipa se inalta de pretutindeni, straniu
~i dramatic, in aer liber, in ploaie, in fata scundei cladlri
n1asive, cenu."?ii.
Odata Kyrie terminal, imnul Gloria asedie '?i el castelul
episcopului anglican invizibil. Slujba fiind interzisa, i se
16
c!nta s!ujba Ia domiciliu. Slujba in ·limba latina 1i era
aruncat& In obraz, ca o palrn.a.
Evanghe!izarea Irlandei incepuse abia 1n anul 431;
dar prima lnflorire a creetinismului a fost spectaculoasa,
ciici tara s-a convertit tocmai in perioada pri\bueirii Impe-
riului roman de a pus. Ferita de naviilirile saxonilor, Irlanda
deveni un far al cre~tinatatii, adic&, ln epoca respectiVa, a1
civilizatiei. Mii de lnvatacei veniti de pe continent se
inghesuiau in universitiiti)e intemeiate de calugari. Din
insula verde porneau misionari pentru a cre~tina conti-
nentuL Atunci a fost epoca de aur a civilizatiei gaelice.
Naviilirile daneze (danezi ~i norvegieni) ~i navalirea
normanda frinsera avintul acestei civi!izatii, dar biserica
irlandeza fusese prea temeinic intemeiata pentru ca in-
treaga populatie sa nu reziste cu invereunare Ia vlntul
Reformei care batea dinspre Anglia.
Irlandezii care 11 asediau pe episcopul din Ostraighe
vedeau bine ca oamenii lui se infuriasera Ia auzul cinte-
celor catolice. Acum ei schitau gesturi am(mintatoare.
Purtatorii de arbaleta incepeau chiar sa intindii. arcurile
de otel ale armelor lor. Erau arbalete vechi, fara manivela
dubla. Oamenii intindeau arcul, apleclndu-se ~i apasincl cu
toata greutatea lor pe coarda.
Cine a incepUJt ? De la Cain ei Abel, aceasta este lntre-
barea. E cu neputinta de ~tiut dacii. primul proiectil lansat
la Ostraighe, a fost o sageatii. a vreunui arbaletier sau o
piatra a vreunui asediator. Ceea ce pare sigur este ca ase-
diatorii, in rindurile carora s-au numarat probabil primii
morti, n-au mai stat mult pe ginduri, au sarit zidul ~i
au dat nava,la.
Nu erau lnarmati decit cu ciomege ~i cu pietre, dar
nun18.rullor i-a covir~it repede pe ap&riitori.
Cronicil~ mentioneaza ca oamenii episcopului au fost
uci>i cu pietre. Au servit, probabil, Ia ceva >i ciomegele,
precum ~i armele smulse din mina celor asediati. N u poti
sa-ti imaginezi fara sa te cutremuri pe acei'ti catolici, fana-
tizati de interzicerea slujbei in limba latina, omorlndu-i
cu pietre pe nenorocitii anglicani, botezati ca i'i ei. Trebuie,
desigur sa arunci pietre destul de mari ~i cu destuJa
putere pentru a omori un om, pentru ca trupul ciomagit,
dislocat, cu fata toatii. carne vie, sa nu mai mi~te deloc 9i
sa cadii. moale ~i fiira vlaga odata trecut pragu1 1ntune-
~icu!ui.
 Garnizoana ~engleza, alertata de 'Cei ,doi o~teni ai epis,-
copului, n-a. sosit, pare-se, destul de -repede, dici nu ,e
mentionat nici\ieri ca uciga~ii 'Oamenilor episcopului (el
personal n-a pajit nimie) ar fi fast pedepsiji. Cel pu\in
nu imediat.

Marea drama anglo-irlandezii a inceput in 1536.

1n 1534 Henrie VITI-lea ~i ministrul si\u Thomas
: Cr'omwell determinasera votarea Actului de suprematie,
ln :care se -stip.ula . ca r.ege1e treb.uia ,.,acceptat, consiclerat ·~i
recnnoscut drept unieu! ~i supremu! ~ef a! biserieii an-
glieane pe pamint". Iar in primavara anului 1536 Henrie
al VHHea, soeotind ea in Anglia impotrivirea fata de
Reforma fusese infrinta ,in suficienta masura, aetul a fast
promulgat ~i in Irlanda.
Irlanda avusese regii ei 9i !egile ei. Fiecare dintre su-
veranii ei purtasera titlul de aird righ, ceea ee in dialect
gaelic inseamna inalt rege, denumire care da de injeles
ea in tara au existat intotdeauna mai multi regi, ba chiar
nenumiiraji regi$ori, conducatori de comitate, 9efi de clan,
prea adesea oeupaji sii se sfi9ie intre ei Jn lupte evasitri-
bale, care fatalmente trebuiau sa sfir$easea printr-o domi-
na tie din afara. Ultimul inalt rege se numea Rory $i dom-
nise pina in 1175, perioada in care Henrie al II-lea al
Angliei impusese Irlandei tratatul de Ia Windsor, care
consfintea suzemnitatea sa asupra lntregii insule.
Atunci a inceput inde!ungata dominatie engleza, ame-
ninjata cu adevarat 0 singura data, in 1318, prin fapta
razboinici\ a lui Eduard Bruce, fratele regelui Scojiei.
Mica sa armata a fost invinsa la Faughart, iar el ~i-a
pierdut viaja.
1n 1215 regele loan fii.ra Tara a aceeptat ca la Dublin
sa fiinj>eze un parlament irlandez, alcatuit din prelaji ~i
baroni. Deputajii ace$tia mai mult se ciondaneau decit
Jegiferau. 1n 1494 ei aeceptasera sa voteze legea Poynings,
care prevedea ca to ate textele de lege elaborate Ja Dublin,
fii.ra excepjie, sa fie supuse aprobarii Londrei. Cit despre
textele de lege elaborate la .Londra, Dublinul urma sa le
ratifice automat. Mai toti irlandezii scuipau la auzul nu-
melui vreunuia dintre membrii .parlamentului din Dublin.
Triidi\torii aee9tia aprobasera nu numai Aetul de su-
prematie, dar 9i o decizie a Consiliului privat a! regelui
18
Henrie al VIII-lea, care le lua abatilor ~i staretiJor irlan-
dezi dreptui de vat ~i de predicii ~i secu!ariza averi!e a
patru sute de miinastiri. Pe pamintul Irlandei existau o
sumedenie de n;Tanastiri, iar clerul se hucura de o in-
fluenta uria$a.
La clteva sapti\mini dupa ingenuncherea parlamentului
din Dublin s-a raspindit zvonu! ca averile secularizate ale
bisericii fusesera impiir\ite membrilor acestei adunari
drept ri\splata a !oialitii\ii lor fatii. de coroana.
Dupii. aile citeva saptamini, Thomas Cromwell, pii-
trunzind la rege, care se afla Ia masi\, i-a $Optit Ia ureche :
Sire, Irlanda s-a riisculat.
Cum, parlamentul acela pe care !-am ghiftuit ?
Nu, sire, clanurile.

Timp de ci\iva ani s-a vorbit despre marea rascoalii.

Mai. potrivit ar fi fast sa fie denumita prima rascoala sau
r:'iscoala lncepatorilor, sau ~i mai bine rascoala care nu
era declt un vis.
Stranie mi~care a unui mare trup adormit ! Intr-a luna
de august rece ~i umedi\, burnita sclipea pe frunzele co-
pacilor, pe grosolanele sumane de aba ale \aranilor, pe
piirul cailor. Nu se ziireau vorbitori care sa predice popu-
la\iei pe Ia riiscrucile ora$elor. Ziua, burni\a ~i ceata inva-
luiau insula verde cu o man tie de tiicere $i de umezealii ;
plna $i ora$ele piireau moarte. Dar noaptea oamenii se
adunau in case s&race din mahalale, in cociOahe de la tara,.
in mici manastiri pierdute pe intinsul landelor. Citeva
eiocclnituri ritmate in u~a ~i intrau d0i oameni, ca.l&uza- 9i
so!ul riiscoalei. Acesta din urmii vorbea in dialect gaelic,
cu voce sciizuta $i plinii de patimii, apoi un grup de oameni
ie?eau ~i porneau sa se· ralieze ,arn1atei''.
Armata se afla undeva in n0rd', sub ordinele lui O'Neill,
unul dintre nenumiirafii O'Neill coborltori din Niall eel
cu, nouii ostatici, inalt Fege din neamul ConnilbF, coman-
dantul unor expeditii victedoase impoh·iva coastelor An-
gliei 0i ale Galiei, raposat in anul 405, dupa ce adusese pe
Jume patruspre2ece fii.
Porniti din toate comitatele Irlandei, oamenii mergeau
'pe jos sau ciilare spre nord, unde se intilneau, alciituind'
fluvii de oameni in mijlocul carora se puteau vedea ciilu-
gar> iji preo\L Se spunea cii pe linga O'Neill se .a:f1au iezuiti
care vorheau in numele papei. Treceau peste paji$ti, peste
J.9,
Jande, prin pi\duri, mergeau ziua ~~ noaptea, dadeau peste
stinci :;;i copaci insen1nati, o dilB.uza ducea spre alta
cB.Uiuza ~i uneori aceasta din urn1U pornea 'intr-a directi:e -
dife~ita de cea pe care o urn1asera plnEi. atunci.
- A~adar, O'Neill nu se afla in Donegal ?
- Nu mai e acolo. S-a luptat cu englezii linga Li££ord
~~ apoi s-a indreptat spre Kilres.
- A inviris in bB.tB.lie ?
CB.Uiuza nu ~tia. Pe masura ce oa1nenii se apropiau
de comitatele din nord, unde actiona armata, ~tirile, in
pofida sperantelor, deveneau confuze ~i chiar contradictorii.
Nu numai armata lui O'Neill, dar pina ~i diferite grupuri
pornite spre a se uni cu ea dadusera bi\tillii. Trupe aflate
de multa vreme pe drum i~i aleseserii ~efi care nu pareau
deloc grabiti de a se pune sub ordinele directe ale lui
O'Neill. Ei actionau pe cant propriu. Scopul lor era mai
cu seama sa lichideze stravechi ri:i.fuieli, vechi du~manii
·extrem de incilcite intre clanuri, intre frac\iuni de clan,
intre familii. Unele trupe se pusesera pur ~i simplu pe jaf.
- O'Neill e mort. A cazut in lupta.
- Ba a fast ucis. L-a injunghiat un triidator.
tntr-adevar, O'Neill fusese striipuns de sabie in lupta.
Darl chiar inainte de moartea lui, marea r3.scoala e~uase.
Se impra~tiase, se farimi\ase, se diluase, pierind de la
sine din pricina disensiunilor ~i a jafului.
Saptamini $i luni de-a rindul mii de irlandezi au re-
fuzat sa dea crezare ve~lii despre moartea lui O'Neill.
Ei spuneau ca ni~te trB.datori incercaserB. s&-1 asasineze,
dar di sdipase. ca, insotit de citiva osta$i credincio~i,
pusese din nou mlna pe arme, ca pornise din nou ciilare,
lncepind sa .adune o .armata a eliberfirii, ca era ici sau
colo, ln zece locuri in acela~;i timp. Nu avea nici o im-
portanta. Fantoma lui O'Neill, lnzestrata cu darul ubicui-
tatH, invulnerabila, era mai scumpa acestui popor decit
fusese adevaratul O'Neill. Irlandezii continuau, printr-un
maret :;;i interminabil vis vorbit, m.area rfiscoalii, care
e~uase Iamentabil chiar inainte de moartea conducatorului.
Pentru a putea infringe dezbinarea ~i irealismul ei celtic,
Irlanda nu suferise inca destul, nu fusese destul de Jovita
chi.ar ln inima credintei sale.

Au trecut paisprezece ani. Ocupa\ia s-a lnasprit. Cir-

muirea engleza alungase preo-ni, relnnoise interdktiile de
20
a predica, confiscase noi domenii. Henrie al VIII-lea daduse
de $tire ca nu era numai suzeranul, ci ~i regele Irlandei. ·
Inscaunase pretutindeni episcopi anglicani.
Ostraighe era o plantafie. $i astazi inca multi irlandezi
considera ca plantatiile au stat la baza tuturor nenoroci-
rilor lor, Comitatele au fest imbucatatite ~i atribuite unor
coloni~ti englezi care aveau obligatia de a nu folosi decit
mina de lucru importata din Anglia.
Intentia era de a ·cxea In inima Irlandei enclave de
loialitate, bastioane colonizatoare. Nu Henrie. al VIII-lea
avusese aceasta idee, care le era odioasa irlandezilor, ci
Maria Tudor, catolica, a carei urcare pe tron fusese salutatii
in Irlanda cu strigate de bucurie. Bucurie efemera. Faptul
di Maria a restabilit libertatea cultului catolic ~i chiar i-a
prigonit pe protestanti in Anglia nu !-a !mpiedicat pe ir-
landezi s-o urasca foarte repede. Din cauza plantatHlor.
Ei nu voiau sa fie colonizati. Rezistenta siiviqea atentate,
dadea lovituri ca cea de la Ostraighe, iar englezii exercitau
represalii. Zile, lunl ~i ani de-a r!ndul dupii atacarea epis-
copiei din Ostraighe, trupele de ocupatie au ars sate, au
strapuns cu sabia biirbati, femei, copii. Adesea hoiturile
acestora riimlineau pe locul l,UlJde fmeserii tintuite, putre-
zind sau fiind mincate de animale, caci cei care ar fi vrut
sa-i ingro.aJpe ziireau pe oimpii ~i pe lande ciiliiretii din
patrulele engleze. Ascun$i in padure, ei auzeau tropotul
cailor ~i vocile aspre ale ocupantiJor.

Dublin la sfirsitul lunii mai a anului 1458. Nu plouii ; ·

in inaltul cerulul albastru zboarii piisiiri ; glodul de pe
ulU,e este aproape uscat. Riisunii clopotele catedralei
Sfintul Patrick. Pe peretii exteriori ~i interiori ai cladirii
atirnii tapiserii ~i flamuri. 0 parte din podoabe fuseserii
aduse din Anglia pentru aceasta ocazie. Se roste,te slujba
episcopalii solemnii pentru a siirbatori recenta instalare a
contelui de Sussex, viceregele Irlandei.
Riisunii orga. Sussex stii pe un jilt uria~, un fel de
tron. Episcopul ain Dublin oficiazii, corul cintii. SluJba
este cintatii in !imba latina.
Titlul excact al lui Sussex este lord Deputy ; el o re-
prezintii In Irlanda pe regina Elisabeta I, protestanta. As-
culta neclintit slujba in latine,te. La momentul potnv1t,
diaconii il Himiiazii.
21
-----------~-~~~~-------

- Sa nu se spuna ca. reforma noastrii e inclinatii spre

cruzim€, a ro.stit Elisabeta ·ln_-,ziua urc8.rii ei ,p_e tron.
A ajuns regina Ia -doua.z.eoi ~Ri =·ci:nci de :ani, urn1lndu-i
Mariei Tudor. Piirea foarte tiniil'a ~i pHipinda. Avea o piele
fo.arte .alba, .parul ro~ea:t-.auriu, 0chi aurii :cu pupile n1ari
(miopie), sprincene foarte Bpiilacite. Mo~tenise de la mama
ei (Ana Boleyn) ovalul alungit al fetei, iar de la tatal siiu,
Henrie al VIII-lea, fruntea ::;>i nasul aCvtlin. Exercita .asupra
tuturor celor din preajma sa un fel de fascinatie mag-
neticB. ~i era lnzestrata ·cu gratie ~i totodata cu maiestat.e.
Avea mi.ini fine cu degete Iungi, admirate de toatii lu]"[lea.
I~i intretinea frumusetea ~i mai cu seama albeata te-
nului. In tinerete se -imbriicase foarte simplu. Ajunsa
regina, s-a wut elegant& ~i impodobita. Multe bijuterii,
in special perle. De obicei se lmbr8.ea in negru, alb -~i
auriu 9i nu purta .culori ¥ii declt la ceremonii. .Cauta sa
imbine intr-un mod .foarte subtil culorile care-i puneau in
valoare tenul deschis si parul ro~u : rochii .ciiplu$ite eu
satin cenu~?iu,. _galben sau portocaliu. Curt,ea 9i 1narii nobili
cuno~teau precis .gusturile -ei, deoarece, ·fiind extrem de
avara, li punea mereu sa-i ofere rochii, ruf&rie ... , expr-imind
exact c-eea ce dorea.
Spunind -ca Reforma nu trebuie s-·a fie cruda, era sincera.
Teologia nu o in teresa (tatal ei fusese pasionat de acest do-
meniu) ; era adversara orid'irui fanatis1n, 9tiind ca juma-
tate dintre supu~ii ei englezi mai erau catolici ~i voin-
du-i loiali. Pe planul doctrinei dorea compromisuri. Iar in
ceea ce prive 0te Irlanda voia pace. Nadajduia cii. aceastii.
tara, .cirmuita cu dibficie, ,va aluneca inceti~or spre .an...
glicallism".
In catedrala Sflntul Patrick slujba ia sflr9it. Credin-
cio~ii ~i clerul, in locul destinat corului, ingenuncheaza spre
a primi binecuvintarea preotului oficiant. Sussex se in-
clinii..
Dar iata eii preofii nu se retrag. Nimeni nu se clinte~te.
Orga scoate citeva note in chip de preludiu, sint recunos-
cute primele note din Te Deum ~i imediat corui intoneazii
cintecui foarte tare pe mai muite voci. ln engleze~te.
Slujba .s-a tinut in limba latina, apoi a urmat Te Deum-ul
in engleza. Nu e exclus ca regina sii. fi organizat ea !nsa~i
lucruJ. a<:esta. Cam unul din dnci dintre nobilii ~i prelatii
irlandezi ginde9te ca pentru Irlanda striHuce9te acum spe-
22
ranta potolirii disensiuni!or re1igjoase. Dar aee~ti pre-
cm•sori ai paciftdirii vor vedea niidejdLle lor spuLberin-
du-se repede d.in prkina fanatismului unora ~i al celorlalti,
precum ~i a intrigilor ,po!Jticii internationwle.
Sub domnia Elisabetei (cincizeci de ani), ln Irlanda
s-au succedat unsprezece viceregi ~i nlCi un.u1 irlandez.
Par1amentul din Dublin continua sii exis.te, dar nu se
lntrunea aproape niciodatii ; viceregele, ajutat de consiliul
siiu,. clrmuia totul. 1n subordinea lor se aflau ~erifii ~i pri-
n1arii.
Aceasta era structura administrativii oficialii: De fapt
existau comitatele loialiste (cinci) :;Ji celelalte comitate
(douiizeci ~i doua). Apro"'pe pretutindetti credinta fata de
coroanii depindea exclusiv de vigilenta trupelor de ocu-
patie. Aceasta vigilenta se exercita tot sub forma de bru-
talitati, jafuri ~i chiar omoruri. Consemnele de potolire au
parvenit foarte diluate la nivelul cazarmilor. Iar lntr-unul
din comitatele neloiale se afla un om pen:tru care cuvlntul
potolire nu .avea nici un sens.
1n vremea aceea, castelul familiei O'Neil! (va fi dis-
trus ln 1602 ; eel care poate fi vazut astazi dateaza din
1790) din Dungannon era un adevarat caste! din evul mediu
timpuriu : masiv, crenelat, cu zidurile lnconjurlitoare stra-
punse de ambrazuri, cu lncaperi scunde, boltite $i lntu-
necate, unde se aflau oameni mici de statura (care astiizi
ni s-ar piirea mici), lati ln spete, murdari, cu piirul vllvoi,
imbdlcati cu ce se nilnerea, cu. voci aspre ~i care ·nU des-
chideau gura decit pentru a se lnjura sau a blestema ori
pentru a clnta cintece de9ucheate dupa ce se imbatau,.
Oamenii aceia erau o~tenii lui Shane O'Neill, conte de
Tyrone.
Contele era viizut adesea in mijlocul lor, lnjUTilnd ~i
bind cot. la cot cu ei, ba chiar - cronica e categoricii ln
aceastii privinta - Shane O'Neill era socotit unul dintre
cei mai stra~nici betivani din comitat. Bautura preferatii
a nobilului §i a oamenilor lui era, bine-nteles, uisce
beatha, biiutura alcoolica celticii din orz lncoltit (malt),
binecunoscuta mai tlrziu sub numele de whiskey, cu e,
care o deosebea de bautura alcoolica scotiana. Whiskey
~f whisky deriva amlndouii din uisce.
Sll'ime O'Neill ave a pe atunci cam douazeci ~, cinci de
1111i. Prima lui grija ca adult a fast sa-~i injunghie fra-
23
tele vitreg (ce-i drept, bastard), apoi 1-a inconjurat pe
pclrintele sau cu o asemenea solicitudine, inclt biitrinul
n-a avut alta solutie decit sa-~i ia cimpii ca sa poata muri
in pace. Shane s-a trezit atunci conte, posesor oficial a]
titlului. Principala lui activitate consta in expeditii de jaf
~i nu numai impotriva domeniilor detinute de englezi.
Oricine sau orice bun care nu era in stare sa se apere era
amenintat de el, atacat ~i pradat.
Shane se bucura de o putere absoluti:i in comitatul
sau ~i exercita un fel de suzeranitate ~i asupra comitate-
lor invecinate, deoarece, de9i betivan ~i desfrinat, era un
bun conducator de o~ti pentru epoca respectiva, adica cu-
rajos, lndri'iznet, viclean, nemilos ~i de asemenea pentru
di oastea lui, mai curind banda lui, era cea mai nume-
roasa din to a ta regi unea.
Ci\iva dintre vasalii sai, fiii ~i nepotii lor constituiau
cavaleria. Pedestra~ii, recrutati din temnite sau dintre
vagabonzi, aveau arme putine (arcuri, siibii, pumnale) 9i
nu purtau uniforme in afara de infanteria grea, alcatuitii
din mereenari scotieni. Ace~tia aveau dim8.~i de zale ~i
coif uri.

1561. Regina Elisabeta nu are timp sa citeasdi personal

toata corespondenta care-i este adresata de inaltii ei
functionari, dar cite9te scrisorile primite de la Sussex :
·,Doamna, mi-ati dat consemnul eel mai riguros de a nu liisa
sa se exercite nici o influentii striiinii in Irlanda ~i de a
veghea indeosebi ca calugarii 9i iezuitii veni\i de la Roma
sa se limiteze la treburile religioase ... ". Fire~te, n-am sa
redau cuvintele, ci fondul, esentialul unei corespondente
purtate timp de doi ani (1559-1561). Sussex spune ca ie-
zuitii depun mari straduinte pe linga episcopi, stare\i ~i
ciHugari 9i chiar cii indoctrineaza nobilii 9i poporul. Roma
ii expediaza in Irlanda dintr-un port spaniol. Comertul
foarte vechi dintre Irlanda ~i Spania n-a incetat nici-
odata. Irlandezii exportii pe~te uscat sau sarat (ei in~i~i,
de~i beneficiazii de coastele cele mai bogate in pe~te din
Europa, nu miininca acest aliment aproape deloc) ~i im-
porta vin.
· Cu degetele ei prelungi ~i fine, pe care toata lumea le
admira, Elisabeta se joadi cu lungile ei ~iraguri de perle in
timp ce cite~te corespondenta lui Sussex. A vrut sa fie li-
berali\, a sperat ca Irlanda va aluneca inceti~or spre pro-
2,1
 testantism ; desigur nu n1ai conteaza pe aceasta, dar- ln
arlee caz se vrea o mare regina. In inirrw ei, pe care istoria
o consider& drept n1isterioasa, e sapata o deviza : pe pr'imul
plan, politica.
Or, Spania constituie o amenintare. Spania de un"de
Filip a! II-lea, vaduvul IVlariei Tudor, i~i urze~te intrigile
care se lntind, Elisabeta o ~tie, chiar pina la Londra. E
cu neputinta sa lngaduie ca sub un pretext religios Ir-
landa sa devinfi un avanpost al dw;;manulut.
,Trebuie sa vorbesc de asemenea despre contele Tyrone,
cu care maiestatea-voastrfi .a fost p.ina acum_ atit de buna
0i de riibdiitoare. Si-a sporit 0i mai mult efectivul gi\rzii
sale sco~iene, care trebuie sa -numere acun1 a pro ape patru
sute de oameni bine lnannati. Se rRzboie~te fara 1incetare
cu vecinii s&i, jefuie~te mai mult ca oricincl. -.A pus mina
pe Calvagh O'Donnell, pe care 1-a luat in captivitate, 0i pe
sotia lui) pe care a £Elcut-o tiitoarea lui. A~adar, acum are
sub control ducatul Tyrconnell ... ".
,Control" e un cuvint pe care Elisabeta nu-l poate
ingadui. In intentia ei de potolire a lucrurilor i-a riibdat
pe ace~ti insuportabili feudali irlandezi, rebeli ~i dezbi-
nati, jefuitori ~i comploti~ti, i-a rabdat atita vreme cit
aceasta pleava riimasese Ia un anumit grad de neputinta.
Dar nici vorba nu poate fi ca un irlandez, oricine ar fi fast
el. sii aiba sub controlul sau ceva in Irlanda. Puterea re-
gala treb.uie sa .hotarasdi totul acolo. Din .acel n1oment, -sa
spunem sfir:;;itul anului 1561, Elisabeta se hotiirise : .Ir-
lancla va fi ~supusa sau irlandezii vor fi exterminati.

Trupele engleze, ca ~i cele ale nobililor irlandezi, sint

reerutate din lnchisori. Prea putin le pas& de cauza en-
glez& acestor omneni de nilnic, prost ln1brEicati, prost hra-
ni\i, platiti putin :;;i ve~nic in lntirziere :;;i pe care luptele
de hiirtuiala ii clescurajeaza. Du:;;manul se aflii pretu-
tindeni. ~i nic8.ieri ; el cunda~te terenul, nun1eroasele
mla~tini (bogs), care sint invizibile noaptea in ceatii :;;i in
care te impotmole~ti, te lnfunzi ~l te .ineci clteodata in mai
putin de un metru de apa. Du~manul cunoa0te piidurile, in
care englezii :inainteaza orbei>te, .;;i le cade in spinare ori
· de cite ori ii vede in nun18.r m.ai mic. Atunci irl.andezii dau
navala in dezordine ~i. racnind. lntr-o se.ara engiezii au avut
in1presia ca au 'impresurat un grup caruia ii pusesera gind
25
 r5.u. Da de unde ! A doua z1 m zori nu se mai afla mc1
picior de om acolo ; irlandezii erau !a cinci leghe depar-
tare, ocupati sa prade un sat.
,Shane O'Neill fura doua mii capete de vite. Sussex
pune mina pe trei mil. Shane O'Neill prada ~i da foe Ia
douazeci de sate. 0 noua expeditie a lui Sussex pune mina
i.n trecere pe patru mii capete de vite, din care omoarii o
mare parte ca sa nu se lncurce cu ele". Cronicile aces tor
rascoale apartin unor socotitori, ~i ele lasa impresia ca
urmaresc bandele numarind vitele furate sau doborlte.
Dincolo de cifrele lor indoielnice se ghicesc flacarile ~i
cenu~a, cadavrele printre ruine, groaza din ochii celor care
fug, care se refugiazii ln codru. Religia nu mai are nin1ic a
face cu aceasta furie dezlantuita. In sfiqit, intr-a buna zi
(aprilie 1562), sinistra poveste i~i afla incheierea !ogica :
Shane piere injunghiat mortal de mercenarii sai scotieni
in cursu! unui chef monstru. Racscoala lui e zdrobita. ·
Irlanda nu e supusa.
Treimea de nord-est a teritoriului e pustiita, unele fa-
milii supravietuiesc in paduri, hiir\uite de lupi ~i totodata
de osta~ii englezi. Totu~i provincia Munster, cinci comitate
in sudul Irlandei, este intacta. Mai cu seama in partea de
sud-vest, mingliata de Golfstrom, Munsterul este tot ce
poate fi in Irlanda mai blind, mai pitores'c ~i mai luxu-
riant, mai luminos. ,Uncle mai apune soarele in atlta stra-
lucire ?", ave a sa scrie Bernard Shaw, iar Thackeray :
,Daca s-ar gasi o asemenea priveli~te de-a lungul tarmu-
rilor Angliei, ea ar fi una din minunile lumii". In inima
aoostui paradis irlandez au inceput in 1569 nobilii ~i cle-
ricii sa organizeze in ilegalitate ,Confederatia din Munster
pentru apararea Irlandei ~i a credintei". Capetenia con-
juratilor era Gerald Jrjtzgerald, duce de Desmond. Des-
mondul a fast un regat irlandez care se intindea in partea
de sud-vest a Munsterului.
Istoria rascoalei lui Desmond este o inclkeala feudala
nebuneasca de juraminte de credinta, sperjururi, tradari,
treceri dintr-o tabiira in alta, asasinate ~i maceluri. E
absolut inutil sa patrunzi in acest labirint. Pentru popu-
latia irlandeza intregul episod se poate rezuma Ia un singur
cuvint : co~rnar. lata o sinteza a cronicilor cu privire Ia
lupta porniH\ de doi gAnerali ai reginei impotriva lui Des-
mond 1
2u
 ·,cele doua armate regale inainteaza spre vest, pustiind
tara. Satele slnt pirjolite. Englezii a~teapta provizii ~i
arme, dar nu se ~tie in care port vor sosi. Trebuie sa
umble prin viscol, sa treaca peste riuri cu apele umflate. La
trecerea trupelor istovite ~i turbate, nobilii se predau, dar
Desmond tot nu e de gasit. Turmele sint pradate, oamemi
mB.celariti, 1;ii nu numai oamenii sanato~i, ci ~i schilozii,
b3.trinii, bolnavii, orbii, femeUe ~i copiii 'de orice v:irsUi.
Ormonde, generalul reginei in Munster, trece apoi prin
Killarney, Iveragh 'li ajunge pinii Ia Valentia. Se poate
unn&ri traseul lui, deoareee incendiaza totul in calea sa.
Paliilaia focului se ziire~te Ia mai bine de treizeci de mile".
in 1583 pustiit·ea era atit de cumplitii, incit toti locuitori!
Munsterului ajunsesera sa-l urasdi pe Desmond, "pentru
di di.scoala lui era pricina a prea multe grozi'-ivii".
Desmond a fost prins (9 noiembrie 1583), ucis ~i deca-
pitat. Capul siiu a fost trimis lui Ormonde, care-! reex-
pedie reginei. Aceasta il e:xJpuse pe Podul Londrei.
Din cauza acestui sfiq;it, Desmond a ajuns un erou
al rezistentei irlandeze. NumeroGi locuitori din Kerry
mai cred cii stafia lui se intoarce noaptea calare ca sa
galopeze pe malul marii.

La sfir~itul primaverii 1584, intr-o frumoasa dimineatii,

o n1idi. trupa alciituita din vreo doisprezece c8.13.reti ~i
mai mul~i cai de povarii se oprise pe drumul ce ducea de
la Valentia la Killarney. Se zarea lnt!'e munti marea
sp&rtura dincolo de care se intindeau lrucurile.
Doi dll<lreti, care, evident, se lntorceau dintr-o misiupe
de cercetare in avangarda raportau celui care piirea a fi
~efuL
- Da, domnule, spunea unul dintre ei, ne taie drwnuL
Slnt vreo treized sau ceva mai multi. E greu s8.-i numeri.
abia ii clistingi pe pamint.
- V -ati dus pina aproape de ei ?
- N u, domnu!e. Era cit pe-aci sa ajungem pina !a ei,
deoarece !a inceput stateau in tufi~urile ce se gasesc de
o rparte ~i de alta a drumului. ~ti)i, se posteaza a~a in spe-
ranta di va trece cineva.
:___ N u trece nimeni.
- Tolu$i ei spera, nu mal sint in toate mintile. C!nd
ne-au auzit, au ie~it la drwn, s-oo tirit. Am vazut un soi
de viermuialii,
27
 Tipau?
Desigur ca tipau. La distanta la care neo aflam se
auzea ca o tlnguire lugubrii Caii au lnceput sa se SlTIU-
ceasca, nu le place asta.
- Da, ~tiu.
~eful se intoarse spre un barbas in haina de piele
care satea linga el :
- In curind vom ajunge !a Killarney. Am putea sa
ne oprim ~i sa-i ajutam pu\in. Sa le aruncam ni\ica piine.
Barbosul i~i scutura capul cu violenta.
- Nu, domnule, nici vorba nu poate fi de a~a ceva.
Daca depozitul din Killarney a fost pradat ? Ar trebui
sa mergem mai departe pina la Limerick, admitind ca ne-a
mai ramas ceva la Limerick. Nu, nu putem sa le dam
nimic. Dealtfel ar conta ca o picatura in mare.
Chipul conducatorului se intuneca, un chip mobil ~i
sensibil. Era un scriitor englez, Edmund Spenser, nascut
la Londra, pe atunci in virsta de treizeci ~i doi de ani. Un
poem intitulat The Faerie Queene (Criiiasa zinelor) avea
siH faca celebru. Venit in Irlanda ca secretar al vicerege-
lui, de\inuse diverse functii. Acum se afla in calatorie
oficiala de inspectie in Munster.
0 foarte lunga calatorie ciilare. Mica trupa pornita din
Dublin se instalase un timp !a Kilkenny ~i de acolo Spenc
ser daduse ordine ~i trimisese instructiuni. Prima nece-
sitate era in acel moment de a constitui !n mai multe
locuri depozite de alimente, nu pentru populatie, pentru
ceea ce mai ramasese din ea, ci pentru trupa. Nu pofi sa
te aprovizionezi lntr-un pustiu. Or, trupa strabatea uneori
cincisprezece leghe fara sa !ntilneasca picior de om.
Caii se obi;muisera cu duhoarea hoiturilor ; nu se mai
smuceau ~i nu-~i plecau urechile cind v!ntul le wducea
in nari mirosul acela. Hoituri erau mai pretutindeni, in
diverse stadii de descompunere, caci lupii nu le mincau.
Numeroase haite de lupi coborisera din nord pina pe
malul marii. Ei atacau ~i-i mincau pe supravietuitorii care
nu mai erau in stare sa se apere. Nu mai pridideau, etau
ghiftuiti. Tmpa vazuse lUipi care dormeau fiira miicar sa
se trezeasca atunci cinJd treceau caii.
Trupa capturase supravietuitori inca in stare sa se
aJpere sau sa fuga. Erau cu totii suspecti. Suspecti de ca-
nibalism. Interogarea acestor oameni ~i a muribunzilor
28
 diiduse a intelege ca multi dintre ace:;;tia supravietuiseril
mincind carne de om. Trebuia sa te hotara:;;ti repede, alt-
fel slB.beai prea mu~t din puteri, ca viermii care se tirau
acum pe drumul spre Killarney.
Nu ploua ; cerul era albastru-deschis cu nori9ori dra-
giila9i. Sumedenie de corbi :;;i piisiiri de mare se roteau
intre munti 9i in mu1te locuri se vedeau stoluri de pasa-
rele. Gratiosul pasaret se ospata :;;i el din hoituri. Pescaru9ii
9i goelanzii atacau pina :;;i pe muribunzi.
· Pasiiri de mare se roteau deasupra drumului ce ducea
spre Killarney. Cu privirea lor agerii, necrutatoare, dis•
tingeau probabil fieoare arrniinunt din ceea ce se tir.a 9i
se foia pe drum.
Ceata de calareti porni din nou. Nu era nevoie ca
Spenser 9i insotitorii siii sa ajunga pinii la ceea ce se tira
9i se foia pentru a recunoa9te spectacolul care-i ingrozise
prima oarii. ,Ni:;;te nenorociti de o sliibiciune inspaimin-
tatoare se tirau sprijinindu-se in miini, caci picioarele prea
neputincioase nu-i mai puteau duce - scria Spenser. -
Priveau cu chipuri de schelet, vorbeau a:;;a cum striga
stafiile in fundul mormintelor lor. Se hriineau cu hoituri
dezgustatoare, fericiti clnd le giiseau. Ajungeau chiar sa
le dezgroape". $i a9te.ptind sa ajunga ei in9i9i hoituri.
Acesta a fost rezultatul constituirii ,Confederatiei din
Munster pentru apararea Irlandei :;;i a credintei" 9i a repre-
siunii care i-a urmat.

In 1575, Mauvissiere, anibasadorul Fran\ei la Londra,

scrisese despre Elisabeta : ,E mai frumoasa 9i mai vioaie
decit a cum cincisprezece ani". Dar in 1588 batrinetea o
bin.ilse. Nasul i se irigro9ase, ochii i se infunda·sera in
cap, pierduse multi dinti pe partea stinga, astfel cii. se
intelegea cu greu ce vorbea. Dadea impresia de mare
energie 9i uneori de iritabilitate. Ii scuipa pe curteni in
fatii 9i-:;;i piilmuia doamnele de companie. Minca putin, in-
doia vinul cu apa ca sii-9i ocroteasca tenul 9i, pentru a-1
pune in valoare, pentru a da impresia ca nu se schimbase,
purta peruci de un ro:;;u mai aprins decit culoarea natu-
ralii a parului ei. Cuverturile sale de pat erau tesute cu
fir de aur 9i argint 9i cu hermina, iar !n materie de co-
. voare nu voia decit persane sau indiene. Se imbraca in
continuare cu mare grijii pentru finetea ~i delicatetea
culorilor.
29
 .t.iusabeta lucra din zori. cu secretarii ei. Asculta f&ra
sa ericneasdi rapoarte care o 'incredintau ca Ir land a era
zdrobitil, apoi ctildea citite unui raport al' spioniTm' ei :
atitea nave con1erciale piHrunseserii iarb'i9i in cutare sau
cutare port a! Irlandei.
- Evident, pline de iezui~i ~i de soldati.
,Splendida izolare" a Angliei, insularitatea ei, a consti-
tuit, pin&· la ultimul r8.zboi inclusiv, o ap&rare eficace. Dar
insularitatea creeaza un sentin1ent de temna : temna de
a duce !ipsa de ceva, teama de o ciebarcare. Pe coaste, pin-
darii scruteaza zarea chiar in tin1p de pace. Din iuhie
1940 ~i plna Ia 15 august de-a lungul lntregului litoral de
sud ~i sud-est a! Angliei au fast inii.ltate baloane captive
~i circulau patrule. In 1588 patrulele cil.lareau in tot lungul
coastelor Angliei, stimulind zelul pindarilor care ar fi
fost ispiti~i sa. adoarma, iar trupele de ocupatie din Irlanda
scormoneau peste tot, ii arestau pe suspecti, torturau plnil.
Ia moarte plna ~i pe idiotii satelor.
Dcnnnea o mare teamil., deoarece se ~tia ca Filip. al
II-lea incepuse sa adune o armada enorma, dispunind de o
data ~i jumatate mai multe nave de luptil. declt putea sa
inarmeze Anglia in total. Strategii se lntrebau in ce re-
giune cl.e pe coasta engleza sau irlandeza vor debarca spa-
niom. Elisa beta asculta plina de iritare vorbaria. lor.
- Vor debarca ln mai multe locuri, pretutindeni, striga
ea. In Anglia, in Scotia, in Irlanda. :;Ji, ln timp ce ne vom
razboi cu unii, ceilalti se vor indrepta spre Londra.
In privinta primului punct avea dreptate. Au fost in-
tllniti spanioli ln mai multe puncte de pe coasta Angliei,
a ScG>tiei, a Irlandei Ia inceputul lui august 1588, dupa ce
Felicissima Armada fusese zdrobita de flotele lui Drake,
Frobisher, Hawkins ~i ceilal(i. Dar nici vorbii nu. era sa
se indrepte asupra Londrei : erau ni9te naufragiati neno-
rociti care mureau de istovire. Populatia de pe coaste ii
rnasacra. Naufragiatii ajutJ.~i pe coastele Ir!andei au fast
ud9i ca. ~i ceilalti, miiceliiriti de irlandezii fantomatici,
in-nebuniti. de mizerie ~i pentru care prfidarea unei nave
era o, sarbatoare~
0 bc>eurie nesabuita, un sentiment de u~urare deli-
rallta _!l' zguduit Anglia Ia vestea victoriei. Elisabeta a
ramas.. rece :
- Irlanda se va riiscula. din nou cu ajutorul spa-
niolilor.
30
 Regina avea ~~ de rindul acesta dreptate. Zece ani
mai tirziu, cu degetele ei lungi ~i fine pe care' toatii lumea
c-ontinua sa le .ad1nire, avea -sa deschid& ea lnsii:;;i scriso-
rile lui Robert Devereux, conte de Essex, care intr-un
timp o fermecase ~~ care a cum 1i trimitea din Irlanda ni~te
ve~ti de necrezut.
Fortiiretele engleze fuseserii atacate, trupele en,gleze
2ldrobite la Contibret ~~ Yellow Ford. Fiirii ajutorul spanio-
lilor. Hugh O'Neill (Tyrone) 9i Hugh O'Donnell (Donegal)
riisculaserii nordul ~i nord-vestul insulei, fiicind ape! nu-
mai la sentimentul religios 9i la sentimentul national,
acum imbinate in mod inextri:cabil, r;;i ad,unasera o armata
mai numeroasa, mai n1obil8., mai bine instruita decit for-
tele britanice.
Mai riiu : Munsterul, unde cu dtiva ani inainte se
trecuse cu tiiviilugul, se riisculase 9i el, precum ~i o parte
din Leinster (sud-estul insulei). ,Englezii instalati pe ve-
chile mo9ii ale rebelilor sint miiceliiriti ; li se taie limba
~i nasul, se sparg capetele copiilor, izbindu-i de pereti".
Essex, invins, dupii ce semnase un arrnistitiu -cu cei
doi Hugh, veni la Londra pentru a incerca sii se justifice.
Regina 1i intrerupse pledoaria cu douii cuvinte : ·
-La turn!'.
Ceva mai tirziu Essex a fast decapitat, deoarece ln-
cercase sii orgariizeze un complot. Timpul jumiitiitiJor de
masura trecuse.
E greu de spus in ce moment exact al istoriei Irlandei
foametea provocatii, organizata, mentinuta a fast folositii
ea armii de luptii de catre lnaltele autoritiiti britanice.
Se pare cii plna la prima rebeliune a celor doi Hugh
(1595) foametea a fost pur ~i simplu o urmare fireascii
a razboiului coloniaL Englezii ,plrjoleau totul In calea
lor", pentru a se liisa precedati de o faima lnspaimintii-
toare, menita sa paralizeze populatia. Nobilii riisculati,
impotriva dirora luptau, procedau 9i ei aidoma, fie dintr-o
furie distructiva, ca betivanul Shane O'Neill, fie pentru
a baga ~i ei groaza in oameni (pentru a impi·edica ralierea
la cauza engleza) ¢ pentru a lipsi pe du9man de posibi··
litatea de a se aproviziona. Toate aceste ma9inatu erau
inca intr-un fel anarhice.
1 Turnul Londret - vecl'le :forti:irea:ta care slujea drept ~nchi­
e;oare. - Nota trad.
31
 Dupa· rascoala lui Desn1ond, conduditorii britanici au
ineeput sa injeleagii cii distrugerea sistematica a recol-
telor era un mijloc coercitiv tot a tit de eficace ca luptil.
arn1ata in1potriva trupelor de rebeli, daca nu 9i n1ai 111ult.
Desigur, nu. s-a renuntat la aceasta din ur1na, dar opera-
l[ile de represalii au fast !ansate, la lneeput de preferinta,
;;;i apoi de obicei, in anotin1pul cind grinele a9teptau sa
fie strlnse.
AI doilea lnvatamint pe care 1-au tras eondueiitorii
miJitari britanici din prin1e]ecalnpanii ale razboiului colo-
nial a fost ca. nu ajungeai prea departe dadi f8.ceai econo-
mie de mijloace ~i ca trebuia sa actionezi in stil 111are.
Astfel cii in februarie 1600, eind lordul Blunt Mont-
joy, noul lord Deputy, sosi Ia Dublin impreunii cu sir
George Carew, noul guvernator englez al Munsterului, 'el
se ana in fruntea a douazeci de mii de oameni. Pustiirea
a reinceput cu .'?i mai mult zel. 0 a doua rascoal~ a lui
Hugh O'Neill ;;i Hugh O'Donell, sprijiniti\ de un contin-
gent spaniol debarcat Ia Kinsale, pe coasta de sud, a fost
zdrobitii.
Elisabeta n1uri cincisprezece luni n1ai tirziu, in virsta
de 9aptezed de ani, ceea ce era o performanta remarcabila
pentru epoca respeetiva. Clnd Iacab I s-a urcat pe tran,
1-a chemat pe Montjoy ~i 1-a lntrebat ce se petrece ln
Irlanda. '
- Sire, in intreaga insula domne.o;;te calmuL
Nimic mai adevarat. Sudul ~i nordul erau acum Ia fel
de tacute, Ulsterul avind, paate, a u;;aara superioritate.
Cronicarii relateaza cii biltrinele mincau copiii pe care ~i­
nerii aveau nebunia sii-i aduca pe lume 9i ca. hoiturile ga-
site pe cimp aveau ,gura inverzitii"". Muribunzii ciirora le
filcea sila ideea de a se hr&ni cu hoituri mincau iarba.
Spre 1608 ;;i in anii urmatori au fast vazute mai peste
tot ln Irlanda grupuri foarte putin numeroase, adesea al-
catuite numai din doi oan1eni, apropiindu-se de "ferme <;are
se aflau inca in paraginii. La inceput f.ermierii se ascun-=
deau. Vizitatarii li strtgau, 1i momeau plini de rabdare.
In grup se afla lntotdeauna ~i un thlmaci :
- Slntem reprezentanti ai regelui, dar nu vii vrem,
raul. Venim pur ~i simplu sa verificam titlurile voastre de iZ
proprietate.
Urma;;ul Elisabetei tocmai pusese Ia punct arma de te- . ,•,
mut care, dupa clistrugerea sistematica a i·ecoltelor ·?i fa- '<I
32
losirea numeroase1or batalioane, avea sa fie utilizata in
opera d~ zdrobire a Irlandei.
- Cum, nu aveti titlu de proprietate ? N-ati avut ni- I
ciodata sau 1-ati pierdut ? A'adar nu sinteti proprietar;
pamintul dumneavoastra apar(ine regelui. '
Daca fermierul arata vreun act, vizitatorii giiseau ln I,,
el cine ~tie ce viciu de forma. Au fast create tribunale lo-
cale pentru a rezolva pretinsele cazuri litigioase. Juratii
care se aratau inclinati sa coopereze erau rEtsplEttiti, cei-
lal'fi azvirliti in temnitii. Vistieria engleza revindea pro-
priet&tile poprite, dar niciodata irlandezilor, ci numai co-
loni~tilor englezi sau sco(ieni.
In -cele din urma, ace-?ti colonif$ti, precum ~i un numar
foarte mic de irlandezi ,loiali.;;ti", devenira proprietarii a
~apte zecilni din teritoriu ; biserica anglican& din Irlanda
a cumparat o cincime. Celorlal\i irlandezi, aproape totali-
tatea populatiei, le-a rii.mas o zecime din paminturile tarii
lor. ,Antreprenorii", cu1n erau numiti reprezentantii re-
gelui, ajunsesera chiar la o performanta : loturile lii.sate
irlandezilor erau pretutindeni paminturile cele mai sarace,
adesea abia cultivabile.
Aceastii priidaciune, fiira termen de companatie decit 1n
istoria antiea, nu era declt un lneeput. Ea nu a provocat
nici o rascoalii, deoarece Irlanda, slabita, nu-:;;i redobin-
dise for\a de a se ridica, iar operatia a fast extinsii cu di-
bacie pe o perioada de mai multi ani.
Totu~i, in 1614 Iacob I a poruncit, din spirit de pre-
vedere, ea toti irlandezii dovediti a fi luat parte la ultimele
doua rebeliuni sa fie surghiuniti. :;lase mii au fast de in-
data deportati in Suedia. Deportarea avea sa fie a patra
arma folosita de puterea britanica impotriva Irlandei.
Jacob I a decretal de asemenea ca eopiii celor deportati
~i orfanii minori sa fie crescuti in religia protestanta.
· Carol I, candida! la decapltare chiar de la inoeputul
domniei sale datorita remarcabilei sale necunoa~teri a psi-
hologiei popoarelor (a fast executat in 1649), calic ca §i
lata! sau, nu retinuse de la acesta decit o singura idee pri-
vitoare la Irlanda : se puteau stoarce bani din aces\ cvasi-
cadavru. Dar cum totul era deja confiscat, ce sa mai vinzi
irlandezilor ? Sfetnicul sau Strafford (fagaduit ~i el secu-
rii) ii sugerii :
- Am putea sa le vindem libertati.
Istoria dovedise deja ca cel\ii aceia lipsiti de liun-
33
simt ~i doreau, mai curind dec1t sa trhlasca, sa posede o
Jibertate de or1ce fel. Carol hotari sa le v1nda mai !nt1i
ceea <le-\li doreau eel mai tare : libertatea cultului. Atit, ca
sa se poata duce la slujba. Le-a propus de asemenea sa-~i
cumpere dreptul de a deveni proprietari ! Trebuie sa re-
cunoa~tem ca v!nzarea unui astfel de drept eva ceva cu
totul neobi~nu>t. Mii.rturisesc d\ nu m-am priceput sa des-
copii.r clti irlandezi ~i-au cumpii.rat acest drept, dar un lu-
cru e sigur: vinzarea libertatu religioaserepurta un mare
suaces. P:ina ~i cei mai saraci consimtira sa contracteze
datorii de dragul acestui nou bir.
Trei ani mai tirziu, Carol I decreta ca chitantele prin
care se dovedea cumpararea 1iberei exercitari. a cuitului
sau a dreptului de a deveni proprietar nu mai aveau nici
o vaiabi!itate, nu mai aveau obiect. Era obligatoriu pen-
tru toti sa redevina anglieani, nu se mai punea problema
sa nii.zuie~ti la proprietate. Bineinteles, vistierta britanid'l
pastra banii.
E greu ca o clrmuire sa-1;d dea seama dt de departe
poate sa mearga cu pradaciunile. ln zilele .noastre vedem
\i'tri jefuite sub raport economic, lipsite de orice lib&tate
de gmdire ~i de expresie, recluse la nemi~·care ~i la tilicere
sub ~enile1e tancurilor. Avem impresia ca mijloacele de
care dispune asupritorul, precum ~i contextul diplomatic,
fac definitiva aceasta neputintii, dar la )Jrma ur:melor nu e
sigur.
In octombrie 1641, coloni~tii englezi ~i scotieni care be-
neficiasera de marea redistribuire a paminturilo.r din Ir-
landa !ncepura poate sa-~i spuna ca Londra sav:1r$iSe 0 gre-
~eala vrlnd sa-i lipseasca pe irlandezi de orice in afara de
via)ii ~i de loturile ce!e mai nenorocite din tara lor, ~i mai
cu seama rapindu-le, dupa ce le-o vlnduse, aceasta liber- ... ;
tate religioasii, Ia care )ineau mai mult decit la viata lor.
Ei ~i...au pus, probabil, aceastii problema, dar nu vreme
i:ndelungata, eiki n-aveau deloc ragaz sa reflecteze, va-
zind cum soseau pe domeniile lor cete de tiirani inarmati,
ca odinioara, n-umai cu ciomege ~i pietre, eu l&nci 1 cu}ite
ii unelte cu wada.
Cuv!ntul jacquerie 1 (de la Jacques, nume dat de no-
>
1 Jacquerie - rB.scoalB. a taranilor francezi din 1358. Prin
extinderea sensului, r<'iscoala a pcHurilor neavute impotriva celor ·
boga\1. - Nota trad. .~

~(/
 bili in deridere taranilor ; vezi Jacquou !e Croquant) exlstii
sub acee~i forma In limba franceza 9i in cea englezii. &"1-
glezii 1-au preluat de la francezi pentru a desemna riiscoa-
lele lor tarane~ti, ciki aceste mi9ciiri au pretutindeni
acela.;li caracter. Nu izbucnesc decit atunci cind exaspe-
rarea asupritilor atinge un grad extrem de lnalt, o pre-:
siune maxima, dincolo de care explozia este sub raport
fizic inevitabilii. De la explozie, jacqueriile au lmprumutat
eel mai adesea scurtimea, violenta ~i faptul ca nu puneau
nici a stavila cruzimii.
V e~ti cutremuratoare soseau in Anglia : burti spin-
tecate, limbi smulse etc., aproape doua sute de mii de
morti. In realitate au fost vreo zece mii, dar cei care de-
scriau lntlmplarile adiiugau la faptele adevarate !ntre-:
gul folclor anglo-irlandez in mat.erie de grozavii, oricum
foarte bogat.
Jacqueria irlandeza din octombrie 1641 s-a rema"'at
prin faptul cii a durat mull 9i s-a transformat !ntr-<J mare
riiscoalii, sustinutii de o adeviiratii. armata irlandeza orga-
nizata, bine comandata ~i disciplinata in a:;>a m&sura, incit
in octombrie 1642 rasculatii ajunsesera st.apini pe toata
tara in afari\ de Dublin ~i de aite noua ora~e. Deputatii
~atolici exclu~i (de englezi) din parlamentul din Dublin
aldituisera un soi de contra guvern provizorju, sustinu.t de
la distanta de Franta $i recunoscut oficial de. papa, ceea
ce-i confeTea un aspect de legitimitate. Irlandezii ar fi putut
exploata marile greutati in care se zbiltea atunci Carol l
ln Anglia, ·dar, din nefericire pentru ei, ornul care avea
sa puna cap&t cil:izei engleze arunca deja asupra Irlandei
o privire cum nu se poate mai necrutfitoar-e. Dktatorul n.1i-
li.tar puritan Oliver Cromwell avea sa decidil d'i toate me-:
todele coercitive folo.site pin& atunci suoc-€siv in1potriva
Irlandei vor fi aplicate concomitent ~i fara intrerupere
pin& ce aceasta insula diabolidi va ram.ine1 ln sfirJ?it, ab~
s,olut incremenita ~i muta, ca stinci1e ace]ea goJW?e batute
de mare a sii.lbaticii.
In august 1649 ora~ul fortificat Drogheda de linga viir-
sarea rlului Boyne ln lVIarea Irlandei d"tJJCea o viata tih-
"ita, cu toate cii lntre zidurile lui Ee aflau multi soidati.
J\IIilitarii ace9tia hoin:lreau) af?a cu1n fac o.~tenii dintr-o
garnizoana 1n timp de pace, bind ber,e ~?i whiskey ~i diu- .
tind pri.Jejuri sa lnghesUie femeile. La VTemea f]uxldui,
35
dteva b&rci de pescari masive ~?i pintecoase urcau pe es-
tuar. Aproape tot pe~tele era cumparat de calugari. Eco-
nomul maniistirii cisterciene 1 de !a Mellifont, eel al ma-
niistirii IVIonasterboice, eel al bisericii abatiale Sflnta
Maria de Ursa ~i eel al miiniistirii dorriinicane Sfinta Maria
Magdalena veneau in persoana sa se tocn1easc8. pentru co-
~urile ·cu scrumbii, pe care c&lugi'irii. ce se indeletniceau cu
treburile gospodiire~ti le inciircau apoi pe caii de povara.
Drogheda era 9i pe atunci un orw;; foarte vechi ; nor-
manzii se instalaser& in el in 911, iar an,glo-nonnanzii inEU-
tasera acolo prima fortiireatii Ia sflr~itul secolului a!
XII-lea. Richard a! II-lea primise acolo declaratia de su-
punere din partea mai multor ,regi'' irlandezi in 1395,
epoca binecuvintata cind inca nu izbucniseril ri'izboaiele
religioase. Una din ciud&teniile ora9ului ln 1649 era eft in
el se vorbea nu .numai limba gaelic&, ci 9i engleza.
Din timpuri stravechi 9i pin& in luna iunie a acelui
an, Drogheda fusese unul din punctele intiirite ale engle-
zilor in Irlanda, una dintre bazele de uncle pornisera cum:-
plitele expedi\ii de represalii. Biserica ei abatialii, miiniis'-
tirea ~i schiturile din veciniitate fusesera in mai putin de
un veac $i de mai multe ori rind pe rind lnfloritoare, je-
fuite, pustiite, repopulate ~i restaurate, in fond, potrivit
fluctua\iilor indelungatului martiriu al Irlandei, de~i
Drogheda nu fusese in ultin1ii cincizeci de ani un ora~
martir. Deoarece nu se simteau amenintati, englezii se ara-
tau relativ binevoitori, inchizind chiar ochii cind ciilugiirii
reocupasera manastirile.
Dar nu pe ace~ti englezi ii intilneai acum pe ulitele
strimte ale Droghedei, d ni~te englezi catolici ~i monar-
hi~li, ostili regicidului Cromwell 9i aliavi cu irlandezii.
Cu trei luni in urma, ora9ul fusese ocupat fara prea mult
efort ~i fiirii nici o tragedie de trupele marehizului de Or-
monde, magicul urzitor a! acestei aliante rodnice a irlan-
dezilor cu coloni~tii englezi regali~ti. ln mai putin de o
jumatate de veac de Ia zdrobirea Irlandei de ciitre Mont-
joy, irlandezii practic 1~i recucerisera tara. Cirmuitorii en-
glezi erau lipsi\i de putere 9i multi dintre ei izolati. De Ia
22 iunie, Ormonde asedia Dublinul.
J Cistercieni - ordin de cUlug&ri care-$i aveau initial sediul
la Citeaux in Franta. - Nota trad.
36
 !n acest ttmp, patrule porneau zilnic din Drogheda sa
supravegheze tarmul, sa scruteze marea. Cir.culau zvonuri
In legiitura cu un plan de debarcare a englezilor in Irlanda,
cu o expeditie de pedepsire menita sa razbune vlctimele
jacqueriei. Irlandezii vorbeau despre marea razbunare
din 1641.
Ca ~i englezii amenintati de Felicissima Armada, ir-
1andezii sperau sa-i oeroteasca vremea rea. Militarii ~i lo-
cuitorii Droghedei erau de acord In a fixa ~iua de 15
augilst ca data..J.imita a p1imejdiei ; mai tirziu zUele in-
cepeau sa se scurteze, se lasa ceata, marea devenea agi-
tata ~i, odata cu vasta tulburare stirnita de echinox, ame-
nihtarea ar fi fast inHtturata. In 1940, engl~ii, teml):Ldu-se
de o debarcare a germanilor, rationasera la fel, fixlnd ace-
ea~i limita ingrijorarii lor : data de 15 august.
f?i iata ca ziua de 15 august 1649 riisarea deasupra Dro-
ghedei ·~i nimic nu se petrecuse. Nici urma de inamic ; pri-
vita de pe tam, marea ram!nea pustie, marea incretita
deja sub aversele de ploaie. Ploaia, care de fapt nu ince-
tase aproape deloc - toata vara nu fusese o zi senina - ,
punea din nou stiipinire deplina pe insula verde, i~i in-
tindea mantia deasupra ei. Pe ulitele strimte ~i gloduroase
ale Droghedei, civili ~i militari, barbati, femei, copii wn-
blau prin ploaia ocrotitoare. In tavernele !ntunecate cu
piimint pe jos acoperit cu paie, foarte putin deosebite de
grajduri 0i de locuinte, se auzeau voci sparte ~i se rilspin-
dea miros de bauturii.
Dimineaya sunasera clopotele bisericilor ~i manastiri-
lor, credindo;;:ii - toti- oan1enii aceia erau credincio£?t -
se. inghesuisera in mirosul lumini'irilor la rugaciune, sHi-
yind-o pe Fecioara ~i aducindu-i multwniri, iar calugi'irii
de !a' biserica Sfinta Maria de Ursa i~i continuasera psal-
modiile pini'l in amurg, intrfnd in noapte.
Ziua de 16 august rasari in ploaie 0i ceata, nimic nu se
schimbase 0i bi'i.trina navii Drogheda luneca inca o data
lin spre toamna ~i iarna.
La sfir0itul dupa"amiezii acelei zile, trei ciilareti .stro-
piti cu noroi din cap pina-n picioare ~i ai caror cai fume"
gau trecura in goana barbacana care apara intrarea in
Saint-Laurent Gate. 0 clipa mai tirziu, $tirea umbla din
gura-n gura : . . . .
Englezii sint la Dublin.
37
 Toate biserici!e vechi din Irlanda slnt lipsite de aco-'
peri~, ·iar Irlanda este una din ~arile unde ti se aJ:"ata cele
mai --numeroase rU:ine, ·mai mult -sau mai putin interesante,
dar toate autentic vechi. Se lntlmpla extrcm de rar ca ln
legatura eu vreuna din -ele sa nu fie ros.tit, uneori cu aoel
sumbru umor specific irlandez, numele lui Cromwell. in
jurul acestui personaj s-au polarizat distrugerile, cruzi-
mile, macelurile savir~ite de cincizeci de calai ai Irlandei.
Oliver Cromwell nu mai e un om, d un fel de entitate uci-
ga~a, devastatoare.
Armata de interventie a lui Cromwell din 1649 era nu-
meroasii - dou&sprezece mii de omneni - ~i bine inar-
nlata -pentru vren1ea respectiv& : tunuri, cal&reti, l&nderi,
mu~chetari, care mai purtau acest nume,. de~i aveau pu~ti
cu cremene, mult superioare vechilor muschete. ;,Fierul
de lance" allui Cromwell era un regiment de cavalerie al-
catuit din voluntari selectionati, carora le cerea sa posede
trei insu~iri : tinerete, rezistenta ~i fanatism religios. Este
vorba de vestitele ,,coaste de fier", corp de elita In care
instructia ~i disciplina erau exacerbate p[na 1a o limita
aproape neomeneasca ~i ln care era mare inghesliia'lil. ca
sa patrunzi. Mutatis mutandis', ,coastele de fier" prefi-
gurau oarecum Waffen-SS 2 • I~i faceau rugaciuniie ·!m-
preuna d'im:ineata ~i seara ~i intonau psalmi lnainte de a·
porni Ia lupta. ·
De lndata ce sosi la Dublin, corpul expedijionar matura
trupele lui Ormonde.
- Acum vom porni !mpotriva Droghedei, declara
Cromwell acolijilor sai. Vom soma ora~ul sa se predea.
Dacii refuza, vom trece garnizoana ~i pe locuitori prin foe .
~i sabie. Trebuie sa dam o pilda de Ia inceput, ca .sa evi-
tam o serie de asedii lungi ~i costisitoare.

Daca ne uitam cu a ten tie la gravuri sau Ia picturi din

evul mediu ~i chiar dintr-o epoca ceva mai tirzie, ne plll-
tem face o idee despre inimaginabila ingramiideala car@!
domnea mai totdeauna lnauntrul fortaretelor sau caste-
lelor asedia·te. T.oata populaj::ia din impreilurimi se refugia
in Jocudle In mocl obi§nuit suprapopulate, aduc!nd §i nu-
m·eroase -vi te.
t Cu schimbi'irlle necesare (lat.). -Nota trad.
2 Trupele SS. - Nota tracl.
38
 De lndata ce aflara ca se apropie Cromwell, calugarii
de la manil:stirile din preajma Droghedei, care erau cei mal
bogati proprietari din partea locului, patrunsera In ora~ cu·
numeroase bovine, oi _9i care eu fin pentru animale. Era
jnghesuiala, dar totodata se aduceau prov_izii pentru un
asediu care putea fi lndelungat.
Trupele lui Cromwell au !uat pozitie In jurul Droghe·
dei la 3 septembrie. Militarii ~i locuitorii ora,ului 1i va-
zura pe osta~i cum se instalau, cum l~i lnhltau corturile,
cum aliniau tunurile ~i adunau lndaratul lor mari grii-
mezi de ghiulele, cum lnjghebau ceva mai departe lngrii-
dituri pentru cai. Pu~tanii din ora~ se furi~au printre sol-
dati, se cfitarau pe ziduri pentru a se bucura de spectacol,
caci niciodatii nu mai viizuserii militari atlt de arato~i. In-
fanteri~tii ~i cavaleri~tii lui Cromwell purtau toti o tunica
de culoare ro~ie, ve~mlnt inedit pe atunci pentru uniformil.
Ofiterii se deosebeau dupa e~arfa, diferitii pentru fiecare
unitate.
Inauntrul ora~ului viata continua, o viata extrem de
animata din cauza lnghesuielii ; fiecare indipere, era un
dormitor sau o sal& de mese, lun1ea state.a de-a valn1a, laici
~i clerici, ostaiii, femei, copii. Hrana era 1In.p8.rtit8. gratuit~
ceea ce1 conf.erea acelor zile un caracter neobi:;muit,
aproape de serbare de breaslii. Astfel se scurse mai bine
de o siiptiiminii.
La 10 septembrie, Cromwell trimise somatii printr-un
crainic. Dacii ora~ul se preda, soldatii vor fi luati prizo-
nieri, fortificatiile distruse, dar populatia va fi crutatil..
Riispunsul comandantului militar al Droghedei fu nega-
tiv. A doua zi, in dimineata de 11 septembrie, incepu bom-
bardamentul.
Fortificatiile din secolul a! XII-lea ~~ chiar ce]e din se-
colul al XIII-lea nu fuseseril. concepute pentru a rezista
unui tir de artilerie. In general, de un veac artileria nu
mai progresase deloc, totu~i Cromwell poseda citeva tu-
nuri in stare sa tragi\ pinii !a 1 100 de metri ghiulele de
metal de 60 de kilograme. Primele proiectile aruncate !a
l1 septembrie asupra Droghedei omorira multa lume, se-
n13.nara groaza in multin1ea lngrfun&diti'i ~>i practicara
spiirturi in porti. Cromwell l~i !ansa de lndatil. cavaleria.
Documentele epocii nu spun cit limp a dural lupta, ci nu-
mai cii englezii au fost respin~i in doua rinduri. La al trei-
39
 lea asalt p&trunsera in ora~. Raportul asupra operatiei, Hi-
cut de lnsw;>i Cron1well, e la-cOnic: ,Domnului i-a fost_pe
plac sa binecuvinteze stradania noastra la Drogheda.
Dupa ce mn p<ltruns in ora~ am fast necrutiltori. Creel ca
am \recut prin sabie pe to\i apiiratorii".
,,Coastele de fier"' aveau, probabil, consemnul sa so-co-
tease& drept aparatori toate £iintele on1ene~ti car~ se aflau
in:luntrul ora~ului, dici peste trei sute de £emei au fost
macelB.rite in ziua aeeea ; e un fapt istoric. Fugarilor sca-
pa\i de ]a mace! iii care alergau in codru le piirea rau dupil
vremurlle clnd armatele de represiune se rnul-~umeau sa
plrjoleas-ca totul in calea lor, sa prade $i sa siluiasca.
Dupii ce a lichida\ Drogheda, Cromwell s-a 1ndreptat
spre Wexford, in sudul coastei, Ia Marea II"landei, apoi spre
alte ora9e, care au fosl toate zdrobile cu tiivalugul. Armata
lui Cromwell era o ma~ina nu numai neiertatoare, ci ~.i ra-
pid't : cind Cromwell se re1mbarca spre a pleca in Anglia,
Irlanda era pusii din nou cu botul pe !abe. Din nou rec1usa
Ia tacere 9i la nemi'!care. ,intre 1652 ~i 1654 - a scris
J. P. Prendercast - un ci\lator ar fi putut strabate trei-
zeci de mile f&ra sa intilneasca picior de mnl:. Cinci. $eshni
din populatie pierise.
Cromwell nu plecase farii a liisa instructiuni. Nu .era
suficient S~l reprimi, trebuia sEt pedepse~ti. E;)i s8. proce-
dezi astfel incit Irlanda sa fie pusa in imposibilitatea de a
n1ai dEiuna vreodata.
Dadi exan1inam istoria Frantei, ni s-ar putea parea di
metoda folosita de Cromwell - tribunalele excep\io-
nale - nu a fast prea originalii, insii ~tim cit a putut fi de
eficienta.
Nu avem impresia ca judecatorii s-au lasat chinuiti de
numeroase probleme de con9liinta, cu atit mai mull cu cit
scara pedepselor fusese stabilita pur ~i simplu in functie
de calitatea celui care comparea in fa\a tribunalului. Or ice
preot era in mod automat condamnat la moarte. Se pusese
cite un premiu pe capul tuturor preo\ilor. Mo~ierii irlan-
dezi (ramasesera, probabil, destul de putini) erau impartili
in doua categorii : daca era vorba de unul ,bogat", adicil.
dadi poseda un pamint bun de cultivat, era condamnat Ia
moarte ; unui.a sarac i se confisca p8.mintul,- 1ar el era tri-
mis in surghiun. Toate proprietatile catolicilor irlandezi
(~i ale ·englezilor care luptasera alaturi de ei) au. lost astfel
40
 confiscate ~i revindute coloni9tilor, banii fiind varsali in
fondurile arrnatei.
0 parte dintre cultivatorii deposeda\i au fost oslndili
sa ril:mlnii pe Joe ca arenda~i ai proprietiililor lor confis-
cate. Ei munceau in continuare,, ca §i in tr-ecut, dar lntre-
gul profit intra in buzunarul noilor proprietari sub forma
. unei arenzi enorme in bani ~i in natura} lor insisi rfin1i-
n.lndu-le s& Se descurce ·CUffi or §ti ca S8. nu in'oar8. de
foarne. Sistemul. acesta (itmmit mai tirziu al landlorzilor)
. avea sii se perfecponeze. In unele regiuni ale Irlandei mai
clainuie ~i.astazi, foarte putin atenuat.
Ceilal\i deposedati au fast mutati manu militm·i ' in
Connaught. Regatul gaelic Connacht, intemeiat in secolul
al II-lea de Conn, erou semilegendar, primul inalt rege,
.se 1ntinde lri cimpia centrali'\ ~i pe doua masive· de linga
coast&. ~i astazi 'inca e o regiune s&raca §i foarte putin
populata. In secolul a! XVII-lea era un \inut nenorocit
aldi_tuit din· smircuri, mun~i mid ~i Jande sterpe.
In 1ntreaga Irlanda vedeai umbllnd prin ploaie cete de
bilrbali, femei ~i copii in zdrenjle, incadrali de ciiliire\i ca-
re-i minau intruna, lovindu-i cu latul sabiei ~i cu biciul >i
lnterzidndu-le si:i-9i piarda vre.mea cu ·cei care cadeau in
drum. ,In Oonnimght sau in iad !", acesta era unul din
consemnele lasate foarte exp)icit de Cromwell.
Alte grupurl asemanatoare, la fel escortate, erau ln-
dreptate nu spre ae-easta regiune dezmo~tenita, ci spre
porturi. Banbatii erau ost~i irlandezi. Oei .care aveau sope
.7i ~opii mergeau impreuna cu ei, dar la sosirea in port erau
despartili de familie. Barbatii erau !mbareati pe vase care
plecau in Suedia. Se desfii~urau scenele sfi~ietoare clasice l
sotiile ~i copiii .erau smul~i cu forta din bratele nenoroci-
tiJor deporta\i, iar ace~tia loviti $i lmpin~;i in rp.are spre
bi:i.rci (putine porturi aveau cheiuri pentrn imbarcare), to-,
tu) insotit de vaiete ~i de \ipete.
Alte nave a~teptau femeile 9i copiii, care erau, la rin-
dul lor, !mharca\i, dar cu alta destinatie : Jamaica, unde
plantatorii aveau nevoie de femei ~i de sclavi. Aceste
scene au fost reprezentate rnai tirziu de diver~i ilustratori
lntr-o maniera uneori anacronic& sub raportul vestimen~
tatiei, dar mi~earea in ansamblu e. verosimila : se vad oa~
1 Cu forta (armelor) (lat.). -Nota trctd,
41
meni grosolani til'ind prin apa ~pre barci femei despletite,
le;;inate de durere ~i copii care se zbateau .. Unii copii d\-
deau ln apa, se ineoau : amanunt neinsen1nat, se mai f8.cea
economie la transport ; daca erau foarte mici, n1amele lor
puteau sii fie multumite ca nu-i desparti·serii de ele pina
a.tunci.
ln in:diile Occidentale, femeile 9i fetele tinere erau Vlin-
dute la mezat ~i uneori luate in -dis8.torie de dHre un on1
curnsecade. Pentru acestea incepea o noua viata ; ele ajun-
geau sa uite Irlanda ~?i nenorocirile ei.
Viata celor stramutati in Connaught era ingrozitoare.
Pu$i ·sa-~i impart& intre ei ni~te pilminturi necultivabile,
mureau de foan1e :;;i de bali in mijlocul sn1ircurilor, tin-
jind de dar dupa meleagurile de pe care fusesedi alungati,
infrumusetind conditia lor anterloara, de fapt adesea n1i:-
zera. Multi fugeau in munti pentru a incerca sa ajunga
de acolo la mare sau se indreptau spre Shannon, grani\a
de sud a purgatoriului lor. Patrule engleze c8.18.ri li urn18.-
reau, i.i fugareau uneori zile intregi ; vinatoarea aceasla
de irlandezi ji distra pe sol:da\i mai mull dedt vinatoarea
de vulpi.
Voia lui Cromwell a fost ca pedeapsa sa dureze. !n
lo57, !a cinci ani dupa plecarea sa din Irlanda, o hotarire
!uata ]a Londra a fost difuzatii pretutindeni : orice irlan-
dez surghiunit in Conn aught putea sa. fie doborlt fara so-
ma tie daca trecuse Shannonul.
Nu se poate pazi fiecare palma a unei granite ru;;i-
noase ; exista intotdeauna oan1eni dispu~i s8.-~i ri~te viata
pentru a o trece. in fiecare noapte oam.eni cutez8.tori tre-
ceau Shannonul inot, se tirau ore ~i zile intregi sau aler-
gau noaptea ca ni;;te nebuni, haitui\i de ciini. !n muntii
impa:duriti de Ia vest de Connaught se ascundeau haiduci
care pindeau 9i sugrumau pe orice osta;; englez razletit.
In intreaga Irlanda ~i chiar in Connaught, preoti camu-
fla\i sub V"'1minte laice spovedeau ~i imparta;;eau pe cato-
licii care posedau o credinta de nestins, oficiau slujba In
~oproane, in grajduri, in piiduri, risclndu-9i via\a lor ~i a
tuturor ce!or ce asistau la slujba. Aceste minuscule puncte
Juminoase striiluceau in beznii.

Ziua de 12 iulie este de o jumatate de veac sarbatoarea

nationala a Ulsterului protestant, care comemoreaza in
!Jiceasta zi biitalia de Ia Boyne, in cursu! careia trupele lui
42
Wilhelm de Orania le-au Wrlnt pe cele ale lui Iacob a!
II-lea. DeEiPre Jacob al II-lea, a ciirui cariera a fast foarte
stra!ucita la inceput (mare amiral, invingatcrullui Ruyter,
cuceritor a! ora~ului New Amste11dam, redenumit New
York in cinstea sa), ne aducem aminte mai cu seama e<'i a
fost un rege nefericit, r€1fugiat la Ludovic al XIV-lea. Ar
fi fast mai putin necfericit da·ca ar fi fast tot atit de putin
staruitor in gre9elile lui pe cit a fast ln faptele sale de
vitejie.
A r·eda catolicilor din intreitnl sau regat (Anglia, Sco-
tia, Irlanda) libertatea cultului era, desigur, 0 masura de
pacificare. Totodata, a-i prigoni pe protestanti era un lu-
cru odios 9i prostesc ; a afi9a atita simpatie pentru Ludo-
vic al XIV-lea era o gr€;\'eala de tact. Pe scurt, acest mo-
narh a facut tot ceea ce trebuia pentru a pregati intrarea
pe scena po!Hica engleza a propriului sau ginere, Wilhelm,
stathuderul Provinciilor Unite, caruia aristocratia engl<'zil ·
9i parlamentul englez sfir9ira prin a-i oferi tronul ta- 1!
rii lor. t1
In 1683 stathuderul debarca la Torbay (pe coasta de ~
sud a Angliei) cu o mina de oameni 9i Iacob a! II-lea, cu- ~
prins de panica, fugi in Franta. Dar, cum irlandezii sim- 11

tisera renascind in ei o speranta de neinvins dupa maar- ~

tea lui Oliver Cromwell (al carui fiu, Richard, se vadise

1
mRult mait.P:')tin cru~ ca ~i Cadr~l a! n-:ea, p~imhu'l ~edge al
estaura 1e1 , nu vmau sa va a mormmtu me 1zm u-se
I•

It
din nou peste ei. Richard Talbot, duce de Tyrconnel, ri-
dica o armata imensa pentru vremea respectiva - ,a sutil
de mii de salbatici lihniti 9i zdrentaro9i" - dispu9i sa
lupte cu oricine arbora pavilion englez. Impresionat de
aceasta mi~care, regele surghiunit, caruia Ludovic al
XIV-lea i! dadu cu imprumut citeva nave, se intoarse. Dar
nu in Anglia, ci in Irlanda.
Era o neintelegere !a mijloc. Irlandezii se gindeau : ,0
sa proc!ame independenta noastra", cita vreme intentia
celui ce se intorcea era de a domni din nou peste cele trei
regate ale sale. Era c!ar ca nu avea sii-~i poata implini na-
zuinta din moment ce-~i alesese ca prim obiectiv Derry
(astiizi Londonderry), ocupat de englezii hughenoti, in fata
caruia s-a impotmolit asediindu-1 zadarnic timp de trei
43
Juni. Putina vreme dupa aceea, stathuderul a debarcat Ja
gurile riului Boyne, linga Drogheda, unde actionasera
,coastele de fier''· Trupele sale i-au zdrobit pe irlandezi
§i Iacob al II-lea a fugit pentru a doua oara 1n Franta.
Tratatul de supunere politica a Irlandei a fast semnat
la Limerick (la sffr~itul anului 1691). Istoricii de profe"
sie relateazii foarte firesc, de parca n-ar fi vorba de o
stipulatie apriori uluitoare, ca acest tratat aoorda ielande-
zilol' libertatea cultului ~i dreptul de proprietate. l\[iirtu-
risesc ca am J'ost nevoit sa fac presupuneri proprii fn le-
gatura cu cauzele acestei marinimii. Poate ca Wilhelm de
Orania a vrut sa-~i manifeste admiratia pentru ultima ba-
talie de onoare data de irlandezi. Mai probabil mi se pare
ca a socotit cii procedeaza politic, ad:\tindu-se moderat.
Nu tinuse insa seama de ,orani0ti". Liberalismul fata
de_ Irlanda nu se lnscria in contextul istoric ; era in8.ccep~
tabil pentru opinia publica engleza din vremea aceea. Ves-
titele ,legi penale" pe care parlamentul britanic fncepu
sale elaboreze dupa marinimosul tratat de la Limerick va-
desc ca statui englez intelegea sa tragil profituri de pe
urma infr!ngerii militare incontestabile a Irlandei.
Prin aceste le&i, votate cu o vointfi perseverenta ~i rni-
nu\ioasa din 1695 pinilfn 1727, orice irlandez catolic pier-
dea din nou toate drepturile sale politice, libertatea cultu-
Jui, drep\ul la alta instruc\iune in afara celei elementare,
dreptul de a exercita orice profesiune libera in afara celei
de medic, dreptul de a poseda o proprietate 1n afara uneia
foarte mici, dreptul de a depune o marturie fara restric\ii,
dreptul de a poseda orice fel de arma, de a avea un cal ce
valoreaza mai mult de cinci livre etc. Aceste interdictfi
umilitoare sau vexatorii ori intentional degradante decur-
gcau toate dintr-un principiu enun\at intr-a admirabiHi
forma solemna de catre lordul-cancelar Bowes : ,The law
does not suppose any such person to exist as an Irish ro-
man catholic" (,Legea nu recunoa~te existenta ca per-
soana a unui irlandez romano-catolic"). Poate pentru
prima cadi ln istorie o comunitate umanii alciituitil din mai
multe mii de persoane era scoasa legal in afara legii.

Vom mai revedea pe piimfntul Irlandei .5i alte infrun-

tari, ~i alte represa!ii, alte perioade de foamete, mocti cu
'
t.'

44
 zecile de mii. Drama irlandeza continua ~i in zilele noas-
tre. Am hotarit s-o prezint in primul rind din cauza aces-
lei infiori\toare actualitati ~i, de asemenea, pentru ca
exemplul irlandez este eel J'are pune in lumina eel mai
!impede ingr6zitorul proces care duce de Ia presiunea asu-
pra con~tiinjelor Ia lupta armata ~i Ia exterminare. Acum
cred ca trebuie sa ne intoarcem pufin lnapoi ~i sa exami-
nam lucrurile de Ia inceput.
 CONTESTAREA ROMEI

Rugul lui Jan Hus

Ri\zboaiele veligioase nu au un inceput. Oamenii s·-au

omorit dintotdeauna intre ei pentru ca nu credeau in
acela~i Dumnezeu sau nu aveau aceea~i parere despre
ce are de glnd Dumnezeu cu ei.
Ingrozitoarea origlnalitate a slngerosului conflict din-
tre catolici ~i protestanti consta in faptul ca este vorba
de barbati ~i femei care erect nu numai in acela~i Dum-
nezeu, ci ~i In acela~i mintuitor, care sint botezati !a fel
~i !ntre care diferenta de credlnte - ajunsa astazi pentru
masa credincio~ilor, daci\ nu pentru teologi, tot attt de
transparenta ca o foaie de hirtie - nu a justificat nici-
odata ~i nici nu a explicat pe deplin o uri.\ de moarte ale
carei prelungiri mai constituie inca piedici in calea uni-
tatu cre9tinilor. E un lucru revoltator.
Acest lucru revoltator a~ vrea sa-l pun in lumina,
povestind istoria nesabuitei lupte fratricide. Nu am tinut
rca intr-un singur volum sa fac o prezentare exhaUBtiv<i
dar cred cii n-am omis nicl unul din episoadele cele mai
semnificative.
Voi lnoepe printr-o evocare a 1U.i Jan Hus ~i a lui
Savonarola, fara a ignora ca anumiti istortci religio~i au
refuzat sa-i considere precursori ai Reformei. Cred cii
lncep1nd cu ac~ti doi oameni se vede .cum nemultumirile
pe care ·O con~tilnt& cre~tina le putea avea fata de unele
aspecte ale bisericii Romei sint formulate !impede 9i cu
~7
rasunet. :;;i numai in contextul moral oi politic al epocii lor
putea incepe cea mai mare contestare din istoria cresti-
niitil.tii. · , • .~

La sflr~itul evului mediu, oamenilor le placeau foarte

mult predicile. Inviitarea artei de a predica ocupa un lac
de seama in universitB.tile religioase ~i in manastiri,
toate comunitiitile i~i scoteau in ordine de bataie cam-
pionii. Oamenii se duceau in nun18.r mare pentru a-i as-
culta. Credincio~ii erau lipsiti de orice tinutii in bisericii,
· intrau cu ciini, cu ~oimi, ascultau doar o jumi:itate de
slujba, dar marii predicatori erau ni~te ,idoli", tot atlt
de riisfatati cum sin! cintaretii in zilele noastre. Multi
trebuiau sa predice afara, deoarece bisericile erau prea
neinciipatoare pentru multimile care dadeau navala, uneori
se adunau ~i cinci mii de oameni. La inceputul secolu-
lui al XV-lea, unul dintre cei mai vestiti vonbitori biseri-
ce;;ti, Vincent Ferrier, predica de cite trei ori pe zi.
Se deplasa calare pe un asin, dar inconjurat de o trupa
de vHijgani inarmati cu bite, insarcinati sa-l ocroteascii
de ,,admiratorii'' prea ,entuzia9ti.
Stilul predicilor varia in functie de temperamentul
vorbitorilor biserice0ti ~~ de regiune, dar adesea erau ni 0te
cuvlnt&ri violente, uneori triviale, unde se pomenea in-
sistent despre iad ~i despre judecata de a poi.
Un predicator vestit in toatii. Europa a fast Jan de
Hussinec, zis Jan Russ ori Jan Hus, rector al Universi-
ta\ii din Praga in 1402, care predica in limba ceha intr-un
fel de universitate popularii numita capela Betlemska.
Jan Hus infiera in predicile sale degradarea credintei
cre;;tine ;;i corup\ia clerului.
ln aceastii ultima privin\ii, predicatorul avea suficient
material. ,Multimea credincio~ilor din acea epoca respect&
profund sacerdotiul, dar dispretuie$te pe cei mai multi
dintre cei ce poarta haina preoteasdi", a scris Daniel-Raps.
Ceea ce displacea eel mai mult nu era atit desfr!narea,
mult mai raspinditii pe atunci printre laici decit printre
clerid (dar cea a elericilor ie9ea mai cur~nd in evident&,
ca 0i astazi), cit pofta neru~inati\ de d~tig a clerului inalt.
Curia romani\ 1 era !n primul rind o uria~a mn~inii de
1 Admi.nistl·atia pontificala a bisericii romano-catolice.. - Nota
tmd. ·
48
stars, perceptoare a nenumiirate taxe ~i co1ecte folosite
ln mare parte pentru cheltuieli de fast ~~ chiar militare.
Episcopii ~i cardinalii alergau cu invequnare dupa be-
neficii, dotatii aferente unor functii pe care beneficiarii
nu le lndeplineau, liisindu-le ln grija unor preoti ciirora
leafa (venitul acordat preotului de ciitre beneficiarul pa-
rohiei) le ajungea numai bine ca sa nu moara de foame.
Jan Hus avea un cuvint greu de spus, dici clerul din
Boemia era, poate, eel mai corupt ~i mai venal din Europa.
In plus, rectorul ciupea cu dibacie o coarda nationalistil,
punind coruptia ~i abuzurile mai ales in circa clericilor cu
ranguri inalte, majoritatea germani. Boemia, parte a
Sfintului Imperiu roman de natiune germanii, nazuia la
independenta.
Publicul care se inghesuia in capela Betlemska nu
era alcatuit numai din ignoranti, iar rectorul voia ca
predicile sale sa cantina ~i a laturii teologica. Ajunsese
astfel sa comenteze ~i sa apere tezele englezului John
Wyclif.
Wyclif (1328-1384) se opusese doctrinei fundamen-
tale a bisericii, profesind ideea inexistentei liberului ar-
bitru, omul fiind in lntregime supus vointei gratuite a
lui Dumnezeu. Fiira a contesta categoric prezenta realii
a divinitatii ln cumineciitura, el nu credea 1n trans-
substantiere. Se pare cii el a fast primul ~i adeviiratul
pionier al protestantismului.
:;lef a! catedrei de filozofie de la OxfoPd, trimis in mi.-
siuni diplomatice de 1nai multe· ori de guvernul britanic,
Wyclif a renuntat intr-o buna zi la personalitatea sa de
intelectual pur. Discipolii sai plini de zel (poor preachers)
au fast viizuti predicind in satele engleze o doctrina in care
dreptul de proprietate era puternic contestat ~;i care a
dus !a o jacque1·ie. Condamnat ca eretic, Wyclif nu a sea-
pat de rug decit datoritii protectiei cltorva inalti demnitari
de !a curte oi plecind sa se ascundii in parohia sa de !a
Lutterworth, unde a scris in lini0te cartea sa T1·ialogus,
o .expunere co11npleta, dar prudenta- in for1na, a ideilor
sale. Doi ani mai tirziu a murit, fiira a mai da prilej sii
se vorbeasca de el.
Cu mare talent de orator popular, Jan Hus comenta;
a$adar, cartea Trialogus in predicil.e sale din capela
49
 Betlemska. Propriile sale vorbe !I stimulau, il lndemnau
sii-1 supraliciteze pe Wyclif :
- Cre$tinul trebuie sil-$i intemeieze credinta numai
pe cuvlntul lui Dumnezeu, adica pe scripturii. Traditia
e o simplil vorbil, int11etatea romanil e o minciuna a lui
Anticrist.
Jan Hus se lndoia ~i el de prezenta realil a divinitiltii,
respingea taina pocilintei, a confirmarii ~i a miruiri.i,
oslndea cultul sfintilor ~i contesta orice eficacitate a in-
dulgentelor. In primifvara anului 1411, o propozitie din
patru cuvinte a i2ibucnit in Fraga :
- Rectorul a fost excomunicat !
Dar nici unul dintre cei care aflau vestea nu filcea
haz intrebindu-se : ,Care din cei trei papi 1-a excomu-
nicat ?" Grigore al XII-lea era papa la Roma, Benedict
al XIII-lea Ia Avignon ~i loan a! XXIII-lea la Pisa. Aoest
loan a! XXIII-lea a fost declarat decilzut din drepturi
in 1415 ~i de aceea un papii din secolul al XX-lea a
putut sa reia numarul sau, devenit vacant. Jan Hus a fost
excomunicat de acest prim loan al XXIII-lea, care avea
sa fie dedarat decilzut din drepturi. Cu tot scandalul
marii schisn1e 1, .termenul de excomunieat inspira groaza.
Pentru majoritatea locuitorilor Pragiii, rectorul pilrea ca
incepe sa fie lnconjurat de un cere de foe.
Chiar daca Jan Hus s-ar fi gindit sa retracteze, sa se
· lndrepte, acest eveniment 1-a constrlns sa se mentina la
rolul silu de demascator al nelegiuirii p~ale : loan a!
XXIII-<lea fiigilduia acum mii de zile ~i de ani de indul-
gente tuturor celor care aveau sil-l urmeze in ceea ce
numea el ,cruciada'' sa impotriva rivalului sau Grigore
a! XII-lea, papa de Ia Roma ! Studentii din Praga luau
partea excomunicatului ~i ardeau in stmdil bulele pa-
paJ.e care fagiiduiau indulgente. Trei dintre ei au fast
arestati, judecati, condamnati ~i executati. Ftmeraliile
1 Separare intervenita 'in 1054 intre papalitat€ (biserlca apu~

sean&) ~i patriar.hia de Constantinopol (bi.serica r8.s8.ritean8.) ca

efect al unor divergente politice $i biserice$ti mai. vechi in lega-
turii in primul rind cu intlietatea din cadrul biserlcii. Marea
schisma s-a agravat in timpul cruciad€lor, prin p.itrunderea in-
fluentei romano-catolice in r8.siiritul ortodox. Prin ·notiunea marea
schism& teolcgii inteleg $i perioada anilor .1378_;1417, in care s-a
dat 'lupta llintre papii ·de la Roma .c;;i cei de la Avignon. - Nota
!Tad.
50
lor s-au transformat intr-a uria9ii manifestatie. Fraga era
in pragul rascoalei clnd sosi de Ia Pisa o alta veste :
- Papa a aruncat interdictia asupra Pragai.! Masura
nu va fi ridicata dedt dadi. rectorul pariise9te ora9ul.
Interdictie era un cuvint 9i mai. inspaimintator dedt
excomunicare. Aceasta pedeapsa, cea mai grava din dreptul
canonic, lovea un ora~ lntreg sau o provincie. Nu se mai
oficia nici o sl ujb5. religioasEi; nici o taini:l. in afar a de
botez. Mortii erau ingropati fara bineeuvintare, tinerele
perechi nu se puteau casatori. Chiar 9i in zilele noastre o
asemenea masura ar inspaiminta. Ea paraliza totul intr-a
epoca in care religia era intim legata de viata admi.nistra-
tiva. lnsu9i Jan Hus intelese di. nu-i mai raminea altceva
decit sa pEirB.seasca Fraga.
Refugiindu-se dintr~un caste! intr-altul, el scrise un
Tmtat asupm bise1'icii. Din clnd in clnd ie9ea din refugiul
sau 9i se ducea sa le vorbeascii taranilor. Predica in sate;
uneori chiar in plin cimp~
In toamna anului 1414, Sigismund de Luxemburg, rege
a! Ungariei, imparat ales a! Sfintului Imperiu 9i care
a,iunse.se, la m-oartea fratelui s:lu Vaclav, ;;;ireg_e al Boen1iei,
a fast Jl19liintat de capitanul giirzilor sale ca un calugiir'
cu infiiti~are saracacioas& se prezentase la poarta casteluluL
- Spune c& e- trilnis de Jan de Hussinec ~i aduce o
scrisoare pe care ar vrea s-o lnmineze el insw;;i n1aiest&tii-
voastre.
Ci.=ipitanul propuse sa puna nYina pe scrisoare f}i sii-1
arunce pe sol in temnita sau pur 9i simplu sa-l !njunghie.
- Nu, grai Sigismund. Aduceti-1.
Don1nitorul acesta fikea parte dintre oamenii cu- scaun
la cap, care l?i ziceau, printre altele, eel, din trei papi, doi
erau de prisos. Manevr:ind cu diplon1atie, obtinu.se/ con-
vocarea unui -conciliu la Constanta care urma fie sil
hotEirasca care dintre papi era eel ma:i bun, fie sa desemneze
unul nou. Cei trei papi concur-enti acceptaser& sa se supuna-
acestui arbitraj. Ioan al XXIII-lea, papa de ]a Pisa, venise
in persoana, ceilalti doi trin1isesera reprezentanti.
Sigismund ciEi cu atentie scrisoarea lui Jan Hus, al
c&rui sol fngenunchease la distant& respectuoasa. Continutul
mesajului era de natura sa surprinda : fostul rector spunea
ca se hotiiris·e sa .adreseze un a pel conciliului ln. legatura cu i
excmnuniearea la eare fusese supus 9i cerea- lmparatului 11

un permis de Iibera trecere spre a pleca Ia Constanta.

51 I
I
 Sigismund n-a lmparta~it nimanui glndurile ce i le-a
inspirat scrisoarea. Dornic sa restabileasca ordinea in in-
tregul imperiu, el l~i spuse, fara indoiala, ca trebuie sa
profile de aceasta stare de spirit a fostului rector pentru
a pune capat framintarilor pe care le intretinea in Boemia.
Parea putin probabil ca excomunicatul sa poata convinge
de justetea tez.elor sale un conciliu care, in .acest caz, ar
trebui sa reformeze 0 lntreaga parte a dogmei. Ce altceva
ar urma dacii nu o excomunicare lntfirita de rindul acesta
prln consecintele ei fizice ? Terminind de citit scrisoarea,
Sigismund spuse solului cii va acorda permisul de Iibera
tree ere.
Jan Hus sosi !a Constanta Ia sflqitu] lunii octom-
brie 1414 ~i, cu chiu, cu vai, gasi loc Ia un han. loan
a! XXIII-lea adusese cu el o suita de ~ase sute de oameni.
Delega~ii celorlalti doi papi, pentru a reprezenta cum se
cuvine pe stiipinii lor, nu se liisasera nici ei mai prejos.
Treizeci ~i trei de Cardinali, cinci sute de episcopi, doua
mii de delegati ai universitatilor, cinci mii de preoti
batusera drumul pina Ia Constanta, care gazduia de ase-
menea patruzeci de duci, treizeci ~i doi de printi, o mie
cinci sute de cavaleri, plus ambasadorii a vreo patruzeci
de regale ~i cetati, fiecare dintre ace~ti oaspeti de seama
fiind insotit de o suita de prestigiu, in total o suta de mii
de vizitatori, fiirii a mai pune Ia socoteala ~apte sute de
prostituate venlte ~i ele cu aoest prilej, un efectiv, pare-se,
foarte modest.
Conciliul s-a deschis Ia 1 noiembrie. Trei saptamini
mai tlrziu, Jan Hus, care nu fusese pina atunci deloc
deranjat, pe deplin increzator in efic!lcitatea permisului
siiu de Iibera trecere ~i petreclndu-~i zilele perfectionind
ace! soi de profesiune de credin \a pe care-~i propusese s-o
citeascii in fata conciliului, vazu venind Ia hanul uncle
locuia doi ciilugari, care-i spuserii ca staretul miinastirii
lor dorea sa-i vorlieasca. Un ceas mai tirziu fostul rector
era inchis in manastirea respectiva, iar opt zile 1nai tirziu
dus sub stra~nica paza Ia inchisoarea principala.
Trecura citeva si\ptiimini. Jan Hus primea din cind in
cind vizita unui calugar, in fata caruia protesta energic in
legatura cu violarea permisului sau de Iibera trecere.
- De ce am fast arestat ?
Ciilugarul 11 sfatuia sa aibii rabdare. Yntr-o zi. omul ii
52
spuse, ill sflr~it, motivul pentru care fusese arestat :
continuase sa oficieze slujbe ~i dupa ce fusese excomunicat.
- Dar vreau sa lamur,esc toate acestea. Permisul de I
I
libera tre:cere avea menirea sa rna ocroteasca plnii cind
aveam Sii mil lnf£iti/?eZ conciliului.
Calugiirul parea sa fi uitat de existenta unui asemenea
document. Se implinisera trei luni de cind Jan Hus
mucezea in t,emnita.
!n cursu! aceleia~i ierni, intr-o dimineata deosebit de
rece, patru gropari zdrentaro~i sapau de zor locul unili
mormillt in cimitirul din Lutterworth, Yorkshire, Anglia,
sub supravegherea atenta a citorva clerici infofoliti. In
numeroase tari, mortii erau ingropati direct in pamint.
Cadavrul care urma sa fie exhumat fusese ingropat cu
treizeci de ani inainte. De indata ce fu scos, 11 aruncara
illtr-o caruta ~i-1 dusera in piata tirgului, unde toata
populatia se aduna:se in jurul rugului. Bietele rama~ite
dezgropate au fost arse in fata oamenilor, spectacol, desigur,
mai putin interesant decit arderea unui condamnat viu;
Cadavrul repede mistuit de f!aciiri era eel a] raposatului
John Wyclif.
Dupii o laborioasli stabilire a unei ordini de zi ~i dupa
cfteva siiptamini de deliberiiri, conciliul dezlantui atacul
lmpotriva deviationi~tilor, condamna categoric doctrinele
fostului profesor de la Univet·sitatea din Oxford ~i ordona
e:xoecutarea lui postuma. Hotarirea aceasta nu prevestea
nimic bun pentru Jan Hus, detinut in lnchisoarea din
Constanta.
Nici un moment nu s-a pus problema ca el sa-~i apere
ldeile in fata aduniirii conciliului. 0 comisie de cardinali,
prezidata de Pierre d' Ailly, doctor in teologie la Sorbona
din Paris, instrui procesul sau, trase concluzia ereziei
earacterizate ~i ajunse la consecinta cit se poate de !ogica
a epocii : rugul.
Inca nu se stinsesera bine flacarile ~i fumul ridicate
din aceasta ingramadire de vreascuri, aranjate de speciali~ti
in vederea unei arderi cu paliilaie, nici nu arsese de tot
ill Anglia hoitul pe jumatate descompus allui John Wyclif,
primul mare contestatar, dnd iata-1 acum pe fostul rect()r
al Universitatii din Fraga legat de stilpul sau. Un amanunt
ne va dovedi imediat ca nu a fost intii sugrumat de calau,
cum se proceda in unele cazl!rL ,
Atitudinea lui Jan Hus in fata niortii a fost admirabila;
sa
Din inchisoare a scris prietenilor s1H scrisori mi~dito.are, ex-
pliclnd de ce refuzase sa-~i salveze viata printr-o re-
tractare : cr-edea cu aceea~i fermitate in ideile sale, le
considera expresia adevarului, i~i oferea viata ca jertfa de
dragul acestui adevar despre Dumnezeu. Se urea pe rug
recitind Miserere 1•
.In jurul rugurilor se adunau intotdeauna o gramada
de barbati, f.emei ~i copii ; era o distractie de Ia care nu
se indurau sa lipseasca. Dneori, pentru a arata ca se raliau
condamn&rii, unii o.ameni aduceau clte un manunchi de
vreascuri ~i-1 puneau alaturi de gramada ridicata de
ajutoarele calaului. !n ciTpa cind acesta se pregatea sa
aprinda cu torta rugul lui Jan Hus, apiiru o femeie foarte
batrina, ghebo~ata sub ni~te craci verzi.
- Mai stati ! Mai stati !
Ci\iva oameni din asisten\a o intrebara rizind de ce-~i
dadea atita osteneala.
- Mi s-a spus ca, daca fac asta, o sa ci~tig multe
!ndulgente !
Se pare ca osinditul ar fi auzit ~i ar fi murmurat :
,Sancta simplicitas !" 2
Afllnd despre aceasta executie, poporul Boemiei s-a
rasculat. De fapt husitii se mindreau nu atit cu mucenicul
credin~ei lor, cit cu patriotul Jan Hus, erou a! independentei
Boemiei. lmparatul Sigismund a trimis expeditii impotriva
rascoalei lor nationale ~i Boemia a fast inecata in singe.
Adep\ii doctrinei lui Jan Hus se impartira. Cei mai in-
dirjiti dintre ei aveau sa primeasca mai tirziu mesajul lui
Luther ~~ sa-l raspindeasca. Aprinzind rugul lui Jan Hus,
cardinalii ~~ teologii de Ia Conciliul din Constanta nu au
repurtat o victorie.

Savonarola, sau virtutea fanatica

Credincio~ii care se fmbulzeau in biserica San Lorenzo
din Floren\a prin anii 1480 nu veneau pentru a asculta
predici ca cele rostite de Jan Hus sau de aJti preoti ase-
1 ,Mtluie~te-ma, Dumnezeule !" Titlul psalmului L al lui
David, care incepe cu acest cuvint (lat.). - Nota trad.
2 Sfinta simplicitate (lat.). -Nota trad.

54
menea lui. Erau a1natori de frun1usete, de ·eleganta, chiar
de pretiozitate. Puteau oare fi numiti ei credincio$i ? Nu
se duceau la biseric& decit daca vreo ceren1onie sau vreun
orator le st.irnea curiozitatea ; se duceau ca la teatru, se
con1portau ca la teatru, conversind, oferindu-J?i bomboane,
fiicind parada de ve'lminte luxoase, de bijuterii. Extraor-
dinara prosperitate a Florentei se mauifesta in imbrii-
c&minte ; chiar omnenii din popor erau lnveJ?mlntati cu
gust ; orice multime florentina era o desfatare pentru ochi.
Lauren\iu de Medici era tiranul ora,ului, despot lumi-
nal, iubitor de fast, inteligent, inc!ntator. Temut, dar
lingu$il. Lua parte personal Ia lucriirile $i intrecerile
Academiei platonice. Platon 'li Aristotel erau considerati
18. Florenta lun1inile calauzitoare ale oricfi.rei glndiri ; ei
stlrneau un interes p&tin1a~ pin& ~i ln manastiri, unde
operele lor erau citite mai degrabii decit scriptura. ,Nu
citili epistolele sfintului Pavel - 1i sfiituia cardinalul
Bembo pe calugari -, stilul acesta barbar ar putea sa
vii strice gustul".
Din aceastii cauzii, preclicile erau stralucite. La vremea
respectiva, idolul era dominicanul Mariano de Gennazzabo.
,Fe fratele Mariano nu-llntrece nimeni in ceea ce priVeJ?te
cuno,tintele in materie de teologie - scria Angelo Poli-
ziano. - Vocea sa e armonioasa, expresiil-e alese, senti-
mentele nobile $i grave. Prin argumentele sale exercitii o
presiune, prin replicile sale intiire,te cele spuse, prin
istorisirile sale incinta, prin dulceata rostirii sale i 0i cuce-
re,te auditoriul".
in primiivara anului 1483, preotul de La biserica San
Lorenzo a dat de ~tire ca ln anul acela predica dinaintea
postului Pa,telui avea sa fie \inutii de o alta fata biseri-
ceasca. N umele respecti v nu spunea nin1ic, nim&nui. Ama-
torii erau dezamagiti 'li curio~i totodata. Sentimentul din
urma precumpani totu,i, astfel incit biserica se umplu ~i
de rindul acesta.
Noul predicator despicii rindurile, lnaintind spre am-
von. Slab, pricajit, cu. capul aplecat ; gluga, Iasala pe ochi,
aproape te impiedica sa-l vezi Ia fata.
_ Odatii ureal pe amvon i$i lasa gluga ln jos, descope-
rincl un chip tinar, dar supt, smolit, brazdat de zblrcituri,
o gura mare cam strimbii, ochi sfredelitori sub sprincene
stufoase.
55
 Predica incepu cu citeva citate din evanghelie, nimic
original. Vocea era neplacuta. Prima dezvoltare paru de-a
dreptul elementara, de un academism lipsit de stri\lucire.
Unii amatori de predici cascara zgomotos, altii se indrep-
tara spre ie~ire. Aceasta atitudine il irita pe semne pe ora-
tor, caci deodata glasul sau i~i schimba registrul, crescu,
~i el incepu sa gesticuleze. Ii infierii pe cre~tinii carora
orice pocainta, ba chiar orice necaz trecator le inspira
oroare, ci'tindu-i pe proroci, cam la nilnereaHi, dupa cit se
parea. Ascultatorii il priveau cu uimire ~i plini de conster-
nare. S-au auzit murmure, apoi altii au dat sa piece.
Predicatorul furios ~i parca paralizat incheie scurt, i~i
lasa gluga pe ochi, cobori din amvon. Se auzira citeva
hohote de ris la trecerea lui.
A intrerupe seria predicilor dinaintea postului Pa~ti­
lor dupa prima predica era cu neputinta. Pe cit se pare,
numarullor a fast redus, dar nenorocitul calugar a trebuit
sa mai predice de citeva ori la San Lorenzo, in fata unui
· public' din ce in ce mai putin numeros. Pina !a urina nu
mai ramasesera nici douazeci de oameni. A glasui in pustiu
era o incercare umilitoare. Calugi\rul care era supus la
ease numea'Girolamo Savonarola.
Predicatorul lipsit de spoiala, ba chiar . de maniere,
nu era· un· orri din popOr. M.mn.a sa, Elena Bonacossij se
triigea din seniorii de Mantova. Tatal siiu, tirgovet din
Ferrara, lipsit de avere, avusese un stramo$ cunoscut !a
Padova. Bunicul, Michele Savonarola, era un om invatat
$i un fel de sfint. Angajat medic particular a! ducelui
· d'Este, 11 lua adesea cu dinsul Ia caste! pe micutul Giro-
lamo, pe care 11 instruia, 11 cre9tea in sentimentul pietatii,
in pofida mediului moral foarte frivol. De pe o pozitie
oarecum subalterna, Girolamo, plapind, bolniivicios, pri-
vea cu ochi rai serbarile aproape pagine pe care le dadea
ducele. Rezultatul acestei educatii. fu cii la douiizeci de
ani Girolan1o, :intors acasa la p&rintii sEd, care doreau
si\-1 vada imbrati~ind cariera medicala, fugi in toiul nopjii
~i batu la poarta mi'mastirii dominicanllor din Bologna.
- Vreau sa rna calugaresc.
Scrisoarea pe care o scrise a dona zi tati\lui sau !nee-
pea astfel : ,MotLvul care rna determina sa iau c·alea
bisericii este urmatorul : in primul rind marea mizerie
care domne~te ln Iun1e, apoi nedreptatea: oameiiilor, ¥io-
lurile, adulterele, tilharia, trufia, idolatria, crudele bles-
56
ten1ede care e mlnjit veacul nostru, dici nu g8.se~ti nicB.ieri
pe ci_neva care sa fadi binele .. :·.
Ajuns, cfllugar, Savonarola se constringe cu patim8. .;;i
chiar cu un soi de masochism la posturi, la mortifica:rea
c8.rnii .$i la muneile cele mai grele. Dupii trei ani e insclr-
cinat cu instruirea novicilor~ apoi e in1plns catre predicU
~i aici dil gre~. Nu-i place sEt-.c;;i insu~easca metodele ~i
procedeele elodntel academice, pe atunci Ja mare cinste.
Incearca sa vorbeasca oamenilor in gralul viguros .';)i chiar
grosolan care-i vine in mod firesc pe buze, dar plictise.;;te
;;i displace. Displace pretutindeni uncle preiica : Ia San
Gimignano (nu e de mirare, 01'39Ul sau natal), la Ferrara,
!a Brescia, In diverse ora.c;;e ale L0n1bardiei unde este trin1is.
ln sflr:;;it, in primavara anulull483, e~ueazil la Florenta.

Exact cu trei ani mai Urziu are loc la Reggio un con-

siliu al dontinicanilor. sa spunen1 un ntic conciliu, prilej
de examen colectiv de con:;;tiinta, de punere la punct, de
reculegere, de aggiornanwnto. Ordinul invita intotdeauna
la aceste consilii mai n1ulti episcopi $i c:Ltiva laici invatati,
cu 1nare faima, ~i la lnceput se discuta pe teme teologice.
In tin1p ce se succeda oratorii, un calugar de o neclintire
rigida poate fi viizut Ia locul sau, cu capul plecat, barbia
in piept ~i gluga liisata peste fata. L-ati recunoscut, desi-
gur, pe Girola1no Savonarola ; aceasta stranie statuie i1
intrigii mult pe unul din oaspeti, el nu o va ascunde, va
"povesti chiar ca nu putea sa-~i ia ochii de Ia dinsul, de
pa1°ca cine ~tie ce fluid emana din calugarul nemi~cat. Alte
p_riviri insfi. se lndreap.ta foarte adese.a tocmai lnspre acest
oaspete aproape fascinant, al c:lru.i nume e vestit in n1ai
toata Europa invatata : Pi co della Miranclo!a.
La douiizeci ~i trei de ani, Pica della Mirandola, nobil
de familie foarte buna, neinchipuit de frumos ~i de bine
fEtcU.t, cu parul blond, buclat c&zindu-i pe umeri, cavaler,
sportiv, poet, orator, slclbiciunea tuturor frwnoaselor de la
cu1~tile Italiei, e.Ste de .asemenea $i chiar de pe atunci un
fenomen int.electual din istoria omenirii. Inzestrat cu o
1nemorie ·de ordinator,· el a lnv:ltat in joaca douazeci $i
douii de. limbi, printre care ebraiea ~i araba. La douazeci
de ani publicase ]a Roma nouii sute de teze pe teme de
drel?t, jeql9gie,_ f~lozofie, liter.atura, ~tiinta, astrologie, a
57
caror totalitate, intitulata Conclusiones philosophae, caba-
!isticae et theo!ogicae 1, era menita, in spiritul autorului ei,
sa vadeasca f\devarul cre~tinismului.
Roma prive~te acest monument cu nelncredere, gasind
ca are prea multe referiri la Caba!Ci ~i la alte carti magice ~i,
cum tiniirul-minune anuntase ca-~i propune sa sustinii in
public cele noua sute teze ale sale, invitmd pe toti inva-
\atii epocii sa ia cuvintul in contradictoriu, curia se neli-
ni~~te. Ea avea chiar sa ordone in cur"md distrugerea
acestei opere, autorul trebuind sa se refugieze in Franta
timp de citeva luni. Dar !neil nu am ajuns atlt de de parte ~i,
pentru moment, frumosul tiniir aflat printre invitatii
consiliului de la Reggio tot ~i mai pirone$le privirea
asupra ciilugaru1ui neclintit, incredintat ca de la o clipa Ja
alta statuia se va lnsufleti ,~iva s8.vlr9i o minune".
Minunea se infiiptuie~te de indata ce staretul care
prezideaza anunta ca oratorii lnscri9i la cuvfnt vor trece
Ia a doua temii : morala ~i disciplina ciilugiirilor. Imediat,
ciHugiirul-statuie se ridicii in picioare, i 0i lasa gluga pe
spate 0i incepe sii vorbeasca,
Nici un document istoric, nimic din ceea ce s-a scds
despre Savonarola nu ne permite sa intelegem de ce 'li
cum se bee ca, orator ratat pinii la acel consiliu din 1485,
dintr-o data cuvintullui convinge, zguduie, subjugiL Poate
ca, in fata auditoriului, in 1nare parte monahal, gase~te
accente, argumente noi pentru a demasca coruptia, poate
ca succesul se datore~te faptului ca acum demascii corup-
tia celor mai buni - venalitatea ~i imoralitatea clerici!or,
slclbiciunea staretilor care permit chiar introducerea in
manastiri a unui soi de pilginism filozofic - sau poate di,
ajungind in miezul temei sale favorite, tuna acum vehe-
ment ca glasul marilor proroci. Din piicate, nu avem textl)l
acestei cuvintari, dar toate miirturiile COllCOl~da cc'i audita~
riul era cucerit. Iar unul dintre cei mai in1presionati eta
acest cunoscator, aproape un blazat in materie de. el~c­
venta : Pico della Mirandola.
Odata predica terminata, tiniirul incearca in zad2er sa-l
intilneasdi pe orator, care evita complimentele, __t:nC~izin­
du-se !n chilia lui, dar lucrul acesta nu are nici '9 impor-
tantii. Pica della Mirando1a aleargii la FJ6rentf\ (el este un
membru zelos al Ac:JJdemiei platonice) $i are o intrevedeTe
t Concluzii filozofice, cabalistice ~J teoJogice. (Jut.)- Nora trod.
58
cu Lauren\iu de Medici, care !1 admira, 11. e>crote~te, tl
covlr~e~te cu favoruri :
- Ah, stiiplne, trebuie neaparat sa-l aduci aici pe
tlnarul dominican pe care l-am ascultat de curind Ia
Reggio!
NJ:agnificul intreaba de nume, i~i aminte~te parca de un
fiasco care avusese loc in postul Pa~tilor, dar Pica della
Mirandola ~tie sa se faca irezistibil.
- Bine, fie, roste~te Laurentiu. Ca sa-ti fiu pe plac.

Puternicii nu au de1oc nevoie sa puna intrebiiri. Infor-

matorii, iscoadele, denuntatorii mi~una in jurul lor. Lau-
rentiu nu-i alunga niciodata pe cei care-i vorbeau de
Savonarola, care-i atltau curiozitatea. Calugarul mai pre··
dica adesea la San Marco, dar acum in fata credincio~ilor,
~i repurta acela~i succes ca in fata calugarilor. Mai predica
~i La Santa Maria del Fiore, admirabila catedrala nouii, ~i
se bucura de succes ~i acolo. Cuvintele lui biciuiau. Se
auzeau gemete ~i hohote de plins inaltindu-se din public.
Petrecareti vestiti, pacato~i cunoscuti de toata lumea se
inghesuiau sub amvonul lui, plateau slujitori fanatici care
dormeau in biserica pentru ale rej;ine un Joe.
Ales stare\ a1 manastirii sale (1491), Savonarola a
procedat la o reformii a moravurilor, a golit chiliile de
miile de obiecte de pret agonisite in mod scandalos, ame-
nintind cii va pune sa fie viiruite frescele lui Fra Angelico,
insuficient de austere, deoarece erau prea frumoase.
R€duindu-~i predicile in marile biserici, Savonarola pro-
rocea ~i mai mult, profetiza, vestea pentru desfrinati nu
numai iadul, ci r;;i nimicirea lor in viata pB.minteasc-ii, iar
Floren\a era tratata de desfrlnatii intre desfrinate ; pentru
ea, era poate chiar prea tirziu sa se pocatasdi, ea se dedase
vi,ciu.lui, se supuse cirrn.uirii coruptiei ins~i ...
- Mi se pare, spuse Lauren\iu, ca intrece miisura.
Activitatea acestui tiran n-ar fi fast incununata de
atlta succes ~i nu s-ar fi intins pe o perioada atlt de lnde-
lungatii daca ar fi uzat numai de forta. Emisarii pe care-i
trimise ca!ugarului ii vorbira acestuia despre serviciile ~i
mai mari pe care prea vestitul predicator le-ar putea aduce
bisericii daca ar ajunge intr-o func\ie mai inalta, de pildii
cardinal. Savonarola ii dad1,1 afara fiira multa vorba.
.Lauren\iu puse ca peste noapte sa fie umplute cu aur
59
 cutiile milelor din manastire :din ordinul lui Savonarola;
totul a fast !mpartit a doua zi saracilor din ora~.
- Ma voi duce eu !nsumi sa ascult predica acestui
calugar.
Unul din elementele cele mai senzationale din uluitoa-
rea cariera a lui Savonarola a fast de a-1 fi fnvins pe
tiranul magnific, care, fi:lra indoiala, il ·admira in ascuns.
Nu numai di Laurentiu nu a luat masuri impotriva lui, nu
numai ca s-a urililit in fata lui, ducindu-se sa asiste la
slujba de la San Marco fara ca staretul sa vrea macar sa-l
primeasca, dar, cind f~i simti sf\r~itul aproape (1492), 11
chema pe Savonarola, caruia i se spovedi. Este curios de
constatat ca mai multe relatari ale acestei confesiuni au
fast publicate putin !nainte de moartea lui Laurentiu 9i
filrii ca Savonarola sa fi pomenit vreodatii ceva. Se pare
ca ar fi cerut tiranului (ca o conditie a iertarii piicatelor
sale) sa redea Florentei vechile ei libertati.
- Ina poi, biserica netrebnica, asculta ce-ti spune Dam-
nul Dumnezeul tau : ,'j'i-am daruit ve~minte fmmoase, dar
tu ai acoperit cu ele idoli, \i-am daruit vase scumpe, dar
cu ele ti-ai ridicat \n slavi trufia ta ! Tainele mele le-ai
minjit prin simonia ta, desfdul a fikut din tine o femeie
de moravuri u~oare desfigurata. Nici nu mai ro~e'iti de
pacatele tale ! Ah, tirfa ! A~ezata pe tronul lui Solomon,
ea face semn tuturor treciHorilor. Cine are bani intra la
ea ~i se bucurii de ea dupa bunul plac, dar eel care vrea
binele este zvirlit afar a !". ~·r.·
Savonarola a strigat aceste vorbe cumplite chiar
din amvon, \n fata unor credincio~i zguduiti, In timpul '

postului Pa'itilor din 1497. Ele voiau sa exprime, \n meta"

forele Vechiului testament, starea de descompunere mo-
rala \n care cazuse papalitatea. !
Papa Inocentiu al VIII-lea murise \n 1492, ca 'ii Lau-
rentiu de Medici. El \'ii lncepuse cariera pontificala prin-
tr-un act de simonie fara precedent ~i anume a fagil.duit
in scris cardinalilor care aveau sa voteze pentru el ca. .le I
va acorda, dupa alegere, tot ce-i vor cere. Amabil dealtfel,
I'
adversar a! violentei, \ntotdeauna dornic. de a face un I.
serviciu. Cita vreme a fast papa, un birou al administratiei
Vaticanului fabrica ~i vindea bule false, autorizfnd orice
libertate, inclusiv conctibinajul. Unul dintre cardinalii Co-
legiului sacru era loan de Medici, nepotul papei, in virsU\ I

GO
 de treisprezece ani. Inocentiu al VIII-lea ii acordase ran-
gul de cardinal pentru a multumi pe tatiil acestuia, Lau.;·
rentiu MagiJJificul, care ~i-a dat fata dupii unul din bastar- ·
zii sai, ai lui Inocentiu al VIII-lea, piirintele a ~apte copil
din flori, !n pofida unei siiniitiiti ~ubrede. lntr-o bunii zi,
plB.plndul acesta se simti foarte rau, trupul nu mai primea
nici un fel de hranii. .
',_ Sa i se dea Iapte de mama, spuserii medicii.·
,Bi\u timp de o saptaminii, dar puterile 1l liisau in
continuare. Medicii avurii alta idee :
- Ar trebui singe de om.
Trei donatori, chipurile voluntari, · i~i jertfira vi.ata.
Acest mnanunt, cunoscut in afara Vaticanului, facu o
impresie cu atlt mai proastii, cu cit primul medic a! papei
era evreu. Se vorbi despre omor ritual. Din fericire, bol-
navullnuri foarte repede, inconjurat de toti copiii s8.i.
Exact Ia o !Lmi\ dupii aceasta, urma~ul sau, Alexandru .
a! VI-lea, incununat Ia biserica sfintu! Petru din Roma,
striibiitea ot'a~ulimpodobit in aclamatiile multimii. Era un
biirbat foarte frumos, in virstii de ~aizeci ile ani, dar par!nd
cu zece ani mai putin. Cali:irea un splendid cal alb, escor-
tat fiind de cardinali $i de cavaleri in armura, tot ciilare.
Pe cap avea o 1nitra stralucitoare, scinteind in soare, ~i era
lnve;;mintat in haina alba pontificalii, ·de sub care ie$eau
cizmele. De•i adeviiratul sau prenume era Rodrigo,
Alexandru al VI-lea este cunoscut sub numele de Alexan-
dru Borgia.
Se ~tie astazi cii literatura romantica a adaugat mult la
faima familiei Borgia. Vestita otrava de familie de care
Alexandru s-ar fi slujit sistema tic este o legendii. Nu intre-
tinea relatii incestuoase cu fiica sa Lucretia, care a fost
in alt feLo victimii a Vaticanului (de dragul unor combi-
nali\ diplomatice) ~i care a ajuns in cele din urmii o
admirabilii suveranii a dueatului Ferrara. Cezar Borgia,
unul dintre fii, nu era desigur un om blind sau plin de
scrupule, d.ar ce om la putere avea aceste insu~iri in epoca
respectiva ?
Viitorul Alexandru a! VI-lea avusese, pe vremea clnd
era cardinal-diacon (promovat in aceasta functie Ia doua-
zeci ~i cinci de ani), doi copii de la o femeie de nimic, apoi
alti patru de Ia Vanezza Cattanei, ilustrii frumusete ro-
mani\, Venus a lui Tizian. Toti ace~ti copii nu erau deloc
{in uti ascun$i, ci recunoscufi in mod legal, iar cardinalul
61
 Borgia, neavind in mlnte altceva declt sa le asigme un
viioor stralucit, obtinuse de la Inocentiu al VIII-lea pentru
micut1:1l Cezar,. atunci in vlrstii de ~apte ani, episcopatul
Valenciei. Deoarece grijile de pontif suprem nu-i diminuau
barbatia, se multumi, oclata ajuns papa, s-o repudieze pe
Vanezza, care i se parea 8.CU111 prea bat:r;ina, :;;i sa-i fadi
cinstea de a-i lmpartii~c culcweul Iuliei Famese, care li
diirui do1 copii 0i pe care o in:;;ela cu alte douazeci de
femei, pastr!ndu-i totu0i neatinsa afectiunea sa. Este
eazul sa replas8.n1 acest co1nportament in nen1aipon1enitul
climat sexwal al epocii respective, epoca nu de libertate,
ci de excese. Desfr!ul nu a incetat niciodata de a fi un
pclcat, dar un pacat de care oan1enii nu erau obsedati $i
pentru care exista multa indulgenta. In plus, ideea ca cei
rnari aveau orice drept era aproape unani1n ·aclmisfi.. Nu ~i
de catre Savonarola, care tuna 0i fulgera din ce in ce mai
violent lmpotriva acestei coruptii.
- Biserica va fi reforn1at8., dar inainte de aceasta
Italia va fi flagelata 0i lucrurile s-au 0i pornit ! Crede-
~i-ma, in curlnd va veni un om numit Cirus. Dumnezeu
fl va cS.Hiuzi ~i nimeni nu va putea sa i se in1potriveasca.
Va cuceri cetatile si fortaretele si orice act de curaj va
fi 2>drobit ... Cind va veni, .atunci, Florenta, tu vei fi ca
intr-a stare de betie 9i nu vei :;;ti spre cine sa te indrepti.
Aceasta prorocire, lansata pe un ton apocaliptic din
inaltul amvonului, nelini9tea cu atlt mai mult, cu cit, in
urma cu citiv.a ani, Savonarola prezisese exact - fn
particular, apoi prezicerea se raspindise - data mortii
lui Laurentiu de Medici ~i cea a lui Inocentiu al VIII-lea.
,Lucrurile s-au 9i pornit". In satele din jurul Florentei,
oamenii priveau :in zare ; in ora~, dH&torilor veniti de
departe li se puneau intrebari.
Ceea ce se pornise era arm_ata regelui t\:;1~-i~~l; fonnata
din opt mii de elvetieni, arca:;;i scotieni, pedestra$i in parte
spanioli 9i o cavalerie intru totul nationala; floarea nobi-
limii, trufa')a pe cai, curajoasa 9i neavincll habar ide tac-
tlcii. Aventura e9uata pina in cele din urm i a acestei
armade in Italia nu ne intereseaza dec1t prin efectul care
1-a avut asupra destinului lui Savonarola. Ace! Cirus ves-
tit de el era Carol al VIII-lea ; in virstii de douiizeci 9i
doi de ani, cu un trup plapind :;;i un cap prea mare, plin
de himere, era totu9i un redutabil sef de armata. La apro-
pierea lui, Florenta nu 9tia ce sa facii. Laurentiu Magni-
62
ficul mort, becisnicul sau fiu Petru fugar, cui sa tncre-
dintezi soarta ora~ului ?
- Lui Savonarola, care a prevestit ce se intimplii
astil.zi !
Strigatul era unanim. Senioria, oligarhie rezultatii din-
tr-un sufragiu in trei trepte, in m1inile careia ajunsese pu-
terea odatii tiranul disparut, ceru staretului-proroc sa
preia conducerea unei solii lnsa.rcinate sa ias& in intlin-
pinarea cotropitorului ~i sa obtinii de la el sa crute ora~ul
fiira sa cearii prea multi bani. Savonarola primi ~i obtinu
c1~tig de cauza, adreslnd regelui Frantei cuvinte · dulci ca
mierea insotite de tainice amenintari. Pentru cursu! pe
care 11 va lua cariem sa mai tlrziu, ar fi fost mai bine sa
e~ueze.
Savonarola vorbea acum 1n fiecare zi in fata a trei-
sprezece mii de oameni, succesul scm depa~ea tot ce se
pomenise plnii atunci in Europa. Oameni ca Botticelli,
della Robbia, Michelangelo, Guicciardini, Machiavelli, John
Colet, Commines, acela~i Pico della Mirandola ~i al1:ii
aproape tot atit de vestiti se pierdeau cu umilinta in
multimea de Ia picioarele amvonului. Acest succes ar fi
putut sta oare Ia temelia unei reforme morale a lntregului
cler ~i a papalitii.tfi, a unei reforme in materie de unitate
a bisericii ?
Am fi putut sa ne punem aceasta intrebare. Nu ne-o
mai punem, de lndata ce vedem cu clta nesiibuintii con-
fundi\ Savonarola m]siunea sa spirituala ~i mm,alii cu o
chestiune politicii :
- 0, poporul meu ! Tu ~tii di nu am vrut niciodata
sa ma amestec in problemele de stat. Crezi cii m-a~ ocupa
acum dadi nu a~ vedea cii aceasta interventie este nece-
sara mlntuirii sufletelor ?
i;li-a bil.gat degetul in angrenaj. Din inaltu! amvonu-
lu:i, Savonarola propune alegerea unui mare consiliu,
,analog celui din Venetia", o lege care sa rmpiedice pen-
. tru totdeauna restaurarea dictaturii, masuri impotriva
cametei, o lege de amnistie generala, egalitatea impozite-
lor, marirea salariilor, pe scurt o serie intreaga de masuri
rationale, cu un entuziasm care face ca pina ~i ultima,
nechibzuita 1n principiu, sa treaca aidoma unei scrisori
prln po~ta:
Florenta, Domnul vrea sa te multumeasca, vrea sa-ti
63
dea un conducator, un rege care sa te cirn1uiasdi. Acest
rege e Hristos.
La Florenta, reprezentantul lui Hristos, rege pe
pamlnt, nu putea fi, desigur, declt Savonarola, predica-
torul tamiiat, care, din inaltul amvonului sau, face ;;i
desface legile.
Ascultatorii continuau sa se inghesuie cu miile in jurul
acestui an1von care, devenise cu atit n1ai interesant, cu cit
oratorul, cu tot atita ardoare, aborda acun1 toate te1nele,
rascolea insa~i substanta vietii lor. Ar~i de aceasta fla-
cara, florentinii frematau, gemeau, hohoteau de plins mai
abitir ca orioind. Ex~stau chiar unii care, du:pa ce varsa-
sera lacrimi innoitoare, in lo~ sa se intoarca in tihna .}a
placerile lor, puneau oarecu1n ,in aplicare inden1nurile lui.
Unii zarafi restituiau banii, i~i ajutau victimele ruinate,
unii so\i adulteri rupeau legi\tura vinovata, unele cochete ( \:
i~i vindeau bijuteriile 0i imparteau banii saracilor. Dar ! ~
prorocului inflacarat nici o conversiune nu i se p8.rea
vreodati\ destul de completa ~i, mai ales, destul de 'gene-
rala ; ar fi vrut ca intregul orali', f&ra nici o exceptie, sa
capete o predispozi\ie spre sfin\enie, poci\in\a, mortificare
a dirnii, in timp ce carnavalul, de pilda, oferea prilej
de dezmii\ ~i de jafuri. rn acele zile, tineri !narmati cu
ciomege atacau treditorii, li eliberau in schimbul unei
riiscumpariiri · - lucrul acesta purta numele de ,tribu-
tul setei" - , se legau cu neobrazare de femei. Cu toate
indemnurile prorocului, functionarii municipali nu cute- I
zau sa interzi.ca aceste practici ri\mase din noaptea timpu· I
rilor, nu se lncumetau sa interzica tot ce tinea de lux ~i
de placeri. I
Ideea geniala ~i totodatii oribila a. lui Savonat·ola a
fost sa se foloseasca de copii pentru a-~i face jocul.
Nu chiar de copii sau nu numai de copii, ci mai curfnd
de adolescenti, de tot acel tineret constituit in bancle 'li
care exista pe atunci ca ~i astazi, derbedei de profesie
'iii, ca in zilele noastre, tineri de £amilie bunii atra'li de I.
aventura 0i violenta, contestatari prin firea lucrurilor,
opu'li adultilor datorita virstei lor ~i resurselor inca nefo-
\·I
l.osite ale naturii lor.
- Veti fi trimi'lii mei, prefectu I mei, solda\ii mei,
le spuse Savonarola. Veti fi militia lui Hristos. .
1 In colegiile religioase, prefectul este reSponsabilul cu disci-
!i ;
':'
plina. - Nota trad, ·
64
 Obiectivele desemnate de proroe erau prostituatele;
femeile provocatoare sau numai cochete, snobil elegariti,
petrediretii, jucatorii, ·cavalerii prea str&lucitori,. cei care
d&deau serenade, pe scurt tot ceea ce fusese vre1ne atit
de inde!ungatii gloria ~i podoaba Florentei. Odata euvin""
tul de ordine dat, nu a trebuit repetat de zeee ori derbe-
deilor. S-au n8.pustit in bande necrutatoare asupra orar;m-
lui, hiirtuind, maltratind, jefuind vietimele ; unii nenoro-
eiti au fost literalmente omorlti, femeile tratate eu sadism,
ranite.
- Faeeti nebunii de dragul lui Hristos ! striga
Savonarola tinerilor siii slujitori fanatici.
Insufletirea lor era atit de mare, ineit au fost vazuti
b&ieti tineri atac:lnd ~i devastlnd cofetiirii f&ra sa ia nimic
pentru din~ii, numai pentru a pedepsi ~i a impiediea
likmnia.
Un torent de patima nu poate fi oprit, trebuie a;;teptat
sa se seurga ;;i era doar vorba de patima tineretii. Mili-
tia lui Hristos nu se n1ultumea s&-..;;i exercite puterea :in
strada, ea r'ivnea sa domneascii ~i in- case, In familii.
Masca hidoasa a iscoadei se a;;ternu pe ehipul tineretului :
,Cutare fata prime;;te biletele de dragoste. Cutare ;;i eu-
tare au jucat zaruri pe bani in cutare zi, cutare ora. Tatal
meu blestema, l-am auzit". Regimurile politiste au lncu-
rajat aeeste denunturi abjeete. Este uluitor clnd te gin-
desti cii ele emu ineurajate in numele lui Hristos.
'Este uluitor cind te ginde9ti ca un Ol\a~ intreg a rabdat
aceastii sclavie timp de mai multi ani. Dueele de Mantova a
primit o serisoare de Ia ambasadorul sau : ,Un ca!ugar
'dominican a riisplndit teroarea in rindurile populatiei ln
a9a n18.sura, lnclt toti locuitorii au devenit evLavio~i, pos-
tese trei zile pe saptamlna eu piine ;;i apa 9i doua zile eu a pi\
9i vin. Fetele 9i o parte din femeile maritate s-au lngropat
in manastiri, astfel ineit in Florenta nu se mai viid decit
chipuri de tiner.i, barbati 1?i fe1nei bB.trlne".
Vag con;;tient ca era o imposibilitate sociologiea sa
desfiintezi cu desB.vlr.<;>ire orice fel de serbB.ri, Savona-
rola autoriza sarbiitorile religioase. Dar el le voia tara
fast, fara stralueire. Se mergea la tara in grupuri 9i se
c'lntau pBalmi in jurul unei statui a lui Iisus copil. Exis-
tau de asemenea ,baletele sacre", a c8.ror rinduiala era
fi::roti\ eu strictete. Trei cereuri concentrice, eel din eentru
alcatuit din biiieti costumati in ingeri, al doilea format
65
 din tineri ~i adulti, iar eel din afara d;n hatrini, purtind
pe. cap cununi de flori. Tot acest ansamblu )opaia. cinta
~i se invirtea ; fiecare balet putea dura ore intregi.
Citeodatii batrinii, cu cununile de flori strimbate pe cap,
cii.deau sfir~i)i de obosealii.. ·
Dupe. o vreme, constrlngerea incepu sa devina apasa-
toare. Dar nimeni nu cuteza sa cirteasca impotriva lui
Savonarola, predicator sau legiuitor ; intreaga Floren)a
plinsese Ia predicile sale. $i razvriitirea impotriva unei
rinduieli morale comport& intotdeauna riscuri. Nu rB.minea
decit sa fie folositii o armii foarte veche ~i intotdeaut\a ·
eficace : calomnia.
- Vii aduceti aminte de toate obiectele acelea de pre),
toate comorile fncredin)ate lui Savonarola ~i miiniistirii
sale atunci cind au venit francezii ? Proprietarii lor se
gfndeau cii le pun La adiipost ; or, nu li s-a restituit totul.
$i oamenii care au suferit de pe urma acestui lucru nu
indr-iiznesc sa spuna nimic.
Intre ordinele religioase a existat dintotdeauna o riva-
litate. Franciscanii, care ascultau aceste vorbe acuza-
toare sau in doi peri, tiiceau, dar chipul lor era destul de
griiitor. Adeptii ciilugiirului se ariitau indigna)i, se mani-
festau cu violentii, cu prea multii violentii, furia lor ma-
terializa zvonurile : ,Nu e fum fiirii foe !" ; douii tabere se
mfruntau pe fatii. Iar Savonarola nu actiona cum trebuie,
prorocea ~i mai mult, vestea cii furia Domnului se va
abate asupra Florentei, se fmpotmolea in treburi politice
cu prilejul trecerii lui Carol al VIII-lea spre nord, se liisa
pungii~it de acest suveran in legiiturii cu restituirea Pisei.
Opozitta impotriva lui Savonarola devenise deschisii, ea se
manifesta pinii ~i in palatul senioriei.
In 1496, de ziua Iniiltiirii, amvonul de la Santa Maria
del Fiore, unde urma sii predice ciilugiirul, a fast minjit
cu gunoaie ~i drapat cu o piele de miigar. Adeptii au curii-
tat 1a timp toate murdiiriile, dar in timpul predicii a izbuc-
nit o inciiierare. Savonarola a trebuit sii-~i intrerupii
predica ~i sii se ducii s-o termine la miiniistirea San Marco,
ocrotit de o gardii inarmatii cu liinci ~i siibii.

Pasivul pontifical al lui Alexandru Borgia este destul

de lndircat, astfel ca. am vrea sa mentionam ~i ceea ce
poate fi pus la activul siiu. Sii remarciim deci admirabila
sa riibdare la adresa lui Savonarola, care de mai multi ani
66
. il insulta din amvon fiirii sil-l numeascii, dar indiclndu-1
foarte clar. Nu ne impiedicii nimeni sii ne gindim cii
AleKandru a tiiriigiinat. !ucrurile nu numai din motive
· politice : sii nu se lege de un protejat a! lui CaroL al
VIII-lea atita vreme cit armata francezii se afla in Italia,
ci ~i pentru cii in sinea lui coY)sidera cii Savonarola avea
dreptate.
Ciilugiirul prorocea acum nu numai impotriva papei,
piiciitos public, impotriva clerului inalt descompus, ci in-
tr-un mod mai general impotriva ,tiranilor". Lui Ludovic
Maurul, dlicele Milanului, vizat personal, nu i-a fost greu
sii dea de inteles ~i altor suverani din Italia cii se punea
urgent problema de a biiga pumnul in gurii unui agitator
care punea in discutie insu~i principiul puterii absolute.
Alexandru Borgia a fost solicitat cu insistentii. ·
Curia romanii cuprindea un numiir apreciabil de per-
soane a ciiror viclenie egala cuno9tintele lor de teologie
~~ care observau ~i ele de mai multi ani comportarea lui
Savonarola. De indata ce papa s-a hotiirit sii intervinii,
ele i-au indicat locul uncle trebuia sii !oveascii.
Nici vorbii nu era ca atacul sii fie dat in problema care-i
nelini9tea pe ttrani sau a ociirilor reviirsate asupra papei,
ciici ciilugiirul ar fi plltut !upta indelung 9i cu mult riisvnet
pe acest teren. PLinctul siiu slab erau prorocirile. Potrivlt
teologilor, orice proroc pii~e~te pe teren interzis. Scrisoarea
redactatii de consilierii apostolici 9i pe care papa a sem-
nat-o ~i a trimis-o lui Savonarola este un model de stil
mieros:
,Scumpe fiu, salut ~i binecuvintare apostolicii. Am
aflat cii, dintre toti lucriitor.ii care muncesc .i,n via Dmnnu-
lui, nici unul nu e mai zelos ca tine. Sintem profund bucu-
rosi si iniiltiim slavii Domnului atotputernic. Am af1at de
as~rn'enea dii tu consideri prorocirile tale nu ca .rodul p~o­
priilor tale cuno9tinte, ci ca pe ni~te revelatii divine. Potri-
vit datoriei imp use de misiunea noastrii piistoreascii, dorim
sii ne intretinem cu tine pe aceastii temii, pentru ca,
af!ind mai bine prin mijlocirea ta cele ce sint pe placul
Domnului, sii le putem indeplini. Astfel, in virtutea
sfintei supuneri, te poftim sa vii la noi cit mai degraba
cu putinta. Te vom primi cu dragoste 9i mila".
Riispunsul lui Savonarola poartii ~i el pecetea celui
mai pur stil mieros, specific Vaticanului din epoca respec-
tivii : ,N oua reformii pe care Dumnezeu a introdus-o aici
67

11
-----------------~--~

prin mijlocirea mea nu are inca r&d&cini trainice !;ii fara un

sprijin permanent ea risca sa fie compromisil. Dupa cum
glndesc toti cetatenii buni ~i intelepti, plecarea mea ar
aduce un mare rilu poporului florentin etc.". Pe scurt,
calugilrul nu refuza sa vina, dar cerea un ragaz.
AlexHndru primi, mesajul, nu spuse nimic, trecura
dteva saptilm1ni. Savonarola predica putin ~i 1ntr-o ma-
nlera mai ~tearsa. ,Avertismentul a dat roade - spusera
Ia Roma ~i la Florenta oamenii cu experienta. - Papa nu
va mai continua sa-l urmareasc&". Spre uin1irea tuturor~
eel care a continuat sau, mai bine spus, a reluat atacul a
fost Savonarola :
- Ei ucid sufletele cu exemplullor riiu. Traiesc foarte
departe de Dumnezeu ~i functia lor se limiteazii la a-!;'i
petrece noaptea cu curtezane dupa ce au dntat ln cor
ca ni9te greieri in timpul zilei... Tu e~ti mai r&u ca un
animal, er;;ti un mDnstru ingrozitor ... Ai ridicat un lile8$
public ~i ai fiicut din el o casii de prostitutie pentru toti !
~)Ei" erau, evident, demnitarii din clerul lnalt. Prin
,tu" se adresa bisericii rom.ane sau papei personal, J.a
alegere. Alexandru nu mai putea an1lna.
Latul a fost strins treptat, cu mare 1ncetineal8j de
parca papa ar fi vrut sa arate c& Intelepciunea, n'lodera-
tia, bunul-simt erau de partea lui : interdictia de a pre-
dica (7 noien1brie 1496), condamnarea de ci:itre un concHiu
de paisprezece dominicani (aprilie 1497) intrunit la Roma
~;i, deoare.ce cclluga,rul nu se supunea nici uneia din aceste
n18.suri, excomunicarea (22 iunie). Nu numai di Savona ...
rola nu tine seama de nimic, dar violenta sa spore.;;te pe
masura ce sanctiunile se abat asupra lui f?i, spre nenoroci~
rea sa; nu se mai n1ultume~te s-fi proroceasca din mnvon.
Agenti secreti ai lui Luc1ovic Maurul, ducele lV!ihnului,
pun mina pe o scrisoare adresata de el lui Carol al VIII·
lea. ,Papa nici nu crede in existenta lui Dumnezeu - scrie
ln esenta Savonarola. - Trebuie ca toti suver.anii cre$tini
sa convoace reunirea unul conciliu care s&-1 scoata din
functiune''. Trei zile mai tlrziu, 'textul ajunge sub od"Ji.i
lui Alexandru. De rindul acesta, socotelile sint lnchei-ate.

Lrunina, sau mai degraba penu1nbra, nu piHrundea in

celulii decit printr-o riisuflatoare extrem de ingusta, situata
la nivelul solului. In celula nu se afla dedt un singur obiect,
hirdaul de lemn, pe care temnicerul Jl galea o data pe zi.
68
 De[inutul stiitea pe jos, pe pamint. Cu tin fel de umor
.s:tLm-bru, flor,entinii n.umeaulnchisoarea alberghettino)
rnic han.
Drumm! de la maniistire la inchisoare fusese cumplit.
Cei trei calugari dominicani : Girolamo, Domenico 0i
Silv-estro, erau ln lan{uri, iar multimea ii ocfi.ra, ii lovea,
legindu-se mai cu seama de Savonarola.
- Ia spune, prorocule, cine te-a lovit .?
Altii aruncau cu pietre, dar pi3.zitorii, care incasau
~i ei lovitmi, .se supfirara.
Multimea incepuse sa se arate du9miinoasa aproape in
totalitatea ei inca din ajun, ad1ca Ia 7 aprilie 1498, ziua
,p:wbei focului". 0 poveste jalnidi, dar bine adusa din
oondei de franciscani, <;d care, de i:apt, dezlan}uise totul.
Pmba focului era o forma de judecata religioasa care,
limp :indelungat, fusese acceptata ca test de vinovatie
chiar in legislatta civila. Nu mai e"a aplicatii decit in unele
mii.nastiri. Iar un franciscan, denigrator allui Savonarola,
ii lansase aceasta provocare :
- Sa pii9im amindoi in flaciiri ca sa vedem care din
noi doi e eretic !
Savonarola riciicase manu9a, dar - prima dezamagire
pentru multime - prin persoana interpusii. Un ciilugiir
Domenico {care dealtfel se oferise singur) trebuia intr-un
fel oarecar.e sa-l reprezinte. Apoi Savonarola pusese o
c.oncli\ie : Domenico avea sa pa9eascii in flaciiri purtinci
. in miini o ostie sfintita.
~ Sacrilegiu J strigarii franciscanii.
Se iscase o discutie nesf!r~ita, multimea tropiiia de
nerabdare. In cele din urmii, o riipiilalii de ploaie stinsese
ciirbunii aprin~i 9i oamenii trebuirii sa piece acasii furio~i.
A doua zi miiniistirea fu atacata.
S--au dat lupte ;in afara manastirii ~i in interiorul ei,"
.u:nde cie mu!tii vreme fuseserii tainuite arme ~i munitii ; era
un lucru obi>nuit in epoca respectiva. Ciilugiirii triigeau cu
.archebuzele in asediatori. Pina Ia urma politia senioriei a
intervenit ca sa .restabileascii ordinea, iar Girolamo, Donle-
nico ~i Silvestro (acesta din urmii remarcat ca ,;agitator")
au fost du~i la inchisoarea din palatul Bargello ,pentru a
fi supu$i unui interogatoriu". Dupa aceea, spusese ofite~
ru! de poli\ie, se vor putea reintoarce la San Marco. Atunci,
ca .~i astiizi, cietinutii $llau foarte bine ce trebuie sa inte-
leaga prin aceasta.
69
 Interogatoriul lui Savonarola a inceput la 9 aprilie, in
lunea din sruptiimina patimilor. De~i detinutul in preventie,
excomunicat de zece luni, nu mai tinea de autoritatea re-
ligioasa, din curtoazie senioria adusese la cuno~tinta papei
aceasta arestare.
- Bine, spuse Alexandru, instruiti, a9adar, procesullui.
In mesajul pe care-) trimise cu acest prilej, el adaugii
ca detinutul in preventie putea fi ,la nevoie" supus !a
tortura.
Exista Ia Paris o piata numita Estrapade. Locatarii
casetor care o marginesc rostesc ma9inal ,acest cuvint,
f&ra sa se gindeasdi la sen1nificatia lui, pe care multi
nu a cunosc. Supliciul estrapadei comporta unele variante,
dar in esenta ~i in orice caz la Florenta, in perioada care
ne intereseaza, el consta in urmatoarele : cu mHnile ~i
picioarele legate lmpreuna, !a spate, supliciatul, cu capul
in jos, era cocotat lncet pina !a tavan cu ajutorul unei
frlnghii trecute printr-un inel ; apoi era coborlt prin
smucituri bru~te plna la o jumiltate de metru de pamint.
'fipetele sale nu permiteau sa se auda zgomotul pmdus de
luxati.a oaselor, de rupere.a tendoanelm\ de sfi\~ierea mu9-
chilor. Din punctul de vedere al politi~tilor, unul din avan-
tajele estrapadei era ca nu liisa urme de rani vizibi!e.
'Un martor a dat asiguriiri ca Savonarola a fast supus !a
aceasta tortura pin& :;;i de paisprezece ori in aceea:;;i zi.
Ne putem intreba cum de a rezistat cu constitutia lui
pliipindii, dar ciiliiii au intotdeauna un fel de-al ~aselea
simt pentru a opri supliciul la limita extrema.
In cursu! acestor ~edin(e, Savonarola era somat sii
declare ca prorocirile sale nu er.au de origine divina, d~
niiscocise totul. Bineinteles, dupa ci'teva plimb3.ri in sus
~i in jos de Ia tavan Ia podea, a declarat tot ce i se cerea.
Dar, readus in celula, unde mfrosea a gunoaie, gemind,
aproape inert, retracta ~i refuza sa semneze (aveau grija
sii-i lase intacta mina dreaptii) ceea ce i se propunea.
Anchetatorii obtinura pina in cele din urma o retrac-
tare categorica a prorocirilor. Era totu~i can1 prea incoe-
renta, alcatuita din fraze trunchiate.
- A~ putea aranja foarte bine asta.
Omul care fiicu aceasta propunere tribunalu!ui era 1c~n
notar, deprins, spunea el, sa puna pe hlrtie ultimele dorinte
ale muribunzilor, uneori nu prea !impede exprimate.
Ceea ce omitea sa adauge, !ucru pe care dealtfel toata
70
iumea- il-.jjtia, era ca., compromis cu tiei ani in: urma intr-un
complot urzit pentru readucerea familiei Medicila putere,
se refugiase Ia manastirea San Marco,. uncle Savonarola
11 ascunsese pina cind lncetaserii perchezi\iile.
Trebuie sa mai men\ionam aici un alt personaj demn
de interes, c81ugB.rul Sacramento, dominican de la San
Marco. Citat ca martor, depuse marturie, acceptind tot ce
i se sugera in defavoarea lui SavonaroLa. Re!ntors Ia
manastire, el aduna calugarii ~i le explica cum timp de
ani de zile staretulli trasese pe sfoara, ii in~el.ase, ii dusese
pin& -In pragul ereziei. In urma acestui lucru, cfilugfirii
au redactat o scrisoare adresata sflntului parinte spre a-1
implora sa nu le ia in nume de rau naivitatea cu care
urmasera un lup deghizat in pastor. Alexandru le raspunse
par inte~te ca dad use totul ui tarii.
Recunoscind ca. prorocirile sale fusesera nascocite,
Savonarola a fost considemt, clatorita acestui fapt, eretic
~i condamnat sa fie ars pe rug. Dar condamnarea trebuia
ratificata de autoritatea pontificala, iar Ale:>eanclru anunta
ca trin1ite doi comisari apostolici care aveau sa hotarasca in
ultima instan\ii. A durat o luna plna cine! s-au lnfa\i~at.
in .acest timp, Savonarola, inchis in vizuina lui, dar lilsat
in pace (era de doritsa rec,;pete putina putere ca sa poata
pa~i in ziua execu\iei sale), scria un fel de ultima spove-
danie, clteva pagini admirabile clespre pocain\ii ~i despre
ajutorul pe care-! poate da numai Dumnezeu.
Trimi~ii .apostolici sosiril in sfin;;it, di1are, imbrficati
ca ni~te nobili. 0 mul\ime amenintatoare ii inconjura de
!ndata:
- . Vrem moartea prorocului !
- Fiti pe pace, va muri. Port asupra mea condamnarea
lui, raspunse unul din deleg.a\i.
Ba chiar adauga : ,Vom inal\a un rug mare ~i frumos".
Acest om fara ascunzi~uri era episcopul de Ilerda. Insoti-
torullui, mai rezervat, era generaluJ1 dominicanilor.
La 22 mai 1498 Savonarola 0i ceilal\i doi lntemni\a\i au
fost oficial osindi\i sa fie splnzura\i 0i a poi ar~i pe rug,
,pentru ca sufletul lor sa fie In mod public despartit de
trup".
Un tablou din muzeul San Marco din Florent<; este
intitulat Martiriul lui Girolamo Savonarola. Dincolo de
1 Superiorul ordinului. - Nota trad.
71
casele ora:;;ului se z&resc coline vesele. in prin1plan, p1ata
palatului! unde era ridicata apa.T.a.tura n1:enita sa dnc&· 1:a
Indeplinire sentinta. Palatu1 (ast&zi Palazzo Vecchio} este-
zugr&vit ln culori destul de fntunecate. Lipite de paJat
erau trei trib-une, unde- trebutau sa ia loe m..rtm·itB:\'ile. 0
pasarel& de lemn lunga ~i lata unea palat-u.l eu sp.lnznra-
tClarea foaFte I:nalta, prevazuta .;;i cu o scar&. Ch:i.E-r sub
splnzuratoare se afla ruguL
Tabloul Inniti?eaza piata aproape goal& (fiini lndu].'.u.-1<1
pentru a se observa mai bine toata aparatu:ra}, dar dotli-
mentele spun di multimea se in1bulzea In piat<1, o mult±-m.e
cnlorata ~?i veseHi; diminea~a aceea de 2,1 m.ai 149H era.
minunat de Iimpede ~i insorita. Asistenta a scos w1 std:g.i'it
pUternic cind cei trei condan1nati au ie~it pe puarta
palatului ~i au inceput sa cohoare sci1,ri.le.
Executiile pUiceau, pentru ca constituiau un adev~rat
spectacol, destul de lung ~i desf'a~urindu-se cre~'icr.?~'"!;cfo<
In prin1ul rind a avut loc degradarea, corrLporr-Ind :;;1
acBasta n1ai multe faze-. Un dorninican (printr-,.:.:11 ~~ei; i'-1
m.inim de tact r;:i de mHa fusese luat din altii parte dt::cit
de !a San Marco) i-a dezhracat pe condamnati de ve~mil,tul
ordinului pentru a nu fi rninjtt de suplicitl. Cei trei neno-
rociti, care pB:~eau .~chiopi'itind, rftrru:rsera numai Cl.J c· cJ.-
ma.)a de llna destul de scurta· pe ei ?i. ni~te derbedei neeu-
noscuti lncepura sa fadi glurne grosaJane. Poate- era vorba
de acelat,;;i adolescenti care pe vrerr1ul'i alditulseriii njiHtia
lui Hristos.
Degradarea continua : li se irri:Indeau condan~n . .::rt:ilor
ve.<;>minte sacerdota1e, apoi enru luate lnB.poi din n:rlli1·H,:;
lor, li se rAzuia dcgetul g1'0S ~i arhtf.itm~ul 01 tm cutit
pentru a inl8.tura orice Uri:llii de miruire Gi:.CCl'dO-ti:il<:\_ t:'l'dU
ra~i ln cap ca sa nu mai aib3.. tonsu:ra. ToatB. .ace-a.sta lT7'l~-Le
reprezenta exec-utia: ,religho-asi3." ¢ ea se lnc.he-i:a In mod
ritual cu o propozitie adresata fiecarui os!ndit : ,,Te de;...,:palit
de biserica· n1:i1ita:nta~ !". Episccrpul porn3.dat, adrRslnd-:..<···i-se
lui Savonarola, se incurc& t;;i spuse : ,~ ... de biserica m_.i]i...
tanta ~i triLHnfcltoare". Se auzi atu:nci p-entru nltirnfl. d.:.:.b:i
tunetul voc.il dUug&rului bub:uind dc:'B.supra cnpetelor pe
•oatii intinderea pie\ii :
- Militanta, dar nu triu1nfiHoare : nceaste, nu £- in
puterea aumitale.
Degradati ca clerici, dati acum pe mina 1aicilor, eel
trei oslnditi trecurii prin fata unei a doua es¢rade, spre a
72
 asculta citindu-se pentru fiecare din ei pe rind sentinta;
pe care o ~tiau deja pe de Tost ~i care-i proc!ama eretici,
schismatici ~i razvratiti.
In ace! moment, episcopul Romo!ino, a! carui rol era
ritual incheiat, reintra in scen8., lntrebindu-i pe oslnditi
dadi acceptau sa primeasdi din mina lui, in numele suve-
ranului pontifical, absolutiunea, care comporta nu numai
iertarea pacate!or, ci ~i o scutire de patimile din pm·ga-
toriu. Raspunsera afirmativ. Unii martori ·abservari.\ ca
mina episcopului tremura cind dadu absolutiunea. Poate
ca, Ia urma urme!or, era profund mi$Cat.
Dupa acest episod, puterea laica relua conducerea
treburilor. Cum ceremonialul nu se mai termina, un fel
de murmur surd incepu sa se inalte din multime, care
dorea sa se treaca, in sfir:;dt, la fapte. Rumoarea incetii
.chiar in clipa cind osinditii incepura sa inainteze pe
pasarela, indreptindu-se spre spinzuratoare. Pasarela,
coi:Jstruita in· graba, ave a spatii intre ~ipci. Ni~te copii
ascun~i dedesubt se pusera siH intepe pe osinditi in talpa
cu ni~te bete ascutite ; calaii ii alungara. Acum se auzeau
sf!r1Hnd tortele cu care trebuia sa fie aprins rugul. .
Spinzuratoarea era alcatuita dintr-un stilp vertical pe
care erau fix.ate doua cr&ci transversale, perpendiculare una
pe alta. Fusesera alese craci foarte rasucite, pentru ca
e~afodul sa nu semene cu o cruce. Dupa cite putem inte-
Iege, fiecare osinclit urea odata cu ciHaul scara care ducea
1a spinzuratoare. Ca!au! ii petrecea fringhia pe dupa git
~i-1 impingea in go!. Cei doi tovara~i ai lui Savonarola
fura spinzurati inaintea lui. Cind 1i veni rindul, urea cu un
pas .ferm treptele, cintind Simbolul Apostolilor ' ; ajun-
gind sus, striga cu voce tare :
- In manus tuas; Do1nine, commendo m~hnam 1nemn. ~.
Apoi privi multimea. Se auzi o voce stridentii, parcii
exaspera tii :
- Prorocule, e momentul sa savir~e~ti o n1inune.
Calugarul paru ca nu aude nimic ~i intinse capul spre
calau. 0 clipa, ~i trupul i se biilabanea inh:e cele ale tovf!rii-
~iJor sai. Se zvirooli, ii ie~i limba, a poi nimic. Deja ajutoa-
rele calaului i~i apropiau tortele de conurile de brad
1Crezul crel}tinilor. - Nota tt•ad:
2ln miinile tale, Doamne, imi incredjntez sufletul (lY:t.). -i
Nota trad.
73
rii~inoase cu ;,jutorul ciirora se aprindea focul. 'fl~nirii
fliiciiri.
Deodatii, citeva minute mai. tlrziu, o palii de vlnt
puternic !nclinii fliiciirile. Se auzirii strigiite riizlete :
,Minune, minune !". Dar iluzia nu dura. Focul mistuia
deja cadavrele splnzuratilor.
Un braj a! lui Savonarola, probabil luxat ln urma
torturilor, se desprinse ~i ciizu peste rug. ,Ploua cu
viscere ~i singe", a scris un martor.
Rugul se stinse !nainte ca trupurile sa fie complet
mistuite ~i ni~te haimanale amestecate prin multime
!ncepura sa arunce cu pietre ln groaznioele riimii~i te.
Osta~ii din garda intervenirii, rugul fu realimentat, rea-
prins. C!nd se stinse din nou, nu mai ramiisesera dec!t
c!teva mormane de tiiciuni ~i cenu~ii. Totul a fost !ncar-
cat in caruje ~i aruncat in Arno, de sus, de pe Ponte
Vecchio.

I
I

I'
I1':
 LUPTA LUI LUTHER

.De la contestatie la ruptur(i

0 explozie nu se produce oriunde. In vid sau intr-un
mediu saturat de vapori de apii poti face de o mie de ori
sa scapere sclnteia cea mai arzi'itoare ~i nu se va inti:mpla
nimic. Alta va fi situatia dacii scinteia se va produce fntr-un
gaz combustibil comprimat.
Protestantismul a luat na~tere in Germania la inceputul
secolului al XVI-lea nu numai pentru cii ea era o astfel de
camera de ardere. Dar a fost unul din motive.
Nici un stat din zilele noastre nu are o structura poli-
ticii ~i administrativii atit de complicatii ca Germania din
acea vreme. Statu! era numit Sfintul Imperiu roman de
natiune germanii 0i exista intr-adeviir un impiirat, dar ales,
dus la tron de 0apte mari electori, dintre care trei arhie-
piscopi. Nici o hotarire a imparatului nu putea avea efect
daca nu era ratificata de dieta, aleasa de trei colegii de
nobili 0i de burghezi 0i care se tinea cind ici, cind colo.
Cei 0apte electori se bucurau de deplina suveranitate pe.
teritoriul lor. Inalta nobilime, teoretic vasalii funpiiratu-
lui, se voia tot atlt de suverana ca electorii 1?i practic era.
C1erul inalt, care ·poseda o treime din teritoriu, tinea sub
raport spiritual numai de Roma, iar sub eel politic nu
tinea de nimeni. '
0 alta putere, poate 0i mai mare, a 0a cum e astazi in
numeroase tiiri, o constituiau biincile. 0 mare burghezie
capitalistii dadea avfnt productiei industriale, finantind ~i
cumparind mine de cupru, de plumb, de argint 0i de aur.
75
Familia Fugger, patronii productiei de aur in Reichenberg,
de argint in Tirol, de cupru in U11garia 'ii in Thuringia, tot
atit de puternici 'ii de vestiti ca Rothschilzii, erau bancher:ii
Jimparatului. Habsburgii, proprietari ai unor bogate mine
de argint, li dominau pe toti ceilalti printi. !mpotriva mili-
oanelor bancilor, impotriva arogantei inaltei nobilimi 'ii
1mpotriva influentei exercitate de elerul inalt 'ii chiar
impotriva fiecareia din aceste puteri luate separat, impii.-
ratul nu putea sa faca prea mult.
Practic nu exista putere centrala. Sfintul Imperiu nu-
mara aproape patru sute de state, mari, mLci sau minu-
scule, ale di.ror interes·e ~i mi~c8..ri ba erau conve:rgente,
ba opuse, potrivit imprejurarilor economice, intrigilor ur-
zite de suverani 'ii interventiilor bisericli. In total erau
aproximativ 15 000 000 de locuitori, pe trei sferturi
tarani.
Prosperitatea industriala nu aducea profituri decit unui
numar mic de oameni. Desigur nu taranilor. Nici muncito.,
rilor, foarte prost platiti, nici micilor negustori, inabu'ii\i
de firmele mari. Nobilimea era impar\ita in clase, intre
care existau prapastii de ura. Cavalerii saraci !i urau pe
suzeranii lor directi, care !i exploatau, fiind la rindul lor
exploatati de duci, conti, episcopi 'ii printi. Pe treapta cea
mai de jos a castei nobiliare se aflau a'ia-numitii Ritter,
cavalerii, ciirora micimea domeniilor nu le permitea nici
macar sa triiiasca §i care din aceasta cauza deveneau
tllhari.
De asemenea nu se putea face o compara\ie intre modul
de viata al clerului inalt, cu venituri marl, episcopi de
douazeci de ani, petrecare'\i 'ii simoniaci, 'ii multimea
parohilor (!a Kiiln, la Breslau un locuitor dintr-o suta era
paroh), nevoiti ·sa exercite o a doua meserie pentru a trai,
dar printre care multora le placea mai curind sa cer'ieasca.
De sus pin& jos pe scara ierarhica, clericii erau adesea
prea ignomnti, grosolani, destrabala\i ; de fapt ofereau
acela'ii tablou ca in Franta sau in Italia, nu erau nici mai
buni, nici mai riii. Poporul 'ii burghezia vadeau o mare
credinta, se fmbulzeau !a predici, participau 1a nenumarate
pelerinaje. Ca pretutindeni in intreaga Europa, inclusiv
Rusia, aceasta credinta era amestecata cu superstitii 'ii
n1agie.
Tii.ranul din Sf!ntul Imperiu nu era numit altfel dec!t
de1· anne Mann, omul sarac. Unele sate erau proprietatea a
76 ,..
 :;;ase, opt plna la unsprezece nobili, fiecare din ei perceplnd
un bir. Biserica i~i exploata propriii ei tarani ~i, in plus,
supunea Ia biruri pe taranii seniorilor, zeciuiala pentru
cler fiind aplicata chiar Ia produsele gri\dinariei ~i ale
ograzii de pasi\ri. Moneda suferea o continua devalorizare
din cauza progresului industrial. Der arme Mann, care
nu avea bani, ar fi putut sii nu se sinchiseasca, dar nu era
a~a : nobilii, saraciti de aceste devalorizari, nevoia:;;i de sus
pinii jos pe scara ierarhica, exploatau din ce in ce mai
crlncen pe t9.rani. Mizelie sau prosperitate, victima era
mereu aceea~i. Izbucniserii jacquerii in 1461, 1470, 1476 9i
1492. Brutalitatea represaliilor - sate incendiate, rase de
pe fata pamintului, nimicite, mormane de cadavre de bar-'.
· bati, femei, copii - stirnise groaza de fiecare data, dar nu
. lmpiedica ura sa clocoteasdi, ura exasperata. a omului s8.rac
impotriva a tot ceea ce se afla mai presus de el, inclusiv
adesea biserica. Credinta nu murise, dar de ce oare era atitl
de departe Dumnezeu ?
$i, totu$i, viata mergea inainte. 0 viata scurta ~i aspra,'
mai multe lacrimi decit risete, ~i totu~i se na~teau copii, pe
care mamele lor ii gaseau tare driigiila~i 9i pe care-i strin-
geau la pieptul lor, ~i copiii cre9teau, se intilneau pe Ia
hrmnuri, se in.dr8.gesteau unii de altii, se disatoreau ~i pro-
creaula rindullor. In micul orii~el Mansfeld, in Thuringia,;
ln fiecare zi ln zori, muncitorii ie:;;eau din casele saradi-
cioase, indreptindu-se in ~ir pe striizile inguste spre mina
de cupru. Ceva mai tirziu apiireau siluete mult n1ai mici
care se fugareau ; erau ~colarii. Clasa era scunda 17i intu-
necoasa, cu pthnlnt pe jos ; nu exista nici o n1obil& in afara
de catedra dasciilului, 9colarii se a~ezau pe manunchiuri de
paie pe care le aduceau de acasii. In v~tau sa scrie ;;i sii
citeasca ~i o mare parte din tilnp era consacrata clntatului,
de zece ori mai mult ca ast&zi. Nu exista o vacant& n1are,
dar erau nenumarate zile de sarbiitoare in care nu se
inviita. Copiii se duceau atunci sa ciociineasca Ia u~ile veci-
nilor, carora le clntau un dntec, prilnind in schimb citiva
gologani sau priijituri. Unul dintre ace~ti 9colari se numea
Martin, iar numele lui de familie era Luder sau Luther,
to tuna.

Luther a Uisat o urma adindi In istorle. Uncle 1nctl'i

natiuni sint altfel decit ar fi fost fiirii protestantism. Luther
a fast descris, povestit, scrutat ~i chiar psihanalizat. Nu se
77
pune problema sa scriem din nou biografia Sa, ll!Cl sa
schitii:m o noua istorie a protestantismului. Am vazut de ce
~i cum s-a intimplat ca Savonfl!rola, inf!acarat de dorinta
sincera de a reformB:t biserica romano-catolica, care avea
mare nevoie de lucrtiJ: acesta, nu s-a facut inteles. Putem
incerca sa ariHam, de~i e mai greu, cum Martin Luther n-a
fast nici el inteles de Roma ~i cum a facut sa exp!odeze
lumea cre~tina. 9i poate va fi posibil sa lasam sa se intre-
vada prin ce proc.es sau prin ce fatalitate dorinta sa de
reformir·a sfirt?it pi'in a produce, chiar in Germania, ingra-·~
zitoare acte de violentii.

La Universitatea din Erfurt, unde Luther era student in

filozofie, colegii lui spuneau despre el : ,E cinstit ~i evla-
vios, dare un chef!iu". Era fiul unui taran care ajunsese
antreprenor ~i care ii putea plati studiile. Profesorii sai ii
manifestau multa consideratie.
La 2 iulie 1505, Martin, pe atunci in virsta de douazed
~i trei de ani, se dusese sa-i vada pe ai sai ~i se inapoia Ia
Erfurt pe jos, cind izbucni o furtuna. Cunoa~teti ace! zgo~
mot ciudat pe care-! face un triisnet cind cade in apropierea
cuiva chiar inainte de a bubui tunetul : un scurt ziingiinit
de siibii. In acea frfl!ctiune de secunda, Martin avu reflexu!
oricftrui german din vremea' sa : ,Sfinta Ana, aerate~...,
te-ma !". Sfinta Ana a para de triisnet. Martin adaugii :
,Daca mii ·ajuti, 1nii dilugiiresc". Dou8.sprezece zile mai
tirziu se infii\i~ii Ia miiniistirea schimnicilor sfintului
Augustin din Erfurt ~i rosti ace!ea~i cuvinte ca Savonarola
aju.ngind Ia dominicanii din Bologna :
- Doresc sa fac parte din sfintul vostru ordin.
. Sflntul Augustin nu a redactat nici o norma religioasa,
dar snte de miiniistiri vechi ~i moderne au fost intemeiate
pe baza indrumarilor spirituale date, chipuri!e, de el ~i-i
pom·tii numele. Norma de conduita a schimnicilor de Ia
mihiastirea sfintu! Augustin era aspra, ascetica ; fiecare
d\lugi\r i~i avea chilia lui, niciodata inci\lzita. Martin, admis
printre novici, practica ascetismul cu o ardoare aproape
masochistS, ca · ~i Savonarola. A fast hirotonisit preot Ia
3 aprilie 1507, Ia virsta de douiizeci ~i patru de ani.
- Timp de douazeci de ani, a scris el, am fast un ca~
!ugi\r evlavios. Am rostit cite o slujba In fiecare zi. M-am
istovit !n posturi ~i rugaciuni.
78
 Nici unul dintre contemporanii siii n-a contestat aceste'
afirmatii, eel putin in privinta primilor zece ani ai vietii
sale dericale, ,
La sfir;;itul anului 1511 a plecat Ia Roma, trimis in mi-
siune de ordinul siiu. Istoricii au acordat o mare importantii
acestei calatorii :
- A fost scandalizat de spectaco]u] coruptiei pe care-!
oferea Ora.ul etern. De atunei dateaza vocatia lui de
reformator.
Luther a scris ca a viizut Ia Roma, Ia biserica sfintul
Sebastian, 0apte preoti expediind slujba intr-o oral!i'acela.~i
altar ; ca a vazut in biseridi f.emei cu 0 tinuta necorespun-
zatoare ; ca preotii din Roma el'aU atit de ignoranti, inclt
n-a putut giisi unul in stare sa-1 spovedeascii. El nu a for-
mulat aceste acuzatii declt mult aposteriori, dupil excomu-
nical'lea sa, cind Roma nu mai era pentru el dedt un obiect
de nelegiuire. Cit timp s-a af1at in cillatorie, s-a comport at
ca un peler.in foarte cucernic, vizitind multe biserici pentru
a dobindi indulgente, ureind chiar in genunchi in acest scop
Sca!a santa 1 . Aceasta calatorie Ia Roma ar putea sa se
inscrie in biografia lui Luther ca unul dintre episoadele
cele mai ,catolice". Dar nimic nu ne impiedica sane gindin1
cii acuzatiile formulate aposteriori se datoresc unor impresii
reale, refulate Ia inceput ca vinovate ;;i care au reaparut
atunci eind Luther a rupt legaturile cu Roma.
li regasim in 1512 doctor in teologie, apoi titular al
catedrei de Sfintil scriptura Ia Universitatea din Witten-
berg. In 1515 o noua avansare. Parintele Staupitz, vicar
general al augustinilor, 11 nume;;te pe Luther vicar de dis--
trict, cu alte cuvinte a! doilea in ierarhia ordinului in Ger..;
mania. Luther are treizeci. ~i doi de ani.
Tab!oul lui Lucas Cranach eel Batr!n, care il infati--
0eazii la virsta respectiva, prezinta un barbat frumos, bine
facut, tinind sus capul !mpodobit cu par matasos, negru,
retezat peste urechi. Obrazul, care incepe sa se rotunjeasca,
este luminat de doi ochi caprui, cu privirea stralucitoare '
9i patrunzatoare. Gura cu buzele bine desenate 0i barbia
masivi'i confera fizionomi.ei un aer voluntar. Luther este un
orator excelent, inzestrat cu o mare putere de seduc\ie, are
t Scara sfinUi - scara pe care cei ce se due 'i'n pelerinaj la
Roma o urea in genunchi pentru a obtine indulgente (ital }. -·
Nota tl'ad.
79
o voce cu timbrul limpede ~i agreabil, li place m ult sa
cinte, este un om in floarea virstei, in depliniitatea puterllor
sale ~i con~tient de acest lucru.
Cu pu\in,.timp inainte de a incepe sa scriu aceasta
carte, am vazut in pridvorul unei biserici de la periferia
10ra~ului Toulouse o statuie a sflntului Petru (hramul
acestei parohii), avind pe soclu o inscriptie care spunea ca
se pot dobindi atitea ~i atitea zile de indulgente sarutind
piciorul statuii. N-am vazut pe nimeni care sa facii a~a
ceva. Am vazut oameni siirutind piciorul statuii sflntului
Petru .;,~a Roma, dar, dupa cite imi amintesc, numarul de
zile de indulgente pe cane poti sa-l obtii nu e indioat. Unii
buni cre~tini ~i mai cu seamii unele bune cre~tine mai fac
demersuri (frecventarea biser'icilor etc.) in vederea dobin-
dirii de indulgente, dar mi se pare ca ele sint din ce in ce
mai putin numeroase ~i mai cu seam& ca. nu se glndesc
sB.-~i ,contabilizeze" ineritele. Cred cii spiritul nostru
modern respinge oarecum ideea de a vedea masurindu-se
in zile iertarea de suferinte, de vreme ce abia daca ne mai
temem ~i masuram pedeapsa (pentru a folosi un cuvlnt
comod) care consta in a te lipsi de Dumnezeu.
Pentru tinerii dtitori care nici mEicar nu -cunosc semni-
fica\ia acestui cuv1nt folosit in sensu! lui religios, sa rea-
mintim ceea ce intelegea biserica prin indulgenta (im-
prumut definitia de Ia Daniel-Raps, istoric cvasioficial al
bisericii, subliniind cii el este eel care, incepind din 1955,
scrie infelegea, la imperfect) : ,iertarea totalii sau partialii
a pedepselor pe care, in urma pacatelor, trebuie sale indure
fiecare pe pamint sau in purgatoriu dupii ce taina pocaintei
i-a adus mintuirea de gre~eala ~i iertarea de pedeapsa
ve~mic8. ; dar, pentru a dob.lndi aceastii iertare, este indis-
pensabila starea de gratie ', operele pioase nu sint decit o
ocazie sau, ca sa spun em a?a, un ajutor : rugaciuni, posturi,
pelerinaje, frecventarea bisericilor ~i pomeni". In 1476 o
bula papala stipulase ca o indulgenta dobindita putea fi
trecuta pe seama unui scump raposat, care-~i va vedea
astfel alinate suferintele sale de pe lumea cealalta.
Daniel-Raps a reamintit care fusese latura buna a in-
dulgentelor : aceea de a determina la numero~i cre~tini, ln
dipa in care e!'au anuntate, un ~oc spiritual ln stare si\-i
1
!n religia catolidi, starea cuiva care n-a sa.~ii-,c;;it nici un pB.cat
de moarte sau care a fost iertat de acesta. -Nota t1'ad.
80
a-duca p.e calea poeaintei ~?i a spovedaniei. De asemenea
daniile £acute ln vederea obtinerii de indulgente au ad us ln
patrimoniul biserieii fonduri adesea bine folosite : ,Cite
,opere pioase sau socialmente utile n-au fast finantate !. •.
13iserici, spitale, ~ase de amanet, ba chiar diguri ~i poduri.
lmediat dupii razboiul de o sutii de ani, biserica din Franta
s-a redresat materiaUce~te datorita indulgentelor". Sa nu
refuzam sa inscriem acest activ. Numai ca pomana facuta
in vederea obtinerii de indulgente era viermele din fruct.
Spiritul maselor tinde sa simplifice lucrurile, sa supi-ime
nuantele, astfel ca Ja un moment dat oamenilor lis-a pilrut
normal ,;sa cumpere" indulgente farii a mai tine seama de
ml>ditfjle spirituale cerute pentru a le obtine, ~i atunci
s-a inslituit un comert adios. Colectorii stateau Ia picioarele
amvonului predicatorilor ~i strabiiteau apoi in lung ~i-n lat
satele. Ordine religioase ~i uneori confrerii luau in arendii!
<keptul de a face cheta pentru indulgente - cu alte cuvinte
de a Je vinde - in cursu] cutilrei predici, cutarui post,
cutarei perioade a anului. Apoi s-au ivit biinci care s-au
ari\tat interesate de acest trafic. Dealtfel, iata un exemplu
precis.
In 1514, Albert de Hohenzollern, in virsta de douazeci
§i patru de ani, episcop de Halberstadt ~i Anhalt, fusese ales
arhiepiscop de Mainz, jiljJUJ acesta oferindu-i in mod
autmnat ~i titluJ de mare elector. Alegerea lui costase
24 000 de ducati, imprumutati de Ia banca ,Fugger". Al-
bert a obtinut imprUI!Ilutul dupa ce a tinut bancherilor ur-
mi:itorul discurs :
·- Sfintia-sa a binevoit sa ma numeasca administrator
a! marii indulgente pe <care a instituit-o de curind in ve-
derea eonstruirii bazilicii sfintul Petru din Roma. Vii ofer
garantie a lmprumutului meu o treime din veniturile pe
care leva aduce aceasta indulgenta.
Bane a ,Fugger", lncredintata ca vinzarea indulgentei
va aduce peste 72 000 de ducati, acceptase. Papa (este
vorba de Leon al X-lea, pe numele lui adeviirat loan de
Medici, fiul lui Laurentiu Magnificul), pus Ia curent, se
declarase de acord. ·
Predicarea indulgentei (astazi am spune promovarea ei)
a fast incredintata dominicanului Tetzel, om de treabii,
cinstit ca moravuri ~i sincer in credinta lui, care nu-~i
punea nici un fel de probleme In legaturii cu legitimitatea
81
negotului - ce altil denumire am pu tea folosi ? - cu in-
dulgente.
Asistat de ajutoare pe care le trimite in parohii mai
putin insemnate, el strabate tot teritoriul care tinea de
arhiepiscopia Mainz. Ora~ele sint anuntate de sosirea sa
din timp, fiind stabilit un intreg ceremonial de primire.
PreotJi, calugarii ~i copiii de ~coala a~teptau Ia poarta prin-
cipala a ora~ului alaiul, in fruntea caruia pa~ea un cleric,
purtind hula de indulgenta pe o perna din postav de aur.
In spatele acestuia, mai multi aooliti, apoi T.etzel in per-
soana, urmat de vreo zece slujitori. Fiecare biserica vizitata
fusese impodobita ; linga altarul principal se vedea o cruce
mare ro~ie, pe care era prins stindardul papei. In imediatii
apropiere, o ladii de forma cilindricii in care urma sa se
depunii ofrandele.
Incepe slujba. Cind sose~te momentul predicii, Tetzel
urea in amvon. Textul predicilor sale a fost gasit. Pentru
a obtine indulgenta deplina trebuia sa te fi spovedit, sa fi
intrat in ~a pte biserici, ·sa fi rostit de cinci ori Tatiil nost?'u,
de cinci ori Ave 1 ~i, bineinteles, sa fi depu• o ofranda.
In principiu, nu se fixase nici o sum&, fiecare d3.dea potrivit
veniturilor sale. Totu~i, in zilele care precedau sosirea strii-
lucitului alai, en1isarii difuzau un soi de tarif, prin care
se fixa cuantumul ofrandei nu in functie de veniturile
donatorului, ci de gravitatea pacatelor pe care voiai sa le
rascumperi, de pilda : sodomie, 12 ducati ; vrajitorie, 6 ;
profanare, 7 ; paricid, 4.
Tariful fusese fixat, pare-se, chiar de Tetzel, dar nu e
deloc sigur ca ideea a fast a lui personal. Incepind din.
1514, puteai sii-ti procuri Ia Roma, Ia librarul Alber, o
cartulie intitulata Taxae cancelleriae aposticae 2 , unde se
gasea indicat pretul de riiscumparare a! tuturor piicatelor.
Dam mai jos un extras :
Uciderea unui episcop 36 tournois 3, 9 ducati
· Uciderea unui abate . 24 tournois,
Uciderea unui preot . 18 tournois, 4 ducati
1 Sau Ave Mm·ia, rug5.ciune adresatii fedoarei Maria. - Nota
trad.
2 Taxele cancelariei apostolice (lat.). - Nota trad.
3 Tournois - monedii batuta pinii in secolul al XIII-lea in
ora~ul francez Tours, apoi monedii regalii dupa acela9i model (fr.).
- Nota t1·ad.
82
 Uciderea unui mirean 2 tournois, 4 ducati
U ciderea sotiei de ciitre
' un sot care vrea sa
se recasatoreasca 8 tournois, 2 ducati
Infanticid 4 tournois, 1 ducat
Avort 4 tournois, 1 ducat
Incest 4 tour,noi.~,
Depravare 36 tournois
Iertarea de orice
fel de crimii . : 80 tournois, 20 ducati
Pe vremea lui Ludovic eel Sfint, tournois-u! era in
Franta o monedii de argint care cintiirea ceva mai mult
de patru grame. Putin mai tirziu, in Europa au existat
ducati de aur ~i ducati de argint. Amesteciitura monedelor
(~i a tuturor masurilor) era atit de mare, incit nu se mai
descurca nimeni. Nu mii simt in stare sii stabilesc o echi-
valenta cu vreo moneda de astiizi, dar enumerarea prece-
dentii ne permite sa reflectiim Ia gravitatea atribuitii pe
vremea aceea diferitelor piicate ~i totodata !a modul calm
~i tarifat in care erau acceptate omorurile ~i crimele cele
mai felurite. Aceasta nepiisare spune multe despre aspri-
mea moravurilor in epoca respectiva.
Putem remarca de asemenea cii preturile de riiscumpii-
rare propuse de Tetzel sint categoric inferioare celor men-
tionate in cartulia romanii. Acest specialist s-a gindit, de-
sigur, cii e mai profitabil sa se adreseze unui public !a
nevoie mai putin avut, dar, sa spunem, mf\i larg. Odata
predica incheiatii, se a~eza lingii lada de forma cilindricii.
In schimbul ofrandei lor, donatorii primeau ,o scrisoare de
indulgenta", redactatii in limbalatina ~i semnata ,Fr. Joan-
nes Tetzel". Cum muJti nu \]tiau carte ~i in orice caz nu
lntelegeau limba latina, scrisoarea era ornamentata cu
desene puerile destinate sa sugereze 0 idee in legiitura cu
obiectul ei, de pildii o persoana fiicind un salt sprinten
peste un riu de fliidiri infernale ;Ji ajungind in rai, unde
este intimpinatii de ingeri.

Wittenoerg, 31 octombrie 1517, dimineata. Ora:~ul acesta,

cu cinci sau \lase mii de locuitori, este situat in mijlocul
unor Iande povlrnite. Piiminturile par sterpe in parte, ciici
In ace] anotimp al anului griul fusese ·secerat demult,
totu\]i se ziiresc pe costi~e ~iruri de butuci de vita bine
83
aliniati. Insu~i ot·a~ul, cu casele lui scunde de lem.n, sea-
mana mult cu un sat mare ~i totu~i e o capitala. El imparte
cu Torgau cinstea de a fi re~edinta ducelui de Saxa, mare .
elector.
In aceasta zi, ajunul siirbi:itorii Allerhei!igen 1 (pe vre-
muri era o sarbcltoare veseHl:, nu era vorba de pomenirea.
mortilor in acea zi), pretutindeni dorime~te animatie. Matu~
ratorii curata striizile, oamenii i~i iropodobesc casele, liidnd
sa atirne peste ferestre tapiserii, cei care au, iar- ceila:!~l
cear~afuri, pe care au prins flori ~i frunze. 1 n 0 iembrie
este o dubla sarbatoare mare la Wittenberg, caci in aceasta
zi se serbeaza de asemenea hramul capelel de Ia caste!. Cu:
acest prilej se acorda indulgenta deplina celor care v in
sa se roage acolo.
Fratele Tetzel nu vine aici sa predice pent.."U marea
indulgenta, deoarece Wittenberg se afla in afara jurisdictiei
Mainz).llui, dar loeuitorii lui ~tiu ca au un alt prilej sa
obtina aceasta pretioasa ipoteca asupra vietii de apoi : pric
lejul este sa se inchine (plus ofranda) relicvelor sfinte din
catedrala ora~ului.
De acest act de devotiune sint legate indulgente; fiecare
relicva avind o atributie precisa ; se acorda atitea luni de
indulgenta pentru venerarea unui cui care a slujit la fla-
gelare, atit pentru inchinarea Ia trupul intreg al vreunui
sfint imbiilsamat, atit pentru adorarea unui scutec a1 lni
Iisus capil, atit pentTu cinsti:rea unui fragment. din ad eva-
rata cruce etc. Marele elector Frederic de Saxa a admcaJt
in catedrala Wittenberg peste nouasprezece mii de reliccve,
m- a caror autenticitate crede, poate, ~i a ca.ror venerare
cu ofranda valoreaza in total, de fiecare data, 127 799 de ani
de indulgenta. Cucernicii wittenberghezi, aproape totali-
tatea populatiei, ~i-au pu.s in gind sa dobindeascil maximnl
a doua zi, 1 noiembrie, ducindu-se pe rind la cape1a caste':"".
lului ~i !a catedrala.
31 octombrie, ora prinzului. Un mic grup se aprop~e de
u~a capelei de la caste!. Un dllugiir cu rasa 9i cu glugii
neagra pe cap tine ni~te hirtii intr-a minii, altul duce un
vas de lut. Oamenii ace~tia nu spun nimic, dar nlci nu se
strecoara pe furi~ ca ni~te conspiratori ; dupa atitudinea
lor ai putea crede ca savir~esc 0 treaba absolut normalii.
1 SS.rb8.toarea tuturor sfint.ilor, serbatii de catolici la .l nolem--
brie. -Nota trad.
84
Ajun;;i in f11\a capelei, eel care line vasul de jut scoate
din el o mica bidinea ;;i minje;;te putin u~a, in timp ce
ciHugarul in rasa lipe;;te rind pe rind hirtiile pe care le tine
in mln&.- Se pare eel afi~eaza nit?te anunturi referitoare la
ceremoniile prevazute pentru a doua zi.
CiHugarul este Martin Luther. Textele afi;;ate au numai
in parte legatura cu manifestarile legate de sarbatoarea
Alle,.heiligen. Fara ca nimic sa dea inca de banuit, ele
sint bomba care va face sa explodeze catolicismul.

,Din dmgoste pentru adeviir ~i in scopul de a-1 Hl1t11uri,

urmatoarele teze vor fi sustinute Ia Wittenberg sub pre•e-
din\ia reverendului parinte Martin Luther, schimnic augus-
tin, profesor de arte, doctor ~i lector de sfinta teo!ogie.
Acesta ii roaga pe cei care, absenti fiind, n-ar putea discuta
cu el, sa binevoiasca a o face in scris. In numele Domnului
nostru Iisus Hristos. Amin".
Urma textu! teze!or in chestiune, numite In istorie cele
95 de propozitii. Pentru un doctor de Ia universitate era
o practic& curenta ca, atunci cind dorea sa sustina o teza,
sa convoace prin afi~e sau printr-o proclama\ie un audito-
riu, care ar fi putut sa discute ~i in contradictoriu cu el.
Pe vremea aceea, oamenilor Ie placeau foarte mult aseme-'
nea discu\ii. Intregul text afi;;at de Luther era, bineinteles,
in limba latina, astfel ca aproape nici unul dintre curio.7ii
veniti sa vada despre ce era vorba nu putea intelege ceva
din el. Totu;;i, citiva clerici af1a\i ;;i ei pe acolo traduserii
textul. Oamenii ascultau cu mare atentie.
A doua zi nu se prezenta nimeni ca sa discute tezele,
dar ln ora;; circulau deja traduceri pe care wittenberghezii"
;;i pelerinii ~i !e rupeau din mina. Vinzarea scrisorilor de
indulgentii fu categoric mai putin rodnica decit in cei-
lalti ani.
Odata cu afi;;area propozitHior, Luther scrisese papei
o scrisoare respectuoasa, in care ii expusese fondul lor,
~i de asemenea scrisese arhiepiscopu!ui de Mainz. Trimi-
sese o copie dupa textul sau ;;i multor teologi cunoscu ti
ai s&i. Douii siiptiimlni mai tirziu, acest document era
riispindit in toata Germania.
Cred ca e cu putinta sa oferim o tdee despre ceea ce
reprezentau cele 95 de propozi\ii, fiirii a Ie cita in extenso
;;i fara a le trada totu;;i sensul. In primele teze Luther
insista asupra riecesitatH pentru cre~tin de a fi ,in perma-
85
nenta. podiit", incredintat de nevrednicia sa. ,,Trebuie;
a~dar, sa se arat<! cre~tinilor ca indulgente"e, papei sint
bune daca nu se lasa in nadejdea lor, dar cii ele fac eel mai
mare rau daca din pricina lor i~i pierd frica lui Dumnezeu".
Interpretarea principiului indulgentelor de ditre pre-
dicatori specializati, ~i in special de ciitre Tetzel, deter-
minase pe multi cre~tini sii gindeascii mai mult sau mai
putin !impede ca orice pacat putea fi riiscumparat cu bani'
(vezi baremele). Luther ataca aceastii interpretare cu mare
patimii, astfel inert textul siiu echivala in cele din urmii
cu o condamnare a principiului indulgentei : ,Adeviiratei
ciiinte ii plac pedepsele ~i le cautii. Indulgenta le iartii ~i
ne inspirii aversiune fatii de ele. Cind un cr~tin se cii-
ie~te cu &deviirat, el are dreptul la iertare de1plinii chiar
fiirii scrisoare de indulgentii. Omul poate niidiijdui sii pri-
measca acest har urindu~se pe sine 0i pacatul sau, iar nu
.siivir0ind vreo fapta bunii, jertfind citiva banufi''.
Paragrafele teologice erau amestecate cu allele mai
putin religioase. ,Un papa realmente con;;tient de datoria
sa ar impiirti tot ce posedii ~i ar vinde chiar ?i bazilica
sfintul Petru pentru fericirea celor jefuiti de negutiitorii de
indulgente". Alt paragraf : ,Dacii in vederea construirii
unei biserici papa poate smulge multe suflete din purga-
toriu, de ce nu gole?te purgatoriul dintr-o datii ?i nu ter-
mina bazilica cu banii lui ?". Aceste argumente impresi-
onau pe oamenii simpli. Ultimele douii propozitii erau
astfel redactate : ,94. Trebuie sii-i indemniim pe cre?tini
sa se striiduiascii sii-1 urmeze pe Hristos, conduciitorul lor,
trecind prin suferinte, moarte ?i infern. 95 ... ?i sii piitrundii
in cer dupii multe framintiiri, mai cilrind decit sa se odih-
neasdi in securitatea unei tihne amagitoare".
Trei ani ~i nowl luni aveau sa se scurg& intre afi1?area
celor 95 de. propozitii ?i ruptura cu biserka Romei, sanc-
tionata prin excomunicare. In aceastii perioada a existat
oare un dialog ? Cine a luat initiativa rupturii sau cine
a provocat-o, cu sau f&ra vrere ? Trebuie sa examin8m
ceva mai indeaproape actiunile celor doua piirti, chiar
dacii nu poate fi trasa nici o concluzie categorica.
1 noiembrie 1517. Nimeni nu s-a prezentat la Witten-
berg pentru a discuta cele 95 de propozitii. Prima reactie :
o lucrare a lui Tetzel publicata la sfir?itul anului 0i intitu-
lata Antiteze. Studentii din Witten]:lerg o ard in publiP
insotind fapta cu hohote de ris.
86
 La Vatican, Leon al X-lea · considera atitudinea lui
Luther drept un incident minor. Indulgentele mai intim-
pinasera ~i alte dificultati, institutia respectiva fusese deja
contestatii de clerici ~i de laici in Franta, in Germania ~i
in alte parti ~i totu~i nu suferise cu nimic, ginde~te papa
lntr-un moment de ratacire, care in prezef:~.t ne mira. ro-
tuo?i, un Cardinal, Toma de Vio, zis Caietanus· sau Caietan,
studiaza dosarul Luther ~i redacteaza un raport cu urma-
toarea concluzie : ,Calugarul augustin Martin Luther s-a
lndepartat de principiile traditionale eel putin in privinta
a doua puncte : punerea sub semnul intrebarii a infailibi-
litatii suveranului pontif ; apararea tmei doctrine eretice
de mintuire prin credinta, fara ajutorul faptelor bune".
Este incontestabil ca Luther, in propozitiile sale, recu-
zase explicit puterea pontificala de a ierta de pedeapsa (cu
ajutorul indulgentelor), a~adar infailibilitatea, spunea Caie-
tan, De asemenea, e drept ca augustinul lasa sa se. intrec
vada, chiar daca inca nu explicita complet, o. noua teorie
a mlntuirii, potrivit careia meritele omului nu con tau de!oc.
,Mlntuirii ptin fa pte bune", pe care o considera imposibilli
din cauza congenitalei slabiciuni omene~ti, el ii opunea
,,mintuirea prin credint&".
Biserica catolica propovaduia - ~i mai propovliduie~te
- ca Dumnezeu !mparte !n mod echitabil harul sau tutu~
ror, ca mlntuirea se ci~tiga pe acest pamint prin fapte
bune, prin stradanii, de care Dumnezeu tine seama. oricare
ar fi rezultatul lor, ceea ce face ca omul, cu toata slabi-
ciunea sa datorata pacatului originar, sa nu fie ,neputin-
cios" !n fata sortii. Luther spunea ca omul este os!ndit
Ia aceasta neputinta din cauza vrajma~ului pe care-! poarta
!n sine ~i ca singura sa arma este credinta !niisus Hristos.
Dealtminteri, adauga ca credinta adevarata jnspira in per-
manenta fapte bune.
Leon a! X-lea, pus !a curent cu concluziile raportului
Caietan, in care licare~te totu~i cumplitul cuv!nt de erezie,
ridica din umeri : ·
- Spuneti-i lui Staupitz sa aranjeze lucrurile pe til-
cute. Sa obtina de la calugarullui 6 retractare. Cu prilejul
urmatorului conciliu convocat din ordinul lui, de pilda.
§li vom lncheia cu povestea asta:
Reamintim eli Staupitz era vicarul general a! augusti-
nilor. La 1nceputul primaverii anului 1518, Leon al X-Iea
citi plin de iritare un memoriu intitulat Rezolutie asupra
8~
virtutii indu!gente!or, in care era aratata mi!'O\'il.via indul-
gentelor. Semnat : Martin Luther. Autorul avusese in-
drazneala sa trimita textul suveranului pontif in persoana.
- Ma supara sa vad ca Staupitz nu da dovada de mai
multa autoritate. De rindul acesta vreau ca respectivul
c&lugar sa retracteze In scris. Dadi .nu se conformeaza, sa
fie adus chiar aici.
In jurul papei nu se af!au numai oameni inteligenti.
Dominicanul insarcinat sa-l aduca pe Luther pe calea cea
buna se numea Prieras. Scrisoarea pe care a conceput-o
'lncepea cu o exaltare deliranta a infailibilitatii papale ~i
prima invectiva adresata destinatarului era : ,Nemer-
nicule !".
- Cum sa raspund la a~a ·ceva ?, intreba Luther pe
Staupitz.
Atunci ce sa faca : sa se duca !a Roma ca sa se explice ?
Existau precedente nu prea lini~titoare.
- Trebuie sa obtinem ocrotire din partea suveranului
nostru, spuse Staupitz.
Suveranul era Frederic de Saxa, marele elector. Elec-
t\lrii ace~tia erau in anumite imprejuriiri mai puternici
decit alesul lor, aveau un credit imens. Acesta accepta sa
intermedieze pe linga papa.
- Martin Luther nu ar putea sa se explice in alta
parte decit la Roma ? De pilda la Augsburg, unde urmeaza
sa se intruneasca dieta ?
- Fie, spuse Leon al X-lea, ~i doua saptamini mai
tirziu Luther primi un permis de libera trecere din partea
impiiratului. ·
Forni la drum spre Augsburg, cale de aproape cinci
sute de kilometri. In vremea aceea, in afarii de vechile ci:i.>
romane, drumurile erau atit de late cit sa incapii o ciiruta
ingustii ~i nu se vedeau pe ele dec1t ciilareti. Cronicarii
spun di Luther a striibatut o buna parte din drum pe jos.
Sosi la destinatie la 7 octombrie 1518.
Augsburg era un ora~ frumos din bogatul pod~ bava-
rez, inca de pe atunci plin de monumente. Pelerinii cascaui
gura ore ~i zile !ntregi la minunatele vitralii ale catedralei.;
Dieta se tinea in cliidirea primariei. De-abia gasise ada-
post Ia manastirea augustinilor, ca Luther primi vizita
unui trimis al cardinalului Caietan, care-i spuse ca i se
cerea o tripla declaratie : .,Retractez gre~elile mele. Nu voi
sa
recadea in e!e. Nu voi tulbura tihna bisericii". Riispunsul
lui Luther : ,Cer o zi de chibzuintii".
13 octombrie 1518. Luther pleaca de Ia manastirea sa
~?i se indreapta spre prin18.rie, insotit de consilieri imperiali,
de Staupitz ~i de un notar imperial. Numero~i !ocuitori au
ie~it ln strada ori stau Ia fereastra, privind micul alai. Ei
au idee despre ce e vorba, majoritatea germanilor, ~tiutori
de carte cunosc oarecum continutul celor 95 de propozitii,
rasplndite acum peste tot. Miracol a! tiparnitei, primul
mijloc de comunicare in rr-.asfi. in marea sala a primi1riei,
ln mijlocul unei taceri solemne, Luther cUi citire rc'ispun-
sului sau Ia pretentiile lui Caietan. Iatii continutul :
- Vreau sa unnez invatilmintele bisericii, dar nu pot
sa retractez ritita vreme cit nu voi fi incredintat ca doctri-
nele mele slnt~potrivnice se:ripturii.
Dinspre partea ,jromana'l nen1ultumirea este eviden.ta.
A doua zi, 14 octon1brie, Luther inainteaza ni~te ,I<1n1uriri"
care sint citite ln ~edinta. Aceasta li sup&ra din nou pe
~~romani", care, pe drept cuvint, nu v&cl dedt o lnt.B.rire a
tezelor Juterane enuntate deja. Caietan replica, Luther i-<}
lntoarce, fiecare Intarindu-se pe pozitia sa, o?i spun croni-
1

carii, ,s-a iscat o cearta aprig&". M&rturisesc ca nu am

putut g&si vreun docu1nent care sa reprodudi aceasHi
cearta.
16 octombrie. Luther nu iese din chilia sa ;;i-~i peh·ece
zilele scriind. De rindul acesta este vorba despre un fel de
ape! adresat papei ~i intitu]at in mod straniu : Despre papa
riiu informat c{i.tre papa rnai bine informat, in care reia
lncii o data, fara sa cedeze cu nimic, argun1entele sale.
- Am sa-l trimit, spuse el, ~i am sel-l afi:;ez chiar aicij
pe u~a catedralei din Augsburg.
Nu e totu?i chiar atlt de nesabuit ca sa se declea imediat
!a aceasta provocare. Memoriul nu a fost afi.,at decit o
sErptfimina mai tlrziu. Deocamdata Luther sUi in continuare
in chilia sa ~i scrie. In seara de 18 octombrie, Caietan pri-
mesie de la el un bilet foarte curtenitor, prin care Ii cere
cardina1ului sa binevoiasca sa-l scuze pentru ca. J?i-a ie.5i't
din fire ln cursu! ,certei aprige" din ziua de 14.
In clipa in care Caietan cite~te biletul oscilind lntre
sentimente contradlctorii (,Intr-adevar, cum trebuie sa pro-
cedez ?"), Luther ciilare~te deja o mlrtoaga, d!ndu-~i mul!ii
osteneaU\ sa se tina in bezna dupa un portiirel calare, pe
89
care primarul din Augsburg i 1-a dat drept calauza. Luthe~
e fugar, pentru ca Staupitz ~i un slujitor credincios al elec-
torului de Sa:Xa i-au spus c& securitatea lui nu mai era asi-
guratii in ora~ : in partidul romanilor existau ~i oameni
violenti.
· Mirtoaga primarului urmeaza anevoie calul portarelului
pe drumurile proaste ; crengile copacilor ii plesnesc nu
o data pe dlareti. Directia : Wittenberg. Luther ajunge in
acest ora~ la 1 noiembrie 1518. StudentH 11 intimpina ca
pe un zeu.
Numero~i francezi au descoperit abia in mai 1968, ~i
uneori cu iritare, importanta universit&tii In viata unei
tari. Importanta aceasta era mult mai mare pe vremea
lui Luther ~i, fiira indoiala, sprijinul entuziast al studen-
tnor din Wittenberg a cintarit greu in hotarirea sa de a
sus~ine In continuare, cu toate repro~urile Romei, ceea ce
gindea din toata inima ~i din tot sufletul ca este adevarul.
Studentii din Wittenberg huiduiau mesajele lui Caietan ~i
ale camerierului 1 Carol de Miltitz, care il presau pe Fre-
deric de Saxa (acest om abil nu executa ordinul, dar 11
difuza) sa-l predea pe Luther Romei. Auzind s>trigiite1e lor,
Luther se simtea de doua ori lini~tit : ~;;i in privinta cre-
dintei sale, ~aci tineretul o lmparta:;;ea, :;;i in privinta secu-
ritiitii sale. In plus, avea sa beneficieze pe nea~teptate de
un fel de ragaz in privinya fulgerelor !ansate de Roma.
La 12 ianuarie 1519 moare Maximilian, capul Sfintului
Imperiu roman de na·tiune german&, despre a c&rui putere
~i limite am relatat deja. Om curtenitor ~i agreabil, prieten
al artelor, apreciat pentru di avusese priceperea de a se
interesa mai mult de statele sale ereditare ale Austriei
decit de o eventual& centralizare a Germaniilor.
De-abia murise imp8.ratul, ca incepu cam_pania electo-
raUi, care consta dintr-o ciondfineala ~i o tragere pe sfoara.
a diverselor puteri influente 9i a puterilor banului intre
ele. Se infruntau doi candidati : nepotul lui Maximilian,,
Carol I, rege a] Spaniei, rege al Siciliei (sub numele de
Carol al IV-lea), suveran al Tarilor de Jos, ~i Francisc I,
rege al Frantei. Marii electori sint inconjurati de atentie,
rasfatati, acoperiti cu aur (Francisc I mituie~te, Carol la
fel), iar unii dintre ei, neru~inati ca ni~te curtezane, i9i
1 Ofiter de pe linga papa. -Nota trad.
90
schimba parerea, o mai schimba o data, vinzind votul lor
chiar de trei ori fiecarui partid.
· Luther se poate simti in deplina siguranta .in aceastil'"
perioada, pentru ca Leon al X-lea, ostil ambilor candidati,
nadajduie~te un meci nul, 0 alegere fiira rezultat, care sa-i
permitii sa lanseze un alt candida! tocmai in persoana lui·
Frederio de Saxa, protectoruJ augustinului. Suveranul
pontif trage nadejde pina in clipa cind banca ,Fugger",
mare nnpurtatoare de minereu, armatoare, proprietara
unei par\i a instalatiilor portuare din Anvers ~i din acestE;
motive hotarita sa-1 vadil. triumfind pe Carol, arunca in
balan\ii spada sa, reprezentata printr-un numar de saci cu
aur pe care numai ea poate sa-i adune. Este ales nepotul
lui Maximilian. Cei care au nadiljduit sa vada un om,
neinsemnat pe tronul imperial risca sa sufere 0 dezama-
gire : oel ales va r&mine cunoscut in istorie· sub numel~.
de Carol Quintul. Oricum, episodul electoral se incheie.
Iata acum o alta ~tire raspindita prin viu grai in intreaga
G.ermanie de c&tre negustori arr1bulanti, car·e vindeau tot-
odata textul grosolan tiparit al celor 95 de propozifii :
,I.oan Eck, dominican, doctor in teologie, vieerBctor
al Universitati din Ingolstadt, au tor al un€i recente lucriir!
impotriva ereticilor, il provoaca pe Martin Luther !a o
intrecere oratoric&, ingaduindu-i, dadi dorefjlte, sa-~i ia un
secundant in aceasta competitie. Luther a primit provo-
carea, iar intilnirea va avea Joe Ia Leipzig la sfir$itul lunii
iunie. Luther 1-a ales ca secundant pe prietenul sau
Carlstadt, autor al mai multor comentarii asupra celor
95 de propozitii. Cei doi calugari trebuie sa se afle acum in,
drun1 spre Leipzig".
A~a este intr-adevar. Distanta dintre Wittenberg ~i
Leipzig nu e dealt de 'aproximativ 250 km, dar drumurile nu
s-au imbuniitiitit de la caliitoria !a Augsburg. Douii care
greoaie tiiriine$li se hurduca pe faga$urile impietrite de .
vara torida. Lui Luther, care era, pare-se, foarte siirac pe_
vremea aceea, i s-a parut probabil acest mod de transport
mai economic ; n-avea nevoie sa traga la hanuri, putea
sa doarma in caruta ~i sa se hraneasca partial cu proviziile
Iuate cu ei. Luther a scris protectorului 1sau : ,Nici maear
nu voi putea face figura buna la aceasta intrecere de la
Leipzig din !ipsa unui ve~mint decent, al meu e ros ~i ga-
urit". Electorul a trimis ceea ce trebuia ~i chiar putin mai
91
mult. Convoiul numar:i doua care, pentru ca un alt prieten
al lui Luther, Philipp Schwarzerd, zis Melanchton, ia ~i el
parte la c8.l8.torie. in ora9e, in tlrguri ~i chiar in multe sate;
Luther e recunoscut, salutat, s<lrbiitorit, invitat. Spre sfir·-
~itul ciili\toriei hotilra~te sa-~i continue drumul ~i noaptea,
pentru a fi sigur ca va aj unge la timp Ia Leipzig.
De indata. ce sose:;;te afl8. ca. intrecerea va avea loc, ca.
~i cea de la Aug.sburg, la primi\rie, deoarece ,nici una din-
tre salile universitatii nu e destul de inciipatoare pentru
oaspetii deja sositi''.
E !impede ca Ioan Eck a vrut sa dea o lovitura hota·
rltoare. Cind la 2 iulie (dadl. nu cumva la 1 sau Ia 3, nu
sint sigur de data) Luther intra in marea sali\ a primiiriei,
el se simte dintr-o data \intuit de sute $i sute de priviri,
cu neputinta de numarat, ~i ochii ace~tia nu sint ai unor
spectatori lini~titi : printre ei trebuie sa fie evident multi
studenti, ciirora profesorii lor de la universitate le-au fn-
lesnit probabil intrarea, dar de asemenea ~i mai cu seama
profesori, teologi, invitati personal de Ioan Eck, sau dele-
gati de universitatile germane ~i cele din strainatate, per-
soane competente ~i atente care nu aveau sa se lase impre1
siona te de argumente de mina a doua. Oratorii urmau sii se
infrunte in limba latina. Prezida profesorul Lange. Desigur,
~i de rindul acesta este vorba sa se discute partea teologicii
a celor 95 de propozi\ii, deja dezvoltata de Luther Ia
Ac1gsburg.
Carlstadt a cerut prietenului sau permisiunea de a intra
primul in arena lmpotriva lui loan Eck, ~i Luther a accep4
tat : nu e nemultumit de aceasta posibilitate de a-~i ana-
liza adversarul. Or, ceea ce ii este dat sa vada ~i sa audii in
cursu! acestei prime dezbateri 11 consterneaza. Ioan Eck
da dovada de o superioritate zdrobitoare. N u numai ca e
tare in teologie, dialectician remarcabil, dar posedil ~i o
memorie exceptional&, din care extrage pe loc argum.ente
9i referiri, ~i in plus e un orator bun. La sfiqitul zi!ei,
Carlstadt, care a incasat lovituri de Ia bun inceput, e seas
din lupta.
Luther ia cuvintul la 4 iulie. E slab, cu obrazul sup!.
In minii tine un buchet de flori. Ce era cu buchetul acesta
n-am putut sii aflu, dar amanuntul rna emotioneaza ca un
gest aproape copiH.\resc de speranta.
92
 Intrecerea cu loan Eck e grea, dar Luther, inf.ihit supe•
rior coechipieru!ui sau, ·cnnoa$te scriptura tot atit de bine
ca adversarul sau, patrunde spiritul ei tot atit de bine, daca
nu ~i m.ai bine, se ,exprima clar, cu voce 1impede. ;Loan
Eclt inj;elege repede ca intr-a asemenea dezbatere nu va fi
foarte util sa respinga de ia bun inceput argumentele lui
Luther ; tactica pe care o .adopta, contestlnd numai unele
expresii, unele interpretarl, il impinge uneori pe Luther,
11 impinge •Cti dibacie 0i din ce in ce mai mult, sa ti'eaca
dincolo de unele pozitii ale sale anterioare, sa rupa ex-
plicit in mai multe puncte cu ortodoxia, pe cind Ia inceput,
evident, Luther nu dorise sa rupa cu nimic, ci cer.ea nurnai,
cerea ~i acurn, sa i se demonstreze prin ce .s.e Gpune scrip-
turii ceea ce spusese el. Prin forcing 1-ul lui neincetat,
loan Eck 1-a impins sa eonteste explicit intiietatea papei
- ,biserica nu .are decit un singur cap adeviirat, Hri.s-
tos" - ~i infailibilitatea conciliilor.

La putina vreme dupa prima intrecere oratorica, cea

de la Augsburg., Luther primi o scrisoare trimisa de la
Basel, scrisa in limba latina ~i .semnata Desiderius Eras-
mus Rotterdamus. Nimeni nu roste.te nwnele lui Erasmus
fiiri\ a asocia imediat termenul de umanism, Erasmus tiind
considerat unul dintre sustiniitorii acestei doctrine, dacii.
nu chiar creatorul ei. Sa ne multumim sa amintim aiel di
Erasmus nu s-a lepi\dat niciodata de ·catolicism, de~i era
adeptul .reformiirii unora dintre aspectele sale. Umani.s-
mul lui era ortodox, .in sensu] ca acorda incredere naturii
omului creat dupa chipullui .Dumnezeu, dar considera ca
ornul, spre a se mlntui, avea nevoie nu .numai de cre-
dintii, ci (simplific putin) de har ~i de fapte bune. Totu~i
Erasmus era de parer10 (ca majoritatea spiritelor cre§tine
mari din vremea aceea) cil. religia in epoca sa, cind scolas-
tica avea un rol prea mare, nu ar suf.eri de pe urma anu-
mitor sisten1atiz8.ri. Din aceasta .cauz@. -se interesase de
scrierile ~i actiunile lui Luther, despre care a inceput sa
aibii. o piirere foarte bunii. ,Trag mai mult folos citind o
singurii. paginii. de el decit citind intreaga opera a sfintului
Toma", declarase el in public, tocmai ca o reactie lmpc-
triva excesului de scolastica, ~i adaugase pe jumiitate
r!zlnd : ,Luther nu a ,comis decit douii. gre~eli : 1-a lovit
1 Atac sustinut (ln sport) (engl.). - Nota trad.
i
93
pe papa in coroana ~i pe calugari in stomac !'i. Ridea pe
jumatate, dar intr•un fel nimerise exact ..
In scrisoarea pe care i-o scrise lui Luther dupa intrece-
rea de la Augsburg il sfatuia sa continue in sensul unei
reforme ~i totodata sa-~i domoleasca mod\11 de exprimare.
Erasmus era un pacifist prin temperament. ,Esenta re-
ligiei- noastre rezida in pace ~i armonie", a scris el. Luther
dorea ~i el, a dorit mult timp, sa nu o rupa cu Roma, sa
nu-~i Sfi~ie rasa fara •CUSatura, dar 0 flacara interioara tl
mistuia, il facea dogoritor.

Iulie 1520. In aqita fierbinte, o diruta insotita de

citiva chlareti inainteaza pe drumurile sudului. Micul
echipaj vine de la Roma ~i se indreapta spre Mainz, un
drum de peste o mie de kilometri, trecind ~i peste munti.
Primul caHiret e un calugar dominican de rang inalt,
Ioan Eck, acela~i care Ia Leipzig ~i-a incruci~at spada cu
Luther. Chipul !i este intunecat, ciki pretutindeni alaiul a
fost prost intimpinat : autoritatiJe erau glaciale, populatia
ostila, uneori chiar ii huiduia. In caruta se afla un cilindru
de piele ce continea unul din acele documente care pina
atunci suscitasera respect ~i chiar un soi de veneratie : o
bula papaHl. Dar tocmai din pricina acestei bule erau prost
primitf calatorii.
,Exsurge, Domine ..." (Ridic8.-te, Doamne, ~i apS.rii-~i
cauza"). Textul prin care Luther era amenintat cu exco-
municarea era datat 15 iunie 1520 ~i fusese publicat la
Roma putin dupa aceea. Inminat de Eck arhiepLscopului de
Mainz, el va sosi Ia Wittenberg Ia 11 octombrie. Incepind
de la aceasta data, Luther va dispune de o lunii pentru a
retracta cele sustinute.
Fire~te, luase cuno~tinta cu mult inainte de a-1 primi
de textul care il lovea. Simtise ca un pumnal in inima ~i
cine ar fi putut ramine nepilsator Ia geamiltullui : ,Sufar
ca un copil parasit de mama lui" ?
La inceputul Junii iunie, Luther scrisese papei o scri-
soare respectuoasa ~~ demnil : ,Inima mea nu s-a inturnat
de la sanctitatea-voastra... ", referindu-se numai la mir-
~aviile curiel. Nu a existat alt raspuns decit ultimatumu!.
La acest. ultimatum Luther va reactiona ca un om cu
suflet simtitor, violent ~~ chinuit de riizvriitire. Textul pe
care-! publica atunci, lmpotriva bulei lui Anticrist, este
94
mai mult decit o declaratie de razboi, e prima !ovitura de
tun. Purt&torii bulei inca se mai aflii pe drum, inca nu
au ajuns !a Mainz, ea Luther a ~i publicat alte trei lexte :
Manifest cdtr.e ·nobilimea cre§tina a natiunii germane,
Captivitatea Babilonului ~i Despre libertatea cre~tind. Nu
mai .este vorba de injurii, ci de ruptura cu Roma : politica,
dogmatkii, etidl. C&lug&rul augustin cere reform.a bisericii
prin intermediul unui conciliu national~ c&ruia ii fixeaza o
ordine de zi : punerea in discutie a celibatului preotilor,
a pelerinajelor, proclamarea dreptului tuturor cre~tinilor la
sacerdotiu ~i a libertatJi de a interpreta scriptura numai
dupa inspiratia Sfintu!ui Duh, reducerea numarului de
taine. Puterea laica trebuie sa interzica orice prelevari de
bani destinati Romei. Despre libertatea c!'e$tinii este un
text cu osebire teologic, in care Luther i 0i dezvolta o data
mai mult ideea : primordialitatea credintei asupra fap-
telor bune.
·Erasmus i-a sugerat calugarului augustin moderntia,
dar altii au cu totul alte ginduri in legiiturli cu el : ,Iatii
omul nostru !". Ritter-ii, laco'mi rechini din casta cavale-
rilor fara avere, tilhari nu cind ~i cind, ci doua treimi din
timpullor, du~mani .ai Romei ~i totodatii ai printilor, du~­
mani ai tuturor celor ce poseda avere, pasindu-le prea
putin de credintii, de fa pte bune, de numarul tainelor ~i de
interpretarea scripturii, sint obsedati de ideea ca, in fond,
clerul inalt stapine~te o treime din pamintul german ; ei
nu se. gindesc decit ca aceasta avere va tr.ebui sa treaca in
alte miini, sa le revinii, dadi vor ~ti cum sa manevreze. 1
Ulrich von Rutten, Franz von Sickingen, Sylvester von
Schaumburg, toti coboriti direct din tablourile lui Durer
sau Altdorfer, imbrB.cati in armura, cu case&, cizme ~i
purtind fel de fel de.arme, dau tircoale fara incetare ca-
lugarului.
- Vrei o suta de mercenari sa te apere contra papei ?
Dacii preiei conducerea unei ·Cruciade prin Germania, vom
fi alaturi de tine ca sa ridicam poporul. In trei saptamini
sintem stapinii Germaniei, citeva ora~e ne-au ~i chemat.
Mereu ispita puterii. Luther nu se arunca in bratele
acestor ispftitori : ,Nu am citu~i de putin intentia sa lupt
pentru cuvintul divin cu ajutorul fortei ~i al violentei".
Dar sa simta aceasta forta ~i aceasta violenta de partea sa,
aproape in mina sa, nu e oare o incurajare la intransi-
95
 genta ? Acum nu va mai exista retractare, nici chiar ate . .
nuare, nu va mai da lnapoi nici cu un pas : ,,Zarurile s1p.t
arunc.ate, nu mai vreau in veci sa ma ilnpac cu Rom a !'~.
I
10 cleeembrie 1520. Bula de exeorriunieare, devenita
executo.rie, a fost arsa intr-a dimineata rece ~i cenusie in
rnij1oeul eur!ii Universitatii din Wittenberg. Studentii au
rls. ~.i au eintat in jurul mkului rug.
Apoi peste dteva zile g,a petreeut un eveniment
nea;;teptat, uluitor :
- impi.\ratul doreete sa va auda Ia Dieta de Ia Worms.
Poftim un permis de Iibera treeere.
Cuvinte de neerezut ;;i, totu;;i, iata erainieul 1n fan-
tastieul lui ve0mlnt de eatifea impodohit eu fireturi, pajul
care tine perna ;;i erainicul care ia el insu;;i sulul de
pergament de pe perna ;;i-1 intinde di.lugarului. Permisul,
semnat Carol, era pe numele ,cinstitului, iubitului ~i de-
votatului Martin Luther". Intr""devar, ai fi putut crede
cii visezi.
Carol I a! Spaniei, devenit Carol Quintill, uns im-
parat aJ. Germaniei Ia douazeci de ani ;;i pe ·care nuntii,
cardinalii ~i prindpii sperasera sa-l po.atii manevra din
cauza di era tinar, devenise deja con;;tient de problemele
pe care le putea ridica guvernarea unui imperiu in care
soarele nu apunea niciodata. In Spania, clerul se agita, un
riizboi cu Francisc I pii:rea iminent. N u putea sa-;;i per-
. mita sa-;;i instraineze jumatate din nobilimea germana
din cauza unui prapad·it de ciilugar. Carol Quintul spusese
d\ poate ar mai fi fost cu putrnta sa se gaseasca un com-
promis .. NuntH strigasera sus ;;i tare :
- sa se. revin8. asupra excomuniciirii ?
- Vreau sa-l vad ~i sa-l ascult pe acest calugar, dupa
aceea voi hotilri.
Luther mai citi o data permisul de Iibera trecere, se
mai uita o data la falnicul crairiic ~i nu statu mult pe gin-
duri. Pentru el,. JI/Iart1n Luther, de partea caruia. trecuse
acum jumatate din Germania, pentru o persoana ajunsa
pe o asemenea treapta importanta nu se mai punea pro-
blema sa se sustraga, sa se eschiveze.
- Spuneti maiestatii-sale ca voi veni la Worms. Voi
pleca in citeva zile.
0 clipa mai tlrziu, imparta~i hotarirea sa studentiJor,
96
,care lnca mai vorbeau -despre frun1use-te.a ,armasarului sur
'J:mbr&eat ln armurii al cr.ainicului. II ,o¥ationara .din nou,
~otu~i 1mii i-au reamintit de neplacutul precedent al lui
Jan Hus.
- Nu voi da bir cu. fugitii, nu voi parasi ·cuvintul
divin ! Sint incredintat ca aoe~ti oameni seto~i de singe nu
se vor lini~ti pina nu rna vor rapune, dar vreau ca papis-
ta~ii sa fie singurii vinovaj;i de moartea mea !
Luther nu se simtea un excomunicat tem·iitor, ci un
profet, iar caliitoria de la Wittenberg la Worms illnsufleti
,~i mai mult. P·este doua sute de leghe pe o primavara ea-
prlcioasa prin Saxonia, Turingia ~i Odenwald, doua sute
de leghe cu caruta, calare, adesea prin noroi, pe vlnt ~i
·ploaie, totu~i ce voio~ie ! Pretutindeni urale, ospete. In
unele ora~e - Erfurt, Gotha, Leipzig, Naumburg - a fast
tln adeviirat kiumf. Istovit, dar incintat, Luther accepta
a-deseori sa dnte cu glasul sau frnmos, .acomp.aniindu~se
la harpa. Cind a sesit la 16 aprilie la Worms, era ~i mai
istovit, dar lnsoj;it de mai bine de o suta de cavaleri, ca un
adev&rat _prU.nt.
Nu era chiar aeya. Pe adeviiratii printi Luther ii vazu
In sala dietei : erau, poate, o suta de d£mnitari de rang
foarte inalt, cu ciiciuli impodobite cu medalii, cu gulere de
herminii ~i insu~i tlniirul impiirat, lmbrficat in negru de
sus .~i pina jQS, cu diamante ~i smara1de din Lumea noua
sclipind pe ve~mintele sale, un auditoriu care te intimida !
Atmosfera din sala .arhiplina, luminata cu torte fumeginde,
.era apasatoare. Luther urma sa rilspundii oficialului 1 din
Trier, J·ohann vm1 Ecke (nu avea nimic comun cu Joan
Eck), car.e 1d pune.a intr£bari. Pe miisurii ce vorbea, i~i dadea
seama -elt era de mediocru, de ~oviiielnic, de incapabil sa
convin.gE.. Lut-her rostea fiecane fraza lntli in g.ermana,
apoi in latina pentru imparat, ~i pina ~i lui insu~i i se
p:iirea cii discu:rsul_siiu e.in,terminabil.
- N u chlugara~ul asta o sa ma lrnpinga pe ca!ea
eDCeziei ! spuS€ Carol Quintul ,celor din preajma sa.
A doua zi, 18 aprilie, acela~i public : ~edin{a a in-
ceput abia la ~ase seara, tor{ele fumegau ~i mai mull.
SC?sl Luther palid, transpir.at, -ca un sarantoc In rasa lui
neqgrii in fata auditoriului de nobili. Dar chiar spre mi-
. a Oficittl- judecator ·ecleziast"tc, pe vremuri delegat de episcop
ca sii exercite jurisdictia.- Nota tmd.
97
 rarea sa, de Ia primele raspunsuri date of'icialului, vocea
sa rasuna jlUternica ~i !impede. Limpede era de ase~enea
expresia pretenWlor sale : in Joe de a con damna· tezele
sale, f&ra a Ie discuta, sa i se arate, In lumina scripturii, prin
ce erau daunatoare. Oficialul i-o reteza brusc :
- Nu discutam. Retractezi sau nu ?
- Atlta vreme cit nu rna vei fi convins cu argumente-
luate din scriptura, sint legat de propriile mele texte, ciici
nu cred. nici lp papa, nici In conciliile care au gre~it de
atitea ori. Con~tiinta mea este prizoniera cuvintului divin.
Nu pot ~i nici nu vreau sa retractez nimic. Dumnezeu sa
rna aib& in p.aza lui !
Aceste fraze, rostite in german&, apoi In latina, ~i
ultima invocare aduceau cu o teribi13. concluzie, ~i, in-·
tr-adevar, dupa aceea se lasa o tacere cumplita, urmata de
murmure. :;>edinta fu ridicata intr-o atmosfera de agitatie
tragicii. Tortele nu mai luminau. ·
Iar&~i torte la ie~ire in intunericul rece, in lumina
ro~ie a amurgului, cind Luther vazu multimea venitii sa-l
mtimpine. Aproape fara voia lui ridica ambe!e brate
mtr-un fel de gest de victorie, iar germanii il aclamara.
Dar imediat s-au auzit fluieraturi, erau ale spaniolilor din
suita imperiaHi. Oamenii din jurullui ii spuserii. :
_ - Ati auzit? Nu mai slnteti in siguranta, viata va va
fi in curind in primejdie. Dar noi sintem a!aturi de dum-
neavoastrif, nu ne temem nici de papa, nici de imp8.rat.
Luther se indrepta spre han in noaptea care se lil.sase ; :I
Ia lumina incerta ~i pilpiindi'i a tortelor al,\zea glasuri de o
parte ~i de alta a sa ~i i se parea 'Cit printre ace~ti oameni
care se declar.au partizanii lui nu se aflau numai Ritter-ii,
i se parea ca vede ~~ alti nobili, unii chiar pe care-i zarise
pe bii.ncile dietei. Ceva mai tirziu, la hanul sau ii re-
cunoscu fara gre~. :;>i alte personalitati din ora~ ;lenirii
sa-l salute, sa-l aprobe, sa-] incredinteze de sprijinul lor.
Luther vazu chiar venind spre el clerici, episcopi germani :
- Dumneata ai dreptate. Dealtfel, oficialul nu ti-a
dat raspuns la fondul problemei.
Sala hanului era arena triun1fului.
- Dacii a9 avea o suta de capete, striga Luther, mi-ar
place mai curind sii. mi le tai unul dupa altul decit sa.
retractez un singur punct.
98
 A mai stat dteva zile la han, a primit o suta de vizite
sau poate chiar mai multe, atita cinstire 11 istovea ; apoi,
joi 26 aprilie, un secretar imperial veni ~i anuntii exco-
m unica tul ui cii se confirmase hotarirea. Secretarul mai
adiiugii cii Luther trebuia sii piiriiseascii Wormsul cit mai
curind 9i sa se d uca incotro va vedea cu ochii. Permi.sul
de Iibera trecere ii mai acorda piisuire douiizeci ~i una de
zile. Dupii trecerea acestui termen, impiiratul , va hotiiri
ce mas uri urmau sii se ia impotriva lui". De fapt era izgo-
nit din imperiu.

Incotro sii se dud\ dacii nu in primul rind la Witten-

berg, singurul refugiu unde mal putea niidajdui sa pri-
meascii ajutor, cu condi1l.a sii soseascii la timp. La drum !
Douazeci de dHiireti ai impiiratului escorteazii ciiruta
proscrisului ea sii se incredinteze ca intr-adeviir se inde-
piirteazii de Worms, apoi fac cale-ntoarsii 9i Luther !~i
vede de drum singur, cu un ciilugar slujitor augustin
~i unul dintre colegii sai de la universitate, pe nume
Amsdorf.
Cu toaHi dorinta sa de a merge repede ,i cu toata jnter-
dictia de a predica ce apasii asupra oriciirui excomunicat,
Luther ia cuvintul In douii ora,e. La 4 mai, cei trei se in-
dreapti'i. spre Gotha ; urmeaza sii ,caliitoreascii toatii ziua
intr-o regiune imp&duritil. Deoareee incepe sa se intunece,
Luther intreabii dacii vor ajunge la Gotha p!nii Ia liisarea
nop'tii. Amsdorf nu ril:spunde, ciilugiirul ciiruta, imbol-
de,te calul, dar o ciirutii de pe vremea aceea nu aduce deloc
cu o cabrioletii. Deodata, la vreo sutii de pa,i inainte, ei
vad ie~ind dintr-o ripa ,; venindu-le in intimpinare cu
un aer amenintiitor un grup de ciiliireti inarmati. Luther
,i calugiirul slujitor se ingiilbenesc, in timp ce Amsdorf
spune pur ~i simplu ~ ,Ah, iata-i t"
Cei trei vad sclipind otelul siibiilor ,i aud ni,te voci
aspre :· ,Dati-vii jos! Nu, liisati caii! Pe aici". Intr-a
poianii, la un sfert de leghe dlstanta, un alt grup pe alti
cai : ,Inciilecati ! Mergeti cu noi ,i tineti-vii gura !".
Luther, despartit de Amsdorf, observii eii profesorul
schimbii totu,i citevca vorbe cu riipitorii, dar merg ciilare
repede prin piidure. 9i timp indelungat. Oamenii par sii
cunoascii admirabil regiunea, tree de pe o potecii pe alta,
99
11
prizonierii nu trebuie lllCl ll'l'8.Car s&-:;>i indrumeze caB,
care-i urmeaza pe ceilalti.
A riisarit luna ; ea se inalta pe deasupra copacilor, rlm·
e imposib±l sa ai notiunea timpului caci se schimbil. d€-
seori directia ; drumul ba urea, ba coboara. Inca un urcu~
lvng destul de abrupt ~i ni~te ziduri groase, masive se
profileaza pe cer.
- Maestre Luther, iata-ne ajun;;i. Aid viata dumnea-
voastra se aflii. in siguranta atita timp clt veti dori.
:;li Luther af!a de la riipitorii siii ca puseserii mlna pe
el din ordinul ocrotitorului sii.u, electorul de Saxa. De acord
cu toatii nobiiimea din Thuringia, Frederic niiscocise aceast8.
stratagema spre a evita sa-l predea el insu9i pe supusul
sau Martin Luther potrivit dispozitiilor legale.
Este 4 mai 1521, ora unsprezece seara.

Castelul Wartburg este o cliidire austerii, ridicatii la

nord-vest de piidurea Thurlngiei ~i do:minJirud ori'.'l·elul
Eisenach. Din acel.loc ai numai priveli~tea unor codri til~
lBzuind cit vezi eli ochii ~i in rest nimic.
Acum e ora unsprezece seara, 1 martie 1522. Luthe1·
umbla incoace ~i !neola prin camaruta din care nu a ie?it
timp de zece Juni. Pentru tot personalul castelului el era
,cavalerul Georg".
Peste citeva clipe, cavalerul Georg va parasi Wart-
burgul. Poarta o spada lunga la ~old ~i un colan de aur la
git, dar pare nervos, chipul i se zbate t:resiirind. I-a cerut in
seris lui Frederic de Saxa sa puna capat ~ederii lui la
cGstel. Din spirit de prevedere, plecarea va avea Joe noap·
tea. Toate masurile s!nt luate.
Zece luni. In tot timpul acestor zece lLLDi, principala
indeletnicire a fast sa traducii Noul testament in limba
german&. Nu e prima versiune, m.ai exist& vreo douazed,
dar scrise intr-a limbii arhaicii ~i pretentioasa. Luther a
vrut sa creeze o opera aecesibiHi tuturor, scrisa ln lin1.ba
germana populm·a. lnsufletit de aceasta dorinta, de con-
vingerea nestriimutata cii Biblia este lnac'1a spiritualii
de care are nevoie poporul, s-a istovit in nopti laborioase
de veghe, ~i un miracol obi~nuit in domeniul artei a fiicut
ca aceasta opera scrisii' cu atlta dragost:e sa fie o c.apo~
doperii.
100
 Acum, in lac sa-~i ingaduie putlnii odihna, Luther in-
tentioneaza sii pariiseasca refugiul, de~i e istovit ~i nu
numai de munca. A fast bolnav tot timpul. Din cauza
vie\ii lipsite de igiena pe care o ducea, din cauza hranei
pmaste ? Ficatul, stomacul, lntestinele 1-au fiicut sa sufere.
Dar alte suferinte erau mai chinuitoare. l;)arpele lndoieiii
siila~luia in el. De o mie de ori reformatorul s-a intrebat
ilacii nu cumva teologia lui era o riiti\eire, daca nu impingea
rnii de suflete la dan1natiune : ,Inima me.a fremata ... '' ~
Apoi, rascolit, i;d repro~a ca nu fusese destul de categoric
la Augsburg ~i la Wmmls, destul de violent.
Mai era ~i o alta suferintii : ,facul mistuitor al carnii
nestapinite". Luther a vmbit de nenumar.ate ori de .acest
ghimpe ~i mul~i exegeti i.,au atribuit o importanta enorma,
cl.esigur excesiva. Adevarata drama a lui Luther la Wart-
burg era a singuratiitii (un slujitor ii aducea mincarea,
vizitele <>rau foarte rare) in conditii morale ingrozitoare.
Nu e de mirare di toti biografii sii.i au pomenit in legaturii.
,cu ~ederea ln acest castel .acel.a9i cuvlnt : halucinatii. In
tin1p ee un1bHi 1ncoace ~i incolo in chilia sa cu o ora
1naintea plecarii, Luther trece mereu prln fata unei pete
negre de· pe un perete, la iniil\imea unui stat de om.
~ L-am vazut pe diavol in persoana ~i i-am, aruncat
cRlimara in fata.
Celebra patii este aratatii. turi~tilor. Am vazut-o ~i eu
cu -ochii mei in cursu1 unei cB.1&torii, dar prea devreme,
intruclt pe atunci Luther nU mainteresa deeit vag.
In timpul celor zece luni petreeute la Wartburg nu a
existat numai suferin\a trupului ~i a 'Sufletului, nu numai
vrajma~ul care se ivea in incapere in fata peretelui cenu~iu.
i;ltirile venite din afarii erau ~i ele alarmante.
Luther ~tie ca acum e vestit in intreaga Germanie.
Disparitia lui misterioasa a dat na~tere chiar unui fel de
eult. La adunari1e adeptilor sai, operele sale tiparite sint
sarutate, se vorbe~te despre el ca ar fi un nou sfint Pavel.
Negutatorii ambulanti fac avere vinzind numai operele
lui, trei sferturi dintre c8.lugflrii ceqetorl pred,::-3. num.ai
doctrina sa, constatlnd probabil ca aceasta predica e cea
mai apreciata ~i .aduce venituri fru1noase~ Dasdilii au luat
nu-mele sau ca model pentru oTa .de ealigrafie., a2.-E:st nu1ne
a deyenit un slogan.
101
 Luther 9tie toate acestea ~i i se pare ca se exagereaza.
El vrea, arde de dorinta ca doctrina lui sii fie riispindita,
dar torentul succesului nu cara totodata niimol ~i epave
suspecte ? Luther ~tie ca pretutindeni diver9i preoti 9i
clerici se riispopesc. Carlstadt, colegul sau de la Augsburg,
s-a lnsurat - ,N-o sa fac niciodata ca el.! 11 - ~i a dezlS.n-
tuit o mi~care iconoclasta In mai multe ora9e. Chiar la
Wittenberg statuile din biserici au fast distruse. La Erfurt
~l ln alte parti au fast jefuite manastiri. In Saxonia, un
c8.lug3.r franciscan, pe nume Thomas MUnzer, predicii co-
ll1Unitatea de bunuri ,o;;i exproprierea bogatilor 9i aceasta
chemare riiscole>te satele. Unii tiirani refuza sa pliiteasca
arenda, unii _colectori de impozite dispar. in castele se
vorbe~te din nou despre groaznicele cruzimi s&vlrt;;He cu
9apte ani lnainte lmpotriva nobililor ;;;i clerului in Aus~ria
9i in Ungaria. Ritter-ii, dornici :;;i ei de prad8., se agitii, se
r&spinde9te zvonul di Franz von Sickingen 9i Ulrich von
Rutten slnt pe cale sa ridice o arn1ata, nu se :,;tie cleocam-
data impotriva cui.
Luther a scris ocrotitorului sau ca. nu n1ai vrea ali.a.
ocrotire decit cea a stc'l'pinului din cerurl ~i de aceea pleaea,
dar pleaca ~i pentru ca. e lngrijorat ~i din nou cJlinuit. Ce
vin t sufla peste Germania ?
El parase~te Wartburgul noaptea, ciilare~te prin padure
in acea noapte rece ~i vintoasa de sfir9it de iarna imbr&cat
tot ca un cavaler, cu vesta vi9inie, o c&ci.ula de un iosu
aprins ~i o spada lunga prinsa In >old. Luther porne~te ln
urm&rirea doctrinei sale ce nu mai poate fi st&plniUi., a
drepliitii sale devenite furtuna. ·

Pi1·jolul

Copiii alergau dintr-un sat intr-altul, vestind alaiul :

,Vine omul ro!?u ! Vine omuJ ro~;u !". Unora le ef.a frlca
~i se ascundeau, dar altora nu. Hazmerita era pentru ei
ca o sEirbatoare din pricina dezordinii ; nu se mai duceau
la ~coaUi, apoi fasc.inatia exer-citata de toal:e acele lucruri
prRdate ·Ce nu-:;;i g8.seaU 'lor:'ul in co1ibe1e de lemn cu pAm1nt
pe jus. Alerg.au sa vadii cun1 ard case1e, cum cra 1 ~.:.l 9i se
102
 niiruie in fHiciiri, in fum. Unele femei se inchinau, intor-
c1ndu-$i fata, dar majoritatea taranilor erau voio$i ~i
at!\ati.
-- Vine omul ro$u !
Sosea dlare pe murgul sil.u mare, tot atit de nepotrivit
ca 17i el in .ambianta rustica a satelor, preot al unui cult
straniu, am putea chiar spune un fel de idol. Mantia sa
stacojie 11 1nvil.luia de sus $i p1nil. jos $i cildea peste $a1ele
calului ; pe cap purta 0 bereta impodobita cu pene mari
rm;;ii, nu se vedeau decit ele ; de unde ii venise ideea
asta, oare cir:culau deja descrieri sau imagini ale indie-
ni!or ? Oamenii $liau ca Hans Muller von Bulgenbach
era un cavaler, un Ritter, dar trecuse de partea taranilor
$i din aceasta pricina ii iertau totul.
Omu! rD$U strabiitea toatil. Suabia, titlul sau oficial
era de 17ef al ,Fnltiei 'ere~ tine". Fratii de aces tea se ive.au
cam peste tot, era fratia celor ce nu aveau nirpic impotriva
celor ce aveau ceva, noua evanghelie nu mai voia nici o
inegalitate. In alaiul lui von Bulgenbach erau dtiva cava-
Jeri ciilare cu spade lungi, dar cu o infati$are tot atit de
fioroasa. ca a oamenilor care mergeau pe jos, taranoi sadea
inarmati cu coase t;>i alte unelte agricole mai mult sau mai
putin adaptate. Treclnd prin sate, se stringeau cu mindrie
in jurul stindardului lor, un drape! patrat pe care era
desenat in mod grosolan un bocanc cu r;tireturi. Vet;~minteJe
· acestor oameni er.au rupte, prafuite, dar, cind se opreau
.;;i te apropiai de ei, vedeai de asemenea pete n1ari cafenii,
care nu puteau fi decit de singe.
sa spune!n cu precizie clnd f?i cum a izbu':!rdt rascoala
este cu neputinta.
A 1nceput la taranii contelui de Lupffen.
- Ba nu, la taranii abateiui din Kempten !
- Ba la contesa de Stiihling,en. Era pe vremea seceri-
$Ului $i, cum plouase, a vrut sii-i oblige pe dijma?ii ei sa
se duca sa-i caute melci.
- Dar $tii bine ca ril.scoala a 1nceput inainte de
seceriJ? !
- Atunci pentru ca i-a trimis dupa ciuperci 1n timpul
semanatului.Sau ceva de genu! acesta.
1
Cine poate l}ti ? Ceea ce e aproape sigur este di primele
incidente au avut loc in Suabia. Ajunge cu corvezile, cu
bir1.1l, egalitate pentru toti, asta trebuie, ciHugarii cer$etori
103
repetasera acest lucru peste tot. Rii.zmerita s.-a intii1s ill
Franconia,. unde a luat o intorsatm·a siilbatica. Se vorbea
ca in aceasta regiune aproape trei sute de manastiri f?i
castele fusesera pradate 9i incendiate, iar cei g.iisiti acolo
erau adesea torturati (,Unde sint banii ?"} sau sugrurnati.
- De ce sa ucidem ? intrebau .cei b&trin.i. Asta o t:.&
s-e intoare8. in1potriva noastdi..
-- Nur de. rindul aces.ta trebui.e sa m:ergen1 pln8: Ja
capiH!
Suabla este acea regiune a Germaniei care in1br2,t:l-
.;;eaza vestul Bavariei ~i 'i\Tiirtternberg-Baden. Con.dltiD.e
de viata la tara au fost aici lntotdeauna aspre din pricina
vari.et<ltii solurilor ,;;i a accidentelor de teren, dar tocmai.
aceast_a diversitate 9i n1i9care confcreau regi.u.r1ii la li'lCe-
putul veacu1ui al XVI-lea un aspect atragator. Orii:?elul
Weinsberg i7l datora in rnod evident numele unor coli.ne
acoperite de podgorii bine cultivate. Caste!ul contelui de
Halfeinstein se in&lt,a c.eva 1nai- la o parte de oraJ?.
La 25 aprilie 1525, in cursul din1inetii; un grup: de 1;3.-
rani, podgoreni ~i altii erau pe cale sa sparg& u:;;ile ~·;i fe-
restrele castelulul, sa arunce n1ohilele a"farii ~i s.1 ingran·la-
deasca la parter ~i llnga. zidu.ri m:8.nunchiuri de vreascuri
trz;.se dintr-un hambar din apropier,·e cu inter.r~ia vEid.l.t3.
de a pune foe.
Cont2::;a de Halfeinstein, in v.irsta cmn de d·Ju&z.eci d
cinci de ani, statea ln capul sc&rilor, in fata w;iii principal~,
cu un P!'unc in brate. Cu fata sc8.J.data in lacrin1i, er:a
sustinuta ~i totodata retinuta de patru slujnice, $i. eie
plinse. Pe llnga trepte erau vreo zece tfirani cu bite
~l coase.
Cei 9aptezeci de cavaleri - nu Ritte1'-i, ci nobili cu
scut care luptasera in rlndurile lig.ii suabe - erau .acun1 in-
gramEtditi, strin:;;i in pieioare in n1ijlocul unui cere de
sulite cu virfurile intoarse spre ei. raranii din ceteie de
la Leipheim erau mindri de lovitura pe care o d&dusera,
~aptezeci de nobili prin~;i deodatii, luati prin surprindere
in tabara lor, dupa ce osta~;ii le fusesera rn.aceUklti sa.u
fugiseri.L Iar acum urma executia.
Majoritatea cavaleri]or erau prea istovi.\i, prea. rElniti
pentru·a se ap&ra cu. s&biile irapotriva sulitelm"r impotl·iv.a
acestui zid circular, a1dituit din n1ai multe rinduri de
virfuri de sulite care se stringeau in jurul lor. Unii incer-
104
cau sa apuce suJ.itele cu 1nlinile, sa le lntoarca in sus sau
spre pamint, dar se simteau prea slabi\i ('i cercul se strin-
gea n1ereu.
Din capul sc&rii tini'ira contesa vi'izuse cum taran.ii ii
impingeau pe cavaleri In mijlocul paji.tei •i 9tia ca prinlre
ei se afla 9i sotul ei, contele de Halfeinstein. Vazuse cum
sulita17ii stringeau cercul, intelesese cumplita n1a:nevra.
Dealtfel, glumele celor care o piizeau erau foarte explicite.
Din fericire, spectacolul devenise mai putin vizibil, mai
putin descifrabil de la distanta. Nu se petrecea In tacere,
caci ragetele acopereau )ipetele •i vaietele victimelor. Ca-
valerii cadeau pe masurii ce erau strapun9i de suJite, exe-
cutorii ii ciilcau in picioare pe muribunzi pentru a ajunge
la altii, se bulueeau, se lmpiedicau, iar unii au fost chiar
strapun•i de semenii lor in aceasta oribilii dezordine.

- Inainte, inainte, fara mila ! Sabia voastra sa se

inmoaie mereu in singe cald !
Omul care lncuraja astfel cetele razvratite - nu
numai cu ajutorul cuvintului, dar i?i in scris, prin inter-
mediul di.ruia am ajuns sa cunoa.tem indemnurile lui - a
fost ridicat in sl&vi ca un profet, ca un revolutionar cu
fire generoasa. Thomas MUnzer, c&lug&r augustin ca ~i
Luther, provenit ca fj1i el din taranim_ea saraca) fusese
impr€sionat de mizeria in ·care .trftia omul sarac, de cli-
matul de monstruoasii inegalitate socialii ~i de cuvintul
lui Luther, pe care-1 lntllnise la Leipzig. Dar depa;;ise
repede invii)iitura primu!ui siiu dasciH :
- Fiecare credincios are dreptul sa vorbeasc& in nu-
mele Sfintului Duh. Evanghelia este comunitatea de bun uri
~i exproprierea bogiita.ilor.
Aceasta ultima parte a doctrinei plikea, adep\ii lui
Munzer se !nmul\isera. Alesese dintre ei doisprezece
apostoll :
- Revela)ia bibHca trebuie inlocuita cu iluminarea re-
velatiei interioare.
Pruncii nou-niiscu\i neputlnd .avea o iluminare in-
terioara, botezul lor nu valom nimic ; era nevoie de altul,
administrat la virsta maturii. De unde numele de ana-
bapti•ti dat adep)ilor acestei doctrine.
Stirnisera un asemenea · tiiraboi la Zwickau, unde
Miinzer era preot, incit primarul sfir~ise prin a-i expulza.
105
--------~------------

MUnzer se refugiase Ia Wittenberg (ln lipsa lui Luther

provocase o agitatie extremista), plecase de Ia Wittenberg
Ia Praga, apoi se dusese sa lntemeieze Ia Allstedt o parohie
fara cler, fiira statui sau imagini ale divinitatii ~i stirnise ~i
acolo asemenea tulburari, lnclt municipalitatea 11 alungase.
Atunci a fugit Ia Miihlliausen 1n Suabia, la prietenul si\u
Pfeiffer, anabaptist ca ·~i el, care facuse din MUhlhausen
un f,el de comuna libera, condusa de U:n ,consiliu etern" al
ci\rui ~ef era. Din acest ora~ Jansa MUnzer ehemarile sale.
Mi\celul se desfa~ura din plin nu numai In SuaJbia, unde
taranul Ulrich Schmidt adunase o armata de 30 000 de oa-
meni prost lnarmati, dar fanatici. In Padurea Neagra,
Ritter-ul Gotz von Berlichingen se pusese in fruntea unei
c.ete eare pr&da sistematic bis,erid, manastiri ~i ca:srtele,
dupa ce taia beregata celor ce locuiau in ele. Mi~carea se
!ntindea In Saxonia ~i chiar mai departe.
Luther, speriat (se glisea pe atunci la Eisleben), publica
un lnclemn la pace, In care cerea taranilor sa renunte la
violen\ii. Era ca ~i cum ai fi vrut sa ziigazuiesti un torent.
Cum furturile si omorurile eontinuau, reformatorul l~i lui\
din nou pana si scrise un fel de manifest, repede tiparit
si difuzat imediat de negu\iitorii ambulanti. Luther a
redactat acest text probabil In primele zile ale lunii
mai 1525. Prin ,diavolul care domnea Ia MUhlhausen" voia
sa-l desemneze pe MUnzer, fostul sau discipol Mi.inzer, care
acum nu se rnai multumea sa profeteasca, ci care se
aruncase ln lnc8.ierare, in toiul inc&ier&rii. MUnzer lupta
la Frankenhausen In fruntea a sase mii de rascula\i, a caror
situatie .era destul de ingrijoriitoare. Fapt remarcabil sub
raport istoric ~i care vadeste pe deplin ci\ riizboiul civil,
sub pretext mai mult sau mai pu\in religios, devenise un
razboi revolutionar este unirea ·eforturilor landgrafului
luteran Filip de Hel!sa cu dueele de Brauru;chweig, oatolic
pentru a-i face inofensivi pe rascula\i.
In aprilie 1525, in plin razboi civil, Luther s-a ci\satorit
cu Caterina Bora, ci\lugiiri\ii ce-si pariisise manastirea.
Bunii gospodinli, ,ea va avea de condus o gospodiirie grea.
!iva diirui lui Luther mai multi copii.

.:•l4 mai 1525. Ploua. Intregul masiv Harz este o ti\li\zuire

de arbori umedii ~i rece. Ori\~elul Frankenhausen, care
de-abia r~sare din oceanul de brazi, bine lnchis intre
106
zidurile sale, stii neclintit '!i tacut. Dupi\ citeva co,uri care
fumega se vede di nu e pustiu, ca nu e p&riisit.
inca din ajun, Filip de Hessa pusese mlna pe toate
drumurile de· trecere peste viii. Mi.inzer ~i trupele sale au
fast nevoiti sa paraseasca ora~ul ca sa nu fie blocati in el.
Dar Mi.inzer nu este, pare-se, un mare strateg : nu pre-a e
de inteles de ce a parasit Frankenhausen pentru ,a se
int&ri" - cronicarii folosesc aceasta. expresie - pe acest
munte situat la nord de ora,. Un virf ple~uv, pe care
oamenii se disting de minune. Partea proasta e ca pe
aceasta culme - sa-i spunem de pe acum Schlachtbe·rg,
muntele bataliei, nume pe care-! va purta in istorie- Mi.in-
zer s-a lasat impresurat. Trupele printHor s-au plasat la
jumatatea iniiltimii muntelui, bine camuflate intre brazi.
Nu se ~tie incii cine va ataca. Printii nu au interes sa
escaladeze muntele la loc deschis cita vreme ocupa o pozi(ie
atit de favorabila. 0 parte din soldatii lor sint arbaletieri
,; arca~i. Marele arc medieval trage cele ~ase sageti ale
sale pe minut pina la trei sute de metri. AJ,baleta 1$i lan-
seaza sagetne cu sectiune patrata pina la doua sute de
metri. Arme de foe (archebuze) nu exista decit in armatele
mari. Se pare ca in acest razboi taranii nu au luptat decit
cu arme albe.
Fttnatismul poate spori valoarea unei trupe, poate com-
pensa inferioritatea armamentului, dar nici o trupa nu are
interes sa se plaseze sub ordinele unui iluminat. Putem sa
ni-i inchipuim destul de bine pe (aranii lui Munzer uzi
leoarca pe piscul ple$UV, nevoiti sa se piizeasca din toate
partHe, in timp ce comandantullor umbla incolo '!i incoace
printre ei, insuflindu-le curaj, dar nehota:rot inca asupra
masurilor pe care urmeaza sa le ia. :;>i dintr-o data se
petrece o minune. Cel pu(in a$a o considera Munzer.
!ntr-o parte ploaia a incetat, plafonul de nori se sparge,
soarele lumineaza $i apare un splendid curcubeu. Profelul
e in culmea incint&rii, v0C€a sa rasuna in virful muntelui :
- Dumnezeul nostru a spus : ,In semn de impikare,
voi arunca arcul meu in nori'r. Copii, sa hu 1nai preget8.n1,
inainte !
Inainte inseamna in toat~ directiile din moment ce ina-
micul impresoara Schlachtbergl.ll. Pe sub brazi macelul
este necrutator, taranii cad ciuruiti de sageti, cei care
scapa de tir sint strapun~i de sulite cu virful !at, de sulite
107
 foarte lungi, spadele mari ·Je giiuresc pleptul. Unii tree
dinco!o de liniile du~mane ~i alearga sa caute adapost in
ora~. Gre~eala fatala din partea ora~ului Frankenhausen,
. care le deschide portile : urmaritorii nu se multumesc sa-r
ucida pe tiirani, ei pustiesc tot ora~ul.
Pe munte, taranii numara cinci mii de morti. Sint
adunati ~ase sute de prizonieri, care vor fi pedepsiii astfel
ca sii constituie un exemplu. Li se va taia capul, ei stind
in genunchi. Testele zboara sub lovitura spadelor mari.
ele se rostogolesc pe povirni~ pinii la un riulet !impede ~i
sprinten care dintr-o data i~i va schimba numele, ca .§i
muntele : Blutrinne, jgheabul insingerat.
Vai, Munzer se aflil printre prizonieri ~ivai, nu e deca-
pitat pe Joe ! Va compiirea a doua zi in fata landgrafului
de Hessa, un tiniir de douazeci ;::i unu de ani, care it
intreaba : ,Cine sint complicii tiii ? Uncle sint celelalte
bande, cite sint etc.". Toate intrebarile sint insotite de
scliingiuiri. Munzer este apoi trimis du~manului siiu de
moarte Ernest von Mansfeld, car-e il supune din nou Ia
cazne innebunitoare. In sfir;;it, Ia 27 mai 1525 este deca-
pitat de mila in tabiira de la Gormarou. ,Nici nu mai
avea sirige".
Rascoala taranilor din Germania a fost practic zdrobiti\
, -lupii aceasta infringere a lui Munzer Ia Frankenhausen.

Cu putin inainte de aceste ultime evenimente (in 1522

~i 1523), Ia Roma, un pontif suveran, Adrian a! VI-lea,
depusese eforturi meritor!i pentru a reintrona virtutea in
biserica. Foarte con~tient de misiunea sa spirituala, ei
cintarise pericolul pe care n reprezenta luteranismul pen-
tru unitatea cre~tina ~i, mai mult chiar, in~elesese ca pen-
tru a apara bine doctrina ~i traditia se cuvenea in primul
rind sa fle reformata biserica :
- Clericii ~i adesea cei care detin functii inalte
constituie un exemplu de coruptie ~i de purtare ne-
cuviincioasa. Vrem ca aceasta sa inceteze. Vrem sa nu mai
existe trafic de indulgente, nici de influenta, nici verdicte
cumpiirate. Vrem ca curtea ,pontificala sa dea pildii de
·virtute.
Adrian a! VI-lea pretindea foarte putin fast pentru el,
triiia foarte cumpiltat. Nu se multumi sa puna in vedere
§i sa dojeneasca, c\ alungase de la curtea sa pe negutatorii
108
de beneficii, pe cavdinalii desfrina(i ~1 trimisese la ma-
nastire. cltiva vinovati prea impruden(i.
Stra:dania. sa de_ refo:mn.are. ~uase· cu to:tu.l,. intn.:Jorrit
porhis.e la .atae_ ln1potdv.a- unei tagm:e_ prea puternke .;;i
poate ca nu se pricepuse s3.-~i: conc.entreze tirul. Cei pe-
depsiti. :;;i toti cei ear.e_ se.- shnte.au anu:ninta~i iutrasera in
hora - ei; se· pricepusera sa..1ii uneasCa; eforturiJe - ~i
hat&risera de la. bun inceput,. fSra: ru~ine~. sa: fadi a pel la
unul dintre senthnentele eele· n1ai josnice : xenofobia.
- Aeest papa nu e pfirin-tele cmnun ar republicii
cre~tine~ E un agent al cezarului din Gern1ania.
A~a se exprimase am.basadR V enetiei',. iar aceusta tern a
fu orchestrata. Adrian al VI-lea, om auster ~i pildii a
tutur,ar vi.rtutilor, era oJandez~ ori'g.inar din Utn::eht.
Fuaese, ce"-i drep, dasca1ul lui' Carol Quintul. Alegerea lui
nea,r;;tep.tata,. in urma- unor il'ltortocheate.. n1anev-re. spre a
impiedica pe cutare. sau cutare, rival sa bi;rruie, un1cpluse de
constern:are pe alegiiteri'i saL Crunpania. de. denigrnr::· 5n-
eepuse: a:proape nunlaidecit,- de. indata: ce· noul ales i$i
manif.estase vointa de reformare 9-i de epurare. Dupa
ce a poruucit sfi se· reduca. che:ltuielile destinate fastuh.li,
s-a spus : ,E, un .a-var{'. Pentru uzul nmselOr : ,:E urt· ag:-c·r::t
al stdiinatatii". Pentru uzul nobililor, al- prin:~i1or ~i ar-
tistilm· :
· - Emrbarban ger:rnan.
lntr-adevar,- Adrian al VI-lea-. refuzase· sa c~dmire co-
lectia de statui de marmura din antichitate existenta Ia
Vatican :;;i chiar exclamase : ,Ah ! I doli barbari !". La
R01na, Wl asemenea dispret €ra u:n. sacrilegiu.
Eficacitatea campaniei xenofobe fmpotriva lui Adrian
al VI-lea poate fi apreciata pril1 faptul ca a fast ultimul
papa neitalian.
Impopuiadtatea lui a f0st imensa. El a e~uat 9i din all
rnotiv : a 111urit Ia un an dupa·_ alegerea sa. Ca :;>i cunl eel
al dirui vredriic reprezentant era pe p8:tn1nt ar fi socotit
di nu sosise inca- vrem.ea, di R01na nu merita inca sa fie
pudficatii.
Clement a! VII-lea (Iuliu de Medici, un fiu natural al
lui Iulian) l&sase 111ai- lnB:i impresia eft ar vre.a sa. continue
Opera refor!ha-toare. El constituise un fel de comisie de
ancheta alciituitii din cardinal-i, lns&rcinata sa urm8.reasc3
abuzurile ~i coruptia ~i sa propuna masuri de insanato~ire
109
morala. Ea se ciocnise de aceea~i impotrivire ca cea in-
timpinata de Adrian al VI-lea, iar Clement, nehotil.rit,
~ovalelnic, i~i pievdus·e cgrajul. Dealtfel, prin temperament
~i prin eredita,te, era mal inclinat sa se ocupe de politica
decit de indrumarea suf1etelor.
Toti papii au fost mai mult sau mai putin nevoiti sa se
ocupe de politicii de vreme ce sediul .apostolic era in
acela~i timp capitala unui stat temporal, gre~ealii enorma
care a durat secole de-a rindul. E interesant de vazut
cum, sub Clement al VII-lea, preocuparea pentru regatul
terestru a stat Ia temelia unuia din episoadele cele mai
naucitoare din istoria cre~tinatatii : atacavea ~i priidarea
Romei de catre trupele suveranului ce se bucura de faima
de a fi eel mai catolic din lume.
Francisc I, regele Frantei, invins la Pavia, cazut pri-
zonier, constata cii prin tratatul de la Madrid, impus de
Carol Quintul, Franta pierdea Milanul, Asti, Genova ~i
Neapole, precum ~i intinsa ~i bogata Burgundie, care facea
parte din teritoriul ei inca de pe wemea lui Ludovic al
XI-lea. In plus, Franta pierdea ~i suzemnitatea asupra
regiunilor Flandra ~i Artois. Consilierii politici ai lui
Clement a! VII-lea prevedeau un viitor foarte intunecat
pentru Franta. Sfl~iata, poate chiar dezmembratii, de ce
nu ? Dar mai cu seama :
- Statele sanctitiitii-voastre sint acum marginite de
jur imprejur de posesiunile imparatului. Acest lucru nu
e admisibil.
Mecarrismul diplomatic a! Vaticanului, tacut ~i
efi.cace, intra imedi.at in actiune.
Carol Quintul, nevoit sa d\li'ltoreasca des prin vastul
siiu imperiu, piiriisise Germania in 1522, liisind acolo pe
fratele sau, Ferdinand de Austria, ciiruia ii trimitea diC
rectivele sale de Ia Madrid sau din alta parte. Primul siiu
cuvint de ordine fusese : ,Edictul de Ia Worms va fi in
continuare fundamentul actiunii noastre religioase in Ger-
mania". Cu alte cuvinte, nerecunoa1?terea luteranismului
din moment ce edictul de Ia Worms era textul ee-l con-
damna pe Luther.
Dar de atunci starea de lucruri evoluase. !n mod des-
tul de paradoxa! dupii. zdrobirea taranilor, mi~carea re!i-
gioasa popular& a Reformei se transformase intr-a mi~care
politica sprijinita de printi. Puteai sa-i indepar-
uo
tezi pe printi ? Puteai sa.,;.i indep&rtezi tocn1ai cind turcH
condu~?i de Solilnan, napustindu-se f&ra incetare spre
a pus, ajunsesera la ~aizeci de leghe de Venetia ?
Era hotarita intrunirea unei diete a Sfintului lmperiu la
Speyer, in Pfalz, in cursu! lunii martie 1526. Imparatul,
retinut !a Madrid, nu putea sa asiste. Ferdinand de Austria
urma sa hotarasca deci singur daca n1ai era cu putinta
sa men\ina dispozitJile edictului de )a Worms, cerlnd
totodata prin\ilor ajutorul Ior impotriva turcilor. 0 bomba
diplomatica il dispensii <;le greutatea de a mai reflecta.
- De cum a fast eliberat din captivitate, regele Fran~ei
a denuntat tratatul de la Madrid, pe care 1-a semnat,
chipurile, constrins de imprejur&ri. Intentionind sa re-
inceap& r&zboiul, a purtat tratative secrete ~i a sen1nat
aliante cu ducele Milanului, cu Vene\ia ~i cu papa. Se
laud& 1?i cu sprijinul Angliei. Crim3. mai mare decit toate,
negociaza cu turcii f}i incearca sa incheie o alianta cu ei.
Carol Quintul aflii ~tirea pe cind se gasea in palatul
siiu de !a Escurial, chiar in ziua cind se deschidea Dieta
de !a Speyer la 22 mai 1526.
- A~?adar, papa e impotriva mea ? Cu atlt mai dht
pentru el !

- Nu vor indriizni, spunea Clement al VII-lea.

- Sfinte parinte, trupele imperiale se afla sub co-
manda conetabilului Carol de Bourbon, care e turbat im-
potriva franoezilo.r ~i deci impotriva sanctitatii-voastre. A
trecut de partea imparatului, deoarece mama regelui con·
testa mo~tenirea sa. A recrutat mercenarl germ.ani, c&lii-'
re\i ~i pedestra~i. Oamenii ace~tia, pe care-i plate~te prost,
sint ca ni~te lupi, iar cind ii cer bani el le spune : ,Vom
prada ora~ul eel mai bogat. din lume". Au pornit acum
doua saptamini asupra Romei ~i strabat pina la opt
' leghe.pe zi.
- in armata aceasta sint ~i spanioli catolici. Ni-
meni nu va indr&zni vreodata sii atace ora~ul in care se
afla mormintul sfintului Petru.
La 5 m.ai 1527 taranii. din imprejurimile Romei s-au
refugiat in ora:;; ~l. au descris arnl.ata imperiaJa care i~i
instalase tabara pe Monte Mario. Dupa spusele lor, ar-
mata aceasta era imensa ~i, lucru de nelnchipuit, toti osta-
~ii purtau plato~e. ·
lll
 ln ziua de 6, " ceata deasii ascundea toata priveli~tea.
Strajile de pe ziduri nu vazura armata decit ztunci cind
era deja foarte aproape, coborind pGv1rn1~m'ile colinei
GianicBlo. Sold<ifii purtau en ei fa$ine ~i sdiri lungi. Apa-
riitorii nu dispuneau de artilerie. incepura sa tragi\ cu ar-
chebuzele.
Roma, care nmnarase 1·000 ·000 de locuitori sub
domnia lui August, nu mai avea acum decit .aproxima-
tiv 40 000. Toti barba.tii tineri ~i valizi se alaturara com·-
paniilor pontificale pentru a apiira ora~ul. In total,
5 000---'6 000 de oamen:i.
Asediatorii n-au avut nevoie multi\ vreme de sci'\rile
lor. Zidurile, construite pe vremea lui i\:urelian (270 e.n.),
erau prost lrrtre\inute, unele locuinte erau incastr,te in
e1e. Osta~ii imperiali piitrunseri\ ·printr-unul din aceste
puncte de mai m:icil rezistenta.
In ace] moment, papa se inclepiirta deja de Vatican,
folosind gangul acoperit, Uung de ~;ase sute de metri,
construit de A1exandru ai VI-lea ~i .care ducea la cas-
telul Sant-Angelo.
Acest monument cilindric, viZitat astazi de milioane de
turi~ti, construit de Adrian pentru a servi drept mausoleu,
a fast distrus aproape in intregime in 1379 ;;i intiirit ;;i
fortificat sub Bonifaciu al IX-lea. Avind o ·iniiltime de
peste ~aizeci de metri, cu un ·diametru de ~aptezeci, pro-
por)Ule sale .sint atlt de armoniGase, lncit aproape pare
mic. In 1527 castelu1 Sant-Angelo era {ortiireata ~i totodatii
palat de justi'{;ie, lnchisoaPe, ·depGJzit de alimente ~i re-
zervor de apa. Pe una d:in terasele lui de sus erau insta-
late tunuri. 'De cum sosi, papa fu aclamat de o sume-
denie de oameni deja ·refugia\i acolo. Se instala imediat
I
intr~unul din apartame11tele luxoase (sala de baie se mai J
vede -~i astazi), amenajate de 'Bonifaciu a! IX-lea. ;
Trupele imperiale manifestara la inceput intentia de
a -ataca 'fortiireata, .dar ,citeva ghiulele, cpreeum ~i uleiul I
clocot±t turn at de sus le descurajaua.
CJtiva refugiati izbutira sa iasa din ·eastelul S.ant-An-
,gelo ca sa afle noll'tati. lata cele aduse !a cuno;;tin)a sfin-
tului piirinte in ,prJmele zile.
- 'Conetabilul de Bo1wbon a fost ucis in cursu! .ase-
dh;Ilui. S-a coeotat .pe .n scara ca sa-~i indemne ·mercenarii
~i o !ovitura de archebuza i-a venit de hac. Transportal

U2 I
I
I
I
1
 de osta§ii sai, a murit. intr-a capetii din apropiere. Dupa
ce B-"a :spovedit ~i a primit >mparta~ania, ~i"a dat duhul
mur:marind : ,La.Roma ·! La Roma !"-~
Autortil acestui dintii reportaj era orfevrul Benvenuto
Cellini, .care adauga ca el era eel ee-l omorise pe Bourbon
•cu lovitura de archebuza. Memoriile lui Cellini, care
contin numeroase amanunte despre invadarea ~i jefuirea
Romei, sint extrem de pitore~ti ~i, ca aproape toate me-
moriile, in mare parte mincinoase. Dar alti soli adusera
alte ~tiri :
- Tineretul Romei se bate viteje~te. El tine in Joe
pe cotropitorii care patrund inauntrul zidurilor. Din pa-
cate, ace~tia creeaza alte sparturi.
A doua zi, 7 mai :
-Garda pontificala ~i tinerii nu mai lupta. Se .crede
cii au fost omorlti aproximativ patru mil dintre aparil.tori.
Clement al VII-lea i~i acoperi fata cu miinile, auzind
aceasta veste. Nu era nimic in comparatie cu ce avea sa
urmeze.
- Trupele imperiale s-au impra~tiat prin ora~, pre-
tutinden! rii.sunii. fluiere ~i tobe. Soldatii patrund in case
~i intii .1i omoara pe hiln~ba-ti, taindu-i 1ca pe ni.;;te porci in
plina stmda. Apoi se inapoiaza ca sa violeze femeile,
schingiuind ~i omorlnd pe cel-e care lnoeardi sa se impo-
triveasca. S-au vazut marne care ~i-au injunghiat fiicele
mai curind deelt sa le lase sa cada in miinile soldatilor.
Cadavrele sint aruncate pe .fereastra.
,'Soldatii se ·indeletnicesc ~i cu pradaciuni1e. Iau aurul,
arglntul, bijuteriile, vasele scumpe ~i nu dau ui-tB.rii niei
tablourile sau stofele. Ei ard ·car·tile ~i obiectele care li se
par Iipsite d·e valoare. Se slujesc de aceste ruguri ca sa
arda picioarele locuitorilor, pentru a-i face sa marturi-
seasca uncle ~i-au ascuns banii. Au fost vazuti soldati
care zdrobeau dintii vktimelor lor, care le taiau ure-
chile·~i le sileau sale miinince.
Vaticanul nu a fost crutat, din el se inalta flacari ~i
fum. L-au cotropit germanii. In genere, spaniolii se fe-
resc sa atace lB.cal}urile sfinte, dar in rest cruzimea lor e
infior&toare".
Aceasta marinimie a spaniolilor fata de ceea ce tinea
·de .religie- nu avea sa -durez.e 1nult ; -eurind aw fost 9i -ei
vazu'ti. navalind in -miinastiri, pr&dind ~i violind, luind
parte Ia toate sacrilegiile.
113
 La 8 mai ~i in zilele urmatoare au sosit alte ~tiri :
- Germanii instalati in Vatican striga : ,Traiasca
papa a! nostru, Luther!". Se <imbraca in bataie de joe in
straie preote~ti ~i maimutaresc procesiuni ~i slujbe. Pln-
garesc sffnta cuminecatura. Au organizat o caricatura
de conciliu ~i apoi au adus calugarite ca sa-~i bata joe
de ele in cursu! unei orgii.
- Un preot a fast sugrumat pentru ca a refuzat sa
dea sfinta imparta~anie unui magar. Mai multi episcopi
~i cardinali, imbriicati in ve~mintele lor de mare solem-
nitate, au fost plimbati prin · ora~ calare pe magari. Ba-
trinul cardinal Aracelli a fast culcat de viu intr-un cosciug
~is-a maimutB.rit inmorn1intarea sa.
- Odata trecut primul moment de furie, soldatH evitii
sa mai m&ceHireasca oamenii bogati sau de. vaza, dar pre-
tinct de la ei rascumparari enorme. Pentru.._aceste victime
se plate~te rascumpararea aproape intotdeauna eel putin
de doua ori : o data germanilor ~i o data spaniolilor. Astfel
Christophe Marcel, episcopul Corfului, care fusese stars
de spanioli, n-a putut pliiti germanilor cei ~ase mii de
ducati pe care ace~tia ii pretindeau. Atunci !-au schingiuit,
Hm smuls unghiile ~i !-au legat de un trunchi de capac,
unde se afla t;;i acum, deoarece nimeni n-a putut sau n-a
indr&znit sB.-i Vina in ajutor.
Ceva mai tlrziu :
- Au izbucnit certuri intre romani. Membrii fcimiliei
Colonna, care au trecut de partea f1np8.ratului, s-au n:lpus-
tit asupra membrilor familiei Orsini ~i au ucis mai multi
dintre ei.
Ceata se ridicase. Primavara romani'i era ca!da. Strazile
Romei gemeau acum de gunoaie, de rama~ite de tot
soiul ~i chiar de hoituri. So1datu inca se mai impletkeau
pe strazi in plinii duhoare. Acum cautau de mincare, ciici
un oraf;\ mare in care nu se aduce nimic fl8.minze;;;te
repede. Comandamentul militar nici nu apucii sii organi-
zeze echipe de gropari, cind o alta veste striibi'itu pinii Ia
castelul Sant-Angelo, un singur cuvint :
-- Ciuma!
De Ia marea ciumii din 1348, acest f!agel se mentinea
in Europa in. stare endemic&, rnici focare ce nu se stingea'U
niciodatii. Chiar Ia Rom& se declarase o epidemie cu citeva
saptamini inainte de sosirea trupelor imperiale. -Incetase,
dar acum renii~tea. Bondocul . bacil ataca acum a tit pe
114
romani, c\t ~i pe cotropitori cu o impartia!itate absoluta, .
obligind atit pe unii, c\t ~i pe ceilalti sa sape gropi mari
in afara ora~ului ~i sa transporte acolo cadavrele in
carute, trase curind de oameni, intruclt toti caii fusesera
mincati. &cum erau mincati c\ini ~i chiar ~obolani. 9obola-
nul e eel mai bun transmitator al ciumei. Nu am gil.sit
nidiieri num&rul victimelor flagelului ; cronicarii se nlul-
tumesc sa spunil. ca devastarea Romei in 1527 a fost
resimtita de ora~ tot atlt de greu ca navalirile barbarilor.
Timp de mai bine de o luna, asediatii din castelul
Sant-Angelo, ocrotiti de blocada careia i se supusesera, nu
au fost contaminati de ciuma, dar foametea nu i-a crutat
nici pe ei. Insu~i papa a fost nevoit sa manince iarba
care cre~tea in gropile castelului.
Papa lua legaturil. cu Pompeo Colonna, care accepta
rolul de mediator pe llnga Carol Quintul. Suveranul pontif
1i descrise· cu elocventa lngrozitoarea stare in ca·re se afla
ora~ul etern : ,Prea iubite flu, nu mai .avem sub ochii
no~tri decit un cadavru in zdrente". Raspunsul : ,Pretul
de rascumparare a papei e stabilit !a 400 000 de ducati de
aur. Va r8.1nine prizonier pin& la plata integral& a sumei.
Va ceda impil.ratului ducatele de Parma ~i Modena, plus
ora~ele Ostia, Civitavecchia ~i Citta di Castello".
Nu avea altceva de facut declt sa primeasca. Odata
acordul semnat, trupele imperiale au ocupat imediat cas-
telul. Clement a] VII-lea dispunea de ,trei cufere pline
cu monezi de aur" ~i puse sa fie topite m"i multe ~iare ~i
odoare scumpe. Toate acestea inca nu acopereau suma.
Carol Quintul trimise un temnicer ca sa-l pazeascil. pe
papa : un- arab, pe nume Alarcon, acela~i care-I p&zise pe
Francisc I clnd fusese in captivitate.
Patrunzind in caste!, trupele imperiale adusesera cu
ele ~i cltiva bacili, astfel ca mai multe persoane din antu-
rajul suveranului pontif murira de ciuma. Aceasta capti-
vitate era foarte aspriL Zadarnic scrise Clement a! VII-lea
in dreapta ~i in stlnga, spre a incerca sa obtina completarea
sumei de r&scump&rare.
In ziua de 12 decembrie, ca in fiecare dimineata,
eitiva slujitori de !a bucatarii ie~ira din castelul Sant-
Arigelo cu co1?uri in min& ca sa caute ceva de-ale gurii pe
la tara. Unul dint~e ei era papa Clement al VII-lea.
Cellini a ·infati~at aceasta evadare in versiunea lui.
Cica el insu~i i-ar fi procurat sfintului parinte un costum
115
in care sa· se deghizeze, dar nu de slujitor de bucatad.e, d
de negutator, ~;i ar fi cusut ni:;;te diamante in c&ptu$zll~L
Ce diamante ? Clement al VII-lea nu mai poseda nimic.
N-.are importanta. Suveranul pontif reut?i sa ajungi3. Ja
Orvieto, Ia _douazeci ;;i cinci de leghe de Roma. Papii deti-
neau acolo un caste! destui de bine 1ntiirit. Aflindu.-se la
adfipost, Clen1ent al VII-lea negocie din nou, prin corespon-·
denta, cu Carol Quintul. Conditiile pe care le accepta li;
cele din urn1& erau, in afar&. de cmnpletarea sumei de ras.,.
cun1pi'irare, aproape tot atit de grele ca r?i prin1ele. Una
dintre clauze stipula ca Clement aT VII-lea sa-l uJ:ga pe
C...arol Quintul impar·at al Germaniei, in1par.at ronHln ~i
rege al SpanieL Aceasta ceremonie avu loc la 24 februarie
1530.
Trupele de ocupatie evac-uas-era terenul la 17 feb:ruarie
1528. Ele au lasat in urma lor citeva sute de soldati
b:Jlnavi la pat. Omnenii ace;;;tia ~1-au avut a se preocup.a.
r11ult timp de lnsanato~irea loL Zbirii din clanuJ Orsini',
care .au p8.tl'uns ln ora$ a doua zi dupa evacua.re, i--au 1-n-
junghiat ~n culcu~urile lor mizere.

ln c.u:rsul jefuirli ?i ocuparii Romei, Luthe:t~ scrise

R'l'arele cateh.i.sm pentru uzul clerului -?i .al cred-inei.o_i>ilor cu
carte t;d un JI/Iic catehisrn pe~atru uzul poporului. In 1525
publicase o carte intitulata Despre servul aTbit'r·u, un ras-
puns la Dialognl despre liberu.l arbitru al lui E:casmus,
publicat cu putina vren1e lnainte. Eras1nus~ care nu s.e
despartise de biserica Rmnei, credea in puterea pe care
0 are omul, ajutat de har, asupra soartei sale. S'e 9tie ca
Luther nu credea in ,mlntuirea prin fapte bune". Lucrarea
sa Despre se't·vul arbitru a fost o carte rEispicata, violenta-,
necrutatoare. In general, Luther devenise r5spicat, vio·-
lent, necrut&tor, ca onmenii carora nu le reu$e::;te ceea ce
lntreprind. De.;;i trei sferturi dintre gern1ani il t{rrnii-au~
numindu-1 ,papa de la Wittenberg".
Motivul irihlrii sale putea fi explicat printr-·un .singur
cuvlnt. Acest cuvint nu .avea curs in secolul al XVI-lea,
de<ji realitatea ce se ascundea sub el exista demult : devia-
tionismul.
Adeptii noii religii se definisera ei ln~i~i cu prilejul
celei de-a doua Diete de Ia Speyer (1529), c1nd, dupa
dorin\a lui Carol Quintul, se stabilise un fel de statu-quo
teritorial intre catolici. ~i luterani. Ace~tia din urma pro-
us
testaserii pentru credint.a lor ; in sensu! vechi, a protesta
insemna a atesta. De unde li s-a tras numele de protes-
tanti.
Dar nu a fost vorba atunci decit de o definire in raport
cu catohcis1nu~ impotriva lui ; in afar& de ace<;tsta, la
Speyer nu fusesera reprezentate toate nuantele religiei
noi.
Luther .avea ,stlngi~tii" lui, de pilda Zwingli. la
ZUrich. Zwingli avusese un asemenea suCces in acest
ora~, incit religia sa devenise religie de stat, iar catolicii
fuseserii alungati de acolo. Era adversar al celibatului
preotilor, a~adar era casatorit. Doctrina sa : un lutera-
nism impins pina dincolo de limitele sale. Nu numai d\
omul nu e tiber, dar Dumnezeu este .atit autorul birielui,
cit :;;i al r&ului: nu exisfa pacat.
La Strasbourg, Martin Bucer, fost dominican, fB.cea
sa coexiste ln pace umani:;;ti, luterani, zwinglieni :;;i chiar
citiva anabapti~ti. Luther il considera un deviationist, din
pricinii ca era prea tolerant.
La Basel, Oecolampade, dHugiir rfispopit, superviza un
alt sincretism protestant, mai stingist decit eel de !a
Strasbourg, din care aveau sa ia na~tere mari acte de
violenta. In sfiq;it, secta anabaptista li supravietuise lui
Miiiizer, lntilneai extremi!?ti din aceia mai peste tot.
Faptul ca erau impra('tiati eamufla numarullor, dar curind
aveau sa se adune f}i sa se manifeste intr-un mod de
neuitat. ,

Nu se poate spune cu preciZie cind au sosit primii

dintre ei Ia Munster. Intr-o zi din toamna anului 1533,
in octombrie poate, fusesera zariti ci\iva in piata prima-
riel, cintind psalmi. Slabi ca ni('te cuci jumuliti. Oamenii
spuneau : ,Da, si.nt aici de vreo ci.teva zile. ~i-.au instalat
tabara sub ziduri, in apropiere de porti''. A poi au venit
altii, 9i a\tii, in grupuri mici, arareori mai multi de patru-
cinci o data.
- Sint anahapti9ti.
Toti erau Ia fel de zdrentaro9i, priifui\i ~i uzi de
ploaie ; cind sose.au, se vedea cit de colo ca. mersesedi mult
pe jos 9i, dealtfel, nici nu ascundeau lucrul acesta. Soseau
din Alsacia, Olanda, Boemia, Moravia, Elvetia, unii spu-
ne.au di triiisera in Suedia i.nainte de a porni la drum. Cum
se explica .aceasta convergen\a, de ce veneau !a MUnster ?
117
 MUnster, ora~ liber hanseatic,' triHse lini~tit timp de
secole, inconjurat de ogoare rodnice, de pe urma carora
se imbogatea. Ca ~i la Strasbourg, niiviilirea luteninismului
se n1anifestase cu insufletire, fuseserii distruse c!teva
statui, dupii care nimic. Episcopul catolic Franz von
Waldeck se afla tot aco1o, nu prea iubit, nu prea stimat, nu
prea vrednic de stilna, preocupat mai Cu seama de ches-
tiuni biine~ti. Clerul sau nu era deloc mai popular. Ora~ul
,,aluneca" incet spre luteranism.
- Se vorbe~te acum de un anume Knipperdoling, un
negutator de postav, pare-se. Cica ar fi sosit printre pri-
mii. Un tip coleric, nu prea simpatic. Nu prea &e grabe~te
sii-~i deschida o priiviilie.
- Alti anabapti~ti veniti din Suedia spun cii 1-au
cunoscut acolo. E un prieten allui Hoffmann.
Melchior Hoffmann era cunoscut in Germania pentru
cii fusese alungat din Strasbourg ca agitator. Unma~ spi-
ritual al raposatului MUnzer, cuvintul sau era vibrant ~i
obscur ~i poseda un talent de magnetizator. Nu se ~tia daci't
se mai afla acum in Suedia.
- Cica se adunii noaptea cind intr-o casii, cind in-
tr-alta.
Anabapti~tii i~i tineau aduniirile in mdd discret, daca
nu chiar in taina, temindu•se de o reactie din partea auto-
ritiitiJor, dar fiiceau tot~i prozelitism, astfel ca toate
lumea ~tia despr~ ce era vorba la intrunirile lor. Regatu1
Sionului, Ierusalimul nou. Toti oamenii sa fie egali. sa nu
mai existe bogati ~i siiraci, toate bunurile sa fie puse in
comun. Regatullui Dumnezeu pe pamint.
- Spun chiar cii o sa vina in curind. La Strasbourg.
Hoffmann prezisese cii in 1533, cei 144 000 de a \e~i ai
Apocali.psului se vor aduna ~i atunci va fi inceputu! noii
ere de aur.
Iatii-ne in 1533, chiar in noiembrie. Locul de adunar~
nu putea fi declt MUnster Soseau meret< anabapti~t.i, zi
de zi, fara sa se ascunrla ; da:· nu era:, nid pt? departe
144 000, iar municipalitatea piirea sii.-i considere ino.fen-
sivi pe ace~ti cintiireti de psalmi. In plus, fapt remarcabll
intr-un ora~ de burghez' prosperi, doctrina !Ol· altruista
~i pa~nica pliicea multora
L'\ sfir~itul lunii noiembrie, politia mun\cipalii culese
'informa(ii despre doi noi sosi\i, pe care Knipperdoling iii
118
 intimpinase, pare-se, cu mari manifestari de respect. lata
ce s-a constatat :
,La 24 noiembrie au sosit Johann Matthiesen ~i Johann
Bockholdt. Johann Matthiesen, sau Mathys, brutar din
Haarlem. :;li-a piiriisit nevasta ca sa se insoare cu fiica
virgina a unui berar din Amsterdam. L-a cunoscut in
Suedia pe Melchior Hoffmann. Johann Bockho1dt, sau
Moukelsoon, zis Jan van Leyden, era croitor din ace! ora~.
Se pare ca era originar din Westfalia. i\:mbii au sosit
odatii cu un anume. Gerard, despre care nu se ~tie nimic".
Iatii acum desfa~urarea evenimentelor petrecute la
Munster, a~a cum au fast reconstituite cu ajutorul mai
multor marturii. Pentru comoditate, ele vor fi prezentate
ca 0i cum ar fi fast relatate de un martor unic, de pilda
un burghez din ora0 care ar fi asistat la tot ce s-a petrecut.
Dealtfel nimic nu ne impiedica sa ne gindim ca un ase-
menea personaj ar fi existat sau chiar ca ar fi tinut din
cind in cind un fel de jurnal.
15 ianuarie 1534. De trei zile anabapti~tii sint stapini
pe ora~. In grupuri inarmate au ocupat deodata episcopia,
primaria, piata. Episcopul ~i anturajul sau, primarul ~i
functionarii municipali au fast alungati. Pu~i in imposibi-
litatea de a se opune, au plecat, zice-ISe, fiira a fi viitamati.
Ni~te preoti ~i ni~te burghezi inspiiimintati au piiriisit
oraoul de bunavoie.
Acest eveniment a stirnit o mare surpriza, !ntrucit nu
se biinuia cii anabapti 0tii sint atit de numero~i, atit de
hotariti sii faca altceva decit sii-~i predice religia ~i nici
ca posedii arme. Viata ~i comertul continua, dar parci\
oarecum ~ovaielnic. Se zvone0te cii anabapti0tii vor alege
noi magistrati municipali. E nevoie totu~i de o auto-
ritate.
16 ianuarie. N oul primar al ora~ului este cunoscut :
'un anume Johann Mathys. Nu a fast ales. 0 adunare
nocturnii de anabapti~ti cicii 1-ar fi desemnat inca din
decembrie drept ,mare profet".
Nu toata lumea e multumitii de aceastii numire. Unii
negutiitori 0i burghezi spun cii vor trimite o delegatie !a
Johann Mathys pentru a cere ca intreaga populatie sil-l
aleagii pe primar, nu numai anabapti 0tii. 0 asemenea
alegere ar fi dealtfel mult mai conformii cu doctrina ega-
litarii a noilor veniti. ·
119
 20 ianuarie. 0 tiicere apasiitoare inviiluie ora$ul. Din
tnaltul zidurilor se poate vedea cum se indreaptii carute
spre nt~te grapi mari, unde slnt azvirlite trupurile vkti-
melar celar dauii zile slngeroase. Tati cei care au· incercat
sii pratesteze impatriva numirii marelui profet Johann
Mathys au fast executati sau, mai curind, mikelari\i, cilci
n-a fast vorba de nici 6 judecatii. AnabaJpt~tii au intrat in
casele tuturar lacuitorilar cunoscuti ca opozitioni~ti sau
ca suspec\i. Nu se ~tie de unde aveau informatiile. In mai
multe locuri din ora;; este afi$ata o ordanan\ii prin care
Se interzice sii Se adudi nDrice fel" de jignire mareJ.u.i
profet.
31 ianuarie. Ce de riisturnari in citeva zile ! In primul
rind a fost numit un nou consiliu municipal. Douazeci 9i
doi. de consilieri ;;i doi primari, Knipperdoling ;;i un anume
Kippenbri:ick, necunoscut aici. Printre consilieri se aflii
~i citiva burghezi din om~. Johann Mathys continua sa fie
'ieful suprem, dar e putin viizut. Locuie~te impreuna cu
sotia sa la miinastirea de calugiiri\e Sfinta Agnes.
Prima masurii luatii de consiliu a fost sii lmparta
printre vecini mobilele eyi rufiiria celor fugiti. Unii dintre
ei se ~i serviserii. A doua zi, popula\ia a fost poftita sa
aduca la primarie toate lucrurile de pre\ pe care le avea
fiecare fan1ilie : bani, giuvaeruri, toate bogB.tiile tran.spor-
tabile. Totul avea sa fie pus in comun. De;;i se temeau,
oamenii nu au dat decit o parte din comorile lor ~i au
ascuns restul.
$coli!e s~au inchts. Toate cartiJe urmau sa fie arse;
cu exceptia Bib!iei. Au fast arse in piete, pe strazi 'li inca
se mai ard, se vede fum ici-colo.
Noile legi sint afi,ate la portile ora;;ului. Tot timpul
stationeazii acolo grupuri care citesc afi 0ele, unde este
vorba indeosebi de comunitatea de bunuri. Miinsterul e
denumit ,Muntele Sionului" sau ,Ierusalinml noilor
israeli \i".
17 februarie. De . trei zile Miinsterul e lmpresurai.
Numeroase trupe ~i-au stabilit tabara de jur imprejur.
Portile au fast inchise, dar so1da\ii nu par sii aibii de
gind sa atace. Unii dintre ei chiar vin lini'ltiti pinii la
poalele zidurilor, ii strigii pe locuitori 9i stau de vorba cu
ei. Episcopul nostru, spun ei, a vrut sa impresoare ora,ul,
120
 ten1indu-se sa nu soseasca trupe din Frizia in :ajutorul
anabapti~tilor. Vrea sa~i recucereasca episcopia. ·
20 februarie. Ducele de Gelderland, arhiepiscopul de
Koln ~i landgraful de Hessa s-au aUiturat episcopului
nostru cu trupele lor.-
25 februarie. 0 trupa d.e asecliatori a clat asalt impo-
triva ora>ului, dar au fost respin.<;i. Johann Mathys co-
manda anabapti~tii care apil.rau poarta atacata. S-a vadit
priceput ~i curajos.
26 februarie. Tot ora~ul e bucuros pentru ca Johann
Mathys a repurtat o noua victorie. A ie~it cu o trupii de
trei sute de oameni} printr-e care nu ntunai anabapti§ti,
ci ~i locuitori ai Miinsterului. Ace,ti luptatori s-au napustit
ca. ni9te ulii asupra unei cete a ducelui de Ge.lderland, pe
care au nin1icit-o in parte. S-au inapoiat in ora.;; inc8.rcati
de prada, mai cu seama arme, alin1ente, 9i au adus ~i cai.
Anabapti~tii i-au ovationat, dar nu erau singurii care
strigau : victorie ! Unii strigau de teama sa nu fie con-
siderati opozitioni~ti sau lipsi\i de entuziasm, dar altii
erau sinceri. Cu toate excese1e slngeroase din ianuarie,
religia altruista ~i egalitara place inca multora. Altii slnt
de partea anabapti~tilor pur ;;i simplu pentru ca se tem
ca, in ·cazul ln care asediatorii Inving, sa nu omoare pe
toatii lumea fara discriminare. Johann Mathys e simpatic
n1ultora care nadajduiesc ca, cu tin1pul, autoritatea .lui
se va inmuia ~i va deveni acceptabiHi. Foarte putini 11
regreta pe episcop.
28 februarie. Johann Mathys a fast omorit in timp
ce exe.cuta a a doua ie~ire, de rindul acesta impotriva
unei tabere de germani.
5 martie. Noul comandant a! Milnsterului este Jan van
Leyden, prieten allui Mathys. El a rostit un mare discurs
in piata primariei, in care a declarat di. legile nu erau
schimbate cu ninlic, dar ca nu se va n1ai lntrepr:inde nici ·O
ie~ire. Clopotele bisericilor vor fi topite pentru a se face
din ele tunuri.
Sfir~itul lunii aprilie. S-a rasplndit zvonul ca Jan van
Leyden s-a insurat cu viicluva lui Johann Mathys. Unii
glndesc cii e cam devre1ne, dar criticile se fac cu voee
joasa.
Se viid echipe de oameni care cara pietre, tredncl !n-
truna pe str&zi. Se lntaresc zidurile, a9a a hotiirlt Jan van
121
 Leyde.n. Taate partitele secrete care di\deau deasupra ~an­
\Ului ~i toate cazematele au fost intiirite ~i s-au stabilit
carpuri de gavda in toate casele din apropierea portilor.
Nimeni nu me.i cump&rii nimic ln praviilii. Municipa-
litatea 9i-a asumat sardna aprovizion&rii, totul este gr.atuit.
Se distribuie in f.iecare zi pline 9i in plus : intr-a zi carne
proa.spata, a doua zi carne afumata, sHinina, a treia zi
scrumbie sarata, unt 9i brinzii 9i apoi se reia cdJclul. 1
Oamenii muncesc fara incetare la fortiflcatii. Ei dorm
in cabane linga ziduri, dar din trei in trei zile au o juma-
tate de zi, de la amiaza pinii seara, ca sa se due& sii-~i
vada sotia ~i copiii. Ei capata o ratie de mincare ceva mai
consi.stenta dedt ceilaJti locuitori. Cu toatii munca, in
fiecare zi se vad predkatori pe striizi.
10 mai. Acum a siiptiimina s-a petrecut un lucru stra-
niu. Intr-a naapte cu lunii plinii, pe cind inspecta Jucra-
rile de Ia ziduri, Jan van Leyden sea dezbrikat go! pu~ca
~i ~i-a continuat astfel inspe;ctia, avlnd un aer inspirat.
A daua zi au fast puse afi~e in care se vestea ca Dum-
nezeu legase limba marelui profet timp de trei zile.
Dupa scurgerea intervalului, Jan a gliisuit din nau.
Pentru a anunta ca consiliul va fi inlacuit cu doisprezece
judeciitari, cain vechiul stat al Israelului.
12 mai. Asediatorii riciie piimintul ~i carii pietre ~i
trunchiuri de copaci.
15 mai. E !impede cii .asediatorii au hotiirlt sa canstru-
iascii farturi de jur imprejurul ara~ului. Poate cii ar fi
'fo.st mai bine sa se continue cu practica ie~irilor spre a
impiedica lucriirile de constructie. Se ziiresc de asemenea
pe dmpie patrule de ca valerie.
Sfir~itul !unii mai. Au avut Joe numeraase drame,
care au inceput in felul acesta. Intr-a noapte, Jan van
Leyden a fost viizut de un so!dat pe cind intra Ia o sluj-
nici'i. A dat bani de aur a~teanului: ,'J'ine-ti gura !". Dar
daua zile mai tirziu, in telegind cii pracedind astfel i9i
risca puterea, a rOstit un mare discurs in care spunea ell
. de acum lnca!o e ingiiduit sa ai mai multe sotu : ,Am ho-
tbirit ca eu insumi sa am ~aisprezece". V orbea pe un ton
din ce in ce mai exaltat ~i in cele din urmii a strigat :
- Trebuie sa asiguram posteritatea noilor israeliti.
· Interztc fetelor nubile sa ramina fecioare ~i proclam obli-
gatorie paligamia.
122
 S-au ridicat proteste. Garzile anabaptiste au patruns
in multime, au .puS rn'irt.Et pe un om care _protesta mai tare
decit ceilalti ~i !-au azvlrlit ln temnita. A doua zi, fiira
a fi judecat) i s-a tiHat capul cu securea in piata prim8.riei.
Knipperdoling a facut oficiul de calau.
20 iunie. In ora~ domne~te o atmosfera inumaniL Te-
roar€, dezmat $i singe. V reo cincizeci de oanleni, printre
care, zice-se, mai multi anabapti9ti imigrati, cuprin9i de
spaima dupa decapitarea celui ce se opusese legilor pfi-
vitoare la poligamie, au urzit un complat pentru a da
ora:;ml pe mlna episcopului. Tradati, ei au fast executati,
fie decapitati, fie taiati pe din doua. Knipperdoling a fi\cut
in continuare pe cali\ul. Ri\ma~itele victimelor au fast
arse. Duhoare de nesuportat.
Lucrarile de fortificatie slnt aproape incheiate, ma-
joritatea oamenilor au fast eliberati. !ntruclt cansi!iul
judecatorilor continua sii lmparta hranii tuturor, nimeni
nu mai exercita nici o meserie, $i aceasta tri.nd8vie e
nefastii. Pretextind cii se confarmeazii ordinelor marelui
profet, biirbati ~i femei se aduna ziua ~i noaptea in diverse
case spre a se deda luxurii. Cine ~i-a:r fi inchipuit a asen1e-
nea nebunie acum citeva Iuni ? Soldatii s-au instalat in
miiniistiri ~i traiesc cu ciilugiiritele.
Sfir~itul lui iunie. Alte nautiiti in administratia
noastri\. Jan van Leyden a adunat poporul in piata pri-
miiriei ~i a rastit un discurs : trebuia sii fie numit rege.
Spre surpriza tuturor, cei doisprezece judecatori au re-
fuzat si\ ratifice aceasta hotarfre, dar profetul nu s-a
lasat. El a interpelat in multime un anume TufcoscMe-
rer, giuvaergiu din Warendorf :
- Tu, care e~ti un profet, vorbe~te in numele lui
Dun1nezeu!
Scena fusese aranjata. Giuvaergiul, inspirat, a venit
linga Jan:
- Israel, iata ce-ti porunce~te Dumnezeul tau eel
ve$nic ...
Intrerupindu-se, a in tins o sabie marelui profet :
- Prime~te aceasta sabie pe care \i-o da Dumnezeu. El
te instituie rege spre a gu verna nu numai aici in S:ion,
ci pe ihtregul pamint.
FireliJte, nimeni n-a proteStat, au rasunat chiar ada-
. matii. A~adar, gala cu consiliul celor doisprezece jude-
123
 ~atori. Jan este rege cu puteri absolute. E! a instituit un
consi!iu privat, ald'ituit diri patru membri : Gerrit Boukel
Rudes din Zwel, Bareni Kretching, Heinrich von Becker
9i Gerrit Renning. Cei doi din urma slnt burghezi din
Munster. Alte numiri : primarul Ti1beck devine mare stol-
nic a! regelui, iar Kippenbrock pastratorul veselei de
aur ~i argint. Knipperdoling este loctiiiorul regelui ~i
totodata calau.
Inlie. Au fost publicate noi edicte. Se Bpune ca se
bate o noua moneda. Regele a pus sa se aduca Ia el toate
averile l'echizitionate ~i ~i-a alcatuit o curte.
Audientele se tin in piata mare, pentru ca toata
!umea sa se bucure de spectacol. Regele se lnfati~eaza
intr-o haina lunga dintr-o tesatura de argint cu diferite
tii.ieturi, care lasa sa se vada dedesubt bogate ve~minte
de catifea prinse cu eghileti de aur. La gil ii atirna un !ant
lung de aur batut cu nestemate ~i terminal printr-un glob
de aur in care sint infipte doua si:ibii din aur ~i argint,
a vlnd in partea de sus o cruce.
Lingi:i rege stau doi paji imbri!.cati in albastru. Cel
din stinga tine in mini:i o sabie impodobiti:i cu diamante.
Cel din dreapta are intr-o mini\ o Biblie, iar in cealalta
o coroana de aur. Cind regele e a:;;ezat pe tron, Knip-
perdoling stii. putin mai jos :;;i in stinga, iar ~i mai jos
stau consilierii. Regina e vaduva lui Mathys, dar regele
are acum :;;aptesprezece neveste. Regina se plinlbi:i cu
coroana pe cap "i are propria ei curte.
Oamenii se dedau desfriului din ee in ce mai nestin-
jeniti. In serile frumoase de vara, unii trag chiar patu-
rile afar&, ln stradfi, in vazul copiilor.
N oiembrie. Populatia suferi:i de frig "i de foam e. Sint
tiHati cai ~;i chiar dini, dar nu se mai impart alimente,
' fiecare se descurca cum poate. !n intentia de a reduce
gurile inutile, regele a deschis portHe or~ului :
- Cine vrea, n-ar-e decit sa piir&seasca ora~ul !
0 mie de locuitori au ie~it :;;i s-au indreptat spre
forturile du,manului. Clteva zile mai tirziu s-a aflat ca
episcopul i-a tratat cu cruzime : toti barbatii au fast
uci,i, iar femeile "i copiii pi:iri:isiti pe cimp.
Februarie 1535. Iarna .e aspri:i ~i nu se intrezare~te
sflr~itu! ei. Oamenii mor de foame ~i de frig. Batrini "i
124
 copii s!nt sugrumati, pentru ca familiile nu-i mai pot hrani;
circula ni~te pove~ti !ngrozitoare. Deoarece in cimitire
nu mai e loc, iar ora~ul e blocat 1n continuare, mortu
s!nt incinerati. Se raspinde~te atunci o duhoare inspai-
mintatoare, duhoare de carne arsa care !ngroze~te, dar
totodata stirne~te o infioratoare pofta de m!ncare.
Martie, aprilie, mai, iunie. Sa terminam cu povestirea
sub forma de jurnal, c1\ci viata la Munster ajunsese atlt
de cumplita, !ncit cu greu ti-ai putea inchipui ca cineva ar
fi continuat atunci sa-i !nsemne desfa~urarea. P·entru a
ne face o idee despre relatarile celor citiva care au scapat
eu zile, trebuie sa rostim cuvintele de canibalism ~i co-
profagie. Se intelege greu cum de n-a izbucnit o razme-
rita, de ce asediatii n-au deschis portne ca sa fuga din
acest infern, la nevoie cu riscul vietii. Este drept cii
Jan van Leyderi., robot dement, a mentinut pina la sflr-
sit o disciplinK de fier, decapit!ndu-~i el !nsu~i sotia, vi~
novata de defetism. '
Tott~i un oln a grabit acest sfir~it, un o~tean ramas
anonim. Fiind de straja la una din porti, intr-o zi a ie~it;
a trecut peste ~anturile din jurul ora~ului ~i a adus
inapoi pe acela~i drum o companie a episcopului care a
deschis portile. . :'
Grosul armatei du9mane a patruns in ora~ ~i a maturat
putinii apilratori istoviti. E ziua de 24 iunie. Regele, care
se pregatea sa se culce, se retrage cu cltiva oameni de
\ncredere 1n cimitirul Sf!ntul Lambert. E facut prizo-
nier impreuna cu Knipperdoling. Este legat de coada unui
cal ~i tir!t pina la castel, la patru leghe departare, unde
va fi pazit. A doua zi, episcopul intra in Munster cu ~
rnie cinci sute de caJareti. Nu va exista indurare. ;
Jan van Leyden ~i Knipperdoling au fast executati
Ia 22 ianuarie 1536 1n felul urmator : au fast sfi~iati de
vii, foarte incet, cu ni~te cle~ti inro\liti in foe. Trupurile
lor mutilate au l'ost !nchise 1n ni\lte cu~ti de fier agatate
in viriul clopotnitei catedralei Sffntul Lambert. Au ramas
acolo mai bine de trei veacuri.

;..... N-am vrut sa se int!mple asta.

iMulti oameni au rostit aceste cuvinte ca sa-\li ascundii
riispunderea sau pentru di ei !n~i~i nu-\li dadeau seama de
consecintele actelor lor. ln legatura cu Munster, tuther
il.25
 putea intr-adeviir sa spuna aceste cuvinte, pentru ca in-
tr-adeviir ~i pe- bunii dreptate nu putea fi fiicut riispun-
ziitor de aceste acte de dementii criminale. Din orice
idee omeneascii poate lua na~tere intr-a zi, prin cine ~tie
ce concurs de impr.ejuriiri, un fapt nepreviizut ~i uci-
giitor. Luther se gindea de asemenea in Jegiiturii cu drama
de la Munster, pe care a urmiirise cu atentie, cutremu-
rindu-se, la ace] sumbru persanaj in capul ciiruia arun-
case ciHimara la Wartburg.
- Dacii un inviitacel al diavalului a putut face ase-
menea lucruri, spunea el referindu-se la Jan van Leyden.
Oare ce n-.ar putea face diavalul, care ~tie bine teologia ?
In acea periaadii a vietii sale, refarmatorul ducea la
Wittenberg o viatii de familie tihnitii sub rapart material
!ntre satia ~i capiii siii, ve~nic inconjurat de un rai de
studenti entuzia~ti, ospitalier, delac bagat, dar nici strim-
torat, ciici ·electarul de Saxa ii marise alocatia. Se piirea
ca e mai c.aln1, eliberat prin c&siitorie de unii demoni.
$i, totu~i, mereu nelini~tit, tunind ~i fulgerind impotriva
deviationi~tilor de la doctrina sa, nu numai !mpotriva
anabapti~tilor de\'eniti dementi, ci ~i a adepti\or lui
Zwingli, ai lui Agricola, care volau o credinta lipsitii de
morala, ai lui Karg, vag ariani~ti ~i ai. altora. Era miniat
de moarte impotriva lui Erasmus : ,Il uriisc pe Erasmus,
il uriisc din toata inima, 11 consider drept eel mai mare
du~man al lui Hristos, a~a cum n-a mai fast de o mie de
ani incoace''· Aceasta ura pe care in striifundul lui a
ura, n miidna. Ce.a m.ai mare sursii de nelini~te era, poat~,
intrebarea pe care ~i-o punea aproape necantenit, ~i anume
dadi re.forma sa nu va sta la temelia unei imense dezor-
dini : ,Citi dasciili vor fi urmati de viitorime ? Confuzia
va ajunge la culme. Nimeni nu va voi sa se lase condus
de parerea sau de autoritatea altuia... Ce scandaluri
enorme se preg:1iesc !"
1546. De ~apte ani, reformatorul se simte rau. A avut
a criza puternidi de litiaza, sufera de sufociiri, de dureri
de cap. S-a ingrii~at mult ~i, in pofida sfaturilor medicilor,
mEmlnca prea muli :;;i hea prea multii bere. !n ianuarie,
anul acesta, aflii cii cei doi conti de Mansfeld, in Jiti-
giu pe o chestiune de drepturi asupra unor mine de
aramii, solicitii arbitrajui siiu. Porne~te la drum spre Eisle-
ben, treizeci de leghe cu ciiruta, pe I)i~te drumuri pline
126
de hirtoape iarna, §l tot atltea inapoL Afacerea nu e rezol-
vata de prima oara, e nevoie de una! doilea drum. De rindul
acesta, un ger de crapau pietrele a inghetat faga~urile,
a a§lernut polei pe drum. Se inainteazii intr-un ritm de
melc pe un viscol de-ti taie rasuflarea. Luther moare
aproape imediat dupa ce sose§te, inconjurat de cei doi
fii' ai sai, Martin §i Johann, §i de citiva prieteni apro-
piati, dar fara sotia sa. Chiar inainte de a-§i da sufle-
tul, murmura un verset din Evanghelia dupii loan :
- Caci Dumnezeu a~a a iubit lumea, incit pe fiul
sau, eel unul nascut, 1-a dat, ca oricine cr€de ln el sa
nu piara, ci sa aiba viata ve~nicil.
Dar pe peretele d:e linga patul lui a mizgiilit o inscrip-
tie impotriva papeL Increzator §i chinv.it pina la sfiqit.
Funeraliile s-au desf&~urat cu cea mai mare solemnitate,
in mijlocul durerii generafe, !a 22 februarie .1546. Trupul
a fost a~ezat intr-un co~ciug de cositor 'li ingropat la pi-
ciorul amvonului din capela castelului de la Wittenberg.

Scopul meu, pe care l-am expus ~i care e· cupriils chiar

in titlul ca:rtii, este de a arata seandalul reprezentat de
Jupta singeroasa dintre cre~tinL In aceastii perspectiva,
pe~sonajul Luther ocwpa, poate, un spatiu cam mare.
Dar aces! gigant a! istoriei nu se Jasa lesne stapinit §i
trebuia ariitat rolul sau in dezliintuirea furtuniL Vom
vedea acum mai multe natiuni zdruncinate de aceasta
tulburare, pe care nu a voit-o, de care cre,;;tin&tatea ar
fi fost poate ferita daca Roma, pusii in fata unei con-
testatii care dadea de gindit, s-ar fi aratat mai virtuoasa,
mai caritabilii !?i mai putin surda.
 TULBURARILE

Torpilarea bunelor intentii

Tours, 15 februarie 1484. De o luna starile generale
sint reunite la prim&rie. Au venit doua sute optzeci ~i
patru de deputati din toate provinciile franceze. In dis-
cursurile lor au cerut in special ca dreptu! de a autoriza
impo.zitul sa revina st8.rilor ~i numai lor ; au cerut sa
fie convocati mai regulat. Se trece la un alt punct a! or-
dinii de zi : discutarea gravitiitii situatiei religioase ~i
necesitatea de a reforma clerul.
Pi"imul vorbitor este Jean de Rely, doctor in teologie
~i canonic Ia Notre-Dame. Vorbe~te in numele a vreo
cinci.z.eci de persoane prezente, clerici sau laici :
- Nu mai existii. Ia cii.lugii.ri nici norme de purtare,
nici cucernicie, nici disciplinii. religioasii.. La prelati ~i
la cei care ar trebui sa aibii. grija de suflete nu mai ·exista
nici o preocupare pentru iniiatorirea ~i pentru functia lor.
Jean de Rely nu e un om violent, in genu! lui Savo-
narola. Vocea sa calma ~i fermii in~ira frazele intr-o tii"
cere desiiviqitii. Din cind in clnd, deputatii arunca o pri-
vire in directia regelui Carol a! VIII-lea, care asculta cu
atentie ca toatii.lumea.
Printre deputatH clerului exista. teologi, printre cei ai
st&rii a treia oameni lnvatati ~i chiar citiva savanti, iar
nobilii nu se preocupii. toti numai de mo~ii ~i de fapte de
arme. Suflul umanismului ~i a! ideilor noi se face simtit
ill toata Europa occidentaHi, inclusiv in Franta. Aici, ca
~i in Boemia, in Germania, in Flandni sau in Italia, exista

128
preo~i ignoranti, prelafl avizi, maniistil'i care adiipostese
scandaluri, inilioane de suflete in pariisire. lnsu;;i rege!e ar
vrea sa ia initiativa unei reforme.
Sintem ·in anul 1484. Luther nu are nici douiispre-
zece luni. E un prune care scinoe;;te.
Jean de Rely, care vorbe•te in fata regelui ;;i a celor
douii sute optzeci ;;i patru de deputati intruniti Ia Tours,
nu este singurul care demasdi abuzurile. La Paris, fran-
ciscanul dlivier Maillard tuna ~i fulgerii tot at!t de tare
ca Savonarola. La Notre-Dame, Jean Saulin vocifereaza
impotriva prea marii bogiitH a prelatilor ;;i spune cii bi-
serica trebuie reformata, ,inceplnd cu cei care -O con-
due". Scriitorii publicil. lucriiri pe aceea;;i temii. Jean
Bouchet, in Deplingerea bisericii militante, denunta mi-
zeria moralii a clerului ;;i cauza ei primordialii, simonia.
Jean de Rely vorbe;;te in continuare in fata deputa-
tuor. Acum spune cii clerul ;;i credincio;;ii ar fi in ci;;tig
dacii. ar cunoa;;te mai bine scriptura. In curlnd regele ii
va comanda o traducere a Bibliei.
Pe vremea aceea, trebuie s-o repetiim, Luther nu era
dedt un prune. Perspicacitatea aceasta pe care o des-
coperim la Tours, aceastii dorinta inteligentii de a in-
fiiptui o reforma in slnul bisericii - precum ;;i uncle
reforme deja realizate, ca cea de la maniistirile Cluny
'ii Fontevrault - impresioneazii atunci cind, privind
oeva mai departe in viitor, vedem la ce nebunii avea sii
dea loc nu-ul opus de unele puteri, de unele pozitii do-
blndite dorintei legitime de reforma. Roma nu a avut
monopolul orbirii ~i al surzeniei. lnainte de a ajunge la
miezul dramei fratricide, nu e lipsit de interes sa cerce-
tiim putin meeanismul care fn Franta a facut-o ine-
vitabila.

in 1507 abaj.ia Saint-Germain-des-Pres era o cladire

enorma, lnconjurata de zlduri ~i situatii in afara ora9u-
lui. Dincolo de ea se afla Pre-aux-Clercs, un fel de pa-
ji?te, unde veneau parizienii sa se plimbe in serile de
varii. De multa vreme ciilugiirii duceau acolo o viatii tih-
nitii,· lipsita de griji. A;;a ca :J'urii cuprin;;i de indignare
cind noul lor staret, Guillaume Bri~onnet, le spuse cii o
maniistire trebuie sa fie ·~:n primu! rind un loc de ruga-
dune ~i de pociiinta.
129
 Guillaume BrigDnnet mo~tenise functia de Ia piirin-
tele sau, fost ministru a! lui Carol al VIII-lea. Dupa ce
ramiisese vaduv, parintele siiu se chlugiirise ~i ajunsese
arhiepiscop de Reims, apoi cardinal ; totodata devenise un
campion al vinatorii de oeneficii. Guillaume, Glupa o ti-
nerete de preot monden, fusese luminat de harul domnu-
lui. Lncercarea sa de refovmare a abatiei Saint-Germaln-
des-Pres e~ua complet. Nu a f.ost n\ci o !'evolta, dar cl\lu-
giirii au fugit unii dupa altii. In chiliile goale, Brigonnet
adiiposti citiva prieteni. Printre ei era Jacques Lefevre,
supranumit Lefevre d'Etap1es.
Homunculus, spunea Lefevre vorbind despre fizku!lui.
In 1507 trebuie sa fi avut cincizeci ~i doi sau cinci>,eci
~i trei de ani, dar piirea mai in virsta. Era micut, blind,
timid. Fusese dtiva ani profesor Ia Colegiul Cardinal
,Lemoine". Elevii nu-i faceau deloc mE~,erii, dimpotriv3.
il lndrageau, datoritii pedagogiei sale solide ~i totodatii
striilucitoare, datoritli umorului ~i buniitiitii sale. Se niis-
cuse la Etaples aproximativ in 1455 ~i se ~tiu putine
lucruri despre tineretea lui ~i cind auume a fost hiro-
tonisit preot. In cursu! iernii foarte aspre din 1491 a
. striibiitut Piemontul ~i Lombardia, cu toate ca era frigu-
ros ~i foarte firav. La Florenta il intilne~te pe Pico della
Mirando]a.
Instalat la Saint-Germain-des-Pres cu carWe ~i docu-
mentele sale, Lefevre d'Etaples a exercitat rolul unui mag-
net. Dacii nu s-ar fi apiirat, 1-ar fi asaltat zilnic o suta de
vizitatori. Cei pe care-i primea (printre care Guillaw11e
Bude) erau min tile cele mai luminate din Paris. Nu veneau
sa tn'inciineascii. Vorbeau cu Lefevre despre cele mai grave
probleme ale timpului lor ~i mai cu seamii despre proble-
mele religioase. N-ar fi fost atit de stiiruitori pe lingii
micutul om dacii n-ar fi simtit in preajma lui un fel de
lumina.
Lefevre nu era (nici in sensu! bun al cuvintului) un
doctrinar, el nu avea un sistem, nu aduceEt nici o contri-
butie noua Ia religie ~i niciodata, pina la sfir~itul vie}ii
sale, nu avea sa faca un pas in afara catolicismului. Era
stapinit cu adevarat de o lumina a credintei ~i a milei.
Dupa cite ~tiu eu, nici un alt scriitor catolic in afara de
el n-a dat vreodatii de inteles ca dore~te sau propune o
reforma inteleotualii a bisericii lntemeiatii pe studiul
130
scripturii ~i o reform~ rnorala 1?i disciplinara a clerului,
aeeste schim.biiri urm.lnd a fi operate de .lnsii$i bise-rica.
Lefevre d'Etaples a publica! intre 1500 ~i 1523 vreo
zece lucriiri, printre care Comentarii asupra epistolelor
sfintului Pavel, Comentarea celor patru evanghelii, CD-
1nentarii asupra epistolelor catolice !?i o traducere a
Nottlui testament. A stat la Saint-Germain-des-Pres din
1507 pina in 1520, an in care s-a dus la Meaux dupa Bri-
-;onnet, care intre tin1p fusese numit episcop al acestei dio-
ceze. In afara de doua sau trei calatorii, el a lucrat filrfi
incetare in chilia sa de la Saint-Germain, in pafida vi-
zitelar pe care le primea, fiind acupat pe atunci mai
ales cu studiul Noului testament. Nu banuia ca. un lnan-
darinat de temut, iritat de influenta pe care a exercita
asupra unei elite, era deja cu ochii pe el. In 1518 a pu-
blica! a lucrare de mai mica importan\a, Disertatie despre
]\([aria-Magdalena, in care sustinea ca., spre deosebire de
ceea ce s-a crezut pinil atunci, Maria-Magdalena, paca-
toasa iertat~., Maria sora Martei ~i Maria din lVJ:agdala nu
erau aceea~i Marie, ci trei persoane distincte. Cei care
erau cu achii peel nu a~teptau decit aces! prilej.

Universitatea din Paris a fast infiintatii in secolul

a! XII-lea, in umbra lui Notre-Dame. Veneau aici studenti
din toate tarile. Ilustrul fi!azof ~i tealog Abelard, intrind
ln conflict cu episcopul Parisului, s-a pus sub ocrotirea
abatelui de Ia Sainte-Genevieve ~i a antrenat pe tati
studentii spre muntele cu acela~i nume.
In secalul al XV-Iea, Cartierul latin se numea '['ara
latina. El cuprindea a parte din malul sting, in interiorul
zidului de apiirare ridicat de Filip August. In acest earlier
trebuiau sa se stabileasca in mod abligatoriu taate cole-
giile, precum ~i librarii, tipografii, fabrican\ii ~i negustorii
de pergament, de hirtie, legatarii.
Colegiile au fast intemeiate in secalul a! XIII-lea,
odata cu hospitia, nanuri gratuite pentru studen\ii siiraci.
Ele erau menite sa ofere azil bursierilor, dar ~i cei ce nu
erau bursieri puteau lacui acolo in schimbul unei plil\i.
Profesarii veneau acola ca sa predea. La inceput, studentii
se bucurau de a libertate totala, nimeni nu se sinchisea
de fi.i. Ceva mai tlrziu, dascEilii au inceput sa se preocupe
de morali.tatea acestor tineri, mai ales din pricina sodo-
131
miei, care corupea chiar copii de zece-doispr,ez.ece ani.
Educatia morala se facea mai ales cu ajutorul biciului.
lV!obilierul salilor de studiu consta dintr-un scaun fara
speteaza pentru profesor, iar pentru cursanti erau impra~­
tiate paie pe jos : Erasmus a lasat o descriere impresio-
nanta a ilustrului colegiu lV!ontaigu :
,Am trait intr··Un colegiu din Paris, unde se pritocea
atita teologie, incit parca 11i zidurile erau impregnate.
Nu m-am ales cu altceva declt cu scrofule 'li cu paduchi.
Paturile erau atit de tari, hrana atit de inconsistentii,
veghile ~i studiul atlt de grele, incit multi tineri, care
promiteau foarte mult, chiar din primul an de colegiu in-
nebuneail, orbeau sau se ilnboln&veau de lepra, dadi nu .
mure.au. Dormitoarele, situate llnga latrine, er.au atl:t de
murdare ~i de infecte, incit ni:meni dintre cei care au
locuit in ele n-a ie0it viu sau fara sa aiba in germene o
boala grea. Pedepsele, constind din lovituri de bici, erau
administrate cu toata asprimea pe care o poti a'ltepta de
!a mina unui ciiliiu. Directorul colegiului voia sa ne cii.-
lugareasca pe toti •i, ca sa ne deprinda cu postul, nu ne
dadea deloc carne. 0, cite oua stricate am mincat acolo !
Ce de vin statut am baut !".
Erasmus exagera lucrurile, .a~a cum faoem cu totii
Cind evocam amintiri din tinerete, dar trebuie sa situam
tabloul in contextul urban al epocii, care nu era strii-
Jucit. Fapt este ci.i viata in colegii (trebuie sa fi fast
vreo patruzeci la sfir~itul secolului al XV-lea) nu avea ni-
mic dintr-un paradis ~i totu~i era bataie pe Jocuri. Stu-
dentii fi.iceau taraboi ca ~i astazi, dar expunlnducse la
ni~te pedepse corporale foarte aspre. Numeroasele zile de
sarbatoare erau consacrate in mare parte rugi.iciunilor,
dar in acele zile erau vi.izuti multi tineri practicind
sporturi pe malurile Senei : alergari, Jupte, si.irituri, arun-
cari cu sulita, inot, plonjon, scrimi.i.
Sorbona era un colegiu lnfiintat In 1253 de Robert
de Sorbon ~i menit initial sa primeasca ,~aisprezece
mae~tri in arte 1 saraci care aspira !a doctoratul In teo-
logie". S-a marit ~i s-a populat foarte repede, bucurindu-se
de remarcabile privilegii de autonomie : supunere exclu-
1 Maitre es arts - grad universitar vechi care permitea pose-~
sorului sa predea disciplinele umaniste, in special filozofb (fr.). -
Nota trad.
132
siv la jurisdictJa ecleziastidi, interdictie pentru puterea
lai.ca de a interveni, interdic\ie pentru poli\ie de a se
atinge de studenti, dreptul de a suspenda cursurile dadi
nu i se facea dreptate, un sigiliu propriu, ceea ce era
semn de mare independen\iL
Prin anul 1500, c1nd pi:itrundeai in Sorbona, diideai
mai lntli peste o curte mare, despiir\itii in doua de ni~te
trepte. La dreapta, o cliidire patratii 11nde erau ~'olile,
silli.le de examen ~i o saUi mare de mese~ care servea fi
pentru aduniiri. Mai departe, de-a lungul unei griidini,
!ibriiria (biblioteca), patruzeci de pa~i lungime pe doispre-
zece liJ.time, cu polite cu carti de-a lungul pere\ilor. Erau
consultate pe ni~te pupitre a9ezate in mijlocul salii, fie-
care carte fiind prinsii cu un ]ant destul de lung. Douazeci
si opt de locuri, ceea ce ne pare putin, dar totulla vremea
respectiva era mai mic decit asUizi, inclusiv oamenii.
La Sm·bona locuiau studenti saraci, studenti straini
care plateau pensiune, plus oaspe\i ~i profesori asociati,
primiti dupii ce diideau examen. Un director de studii, un
stare\, patru doctori ~i economi administrau, suprave-
gheau studiile, mentineau disciplina. Ca 9i in celelalte co-
legii, studentH erau sculati la ora patru dimineata cu un
clopot, se duceau sa se spele pe mlini ~i pe fata in curte,
apoi Ia rug&ciune. Activitatea incepea la ora cinci dimi-
neata ~i dura aproximativ plnii la ora douiizeci, cu trei
pauze de circa 0 ora fiecare pentru slujba ~i micul dejun,
prlnz ~i cina, plus doua scurte recreatii. In timpul prln-
zului (de la unsprezece la douasprezece) se citea In lati-
ne.,te Bib!ia sau viata unui sfint, directorul de studii
transmitea comunicarile sale ~i se administrau pedepse!e.
Inv&t&n1intul comporta cursuri, examinari, ,argumen-
t:'iri". Nu se spunea a urma un curs sau a asista la un curs,
ci a asculta o carte, ciici profesorii citeau cursurile lor ti-
piirite. Studentii luau notite cit puteau de repede ~i dupa
aceea le invatau pe de rost. Argumentarile, discursurile
nu se refereau fa fondul subiectului, ele erau exclusiv
exerci\ii de dialectica formala. Logica era ~tiinta ~tiinte­
lor, iar dintre Bel!es-lettres 1 nu era eunoscuta decit gra-
matica. Universitatea din Paris, ~i mai cu seama Sorbona,
era ca toate universitatile din evul mediu, o ma~ina de fa-
1 Bel.les-Tettres - denurnire data in trecut gramaticii, poeziei
!?i Hteralurii (fr.). -Nota tme,l.
133
bricat teologi sau pretin:;;i teologi. Se $lie cii ea a fast
tinta genialelor sarcasme ale lui Rabelais.
Sorbona ajunse repede lB.ca~u~ 'c-e1 maj important din
Tara latina, datorita privilegiilor $i autonomiei de care
se bucura universitatea ~i faptulul ca. in virtutea faimei
doctorilor care predau. ai-ci se d-3.deau examenele pentru
licenta In t€ologie. Un mic stat ln stat. Conducatorul €i
era Noel Beda sau Bed1er, Tector al Faculta\ii de teologie $i
sindic aJ Sorbonei, om integru, aspru, du$man declarat
al oricclrei noutRti, nepasator la n1ljJoacele ce trebui.au
folosite pentru a mentine -ceea c-e eonsi.dera el d1. este bun.
Lefevre d'Etaples, cind publieil lucrarea sa Disertafi.e
dP.spre Maria-Magdalena, poate uitase ci'i. in urma cu o:pt
ani scrisese cancelarulu1 universitatii, sf.iluind.u-1 sa scoata
din studiul zilnic stupida $i sterila argumentatie. El com-
parase atunci acest exer-citiu cu un abces care trebuia
spar!. Sorbona insa nu uitase.

- Lucrarea aceasta e infama, scandaloasa, mincinoasa,

eretic8. !
Calugarii predicatori tuna $i fulgera in intreaga Franta.
N-ar fi fost mai indignati dad\ Lefevre ar fi publicat un
tratat impotriva divinita)ii lui Iisus Hristos. Fiira aceasta
publici tate, Disertatia ar fi ramas, pcobabil, necunoscuta de
masa credincio$ilor, dar ce-i pasii. dogmatismului traditio-
nalist ? Orice noutate trebuie ucisa in germene, iar ticii.-
losul care s-a incumetat sa critice Sorbona trebuie facut
una cu pamintul. Rabelais nu a riscat sa se aventureze
pe teren religios $i totu$i se $lie ca a fast nevoit sa se
refugieze un timp Ia Metz. Se poate crede ca ofensiva
impotriva lui Lefevre d'Etaples era tinuta in rezerva, atita
amploare a luat pretutindeni, ca incendiile pregatite.
Atacul mamutului nu-l sperie pe amulet, care publica
o a doua edi)ie. 1ndrazne$te sa sus)ina ca sfinta Ana,
mama sfintei Fecioare, n-a avut poate trei so)i, nici trei
fete numite Maria. De rindul acesta, in cuvintil.rile lor,
predicatorii adauga 1a acuzatia de erezie cea de profanare
$i chiar de erezie diabolic de inraita. Nu trebuie sa uitam
ca, la vremea respectiva, predicile sint ni$te mass media
din cauza trecerii de care se bucura, multimile inghesuin-
du~se ca sa le asculte.
Lefevre nu are noroc. tncepind din 1519, tema propo-
zi)iilor afi$ate de Luther in anul precedent la Wittenberg
134
incepe sa fie cune>scuta, iar du~manii C>muletului prind
din zbor ocazia :
- Lefevre i-a deschis calea lui Luther ~i, dealtfel, amin-
doi profeseaza aceea,i doctrina. Lefevre d'Etaples trebuie
condamnat.
Timp de doi ani, cu o dibacie rEiutEicioB.sa, atacatorii
se leagii intruna de Luther $i de Lefevre in acela,i timp
$1 1atii rezultatul : in 1521, chiar anul in care teologii de
Ia universitate condamna tezele lui Luther, Noel Bedier
obtine condamnarea oficiala pentru ,erezie" a Disertatiei.
Erezia constii in afirmatiile relative Ia cele trei Marii
~i la cei trei soti ai siintei Ana.
Sorbona nu are puterea sa aplice pedepse corporale.
E.a condamna sub raportul doctrinei ~i transmite acuzatia
parlamentului, ceea ce face Bedier referitor la Lefevre
d'Etaples. Dar un ordin al regelui suspendii uvmarirea.
Dealtfel, in acel moment, Lefevre a piiriisit Parisul. De
un an se aflii la Meaux, !a prietenul lui Bri~onnet, lm-
preunii cu ci\iva discipoli.

Istoria cenac!ului de Ia Meaux este cea a unui grup

de religio$i catolici $i umani~ti, care, limp de trei ani,
au lucrat la reformarea unei dioceze. Este de asemenea
istoria prigoniri.i acestui grup, istorie care se lincheie
:!ealtfel printr-o rupturii : cu toatii prigoana, Lefevre ~i
3ric;onnet au r8.mas credincio~i catolicismului, in timp ce
altii au devenit luterani. Pentru cii ideile luterane i-au
captiva!, dar ~i din cauza persecu(iei, care s-a exercitat
fiirii discernamint impotriva intregu!ui grup.
Meaux, 1520. Una din episcopiile din partea foarte
veche a Frantei, de-abia ie~itii din evul mediu, mai curind
tirg mare decit ova~, cu case scunde, majoritatea din lemn
sau din chirpici, ducind totuei o activitate sustinutii in
materie de agricultura, comert ~i industrie. 0 parte din
ogoarele de primprejur sint semiinate cu grlu. Dimineata,
piistorii scot in afara tirgului turme mari de oi 'li le aduc
inapoi seara. Cladirile ceva rnai lungi decit casele, care
apar ici-colo Ia periferia tirgului Meaux, adiipostesc da-
racuri!e. Daracitorii s!nt mai putin ignoranti ~i mai deschi'li
la. minte decit tiiranii.
Am viizut cii. BriQonnet e'luase in incercarea lui de Ia
Saint-Germain-des-Pres. In fruntea diocezei sale relliieete
135
mai. bine. !n primul rind, pentru di locuie~te acolo, ceea
ee era o exceptie pe vrem·ea aCeea. ~i de asen1enea pentru
di. pune mult suflet. in actiunea intr.eprinsa. Mai intii se
ocupa de saraci 9i de bolnavi. Spitalul, care nu era decit
o vizuina, este curatat, ren1obilat, reorganizat, ~i pe cine
nun1e~te BriQonnet director ? Pe Lefevre d'Etaples, care
prime~te numaidecit. Apostolul care aduce !Lm1ina aduce
~i mila. BriQonnet se a9terne imediat lri drum ~i viziteaza
cele n1ai umile parohii, uncle enoria~;ii nu-9i cred ochilor :
un episcop ! Majoritatea nu vazusera 1n vi'at•a lor vreunuL
De fiecare data dnd se lntorcea, convoca consiliul episco-
piei : Fare], Caroli, Mazurier, Vatable, Roussel, Michel
d' Arandes ~i alti cltiva. Ace~ti eruditi, teologi, umani;;ti
dezbat inalte probleme de spiritualitate, dar il asculta ;;i
pe episcop care vorbe;;te despre turneele sak
- Ignoranta anumitor parohi lntrece orice inchipuire.
Am interzis cltorva sa predice din amvon. A.ccla~i lucru
1-am filcut ~i cu unii c&lugiiri. Am trimis la manast.lre n1ai
multi preoti care practicau simonia. Dar trebuie sa se
predice din evanghelie. Am hotarit sa inaugurez o cam-
panie, tr"mitlnd predicatori care sa acopere intreaga dio-
eeza. Iau asupra n1ea cheltuielile, voi trimite pretutindeni
predicatori acceptabili. Dar trebuie sa mii ajutati.
Oamenii accepta ~i pleacii sa predice ~i ei, hurduc1n-
du-se pe drumurile proaste. Lefevre conduce spitalul ~i
toto data traduce Biblia.
- A~ vrea ca aceasta carte sa fie impartita gratuit
tuturor saracilor dornici sa se instruiasCa.
- Vom lncerca sa facem asta, spune Bri~onnet.
Cine vorbe:;;te mai bine decit ei ? Dealtfel, uncle se mai
poate vedea o ,episcopie-'Pilot~' comparabila cu aceasta ?
Soarta, in persoana Margaretei de Angouleme, sora lui
Francisc I, pare sa surldii o clip& acestor cuteziitori. tn
1521 ea vine sa petreacii citeva zile Ia Meaux. E cucerita
de ceea ce vede, le-o spune, ba face chiar mai mult :
- lata banii de care aveti nevoie.
Nu e imposibil ca insu9i Francisc I sa fi contribuit la
finan~area editorilor lui Lefevre. !n 1523 cele patru vo-
lume ale Noului testament ies de sub tipar. Intr-un riis-
timp de nouii. luni sin! reeditate de patru ori. Celor care
nu pot plati le sint date gratuit.
Toate acestea sint, desigur, prea frumoase. In acela:;;i
136
an 1523, in regiunea Meaux se raspinde;;te vestea cii. un
anume Jean Valliere, cii.lugar augustin, a fast recunoscut
ca adept a! lui Bri~onnet 9i a! lui Luther. Se spune cii.
nu-9i ascundea ideile. Arestat, osindit sa fie ars pe rug,
procesul lui a trebuit sa fie condus cu o iuteala exem-
plarii. Dar nu a fost destul arderea pe rug. Ca tuturor
celor de care autoritatile se tern ca inainte de moarte sa
nu se adreseze multimii (lntotdeauna multimea asista Ia
executii) 9i sa nu convinga poate pe careva, lui Jean
Valliere i s-a taiat limba. Acest prim mucenic a! credintei
sale - nu a siivlr9it nici o alta crimii - ajunge pe rug
gala schingiuit, cu gura plina de singe 9i carat !a locu!
executiei ln d\ru~a de gunoi. Jean Valliere, 1523 ; se
cuvine sa retinem acest nume ~i aceastii data, caci ele
inaugureaza o imensa epodi.
Bri9onnet 1:rezuse ca procedeaza bine epurind clerul,
lnlatunlndu-i pe incapablli de Ia predicii ; pe toti ace;;tia
9i i-a fiicut du;;mani. MuW alearga la Sorbona.
- Episcopu.l a introdus refonme stranii ale liturghiei.
Traducerea Bibliei de ditre Lefevre con tine erezii.
Din nou aces! cuvint fatal : eretic. In decembrie 1523
Sorbona condamna ofkial tezele predicatori!or de Ia dio-
ceza Meaux, dioceza e denuntata parlamentului ca fiind
,infectata de erezie". Caroli ~i Mazurier slnt cita\i ca sa
compara in fata judecafii, facultatea retinind impotriva
lor douiizeci ~i douii. de capete de acuzare de erezie.
- Poate cii am fost prea indrazneti, prea liberi, spune
Bri~onnet la cenaclul sau.
$i CUlll sfi. flU se ingrijoreze, s8. nu-~i pun& J:ntreb<3.ri
un episcop ? Ase.t:nenea unui general care ardon a o ln tre-
rupere a ofensivei, temlndu-se sa nu aiba .in .fata un teren
minat, Bri~onnet .devine prudent, cere anumitor membri
ai cenaclului, printr·e care Jean F-arel, sa renunte pentru
un timp Ia predicii..
- Niciodata ! proclama Jean Farel.
Straniu personaj. Este originar din Dauphine, mic,
ro~covan, foarte urit, apro.ape pitic, cu buze enorn1e :;:i
ochi ro~ii. In amvon nu vorbe9te, ci \ipa, ve~nic la paro-
xism. 0 putere stranie :se desprinde din el, faseineaza
multimile. In zadar 11 mustra, 11 implma Bri~onnet, el
refuza sa-~i lntrerupii predicile ~i chiar in aceea9i zi
137
plead\ Ia Paris. El va intemeia in capitala prima biserica
luterana din Franta. Binelnteles clandestina.
In speranta ca va evita trasnetele Sorbonei 0i de ase-
menea pentru ca in strilfundul sufletului sau ramllle ere-
dincios catolicismului, Bri~onnet pune cenaclul sau sa
condamne ofic>al tezele lui Luther. Raspunsul Sorbonei
sose.,te imediat : toate operele lui Lefevre d'Etaples sint
puse la index.

Ianuarie 1524. Brigonnet n-are mai mult noroc decit

Lefevre : intr-o biserica din Meaux, luteranii smulg ni 0te
tablouri 0i le fac bucati. A dona zi, Bedier este alertat :
- Profanatorii sint oamenii episcopului !
De,Jatorii sint calugiki cavmeliti desculti 1, pe care Bri-
Gonnet 1i inlaturase de la preruca. Degeaba ii infiereaza
episcopul pe iconocla0ti, in zilele cacre urmeaza se dez-
lantuie noul atac al Sotbonei : Bib!ia tradusa de Lefevre
sa fie arsa pe rug. Booier trage nadejde sa-l arda curind
chiar pe traducator, caci introtduce actiune la parlament :
- Lefevre d'Etaples este cHat sa oompara in fata ju-
decatii. Va primi citatia chiar astazi.
Nu o va primi. li'mnc>sc I, care nu poate sa-l sufere pe
Bedier 0i pe care-! irita puterea ce 0i-o aroga Sorbona, va
opri cu un singur ·cuvint urm8.rirea. Dar roata istoriei nu
se opre~te niciodata. In 1525 survine Pavia, captivitatea
regelui, 0i se deschide cimp liber in faya tuturor celor ce
doresc o represiune necrutatoare :;;i fara discriminare.
Jean Leclerc, daracitor de llna din Meaux, este dovedit
eretie. E osindit sa fie biciuit in public la Paris, apoi la
Meaux, dupa aceea .sa fie fnsemnat ~cu fierul ro:;;u ~i sur-
ghiunit. Jean Guibert, zis Pustnicul din Livry, dovedit
eretic, e osindit sa fie ars pe rug.
Condan1niirile, exeeutiile slnt diversificate cu f~antezie.
Jean Guibert, care i-a seas din siirite pe judecatoii prin
faptul di a retractat, apoi a revenit la erezie, va fi ars la
foe 1nic. Altii, nu se ~tie pentru ce, sint condamnati numai j'
sa fie biciuiti 0i intemnitati citiva ani la un regim de piine
$i apii. Toti ace 0ti oameni nu au comis alte crime dec!t un
delict de opin1e !'eHgioasa, dar sint eretki, adica au sii.-
vkeit un pacat de moarte, constituie un obiect de scandal.
t· Fractiune a ordinului carmelitilor care nu po<1rta ciorapi, d
sanda1e pe piciorul gol. - Nota trad.
138
Episcopul Bri~onnet este in continuare un eplscop cato.;
he, citu.;;i de putin despflrtit de religia-mama. Sorbona
dore$te in ·continuare capul sau ; nu exista nuante in
fanatism.
La 20 octombrie 1524 Briconnet compare in fata par-
Jamentului ;;;i-~i sustine ap&rarea. M&rturisesc ca. n-am
jzbutlt s<'i aflu cum de a rew;;it sa Scape de rug (a 111Urit
]a Esmans, ling& Montereau, in 1534), dar un fapt istoric
e cert, 9i anume ci'i in 1525 ceea ce mai r8.n1&sese din cena-
clul de Ia Meaux s-a dat Ia fund. Singura scapare pentru
ace9ti oameni prigoniti, amenintati este sa fuga. Pe Lefe-
vre cl'Etaples, eel care a fast flacara lui cea n1ai pura 9i
mai fierbinte, 11 intllnim un timp refugiat la Strasbourg,
apoi ajunge bibliotecarul regelui la Blois, did Francisc I
il mai protejeaza inca. Dar vendeta fanaticilor 11 va urn18.ri
pe bB.trlnul om indirjit in creclinta lui catolica, in pofida
persecutiilor. Deoareee ·episcopul de Chartres il .mai ame-
ninta ~i acum, va fugi din nou spre .a se pune sub ocro-
tirea regi-ne:i de Navara la Nerac. Acolo avea sa moara
omule\ul pliipind ~i friguros la virsta de optzeci 9i doi de
ani, virsta neobi9nuit8. pentru vremurile acelea. A~a se
slinge scinteia n1inunatei sperante a unei reforme fran-
ceze reallzate :in sinul bisericii.

Francisc I avea un caracter foarte interesant. Era un

om bun din fire 9i generos, Jipsit de pizn18. sau cruzime.
Autoritar, fara a fi capricios, lnzestrat cu o inteligenta
supla ~i str&lucita, cu multa elocinta. Foarte interesat de
rneseria lui de rege, cu tot hobby 1-ul care-i rapea (ca ~i
feJneile) destul timp: vinatoarea cu gonaci. Ceea ce pre-
fera in afar& de aceste lndeletniciri era sa stea de vorbii
cu ocm1eni cultivati, el insu$i fiind unul dintre ei.
In momentul urcarii sale pe tron, umanisn1ul era stra-
1ucit reprezentat ln Franta in prin1ul rind de Guillaume
Bud€. Acesta tocmai publicase De asse, in care repro~a
Frantei in general a anumita incultura si cerea autori.-.
t&tilor sa faca un efort in accst sens. Regele fusese iritat.
Se lnconjurase treptat de eruditi. 9i de scriitori, c~-rora le
di\duse la curte functii oficiale : Guillaume du Bellay, gen-
tilon1 de serviciu la ~partan1entele !~~gale ; Cl€n1ent Marot,
1 !ndelelnicire favoriti:i, servind drept relaxare in raport cu
ocupatia obl-?nllit.:'i (eng1.). - NoLa tnul.
139
ruujitor a! regelui (Francisc I a trebuit sii-1 scoatil de doua
ori din pu~cEi.rie) ; Jacques Colin, lector al regelui,.... Giusti-
miani, venit din str:liniitate ca sa predea ·ebraica t?i care
avea o pensie de !a rege. Francisc I voise sa-l aducii pe
Erasn1us, dar acesta se eschivase de mai 1nulte ori.
Un asemenea suveran nu putea sii fie declt favorabil
curentului de idei umaniste. I se piirea firesc ca intelec-
tualii, fi!ozofii, filologii sii se pasioneze pentru aceastii
mi.;;eare ee indemna la o intoarcere la izvoare, Ia o ·critica
a vechilor traduceri, !a aruncarea poverii grele ca plum-
bul pe care o reprezenta scolastica degradatii intr-un sis-
tern mecanic. Tiparnita era pentru ace~ti oameni o inven-
tie imbatatoare, care permitea sa se cunoasca cu o
rapiditate fiira precedent lucriiri!e oele mai interesante pu-
blicate in Elvetia, Germania, Olanda, Italia, Anglia. Se des-
chidea o lume noua. La aceasta trebuia adaugat un dram
de snobism. Regele privea toate acestea cu un ochi cu
atit mai binevoitor, cu cit unii membri ai familiei regale
erau cuprin~i de aceasta patimii, In special Margareta
d' Angoulen1e, sora regelui, cea care avea sa devinii regina
Navarei.
Ne pare riiu di. trebuie sa vorbim despre ea pe scurt.
Alexandre Dumas a fiicut din ea, in Regina Margot, un
personaj romantat, care nu prea seamiina cu modelu!.
,Trup de femeie, suflet de barbat ~i chip de Inger", spunea
mai bine Clement Marot. La cincisprezece ani nesocotise
interdictiile bisericii ~i citise testamentele. Miiritatii cu
ducele d' Alen90n, a poi riimasa viiduvii, recasatorita cu
Henri d' Albret, rege al Navarei {1527), s-a trezit suve-
rana unui regat de mici proportii, dar destul de indepen-
dent, iar curtea ei a devenit refugilul tuturor celor pe care
Sorbona !i slcila. Mut!ndu-~i r~·edin\a cind la Nerac, cind
la Pau, Margareta era lntotdeauna 1nconjurata de un ce-
naclu care semana foarte mult cu eel de la Meaux. Din
el faceau parte: Michel d'Aranda, Jean Lecomte, Victor
Brudeau, Toussain, iar mai t\rziu Lefevre d'Etaples. Dis-
cu\iile erau striilucite ~i lnsufletite, dese ~i pr·elungite \n
a~ a masura, \ndt !1 exasperau tmeori pe reg.ele. Navarei,
care lntr-o zi ~i-,a ie~it at!t de tare din fixe, lnclt ~i-a
plesnit nevasta : moravurile chiar de la curti)e regilor erau
pe atunci destul de grosolane.
Membrii grupului predicau duminica. intreaga curte
140
de !a Nerac evolua incet spre o religie loealii, destul de
particularil. : S;\Wunere numai fata de evanghelie, epuoorea
textelor sfinte"'care trebuiau dezbarate de gre~elile de tra-
ducere ~i de comentariile invechite ; culiul Fecioarei ~i
a! sfinti}or era considerat inutil, tot a1;;a citeva taine ;
credinta ln ,mlntuirea prin fapte bune" se ~ubrezea, dat
1

fiind di nu exlsta deloc increderea di Oar{lenii silvlr:;;eSc

fapte bune. Treptat, Margareta determinase unele modi-
fic&ri ale slujbei : ostia nu se mai in8.lta, imp:'irta~ani:a se
f8:cea cu ambele cuminedituriJ ostia fiind ,o pline mare,
comuna, ca la greci, pe care preobul o rupea la altar, lua o
bucatii pentru el, iar restul 1l impartea poporului". In
sfir~it, preotH nu erau obligati sa pastreze celibatul.
Ce! mai mult ii pliicea populafiei din Navara slujba
celebrata in Hmba de rind. Nimeni nu voia dtu~i de putin
o ruptura cu Roma, granita cu 1uteranismul nu era bine
definitii, dar totul se petrecea oarecu1n in fan1ilie, fara
drama, deoarece avea Joe intr-un mic tare politic bine
pazit. In IDilrele regat al Fran\ei, totul era diferit.
Refor:ma --' cea adevarata, a lui Luther - patrundea
a~a ca primele ape ale unei inunda\ii, revarsindu-se pe
povirni~uri, caile obi~nuite de infiltrati:c. De la Strasbourg
~i Mulhouse, bro'jnrile soseau in valizele ~i co~mrile negu-
tatorilor ambulanti, gasind irnediat cumparatori in ora-
~ele universitare, comerciale ~i industriale. Din est,
Eefcirma se infiltra in centru-sud, in sud-vest ; erau semna-
late grupuri de eretici ]a Dijon, Nimes, Annonay, Mont-
pellier, Bordeaux. Chiar un ora~ din vestul \iirii ca Alen-
~on devenise un focar de rRsplndire, c8.ci o singura
bro~ura ajunsa acolo fusese retipiirita ·de Simon Dubois, edi-
tor de lucriiri religioase. Se alcatuiau mici grupuri pentru
citirea evangheliilor ¢ pentru rostirea rugB.ciunilor in
comun. Dupa un ti:mp, un vecin ii denunta.
Parisul avea mica sa biseric8. luterana, ocrotit8. ca ~i
Nerac ; aduniirile adeptiJor ei se \ineau Ja ambasada Sue-
diei, la coltul strazii Saints-Peres cu bulevardul Saint-
Germain. Toate celelalte erau clandestine, dar istoricii au
un mijloc sigur pentru a le depista : sa consulte lista pro-
ceselor ~i e><ecutiilor pentru erezie.
Aceste lisle de acuzati dau de gindit in privinta rapi-
ditatii de patrundere a protestantismului in adincime :
sint trecuti pe ele preoti, ciilugari, doctori, Iibrari, negus-
tori, tarani, slujitori. Capetele de acuzatie sint uneorl
lH
cHCtlcate - R®!and Greslet; ars la Chartres pentru ca a
,spart un chip al Fecioarei", calugarul Pierre Bart, ars Ia
Rauen pentru ca ,,a vorbit-o de r<'lu pe Fecioar8." - ,
aiteori nu. Se aprind ruguri aproape pe tot cuprinsul teri-
Lnriului francez, in afara de Bretania. Exista putine ama-
nunte in legatura cu aldituirea tribunalelor 9i cu pro-
cedura ; .-;.tin1 doar ce se petrecea la ·Paris, unde Sorbona
continua sa se pronunte asupra capului de acuzatie, erezia,
cerind apoi panlamentului sa acorde pedepse corporale.
Regele intervenea adesea pentru a suspenda urm3.rirea.
El nu ap8.ra sistematic erezia, se pare ca pentru el nu
existau decit cazuri anume. De trei ori a venit in aju-
torul unui gentilom de Ia curtea sa, Louis de Berquin,
hartuit de parlamen t.
Louis de Berquin, care avea treizeci ~i trei de ani in
1523, nascut Ia Passy, senior de Berquin ln Flandra ~i
de Coflmeille-en-Parisis, era 9i el un urnanist cre9-tin de
mare pietate, vestit pentru puritatea moravurilor sale.
Era ln corespondenta cu Erasmus 9i tradusese ln franceza
mai multe din cartiJe sale. Dar tradusese de asemenea
mai multe scrieri ale lui Luther ~i se convertise Ia doc-
trina acestuia. Cel pu\in a9a s-a spus. N u vom cunoa9te
niciodata nimic precis despre glndirea lui Berquin, despre
convingerea sa religioasa intima, pentru simplul motiv
di toate ciirtile lui au fost arse.
Francisc I aflii. la 1 aprilie 1523 ca Berquin fusese ares-
tat pentru case descoperisera la el ciirti luterane.
- Eliberati-1 numaideclt. Vreau ca gentilomul meu
sa fie liisat In pace.
Zece zile mai tlrziu e din nou arestat. Rege1e trimite
arca~ii din garda sa ~i pe cRpitanul lor, al cRrui prenume
e cunoscu t : Frederic.
- Dau foe Ia poarta lnchisorii daca domnul de Ber-
quin nu e eliberat pe Joe.
Berquin iese, tree cincisprezece luni. In ianuarie 1526
are loc a treia arestare. Regele e prizonier Ia Madrid. Za-
darnic intervine Ludovic de Savoia ln favoarea genti-
lomului, care e dovedit eretic.
Martie 1526, !ovitura de teatru : Francisc I se lntoarce
din captivitate.
Ce se aude cu afacerea Berquin ?
142
 - Sire, o comisie 1-a interogat ~i 1-a inculpat, dar par-
lamentul n-a fast de acord. Domnul de Berquin a fost
repus in libertate.
E cu neputinta de $tiUt daca impricinatul $i-a salvat
viata fugind in stri\inatate, sau pur ~i s>mplu dindu-se Ia
fund. Insu$i regele a pmcedat fara chLbzuiala. In august
1526 a determinat parlarnentul sa puna sechestru pe lu-
crarile publicate de Bedier irnpotriva lui Erasmus $i in
acela~i timp a scos !a ivealii. o demonstra\ie a lui Berquin
potrivit cii.reia Bedier in rnai multe puncte din recentele
sale publicatii se filcuse vinovat de erezie ! Sorbona incepu
sa fiarbii., clerul inalt sii. tune $i sa fulgere :
- Am dat o suma enormii. pentru rascumpararea
regelui. Avem pretentia sa fim respecta\i.
Mai trecu ceva timp, Berquin era tot in libertate. Dar
Sorbona il pindea cu rabdare. In aprilie 1529, pe cmd regele
se afla !a Blois, gentilomul fu convocat pe nea$leptate sa
comparii. din nou in fata judecatii. Se compromise, ame-
nin \lnd pe unuJ dintre judeci\tbri : ,Regele imi tine parte".
A fost intemnitat pe Joe !a 15 aprilie ~i osindit instantaneu
!a inchisoare pe viata. Niciodatii. mecanismul judiciar n-a
ac\ionat atlt de rapid. Berquin avu nefericita idee sa faca
ape! ; rezultatul : a fast condamnat sa fie ars de viu. Ceea
ce s-a facut chiar i:n acea zi, ,in mare graba, pentru ca
sa nu mai recurga !a rege, care se afla at unci !a Blois".
Datorita rangului celui osindit, pedeapsa a fast imblinzitii :
a fost sugrumat inainte de a fi ars in piata Greve impre-
una cu cartiJe sale. A murit imbracat in frumosul siiu ve~~
mint din saten $i damasc, purtind la git lantul lui de aur.

In ziua de 18 octombrie 1534, dis-de-diminea\ii, domnea

o atmosfera neobi~nuitii in castelul Amboise, indeosebi in
partea unde se af!au apartamentele regelui. Numai dteva
persoane erau la curent cu ceea ce se descoperise, printre
care doi slujitori care fuseserii ameninta\i cu moartea dupa
toate chinurile din lume dacii suflau o singurii vorbli. I;;i
tineau gura inspiiiminta\i, dar li se citea totul pe fata.
Primiserii porunca sii-$i continue serviciul, umblau incoace
9i incolo ca ni$te stafii, pe cind ceilalti erau cu ochii pe ei.
Chiar astazi putem cu greu sa ne imaginam curiozitatea
care exista pe atunci in legiitura cu tot ce se referea Ia
familia regelui ~i !a persoanele din anturajullor.
143
 Gentilomii care impiirta~eau taina se lntrebau in dimi-
neata aceea cum sii-i vorbeascii regelui. Cum saci spuna
ce s-a g&sit pe w~a camerei sale ? sa nu-i spuna nin1ic e-ra
cu neputinta, chestiunea era prea grava ·?i o:ricum, regele
1

avea sa afle intr-a buna zi ~i atunci ce se va lntimpla cu

cei ce piistraserii tacere ?
Cind regele trimise vorba di puteau intraj unul dintre
gentilomi l:;;i lu8. inirna-n dinti ;;i f8.cu ·un pas lnainte~ ho-
t&rit sa vorbeasca. Francisc I era un bUrbat inalt cam de
vreo doi 1netri, Iucru fenon1enal pentru epoea sa ; era
frumos, 1nindru din fire 9i n1aiestuosj r;;i apoi era rege.
Gentilomul incepu sa bliguie. Francisc 1 se- uita Ia el, se
uita la hirtia pe care o tinea in mfni'i :
- Ce-i asta ? Haide, domnule, d:l-n1i-o.
Prilncle rinduri ale afi.;:;ului eare fusese g3.slt prins pe
u~a de la camera regelui sunau astfel ; >J.A.devdru1·i despre
mari!e $i cumplitele abuzuri ale slujbei papale, nascocite
direct lmpotri'l'a. sfintei Zrr1piirtii~ani:l cu ambele CU1ninecii-
turi a D01nn.ului nostru(•. Gentilmnii vazura ca. regele se
incrunta.
Protestantii devenl~au din ce ln ce m_ai cutezatori, pen-
tru ca erau din ce ln ce n1ai nun1ero:;;i. Nid represiunea ~i
nici provodirile nu opreau r.9.splndirea noi1or doctrine.
Luterani.i decapitasera o Fecioarii cu pruncuJ pe strada
Petit-Saint-Antoine ; pe o picturii care lmpodobea o casa
de pe strada Aubry-le-Boucher lmpunsesera ochii Fecioa-
rei, ai pruncului Iisus, ai sfintului Fiacre $i ai sfintului
Roch. Alte acte iconoclastice fusesera semnalate in pro-
vincie. Francisc I era cu atlt mai iritat, cu cit un tin1p se
ariitase indulgent $i chiar protector. Acum acest afi~ pus
in castelul sau, chien· pe u~a camerej sale, era o sfidare
personahi. 0 crimii de lezmajestate. Un rege nu poate sa
treacU peste o crin1a de lezmajestate, a.7.a cu.tn un pre:;;edinte
de republica nu poate sa se dezintereseze de o crima con1isa
contra siguran\ei statului.
A doua zi, curierul regelui aduse la Amboise vestea d't
alte afi;;e cu acela$i text £usesera puse in nooptea de 17 spre
18 octombrie pe unele u~i ale bisericilor iji caselor din
Paris, Rauen .;li Meaux. A treia zi trebui sa :l se aducii rege-
lui la cuno~tinta ca o Fecioari'i cu prm1c.ul de pe strada
Hosiers din Paris, stat11le foarte venerat5, fnFe~:e mutilata
in noaptea de lfl sprc 19.
IH
 - E prea de tot. Ne lnLoarcem la Paris.
Cultul Feciom·ei era raspfndit ~i foarte poptolar in
Franta, opinia publica avea sa fie diu in1presionata. Cel
mai ingrijoriHor lucru era, poate, simultaneitatea apari)iei
afi9elor fn o.rat?e nefnvecinate.
- Sire, a fast urzit un complot protestant. Catolicii
urmau sa fie sugrumati cu totii in timpul slujbei intr-una
din viitoarele· dtiminici.
$efii politiei umfla bucuros ceea ce descopera sau
pretind cii au descoperit. In orice caz era vorba de o orga-
nizatie ~i de complici pina la Amboise, pfna in caste!.
- Un vinovat a marturisit, sire. E vorba de un dasdil
de la capela maiestatu-voastre.
Pedeapsa era de la sine fnteleasa. Nici nu arsese bine
dasciilul, ca !a Paris ~i in alte citeva ora9e crainicii oficiali
dadeau deja de 9tire ca parlamentul oferea 0 rasplata de 0
suta de galbeni cui va ajuta la descoperirea celor ce scriau
afi~ele. Cei Ia care se vor gasi asemena afi9e vor fi ar~i.
Pretutindeni politi?tii interogau ~i perchezitionau.
Francisc I mai avu ~i alta reactte. Sa fie descoperiti ~i
pedepsiti vinovatii, foarte bine, dar totodata sa se impiedice
difuzarea idei!or subversive. Edictul c\1 privire la tipari-
turi din 13 ianuarie 1535 vade~te in ce masura acest rege
!nvata:, prieten al artelor, fusese traumatizat, ca sa folo-
sim un cuv!nt uzitat astiizi. Edictul interzicea tiparirea
oricarei ciirti noi in regat. Tiparnitele trebuiau sii se
opreascii.
- Sire, dar e cu neputintii !
Nici un om n-ar fi !ndriiznit sa vorbeasca astfel ; parla-
mentul a !ndraznit, dar in alti termeni. Francisc I intelese
atlt de bine gre$eala sa, fncft amfna edictul, mentinfnd fnsii
0 cenzura.
- Mai vreau ceva. Sii se organizeze o mare procesiune
solemna care sii striibata Parisul in semn de penitenta
datoratii sfintei noastre religii ~i Fecioarei.
Ceremonia avu lac la 21 sau la 29 ianuarie 1535, data
este nesigudi. Lumea se ad una ln jurul bisericii Saint-Ger-
main-l'Auxerrois, iar cortegiul se fndrepta spre Notre-
Dame pe strada Saint-Honore ~i strada Saint-Denis. Parti-
cipan)ii la procesiune treceau cintlnd psalmi ~i cintece bi-
serice~ti din vremea respectivii ~i rostind rugiiciuni, totul
in latine~te. Strazile erau pavoazate cu tapiserii sau cu
145
cear~afuri pe care erau prinse citeva flori sau frunze,
ceea ce se poate giisi iarna. Din fericire, timpul .era ftt:
mos. Pretutindeni se puteau citi inscrip\ii spre lau~a Ut
Dumnezeu ~i a regelui. Arca~i cu bastoane albe tmeau
in friu multimea.
- Regina ! Regina !
Eleonora calarea cu un aer grav, imbracaHi lntr-un-
costum de amazoana din catifea neagra. Un valtrap cu
fir de aur acoperea calul ei alb. La c1tiva pa~i departare
erau cele doua fiice ale ei, printese ~i paji. Apoi ciilugari :
iacobini, augustini, carmeliti. Ordinea defilarii fusese re-
glementatii potrivit unei traditii intemeiate pe prioritati ~i
totodata pe o mare experien\ii in materie de regie, dife-
ritele grupuri perindindu-se astfel incit sa mentina inte-
resul constant. Din c!nd in cind alaiul se oprea o clipii in
fa\a altarelor in aer liber aranjate pe traseu. Unele din
ele erau splendide.
Se auzi o muzidi r;:i deodata ap&rura armuri, coifuri,
arme, osta~ii elvetieni ai regelui. Muzica era a regelui.
Dascalii regelui cintau, in afarii de eel eare fii.cuse prostia
sa se lase prins ~i ars pe rug. Crainicii care veneau din
urma purtau costumele cele mai striilucitoare din tot alaiul.
Ei inaintau, fluturind ni~te steaguri mari, piitrate, 9i dupa
ei veneau trei cardinali inve:;:mintati in purpura .. Atunci
toata multimea, fB.ra exceptie, didea in genunchi, dici
imediat dupa cardinali, Jean du Bellay, episcopul Parisu-
lui, ducea sfintul mir sub un baldachin de catifea sta-
cojie, brodatii cu flori de crin aurite, baldachin \inut de
cei trei fii ai regelui ~i de ducele de Vend6me.
Oamenii care ingenunchiasera se ridicau ~i arca~ii
de-abia izbuteau sa-i tina in frlu, dici s-ar fi bulucit cu
totii pina in mijlocul strazii. Bastoanele albe se ridlcau 9i
se Uisau.
- Regele ! Regele ! Traiasca regele !
Pe acest rege imens ~i superb n recuno9teai oriunde.
Regele pe jos, in strada, cu capul descoperit, priveli9te
greu de inchipuit, ah, ce imagine a pocaintei ! Tinea ~i el
o torta de cearii in mina, o luminare aprinsa destul de
groasa de culoare cafenie. Ve9mintul de catifea neagra,
lung plna la calciie, il fikea sa para 9i mai inalt. !nainta
in mijlocul ovatiilor fii.ra sa raspunclii., cil.ci ceasul era al
religiei 9i al pocait;[ei, dar, intorcind incet capul1a dreapta
146
,; Ia stinga, i~i privea poporul cu amabilitate 9i totodatil
n18.iestuo.s.
In spatele lui mergeau cardinalul de Lorena, marii ofi-
te·ri din casa regelui 1, gentilomii din aceast.R casa, avind
pe l.inga ei pe n1en1brii parlan1entului imbracati in ro~u,
pe membrii celorlalte curti de justitie in negru ; numai
gentilmnii casei purtau o tort§., $i nu mai rEisunau nici
clntece, nici muzica. In incheiere, patru ·sute de arca9i ai
regelui.
La fieeare altar in aer liber, regele se oprea ~i se in-
china, !ngenunchiat pe o pernita stacojie. Norodul, tinut
in continuare in friu de arca9i, era v&dit mi9cat sa-l vada
pe rege !ngenuncheat astfel ~i rugindu-se. Majoritatea oa-
menilor plingeau, altii strigau : ,Dreptate ! Dreptate !".
vrind sa dea de lnteles in fe!ul acesta ca ereticii trebuiau
pedepsiti.
In fata catedralei Notre-Dame se !nghesuia a multime
imensa, unele familii petrecuser3. acolo o bunil parte din
noapte. Circulau negutatori care vindeau cUitite, prajituri,
b3.uturi. Ni~te :;;mecheri adusesera sdiri, incropisera schcl.e
~i vindeau locuri.
- Regele :;i regina au intrat !n biserica !
Multimea ramase locului cit a durat s!ujba solemna ;
se spunea ca regele va vorbi. Ovationat la ie~irea de la
slujba, disparu din noli : se dusese Ia masa la episcop,
impreuna cu fan1ilia 9i cu principalii sfi.i ofiteri.
Discursul fu rostit dupa aceea, in fata catedralei No-
tre-Dame, regele st!nd pe un tron. Nu se adresa direct
multimii, ci delegatiilor ce stiHeau In picioare inaintea lui :
reprezentanti ai clerului, notabili burghezi, magistrati
n1unicipali, starostele negutatorilor 2 • Regele vorbea cu
glas tare, dar n1ultin1ea de oan1eni nu auzea aproape nimic,
ci numai din cind in cind unele vorbe purtate de vint :
blasfemie, prof,anare, isp8.9ire. Cei dirora li se adresa cu-
vintarea auzeau foarte bine :
- :;;i daca bratul meu drept ar fi atins de aceastii ciuma
eretica, 1-a~ taia ~i 1-a:; azvirli departe de mine. :;li daca
1 Totalitatea gentilomilor, ofiterilor ~i_ s-luJba~ilor ata~ati per-
soanei regelui ~i meniti sa deserveasca familia regalB.. - Nota trad.
a De fapt, p1·ev6t des ma1·chands era eel mai tnalt magistrat
d-in rindurile burgheziei, care exercita jurisdicFa comerciali'i, fixa
J;"H·eturile m.3.rfurilor, era insil.rcinat Cll paza forti.Cicatiilor ;;i CU in-
frmnusetarea ora';'Ului (fr.).- Nota trad.
147
vreunul dintre copiii mei ar fi a tit de tidllos pentru a o fa-
voriza, l-a~ sacrifica cu mina mea pe altarul justitiei lui
Dumnezeu ~i al justitiei mele. .
Regele se ridicii. de pe tron, indepartindu-se cu regma
in directia arhiepiscopiei. Trei carute de carat gunoiul
ie~ir3. de pe o strada invecinata ~i sosira in piata acum
goala din fata catedralei. MuJtimea incepu sa mugeasci:\,
!ntelesese foarte bine :
- Ereticii' ! La moarte ! La rug !
Carutele se oprira o clipa. In fiecare din ele erau cite
doi oameni cu capul descoperit, timiti de sergenti. Fiecare
din ei avea in 1nina o torta aprinsa iii rosteau cuvinte care
nu se auzeau.
- Cer iertarea pacatelor. Acum o sa fie du9i la rug.
Este un rug la Hale ~i altulla Crucea din Til'ouer.
- Se spune di regele va veni sa vada ctnn se aprind
rugurile.
- Haidem acolo ! Haidem acolo !
Altii voiau sa se inapoieze pe la casele lor. Diverse
cur_ente, mL?c8.ri agitau mulJimea, dar toata lumea era
veseia, bucuroasa de ace-asta sarbatoare, caci era lntr-a-
devar o s:'lrbatoare, de multc'i vreme nu se n1ai vazuse
c~va: atlt de frumos, at'it de mili!ditor. Vinzatorii de praji-
turi, clatite 9i alte bunatati vindeau tot ce voiau, acum
altH aduceau butoaie. La Hale 9i in celillalt loc de supliciu,
alta multime inconjura rugurile, vintul ducea inspre ea
fumul 9i mirosul ingro1itor. intr-o atmosfera de veselie
popularil, monstruoasa ma~inR a intolerantel era pusa in
mi~care. Ea nu avea sa se opreasca c:itw;;i de putin, deoarece
p3.trunderea Reformei in Franta se a1nplifiCa cu un curent
nou, venit de asta dati\ de la·Geneva.

Dictatnra lni Calvin

- In sfir~it, copiii no~tri vor putea invata sa citeascii.

Chiar .jli eu vreau sa invat sa scriu ~l sa socotesc 1nai bine.
Multi oameni slnt foarte multumiti ca s-a deschis 9coala
asta, 9tiu citeva f.amilii care se due la 9coalii. in fiecare zi,
copii :;d ,!pil.rinti. Cum, inca nu ~titi unde se gii.se:;;te? Sala
148
,Boytet' la Crucea de Aur. Mai era 9i cea de la Versonnex,
1

in canier, dar era situata departe pentru copii ~i dealtfel

~coala aceea nu era de aj uns.
Fire:;;te, acesLe cuvinte de mai sus, schilnbate intre g·ene-
vezi In toan1na anulu.i 1532: n-au lost Inregistra~e la 1nag..
netofon, dar substanta lor e istoridL Noua, carora instruc-
tiunea ne este impiirtiiii cu tot atita diirnicie ca ~i apa
de baut, ne este greu sii ne inchipuim foamea ~i setea de
cuno~tin\e a popula\iei de la ora~e in secolul al XVI-lea.
Fe miisura ce se dezvoltau industria ~i comer\ul, analfabetii
sufereau ln viata profesionalii de pe urma ignorantci lor.
Infiintarea la Geneva a 9colii de la Crucea de Aut a stirnit
entuziasm. Init;iativa se datora lui Antoine Froment, cleric
reformat, venit din Neufchiitel. Copiii, ca ~i adultii, pri-
meau acolo o instructiune ele1nentara: . inviitau sa scrie,
sa ci teasca -~i sa socoteasdi.. Se lnghesuiau care rna~ de
care $i nu. vedeau nici un ri'iu ca mvatamlntul sa fie com-
pletat cu comentarii pe marginea Noului testament. Ini\ia-
tlva lui Froment nu era numai ,social3.", ci ~i dibace, ea
riispindea ideea di intre Reforma ~i instructiune se poate
pune semnul egalitatii. .
Reforma sosita din Germania a invadat Geneva, ca o
armata puternica ce intlmpinii putinii rezistent!i. Au fost
~i unele tulburi'tri, citiva morti, o intervenFe a trupelor
ducelui de Savoia pe sub zidurile ora~ului, episcopul a
trebuit sii fuga, mai curind intimidat decit alungat de o
riizmeri\ii popularii. Dar ora9ul a fost cucerit cu foarte
midi viirsare de singe ~i farii nici un martir. In cele din
urmii, consiliul general adopta o hotarire potrivit careia
populatia Genevei ,va trai in conformitate cu cuvintul
Domnului". Majorimtea catolicilor care nu se converteau
plecau din ora~.
Cu tot acest succes relativ lesnicios, numele Genevei
ramine asociat in istoria antagonismului dintre catolici ~i
protestanti cu o idee de violenta, de asprime necrutatoare.
i;)i in acest ora~ s-au auzit \ipetele schingiuitiJor, a fost
viizut inaltindu-se fumul rugurilor. Putem sii ne dam
seama destul de u9or de ce. s-au petrecut acele lucruri
~i cwn.

In a doua jumatate a 1unii iulie 1536, un ciilator de

vreo treizeci 9i cinci. de ani, slab, cu fata giilbejitii ~i strii-
149
vezie, eu o barba lunga, subtire $i foarte aseutiti\, se opri
la un han de li:ngii poarta Cornavin, spunind di ar dori sa
innopteze acolo. Povesti ca venea de la Ferrara :;;i se
clucea la Basel ~i W ariitii pa:;;aportul. Se numea Jean
Calvin.
Calvin nJU avea treizeci :;;i cinci de ani c'ind sosi la
hanul de la poarba Cornavin) ci doua~eci 9i :;;apte. Parea
j
mai b3:trln, deoarece organismul sau subred si boln8.vicios
'
era deja uzat de munca, de interminabilele c8.1Rtorii pe
drumurile Europei occidentale .;d de asemenea, fara-ndo-
iala, de un foe liiuntrie intens :;;i stapinit, foe 9i gheatii
totodata, care avea sa fadi din el exact contrarul unui
om deschis.
De-abia se instalase la han ca sa imbuce ceva de regi:in,
clnd 11 vazu intrlnd in sala ca o furtuna pe ca1ugarul re-
format Jean Fare!. Am mai intilnit aces! personaj la
Meaux ; pB.rB.sind cenaclul, s-a dus sa inte1neieze la Paris
prima biserica luteranii clandestinii.
Nimic nu-i ins]_3ira mai multii sila lui Calvin dedt efu-
ziunile, taraboiul, indiscretia. $i iat3.-l imbrati~at, scuturat 1
asurzit de piticul ro~covan, care ii povestea despre admi-
rabila instaurare a protestantismului la Geneva, care-i
spunea in ce masura a contribuit el, Farel, la aceasta
chestiune ~i care conehidea -in aeea clipii Calvin se trase
inapoi, gest oare dimase vestit - ca cucerirea nu era asi-
gurata ~i ca. era nevoie ca el, Calvin, sa r8.mln8. la Geneva
pentru a evangheliza ora9ul pina in adincurile lui, pina
la r&dftcina.
- Dar, spuse Calvin, eu rna due la Basel) rna due s5 i
studiez. Trebuie sa ma pastrez disponibil pentru aceste

~·
studii.
Farel scoase un r5get clnd auzi un cledc spunind ca.'
vrea sa se piistreze disponibil. i
- Am s8.-l rog pe Dumnezeu, sflr~;;i e] prin a striga,
sa blesteme studiile tale daca refuzi sa munee.ti aiei
)'
pentru cauza lui Dumnezeu ! I'"
Calvin se uita la el oarecum ingrozit. In eele din urma
declarii di va riimine. 1
Prima sa perioada de 9edere la Geneva a durat eeva
mai putin de doi ani 9i s-a ineheiat cu un esee. Insareinat
de consiliu sa-i determine pe genevezi ea in eel mai scurt
termen .,sa traia.sca In conformitate eu cuvintul Domnului",
150
Calvin redacta pe data lucrarea Articole despre disciplina
ecleziasticii. Primul obiectiv : sa mature orlce urma a
cultului catolic. Era u~or. Echipe de oameni plini de rivnii
despuiau bisericile, devenite temple, de statui ~i de toate
imaginile. Obiectele nu se apara. Oatolicii rama~i in ora.,
nu indrazneau sa oricneasca. Dar Calvin int1lni opozitio-
ni~ti in rindurile reformatiJor. .
Articolele stipulau ca toti 1ocuitorii vor face in public
o confesiune de credinta, ca copiii vor urma lectii de cate-
hlsm, di imparta~ania cu ambele cuminecaturi va fi prac-
ticata o data pe luna, dar ca cetatenii nevrednici vor fi
exclu~i de la aceasta ceremonie. Excomunieati,, spunea
textul.
- Si cine vor fi cei nevrednici ?
- 6an1enii cu purta.ri necuviincioase.
'-- :;li cine ii va desemna ?
- Preotii.
Genevezilor li s~a parut prea de tot ca preotH sa
instituie o cenzura morala. In ziua de pa~ti a anului 1538,
Calvin, predicind Ia catedrala Sfintul Petru, a proclamat
ca refuza sa acorde imparla$ania cu ambele cuminecaturi
unei asistente in care se aflau, desigur, oameni adulteri
sau care blestema. A doua zi, adunarea generala 1-a sur-
t;hiunit din ora~.
Opera scrisa a lui Calvin cuprinde cincizeci ,t noua de
volume in-octavo, aproape patruzeci de mii de pagini.
Totu$i, Kar 1 Barth, unul dintre cei mai mari teologi ai
Reformei, s-a ridicat impotriva folosirii termenilor de
calvinism ~i luteranism, care ar putea l&sa impresia, dupa
p&rerea lui, di exist& doua doctrine fundamental deose-
bite. Nu vom lncerca aici nici miicar sa definim calvinis-
~pul, a1?a cum il consider& cei care accepta s&-1 numeasdi
astfel. Vom aminti numai ceea ce este indeob~te admis, ~i
anume ca conceptia lui Calvin despre ,mintuirea prin
credinta ~i nu prin fapte bune" era inca ~i mai riguroasa
decit a lui Luther. ,Servul arbitru" al primului reformator
este Ia Calvin impins Ia extrem in ideea sa centraHi a pre-
destinarii. ,Noi numim predestinare sfatul etern a! lui
Dumnezeu prin care el a determinat ceea ce trebuie sa
facii dintr-un om oarecare. Caci nu-i creeaza pe to\i
deopotriva, ci pe unii Ji sorte~te vietH ve~nice, iar pe altii
151
dcunnblrii pe vecie~'. In conceptia lui Calvin, aCeasta doc-
trina, recunoscuta chiar de el' ca fiind- cu1nplita, nu trebuia
sa dudi. la un fatalism care sa ingiiduie .tpate ticalo~iile
(,,Grice a~ face, sint ales sau osindit dinainteH), ci, din1po-
trivii, postula o rigoare moralii intransigeptiL Nu a izbutit
sa-i convinga P!' genevezi sa imbrati~eze parerile sale.
Se glndea ca nu se va mai intoarce niciodata la Geneva.
Plecase la Strasbourg, unde ampliflca ~i traducea din la-
tina in franceza lucrarea sa Institutia cre~tina, carte de
teologie dogmaticii a tit de bine scrisa, incit avea sa-i asigure
reputatia unui ,,fomie 1nare scriitor, sub r_aport cro,nologic
primul dintre mae9trii lin1bii franceze mod erne". Muncea
din zori ~i plna in noapte, distrugindu-~i sanatatea de pe
atunci ~ubredii. Emfizematos, hepatic, ar fi diagnosticat
un 1nedic din zllele noastre. Discipolii sai il conjurau sa
se n1enajeze ~?i de asemenea ii spuneau :
- De ce nu te casatore~ti ? 0 sotie buna ar avea
grijii de dumneata. Dealtfel, din moment ce e~ti impotriva
celibatului preotilor, ar trebui sa dai exemplu.
Calvin nu avea temperamental lui Luther. Nu avea
temperament deloc din cite ne putem da seama, dar argu-
mentul doctrinal il convinse ~i declara : ,Bine, insura-
ti-mii !". I se giisi o so tie, Idelette de Bure, eleganta, fina,
draguta ; era aproape pacat sa fie ciisiitorita cu un om
care repeta intruna cii pentru el singura frunmsete a femeii
era ,castitatea, pudoarea, modestia ~i grija pentru sot".
0 cunoscu totu~i, intrucit 1i nascu un fiu, care n-a trait.
Ea muri cu mult inainte de sotul ei.
In octombrie 1510, doi soli de la Geneva 11 vestira pe
Calvin ca cele trei consilii votasera in unanimitate reche-
n1area sa. I se cerea, era rugat sa se intoarca.
Cronicarii nu vorbesc prea mult despre evenimentele
care determinasera aceasta hoUirire. Avusesera lac ,inari
tulburiiri, lupte civile ~i sfi~ieri, omoruri ~i ruine" cit&
vreme Reforma se instaurase fara mari cohlplicatii. Pla-
ciditatea elvetiana .fusese tulburata abia intr-un tirziu de
marea schimbare religioasa. Iar burghezia genevezii mun-
citoare ~i econoama, doritoare in primul rind de ordine, nu
avusese rabdare sa a~tepte ca apele sa se lini~teasca. La
patruzeci de luni dupa surghiunire, surghiunitui a fast
primit cu mari onoruri. Toti magistratii ora~ului venisera
in intimpinarea sa, precedati de un crainic.
152
 Calvin puseae condi\iL Ele se rezurnau Ia doua cu-
vinte : autoritate absolutil.. La 20 noiembrie li541 popL!latia
g<mevezil. adunatil. in piata JYiolard vola prin ada.matii
instaurarea unui ,1guvern in confor1nltate cu evanghe1ia
Domnului nostru Iisus Hristos". Hristos devenea re-
gele cetil.\ii, iar Calvin reprezentantul lui. Ne aducem
aminte cum s-a incheiat pentru Savonarola, la Florenta,
aceasta strlnsa lmbinare a elementului Teligios cu eel
politic. Cll!ll s-a terminal la Munster. Faptu] cii Ia Ge-
neva nu am asistat Ia o pri.ibu~ire rasuniitoare a profe--
tului dictator rillnlne istorice$le de mirare.
Calvin incepuse prin a ridica Ia rangul de principiu
separarea puterilor : cea politica, cea religioasa. De fapt,
situatia statea astfel : magistratH (civili) aveau reprezen-
tanti in consistoriu (religio~i), ins&rclnati sa vegheze la
pastrarea bunelor moravuri ,pub!ice ~i private". Spre a
supune ora~ml autoritfitii cuvlntului D01nnului, consiliul
general incepLl prin a promulga ordonante care con-
clamnau hulirea $i betivaneala, urmate de allele care
interziceau balurile, banchetele, Juxul ~i numeroase pri-
lejuri de petrecere.
Numai dupa citeva Juni. de regim al lui Calvin, totul
e reglementat : meniul de Ia ospetele de sarbatoare, orele
de deschidere ale tavernelor, jocurile de cart!, imbraca-
mintea, pieptanatura. 0 tiniidi care ln gluma s-.a irnbrUcat
in haine barbate 0ti la sarbatorirea unei nunti a fost dusa
la tribunal ·manu rnil-itari. Fen1eile vlnovate dB a se fi
aratat in public ell mineci bufante erau supuse Ia o amendii.
Era amend.at Gi eel care a adormit Ia predica $i eel care
a cintat un clntec ce era socotit de0ucheat.
Iscodir-ea este corolarul oblig.atoriu al oricarei ordini
morale. Corne e un burghez onorabil, pe deasupra si sin-
die, cu .alte cuvinte o autoritate. El 9i so\ia lui s~ vizi-
teaza cu familia Perrin, a direi pietate se afla deasupra
oricarei banuieli. Prietenul Perrin a fost chiar un adept
inflacarat al lui Fare!. Dar iata ca, cu prileju! unci sar-
batori de familie, sotii Corne 'li Perrin cad in mrejele
ispitei 9i danseaza. Denunta\i, se trezesc in temni\a.
- Destul!
1ntr-un ora;; se gasesc intotdeauna adep\i fanatici ai
ordinii morale. Dar ~i 1nai lesne se g&sesc oameni care
153
se Hpun acestei ordini: eel pu~in la. ineeput. Timp- de mal
multi ani, Calvin a luptat impotriva acestei opozitii fa-
t L5e sa-u subterane, trin tind ani de PU$CE'trie, arnenzi 9i
rtn}enzi onorabile 1. Persoane de seama, ca·re in- urma cu1
c sapt&n1ini'.i erau titulare ale unei functii municipale sahl
religioase, erau vazute deodat8: in strada;_ cu capul desco-
perit :;;i in c8.n1a.;;a, striglnd- d-i fclpt~isera o crin-18! ?i po,_
c;~l-indu-se.
Minia impotriva dictatorului incepu sa creaseS.. Ca1vin
fu. insultat in Strada. Aven1 impresia ca tim:p de doi sa-u
trei ani a putut aclesea sa se intrebe daca nu va fi nev0i:t
sa renunt·e sau chiar daca nu va fi din nou_ alungat.
Dar nu. Calvin nu-eyi punea niciodata o asenrenea
intrebare. Genevezii aveau s<l-.c,;i de.a seama ca. el era
hot&rit sa faca respectata prin orice n1ijioc domnia lui
lisus Hristos.
La inceputul anu~ui 1547, un personaj nun1it Gruet,
foarte probabil negutiitor, fiu de notar, posedind o instruc-
tiune salida ~i vorbind limba latina, avind un caracter
jovial ~i neconfor1nist) se f&cuse ren1arcat dupa. ce· lan-
sase fara destula discre.tie rnai multe pfu'eri ce fac.usera.
sa-i mearga faima de sceptic, liber-cugeti\tor ?i chiar
r3.zvr8.tit. Dupa cun1 gindea el, credinta In nen1urirea
sufletului era o iluzie naiva, iar normele dictate de gu-
vernanti ni-?te hotariri intin1pl8..toare sau. de circum-
stanta, fara cea mai mica valoare moral§..
r~ dimineata de 25 iunie, slujba?ii de ]a biserica
Sfintul Petru au gEisit lipit pe an1VOH un afh? s~ris in dia-
lect, care, tradus, ar fi sunat cam a_c;;a : ,.Burtosule, tu
$i pEtrta~ii ta.i ati face n1ai bine sa va tineti gura. Da.di
r~e scoateti din tltini, nin1eni nu ne va putea im:.piediica
sa va d8.111 grilrnadil. V eti blestema ceasul cind ati pii·r:-Ei;si t
c8.1ugi'iria voastra.. Mai tenninati odata cu 1i.1ustri'irile, preoti
nenorocitf ce sinteti~ renegati care vreti sa faceti sa, se
duca dracului totul. Lua~i an1inte ! Cine indura prea.
mult se-r&zbuna. Bagati·-va in cap spusele· mele·".
!n ziua de 23 iunie s-a vorbit despre acest afi~ la 9e-
dinta n1icului consiliu. Invectiva ,~hm~tosule" nu putea,
evident, s&-i fie adresata lui Calvin, dar putea sa desen1neze
1 PedeapsU infamcmta cr,re consta in ):nit:.,turis'ren pubHc;l a
unei gre0eli, a un.e~ crime. - Nota· tTad.
!54
j'le unu1 dintre j'lredicatorii de 1a biserica Sfintul Petru.
C-ineva a spus :
- Autorul afi~ului trebuie sa fi€ GTU€1. SiH luam
Ia intrebari.
ln timp ee-l interogau s-a fiicut la <el o percheziti<>. 'E
g.reu de ~tiut ce s-a gasit cu adevarat. Scrieri ale lui Cab"in
adnotate intr-un fel injurios ? Nimic nu e sigur. Gruet
-recunoscu totu~i c~ o fraza citata dintr-o ciorna .de scriso-are
~i in care se vorbea despre tm :om .,;ambitios, mlnGI.ru ·!jii
trufa~" se referea la Calvin. Dar tagaduia ·categoric cii ar
fi fast autorul afi~u1ui ain biserica Sflntul Petru.
La 2 iuli<e, intr-a scrisoare adresata lui Pierre Viret,
Calvin (care se i:nteresa patima~ de aceasta a:nchetii) re-
cu:noscu ca afi9ul intr-adevii.r nu era scris de mina lui
Gruel. Dar voia ca acest rii.zvriitit, dejinut in lnchisoa,rea
episco_piei, sa fie in continuar.e interogat.
Fiecare interogatoriu era l:nso\it de o ~edinj.a de estra-
padii, supllciu deja descris. De l:ndatii ce fu amenin\al cu
aceasta cazna, ,Gruet, lnnebunit, d.eclara .ca va mEirturisi.
orice, fHnd constrZns..
- Bine, au spus judec8.torii1 sR _ineepem.
Intr"adeviir, Ia prima ~edinj.ii Gn;et a marturisit tot ce
au vrut anchetatorii. A doua zi a fost suj'lus dl:n nou (ei de
mai multe ori) la estrapada pentru ca. i se -eerea ,num.ele
complicilor". Spuse ni9te nume la intimplare. Magistra\ii
mai voiau o ~edmtii de supliciu, nimeni :nu pricepea de ve.
Gruet se arundi in g-enunchi, H .implora, in zadar. Torturat
inca o data, vorb.i ffira ~ir $i ceru sa fie 0n1orlt. ·La 25 iulie
un tribunal il condamnii. la moarte. A fast decapitat, iar
capul i-a fost tintuit la stilpul infamiei.
Gruet, dupa cum .am mai' spus, nu era un catolic, ci
un liber-cugetator. Su.pliciul ;;i moartea sa nu se lnscrlu
exact pe linia de mficeluri scandaloase dirrtre ea-tolici ·s;i
protestanti, dar au o valoare de exemplu. Imtoleranta
religioasa i9i luase zborul ca o morrstru-oasa pasiire -de
pradii.. Dovada dl nu fiicea nlci o deosebire intre o religie
;;! alta, cii era un ri.i.u l:n sine av-ea sli fie data de procesul
lui Michel SerV"et.
E cu neputin~a s!i nu roste~ti cuvintele spirit distins
cl:nd vorbe§ti despre -acest spaniol blond (niii.scut in Navarra
in 1508 sau 1511, cu studiile universitare fil.cu.te la Sar.a;gosa
0i la Toulouse), teolng ~! totodaota .medic, astrolog ~i al-
us
chimist, care vorbea latina !?i citea greaca ~i ebraica.
Dreptatea cere sa i se atribuie miiear In parte descoperirea
circulat:iei slngelui, datorit& unor aluzH ce se -g3sesc pe
aceasta tema in prima sa lucrare publicatii in 1531 : De
trinit:atis erro·ribus. Nu era vorba de medicina, ci de
t<>ologie. Servet nega dogma treimii, care nu se gase>te
in /Jiblie, dupa spusele lui. Descoperind aceasta lucrare,
dodorii reformati de Ia Geneva se dezliintuira in invective
~i-i facurii lui Servet o publicitate Ia · care nu spera.
Dinspre partea catolicilor s-a manifestat indiferenta
sau poate cii lucrarea nu a stirnit in Franta dec1t prea
putinii vl!va .. Ulterior, Micbel Servet a fost 1ntllnit in
calitate de medic particular al arhiepiscopului din Vienne,
regiunea Dauphine. Prelatul era binevoitor la adresa lui,
dar in ora~ se afla un incl1izitor.
In 1553 Serve! tipari C1·istianismi restituti.o, in care
dezvolta ideea cii Reforma ~i reformatorii ,falsificaserii"
doctrina cre~tinii primitivii. Lucrarea cuprindea, printre
altele, douasprezece scrisori deschise ciitre Calvin, ciiruia
Servet ii trimise un exemplar de autor. Urmarea comportii
o Jaturii poli\istii destul de nepliicuta.
La 5 aprilie 1553 (anul publiciirii cilrtii Cristianismi
restitutio), ·inchizltorul din Vienne) Mathieu Ory, cere
audienta cardinalului de Tournon :
- lata douii scrisori primite de curlnd de un anume
Claude Arneys din Lyon. Ele ii s1nt adresate de un alt
lionez, Guillaume de Trie, cai'e e actualmente la Geneva
secretarul lui .Jean Calvin.
Iatil. continutul frazelor care 1l intereseazii pe inchizi-
tor : ,E revoltator sa mi se I"epro~eze ca. m-am convertit
la religia l'E!formata atlta timp cit se ingaduie prezenta
la Vienne, pe lingii arhiepiscop, a unui eretic de calibtul
lui Michel Servet".
- Ah, exclama rizlnd cardinalul, poftim, un eretic
care ii denunta pe altul !
Mecanismul politienesc se pune totu9i !n mi~care ~i
Servet e arestat. Apararea pe care o adopta e de a nega ~.
d\ este autorul lucriirii C1·istianismi restitutio.
- Lucrarea e semnata. Villanueva. Nu e numele meu.
I se riiscolesc hirtiile, se compara diverse scrieri. Nu
se giise~te nimic doveditor.
- Sa scrie Claude Arn.eys rudei sale de Ja Geneva,
~~~ '~
hotara~te inchizitorul. Sft-1 intrebe daci\ nu are cumva
in sprijinul acuzatiilor sale ni;;te probe.
Guillaume de Trie raspunde, trimitind mai multe
scrisori avlnd un continut r?i un ton foarte eretic, adresate
anterior de Servet lui Calvin. Calvin, pare-se, le-a in-
credin1;at secretarului sau ,nun1ai cu n1ari ~ovfiieli".
In tot acest timp, Servet e tinut in continuare inchis,
beneficiind de un tratament bun ; i s-a Ui'sat slujitorul,
poate sa primeasca prieteni. Intr-o noapte fuge. Ancheta
va da de inteles ca autoritatile din Vienne au liisat ele
insele cheia in u;;a. Nu tineau sa-l arda pe medicul
arhiepiscopului lor, !ucru Ia care ar fi fost constrini'i dupa
citirea scrisorilor lui Servet adresate lui Calvin. Pen tru
a da totu9i o satisfactie morala inchizitorului, se arde
efigia h,1i Servet, impreuna cu cinci ba!aturi mari de ciirti
ale sale.
Nimeni n-a putut pricepe de ce, dupa ce a stat ascuns
patru luni 9i s-a hatarit sa piece la Neapole, Michel
Servet s-a aprit la Geneva. E lntr-adeviir pasibil sa fi
caborlt la Hanul Trandafirului, sa fi semnat in 1·egistru
.,Michel Villanova, medic spaniol" ? Av?n oar·e un pa:;;;a port
pe acest nume ? Singurul fapt cert este cii a fast arestat
in camera sa la citeva ore dupa sosire.
Michel Servet a stat in inchisaare la Geneva Ia secret,
lipsit de avocat, de la 13 august Ia 27 octombrie 1553, in
timp ce membrii micului consiliu instruiau pracesul sau.
Mucegiiia in sensul propriu al cuvintului : ,Paduchii rna
maninca de viu 1 mi s-au rupt pantalonii, n-an1 cu ce s&-mi
schimb nici vesta, nici ciima9a. Frigul mil. chinuie cumplit
din pricina colicii mele, care genereaza ;;i alte mizerii de
sa
care lTii-e ru;;;ine va scriu".
ln acest timp, judecatarii au scris Ia tribunalul ecle-
ziastic cato!ic din Vienne pentru a li se camunica dasarul
adunat de inchizitor impotriva lui Servet. Nu mai incapea
indoiala ca va fi condainnat la maarte ; sentinta a fast
pronuntata la 27 actombrie, Servet fiind declarat ,eret\c,
schismatic 9i hulitor al Sfintei Treimi". La 20 august
Calvin ii scrisese lui Farel : ,Nadajduiesc di Servet va
fi osindit la moarte, dar a9 dari sa fie crutat de grozavia
pedepsei". Odata sentinta pranuntata, nu mai interveni.
Moartea lui Servet a fost cumplitii. I se agiitaserii ciirti
de-ale sale in jurul gituluL Pe cap i se pusese o caraana
157
de pucioasa. Calaul aprinse rugul ~i . deodata rEisuna un
tipfit infiorator pucioasa sc aprinsese 9i flEidirile n1u9cau
din carnea obrazului.

Numarul condamnB.rilor la nwarte :;;i al decretelor de

surghiunire in timpul cit a d8inuit autoritatea lui Calvin
la Geneva variaza oarecum in functie· de au tori. sa spunem
vTeo ,c;;aizeci de executii prin ardere1 prin sfi.;;iere in patru
sau prin spinzurare -?i ceva 1nai multi surghiuniti.
Am vazut 9i, din pficate, vom vedea lndi i?i mai mult in
alte locuri, ceea ce clealtfel e evident; ca bilantul domniei
celui ce a scris Institutia cre?tinfi nu poate· fi evaluat nu-
mai in torturi, executii 9i alungilri. Dupa ce rugul lui
Servet s-a stins, teroarea a rnai scclzut la Geneva. Dar nu
9i ordinea 1noral&. Genevezii acceptau toate constringerile,
pentru di ele le ofereau lucrul la care incontestabil tineau
eel n1ai n1ult, 9i anun1e ordinea in cetate. Geneva era pre-
tutindeni vestita pentru puritatea moravurilor sale.
Calvin 9i consiliul intemeiaza universitatea, care avea
sa devin8. celebr& sub conducerea rectorului Theodore
de BE:ze. Studentii din Franta, Flandra, Scotia, Angli,a,
Gern1ania, Ungaria, Polonia~ Italia, Spania ~i, bineinteles,
Elvetia d&deau naval&. Sculati din zori, munceau pina
noaptea t:i.rziu. Unui tata care se interesa de progresele
fiului sau, Theodore de Beze i-a riispuns cii tlnarul nu
era prea inzestrat pentru studiu : dupa numai paisprezece
ore de lucru in fiecare zi se declara istovit. Drept care,
Geneva a devenit ,Roma protestantismuJul", de unde
misionarii noii religii porneau spre toate tarile Europei.

Singe!e cle pe cruce

Intr-a din1ineata din prim8vara anu1ui 1545, un tin<1r

fugi din tirgul lVIt>rindol, departamentul Vaucluse, ocupat
de trupele baronului Paulin de la Garde. El alergi\ spre
clmp. Ajuns din urn1a ~i lntrebat fiind daca era luteran,
nu r<lspunse. I se porunci sa spun& Tatiil nostru 9i Ave
MaTia. Se poticni ,c;;i recita prost. Baronu] puse sa fie legat
de un m8.slin $i ucis cu cinci focuri de archebuza.
]58
 Trupele fusesera trimise la Merindol din ordinul baro-
nului Oppede, prim-pre>;edinte a! parlamentului din Aix,
pentru ,a-i pedepsi pe ereticl\' .
Locuitorii din acest t1rg, ca 9i din Cabrieres ~i din multe
sate .<?i ditune din regiune, erau numiti valdezi 1, dupii
ntnnele lui Pierre Valdo, lionez care lntemeiase in secolul
a! XIII-lea o religie austera, in genu! quakerilor 2 • Valdezii
erau putini la numar, sedentari, pa~nici, absolut inofensivi.
Dar, interesati de Reformi\, facuseril imprudenta sii intre
in !egiiturii cu Geneva. Denuntatorii lor ii invinovateau ca
ar fi spart ni')te statui in biserici. Baronul Oppede ob\inuse
de !a regele Francisc I autorizatia de a trimite lmpotriva
lor o expedi\ie de pedepsire. Tirgurile Merindol 9i Ca-
briEres, precum 9i vreo treizeci de sate au fast ln intregin1e
distruse. Au pierit eel putin 3 000-4 000 de oameni. Isto-
ricii au scris di trupele baronului de Ia Garde s-au dedat
in cursu! acestei operatii ,Ia excesele obi')nuite ale soldii-
tilnii". sa aruncam 0 privire asupra acestor excese.
Oameni cu mlinile legate, du~i pe paji9ti in grupuri
de cite douazeci '!i sugruma\i acolo. 'fiirani cu bur\ile spin-
tecate, taia\i ln bucii\i, iar bucatiJe aruncate Ia ciini. Sute
de femei, fete 'ii feti\e violate, multe chiar in biserici.
Citeva rastigniri. 0 femeie violata cu un copil in bra(e.
0 femeie violatil. cind era pe punctul de a na9te ; copilul
se na9te 'lie bote.zat ! Femei aruncate din inaltul dopotni-
telor, de pe stlnc.i 'li omor1te cu lovituri de pietre. Sin i
tiiiati, mutilari sexuale. Bilrbati 9i femei inchi9i in ham bare
9i asfixiali prin fum. Femei inchise intr-un pod caruia i se
da foe : . speriate, sar peste sulijele 'ii sabiile ridicate de
soldati. Capete sau picioare arse pentru a smulge miirturi-
siri unde sint ascun'li banii.
La 26 aprilie 1545 eardinaiul de Tournon li scrie lui
Oppede ca ginerele sil.u, seniorul de Porrieres, care parti-
dpase Ia opera\ie, ,i~i facuse a§a cum trebuie datoria im-
potriva luteranilor".
Toate aceste fapte au fast relatate tocmai cu prilejul
procesului din 1551, Ia care a dus ancheta ordonata de
Francisc I, caruia .sora sa, Margareta de Navarra, li adre-
1 Vaudois (fr.). - Nota trad.
1 Secta religloasa lntemeiata tn secolul al XVII-lea !iii ri:ispin-
dit<'i mai a,les in Ang11a 9i Statele Unite. Quakerii nu recunosc tai-
nele religioase, nu depun juri:imint in fata justitiei, refuza sa pres-
teze serviciul rriilitar ~1 nu recunosc nici o autoritate. - Nota tmd
sase aspre 1nustr8.ri. ~i ancheta, ~i procesul au ctUrat mnlt.
Au fost condamnati citiva factori de raspundere ; a existat
o singura condan1nare la moarte, dar nu Oppede, care ac-
tionase cu autorizat;ia regelui.
Politica de represiune nu stinjenea patrunderea Refor-
mei. Reforinatilor nu li se spunea a:;;a, ci ,eretici", sau
,luterani", clt& vre1ne de fapt era vorba din ce in ce mai
mult despre calvini:;;ti. Cireulau extrase din Institutia cre.1-
tinii a lui Calvin provenind de Ia bisericile reformate din
Lorena, Alsacia, Montbeliard, Elvetia. Din clnd in c!nd,
dar aproape pe tot cuprinsul teritoriului francez, ,se ridi-
cau" biserici ai c&ror pastori petrecusera citiva ani la
Geneva.
Edictul de Ia Couey din 16 iulie 1535 acordase amnisti<;
protestantilor care ,se lepadau" de credinta. Trei ani mai
tirziu, aceasta masura a fost anulata. Din 1534 inchizitor
general in Franta era Mathieu Ory, zelos :;;i chiar impla-
cabil. Incepind din 1544, Institutia cre.1tinii ~i alte lucrari
reputate ca eretice au fost arse in mod solemn in piata din
fata catedralei Notre-Dame. Multe dintre ele proveneau
de Ia tipografia Etienne Dolet.

La treizeci :;;i :;;ase de ani, citi avea in 1545, Etienne

Dolet parea de cincizeci ; . chel, cu fata galbejita :;;i tinuta
nelngrijit&. Era , un om de stlnga", prin firea 1ui un con-
testatar. Pe cind fusese student la Toulouse, se facuse
ren1arcat printr-o demascare a bigotisn1ului ora~ului 9i a
puterii inchizitiei ; 'in urma unei lnc&iediri a stat trei
zile in pu;;carie. !nviitase meseria de tipograf la Lyon. Sa
fii tipograf in Franta In acea vreme -1nse1nna sa fii bilnuit
de erezie. Dar lui Dolet ii placea imprudenta.
Era intotdeauna gata de harta, de inciiierare. La 31 de-
cembrie 1536, el omoara un pictor, pe nume Compaing.
Din fericire pentru el, poate dovedi ca era in legitimii
aparare :;;i primer,te iertarea din partea regelui. Se disa-
tore:;;te, se instaleazii pe cont propriu Ia Lyon :;;i, numai
bine ce se instaleaza, incepe sa publice carti subversive,
cu alte cuvinte favorabile Reformei. Alta imprudenta :
izbucner,te o greva a muncitorilor tirngrafi, :;;i Dolet, om
de stinga, ia partea muncitorilor. Confratii nu i-o vor ierta.
Ei atrag atentia lui Mathieu Ory, marele inchizitor, iar
rezultatul nu se lasa a:;;teptat : temnita.
Am mai aratat di Francisc I optase de pe atunci pen-
tGO
tru rej;>resiqne. Dar se n1ai voia inca prieten al culturii li'i
ideea de a vedea un tipograf condamnat sa fie ars pe rug
Ji displacea. L-a seas ~i de rlndul acesta pe Etienne Dolet
din incurcatura ~i 1-a eliberat. Un an n1ai tirziu, tipograful
fu din nou arestat. Francisc I nu mai interveni.
E instructiv sa cite~ti d&rile de sean1a ale celor douii
procese ale lui Etienne Dolet. Aproape toti martotii acu-
ziirii erau tipografi. ,Nu e cucernic. 1\IIa.rilndi de dulce in
zilele de post. Vorbe~te de rau religia. Importii carti ere-
tice"'. E drept, importa. Dai~ principala lui vina in ochii
conlra tilor era alta : prosperitatea sa. Treizeci de c&rti
tipilrite in ~ase luni era un record pe vremea aceea. !?i mai
ern acel vechi resentiment din perioada cind luase partea
n1uncitorilor.
Readus Ia Paris, Dolet reu~e 0 te sii evadeze din 1nchi-
soare, e prins din nou, acuzat de blasfen1ie, de expunere
~i vinzare a unor c&Iii condamnate, de ,rebellune" (tot
povestea cu greva) ; a petrecut doi ani in inchisoare, in
care timp s-a desfa~urat procesul sau.
A fast dus la rug 1n piata Maubert, Ia Paris, 1n ziua de
3 august 1546, dupi\ doui\ 0edinte de torturi:i. 11 insotea un
rluhovnic, care ii ceru sa se l:hchine cu glas tare Fecioarei
~i sflntului 9tefan, ceea ce $i f&cu. Rosti de asemenea citeva
cuvinte adresate asistent:ei, punind-o in gard& impotriva
dirtilor sale. Toate acestea fusesera convenite din&inte ;
in schin1bul acestui con1promis avu drepul sa fie sugrumat
inainte de a fi splnzurat, apoi ars.

Reformatii din Meaux, p<ldisiti dupa im.prbl.?tierf:!a cena-

clului, trimisesera ni.;;te delegati Ja ca1vinistii din Stras-
bom-g :
- Ce sa facen1 ?
- Regrupati-v&, alegeti un pastor. Aveti cu siguranta
pri.ntre voi pe cineva care e demn :;;i capabil sa detinii
acec1stci functie.
Cel ales a fast un anun1e Pierre Leclerc, dclriicitor de
Unil, frate cu Jean Leclerc, alungat 1n 1524 ~i refugiat la
1\!Ietz, unde fusese schingiuit ~i ars.
·-- Fratele meu ne ocrote9te 0i ne dii o pildil.
Biserica cJandestinil din Meaux atr:':igea lwnea : trei
sute de credincio~i, patru sute. Oric.ite precautii ar lua
patnt su te de persoane, taina lor iese Ia ivc~alii. Adunflrile
161
 se tineaula Etienne M;angin, 111aistru fila tor de lin&·, a dirut
casa spa\ioasa dadea in Piata Mare.
La 8 septembrie 1546 un informator se prezenta !a
Philippe Rhumet, 9eful politiei :
- Pute\i sii vii duceti. Slnt acolo.
Rhumet diidu ordine arca~;ilor ·?i pleci'i eel clintii. La
Iviangin. urea plna in pod. Acolo v&zu vreo ~aizeci de bar-
bali 9i femei 9ezind lini')ti\i, plini de reculegere. In fata
lor, un om citea epistola zilei.
De.scump&nit, cam. tulburat, Rhumet se retrase far& sa
spun& o vorb& ~i coborl. Dar, cum arca~ii sosisera, urea
din nou cu ei. Toti reforn1atii se l&sara arestati fara sa se
impotriveasdi.
A doua zi municipalitatea ii incEirc& In d'irute ~i-i tri-
mise la Paris. Fur& inchi9i la Conciergerie 1 ~i a poi jude-
cap. Spre deosebire de procesul lui Etienne Dole!, al lor
nu dura declt dteva zile. Paisprezece dintre ei, printre
care Pierre Leclerc 9i Etienne Mangin, fura condamna \i sa
fie supu9i ]a tortura extra ordinarii 9i sa fie. ar9i de vii.
Ceilalti trebuiau sa asiste Ia supliciu 9i sa fie biciuiti. Apoi
trebuiau sa faca amend& onorabil&, s&-:;>i renege credinta,
sa asiste Ia slujbe, Ia predici, sa ia parte Ia procesiuni.
Casa lui Mangin urma sa fie rasa de pe fata piimintului.
Toata lumea a fost adusa inapoi Ia Meaux dupa o luna
de zile. Cum cei paisprezece condamnati la moarte refuzau
sa se spovedeasca) lis-a tiiiat lin1ba. Au fost an;;i toti odata
la 7 octombrie 1546.

- Nu-mi plac copiii visi.Hori, fuduli de ureche ~i ador-

miti, spunea Francisc I despre fiul s&u Henrie.
Clnd tinarul deveni regele Henrie a] II-Iea, ambasadorLll
Venetiei trilnise guvernului s&u urm&torul r.aport : ,E inalt
$i foarte puternic, dar brunet, de o paloare livida, aproape
verzuie, 9i se pare ca nimeni nu 1-a auzit vreodata rlzind
cu pofta. Are un cap mic, ochi mari dispretuitori, tl1nple
.<;;i o frunte inguste. li place vini'itoarea :;i r&zboiul 9i e
foarte religios : duminica nu c&l&re~;>te".
Unglndu-1 rege Ia Reims Ia 28 iulie 1547, cardinalui
Carol de Lorena ll implorii. sa lupte impotriva ereziei :
1 lnchisoare cuprinsa in cHidirea Palatului de justitie dill Pa-
rts ~li in care pe timpul teroarei a fast inch:s1, printre altii, regina
Maria-Antoaneta. ~ Nota trad.
162
 - Fa astfel incit posteritatea sa spuna despre tine :
,Dad\ n-ar fi damnit Henrie, regele Franj:ei, biserica
rom.ana ar.fi pierit din temelii".
- Cansimt.
Pratestantii aveau cu atlt mai putine ~anse sa vada
monarhia devenind mai blinda fata de ei, cu cit Henrie
a! II-lea (casatarit !a patrusprezece ani cu Caterina d.e
Medici, ~i ea de patrusprezece ani) nu vedea ~i nu auzea
decit prin intermecliul amantei sale, Diana de Paitiers, cu
clauazeci ~i dai de ani mai in virstil. decit el, dar frumaasa
cum i-a mers vestea (in fiecare dimineata, vara ca 0i
iarna, se imbiiia in apii rece ca gheata) 0i o catalicii inflii-
cil.ratii.
Nici nu fusese inca bine uns regele, ca palitaii de Ia
inchisoarea Chatelet se ~i lntrebau cum a sa mai ingra-
madeascii candamnatii ~i suspectJi pe care ii trimitea acala
Camera de justitie 1 de Ia parlamentul din Paris, denumita
curind mai s~mplu Camera arzatoare 2 • Degeaba aprindeau
cil.laii mai multe ruguri deadatii in piata Greve ~i in alte
locuri, inchisoarea Chatelet era supraaglomeratii. A fast
aproape o u 0urare cind a epidemie de ciuma a secerat rapid
cu zecile pe cei ingriimaditi acolo.
Inspaimlnti\taarea ma~inil. antieretica functiona nu nu-
numai la Paris, ci ~i in provincie. Fie din convingere reli-
gioasa, fie de dragul banilor, diferiti intermediari i 0i afe-
reau serviciile lor reformatilor spre a-i trece peste granita.
Daca erau prin 0i, erau supu0i Ia cele mai graaznice chinuri
lnainte de a fi ar0i pe rug.
La 16 ~i 18 iunie avu Joe Ia Paris intrarea regelui 0i a
reginei, ceremanie care incepea intotdeauna cu a slujba
so!emna. Imediat dupa aceea, suveranilor Ii s-a oferit un
spectacol distractiv In plata din fata catedralei Notre-
Dame : degradarea a trei preati davediti eretici. Unul
dintre ei, Flarent Venat, petrecuse 9ase saptamini intr-a
celula Ia Chi\telet ~i nu putea sa stea nici in piciaare, nici
jas, nici culcat. De-abia mai sufla.
1 II'ribunal extraordinar infiintat de regi.i F'rantei inca in seco-
lul al XVI-lea, mai cu seamii pentru urmarirea deturniirilor de
fonduri. - Nota trad.
z Chambre ardente - denumire data sub vechiul regim anu-
mitor tribunale care judecau cazuri exceptionale, in special Cele
de erezie ~i de otrEivire. !ncEtperile unde se impiirtea justitia erau
tapetate in negru ;;i tot timpul ardeau luminiiri (fr.). - Nota trad.
163
 Dupa procesiunea parlamentului, care plimba moa~tele
de la Sainte-Chapelle la Saint-Paul, a urmat un banchet,
discursuri, in timp ce diver~i me~teri inaltau pretutindeni
~treanguri, e~afoduri ~i rugurJ. Pe drumul de inapoiere,
regele se opri o clipii in fata palatului domnului de
Rochepot, peste drum de biserica Sf1nta Caterina. Era ars
acolo un croitor. Din mijlocul fliicarilor se uita tinta
la rege.
In 1551, citind edictul din Chiiteaubriant, care hot1ira
ca din momentul acela orice sentinta in materie de erezie
era far a a pel, reformatii se glndira · ca nu pot indura per-
secutii mai cumplite. Aveau sa indure mull mai mult.
In 1557 edictul de la Compiegne conferi inchizitiei acele~i
puteri pe care le avea in Spania. Cu alte cuvinte, orice
persoana acuzata sau b&nuita de erezie, chiar pe baza unui
simplu denunj, practic era data pe mlna ci\liiului.
Enormul dosar al persecujiei nu e complet, ciici nu to\i
persecutorii s-au laudat cu faptele lor, iar adesea nu au
existat supravietuitori ca sa depuna marturie mai tlrziu.
Dar multe operatii ale polijiei s-au oglindit in rapoarte.
La Paris, un burghez pe nume Berthomier i~i punea la
dispozf\la reformatilor locuinta sa din strada Saint-Jacques,
ln fata colegiului Plessis, unde actualmente se afla Uceul
Louis-le-Grand. rntrunirile aveau Joe seara.
La 4 septembrie 1557, ni~te elevi de la colegiu, vazlnd
lumina ~i auzind cintece, au asmutit muljimea ~i au chemat
paza de noapte, pe acei politai pe care de obicei nu puteau
sil.-i sufere. Casa fu lmpresurata. Spre miezul noptii, mul-
timea incepu sa arunce cu pietre.
In· casa se adunasera trei-patru sute de oameni. Multi
barbati ie~ira, croindu-~i drum cu sabia. Unul dintre ei,
lovit de o piatra, cazu ~i fu facut bucatele.
Martine, procuror Ia Chatelet, sosi impreuna cu c!tiva
arca~i. Intra, intocmi un proces-verbal ~i-i scoase pe cei
asediati dupa ce le legase mlinile. Printre ace~tia erau
multe feme!, unele chiar din nobilime. Multimea le t.rata
de femei u~oare, le arunca gunoaie in obraz. Barbati ~i
femei, in total o suta patruzeci de persoane, au fost du0i
Ia Chatelet. Ca sa fie adapostiti au fost golite ni~te vizuini
infecte ..
Parlamentul prelua cazul. Potrivit procesului-verbal,
iata de ce se fiicusera vinovaji participantii la aceasta adu-
nare : ,S-a citit mult timp din Sfinta scr'iptura in limba
tr.l
vorbita de popor. Pastocm. se rl.\_gase lui Dumnezeu ~i toatii
asistenta ingenunchease. Pastonll vorbise despre instituirea
ln1p&rt8.t;;aniei cu cele doua cun1inecftturi, iar cei de fata,
socotiti vrednici de aceasta taincl, primisera piine ~i vin
din mina pastorului. Au fast ro,stite rugaciuni pentru rege
~i pentru propa~irea regatului sau, precum ~ pentru cei
nec.:AjitL S-au cintat de asemenea dtiva psalmi".
Pentru aceste motive, ~apte dintre detinuti (ale~i nu se:
~tie pe ce criteriu) au fast osindi\i Ia moarte ~i du~i Ia
rug Ia 7 septemhrie, iar alti citiva putin mai tirziu. Doamna
de Luns, v&duva din Graveron, in virsta de douB.zeci
~i trei de ani, dezhriica in ziua aceea ve~mintele ei de
vaduvf.\ spunind ca i-?i s&rb&torea nunta ei cu Hristos. Ceru
sa i se taie 9i ei limba, cum se procedase cu al\ii. Nu i s-a
dat ascultare, ba chiar, ,printr-o m8.sudi de clement&", a
fast sugrumata inainte de a fi urcata pe rug.
To\i istoricii au salutat falanga martiri!or protestanti
din acea epoca. ,Au :indurat cu o tarie de neinfrint - scrie
cardinalul Baudrillart - chinuri ingrozitoare, asemana-
toare cu cele Ia care piiginismul in declin i-a supus pe
discipolii celui riistignit". Agrippa d'Auhigne, capitan pro-
testant ~i poet (,Un trandafir tomnatec e mai suav ca
altul"), a aratat in citeva admirabi!e versuri cum prigoana
nu fiicea decit sii aducii adep\i noii religii :
,Cenu~a celor ar~i eo siimlnta de pret.
Slngele pe care regii il fac sii curga girlii
Se preface ln bl1nda ploaie ~i ln izvor de ape ... ".
Dar mecanismul intoleran~ei era acum ten1einic pus In
n1i~care :;;i cine se incumeta sa-l oprensdl sau pur :;;i simplu
sii-1 incetineasca l.j>i asuma un rise. La 10 iunie 1559 mem-
brii parlamentului discutau despre reprimarea ereziei. Unii
se ariitau partizani ai unei anumite moderatii. Henrie
al II-Iea intra Ia un moment dat ln sala de ~edinte. Se
stirni o oarecare rumoare.
- Continuati, domnilol', spuse regele. Continuati sa
vorbiti in toatii libertatea.
Consiliel'ul Violle spuse ca o solutie bunii ar fi intru-
nirea unui conciliu care sa defineasdi gre~eala ereziei.
Consili.erul Louis du Faur se vadi de aceeali'i piirere, adii-
ug,ind ca pin{i una-alta· trebuia sa se arate cine era ras-
punzator de tulburarile care aveau Joe cam. peste tot. Con-
IG5
silierul Anne du Bourg, de treizeci ~i opt de ani, fiul magis-
tratului jalbar 1 de pe linga regina ~i nepotul cancelarului
Antoine du Bourg luii cuvintul Ia rindul sau. El atrase
atentia ci\ nu to\i catolicii erau fiira prihana ~i ca printre
ei intllneai ~i soti adulteri. Amantul Dianei de Poitiers se
albi !a fata ~i facu un semn conetabilului de Montmorency,
care suflii o vorba lui Montgomery, ciipitanul garzilor.
Anne du Bourg a fost arestat pe loc ~i inchis !a Bastilia,
unde a stat ~ase luni. ln timpul detentiunii a fost interogat
cu privire !a taine, Ia slujbii, !a prezen\a reala. Riispunsu-
rile sale nefiind multumitoare (de fapt se manifesta prin
ele ca un reforn1at), a fost condamnat la moarte ~i ars.
0 multime imensii era adunata in piata Geneva. I s-a
cerut din nou condamnatului sa-~i denunte complicii,
aceasta intrebare in extremis 2 devenise o rutinii. Anne du
Bourg spuse ca ,nu CUllO!?tea pe nimerii". Fu dezbrclcat
sub ~treang, nelasindu-i-se decit cama~a pe el. Refuzii sa
siirute crucea. Cind fu ridicat in ~treang, multimea incepu
sa strige : ,Iisuse ! Maria !". A poi fu aprins focul.
$ase luni mai tirziu, cu prilejul unei lupte cavalere~ti,
Gabriel de Montgomery, acela~i care !a un semn a! regeluf
il arestase pe Anne du Bourg in plin parlament, stri\punse
fara sa vrea cu lancea sa ochiul suveranului, provoclndu-i
o rana mortal&.
- Mina lui Dumnezeu ! strigara protestan\ii.
Aveau si\-~i dea repede seama ci\ continuitatea in-ma-
terie de represiune era asigurati\ de ciitre familia Guise.
De ce familia Guise, cine erau ei ? lncepem acum sa pa-
trundem intr-o jungla. Lupta pentru putere sau· pentru
caile care due !a ea, cu toate avantajele pe care le com porta
aceastil. posesiune sau pozitie apropiatii, in primul rind
banii, a fost intotdeauna ~i mai este inca un spectacol
oribil ~i pitoresc. Cum nu intra in perspectiva acestei ciirti,
ea nu va fi prezentatii decit in miisura care ne permite
sa lntelegem desfii;mrarea ~i momentele de inviorare ale
luptei fratricide.
Francisc a! II-lea, fiul ~i urma~ul lui Henrie a! II-lea,
e ln v1rsta de cincisprezece ani ~i jumatate. Are ,an1eteli,
1 Sub vechiul regim, magistrat insS.rcinat cu primirea !?i rezol~
:varea jalbelor. - Nota trad.
2 tn ul\ima instant~ (lat.). - Nota trad.
166
spaime, elimin& greu umorile sale, nu poate sci-i?i sufle
nasul''. De fapt, el nu va dom1ii ; sa r-eamintin1 motivul.
Francisc al II-lea, acest nevolnic, e.ste casatorit. Sotia lui
e Maria Stuart, regina Scotiei, cu doi ani mai mare declt
el, deloc rievolnica, dimpotriva, incintatoare, aproape fasci-
nant& ; e plinii de seductie ferninina, are t.oate talentele
care plac in societate .;;i se bucura de o· sirr1patie excepti-
onala pentru virsta ei. .Maria are la curte credincio9ii ei,
,,clanul'' ei, ai carui prineipali protectori sint unchii sai,
Francisc ~i Carol de Guise.
Francisc, de patruzeci ,si doi de ani, supranumit Omul
cu cicatricea din pricina unei cicatrice glorioase (riinit
ln 1545 llnga Boulogne, 1ngrifit de Ambroise Pare), este un
r&zboinic falnic. Are alura unui rege, se lmbraca i:TI ve~­
minte somptuoase ~i posed& cei mai frurnO$i cai. Pentru
a lin1pezi cele ce urmeaza, sa a1nintim ca. Francisc de Guise
are un flu, Henrie, de nouil ani la vren1ea respectiv.i ~i
care, pr.ln Ltrmare, nu va intra in scena dedt mult mai
tirziu, devenind ~i el 01nul cu cicatricea, dupa ce s-a ales
cu o t·ana Ia Dormans (1575).
Celalalt unchi al Mariei Stuart este Carol de Guise,
cardinal de Lorena (episcop Ia patrusprezece ani), arhi-
episcop de Reims, abate comandatar 1 (benefici.i) !a Saint-
Denis, Cluny, Noirmoutiers, F€camp. Deloc martial ca
fratele sau ~i chiar la9, dar un geniu a! diplomatiei ~i al
Lntrigii. Tocmai acest geniu, merg1nd tn intlmpinarea
an1bitiei ]\~ariel, minora, dar regina a F~rantei, a lnlaturat-o
pe Caterina de Medici de la o posibili'i regenta ~~ a fiicut
din familia Guise detinii.toarea puterii.
- S"frainii ii~tia ! b'amilia noastra e de vita regeasca,
cobor!toare din Ludovic eel Sflnt !
Omul care vorbea astfel era Ludovic, print de ConM,
a! treilea dintre Bourbonii de spi(a barbiiteasca !n via\a ~i
eel mai ambitios. Tr·ecuse Ia protestantism, dar complotul
pe care-! pusese Ia cale (conjura\ia sau tumultul de Ia
Amboise di.n martie 1560) pentru a-1 rilpi pe regele
Francisc a! II-lea nu avea nici o motiva\ie religioasa:
Conde voia sa-l sustraga pe tlnarul rege de sub tutela
familiei Guise spre a-1 supune tutelei sale. Conjuratia era,
t Abate dispun1nd de un beneficiu ecleziastic. lncepind din se-
colul al V-lea, atribuirea acestor beneficii se fi'icea in commendam,
adidi provizoriu, pe o perionda limitata. - N(!)ta trad.
167
ca .aproape toate, ln1pfmata cu po.liti~ti. Participantii, ascun?i
lntr-o piidure linga Amboise, au fast denun\a\i ~i totul
s-a inchelat cu o baie de singe. ,$i a:;;a mai [11Ulte zile
au fost oc~pate cu tB.iatul capetelor) cu spinzuratul, _·cu ine-
catul - a scris Regnier de la Planche. - Sitrazi\e din Am-
bol'Se erau inecate in singe ~i pline de trup-urri de mor·~i,
astfel i:ncit nu puteal sLa in ora5 din eauza duhorii .;;i a
infectiilor". Familia Guise i~i freca miinile ~i punea la
punct un v-ast plan de exterminare a erezie:i.
Situa\ia s-a schimbat brusc la moartea nea9teptata a
lui FrHncis-c al II-~lea. Fratele :;;i urn1a:;;ul dese!l'11nat, Carol
al IX·-lea, avea zece ani, ~i de rindul acesta Caterina nu
1nai rata prilejul ; ea obllga nobilimea sa o recunoasca
regent&, adic8. suverana fRril a in1p5.rtl domnia.
in ve~nica s.a ro~:::hle neagra, Caterina r8.n1ine un
personaj de neuitat in istoria Fr.ant.ei. $i alti suverani :;d
~efi de stat din Franta aLl viirsat in mod de1iberat singele
francezilor, f&ra ca gloria lor oficiala sa fie 9tirbit&, ba
adesea chiar au rfimas ni9te idoli, in timp ce rochia neagra
a Caterinei s-a pastrat pe veci minjita de o mare pata de
singe, cu toate eforturile pe care le-a facut la inceput in
sensul tolerantei :;;i al l:mpilclirii. Car.acterul ,ei, pe care
unli 1-au considerat complex, apare Gimplu cind privim
la rece cmnportarea ei ln -cursul perioadei ln care a fast
la putere.

Ca tuturor suver.anilor din acea vreme, li placea puterea

pentru toate avantajele personale pe care le confera ~i,
de asemenea, ca un fel de capital de care n-ar fi vrut
nicicum sa fie lipsiti copiii ei. Orice mijloc i se parea bun
pentru a pastr.a aceastii mo~tenire, inclusiv asasin.atul ;;i
proxenetismul. Aparea intotdeauna inconjurata de un
escadron volant de doamne ~i domni~oare de onoare, care
uzau de farmeoele lor dupii poruncii, exact la momentul
dorit, fa\a de cutare sau cutare personaj.
Intr-a zi ii scrisese papei Paul al IV-lea in legi\tura
cu certurile religioase ca al:ita teologie era cu totul de
prisos, cii ar fi fast de ajuns sa se cada la intelegcre
asupra citorva precepte enun\ate in Decalog. In fapt,
religia sa personal& consta intr-un vag deism, care se
impaca perfect cu amoralitatea ei politicii.
1H8
 Setea de putere ?i indiferenta sa fata de religie s-au
intrecut in a o face pe Caterina sa dore.asca cu .ardoare
pacea religioasa in Franta. De-abia devenise regenta ~i a
9i ordonat parla1nentelor sa suspende urm:lririle judiciare
din motive religioase ~i sa-i puna in libertate pe con-
damnaj;ii detinuti ; 1-a anmistiat pe Conde, luat prizonier
pe cuvint inca de pe vremea eonjuratiei din Amboise 1•
Antoine de Bourbon, reg,e al N-avarrei, primul principe
de singe, a fast numit locotenent-general al regatt-.lui.
A1niralul Coligny (care n-.avea nimic dintr-un an1iral,
dupa cum se -?tie, ci era mai curind un specialist .Ln
fortifica·fii :;;i un strateg mediocru), protestant, intra in
Consiliul privat. intr··o oarecare masura, Ia sugestia lui
au fost convocate starile generale Ia Pontoise (1 au-
gust 1561), iar la Poissy (septembrie--octombrie 15Gl)
micul conciliu national, cunoscut sub mnnele de Colocviul
de la Poissy.
StB.rile generale trebuiau sa hotiirasca asupra rmei
coexistente pa~nice, legal organizata. Dar n-au hotiirit
nin1ic, deoareee clerul ~i nobilimea erau insp8.in1lntate de
n1asurile liberale propuse de starea a treia.
In intentia Caterinei, Colocviul de la Poissy trebuia
sa aiba menir€a de a curma raul din rtld8.cina prin
cEmtarea nu atit a unui 1nodus vivendi adn1inistrativ, clt
a unui compromis de doctrina. Unii istorici au scris di
Theodore de B€ze, rector al Unlversitfi~ii din Geneva,
a fiicut imposibil acordul prin intransigenta sa in problema
transsubstantierii 2 • E de ajuns sa prive>ti lucrurile mai
!ndeaproape, sa nu refuzi sa vezi climatu] in care s-au
desfa~nrat discutiile inca de Ia inceput, pentru a in\elege
cii, chiar daca l'eformatii ar fi fast de zece ori mai
concilianti In proble)Tiele de doctrina (~i din punctul lor
de vedere nu puteau fi), colocviul tot ar fi fast sortit
e~ecului.
Theodore de Beze fusese trimis de Calvin ; lmpreuna
cu el au sosit delegatii comunitatilor reformate din regal :
1 Conjuratie aldituitii de Conch~ ~i de hughenoti :;;i condusa in

1560 de La Renaudie. Ea urm&rea sB.-1 scoata pe F'rancisc I de sub

influenta familiei de Guise. A e$uat ~i a fost reprimata cu cru-
zime. - N ot·a trad.
2 In religia catolidi, procesul prin care, datorita euharistiei,
piinea ~i vinul se transform& in tru,pul :;;i .singele lui Iisus Hristos.
-Nota trad.
1G9
zece pastori reformat! ~i <!ouazed de laici. Au fast primiti
Ia miinastirea dominicanilor din Poissy, dar nu de prelaW
mu de teologii catolici, veniti ~i ei 1a colocviu, ci de
i"ranQois de Guise. Cortegiul robelor lor negre contrasta
cu ve~mintele stralucitoare ale prelatilor catolici ~i cu
oele ale marilor personaje de la curte. Nici nu intrara
oine, cii un cardinal a ~i exclamat, destul de tare pentru
a fi auzit :
:--- Iata-i pe ciinii de la Geneva !
- E foarte necesar, a riispuns Beze, ca ln turn1a
Domnului sa existe ~i clini, care sa-i 1atre pe lupi.
Toata lumea se a~eza ; reformatii au fost lasati in
J)icioare. Atunci, pentru a se ruga, au ingenuncheat. S-au
tinut trei ~edinte, dar chiar de la prima a devenit evident
ca nu era posibil nici un fel de acord in privinta doctrinei.
Pentru ecumenism era cu aproape patru secole prea de-
vreme. Iar pentru un modus vivendi prea tirziu.
Caterina, lnver!?unlndu-se in hotar:trea ei de pacificare,
a dat in ianuarie 1562 un edict potrivit caruia li se acorda
protestantnor libertatea cultului ,in afara or~elor inchise"
~i li se permite sa tina chiar in aceste ora9e reuniuni in
locuinte particulare. Catolicii n-ar fi fost mai putin in-
digna\i dad't regenta ar fi instituit protestantismul ca re-
ligie de stat. 1n semn de protest, majoritatea seniorilor
catolici au pariisit curtea. Fran~ois de Guise, conetabilul
de Montmorency ~i mare9alul de Saint-Andre au constituit
un triumvirat ,pentru a apara credinta catolica". Cu alte
cuvinte, trei dintre cei mai puternici seniori ai regatului,
dispunind de o clientela devotatii, avind cea mai mare
parte a trupelor existente in perioada respectiva pe
teritoriu, au ald\tuit o putere distinca de cea a statului.
ln februarie 1562, seniorii catolici rama~i !a Paris
l-·au cerut insistent lui Frangois de Guise sa revina. £1 a
3.Cceptat ~i S·ua pus in n1i$care lmpreuna cu o ,puternica
2scorta". La 1 martie, :i.ntr-o duminicii 1 caravana a ajuns
in micul orii>el Vassy din Champagne.
- Sa ne oprim, a spus ducele, ~i sa ascultfun slujba.
Atunci i s-a aclus Ja cuno~tinta cii unii protestanti din
ora$ oficiau ~i ei cultul lor. Erau ,pe pu\in cinci sute".
- Cin.ci sute? In mijlocul ora~ului? Nu putem ih-
gadui una ca asta !
170
 Fie ca protestantii 1~i oficiau cultul1ntr-un hambar sau
intr-o hala din piatii, fie ca i-au intimpinat pe ofiteri ~i pe
soldati cu politete (,Domnilor, vi\ rugam, luati lo.c"), fie ca
au aruncat in ei cu pietre, putem alege intre eel pu\in doua
sriu trei versiuni, rezultatul conteaza : oricum dncizeoi de
morti, dintre care mai mull de jumiitate femei ~i copii.
Vestea n-a ajuns .Ja Paris decit in 8 sau 9 martie. Ea
a provocat o explozie de entnziasm popular. La 16 martie,
conetabilul de Montmorency i-a ie~it in intimpinare lui
Fran~ois de Guise la Nanteuil, escortat de trei mii de oa-
meni inarn1atj pin&-n dinti. Cind Guise intra in Paris,
starostele negustorilor ii oferi douii milioane in aur jl
douazeci de mi-i de oameni ,pentru a salva regatul".
RegentR se refugiase la Fontainebleau. inf:rico~atii, H
scrise lui Conde (care se mai afla la Paris ~i avea ~i el
trupe) sa facii totul pentru ,a ocroti copiii, mama ~i
regatul". Dar Conde voia sa-~i joace rolul lui, a~ ca
nu s-a dus la Fontainebleau. La 10 martie a Iansat o
chemare ciitre toate bisericile reformate din Franta: ,Vil
rugam sa fiti gata nu numai pentru a va apara biserica,
ci ~i pentru a sus\ine primele atacuri". Fran~ois de la Noue
(militar, numit ~i Bayard a.J hughenotilor) relateaza 1n
Discursuri politice qi militare efectul pe care 1-a produs
chemarea lui Conde : ,La auzul acestei v~ti, nobilimea
religioasa din provincii s-a rede 0teptat in chip miraculos
~i s-a ar~itat gata sa faci'l grabnic rost de oameni ~i de cai'' ..
Coligny se tinea pe Iingil Conde. De0i presim)ea ca
ri\zboiul civil va fi inevitabil, ezita sa se Ianseze in el.
So(ia sa i-a spus cii in ziua judecii(ii de apoi va depune
marturie impotriva lui daca nu va lua armele pentru a-~i
apara coreligionarii. Conde, conducator o£icial a! partidu-
lui protestant, piiriisi Parisul impreunii cu Coligny ~i se
duse sii- 0i a~eze tabiira Ia Meaux, Iaolalta cu trupele.
La 25 martie Jansa o nou:'i proclama\ie ciitre to\i re··
forma\ii din Franta : sii se deschidii ostilitiitile.
sa nu uitam ca, inca din evul mediu, seniorii, mici
ori mari, puneau mlna pe arme pentru cea mai nelnsernnata
sfada. Crescuti pentru a mlnui armele, razboiul era pentru
ei cea mai placutii ocupatie. $i ce justificare admirabila
constituia de astii data religia !
171
 Oan1enii epocii n-au vorbit nidodatii despre dizboaie
religioase, ci despre rilznwrite. Acest razboi civil a durat
treizeci ~i ~ase de ani, fiind intrerupt de citeva ori de
armisti\ii. In pofida remarcabilelor lucrari ale numero~ilor
i~torid, nu ex:hsta, dupa p&revea mea, in acea.sta privintii
nici o .relatare exhaustiva $i incontest<tbila, tot a~a cum
nu exista, de exemplu, nici in cazul ultimului razboi civil
Spaniol, care se aseam8.n8., poate, Ui Cea mai mare m8.sur&
cu ra2>boaiele noastre religioase.
Asupra acestor operatH, desfii$Urate pe tot teritoriul,
dar sporadice, ici punind In mi~care adevi'irate trupe (pinii
Ia douazeci de mii de soldati la Moncontour), colo dome
mici bande, nu exista decit mi'irturii razlete, toate purtind
pecetea patimii. Uneori fanatismul religios era eel care
dadea impuls unui episod singeros, alteori calculul po-
litic, ambi\ia, r.9.z!:lunarea. La inceput, Parisul a fast
bastionul catolicilor, iar Orleans eel al reformatilor, dar
se dadeau batalii in toate regiunile, cu precadere in Nor-
manclia, fiinclca reforma\ii niidajcluiau sa vada debar-
cind acolo ajutoare engleze. Ba Le Havre le-a fast de-a
clreptul predat englezi!or de catre Coligny. Conde a facut
ape! ~i Ia Reiter-ii 1 germani, care alcatuiau regimente
intregi ; catolicii au adus pina ·la Paris trupe spaniole.
Citeva tilhi:\rii, mai multe maceluri ~i niscai asasinate au
avut mai multe consecinte dedt bataliile.
Din aceasta harababura, din aceste razmerite, se poate
desprincle un fel de schema, care s-a repetat de mai multe
ori. La capatul fiecarei campanii cu caracter cit de cit
militar ii vedem pe catolici, ale caror trupe slnt cele mai
numeroase, batindu-i pe protestanti. Ace~tia insa i?i isto-
vesc adversal'ii prin indaratnicia ?i hartuieli!e lor. Regenta,
inspaimintata de lupta aceasta prelungita car.e-i dezmembra
rcgatul 9i ruina finantele statului, propune sau .impune
armisti(ii pe care protestantii nu le accepta decit cu con-
di\ia de a li se imbuniHati statutul : o mai mare libertate
a cultului, locuri de siguranta. De indalii ce e semnata
,pacea'.', personajele n1arcante ale partidului catolic ~i
marea n1ajoritate a opiniei pub lice i~i n1anHesta indignarea
1 Cavaleri germani. mercenari afla\i in Franta in limpul cvu-

lui me diu. -- Nota trad.

172
 fatii de aceste avantaje ohtinute de ,religionari" 1, provoaci!
incidente ~i lupta re1ncepe. Aceasta schema prezinta ~l
excepfii : in 1564 Conde a rupt in mod deliberat al'-
mistitiul realizat prin edictul de pacificare de Ia Amboise.
La inceput, armata catolica, care se confunda cu
armata regala, era comandata de conetabilul Antoine
de Bourbon, avind sub ordinile lui pe ducele de Guise ~i
pemare~alul de Saint-Andre. i;\ase mii de elvetieni (soldati
de profesie, ale ciiror servicii se cumparau) formau osatura
ei. Contingentul national era campus din vagabonzi ~i
pu~lamale, prin~i cam de peste tot .cu arcanul ; mai t!rziu,
pe vremea ligii, li s-au adaugat militii locale $i mai ales
batalioane mari, furnizate de Spania, in total treizeci de
mii de pedestra~i ~i nouii mii de ciilare\i.
Armata protestanta, comandata de Conde ~i Coligny,
a fast constituita in buna parte din militiile furnizate de
bisericHe reformate ~i grupate ih regimente regionale. Au
venit sa se angajeze voluntari. Elisabeta a Angliei a trimis
.,ase mii de oameni ~i a acordat cu o dahinda camatiireasca
un credit de zece mii de coroane pentru recrutarea altor
trupe. Conde ~i-a procurat trei mii de Reiter-i ~i patru mii
de ciiliireti gel.1lllani. N-avea1J, unif-orma, dar aliblil, culoarea
lui Conde, era un semn de raliere : oJij;erii purtau o e~arfil
alba peste plato~a de fier ~i un pana~ alb tn zilele de
batiilie. Unii preferau sa arboreze culorile nobililor care-i
conduoeau. Pastori re~orma\i, 1mpra~tia1i in diferitele re-
gimente, vegheau la pastrarea virtutii ~i a smereniei.
Dimineata ~i seara, in toate taberele ~i bivuacurile armatei
protestante se I'Osteau rugaciuni ~i se cintau psalmi. Intru-
clt ostilitatiJe durau, aceasta virtute s-a pierdut. Soldatii
protestanti au tnceput sa jefuiaseii, sa violeze si sa tor-
tureze, ca ~i ,cei din armata catolica, adiiugind Ia aeeasta
o manie de a profa:iJ.a totul, ·care nu facea decit sa atij;e
pasiuniJ.e. I'(ta-i, Ia Craon, distrugind urna care con\inea
maruntaiele lui Anne de 1a Tr€moil!e ~i rasplndindu-le pe
caldarim ; la Mans smulg cadavrul cardinalului de Luxem-
burg din co~ciugul sau, la Oi-leans ard inima lui Francisc
a! IIclea, la Clery ramii.~itele lui Ludovic al XI-lea. i;\i in
1 Cal vini~ti. - Nota trad.
173
iimpul revolutiei franceze avea sa se procedeze tot a~a;
Ia Saint-Denis, cu riima\'itele piiminte~ti ale regHor Frantei.
Profanarea mormintelor a constituit multa vreme un atribut
al comportamentului fanatic.
So!datii catolici ~i cei protestanti foloseau cu precadere
archebuza ~i muscheta, dar foloseau de asemenea mai ales
·sabia. Nici pomenealii de strategie, de tacticii, de o coor-
donare a infanteriei ~i cavaleleiei in timpul biitiHiilor, care
erau foarte scurte : eea de Ia Dreux, de patru ore, a fost
exceptional de lunga. Intelegem foarte bine cind citim
mai cu atentie eronicile ca ceea ce-i interesa mai mult pe
so1dati era pri\darea ora~elor ~i jefuirea satelor ~i ·cii ~efii
faceau tot ce le statea in putere sa nu fie pur ~i simplu
nevoiti sii-i conduca acolo unde doreau ei sa se ducii.
Istoricii i-au "infiiti~at pe tarani ca pe ni~te victime ale
acestor soldati-bandi\i, ceea ce, de fapt, au ~i fast. Dar
~i ei participau adeseori, merglnd dintr-un sat intr-altul
sau urmlndu-i pe soldatii care intrau in ora~ele cucerite,
la jefuiri ~i Ia atrocitati, iar ora~enii se transformau de
asemenea bucuro~i in hoti ~i ciilai. 0 foarte mam parte
din populatie a fost parta~ii Ia grozaviille razrneri\elor. De
indata ce acestea au inceput (12 aprilie 1562) la Sens, ca-
tolici, veniti acolo pentru un pelerinaj, au patruns lntr-o
adunare a protestanti]or care-~i oficiau cultul. I-au ma-
celarit pe loc sau dup"l\ ce i-au tlrit In strada ori i-au inecat
In Yonne. Yonne s-e varsa in Serra. 0 zi intreaga parizienii
au alergat spre poduri ca sa se distreze vazind cum curg
pe firul apei cadavre de biirbati, femei ~i copii. Curio~ii
s-au mirat clnd au observat in mijlocul macabrei defilari
citeva le~uri de ciilugari. Ace~tia fusesera omoriti In
vntoarea generala, fiind denunta)i ca dadusera dovada de
indulgenta fata de profestanti sau ca, revoltati de masacru,
!ncercasera siH stil.vileascii.. Ri~ti intotdea'l.lna atunci cind
vrei sa mergi !mpotriva curentului unui mare sentiment
popular. Pe eel care s-a manifestat in acea perioada nu-l
poti denumi altfel dedt rasism.
Textul eel maf abj-ect pe care-! putem .gasi de Ia ln-
ceputurile cre~tinismului lncoace in arli.ivele Europei oc-
cidentale este eel a! iiotaririi parlamentului parizian din 13
174
 iulie 1562. Aceasta hofarire nu numai ca~i punea in .ffara
Legii. pe. protestanti, dar li autoriza ,pe toti oamenii din
popor 0i locuitorii tuturo>" ora~elor, satelor, tirgurilor ~;
tirg4~oarelor sa se inarmeze pentru a se aru-nca asup.ra
lor farii ca pentru aceasta sus-numi\ii oameni din popor
sa poatii fi denunta\i,. urmiirili sau harjuiW'. Acest. text
intrece in abje.etie chiar pe eel al legii engleze care ,nu
recuno 0tea existenta" umti irlandez catolic. Nici Hitlet,.
extermina.toru1 evreilor; n-a_ i:ndraznit sa- formuleze o
chemare la ucidere alit de explicita.
Zadarnic am dmta vreo regiune franceza i:n care aceasta
chemare la ucidere sa nu fi fast auzita., Uneori. execujiih
au loc dupa judecata,. prin decapitare, splinzurare sau arden
· pe rug (cijiva privilegia\i atx fast trimi0i la galere),. dar ce·
1nai adesea este vorba de accese bestiale de ucidere, caron
le cad victim& clteva zecf sau sute de oam·eni. In or.aself
prin care trec.e vreun f1 u vi u sa u vreun riu, lumea incept
sa se obi9nuiascii. sa vada le>;uri curgind pe firul apei. L<
Orleans 0i in ora$ele din Dauphine ~i Languedoc, in car•
legea era fiicutii de reformati, ace,tia ii vineaza, ii in·
temniteazii •i 1i executa pe catolici. Armata zisii regalF
ii asediaza, caiolicii cer aj-utor 1?1 atunci slnt ucit;;i n1a
clihai. Alteori, ca la Limoux, dnd armata regala ajung•
sa piHrunda in ora;;)- n1asacreaza totul ,fara deosebire df
vlrsta, sex sau rel'igie".
Blaise de Monluc, locotenent-general al regelui, ilustn
cadet al Gasconiei (care avea sii devinii mare~al al Franjei)
fusese trimis in Guyenne· 1 pentru, a pacifica aceasta pro-
vincie, ridicatii la luptii de protestan\i inca din de-
ccmbrie 1561. Pacificarea capiitil deseori pentru un con
duciltor militar un sens foarte special. Monluc, in co·
mentariile lui, a explicat fara: ipocrizie mijloacele pe earf-
le-a folosit in cursu] pacificarii sale : uciderea prin biciuire
decapitarea) splnzu1"'area, aceasta din urma fiind preferat;:;
,Un spinzurat lnsp&iminta mai mult decit o suta de oa·
111eni uci~i''"· Intr-adevar, cadavrele erau lasate sa at:irnf
in funii timp de mai multe zile. Monluc a strilbatut in
acest fel tot sud-vestul. Acum nu se mai spunea protestant
1 Numele deforma.t al Aquitaniei . - Nota trad.
175
luteran sau calvinist, ci mai curlnd hughenot, termen de-
rivat din cuv.i:ntul german Ei·ngenossen, confederat, care,
prin contractie, devine in Elvetia eignot, pentru a-i de.,.
semna pe calvini$tii genevezi. ,
Clnd parase(lte ora(lul Monsegur, Monluc lasa sa pu-
trezeasca !a soare ?apte sute de hugheno(i ~i se lndreapti.\
catre Agen. Dar, mai lnainte de a ajunge acolo, majoritatea
protestantiJor, insp<lilnlntati, fugiser·it
- Sa le fie confiscate bunurile, ordona Monluc.
Inutil, deoarece catolicii lncepusera siH jefuiasci\. $i
ace?ti catolici, care multi\ vreme au tremurat de frica,
participa nebuni de bucurie la represalii, ari\tlndu-se mai
cruzi decit soldatimea. Monluc se instaleaza Ia Agen, de
uncle l~;i desfa?oara expeditiile de pacificare plni\ Ia
Toulouse ~i Bordeaux.
Luindu-se de mlnii cu el, baronul des Adrets, calvinist,
pacifica sud-estul, dar In sens invers, lichidindu-i pe
catolici. Curios personaj. Glorios veteran al razboaielor
din Italia, ca ~i Monluc, ~i ca ~i el la inceput catolic,
ln 1560 n vedem · venind la Valence pentru a restabili
ordinea, stlnjenit de calvini~ti ~i decapitlnd acolo fara
~ovaire un procuror reformat.
S-a convertit nu se ~tie cind ~i !n ce fel ~i, in aprf·
lie 1562, iata-1 intrlnd in campanie de partea protestanti-
lor in fruntea unei armate de opt mii de oameni. E ceva
napoleonean ln mar~ul uluitor de rapid al acestei armate :
Lyon, Valence, Romans, Tournon, Vienne, toate acestc
ora~e in rastimp de o zi, ~i curind dupa aceea un alt circuit.
Bisericile sint jefuite, oamenii golesc sfintele potire
unul dupil altul, urineazil in agheazmatare, dar atenjie :
in ciuda acestei satisfac\ii acordate soldajimii, baronul des
Adrets vrea ordine ; lui trebuie sa i se aduca tot ce este
de aur nu pentru sine, dar aceste tezaure trebuie topite, .I

l
lingourile trebui·e v1ndute !a un pre\ bun ~i astfel plati\i
cu regularitate soldatH, practicil foarte rara in ace! timp
~i care explica ln parte succesele acestui conducator mi!Har.
Pe clnd lui Monluc li face placere sa spinzure, Adrets
are o alta manie : sa-i sileasca pe cei pe care-i executa s[t
sara dintr-un turn, dintr-un donjon sau dintr-o clopotni(.a.
Ba unii mai adaugii bucuros ca punea victimele sa se aruncc
de sus drept in Uincile sulk\a?ilor sai. Cercetlnd Jnsa faptcle
mai lndeaproape, n-am gooit decit clteva exemple refcri·
176
toare ]a acest gen de executie. Dar cronicarilor le place
pitorescul ~i fara indoi.ala ca se saturaserii sa-l prezinte
pe baron pur ~i simplu omorind, decapitind sau spinzur1nd.
Regenta nu mai prididea cu ciHiitoriile, intrevederile
~i corespondenta cu ~efii celor douii particle, incercind
lntruna sa puna capat rclzmeritelor. Pentru moment, soarta
i-a suris : Conde (protestant) ~i Montmorency (catolic) au
fast fEicuti prizonieri ~i, in sflr~it, neutralizati. Mai dilninea
Franc;ois de Guise. Un ,fanatic", Pol trot de lVIert\ 1-a asa-
sinat pe .acest generalisim in timp ce asedia ora~ul Orleans.
Coligny a fost imediat informat despre aceasta.
- Moartea aeeasta, a spus el, este eel mai mare bine
din cite i se puteau intimpla regatului, bisericii lui Dum-
nezeu ~i indeosebi mie ~i intregii mele case.
Caterina de Medici nu a spus nilnic, dar.\ pe cit sc pare,
socotea ca disparitia sau captivitatea marilor conduciitori
ii lasa ei cimp liber. Edictul de pacificare pe care-!
promulgii Ia Amboise (19 martie 1563) inaugura seria
armistitiilor care intrerupeau riizmeritele. Dispozitie a unui
admirabil liberalism pentru acea epocii, edictul recuno:;;tea
libertatea de con~tiintii a tuturor supu:;;ilor, dar restringea
Jjbertatea cultului la anumite persoane ~i locuri, cu ex-
ceptia Parisului, unde era ingiiduit numai cultul catolic.
Pacea de Ia Amboise avea sii dureze patru ani. Tara
avea cu atit n1ai mult nevoie de pace, cu cit :in Franta se
ivise un alt mare uciga~~ care lichida f&nl al-egere catolici
9i prote.stanti : ,Jn toate ora?el,e ~i tirgurile, oan1enii erau
secerati de foamete ~i de ciumii ; Ia Lyon aceasta molimii
a r&pus peste treizeci de mii de persoane. Ar trebui n1ulHi
vreme pentru a ln:;lira dezastrul pe care aceasta ciuma 1-a
adus Frantei. Aproape ca n-a existat ora:;;) tirg sau sat
care sa fi fast ferit de molimaY. Aeeste rind uri sint extrase
din Acta tumultuum gallicanoru1n, o cl'onica anonima. Cifra
de treizeci de mii de morti este, probabil, exagerata pen-
tru Lyon, dar ·e nein-doios di ciuma a f&cut ravagii.
Catolicii nu erau deloc multumiti de edictul de
pacificare.
- N-au fost predate toate ora9ele 'ii locurile fortificate
ale protestantiJor. Ca!vini~tii mai rezista in Dauphine,
Languedoc, Quercy, Vivarais. Acolo ei se Inanneaza. iau
dari. Ridicii o armatii. de Reite,·-i 0i de pedestra~i ;,.,_er-
cenari. Ea e· gata sa intervin:l cu prin1a ocazie. Trebuie sa
177
 fim nebu:r::.i ca sa ne aruneam armel:e ~i sa ne rist-pitn
garnizoanele-.
- Noi a1n fost dezarn1ati:, spu-neau pr<D:testantiJ,. i.n tim-p
ce· catolicii l~i instaleaza p,retutinden-i garnizoane,. efiiar· ln
ora$ele uncle n1ajoritatea locuitorilor s1nt protestanVL Ai-
no~tri sint .<;d- acun1 victime ale unor rebeliuni puse la· ew~e
de catolici, cum ar fi cele de la Mans ~i' T"ours. De ce au
fost diirimate zic!urile ora~elor l\llOJotauban ~i Orleans ?
Nu ne sin1tim in siguranta.
Nimic nu duce mai mult Ia agita\ie dec!t sentirnentul
de nesigurantii. Ostilitii\ile Iura reluate din initiativa lui
Conde. Cruzin1ile r;;i j.afurile ineepura iara9"i. Prot.estantii
nu erau cu nilnic mai prejos declt catolicii in privint_a:
cruzin1ii. Autorul cronicii anon:ilne citate n1ai in.:tinte· p-re-
supune c.9. ,n1ai ll1Ult de cinci lTiii de preo~i_· din toate
ordinele au pierit 'in- prima ~i in a doua serie de razm-erit~'
in urma unor torturi indelungi, c!eosebit de crude. Multi
supravietuiesc mmtilati, cu nasul tEiiat, cu- ur.echhle retezate,.
cu picioarele zdrobite sau aFse, cu_ unghiile· srnulse, orhi,.
riini\i sau lipsi\i complet de simturi". Asupra cif:rel0r se·
poate intotdeauna discuta. Taiatul urechilor nu pare sa
fi fast o practica excep\ionalii. Ba in unele povestiri luate
la lntimplare anam- ca- sol:da~u i9i pregateau a- graa.zniea I
,tocilnita de urechi".
Am&nuntele despre ,n1icheladele" fr&zmerite care au J,
avut Joe in ziua de Sfintu!Mihail 1) de Ia Nlmes sint foarte
precise. Profitind de forfota care c!omnea in zi de tlrg,
o trupa protestant.9.· a pi'itruns in ora9. Nun1eroli'.i_ catolid
s-au refugiat Ia episcopie. Protestantii au venit sa~i
aresteze. Masacrul a inceput la ora unsprezece seara. De la
f.erestre ~i de pe acoperi~ul episcopiei, omnenii luminau
spectacolul cu torte. Cato!icii erau strapun~i cu sabia ~i
aruncati intr-a flntiniL Episcopul, care se ref'ugiase lntr-o
casB., a fast prins, prB.dat, i1nbrilcat in straie grote~ti de
tiiran ~i dus Ia episcopie insotit de vorbele batjocoritoare
ale multimii. In ultima clipa, un hughenot, pe nume
Caussinal, il smulse din miinile asasinilor, n asc.unse ~i
a poi il scoase pe furi~ din ora~.
l\llasacrarea catolicilor Ia Nlmes a tinut trei zile. Hughe-
no~ii, st8.pini pe ora~, au d8.rln1at bisericile au luat bunurile
1

1 Saint-Michel (fr.). - Not-'a tmd.

178
 clerului, au stors bani de Ia populatie. Nu s"au indepartat
<'lecit atunci cind au auzit •Ci\ vine vicontele de .Joyeuse,
care a restabilit ,cultul catolic. Doi ani mai tirziu, catolicii
din Nimes, nemulturni\i, ca toti catolicii din Franta, de nouJ
armlstitiu impus de regerrta (pacea de la Longjumeau din
23 martie 1568), au inceput sa"i maltrateze pe protestan\i.
Nu s-a .ajuns plna Ia omoruri, dar li s-a facut viata im-
posibila 9i numero9i hughenoti au paras it ora9ul.
- va jur c-o sane reintoarcem.
A9a 1e-a vor]Jlt Nicolas Calviere, poreclit in rezistenta
cCapitaRul Saint-Come.
Saint-Come i9i organiza treaba cit se poate de bine. Un
morar avea o moara foarte aproape de zidurile ora9ului.
Vreo suta de soJ.dla·\i au intra! in moara 9i, printr-un canal
care o alimenta ·cu api\, au patruns in ora9. Le-au deschis
portiJe eelorlal\i protestan\i care a9teptau afarii, dintre
care douii sute erau calari, veniti din Vivarais. Masacrul
a ineeput prin asasinare.a guvernatorului, dupa care au fast
uci9i ciilugiirii. Doua sute de victime. Omorurile in timpul
razmeri(oelor semiinau cu un flux urmat de reflux.
Conde a fost ucis la Jarnac Ia 13 martie 1569. Impre-
jurarile in care a murit ne dau o idee despre bruta-
litatea epocii.
B'i.\tiil_la lua o intorsatura proasta pentru protestan\i.
Atunci Coligrry ii trimise lui Conde un mesager : ar fi mai
b.ine, spunea el, sa ne re'tragem.
- Fereasca sflntul! Unde s-a pomenit, striga Conde,
ca Ludovic de Bs>Urbon sa-i intoarca spatele du9manului !
Avea un picior mai mult sau mai pu\in rupt. Cu o
trupii prea pufin_ numeroasa, se aruncii asupra solda\ilor
ducelui d'Anjou. !n timpul acestor !nciiieriiri se produse
un haas nemaipomenit. De~i calul fusese ucis SUib el,
Conde, rezemat de un capac, se batea mai departe. In cele
din urma fu nevo1t sa se predea unor nobili. Unul dintre
ei, d' Argence, li era ind.ator.at.
0 clipa mai tiriiu, Conde vazu sosind gllrzile ducelui
d' Anjou cu pelerinele lor ro9ii.
Or sa ma omoare ?
:_ Ascundeti-va fa\a, strigii d'Argence .
.,.... Ah, d' Argence, d' Argence, n-o sa rna salvezi r
Intr-ad<eviir, Montesquiou, comandalltlul garzilor, aflase
cine era prizonierul. - _ ,;,~ ·
17~jiy',
 ;;._ Ucide-1, ucide-1, ce naiba ! striga acesta.
. Dlnd pinteni calului, !~i lua el s~rcina. ~': a-1 executa
cu un foe de pistol tras pe Ia spate . Ap01 n puse corpul
pe o magari\11 ~i i-1 trimise d:'cel~i d' Anjou .. D~c~le dad~
dispozi\ie sa fie a~ezat pe 0 p;~:r.a : bra.\ele ~~ J?!C!Oare]e 11
atirnau pe de liituri, iar un och1n1e~ea dm orb1ta. .
Ducele d' Anjou ie~i victorias ~i Ia Moncontour, cea mal
mare batalie. Dar Coligny i~i refacu armata in sud ~i re-
veni pe Loara.
Caterina de Medici reincepu ~i de data aceasta negocia-
rile. Ele au dus la 8 august 1570 Ia pacea de Ia Saint-
Germain, care a garantat protestantilor inca o data o li-
bertate de constiinta absoluta ~i o libertate a cultului
limitata. Ca no~tate, ei au primit, pentru un rastimp de
doi ani, patru locuri de siguran\a : La Rochelle, Montaubau,
La Charite ~i Cognac.

Masacrul din noaptea sJJintului Barto!Oill1eu se desprinde

de pe un fundal foarte sumbru de intrigi internationale,
in care religia n-avea nici un amestec (era vorba mai de-
graba de ambi\ii teritoria1e ~i dinastice), ~i de ma~ina\ii
politice foarte frantuze~ti, avSnd, de asemenea, la baza
ambitii, pasiuni 9i pofte, acelea~i in fond care stateau Ia
originea rilzmeritelor ~i care continuau sa le alimenteze.
Ceea ce ne intereseaza aici este, ~i de data aceasta, sa
vedem ·in ce miisura evenilmentul jline de fanatismul care !i
determina pe cre;;tini sa se sfi9ie intre ei. DaT mai intii
trebuie sa aratil1n pe scurt pe ,ce pozijii se situau c1teva
dintre marile personaje care au fost actorii primei drame,
cea care a facut masacrul inevitabil.
Pe Caterina de Medici am cunoscut-o. AI patrulea flu
a! ei, Carol a! IX-lea, nu domnea declt cle doi ani sub
tutela ei, inca foarte apasato.are. Reu~it personaj de drama,
acest Carol al IX-lea, datorita firii lui .st~anii $i corutra-
dictorii : pe de o parte gustul pentru arta (muzician, pictor,
c1ntaret, poet), pe de ·alta parte o pasiune fanatica pentru
vlnatoare, !mbinat!i cu gustul pentru s!nge ~I pentru bru-
talitii\i. Insurat de un an cu dulcea ~~ !ncintatoarea Eli-
sabeta de Austria ; o protestanta !nfocata, de conditie
modesta, neaccepfata deloc la curte.
180
 Ducele d' Anjou, fratele regelui, este viitorul Henrie
al III-lea, cu o personalitate deja striilucitoare ~i ambiguii ;
acum este ~efu! catolicilor, dar nu nutre~te o ura adevarata
impotriva protestanfi!or. Caterina il adora, ll prefera rege-
Jui, care o ~?tie 9i se enerveaza din aceasta pricina.
Amiralul Coligny, care plna mai ieri se afla in rlndul
rebelilor, condamnat !a moarte in contumacie, pe a! carui
eap se pusese pret ~i a carui efigie fusese arsii, este acum
la curte, din nou in gratH dupa pacea de la Saint-Germain,
avind o gratificatie de o suta cincizeci de mii de livre ~i
benef.iciul unei mii.niistiri (el care era protestant), plus alte
venituri de douiizeci de mii de livre. Om integru
auster, spun manualele ~colare : o austeritate auritii. In-
'i
riurirea pe care o exercita asupra regelui este uria~a
- Carol al IX-lea il nume11te piirintele siiu -, ceea ce li
scoate din sarite a tit pe ducele d' Anjou, cit ~i pe Caterina.
Henri de Guise este un tinar falnic cu alurii de
sportiv. N-a apucat sa strcHuceasdi ln razboi~ are o in-
teligentii mediocra, dar e sustinut de geniul diplomatic ~~
de averea imensii a unchiului siiu, cardinalul de Lorena ;
un in treg clan !~i .pune !n el sperante nenumiirate. Este
un catolic intransigent, protejat al regelui SpanieL Nu-l
iube~te de Joe pe Coligny, care, credea el, a pus sa-i fie
asasina t ta tal.
Prologul dramei 1-ar putea constitui un monolog in-
terior al Caterinei de Medici : ,Simt cil pacea pe care am
incheiat-o nu poate dainui. At!t partidul catolic, cit 0i eel
protestant s!nt din zi In zi mai puternice •i mai potrivnice
unul altuia. Autoritatea regalii ~i unitatea regatului nu pot
fi restabilite decit dacii cele doua particle, pentru inceput,
sint lipsite de conduciitorii lor. 0 solutie simpla ar fi
uciderea lui Coligny de catre casa de Guise ~~ apoi ni-
micirea celor din clanul de Guise de ciltre razbunatorii luci
Co!igny. Poate ca am putea profita pentru aceasta operatie
de prilej'ul pe care ni-l ofera ceremoniile ~i serb3.rile ce
vor avea lac la ·Paris la 18 august cu ocazia casatoriei
fiicei mele lV1m~gareta cu Henrie de Navarral~.
lndeoh;;te numai un romancier este autorizat sa redea
un monoJog interior. Mi-am Illat pentru o c1ipa aceasta li-
bertate ca sa reamintesc in gi'aba evenin1entele istori.oo
cunoscute 9i intentiile puse pe seama Caterinei de ciitre
istorici.i cei mai serio~i, indeosebi Philippe Erlanger, a ci\rui
181

,,
I!
 Rucrare este, dupa p&rerea mea, cea mar ren1arcabWi din
toate eele publicate despre noaptea sfintului BartolomeC!,
·cea m.ai comp]eta ~i mai" conforn1<l, in ceea ce pri-ve~te
acest evenimentJ cu certitudinile desprinse de critica
lstoric3. moderna.
Premisele dramei fiind stabilite, seenariul este destul
de simplu.
Caterina de Medici ~i ducele d' Anjou ~tiu cii doamna
de Ne1nours, frumoasa vaduva a lui- Pranc;ois de Guis.e,
.recasatorlta, consider§. de datoria ei sa-l razbune pe- prinntl
.sau sot .. Ei staruie pe linga ea sa actj.oneze, o conving :;;i ea
desemneaza un uciga~. un oarecare Maurevert, care traie~t-e
Ia re;;edinta familiei de Guise sub protectia clanului.
La 18, 19 ~i 20 august au Joe eeremoniile ;;i serbiirUe
publice prilejuite de ciisatoria Margarete; de Valois eu
Henrie de Navarra (viitorul Henrie a! IV-lea). Numero~i
gentilomi protestanfi vin la Paris. intre aee~tia ,i gentilomii
~atolici are lac un schimb de lmpunsiiluri, sfidari, ba
chiar provoeari. Bravul popor, lntotdeauna dornie sa ~tie
tot ee se petrece In lumea eelor mari, afla de aceste
-clevetiri ; bravuJ popor a] Parisului, intaritat ani de zile
de predicatori. lncordarea cre,te. Oamenii vorbesc de o
,nunta ca-n pove:;;ti".
22 august. Coligny se lntoarce aeasa dupa o partidii de
paume 1 cu regele. E lnconjurat de zece prieteni de-ai
easeL Maurevert, a:;;ezat la o fereastra care d&dea in strada
Poulies, trage asupra amiralului chiar 1n clipa ln care
acesta se apleaci\ penh"U a-~i aranja pantoful. Coligny scapi\
cu via\ii.
Un deget mic taiat ,i
un giant In cotul sting, iata riinile
suferite de amiral, care e condus plin de singe !a re-
~edinta sa de pe strada Bethizy. Chirurgul Ambro'.-e Pare
vine In goana mare la faia loeului, 11 extrage ~lon(ul,
hikuindu-1 nitelu~ pe Coiigny, care, stoic, roste~ " vorbe
frumoase : a fast r&nit ,Sn numele Domnului". bosesc .fi
seniorii protestant! cu Conde 1n frunte, dlnd glas miniei :
- Asta-i mlna celor din casa de Guise ! Sa mergem
si\-i omorim sub ochii regelui I
Amiralul 1i potole9te, de~i nu-~;i ascunde parerea ca 9!
el socote;;te familia de Guise drept instigatoarea atentatului.
1
Paume - joe cu ming~a, asemB.nB.tor cu oina (fr.). - Nota
tr·ad.

182
 Putin mai tirziu apare un intreg cort.egiu : regele,
Caterina, ducele d'Anjou ~?i douazeci de 'Seniori str8.luciti.
Caro1 d'AnjoLi ~i Caterina fac pe nevi-novatii, -compatim,jn-
du-l pe r&nit. Regele judi ca se va razhu-na Pe vinov.ati,
ordona o ancheta 9i porunce;;te ca gentilomi hughenoti sa-l
protejeze pe amira-1, ba chiar ii au torizeaz.a sa -stringa
anne acasa la el. Acest du-te-vino ,care a ·urinat a alarn1at
popula\ia.
- Protestan\ii vor sa a lace familia de Guise !
- Nu, familia de Guise e cea care vrea sa atace !
Agentii casei de Guise r8.splndesc zvonuri nelini~titoare.
Unii seniori protestanti se indepB.rteaza de Paris, altii,
dimpotrivii, se due la Luvru pentru a se pune sub protec\ia
regelui. In dimineata zilei de simbaU\ 23 august, ducele
d' Anjou, dornic sa afle pulsul ora~ului, striibate centrul
lntr-o trasura inchisa, fara arn1oarii, dar este recunoscut ::;;i
aclmnat. Multin1ea strigii: ,Jarnac J 1\rloncontour 1", numeie
victoriilor catolice.
Scena hotEiritoare se desfEi~oarfi in aceea.r?i zi pe la
orele opt seara. Caterina de Medici ~i ducele d'Anjou intra
in camera regelui :
- Eu am dat ordinul sa fie ucis amiralul, spune Cate-
rina.
f;li-i explicii de 1ndatii lui Carol al IX-lea, 1ndelung, dar
cu un debit rapid, fara s3.-i lase timp sa vorbeasca ;;;i el,
ca pro-testan~ii vor acum sa se rB.zbune ~i sa puna mina
pe putere. Oamenii clanului de Guise vor ridica Parisul
lmpotriva lor 9i atunci va fi revolutie. Pentru a o evita
trebuie executati neintlrzi.at nu nwnai Coligny, ci 1iii vreo
zece conducatori hughenoti. Daci\ partidulle este decapitat,
ei nu vor mai fi ln stare de nilnic. Iar partidul catolic,
vfizlnd aceasta forta, nu se va n1ai rindui ill spatele casei
de Guise, ci in spatele regelui.
Carol a! IX-lea, se ~tie, n-a cedat dedt dupa mai
mulie ore ~i nurnai c1nd Caterina a adus, ca sa-l asedieze
9i pe el, rnai n1tilte personaje n1arcante de la curte, prin-
tre care Retz, fostul preceptor al lui Carol. I s-a ariitat
regelui di, daca nu va actk 1a, o vor face cei din clanul de
Guise, care vor pune mlna pe lntreaga putere. Era ca un
animal haituit. Cumplita acceptare pe care in cele din
urn18. a rostit-o nu poate fi uitata :
- Ei, bine, de dragul Dornnului, fie l Dar sa fie
t,_ci.]i toti, ca sa nu mi se repro?eze ca a rEtn1as vreunul.
183
 Caterina, intorcindu-se la ea impreuna cu cei care o
sus\inuseril. in fa\a regelui, il chema pe Henri de Guise
~i se sfatuirii. Fu intocmita o lista a celor ce urmau sa fie
executa\i sau proscri~i. Vreo zece conduciitori protestan\i,
printre care Coligny, trebuiau sa moarii. Din pacate, tre-
buiau de asemenea lichida\i - sau mal degraba, cum se
spunea pe vrernea aceea, ,trimi~i .pe lumea cealalt&" -
gentilomii protestan\i gazdui\i la Luvru : aflind despre
primele execu\ii, ei ar fi putut reactiona intr-un mod
primejdios.
N emaiexistind alte on1oruri ln perspectiva, nu se mai
pmnenea nimic despre un mare masacru. Ceea ce se urma-
rea era restaurarea autoritiitii regale ~i a unitiitii regatu-
lui cu pretul doar al citorva capete. Dar nu e nici prima,
nici ultima data in istorie cind mijloacele vor dena!lura
scopul.
:;>efii poli\iei primesc ordinul sa ia toate masurile in
vederea mentinerii cahnului in or8.9 in timpul executi.ilor.
Caterina se intereseaza de ci\i oameni dispune municipali-
tatea :
- Cel putin douazeci de mii In prima zi.
Solda\i, poli\i~ti ? Nu, sint mili\ieni voluntari, mici
burghezi, oameni din popor. Sint ei oare de partea regelui
sau a familiei de Guise '! Ei sint in primul rind impotriva
hugheno\ilor.
,ln noaptea urmatoare, in fiecare casa sa se giiseasca
cite un om inarmat, av!nd o tortii ~i, pe bra\ul sting, o
e:;;arfil. alba ; Ia fiecare fereastrii sa ardii o fiiclie. Clopotul
de la Palatul de justi\ie va da semnalul". Nu se vorbea de
altceva decit de mentinerea ordinii !n timpul executiilor,
dar a~a suna textul care avea sa fie trimis in cele din urma
de ditre politie ~efilor din toate cartierele Parisului. ,Clo-
potul va da semna!ul". Semnalul pentru ce? Oare conju-
ratii de la curte ~tiau exact ? Ma~ina infernala pe care o
imaginaserii le ?i scapa din miini. Citeva ore mai tirziu,
Claude Marcel, fast magistral, sub a ciirui autoritate se
afla de fapt magistratul!n post, se adresa ast£el func·tionari-
lor municipali :
- Vii declar din partea regelui ca majestatea-sa vii
lngiiduie sii puneti mlna pe arme. Intentia sa este de a-i
extermina pe amiral ~i partidul siiu. Fiti atenti ca nici
unul din ace~ti nelegiui\i sii nu vii scape.
184 :.,.. ,
 Sintem in seara zllei de 23 august, ajunul nop(ii sfintu-
lui Bartolomeu. 0 noapte frumoasii de varii. Carol a!
IXCJea s-a culcat, dupii ce a piiliivragit cu gentilomii pro-
testanti gazduiti la Luvru. Ci(iva ii fuseserii tovarii~i de joe,
de sport, de distrac(ii. El ~tie ca in citeva ore vor muri.
Oare doarme ? Dar Caterina doarme ? Cu pu(in timp mai
inainte, ea hotarise ca semnalul sa nu fie· dat de clopotul
de Ia Palatul de justi(ie, care se afla prea departe, ci de
clgpotul de la Saint-Germain-l'Auxerrois. Semnalul pentru
ce ? De ce sa li se dea un semnal ,Jortelor de ordine", care
~i a9a erau in alerta ? ,Executiile" ar fi putut avea lac
repede ~i destul de discret, iar militiile ar fi putut interveni
nmnai fn caz de razmeritiL Nu! era rievoie de acest clopot,
de .acest semnal. Nebunia se :;;i dezlilnt,uise.
lV[ai inainte de ivirea zorilor, Caterina de Medici ~i
Carol a! IX-lea se scoala, se intllnesc 9i se due sa se
&5eZe ]a 0 fereastra a Luvrului ca sa asiste la inceputul
executlilor. Potrivit afirmatiilor lui Jean Heritier :;;i
Philippe Erlanger, fi fnceardi o mare spaima, l~i spun
c-au fost nebuni. Cheamii un gentilom, pe care-! trimit
la Henri de Guise cu un contraordin : sa fie oprit totul,
sa nu cumva sa se intreprindii ceva ilnpotriva .an1iralului
sau impotriva altei persoane. Prea tlrziu. An1iraltll 1nurise.

Uciga~ii care urcaser.a la C.oi_igny erau s:pada,sini de-~i

familiei de Guise. Henn de Gmse a~tepta JOS, m strada.
Jan Simanowitz, zis Besme, il striipunse cu sabia pe
rani tul care ziicea pe pat.
- Ah, spuse arniralul priibu~indu-se, miicar sa fi fost
un.mn, dar nu-i decit un biidiiran!
'
sa nu-l lnjunghie cu proprla-i mlnii pe Conde. .
·La Luvru Caterina abia izbuti sii··l impiedice pe rege
. m cele
din urmii, printul fu inchis intr-a camera, ca ~i Henri de
Navan,a, proaBpiitul lnsuratel. !ntre timp, elve(ienii 9i
arca9ii 1i spintecau pe gentilomii protestanti ~i pe slujitorii
lor. n ucideau fie in camerele lor, fie pe culoare sau ii
dezarmau si-i lmbrinceau in cuvtea plinii deja de cadavre.
Nenorocitii ace~tia 11 chemau pe rege lntr-ajutor. La un
moment dat, regele c!eschise ;!'ereastra, · privi o clip~
inspiiirnintiitorul spectacol ~i apoi disparu. Nu se ~tie inca
dadi ln ziua aceea n-.a ucis :;;i el cu propria-i 1nin&.
185
 Vreo sutii de gentilomi protestanti giizduiti in alta
parte decit la Luvru, inciileclnd pe cai, au reu~it sa fuga
din Paris. Henri de Guise a pornit in urma.Firea lor cu o
trupa, dar la Monfort-l'Amaury a renuntat ¢ a facut
cale-ntoarsii. Alti seniori, care n-au putut sa fugii, au fost
on1oriti la ei acasii
Peste tot pe striidutele inguste, oamenii strigau : ,Uci-
deti, ucideti !" ~i ,Traiasca Dun1nezeu $i regele !". Mili-
lienii, cu cruce la p&larie ~i cu brasarda alba, intrau in
case. ,Singele curgea pe strazi". Ducele d' Anjou se afla
din nou in ora.'?, de data aceasta in fruntea dtorva sute de
dil3reti ,pentru a men tine ordinea". De fapt, cB.Hiretii $i
solda\ii din toate armele se impra~tiau care-ncotro, alii-
turlndu-se jefuitorilor care rasarisera de pretutindeni.
Pravaliile giuvaergiilor, ~lefuitorilor de pietre pre-
tioase, misitilor, aurarilor 9i argintarilor au fast devastate
primele. Dadi proprietarii lor incercau s8.-1;>i apere avutuJ,
erau tratati pe Joe de eretici ~i lichidati. Pe ferestre zbuc
rau oadavre. Femei injunghiate erau aruncate inca vii in
Sena ; cele care izbuteau sa ajungil. la mal sau sa se agate
de piciorul vreunui pod erau om.orite cu pietre. Nici o
indurare pentru femeile insarcinate ; ba, din'lpotrivi'i, uci-
ga$ii se legau de ele cu precadere. Spintecau pina ~i copiii
de tita .;;i a poi aruncau le~urile in fluviu.
Uciga.•;;i n-au fost numai n1ilitienii cu brasarda. Toata
drojdia societ.3.tii lua parte la masacru ca sa jefuiasdi, iar
barbatii ~i femeile omorau ~i de placere, imbataji de
mirosul de singe. Cel mai ingrozitor lucru era sa vezi
ucigrt:,;i de zece ani care 1:r1asacrau alti copii. ,Atunci s~·a
vazut ce lnsean1na forta pasiunii religioase", a scris
Giovanni Michieli. Religia nu n1ai avea nici un amestec
e
in aceasta furie bestiaHi, dar trist sa fii nevoit sa ilnplici
In Jegi"ttudi cu ea raspunderea anumitor calugilri. Am vazut
ca. personaje marcante au pus in mi$care n1a~ina infernal&,
dar sdnteia s-.a aprins lntr-un mediu ln care temperatura
cre~tea neincetat de luni de zile datorita predicatorilor
pal'izi.eni ; orice hUghenot devenise lntruchiparea diavo-
lului.
!n dimineata zilei de 25 august, dupa ce Caterina ~i
regele dadusera ordinul de a nu se mai ucide sub nici un
pretext, un cHlugar franciscan anunta triumfator .ca. un
miracol venea sa dovedeasca cum d'i exterminarea eretici-
l86
lor fusese o opera pioasa : !a cimitirul Inocen\ilor un mike>
uscat ~i mort relnflorise pe nea~teptate. C!opotele sunalii
pentru a sarbatori miracolul, iar uciga~ii se puserii din
nou pe treaba.
Acum Carol al IX-lea voia sa se faca recensamintu!
hughenotiJor pentru a fi protegui\i. In acela>i limp, temln-
du-se oarecum de reactia str8.inatatii, trhnise un curicr
Ia ambasadorul Frantei Ia Londra : ,HughenotJi urzisera
un cmnplot pentru a-mi lua viata, a~a ca. trebuia sa-i
pedepsesc cu asprime". Aceea~i versiune a sustinut-o ~i
in ziua urmatoare, 26 august, spunind di el insw;;i ordonase
execu\ia : ,Tot ceea ce s-a lntlmplat !a Paris s-a fi'icut
din porunca mea". Mul\imea il aclamii. pe clnd piirasea
parlamentul. Dar chiar in acel 1noment se auzir& strig3.te.
0 ceata de omneni care h8.ituiau un nenorocit i.l omorira
'in fata regelui : ,Era un hughenot !" I
- Ah, strigi'i Carol, de-ar fi fost ultimul !
~i asta dupii ce in ajun fusese semnat un edict de pro-
teguire. Nimeni nu lndr&znea sa ridice rnina asupra aces-
I
lui dement regal ~i co~marul continua ln tot Parisul. Til-
hari fioro~i jefuiau ~i ucideau de-a valma protestanti ~i
catolici, unii catolici au fast omoriti cu acest prilej ~i de
catre 'du-7mani personali, concurenti, oan1eni invidios;i;
sosise momentul .incheierii unor vechi socoteli. Regele 1nai
semnii doua ordonante (Ia 27 august ~i la 30 august), dispu-
nind in mod formal - cea din urma prin pedeapsa cu
moartea - de a nu se rnai intreprinde nimic .impotriva
vietii sau bunurilor protestantilor ; dar a trebuit sa se
mai scurga citeva zile pentru ca furtuna sa se potoleasca
~i mai bine de o luna cele 1nai inrftite halrnanale, sub pre-
textul religiei, s-au dedat la ho\ii ~i omoruri. Nici astazi
nu putem spune care este numarul victin1elor din noaptea
sllntul ui Bartolomeu. lVfulte dovezi dernne de in credere sint
de acord cu urm3.toarele cifre :in jur de patru rnii de morti
la Paris ;;;i intre cincisprezece ~i douazeci de mii in pro-
vincie.
In provincie, masacrele au inceput odata cu veo$tile
sosite din capit.ala. La Lyon au fast masacrati cam vreo
mie de oameni. Au fast omorlti in inchisori, in casele lor,
pe RhOne ;;;i pe SaOne, La bordul vaselor, uncle "au fost
viriti goi-goluti~' inainte de a fi uc1~i. La :Nleaux, doua
sute de victime, printre care $i perceptorul, catolic. La
187
Orleans, cinci sute de executH in trei zile ~i cam tot atitea
sau aproape tot atitea in ora0ele de Pe Loara 'li !n Poitott.
lei 'li colo, c[tiva guvernatori, cu riscul vieW, i-au tinut
ln friu pe fanatici, de pilda contele de Tende in Provence.
La Rauen, protestantii au fost masacrati in inchisori Ia
18 septembrie.
MagistratH municipali din Toulouse, vrind sa ci'ltige
timp, au cerut ordine de Ia Paris. Regele nu le-a raspuns
decit la sfir'litullunii septembrie : protestantH sa fie paziti
cu strii'lnicie (in inchisoare) 'li tratati cu respect. Ordinul
a palit In fata declaratiilor unui negustor din Toulouse,
numit Delpech, care, venind din capitala la 3 octombrie, a
spus di trebuie sa se ac\ioneze ca la Paris. Aducea cu
sine o banda de fanatici. ln inchisori au fost miicelari\i
douii sute de hugheno\i.
La Bordeaux, unde guvernatorul, d-1 Montpezat, a
reu9it sa mentina calmul pinii-n septembrie, au fast ucise
la inceputul lunii octombrie aproape patru sute de per-
soane (dintre care doua sute 'laizeci 0i patru de detinu\i),
dupii care, in iiua de sflntul Mihail, un iezuit ar fi pro-
clamat de la amvon ca ,executiile" de la Paris avusesera
Joe din ordinul acestui arhanghel.

Cu excep\ia unei minorili)\i vrednlce de-a pururi de

admiratie, riispunderea pentru toate aceste groziivii apasii
intr-a miisuri.\ zdrobitoare asupra intregii populatii a Fran-
lei, fie laici, fie clerici. Majoritatea acelora care n-au fast
decit spectator! au aprobat. Unii, de teamii, au tikut sau
Ie-au tinut celorlalti isonul. Dar suprema reprobare trebuie
rezervata, dupa pclrerea mea, personajelor in1portante,
Iaici 'li clerici, care la 28 august au defilat prin Paris
intr-a procesiune de mulj;·umh·e, oprindu-se ca sa se roage
In fa\a unor altare in aer liber. Regele piirea furios 9i
nelini~tit, dar Caterina zln1bea. Ceremonia se sflrsi prin-
tr-o vizi\a Ia Montfaucon, locul unde erau expuse de obicei
trupurile criminalilor executati. Regele, regina:...man15, se-
niorii ~i doan1nele din lna1ta societate se lnghesuira sa vada
cadavrullui Coligny, care incepuse sa duhneasca. ln clipa
aceca au fost adu~i fiii victimei ~i siliti sa priveasca. Unul
din ei a izbucnit in hohote de plins. Scena aminte$te de cele
mai intunecate epoci din trecutul indepilrtat, de vremurile
legcndare 'li cumplite cind se aduceau jertfe omene9ti.
188
 Ne-ar fi placut sa nu pomenim aid numele suveranului
pontif. Este totu~i neindoios cii Ia auzul primelor ve~ti
despre masacru, mai lnainte ca amfi.nuntele sa fie cunos-
cute, Grigore al XIII-lea a pus sa fie aprins un foe de
bucurie. S-au cintat tedeumuri in numeroase biserici din
Roma, au riisunat salve de tun ~i o procesiune solemna a
striibatut ora~ul. Papa i-a comandat pktorului Vasari o
fresca comemorativii, reprezentind executarea ereticilor.
Dar tot atit de neindoios este cii, odatii cu o mai bunii
cunoa~tere a amiinuntelor, Grigore a! XIII-lea a manifestat
o oarecare dezaprobare. Cind uciga9ul Maurevert, autorul
tentative! de asasinat impotriva lui Coligny, a avut indraz-
neala sa ceara sa fie primit de sfintul parinte, acesta i-a
refuzat audienta.
- Depllng faptul, a spus el, cii printre ,at!tia morti
sint tot atLt de multi nevinovati ca ~i vinovati.
Cine erau ,vinovatii" ? Fiir& lndoialii, in mintea papei
erau ereticii !nd!rjiti !n eroarea lor. Credinia catolicii,
grija pentru unitatea bisericii impuneau exterminarea lor
Ia nevoie. Asta era mentalitatea epocii.
Mi se pare nimerit sa reamintesc cu exactitate aici
care erau divergentele de doctrinii care-i opuneau pe cato-
lici protestantnor !a sfir~itul secolului a! XVI-lea.
Catolicii credeau !n mintuirea prin credintii ~i prin
fapte bune ; protestantH (luterani, calvini9ti ~i anglicani)
in mlntuirea prin har, dob!ndit !n credintii. Pentru catolici,
izvoarelecredintel erau Sflnta scripturii ~i traditia ; pentru
protestanti, scriptura em singurul izvor, de~i incepeau
sii-i acorde ~i traditiei tot mai mult loc.
Cat.olicii sqcoteau di biserica era ,necesara" mintuirii ;
primatul Romei era indiscutabil, iar ierarhia episcopala sin-
gura va1abila. ProtestantH insi\ credeau cii biserica era doar
,utili!" mlntuirii ; luteranii ~i calvini~tii voiau ca biserica
sii fie o comunitate a credincio~ilor ~i nu o institutie ierar-
hica, conducerea fiind exercitata atit de pastori, cit 9i de
laici. Biserica anglicana se despartfse de Roma, conduca-
torul ei neindoielnic era suveranul Angliei, dar ierarhia
episcopala fusese mentinutii. f?apte taine Ia catolici, trei
Ia luterani (botezul, impiirtii~ania, spovedania) sau doui\
(numai botezul ~i lmpiirtii~ania) Ia ca!Vini9ti 9i la anglicani.
Taina impartii9aniei era apreciatii, ca ~i asHizi, in chip
deosebit : pentru catolici prezentii realii a lui Hristos cu
transsubstantiere, pentru luterani prezenta realii cu con-
!89
.substantiere, pentru c.alvin]~t.i ~i anghcani prezentii spiri-
tnalii. a lui Hristos, devenita real3. prin _pr.ezenta Sflntului
Duh. Transsubstantierea este schimbare.a substantei plinii
~i a vinulu'i :in substanta trupului ~i a singelui lui Iisus
Hristos in euharistie. Consubstantierea este prezenta lui
Iisus Hristos in euharistje, ln .care ar d3inui substanta
piinii ?i a vinului.
In ceea ce prive.;;te oficiere.G cultUlui) serviciul divin era
pentru catolici elementul esential. Luteranii oficiau un
cult silnplificat care urma sche1na serviciului divin, acor-
dind un lac preponderent predicii. La oalvini;;;ti, cultul era
de asen1enea sin1plific.c_1.t, dar nu lipsit de orice elen1ent
liturgic, iar preclicii i se dadea aceea~i ilnportanta. Angli-
canii n1entinuserR liturghia, dar desfiintasera jertfa in
serviciul divin. Toti protcstantii i$i oficiau cultul in lhnba
vorbitR de popor, in timp ce eatolicii r&mineau puternic
ata~ati de latina.
Face}i totalul acestor divergente, confruntati numiirul
mortilor cu groz&via razbocjelor religioase 9i meditati o
clipii Ia aceastii juxtapunere. Ne putem !ntreba citi cre~­
tini din acea epocii erau in stare (~i clti sint ~i astiizi ?) sa
facii diferenta intre transsubstantiere ~i consubstantiere.
Oare pentru aceasta nuanta oameni botezati au masacrat
lngrozitor al)i oameni botezati ? Desigur ca nu. Am asistat
de Ia inceputul acestei istorisiri la toate concursurile de
imprejurari posibile care au provocat cre~terea fanatismu-
lui pornit dintr-o laudabila dor:inta de reformii. Dar fana-
tismul nu se na;;te sau nu rena;;te doar datoritii unui con-
curs de imprejurari. Exista ni9te ,constante" ale spiritului
~i sufletului on1enesc care risdi intotdeauna s&-1 reanin1e.

Ideea religioasii este, 1ntr-adeviir, tot mai putin pre-

zenta in desfii9urarea ulterioara a razmeritelor, chiar
atunci cind ea s!uje9te drept stindard. Pentru mase este
vorba in continuare de un adev8.rat rasism, pe care siln-.
plul cuvint ,hughenot" parea sil-l justifice. Dar acest
sentiment ii anima ~i pe hughenoti atunci clnd se simt ceva
mai numero~i sau se afla Intr-a pozitie mai buna declt a
catolicilor. Cit despre personajele marcante, acestea con-
tinua sa fie puse ln mi~care in primul rlnd de setea lor
de putere ~i de toate avantajele pe care ea le-o procura,
1.90
 inclusiv banii. I.e vedem repezindu-se oa ~tiuci!e dnd
incolo, cind incoace in apa tulb-ure a r&zmeritelor.
La Rochelle, bastion protestant, ora~ fortificat ~i port
important, trebuia sa reintre cu orice pret sub autoritatea
regalii. Dupii e~ecul unei tentative pa~nice, Carol al IX-lea
J~i trimite armata sub conducerea ducelui d' Anjou, in
jurul ciiruia tropiiiau cl\iva striHuci\i seniori, printre care
campionul catolicilor, Henri de Guise, ~i ex-campionul
protestan\ilor, Ludovic de Bourbon, print de Conde, con-
vertit la catolicism cu forta in timpul oaptivitii\ii sale la
Luvru.
,Micul asediu" a! ora~ului La Rochelle (eel mare se va
petrece sub Richelieu) a avut lac in primiivara anului
1573. Locuitorii din La Rochelle, fanatizati de predica-
torii protestanti, au respins toate asalturile, de~i au fost
supu~i unui intens bombardament de artilerie, remar-
cabil pentru acea epoca. Or, ce fac intre timp conduciitorii
asediaroori1or? Planuiesc o conspira\ie. Clanul Montmo-
rency intenyioneazii sa ia cu asalt clanul de Guise, io timp
ce ducele d' Alen<;on (Fran<;ois, al patrulea fiu al lui Henrie
al II-lea) impreunii cu acoli\ii sai porne~te impotriva tabe-
relor ducelui d'Anjou.
Montmorency ~i Aien<;on trimit chiar mesageri l.a con-
duciitorii celor asedia\i pentru a le cere sa participe la
complotul lor. Locuitorii din La Rochelle au crezut ca->i
bat joe de ei. PopuLatia tocmai lncepuse sa sufere crincen
de foame cind ducele d'Anjou ridica asediul : fusese ales
rege al Poloniei. Ura I La drum spre Cracovia !
Carol al IX-lea a murit la douazeci ~i patru de ani, la
30 mai 1574. ,Chinurile cumplite" ale agoniei sale au fos1
socotite de protestanti oa un semn al razbunarii cere>ti
Razbunare era pe atunci cuviotul la modii. Amanuntele
executarii contelui de Montgomery au aratat cii noaptea
sfintului Bartolomeu nu potolise nicidecum lucrurile, nu-i
astimpiirase deloc pe oameni.
Montgomery oncercase sa le dea ajutor protestantilor
din La Rochelle, dar pu\in mai tirziu a fost nevoit sa se
predea fortelor catolice. Acuzat de triidare 9i de lezmajes-
tate, a fost supus torturii extraordinare, care devenise un
lucru obi~nuit in asemenea cazuri, :;::i condamnat la moarte,
fiind in acela~i timp sco~i din r!ndurile nobilimii atlt el,
cit ~i copiii lui.
i91
 A fost transportal de la Conciergerie in piata Greve
intr-a carutii cu miinile legate la spate, insotit de un preot
~i de un calau. A refuzat sa se spovedeasca ~i sa sarute
crucea. Protestantii care refuzau sa sarute crucea nu
voiau sa demonstreze prin aceasta declt ca. socoteau cru-
cifixul ~i toate icoanele ca ni 0te obiecte. Fiindcii nu i se
taiase limba, Montgomery facu o declaratie. Spuse ci\ va
muri pentru religia sa, cii era priZonier de r8.zboi :?i di
promisiunile ce-i fuseseri'i fiic,ute atunci cind se li\sase
luat prizonier nu au fast respectate. Cali\ul 11 decapitii,
apoi trupul ii fu tiiiat in patru. Caterina de Medici asistii
la acest placut spectacol •i, spune Pierre de l'Estoile, ,fu,
in sfir?it, razbunatii, a~a cum ~i-o dorea de mull, pentru
n1oartea r&posatului rege Henrie, sotul ei".
Dupii ce asediul ora?ului La Rochelle a fast ridicat, s-a
semnat a pace (edictul de la Boulogne, iulie 1573), apoi o
rascoala din Languedoc a reinceput ri'izboiul, ~i el a con-
tinuat, ca mai tnainte, lntrerupt de ,piici" care nu erau
decit armistitii : pacea lui Monsieur 1 (5 mai 1576), favo•
rabili'i mai curind protestanj.ilor ~i care nu fiicea declt sa
atlte furia catolicilor, edictul de Ia Poitiers (8 octombrie
15'77), care limita liberti.i\ile acordate pini'i atunci ~i-i inver-
~una pe protestan\i. Drama izbucnea mereu, dar cu o care-
care modificare : tildinin1ea, care, in epoca respectiva, ln-.
senma marea majoritate a popula\iei, era din ce in ce mai
siitulii de riizboaie care o ruinau ~i cbiar o infometau.
Pierre de l'Estoile aduce in Jtttnalul siiu marturia ducelui
de Montpensier Ia intoarcerea dintr-o expedi\ie in Gu-
yenne : ,Oan1enii ogoarelor veneau pe drumuri, sEirmanii,
cu sutele sa i se prosterneze ~i sa cad& in genunchi _'i:na-
intea lui, implorlndu-1 plini de umilinta ca, dacii regele
va voi sa due& mai departe razboiul, sa binevoiasca a le ti:lia
g.itul decit s&-i mai lase sa trag& sa maar a at ita vren1e".
Henrie a! III-lea, fast duce d'Anjou, noul rege at
Fmntei, nu dorea altceva decit sii inceteze riizboiul ~i-1
continua nurnai pentru a-.<?i salva coroana. ii avea impo-
trivi.i alit pe prostestan\i, cit ,; pe catolicii extremi?ti din
1 Pacea lui MonMeur (pacea de la Beattlieu) - pace .incheiata
in mai 1576 intre protestanti $i catolici dupa bilt8lia de la Der-
mans 91 mediata de duccle d' Alent;on, fratele lui Henrie al Ili-Iea.
Protestantii au obtinut liberl.ate;~ de practicare a cultului, dar nu
in Paris, reabilitarca lui Coligny etc. Ca o reactte .lu aeeast.:1 p;.:~ce
s-a crear Jiga. - No/It !Tad.
192
liga I, !ntamtati mereu de oasa de Guise ~i subventionatl
fiiti~ de Spania. La moartea ducelui d' Alengon, Henrie al
III-lea neav!nd copii ~i nepar!nd !n stare sa aiba, Henrie
de Bourbon, rege. al Navarrei, a devenit mo,tenitorul pre-
zunltiv. Or, acest pretendent~ care, ca ~i Conde, fusese con..
strlns sa devina catolic dupa noaptea sfintului Barto!omeu,
~i-a !ncalcat apoi juram!ntul ~i a revenit in partidul hu-
ghenot. El se razboia In sud-vest. Clanu!· de Guise a cau-
tat sii-i inspiiim1nte pe toti cu ideea ca un hughenot ar fl
putut sa devina rege al Frantei. Aceasta primejdie era
folosita de ei pentru a pune mirua pe putere.
Parisul a inca put pe mina lor dupa rascoala de la 12 mai
1588 (ziua BaricadeLor) 2, care 1-a silit pe Henrie al III-lea
sa fuga spre Chartres. Parizienii spuneau : ,Regele va fi
dat jos ~i omul cu cioatricea va domni". Aceasta idee 1i
imbata. A fost organizata o procesiune mareata pentru a
sarbatori umilirea lui Henrie a! III-lea. Predicatorii i~i
atitau auditoriul nu numai impotriva hughenotilor, ci ~i
impotriva regali~tilor.
La 26 decembrie, la orele ~apte seara, pe un intuneric
de nepatruns, cltiva calareti intrara in Paris printr-o
poarta situata in sudul ora~ului. Un ceas mai tirziu, toti
locuitorii erau pe strazi cu lanterne ~i torte :
- Regele 1-a asasinat pe omul cu cicatricea !
In ajun, 1a castelu! din Blois, Henrie al III-lea pusese
citiva nobili sil-l trimita pe lumea cealaltii. pe Henri de
Guise, sosit in ora~ul acela cu prilejul starilor generale'
In buzunarul mortului s-a gasit o scrisoare, scrisa de
mina sa ~i adresata lui Filip al II-lea : ,Pentru a intre\ine
razboiul civil in Franta este nevoie de ~apte sute de mii
de livre pe luna" .. Inalta tradare era flagranta.
Imprejurarile !n care a avut loc aceasta executie nu
au fast citu~i de putin cunoscute 1n Paris pllia cind
predicatorii nu au povestit-o dind amanunte infioratoare.
Pe strazi se intindeau lanturi. Portretele regelui au fost
rupte in bucati peste tot, crainici au anuntat ca pe capul
-1 Liga sau.Sjinta lig?1- confederatie catolic.i creata in Franta
~n 1576 de ducele de Guise cu scopul de a ap.ira catolicismul im~
potriva calvinismului l}i totodata de a-1 rasturna pe Henrie al
III-lea ~i a urea pe tronul Frantei familia de Guise. - Nota trad.
2 Denumire data uneia din cele doua insurectil care au avut
[oo la Paris : prima la 12 mai 15q8, a doua la 27 august 1648. ·-
!Nota trad.
193
 lui s-a pus un pre\ : zece mii de scuzi. Doctorii de Ia
Facultatea de teologie au declarat ca francezii nu mai
aveau de ce sa i se supuna lui Henrie al III.:,.Jea, -ba, mai
111Ult, C8. trebuiau Sil ridice armele !Inpotriva lui.
S-a instituit un guvern n1unicipal revolutionar : in
fruntea fiet:&ruia din cele t;misptezece eartiere ·-ale- J~arisu­
lui, clte un consiliu forn1at din noua membri. Oamenii spu-
neau : ,Peste Paris d01nnesc cele 9aisprezece consilii". Era
vorba de o dictatura politieneasca cu descinderi prin oase ... ,
dar o acceptau de teamii sau din fanatism. Cele ~aispre"
zece consilii i!, proclamarii pe ducele de Mayenne, fratele
vinului cu. cicatricea, locotenent general al s1Jatului ~i al
eoroanei Fran\ei, cu alte euvinte rege interimar.. $aptezeci.
de consilieri din: parlament, oare au refuzat sa ..se .asocieze
acestei destituiri a regelui legitim, au fost incarcero\i, oa,
de altfel, ~i numero~i regali~ti notorii, cu tolii ·.catolici.
Razboiul religios devenise uri razboi pur politic ; pentru a
ne eonvinge pe de-a-ntregul e de ajuns sa arund\m .a
privire asupra celor doua armate care asediau- in -racelaJ?i
timp Parisul : una era a lui Henrie a! III-lea, cealaltii
a lui -Henrie de Navarra, cu care regele se in1pacase.
La. inceputul anului 1589, la ~apte luni dupa moadea
omului cu cicatricea, o alta veste zgudui.Parisul': la rindul
sau, Henrie a! III-lea ciidea sub lovituri de pumnal. Se
trasera clopotele, fur& aprinse focuri de bucui'ie la r&scruci,
oameriii intindeau ·pe stri'izi- n1ese pf:mtru ospat, ospatU:Pi
• foarte modeste din:pricina asediului. ·Cele ~aisprezece con-·
silii trimiserii o circularii tuturor predicatorilor (ace~tia
er:au O.R.T.F. 1-ul epocii), fixindu-le tema viit01arelor lor·
predici : Jacques Clement, calugarul fanatic care-] asasi-
rtase pe Henrie a! III-lea, trebuia sa fie demimit ,j:lrea-
fericitul"-$i sa fie comparat cu Iudit 2.
Inainte. de a muri, Henrie al. III-lea obtinuse, hu fiira
ostei1ealii; ca nobilit de la curtea sa sB.-1 l~ec·unoasca drept
succes6r al sau pe Henrie de Navana ~i il implorase pe
acesta si'i treadi "la ·catolicism.· Chiar in Ziua urm:·atoare
suirii sale pe tron, Henrie a! IVcJea a declarat solemn ca
1 O.R.T.F. (Office de Radiodiffusion-Televisiori Francaise) __.;.;
Sodetatea de radiodifuziune ~i televiziune franceza. --.Nota tract ..
2 .Eroina a poporului.evreu, care 1-a sedus pe generalul inamic

Hcilo_fern .~i i~a tiiiat capul in somn, salvlnd ·astfel ora:;;ul Bethulici.
- Nota-trad.
,I.
194
va mentine in reg at religia ca wlicii, apostolic& o$i roman~,
,fara a o innoi sau a o schilnba citw;>i de putin", ba ad:lu-
gind cii este gata pentru aceasta sa se lase instruit de un
,conciliu general ~i national, bun, legal ::;;i. liber". Patru
ani aveau sa se scurga pin& la-infaptuirea acestui proiect,-
timp care i-a fast necesar lui Henrie al IV-lea pentru a-~i
cuceri regatul.
Trupele spaniole ocupau ~i apiirau Parisul. Clerul in-
multea ceremoniile menite sa intretina curajul in rindul
parizienilor. Unii preoti au vrut sa se tina ~i posturile,.
dar n-au avut succes, deoarece postul devenise obligatoriu
~i aproape permanent :in Parisul asediat nu.ajungeau declt
prea putine alimente.
Zvonul ca regele avea de gind sa se converteascii se
riisplndi in ora~, stirnind vii sperante. Multi parizieni nii-
dajduiau cii nenorocirile lor vor lua sfir~it.
Tocmai in acest moment se constata cu oarecare uimire
ca predicatorii, in loc sa se bucure-9i sii-i.inclemne pe-cre~.
dincio~i sa se roage cerului pentru a grabi convertirea
regelui, i~i intetesc violentele f,aj;a de el. Din gura lor .se
revarsa un ~uvoi de injurii. In predicile lor ei n desem-.
neaza pe suveran ca fiu de tirfii, bastard, balaurul ro:;;u
al Apocalipsului, cline, eretic, tiran, tap puturos. Un pre-
dicator de la Sainte-Chapelle spune chiar di regele ,s-a
culcat cu mama noastrii biserica ~i 1-a incornorat pe Dum-
nezeu, Jaslnd cu burViJe la gura staretele de la Montmartre
~i Poissy". Un calugar pe nmne Boucher, propoviiduind
p~resirnile la Saint-Germain-l'Auxerrois, a spus _di ,a
venit de mult vremea. sa fie omoriti ~i exterminati poli-
ticienji". . . ,_ ,
Politicienii, numiti ~i ,,nemul-tumitii", ~r;au mo~er.a.ti
- catolici ~i protestanti -, partizani ai piicii ~i ai coexis-
tentei l'eligiilor. Boucher, ca dealtfel ~i alti predicatori, pre-
cum Commolet, Martii1 ~i preotul de Ia Saint-Andre-cleo- I

Arts, ii denuntau de la amvon, rostindu-le numele, pe I'

ac~ia _dintre enoriaf?ii lor pe care-i considerau ,politicieni, ,I
ticiiJo0i ~i triidatori". Preotul de Ia Saint-Jacques i~a exco-
municat ,pe toti aceia care vorbeau despre pace, ca ~i pe
politicienii cares-au os.lndit singuri ca Iuda". La 14 ianuarie
1593 cardinalul de Pelleve a spus in consiliu, referindu-se
!a politieienii aflati in Paris, ca trebuie ,sa fie izgoniti cei
mai mari, spinzurati ~i inecati cei mijlocii ; cit. prive~te
19.5
oamenii de rlnd, ei trebuiau iertati, intrudt, vazind dreapfa
judecatii fiicutii celorlalti, vor intelege ~i nu se vor mai
con1porta astfel".
Convertirea regelui legitim a pus cu atit mai U\>Or
capat acestei nebunii, cu cit foametea adusa de asediu
diidea tot mai mull de gindit. Cu mult inainte de intrarea
triumfala a lui Henrie al IV-lea in Paris, ~mecherii, sim-
tind dincotro bate vintul, au inceput sa-i vindii portretele.
La lnceput acest negot a dat na9tere unor lncEiierari, care
mai apoi s-au potolit, iar in cele din urma membrii ligii
au fast cei nevoitJ s-o ia la fuga sau sa se ascundii.
Intrarea regelui a avut lac la 15 septembrie 1594,
intre orele \lapte \li opt seara, la lumina fikliilor. Henrie
:i.l IV-lea, cillare pe un cal vinat rotat, eDa imbracat in
catifea gri impodobitii cu fireturi de aur, iar pe oap purta
o paliirie gri cu pana~ alb. A fast primit de garnizoanele
din Mantes ~i Saint-Denis, de magistratii municipali ~i
de municipalitate. Parlamentul, in robe ro~ii, 1l a\ltepta la
Notre-Dame, unde s-a c1ntat un tedeum. Cortegiul se
reintoarse pe podul Notre-Dame. Regele era inconjurat de
no hili \li de ci:ilareti. Multimea striga ,Trii~asca regele ! ".
Henrie al IV-lea, zimbind, ,sal uta cu pi\laria doamnele
~i domni\loarele".
Expresia ,Parisul merita o liturghie" este apocrifa \li
calea lui Henrie al IV-lea catre canvertire n-a fast atit de
grasolan motivatii. E adevarat ca acest principe i-,a ascul-
tat pe cei care i-au demonstl'at (cu preciidere pe Rosny,
mai tirziu duce de Sully) cii doar convertirea este calea
spre dobindirea regatului. Dar pracedura pe care a darit-o
pentru ·aceasta convertire, ~i mai .ales colocviul pe care
1-a avut la Saint-Denis cu vreo douilzeci de teologi, episcopi
~i preoti, cuvintele pe care le-a rostit cu acest prilej ~i cu
allele, aratii ca el nu era scepticul care ne-a fast infii\i-
~at uneori, ci un biirbat cu judecatii 0i de bunii-credintii,
depii9indu-\li in mod striilucit epoca, deoarece sacatea
di toleranta este nu numai o necesitate, ci ~i o virtute, ~i
cii un om cu buniivointa poate sii-9i dobindeascii mlntuirea
fie ln credinta catolica, fie ln cea protestanta.
Recunoscut rege, intrind cu adeviirat in posesiunea
'i
regatului sau dupa 0 trudnicii ,pacificare" militarii, pe
care stritiniitatea facea tat.ul spre a o impiedica, Henrie
al IV-lea ar fi putut sa se limiteze la atit. Toatii lumea
196
In Fr.an>a era satulii de razboi, de orice fel ar fi fast. Nw,
Spania, dealtfel seciHuita din punct de vedere financiar,
nu mai putea invoca vreun pretext demn de crezare pentru
a sustine lmpotriva unui rege catolic liga In descompunere.
Elisabeta a Angliei nu mai voia sii-i ajute pe protestantii
francezi. Henrie a! IV-lea ar fi putut sa domneascii, menti-
n!nd fara mult efort un statu-quo. Meritul sau este de a fi
dorit, dupa pacificarea 1nilitara, o adev-arata pacificare.
cea a spiritelor.
Edictul de !a Nantes, semnat la 13 aprilie 1593 ~
declarat ,perpetuu ~i irevocabil", acorda protestantilor o
!ibertate de con9tiinta ne!imitata 9i o libertate a cultului
destul de larga : In toate !ocurile ln care se oficia In mod
public din 1597, In mahalalele om9elor, In castelele marilor
seniori cu drept de judecata asupra supu9ilor, In case!e
gentilomi!or. Ceremoniile protestante erau interzise Ia
Paris 9i pe o raza de cinci leghe In jurul ora9elor de re9e-
dintii regalii 9i a! cet8.tiJor episcopale. Protestanti 9i cato-
lici se vor bucura de drepturi cetatene9ti egale. Protes-
tanfii vor avea acces liber 9i total Ia toate slujbele 9i
functii!e pub!ice, Ia 9coli 9i spitale. Edfctul le acorda 9coli
subventionate ; le mentinea pentru opt ani locurile de
siguranta, statu! pHltindu-le garnizoanele. Protestantii
aveau dreptul sii-9i convoace cu regularitate sinoadele.
In scopul de a le asigura protestantilor binefacerea une1
justitii nepi\rtinitoare, au fost create tribunalele mixte, de-
nun1ite ,eamere bipartite" 1.
Ne Iuam permisiunea sa ne oprin1 asupra restrictiilor
mentinute fata de !ibertatea cultului. Nu trebuie sa uitiim
ca Henrie al IV-lea a fast nevoit sa impuna edictul atlt
parlamentelor, cit 9i unei lntregi parfi a opiniei publicE
care se revolta numai la ideea libert24ilor acordate. Cu
greu ne putem imagina astazi ca edictul de La Nantes a
marcat un eveniment in istoria lumii : recunoa9terea legal&,
scrisa, oficiala a libertafij de con9tiinta a fost o revolutie.
Protestantismul era inca denumit erezie, ~i chiar era ln
sensul etimologic a! cuvlntului (din grecescul hairesis, de
Ia hai7·en ,a alege"), dar ereticii deveneau cetateni cu drep-
turi depline. ,Nu mai trebuie - declara ad literam regele
t Chambres mi-parties - Camere instituite prin edtctul de
Ia Nantes $i alc5tuite jumatate din judeciitori catolici, jumiitate
din- judeditori protestanti (fr.). - Nota t1'ad.
197
pacificator-'--- sa existe deosebire lntre catolici ~i hughenoti,
dar toti vor trebui sa se arate buni francezi. Catolicii sa-i
converteasca pe hughenoti prin pilda viejii lor drepte".
Minunata intelepciune, prea putin imparta~itii. Papa
Clement a! VIII-lea lua cuno~tinta de textul edictului Ia
citeva zile dupii procLamarea lui :
- Asta mil r:lstignel}te, a spus . el. SB.-1 acorzi oricui
libertate de eon~tiintii este eel mai rau lueru din lume !
Dar eel mai rau lueru era ea toata lumea gindea pe
atunci astfel.
 ANGLIA SE CLATINA

Un 1'ege teolog
In prima jumatate a secolului a! XVI-lea; Anglia era
o tari~oara siiraca, foarte anemic populata. Daca 1avea patru
milioane de locuitori, in comparatie cu cele douasprezece
ale Frantei ~i opt ale Poloniei. Numai a zecea parte din
populatie tril.ia ln ora~e, foarte putine Ia numar. Din ace~ti
patru sute de mii de orii~eni, cam trei sute de mii locuiau
la Londra. Leicester avea patru mii de locuitori, York ~i
Newcastle nici a tit. Comertul maritim era nelnsemnat ~i
limitat la porturile din Marea Nordului.
'j:'aranii lincezeau in satele lor, strlnse In jurul cona-
cului, exploatind cu mijloace rudimentare ~i tehnici
arhaice citeva insulite de piimlnt despartite de mla~tini
~i pirloage. in tot decursul secolului a! XVI-lea vom vedea
satele engleze lovite sau amenintate de foamete.
Printre ele erau presarate clteva maniistiri destul de
bogate. 'j:'iiranii nu nutreau impotriva lor nici urii, nici
invidie, pe de o parte fiindca erau catolici foarte pio~i,
care o venerau cu ardoare pe Fecioara Maria ~i pe sfinti, pe
de alta parte fiindca manastirile reprezentau singurul
ajutor pe care se puteau bizui : miiniistirea era totodata
~coa1ii, casa de oaspeti ~i spital.
Anglia avea micile sale cenacluri de umani~ti. Ca ~i in
alte parti, ace~ti eruditi primiserii destul de favonabil
tezele reformatorilor, dar difuzarea acestor scrieri so
199
limitase la universitatile din Oxford 9i Cambridge. In se-
colul precedent, John Wyclif, oxonian', contestatar a!
liberului arbitru i'i .a! transsubstantierii, fusese reclus Ia
tiicere. Pe Ia 1500 s-a fi\cut incercarea de a se crea Ia Cam-
bridge un mic centru luteranist. Fi\rii violente - citeva
renegiiri, citeva pocainte in public - i'i ordinea a fast
repede restabi!ita. Am putea riimine cu impresia ci\ Anglia
era o tara in care pina Ia urma Reforma n-avea sa pa-
trunda.
Aceasta impresie s-a confirmat dupa urcarea pe tron
a regelui Henrie a! VIII-lea (1509), care era un fervent i'i
foarte pios catolic'. Asculta !rei slujbe pe zi i'; $lia pe de rost
vecernia. Se zicea chiar ca in tinerete avusese de gind
sa se faca preot ~i ca. studiase ln acest scop~ In orice caz,
era singurul suveran din Europa care avea serioase cuno~­
tinte teologice. Scrisese o Asertiune a celor ~apte taine ..
ca raspuns Ia Captivitatea din Babilon a lui Luther. Leon.
a! X-!ea ii acordase titlul de apari\tor al credintei.
Acest rege evlavios era totodata unul dintre cei mai
frumo9i oameni ai veacului s-au. Toate descrierile f.B.cute de
contemporani 11 prezinti\ ca o exceptional de reui'iti\
imbinare de barbatie i'i farmec. Pe deasupra, vorbea
franceza, engleza, Latina 9i putin italiana, cinta Ia li\uta
i'i Ia clavecin i'i interpreta melodii Ia prima vedere cu o
voce frun1oasa ; era unul dintre cei n1ai buni tragatori cu
arcul i'i luptatori cu lancea din Anglia.
Henrie a! VIII -lea se insurase Ia optsprezece ani cu
spaniola Caterina de Aragon, in vlrsta de douazeci ~i cinci,
vaduva fratelui sau n1ai Inare, Henrie. Din cauza acestei
inrudiri i~a trebuit o dispensa. Caterina era ,micii de
statura, durdulie, cu o fata deschisa ~i sincera. Placutii,
nepiirtinitoare, deosebit de buna". $i eel pu\in la fel de
pioasa c.a sotul sau, dovedind o virtute exemplara. Aceasta
casatorie,. nu prea potrivita din punct de vedere fizic, a
tinut optsprezece ani, probabil din motive religioase.
Clteva aventuri trecatoare de-ale regelui, cltiva bastarzi
erau lucruri banale ln acea epoca.
Nici un fel de mo~tenitor de parte barbateasca. Din cei
cinci copii pe care i-a adus pe lume Caterina n""' supra-
vietuit decit o fata : Marla. Intruclt !egea sa!ica nu exista
in Anglia, Henrie a! VIII -lea, contrar eelor scrise de unli
1 Oxonian sau oxfordian - lo.cuitor al ora~ului Oxford din:
Anglia. - Nota trad. _
200
istorici care se inver~;unau sa gaseasca peste tot ratiuni
politice, nu piirea sa fie obsedat de perspectiva de a vedea
o femeie urmlndu-i la domnie. Pin& in ziua in care, abi.a
implinise treizeci de ani, una dintre ,,fostele lui iubite",
dornicil sil-~i menjinil Ia curte o influenta, i-o prezenta
pe sora ei, o bruneta mai mult decit placuta, care ~tia sa
dea ochii peste cap, dEer tare ~ireata ~i tintind foarte sus.
Regele se aprinse ~i, cum Anne Boleyn nu-i ceda, vru s-o
ia de nevasta.
Desigur, nu se pm:te afirma ca Anglia ar fi ramas
catolica dacii aceasta femeie ar fi fast mai putin draguta
sau mai· putin dibace. Pe de o parte, Henrie al VIII~lea
avea sa-~i doreasca destul de curind alte femei, iar pe de
alta. parte un anumit concurs de imprejuriiri sau alte rati-
uni ar fi putut favoriza introducerea Reformei in Anglia,
de pilda caracterul in general nedogmatic a! anglo-saxo-
nilor. Fapt este ca pasiunea rege!ui pentru Anne Boleyn
a declan~at importanta mi~care ce avea sa schimbe reli-
gia Angliei ~i sa-i dea pentru totdeauna o anumita colora-
tura morala.
Fii.cind ape! Ia cuno~tintele sale de teologie, Henrie al
VIII-lea, pentru a cere anularea casiitoriei sale, a gasit
ca argument faptul ca sotia sa, Caterina, era vaduva fna-
telui sau :
- In Levitic scrie : ,:;li de va !ua cineva pe femeia
fratelui sau ticiHo~ie este. Sa nu mai aibii copii".
Henrie uita dinadins un alt precept biblic, complet
opus, aflat ln Deuteronom : ,Daca fratii vor trai llnpreunii
~iva muri unul din ei f&ra sa aiba copii, f.emeia celui mort
sa nu se marite in alta parte dupa barbat strain, ci cumna-
tul ei sa intre Ia ea ei s-o ia de sotie ei-ntr-acest chip sa-§i
'lndeplineascii datoria de cumnat".
Intriga urzita printr-un intermediar pentru a obtine
anularea a durat nu mai pu\in de ~ase ani, Ia capatul
ciirora regele s-a disiitorit cu Anne Boleyn, care, intre
timp, rB;m&sese insiircinata : ea i~i f&cuse calculul ca. era
un mijloc de a grabi luarea unei hotariri $i-i pusese pe
astrologi sa-i spuna regelui ca va avea un baiat. :;lase sapta-
mini mai tirziu, Ia 11 iulie 1533, Henrie al VIII-lea era
excomunicat.
Temperamentul autoritar ~i violent al acestui suveran
fusese tinut in friu vreme indelungata, in tot timpul casa-
toriei sale cu Caterina, de credin\a. Aceasta perioada
apusese.
201
 Anne Boleyn a nascut copilul, dar era o fata. Regele
insa nu numai ca a primit bine vestea, darla 13 aprilie 1534
a obligat parlamentul sii voteze actul de succesiune, care
stipula ca Maria Tudor, singura supravietuitoare dintre
copiii avuti de la prima sotie, era o bastardii ~i ca mo~teni­
toarea lui va fi Elisabeta, fiica Annei Boleyn. Orice supus,
chiar _dac.a nu i se cerea, trebuia sa d~puna jur8.m-lnt ca. va
respecta aceasta lege. Altfel era pasibil de pedeapsa cu
moartea.
In luna noiembrie a aceluia~i an, Henrie al VIII-lea a
prom ulgat un nou text : actul de suprematie. Regele tre-
buia sa fie ,:acceptat, recunoscut, privit pe pamint ca ~eful
unic ~i suprem a! bisericii engleze". Putin dupi\ .~ceea,
actul de suprematie a fast completat cu actul de triidare :
;,A-1 pi-iva pe rege prin vorbi;\ sau prin scris de demnitatea
sa' de ~<4 al bisericii este o crimii de inalta .tradare. Vino,
vatu! va fi spintecat".
I
, Credincio~ii continuawsii mearga Ia slujba. Nimic nu se
' Sc]J.~mb~se in rit1.;1_aluri, ceremonii, ;rug8.ciuni. Dar. predica-
torii,. mu~truluiti de comisarii regali, vorbeau neincetat
c;lespre suprematia regalii. Pe aceea~i temii er<tu distribuite
in ·mod oficial bro~uri. Aceasta propaganda, combinata cu
amenintal1ile cu nwartea ~i ·cu spintecarea, irita. Ici ~i colo
se ivira pancarte care-! slaveau pe papa. Cind api\ru in
public, Caterina d~.Aragon fuaclamatii. Incepura sa circule
tot felul de preziceri impotriva Annei Boleyn.
, . Unii ciilugari nu .voiau sa accepte actul de suprematie.
Robert Laurence ~i Auguotin Websters, amindoi stareti ai
un.Or manastiri dsterciene din provincie, venir8. la Londra:
Cit' si\-1 intrebe pe John Houghton, staretul lor general.
- Comisarii regali ne cer si\ presti\m juri\mint pe acest
act. Trebuie oare sa refuzi\m ~i sii-i expunem pe fratii
no~tri la cazne infioriitom·e ?
Houghton riimase perplex. Cronica nu ne spune care
dintre cei trei stareti a avut ideea, de o sf.intii naivitate,
de a se merge pentru Iiimuriri Ia Thomas Cromwell, mi-
nistru de finante ~i secretar a! regelui (a nu se confunda
cu Olivier Cr<mJ.well, ciiliiul Ir1andei, care s-a nascut Ia uiJ.
secol dupi\ el).
--' Regele este preot sau laic ?:
Laic, fir€~te.
Atunci cum poate fi ~eful bisericii ?
202
 Cancelarul a argumentat timp de trei minute, apoi i-a
!ntrebat Ia rindullui :
- V-am convins?
- N u intru totul.
- La turn cu voi !
Cu alte cuvinte la inchisoare. Citati in fata unui tri-
bunal, ciilugiirii se inciipatinarii : un .laic, chiar dacii. e
rege, nu poate sii fie ~eful bisericii. JuratH ~oviiiau, ne~tiind
daca sa pronunte o condamnare, cind Thomas Cromwell
declarii cii ~i el face parte din juriu. Verdictul : pedeapsa
cu moartea.
La 4 mai condamnatilor le fu adiiugat un preot din
Isleworth, acuzat de a fi vorbit de rau despre amorurile
regelui ~i despre justitia lui. Cei patru cii!ugiiri au fast
tiriti ct\ leasa de nuiele 1 pinii Ia mare a· spinzuriitoare de
Ia Tuburn. Cind li s-a cerut inca o data sa presteze jura~
mintul, au refuzat.
Houghton a fast spinzurat, dar dezlegat inainte de a
muri. De~i mai; era viu, a fast U\iat in bucati 0i i s-au snmls
maruntaiele. El ingailna : ,Oi p1•ea 'milostive lisuse,' indu.:.:
ra-te de mine in ceasul acesta". Intre timp, tovarii$ii· sai
se adresau multimii : · · ··
- Da\i ascultare regelui numai daca aceasta nu-i
impotdva onoarei lui Dun1nezeu 9i a bisericii.
Ciiliiii ii supuserii la cazne unul dupa altul. ·La 25 mai
al\i trei ciilugiiri din ordinul sfintului Bruno ·au fast in~
temni\ati in turn. Au stat acolo ~aptesprezece zile in
picioare, legati cu lanturi de stilpi cu cite o zgardii de f\er
prlnsii in jurul gitului. Fiindcii li se diidea cite ceva. de
mincat !?i de bi:lut, de9i trecusera J?aptesprez~ce. zile, inca
nu murisera. Au fast executati : unii ar 0i, altii spinzurati
~i spintecati.
Doi ani n1ai .tirziu, zbir.ii lui Thon1as Cromvell au ri1ai
pus mina pe zece ciilugari refractari din ordinul sfintului
Bruno. I-au biigat Ia inchisoare, ,liisindu-i ·in miinile
Domnului". Acest pios eufemism insemna cii erau legati
fedele~, condamnati sii moarii de foame ~i sii putrezeascii
acofo. Fiica adoptivii a lui Thomas More, Margaret Giggs,
maritatit cu John Clement, medic a! curjii, mitui un paz-
nic. Timp de citeva zile, ea reu0i sii-i hriineasea pe martiri
t Pedeapsa infamanbi in trecut. - Nota tra'd.
203
cu mina sa, dici ei nu se puteau mi~.wa. Le aduna murdilria
~i-i
curata. Fiind denuntata, n-a mai putut continua.

Elisabeth Burton, fostii. cii.lugati\a intr-a manastire din

Canterbury, era poreclita Fecioara din Kent. Zicea ca este
proroci\a ~i multi o credeau. Dar, fiindca a facut impru-
denta sa declare ca regelui i se vor intimpla ni~te nenoro-
ciri din prlcina ca ~i-a schimbat nevasta, a fast arestata ~i
spinzurata. Mai multe sute de persoane considerate a fi
vinovate sau pur ~i sin1plu acuzate de nesupunere fata
de actul de suprematie au fast supuse la cazne :;;i executate
in cursu! anului 1535.
, Vina episcopului John Fisher era de a fi fast confesorul
reginei Caterina de Aragon, iar Anne Boleyn nu-l putea
suferi. Robert Rich, ministrul de justi\ie, il intrebii. in
particular ce gindea despre actul de suprema tie :
- Este o intrebare pe care v-o face chiar regele.
Spune-\i-mi parerea dumneavoastra fara inconjur 0i vi'.
fagaduiesc ca n-o sa fie folositii impotriva dumneavoastra.
- Creel cu mina pe inima ca regele nu este ~i nu poate
fi, dupil legea lui Dumnezeu, :;;eful suprem al bisericil
engleze.
A fost condamnat citeva zile mai tirziu. Avind in
vedere virsta lui (era octogenar), i s-a facut hatirul de a fi
decapitat.
La 22 iunie 1535 locotenentul turnu!ui veni sa-l anunte
ca v.a fi executat In aceea:;;i zi.
Cit e ceasul ? intreba F'iisher... La ce ora trebuie sa
mar?
La ora zece.
Episcopul ceru sa fie lasat in pace inca trei ore, deoarece
dormise prost in noaptea aceea. Nu de frica mortii, a spus
el, ci din cauza virstei :;;i a sanatatii sale :;;ubrede. Putin
dupa ora opt, in timp ce se imbraca, ceru sa i se dea
pelerina imblanita.
- Nu-i frig, ii raspunse 1ocotenentul, ~i dealtfel ce
importan\a mai are daca o sa raciti !
- Vreau sa mor, dar nu mai bolnav decit sint.
Se urea singur pe e~afod :;;i-i ceru mul\imii sa se roage
pentru el ca sii. nu se arii.te slab in ultima clipa.
- Mai puteti fi iertat daca depuneti juramintul, ii
spuse un comisar.
204
 El cHitina din cap ~i, un minut mai tirziu, ci:lliiul i-1
retezii. Trupul lui fu lasat Ia locul executiei o zi 1ntreaga,
apoi dat jos, iar capul, infipt intr-a sulitii, fu expus pe
marele pod al Londrei, unde a ramas cincisprezece zile.
A poi .ciilaul il aruncii in Tamisa.
Dupii doua siiptamini, Thomas More, unul dintre oame-
nii cei mai ilu;;tri ~i mai iubiti din intreaga istorie a Angliei,
suia treptele aceluia~i e~afod. Umanist, scriitor ilustru
(autor al Utopiei), More stralucise ~i in meseria de avocat
~i facuse pe deasupra o carierii. administrativa nesperatii
pentru un plebeu : deputat, ajutor de ~erif al Londrei,
cancelar al regatului, cu alte cuvinte ~ef al justitiei. Regele
il iubea .atit de mult, incit voia sa-l ~tie mereu pe lingii. el.
Fe scurt, More d\pii.tase totul de !a viata, ihclusiv afectiu-
nea unei .fan1ilii ferieite .jii numeroase. In ciuda .acestei
rew;;ite omene~ti, a fast considerat, chiar inaintea n1ortii
sale, un lei de sfint, ~i inca un sflnt prietenos. Nici unul
din numero~ii si\i biografi, de Ia Erasmus pina Ia contem-
porani, .n-a -reu~it sa vorbeasca despre el fara sa nu ne
lase sa intelegem ca .More il cucerise, ba chiar il vrajise.
Holbein i-a H\cut mai multe portrete admirabile atlt din
cauza fascinatiei exercitate de model - ni~te foarte fru-
mo~i ochi alba9tri-cenw;iii, o expr€sie vesela 9i deschisEi -,
clt ;;i datorita talentului pictorului.
Dupa cpromulgarea actului ·de succesiune, More a fo.St
invitat, cum fusesera invitati ~i ciilugiirii din ordinul sfin-
tului Bruno, sEt ·depun& jur&mlntul ; el r&spunse c& ,in
striifundul sufletului sau adeviirul nu i se piirea a fi de
partea regelui".
Henrie al VIII-lea il trimise in turn ;;i-1 tinu inchis
patrusprezece luni ·de necaz ·CEi-i acordase prietenia, deoa-
rece ar fi vrut ca un on1 de o asemenea valoare sEi-1 recu-
noascii drept ceea ce dorea el sa fie. La inceput, lui More
i s-a lEisat Slujitorul, apoi, cu1n acesta nu repeta .lntru
totul.ceea ce spunea stiipinul lui, a fast indepiirtat. 0 luna
dupa incarcer.are, fiica sa, l'vfar.garet, a primit' incuviintarea
sa-l viziteze. Inainte de a vorbi, au recitat impreuna ·cei
~apte psalmi ai pociiintei. $i sotiei sale i s-a ingiiduit sii-1
vadii o data. Ea.ar fi vrut ca More sa presteze juramintul.
- Spune-mi, i-a .zis More, spune-n1i un singur lucru :
oare aceastii locuinta nu-i la fel de aproape de cer ca .a
mea?
205
 In acest tirnp, Thomas Cromwell strlngea dovezi lmpo-
triva prizonierului, .Punind s<i-i fie confiscate bunurile.
Lady More i~i vlndu rochiile pentru a pl&ti ,pensiune.i"
sotului ei In turn : cincisprezece .;;Uingi pe sapt&min&. Fos-
tul cancelar avea permisiunea sa scrie ~i sa citeasca. A scris
cu o bucatica de mangan Dialog de imbiirbiitare impotriva
necazurilor ~i Tratat despre pat'imi, ultirna lucrare nepu-
tlnd"o termina din !ipsa de hlrtie.
La 30 aprilie 1535, In cursul unui nou interogatoriu,
Cromwell 1-a intrebat pe More daca avusese cuno~tinta
de noile legi (actul de suprematie) ~i daca-1 recuno~tea pe
rege ea ~ef a! bisericii.
- Sint credinciosul supus. a! maiestatu-sale, a ras-
puns prizonierul, si s!ujitorul lui Ia orice ora din zi. Nu
vorb,esc .pe nimeni de rau, nu gindesc diu despre nimeni,
le doresc tuturor numai bine ... Daci'i aceasta nu-i de ajuns
pentru ca .un om. sa ramina 'In viata, va spun cu toata
~iriceritatea c.a nu tin Ia viata. . . .. · . . . ·. . .
A fast seas din sala interogatoriilor, apoi rechemat.
Cromwell i-a spus ca exemplul sau ar incuraja alte impo-
triviri.
- Sint gata sa mor.
La 4 ml:)i Meg a mai avut voie sa se duca sa-si vada
ilitaL Amlndoi vazura pe fereastra trecind cortegiul ciHu-
!liirilor din ordinul sfuntului Bruno care se lndreptau spre
locul supliciului.
- Vezi, Meg ? Acesti sfint.i parinti se due Ia moarte
la fel de veseli ca noii casatoriti Ia nunta.
Dupa alte doua interogatorii, prizonierul a fast trec\lt
la un regim mai aspru. Nici •cilJ:t\, nici vizite. Procesul sau
sea deschis !a 1 iulie ln Sf\la de !a Westminster . More, pe
at.unci ln v'irsta de cincizeci 1$i ~ase de ani, p8.rea istovit.
Trebuia sa se sprijine lntr-un baston de trestie, iar parul
~i barba aproape cii 1i albisera In inchisoare. Dar chipul lui
radia bucurie.
Actul de acuzare, inutil de lung, spunea ca Thomas
More jignise grav pe maiestatea-sa regala, dar ca ar putea
fi iertat daca 1-ar recunoa~te pe rege drept ~ef suprem a!
bisericii.
- Milord, a spus acuzatul, vii multumesc pentru buna,
vointa dumneavoastra, dar totusi il rog pe atotputernicul
D\lmnezeu sa rna ajute sa-mi pastrez fermitatea opiniilor
plna in ceasul mortii. I.
~06 i'
I
i";
i.'
'(,;
 ~i, cu o mare forta, repeta ca. nicB.ieri, ill nici un- text
aprobat de biserica, n-a descoperit di vreun laic, print
mirean, ar avea dreptul sa fie ~ef a! bisericii.
- Mii las in seama judecatii Domnului care scruteaza
sufletul oamenilor. Biserica este una ~i indivizibilii 0i
dumneavoastra nu aveti nici un fel de autoritate sa
intocmiti o lege menita sa-i nimiceasca unitatea.
Verdictul : moarte prin spinzurare ~i sfirtecare. Intor-
cindu-se Ia inchisoare insotit de conetabilul turnului, care
pllngea, More se intilni cu fiul sau, pe care 11 binecu-
vlnta. Putin mai incolo, Meg i se arunca in brate, plil'lgind
~i ea, incapabila sa spuna vreo vorba. De-a lungul drumu-
lui strab:ltut se Inf?iruiau oameni care IB.cr.imau.
More 0i-a petrecut cele citeva zile care-i ramineau
de trait, mortificindu-se. · Un amanunt omenesc putin
comic : se intreba daca sa-0i radii sau nu barba. Un curtean,-
trin1is"'.fara_ indoiaUi de. Cromwell, veni in inchismire -Sii-i
mai tina o predica, More, care nucl asculta deloc, 11 auzi
Ia un moment dat spunind : ,Ar trebui sa vii schimbati
parerea". · ·
- Da, mi-am schimbat-o, a zis el distr·at.
Omul se intoarse grabnic Ia rege, care vru precizari.
- De ce lcati.plictisit pe rege, a spus More, cu n'i 0te
cuvinte rostite in glun1ii_? Voiam sa spun di n-o sR-nii
rad barba.
La 5 iulie a aflat ca nu va .fi nici spinzurat, nici
sflrtecat, ci decapitat ca un nobil. La 6 iulie a fast anuntat
di·sosise mmnentuL A-vrut s8.-r;;i·imbrace eel mai frun1os
ve~m1int : o roba de matase oferita de un prieten. Dar a
fost convins sa ·n-o faca, deoarece, dupa cUm era da:tina,
roba tl~ebuia sa-i revinil d\Hiului. More ie~i din turn es-
cortat de straji, tinind In mlini o cn\Ce de lemn ro9ie.
Refuza un pahar cu vin pe care i-1 oferi o f.emeie. Ajuns Ia
piciorul, eoafodului, i se adresa locotenentului :
- Vii rog, ajutati-ma sa urc. N-o sa mal fie nevoie
sa vii ocupafi de mine Ia coborlre.
Cu o voce puternicii, a cerut asistentei sa se roage
pentru el ~i pentru rege ~i a afirmat ca murea catolic.
Apoi, 1ngenunchind, a recital Miserere.
Calaul, potrlvit obiceiului, i-a cerut iertare pentru
ceea ce avea sa-i fad\. More il sil.ruta pe obraz.
201
 - Imi faci astiizi eel mai mare serVJCJU pe care ar
putea un om sa mi-l facii.. Curaj, ~i fii""ti fiirii fricii me-
seria. Dar sa ~tii di. am gitul scurt, a§a ca fii alent sa
nu-ti strici reputatia lovind strlmb.
Se !ega singur Ia ochi cu un fi§iU pe care ~i-1 adu-
sese ~i-~i diidu la o parte barba ca sa nu-l stinghereasca.
Securea se ridiciL

Thomas Cromwell avusese ~i o alta idee : ,inspec-

tarea" miinastirilor. De fapt era vorba de jefuirea lor.
Inspectorii cereau sa vadii titlurile de proprietate, 1i ches-
tionau pe calugiiri in legatura cu preceptele lor de viata §i,
gasindu-le ln contradictie cu cutare sau cutare lege, le
aruncau in spate acuzatii de nesupunere sau de supersti-
tie ; orice motiv era bun pentru a hoh\rl ln concluzie in-
chiderea miinastirii §i confiscarea bunurilor. Operatia a
adus tezaurului mult mai putin decit scontase Cromwell,
fiindcii inspectorii sai erau adevara\i gangsteri, care,
1nainte de a depune ceea ce inhatasera, se infruptau
din plin. Multi au vindut in folosul lor pamlnturi apar\i-
nind manastirilor.
'j.'aranii erau ingrozi\i. ,Cine o sa ne poarte de grija,
cine 0 sa ne lnvete coplii, cine 0 sa ne de a seminte ?".
La sate au izbucnit revolte, unele adunind Ia un Joe mai
multe zeci de mii de oameni. Henrie a! VIII-lea §i-a pus
in mi§care trupele impotriva riisculatilor. Solda\ii i-au
trecut prin tai9ul siibiei, au inaltat spinzuril.tori in sate
~i i-au ridicat ln §treang pe ostatici.
Unul din aspectele cele mai surprinziHoare ale aoestei
furii a unui suveran ilnpotriva celor care nu-l acceptau
ca ~ef spiritual este ca ln acela;li timp se voia api\ratorul.
credintei : in afara actului de suprematie, nimic nu se
schimbase ln doctrina catolica ~i aproape nimic in ritual uri.
Henrie al VIII-lea se arata intratabi! in privinta dogmei,
gata siH arda pe rug pe barba\ii ~i pe femeile care, a~a cum
dorea el, refuzau autoritatea papei de Ia Roma, dar tot-
odata negau prezenta reala a euharistiei. Eretici ! Uneori
erau dtt§i Ia locul supliciului in acela~i timp cu cei re-
fractari Ia actul de suprema tie.
John Foxe, autorul Cartii martirilor, care avea sa
constituie timp de trei secole cartea de capiitli. a multor
208
familii engleze, aproape Ia fel de citita ca Bib!ia, ne-a dat
cifrele victimelor !nregistrate de aceasta dementa. Doi
cardinali, doisprezece episcopi, treisprezece stareti, cinci
sute ~aptezeci ~i cinci de preoti, cincizeci de doetori, doi-
sprezece lorzi, douazeci de baroni r;;i cavaleri, trei sute
cincizeci ~i cinci de nobili, o suta douazeci ~i patru de
burghezi, o suta zece femei de rang. Fara a mai pune la
socoteala miile de barbati ~i femei din r!ndul populatiei
de la ora~e ~i de Ia sate. Fara a mai pune la socoteala
doua din cele ~ase sotii ale regelui, printre care Anne
Boleyn, pentru ai direi ochi frumo~i !noepuse toata
nebunia.

Eduard a! VI-lea, fiul lui Henrie a! VIII-lea ~i a!

Jeannei Seymour, i-a succedat tatiHui sau. Rege !a zece
ani, el a murit !a ~aisprezece, dar n-a guvernat. Sub auto-
ritatea lui Dudley, unul dintre cei doi ,protectori" care
exercitau puterea !n !ocullui, a £ost publicat Prayer Book,
oficializ!nd o noua liturghie, mai reformata decit cea pe
care o mentinuse Henric·al VIII-lea.
Cu toa;te depozitiile reclamate de actul de suece-
siune, care o declara bastarda, Maria Tudor, catolica, fiica
lui Henrie a! VIII-lea ~i a Caterinei de Aragon, i··a suc-
cedat lui Eduard a! VI-lea. Era prima femeie care se urea
pe tronul Angliei. :;li-a fiicut intrarea !ntr-o Londra !m-
podobita ~i presarata cu arcuri de triumf !ntr-o fru-
moasa dimineata !nsorita din august 1553. Era o femeie
de treizeci ~i ~apte de ani, mioapa ~i cam st!ngace, a
carei voce groasa ~i par ro~u surprindeau Ia prima
vedere. Cucernicia-i era deosebita : rugaciuni, posturi,
con1uniuni. Un ambasador venetian spunea : "Nici o c;_iilu-
garita nu face mai multe". Toti supu~ii sai auzisera vorbin-
du-se de tineretea ei nenorocita, iar mila le sporea simpa-
tia. Urcarea pe tron a fost marcata prin mari festivitati ~i
focuri cte bucurie.
Maria, bine!nteles, dorea sa restabileasdi !n regatul saU
catolicismul, dar ascultil. indemnurile !a prudenta ce-i ve-
neau din toate partile, chiar ~ide Ia Carol Quintul.
- :;\tiu, spunea ea, ca at!t catolicii, eft ~i protestantii
m-au vrut ca regina. Mai ~tiu ca, dupa at!tia ani de
schisme, restaurarea catolicismului va fi pentru mine o
misiune anevoioasa ~i !ndelungata.
209
 Se putea prevede printre alte dificulti:iti ca mer unul
dintre aceia pe care exproprierea ci\lugarilor ii Jmboga-.
tise nu avea sa accepte sa restituie ceva. Maria a vrut
sii-i lini~teasca de la lneeput ·: ,Nu ne vmn atinge de .\
nimic", ceea ce a avut ca ef.ect reanima:rea- rezisten~ei 111 ·:
lrlanda, unde suirea pe tron fusese sarbatorita cu mai i
mult entuziasm declt in alta parte. ·
Un alt moHv pentru care Maria se dorea h1oderata :
papa nu era iub.it .in Anglia. Reforma facuse sa creasca
xenofobia naturala a insularilor. Englezii ar fi acceptat
neindoios, Hirii prea n1ulte proteste, sil redevinii catolici.
Dar sa redevina 1·om-ano-catolici era indoielnic.
Maria intelesese toate acestea sau eel putin ni se
pare ca intelesese atunci cind 0 vedem cum actioneazi_\
la inceputu! domniei sale. 0 vedem ca incearca sa restau-
reze cultul catolic, vodiind cit mai putin cu putinta des-
pre pwpa, Se dovede~·te o pHd a vrednicii de. m•mwt pelitru
poporul ce-i manifesta simpatie. I~i .practica religia pe
fata ~i lasii sil se inteleaga· ca ar fi fericitii dacii ar imbrii-
ti~a-o ~i el. Ori de cite ori se prezinta vreun prilej pen-
h~u o cerenionie, ea pune sa fie fiicuta o slujbii solen1na.
Putine hotiiriri drastice, blindete.
Maria Tudor ri\mine stigmatizata in istoria Anglia prin-
tr-o porecla infiori\toare· ,: Bloody Mary, Maria cea Sin-
geroasa. E de mirare cum de s-a ajuns aici · dupa un ln-
ceput atit de plin de bunavointa ~i de o parte, ~i de
cealalta.
Dar sa privim lucrurile mai _indeaproape. In cazul
acesta von1 observa ·ca. aclamatiile $i mila lnduio~&toare nu
reprezentau intreaga realitate. In Anglia · nu existau
numai protestan\i englezi. Se mai intilneau protestan\i
refugiati din Franta ~i Olanda. Pentni ace~tia, care cre-
zusera cii in Anglia vor fi la adapost., Maria Tudor con-
stituia 0 amenintare ; era 0 dU$ll1ana. Notele false pe care
le intrezarim inca de la inceput in idila dintre · Maria
Tudor ~i poporul sau - incidente in timpul slujbelor,
predicatori insultati - se explica foarte bine in felul ':'r-
miitor : in anumite conditii, un refugiat din motive poli-
tice sau religioase devine grabnic un agitator. rn septem-
brie 1553, in ziua deschiderii sesiunii parlamentului,
cineva arundi ·rn camera reginei, pe fereastra, un cline
210
mort, tuns in cre$tet ca un ciilugar $i avind la git o funie.
Idila ia sfir$it. · ·
Maria Tudor anun)a parlamentul ci'i, daca asemenea
manifesti'iri se :felnnoiesc, va fi nevoita sa ia mS.suri aspre.
f;>i, fii:di _sa mai a~tepte, in cepe r8formave.a Reformei. N u
mai e permisa cqmuniunea sub cele doua forme, anumite
capitole din Prayer Book sint suprimate, preo)ii nu mai
au dreptul sa se casatoreasca, predicatorii vor trebui sa
aiba autoriza)>e. Nici un fel de interpretari ale Scripturii,
nici un fel de discu)ii privitoare la dogma nu pot a vea
lac in alta parte decit la universitate.
Parlamentul se inclina. Dar dupa citeva saptiimini
incep sa circule pamf1ete impotriva papei. .
Cealalta cauza a rupturii va fi casatoria spaniola.
·La 23 iulie 1534, in catedrala de la Windsor, Maria
Tudor .ia in casi'itorie pe infantele Don Filip, fi11l Jui Carol
Quint111. Nici pomenealil de dragoste, nici de o pa·rte,
nici de cealaltii, 'doar ratluni politice. Maria Tudor s-a
liisat imbtobodita de varul sii11, impihcatul, care ~i-ainclii­
puit ca' pdn aoeastii casi'itor1e a giisit o cale de a atrage
Anglia' in jocul sau diplomatic. Nici Carol Quintul, nici
Maria Tudor nu :;;icau dat seama cit de mare e 'xenofobia
englezilor. · ·· ·
Agita)ia incepe odata cu an11ntarea ci'isatoriei, $i e
atit de puternica, 'incit ambasadorul Spaniel la Londra
il avertizeaza pe logodnic : ,Cind veniti, .aveti grijB. mai
ales sa vii l11a)i medicul 9i bucatarul". Spaniolii sositi la
Londra pentru pregatiri sint bombarda)i pe strazi cu
bulgari ·de zapada. Se. descopera comploturi, nobili pun
Ia cale o revolta in Hampshire. E. iniibu:;;ita ; cu alte cu-
vinte, vedem din nou inaltindu-se spinzuratori.
Filip de Spania - treizeci de ani, adica cu noua ani
mai tinar O,ecit sotia sa, ochi alba:;;tri, tenul deschis,
parul $i barba blonde - este un bi'irbat rezervat 9i tacut.
La sosirea in Anglia face tot ce poate pentru a fi placut :
bea, here, indura ploaia fiirii sii se plingii, fmparte da-
ruri etc. $i dupii casatorie 11 vedem pe el, 'care mai tit-
ziu se va arata necrutator in Spania, incercind sa mo-
dereze zelul represiv al catolicilor, instalati din nou la
putere prin Maria Tudor. Zadarnica osteneala : violenta
se. introneaza iaril.$i. John Foxe a povestit (tot in Cartea
martiri!or) procesele intentate persoanelor celor mai cu-
211
noscute, douii sute ~aptezeci ~i ~apte, precum ~i execu-
tarea victimelor acestei inspEiin1intiHoare epur&ri.
N-au mai fast inaltate e~afoduri, oamenii n-au mai
fast sflrtecati, ca sub Henrie a! VIII-lea : s-a recurs Ia
clasicul ~i stravechiul rug. Pe el s-au urcat nu numai
protestanti refractari, ci ~i nobili, episcopi, calugari,
preoti care n-au facut decit sa se arate indulgenti fata
de schisma. Aproape ca nu era zi in care !ondonezii sa
nu trag& pe n&ri miros de·carne arsa.
Intrucit aceasti\ razbunare nu ameninta sa potoleasca
ura, Maria Tudor, aclamata Ia urcarea sa pe tron, a fast
dupa aceea detestata. $i cum, la un moment dat, a crezut
ca e insiircinata (a~a spera ea), pe gardurile palatului a
fast pus un afi~ : ,Sinteti oare atit de smintiti, o, genti- t
lomi englezi, inclt sa credeti ca regina noastra e ins&rci-
natii ? $i ce-ar putea sa poarte in pintece dacii nu o mai-
muta sau un ciine ?". Protestanfii i~i incheiau rugaciunile
cu urm&toarea invocatie : ,Fle ca D01nnul Dumnezeu sa
intoarcii inima reginei de la. idolatrie sau sii-i scurteze
zilele". Cind muri, parasita de sotul :;;i de poporul sau,
Maria Tudor e:;;uase in tot ce vrusese sa intreprindi:i.

Vointa Elisabetei
Elisabeta I a domnit patruzeci ~i ~apte de ani, in timpu!
dirora pe cerul Angliei au ap&rut nume de neuitat, ca cele
ale lui Shakespeare, Ben Johnson, Marlowe, Webster,
Burton, Purcell ~i multe allele care ar mai trebui citate.
In acela:;;i timp, pe deasupra valurilor fluturau pavilioanele ••
glorioase sau infrico~atoare ale lui Hawkins, Raleigh,
Chancellor, Drake, Cavendish :;;i multe allele care ar mai
trebui citate. Mica natiune agricola a inteles ca. n1area va
fi don1eniul sau, .Eldoradoul sau.
,,Ca nu cumva sa se spuna di refor1na noastra lnclina
spre cruzime". Aceasta fraza, rostita de Elisabeta :in primele
zile ale domniei, era Ia fel valabila in mintea ei pentru
Anglia ca ~i pentru Irlanda. Cum nu se innebunea deloc
dupa teologie ~i nici macar dupa religie, sceptica ~i aproape
212
 indiferenta, convinsa ca prima sa datorie era de a mentine1
. unitatea regatului, unde cincizeci la suta din popula)ie
mai era catolica, Elisabeta a optat pentru o politica reli-
gioasa moderata. incoronata potrivit ritualului catolic, ea
a \ngii.duit folosirea limbii engleze la citirea slujbelor. Voia
sa fie denumita nu f?eful suprem al bisericii, ci ,guverna ..
torul suprem a] bisericii Angliei", nuanta care fata de
Roma \~i avea valoarea ei. A pus sa fie rriodificata Prayer
Book, sco)\nd din ea aluziile la ,episcopul de la Roma ~i
abominabilele sale atrocitati". Pe scurt, impaciuitoare.
Voia sa-i vada pe catolicii din Anglia ~i din Irlanda alu-
neclnd incetLjlor spre anglicanism, pe care ea-1 considera
drept o religie ,,rezonabil&".
In vederile ei a intrat masa intregului cler, dar nu o
majoritate de episcopi. Cei refractari au fost destituiti, in-
locui)i. Cei care au fost promovati in locul lor, ale~i atit
de la universitate, cit ~i din rindul clerului, au formulat
(in 1563) Legea celor 39 de articole, care indrepta anglica-
nismul spre luteranism : Scriptura singurul izvor al cre-
din)ei, respingerea indulgentelor, a venerarii moa9telor,
statuilor ~i icoanelor, nun1ai doua taine, iar preotii puteau
din nou sa se casatoreasca. Unii - casatoriti, despartiti,
recasatoriti - nu mai ~tiau nici ei cum erau.
Anglo-saxonii nu sint dogmatici. Majoritatea englezilor
erau cu atit mai pu)in, cu cit convingerea lor intima fusese
rasturnata de 0 succesiune de dogme ~i de culte oficiale
contradictorii ~i cu cit erau satui pina peste cap de spin-
zurii.tori, de butucul cii.laului ~i de rugurl. Voiau pur ~i
simplu sa trii.iascii. : sii.-~i vada in .pace de !ndeletnicirile
lor familiale ~i profesionale, de dragostea lor, sa cultive
artele, sii. se duca sii.-i vada pe actori, pe jongleri, sa pes-
cuiascii. cu undi\a. 9i a~a ~i facura vreme de mai multi ani.
Din 1563 p\na !n 1570, in Anglia nu prea se vad acte de
violenta de origine religioasa. Regina socoti atunci ca
introducerea farii. drama a unei religii anglicane nu era o
operatiune imposibilii..
Acest calm nu dainui, mai intli pentru ca Roma gasea
;,intolerabila" erezia anglicana. ln 1570 Pius al V-lea o
excomunica - ceea ce era dreptul lui - pe Elisabeta ~i iri
acela~i timp - ceea ce !nsemna sa amesteci inca o data
religia ~i politica - ii elibera pe catolicii englezi de inda-
toririle lor de supu~i fata de ea.
213
 In Ziua de 1 mai a ace!uia~i an, pe poarta episcopului
Londrei a fast lipita o copie dupa bula de excomunicare.
Vihovatul, descoperit de lndata, era un individ pe nume
Felton, gentilom catolic. N-a d'at numele nici unui com-
plice ~i a fast condamnat Ia moarte.
Va reincepe seria neagra ? i?i de o parte, ~i de alta se
simte o oarecare ~ovaiaHi. Pe e~afod, Felton cere destituirea
regihei, dar in acela9I timp li ·lasa rllo~tenire un diamant in
valoare de patru sute de livre. Elisabeta 1i acordii viiduvei
lui o dispens& in Virtutea c&reia sa poata fa·ce serviciul
divin acasa. Sanc(iunile pentru nesupunere fa(ii de religia
oficiala sint deocamdata relativ nelnsemnate : ~ase luni de
inchisoare pentru un preot care oficia slujba farii autori-
zatie, amenzi pentru credincio9ii care asistau la ea. Pe-
ctepsele nU se lntisprese declt in caz de Tecidiva.
Pe unul din talerele balan(ei justitiei, o dorin\a de. a
evita drama. Dar pe celalalt, o grija politica : ameninjai·ea
strainului. In Irlanda revoltatii debarca neincetat iezui(i ?i
agenti ai Spaniei, iar trupe spaniole incearca o dehar~ate
propriu-zisil. Iezui\i ~i agen\i spanioli d·ebardi. clandestin
chiar in· Anglia. Ei nu vin nmnai din Spani~, ci ~i din
'fiirile de Jos, uncle trupele ducelui de Alba jin .tara sub
ocupa(ie.
Security first 1 . La lnceputul anului 1571, Elisabeta
pron1ulg& o lege care interzice cu desaviri}ire convertir.ea
la catolicism. Inca un an, 9i orice act de trecere la cato.li-
cisnT devine in principiu un act de ttcldare. Vren1ea tole-
ran\ei a trecut. Un numiir (mai multe sute ? cifra e con-
testata) de preo\i catolici slnt aresta\i ~i spinzura\i.

La 25 august 1572 Elisabeta pleca in vilegiaturii Ia

Kenilworth, aproape de Warwick, !a castelul contelui de
Leicester, unul din curtezanii sai. in cursu! diminetii; ea
piirasi castelul ca sa chliireascii prin \inutul dimp1'ejur,
inso\ita de ci\iva gentilomi. Vremea era frumoasa ~i regina
foarte veselii. Cu pu\in inainte de orele unsprezece, un
paj ca.Iare ajunse din urma ceata, aduclnd o scrisoare
im portan ta care sosise tocmai a tunci. Un . ~am belan .o
intreba pe regina daca voia s-o citeascii imediat. Spuse da .\
- t Mai intH si2ct1ritatea (engl.). - Nota h'ad.
214
s) deschlse ea insa~LpHcuL GentnomH, tii.cuti, viizura cum
~hipul ,suveranei lor se inro~e~te, apoi se-ngiilbene~te;
Ochii i se umezisera. Scrisoarea aducea o veste di~
Franta : masacrul din noaptea sflntului , Bartolomeu.
Elisabeta intoarse calul :
- sa ne lnapoiem f
-La castel, invitatii se strlnsera ca s-o primeasdi ; prin ...
tre ei se afla ambasadorul Frantei. Vru sa spuna citeva
cuvinte pentru a o saluta pe regina.
~ Vii rog, sa nu cuinva sa-mi vorbiti.
:;>i trecu mai departe.
In cursu! zilei sosfrii amiinunte, toate inspaimintiitoare.:
Vestea nu se raspindise inca in afara curtii, care se strii•
mutii degrabii Ia re~edinta regala de Ia Woodstock. Amba-
sadorul Fenelon fu chemat sa vina Ia regina. El striibatu
anticamerele, pline de curteni tacuti, cu ochii. plecatiJ
intr-o lini~te mormintalii. Introdus in sala de audiente,
o vlizu pe regina incqnjuratii de citeva doamne ~i de
merril:irii Consj!iului privat. Toatii lumea, inclusiv reginai
era imbracatii in negru.
Elisabeta il intreba p'e ambasador dacii ~tia pentru c~
n chemase : ' '
- Da, doamhii.
Incepu sa-i vorbeascii despre un complot a! protestahti-
lor impotriva vietH regelui Carol a! IX-lea ~i-i spuse ca
justitia cerea apHcarea unor sanctiuni. Regina 11 intre~
rupse: ·
,--- .Oare justitia cere intr-adevar omorirea atltor femei
~i copii ? Dacii regele Frantei a ajuns sa se poarte astfel
cu propriii sai supu~i, cum ar putea sa se poarte fata de
o regina striiina ?
:;>i se retrase urmata de doamnele sale de onoare.
Semicercul pe care-! fiicusera membrii Consiliului privat
se inchise atunci in jurul lui Fenelon, atacindu-1 violent.
In lunile urmatoare, de pe continent sosira numero~i
refugiati. Povestirile lor despre ceea ce vazusera ~i indu·
rasera sporeau ura fata de catolici, ~i aceasta ura era
nutrita ~i intetita de frica.
- Daca or sa debarce spaniolii aici, o sa fim ~i hoi
torturati ~i macelariti ca reformatH din Tiirile de Jos.
Tiirile de J os, fertile ~i prospere (Bursa din Anvers
dirija piata europeanii), constituiau posesiunea lui Caro~
215
 I_
Quintul. Ridicate Ia rangul de ,cere a! imperiului" 1, ele
se bucurau de o relativii autonomie administrativa, sub I
autoritatea unui guvernator general (adeseori femeie) cu {:
re0edinta Ia Bruxelles. De indata ce luteranismul patrunse I
in aceste provincii, Carol Quintul reac\iona, instituind un
regim copiat intocmai dupa inchizi\ia spaniola. Afi';lele lui,
puse periodic pe monumentele publice, le aduceau Ia
cuno 0tintii reforma\ilor pedepsele Ia .·care se expuneau. 0
singura cifra ne da o idee, despre caracterul serios al re-
presaliilor in timpul domniei acestui monarh : treizeci de
mii de execu\ii capitale.
Er.eticii erau ar~i de vii sau; dadl se c&iau in ultimul
moment, erau decapitati. Cei care tipareau lucrari cu
caracter eretic erau, in functie de gravitatea delictului I
con1is,. biciuiti sau li se scotea un ochi. ori li se tilia o, rr1inc'i. I'
Inchizitorii, complet independenti de episcopi, nu depin-
deau decit de imparat. Singurii eretici care scapau de
trasnetele· inchizitiei erau anabapti9tii. Multi dintre ei se
I
refugiaserii in 'farile de Jos dupa infringerea lui Thomas I
I,
Munzer. Edictul care se parea ci.i-i prive9te stipula cii ei
,trebuiau s&· treadi de la. viat&-la moarte· Him'i. nici un fel
de justitie inchizitorialii prealabilii".
La 15 ianuarie 1556 Carol Quintul abdica in favoarea
fiului sau, F-ilip. al Il-lea, :;;i la scurta vreme se retrase la
n1Emastffea Yuste· din Estremadura, pentru a se pregiiti de
o moarte cuvioasa. Aceasta: succesiune schin1bii- clin1atul
din Provinciile Unite in mai ri3.u.
Pentru Filip a! !I-lea,. 1ntre putere 9i religie nu exista
nici un hotar, iar ideea libertatii de con9tiin\ii. nici. nu-i
trecea prin cap. Can1pion al catolicisn1ului in Europa, el
vroia sa fie 9i stapin absolut pe tot cuprinsul imperiului
sau. Pentru 'farile de Jos, nici cea mai slaba libertate
adn1inistrativEi, iar regenta, Margareta de Parma, propria
sa sor·a, ca ~i cardinalul de Grenelle, adjunctul ei, nu erau i
dedt nL;;te- agenti- executori, ins&rcinati 1nai ales cu strln..
gerea unor in1pozite uria~e. Citiva consilieri ai impRratului I
I,
se incumetara sR-i spuna ca. spaniolii deveneau din ce in
I'
ce mai nepopulari in 'farile de Jos.
- Nobilimea 0i burghezia intra 1n r1ndurile opozi\iei
active.
- Masurile de interdictie nu sint destul de aspre;
l Circumseriptie administrativ5.. - Nota tracl.
I;;
216 !

. ~

<,I
 Dupa cum marturisea chiar Filip al II-lea, inchizitia
devenise in rarile cil.e Jos ,mai necrutatoare decft ln
Spania". Pentru ca osinditii, in momentul in care erau
executati, sa nu cumva sa se adreseze n1ultimii, li se
punea in gura un ciilu~ care le scotea limba afara, iar
virful limbii le era ars cu fierul ro~u. ~'emeile condam-
nate !a moarte trebuiau sa fie ingropate de vii.
Unul din cei mai fain10$i inchizitori era Titelrnan, care
manifesta in exerci\iul functiunii un autentic sadism,
incurajind denunturile intr-un mod de-a dreptul genial.
La Lille, un barbat ~i nevasta sa, denuntati ca nu merg la
slujba, au fost aqi de vii. Impreuna cu cei doi copii ai lor.
Aceste acte de salbaticie dadeau na~tere la reactii vii,
reprimate cu salbaticie. La Tournai, Bertrand de Blas,
neguti\tor de catifea, se repezi spre altar in clipa iniil\iirii,
ln~facil ostia din mina preotului ~i spuse :
- Oameni buni, ali orbit, lua\i asta drept trupul lui
Iisus Hristos, Domnul ~i stapinul vostru ?
Oslnda data de inchizi\ie a fast de a i se jupui mem-
brele cu un cle~te 1nro~it in foe, de a i se smulge limba ~i
apoi de a fi fript la foe domol. La Valenciennes, in mai
1563, cei ce venisera sa priveasdi o executie ·se aruncarii
asupra calailor ~i-i eliberara pe condamna\i. Au fost exe-
cuta\i cu to\ii, plus un numar ega! de !ocuitori ai ora~ului,!
luati Ia intimplare.
La Londra ~i in alte ora$C din Anglia se alci\tuiau
cercuri care s3.-i primeasca pe refugiati, care sa le asculte
povestirile. Elisabeta, prin agentii s&i, avea rapoarte n1ai
complete asupra situatiei din '!'i\rile de Jos. Persecu\iile
nu Iiiceau declt sa stirneasca zelul $i furia reformatilor.
La Haga, Utrecht, Amsterdam, Oudenaarde, Poperinghe,
Valenciennes, in insula Walcheren au fost luate cu asalt
biserici (catolice), cotropitorii au spart totul, au sfl$iat
draperiile, au baut vinul necesar pentru slujba. Jefuirea
bisericilor avea lac ln sunetul fluierelor 9i ln rap&itul
tobelor. Contele de Kuilenburg a sfiirimat cu lovituri de
topor altare ~i a organizat un ospii\ intr-o biserica. li
dadea papagalului sau sa manince buciitiJe de ostie sfin-
tite. Femeile au brutalizat calugari la Utrecht ;d la Delft.
La Anvers, cu prilejul procesiunii din ziua Adonnirii
Maicii Domnului din 1566, statuia Fecioarei, care era
plimbata pe strazi, a fost batjocorita. Clteva zile mai tirziu,
217
toate bisericile din ora~ au fost jefuite, apoi furia icono•
clasta s-a raspindit. In numeroase biserici din Olanda;
picturi exceptionale au fost sfi~iate ~i bucatile azvirlite in
strada. La Saint-Jacques, la Bruges, un retabil de Hugo
van der Goes a fost impro~cat §i minjit cu smoa]ii.
Aceste pradaciuni au nelini§tit-o mult mai putin pe
Elisabeta decit vestea despre sosirea Ia Bruxelles in iulie
1567, in fruntea a douazeci de mii de soldati, a ducelui
de Alba sau a celor mai bune capetenii militare spaniole.
Oare Filip a! II-lea se gindea la o debarcare in Anglia ?
Nu, il trimitea acolo pe ducele de A1ba ca sa lnaapreasca
o represiune pe care nu o gasea destul de crincena.
Dupa o luna de Ia sosire, Alba instalase deja la Bru-
xelles ,consiliul pentru razmerite", pe care il prezida
personal ~i in fata caruia au comparut mai.lntli iconocla~tii
(recunoscuti sau denuntati ori presupu~i), apoi o nmlthne
de oameni luati cam la nimerealii, indeosebi nobilL Consi-
liu] pentru razmerite a fost curind botezat de populatie
tribunalul slngelui. Alba avusese · grija sa aleaga in el
cltiva notabili olandezi catolici ~i prospanioli. Unul din ei,
Hessels, doi·mea in timpul audierilor ~i se trezea numai
din c1nd in cind. ,Ad patibulum !", striga, apoi adormea
din nou. Tribunalul supunea la torturi §i-i obliga pe copii
sa compara in fata lui. in pi'ima zi a postului Pa~tilor din
1568 au fost executate opt sute de persoane. La 5 iunie
contiJ Egmont ~i de Hornes, animatorii rezistentei catolice,
urcara pe e~afod; Capetele lor, lnfipte ln ni~te pari, au
riimas expuse doua 01·e. Apoi ducele de Alba le-a expedlat
la Madrid . Wilhelm de Nassau, poreclit Taciturnul, prin}
de Orania, desemnat eel mai adeseori sub numele de Wil~
helm de Orania, citat ~i el sa compara ln fata consiliu1ui
singelui, parasise in momentul acela Olanda. De pe mo~iile
sale germane de la Nassau, uncle se retrasese, pregatea
recucer'irea tB.rii lui, operatie care· avea sa fie fiicuta _i~
parte de altii, deoarece el a fast asasinat (1584). !ntre
timp, ~apte mii de persoane au fost masacrate cu priiejul
jefuirii Anversului de catre trupele spaniole (1576).

Sub domnia Elisabetei, Dover era un mic port ca toate

porturile din acea vreme, dar ve~nic animat, ~i ·aceasta
animatie crescu incepind din 1566 odata cu sosirea §alan-
218
delor ~i a tuturor soiurilor de corabii cu pinze venite din
Olanda, pe care se afla un echipaj dintre cele mai ului-
toare din cite vazusera vreodata englezii. Zdrentaro~i ?i
cu parul zblrlit, ca n1ai toti oamenii m8.rii ·din vremea
aceea, multi dintre ei aveau peste surtucul destramat sau
pieptarul de fier ni~te ve~minte scandaloase," ca vestoane
sau patrafire preo)e~ti, str1nse pe ei cu cite un capat de
fr1nghie. Numero~i i~i at1rnasera de git o carru)a de
)emn, cum vedem in miinile cer~etorilor din timpul acela.
Astfel g-arnisiti, ,calicii mclrii" i~i fiiceau intrarea in
istorie.
Calicii erau oa1neni care opusesera rezistenta 'in Tiirile
de Jos ~i a~a-•i spuneau ei singuri cu mindrie. In 1566 o
delega)ie de nobili din 'j:arile de Jos se dusese la regenta,
Margareta de Parma, ca sa protesteze solemn impotriva
ingrozitorului tratament aplicat )arii lor. Regenta paru
speriata ~i se puse pe pllns .
.,..--- Ce, .doan1na, va e frica de ace.:;ti calici ? strigase
unul din gentilomii ei.
Cuvintul a fast prin~ din zbor. Nobilli refractari ~~
apoi to)i cei care opusesera rezistenta se declarara calici
~i adoptari\ drept emblema blidul cer$etorilor.
Cei dintli autori ai unor sabotaje ~i atentate impotriva
spaniolilor au fost ,calicii padurilor", care $i-au fixat
sediul in regiunea accidentata ~i impadurita situata intre
fluviul Aa $i riul Leie. Spaniolii i-au inconjurat ~i i-au
exterminat. Olanda n-avea alt maquis terestru. In schimb,
re)eaua incllcita a cursurilor de apa ~i a canalelor, care
mi\rgineau o buna parte din coaste, era un maquis acvatic
ideal. Ca)icii marii, care nu puteau fi dibui)i' in aceste
labirinturi, devenidi un co:;;mar mai fntti pentru vase,
apoi pentru solda)ii spanioli. Ei atacau nave izolate,
urcind pe punte cu securea in mina ~i cu cu)itul in clin)i,
mi\celarindu-i pe toti ~i apoi jefuind. Ingri\mi\deau prada
in mici porturi situate pe Ems, apoi se duceau s-o vinda
la La Rochelle sau in porturile engleze. Recunoscindu-1 pe
Wilhelm de Orania ca singurul suveran, ei l9i spuneau
corsari, se r&zboiau din patriotism, dar in· actiunile lor
hotarul dintre expeditie ~i piraterie nu era prea precis.
Refractarilor sau proscri~ilor din 'j:arile de. Jos li scau
adaugat, scotieni, englezi, francezi, danezi,. un lntreg con-
tingent de aventurieri, care, fire~te, nu dadeau inapoi cind
219
era vorba sa-l hacuiasca pe spaniol, dar care jefuiau tot-
odatii numeroase nave ale altar nationalitati clnd se ivea
prilejuL Din aceasta pricina, La Rochelle ~i majoritatea
porturilor engleze le-au interzis intrarea-Jntre 1570 si 1572.
Atunci, ca sa aiba bazele lor, calicii au pus mina pe
Brielle', apoi mai multe orase - Vlissingen, Enckhysen,
Dordrecht, Leiden, Haarlem - lecau dat azil pe ascuns
sau pe fata, dupa imprejurari.
Din aceste orase porneau comandouri terestre care-i
atacau pe spaniolii izolati sau putini la nun1&r, care se
legau si de persoanele sau bunurile olandezilor cunoscuti
ca prospanio!i, precum si de preoti si de calugari.
Dlnd buzna in manastiri sau in biserici in tiln pul senTi-
ciului divin, calicii parodiau slujba, uneori dupa ce-i tor-
turau sau ucideau pe clerici. ,Este pentru noi o necesitate
- scria dipetenia lor, Wilhem de Marek - sii-i dam pieirii
pe cei care au varsat singe, papistasii, ciilugarii si singe-
roas.a lor stirpe, sau eel putin sa-i izgonim din tara noastrii,
si sa le maturam din temelii si\lasele, birlogurile si tem-
plele idolilor impreuna cu toate uneltele lor de idolatrie".
La 6 iulie 1572, dupa ce calicii cuceririi Gorcum, oras
cu cinci mii de locuitori situat Ia varsarea riului Linge,
pe malul drept al Meusei, preotii si ciilugiirii, imbracati
numai pe jumatate, au fost transportati in barci !a Dor-
drecht. Acolo au fast PUsi sa mearga in procesiune in
jurul spinzuriitorii, cintind cintece bisericesti, piisind cind
inainte, cind inapoi, in hohotele de ris si in ociirile multi-
miL Acesti oameni era nemincati de patru zile, Chiar in
seara aceleiasi zile, Wilhelm de Marek primi de Ia Wilhelm
de Orania o scrisoare prin care acesta ii spunea sa Ie dea
drumul prizonieri!or_ Furios, el porunci sa fie despuiati ~i
splnzurati dupa aceea. A doua zi cadavrele au fost
mutilate_
Unii din calicii marii paraseau Olanda ~i se lmbarcau
cu destinati.a ,insulele Americii" spre a-~i lncerca norocul
ca pirati. Dealtfel tocmai prin aceasta emigrare numaru!
lor avea sa se lmputineze din ce In ce dupa ce Habsburgii,
obositi, au acceptat sa lase provinciile din nordu! 'farilor
de J os sa devina independente. Dar In tot timpul domniei
lui Filip al !I-lea flota lor de corsari-pirati a riimas o
1 Ora~ situat pe insula Voorne (T8.rile de Jos). - Nota trad.
220
forj:ii de temut. Ducele de Alba turba ci:i nu le putea'
veni de hac.
Prezenta calicilor marii !a Dover ~i in a!te porturi
engleze n-o incinta deloc pe Elisa beta, care se temea mereu
ca Spania sa nu vrea siH pedepseascil. pina ~i in aceste
porturi.

Maria Stuart, nascuta Ia Linlithgow, Sco.tia, In 1542;

fiica lui Iacob a! V-lea, rege a! Scotiei, regina ~apte zile;
este Iogodita de ~ase ani cu delfinul Francisc,. trimisa in
Franta ~i crescuta de. unchii sai din partea mamei, de
Guise. La ~aisprezece ani se cil.satore~te cu delfinul, care;
un an mai tirziu, devine Francisc a! II-Iea ~i care, dupa
inca un an, moare in unna unei bali.
Am viizut-o mai inainte pe Maria Stuart in Franta:
Fara sa fie propriu-zis frumoasa, avea un ten splendid;
un minunat par ro~u ~i ochi de culoare schimbatoare.
Svelta, gratioasa, foarte maiestuoasa. Cultivatii, buna mu-
zicianii, cu o voce frumoasa. Ani de zile ea a stralucit !a
curte. Din toate aceste motive, Caterina de Medici n-avea
ochi s-o vada. In iunie 1560 sosi in Franta vestea ca Maria
de Lorena, regenta Scotiei, tocmai murise.
- Doamna, li spuse de indata Caterina prea gratioasei
vaduve, trebuie sa vii duceti sa vii luati in staplnire
regatul.
Mariei ii trebui un an pina sa se hotarasca ~i; clnd
par&si ,dulcea Franta", varsa :;;iroaie de Jacrimi. Acosta
!a Leith !a 19 august 1561 ; era ceata ~i burnita. Nu o
intlmpinii nici un cortegiu. Casele erau ni~te cabane de
lemn. Oameni din popor, soldaj;i, negustori se in~irau de-a
!ungul ulitelor inguste ~i murdare, scrutlnd-o cu neru~i­
nare pe noua regina ~i uitindu-se Ia ea cu curiozitate.
In ora~ nici un fel de caste!. Fu nevoita sa doarma la
un negutiitor. A doua zi fu organizata cu chiu cu vai a
micii escorta plna Ia Edinburgh.
Scotia in acea vreme era salbatica ~i pustie. Pa-
mlntul piirea pretutindeni gola~ din cauza despaduririi, a
lipsei de imprejmuiri ~i a lntinderii mla~tinilor. Sa fi
avut in total vreo ~apte sute cincizeci de mii de lacuitori.
Nici !a Edinburgh nu existau decit clteva case de piatril..
Casele de lemn n-aveau caminuri, ci daar o gaura in
221
acoperi~. Maria Stuart de-abia avu ragazul sa·-~i arunce
o privire asupra acestei capitale rustice, fiindcii fu con-
dusa direct Ia castelul de Ia Holyrood, in afara ora~ului.
La culCare se viri in ni~te cearceafuri reci, cu inima strinsa.
' A- doua Zi in zori auzi cimpoaie. Ducindu-se la fereas-
tra, z&fi o ceata de clntiireti ~i observa .de asemenea, la
inceput cu nelini~te, ni~te luminite licarind aproape pretu-
tindeni pe cimpie. Erau focuri de· bucurie. Putin mai
tirziu, ·scotienii venir& sa· cinte sub ferestrele reginei in
senin de bun venit. Intonau psalmi. Scotia era o tara
protestanta.
Reforma fusese introdusa aici pe Ia 1528. Primu!.pre-
dicator zelos a! luteranismului fusese un tinar de familie
buna, fermecator, pe nume Patrick Hamilton. A fost ars.
Executia a displacut foarte mult, caci era pentru prima
oara cind un scotian pierea astfel.
Dupa aceea Reforma s-a instalat cu destula u~urinta
in Scotia. Scotienii, aliati cu Franta de doua secole, ata-
cati de Anglia, vazusera cum soldatii le pustiisera ogoarele
~i' satele, dar aceste acte de violenta aveau o cauza politica,
nl.j religioasa, $1 victiniele directe ale introducerii Reformei
ar fi putut fi nuini;irate pe degetele de Ia cele doua miini.
Protestantii, de~i in minoritate, stapineau tara, i~L
impuneau vqinta, dar in cea mai .mare parte a_ timpulut.
acceptau un vag modus vivendi. Staretii manastirilor con-.
tinuau sa-~i incaseze veniturile. 0 lege 1i condamna Ia
moarte pe ,recitatorii de slujbB.", dar numai doi .sau trei
preoti i-au cazut victima. Acest regim de relativa tole-
ranta a durat pina in 1559, anul sosirii sau, mai degraba,
a! reintoarcerii in Scotia a unui fost preot numit John
Knox.
Sedus de ideile lui Luther, agitator, conjurat, revolu-
tionar, proscris, condamnat doi ani Ia galera, Knox a gasit
o vreme refugiu in Anglia. Nevoit sa fuga din nou Ia
urcarea pe tron a Mariei Tudor, s-a indreptat atunci spre
Geneva, unde a trait sub aripa ocrotitoare a lui Calvin,
traducind Biblia in Iimba scotiana, entuziasmindu-se pen•
tru rigoarea morala ~i interzicerea tuturor placerilor ~i
jurindu-se sa stabileasca un asemenea regim in Scotia
daca s-arfi putut reintoarce acolo.
Ni~te nobili scotieni i-au inlesnit intoarcerea in 1559.

222
 La scurta vreme dupa aceea, bi$erici1e au inceput sa fie
profanate, miiniistiri)e jefuite. In primiivara anului 1560,
parlamentu! scotian a votat un text intitulat Confesiunea
sc;otiandp redactat de Knox ~i .care in'stituia biserica zis&
pr.ezbiteriana, organizatii imediat dupa directivele dintr-o
caTte de disciplinii. Ca ~i !a Ge1wva, clerul avea dreptul
de. a contro,la viata particularii a locuitoriior ~i puterea de
a: .aplica sancti11ni peritnl .orice scriere. Bogatii, sau mai
bine zis satisHi.cutii, cei care se credeau fericiti, erau ln-
deosebi lua}i la ochi, an1enintati cu ,greaua ~i lnfrico~a­
toarea judecat8. a lui Dumnezeu".
Par)amentul scotian 1i recunoscu totu~i reginei dreptul
de a practica religia ei. Inca din prima duminicii dupi,\
sosire, Maria Stuart a dat porurica sa se pregiiteascii ofi-
cierea slujbei !a. Holyrood. 0 multime amenintatoare veni
sa manifeste sub ferestrele ei, tot aco!o unde cu eiteva zile
n1ai lnainte cintasera dmpqai_ele ! .- ·
.· - Este inadmisibil J spuse Maria. Sa fie adus aic~
John Knox.
Viizu apiirfnd un om destul de micut, dar foarte bine·
proportional, cu paru! ~i barba negre, cu spr1ncene stu-
1
foase. Sub sprincene, ochii alba9tri aveau o privire strii:-
lucitOare 9i fix&, privirea fanaticului. Knox nu era nluhai
uh fanatic, ci :;li- un complexat, care devenise rclu dirl
pricina sentimentului de inferioritate sociala pe care-r
avea. Cu regina se purta ca o brutii, ajungind chiar sa~r
spuna ca biserica Romei era -o ti'rfa.
"'--' Tiiceti, spuse Maria, 1mi jigniti credinta.
- Credinta cere.cunoa~~tere f?i .rna tern ca. don1niei-voas-
tre ii lipse~te cu.r;.oa~tere.a .
. 11 concedie $i din ace! moment el deveni du,manul et
de moarte. Independent de orice problem:a religioasa, fare
mecul Mariei 11 scotea din fire. '
Romanul iubi!'ii nesabuite a Mariei Stuart in Scotia'
este ?i el In afara oric&rei problen1e religioase, deci in
afara cbestiunii discutate de noi. 0 vaduva de optsprezece
alli, extren1 de fen1ininii.ln toate privintele ~i tulbur&toare
1

~i tulburatii, nu putea 1n aceasta tara medievalii, ba chiar'

primitiva, in atmosfera de ostilitate. $i de intrigi a factiu-'
nilor, dedt sa pa,easca pe drumul pierzaniei. 0 vedem la
1
aceasta virstii, rind pe rind, in fruntea unei O$tiri, irl. bra-
tele unui triidiitor pe care ea n tradeaza, revoltiitoare '!i'
223
 jalnica, recasatorita dupa cincisprezece zile de !a moartea
unui sot care a fost ucis din lndemnul ei sau pe care 1-a
lasat prada uciga~ilor, batlnd drumurile, prizoniera, eva"
data, gasind timpul In toiul acestei nebunii sa fie mama.
Fiul ei, Iacob, va domni atlt asupra Scotiei, cit :;;i a Angliei,
dar ea va muri decapitata dupa o captivitate de douazeci
de ani In Anglia.
Se refugiase acolo, fiindca era hartuita ca o caprioara
vlnata cu gonaci. Elisabeta i-a dat azil :;;i foarte curlnd
acest azil a devenit lnchisoare. 0 lnchisoare canfortabiHi.
Ba Ia castelul din Sheffield a avut chiar un fel de mica
curte 9i posibilitatea de a coresponda cu toata Europa,
dar nu :;;i pe aceea de a-:;;i parasi locuinta.
Elisabeta n-avea nici un pic de simpatie pentru teo-
cratia ref armata plinii de rigori a lui John Knox. Dar nici
pentru Maria Stuart, ~i-ar fi vrut s-o vada n1ai degrabii
dudndu-se naibii dedt Ia Sheffield. Tenul Mariei era Ia
fel de frumos, tin uta nobila ~i gratioasa, ochii bllnzi 9i me-
lancolici. In ciuda tuturor nebuniilor ei :;;i, In parte, din
pricina lor, ii vrajea pe toti cei din apropiere.
- E;li-a mai adus pe lume :;;i un baiat frumos, pe c!nd
eu slnt ca un trunchi uscat !
fip&t sfi:;>ietor de gelozie seas de o regina puternicfl ~i
lingu~ita. Dar nu era nun1ai gelozie. Maria, nw:;;tenitoare
prezun1tiv8. a tronului Angliei, era o catolidi convlnsa, o
papista?fi. Urcarea ei pe tron ar fi insemnat ruina a tot
ceea ce ea, Elisabeta, cu pretul atltor stra~anii ~i inteli-
genta politicR, strinsese, construise, consolidase. $i peste
toate l\ilaria Stuart complota.
Faptul ci:l aceasta captiva fermecatoare a ajuns sa com-
ploteze era cu atlt mai inevitabil cu cit ea era solicitatii
neincetut la aceasta atlt de Anglia, cit ~i de strainatate.
In noiembrie 15G9 primele intrigi duseseril. chiar !a o
revolta a i1obililor, la tulbur8.ri la Durhan1, care au fast
repede inabu~ite. Elisabeta continua sa fie nelini>tita de
intrigile urzite de Maria Stuart in striiiniitate. La incepu.tul
anului 1581, informatorii ei ii pusera sub ochi copia unei
scrisori adresate papei, prin intermediul nuntiului papal
de Ia Madrid, ,din partea a doi genti!omi englezi". Ace~tia
lntrebau dacii. era un pi:lcat sa o ucida pe regina Elisabeta
~i iata care era rRspunsul cardinalului secretar al sfintiei-
sale · ,Dat fiind ca aceastii cu!pabila regina a Angliei este
224
pr!c!ila atltar rele pentru religia catalica ~i a pierderii
a milioane de suflete, este absolut nei'ndoios di, oricine ar
fi eel care ar face-a sa piiraseascii aceastii lume cu intentia
pioasa de a-1 sluji pe Dumnezeu, nu numai di nu ar
pacatui, ci ar fi vrednic de stima".
In 1582 Elisabeta luii cuna~tinta de un nau dasar. De
data aceasta era varba de un praiect de invadare a Angliei,
pus la cale de ducele de Guise, finantat de regele Spaniei
cu binecuvintarea papei. Trupe franceze ~i spaniale tre-
buiau sa debarce in diverse puncte de pe caastele Angliei
dupii un atac de diversiune in. Irlanda. Canjuratii englezi
~i scatieni erau de caniventa cu striiiniitatea. Unul din ei
a fast prins : tarturat, el a spus cii Maria Stuart facea
parte din camplat. Elisabeta diidu in vileag afacerea, dar
liisii numai sii fie bii.nuitii culpabilitatea prizanierei sale.
Ematia a fast puternid\. Maria a devenit faarte nepapu-
larii. Iar Elisabeta mai adaratii ca aricind. Cind trecea pe
str&zi in .plina iarna, oamenii .ingenuncheau ill noroi.
In decembrie 1585 Maria a fast trimisii la Chartley ~i
instalata intr-a re~edintii. supravegheatii pe praprietatea
lui sir Amyas Paulet. Optzeci de triisuri ii transpartau
suita, mabilele, ve~mintele ~i abiectele persanale. Palitia
se prefiicu in mod abil.cii slabe~te supravegherea ~i Maria
cazu imediat in piasa : trimise la Paris scrisari ascunse in
butaia~e de bere. Aceasta carespandentii a fast intercep-
tatii, capiatii, apai liisatii sa ajungii la destinatari, iar riis-
punsurile au fast ~i ele interceptate : era varba de asasi-
narea Elisabetei. ·
Patrusprezece canjurati au fast arestati, judecati, can-
damnati sii fie pe jlimiitate sugrumati ~i apai, inca vii, sa li
se scaatii viscerele. Elisabeta era atit de enervatii, incit
liisa sa fie executati In acest fel primii candamnati. Dar
parunci ca ceilalti sa fie sfirtecati numai dupii ce-~i var
da duhul.
Fiiclnd a perchezitie la Maria, palitia giisi scrisari irecu-
zabile. Acuzata de camplicitate la tentativii de asasinat,
regina prizoniera a fast transferata la Fatharingay, uncle
a inceput pracesul. Se ariitii putin caerenta ~i semeata tat-
adatii., cantestindu-le magistratiJar, care nu erau de singe
regal, dreptul de .a a judeca. Cu taate acestea, ei o can-
damnara la maarte. Elisabeta n-a semnat hatarirea jude~
di.tal'eascii dec1t dupii a 1ndelungatii ~oviiialit
225.
 La 8' februarie 1587, ziua executiei, Mariei Stuart ii
trebuira doua ore, de la ~ase la opt, ca sa-9i faca toaleta
~i sa se !mbrace, ajutatii de !nso\itoarele sale. I~i puse o
rochie de n18.tase, o_ 111antie de sa ten negru cu ornamente
de zibelina ~i pe deasupra un val alb de vaduva, care-i
at:irna pin8.-n ciilciie ; in picioare avea_ pantofi din saftian
alb, iar in 1nin8. o batista fin& cu fralljuri aurii.
PlatfOnna pe care se ridica €-$afodul avea o in8ltime
de numai saizeci -de centimetri ~?i era invelita in negru.
Linga butu'c, acoperit cu negru, era un -scaunel negn.i cu
o perna. Calaul ~i ajutorul 3au erau imbracati in negru
~i purtau n1asdL
Maria era !a fel de degajata ca o mare actritii. I se
citi sentin\a, apoi .unfel de predica pmtestantil.. Vru sa-l
inl:rerupa pe pastor, dar acesta continua. Atunci incepu
sa se roage in latina cu glas tare. Ca s8.-i acopere glasul,
englezti recitau psaln1i in engjeza. ·
Insotitoarele ei o dezbr8.cadi de n1antie ~i de rochie,
dupa cun1 era obiceiul. Maria, care prevclzuse acest lucr:u,
l9i pusese sub rochie o alta rochie din tafta catifelatii
ro$ie, cu m:in.u;;;i lungi de culoarea focului. Urn1ara citeva
secunde de uimire. de admiratie. Maria ingenunche ~i
cuprinse butucul cu bra\ele.
C<'il8.ul, tulburat filr:i-ndoiaHi, -nu reur;;i declt a treia
oara s-o decapiteze, intr-a tacere plina de groaza.

Executarea Mariei Stuart ii inspiiiminta pe ~atolicii­

englezi, dar ii ~i neutraliza, convingindu-i ca nimic n-ar
impiedica-o pe regina sa reprime 0 opozitie in principiu
religioasa, dar care, in stadiul in care ajunsesera lucrurile,
nu putea sa nu fie, ~i era, politica, ;;;i chiar antinationala.
Iar Elisabeta nu putea sa gaseascii asprimea sa fatii de
catolici decit din ce in ce n1ai legitin1a pe n18.sura ce prl-
mejdia spaniol& cre_;;;tea, a1nenintare care culmina in Anglia
!a aflarea ve~tii cii Armada pornise sii spintece valurile.
Am vazut mai !nainte (clnd ne-am ocupat de Irlanda)
coastele engleze !n\esate de p!ndari, striibiitute de patrule,
am vil.zut poporul englez nelini9tit, apoi u9urat dupii de-
zastrul m.aritiln suferit de spanioli. Aceasta U$Urare- n-a
schin1bat cu nin1ic atitudinea reginei fat& -cle catolici,
flindca acum ea hotfi.rlse o data pentru totdeauna ca. angli-
canismul era religia de stat ~i cii a nu-l accepta-insemna
226
'1 .te .arata tradator . de. tara. Pe tot cuprinsul regatului
circulau nenumarati politi~ti care-i arestau pe drumuri
pc caliitori, riiscoleau. hanurile. Cine nu putea .dovedi
ca n1;1 e catolic mergea drept Ia inchisoare :
- Sintetiun spion, un agent strain, un iezuit deghizat.
Cei suspecti era,"yneori tcirtljrati groaznic : spinzurati
de n1iini, inchi~i_ In cq.tloane joase ~i lngu~te, li se smulgeau
unghiile ... Femeile dovedite de trildare (sub motiv cii i-au
ajutat pe iezuiti) au fast ingropate de vii. Catolicii carora
li se dadea drumul au trait. multa vreme ca ni~te paria :
erau jefuiti, li se confiscau bunurile, li se furau turmele.
Cei boga\i erau sili\i sa pliiteascii amenzi uria~e sub eel
mai mic pretext Aceasta forma de jec~naneala a atins
apogeul pe Ia 1600, dnd a fast trimisii in Ir)anda O,ilstea
lorctului Blunt Montjoy. Elisabeta nu poate fi fiicutii direct
raspunziitoare de atrocitati pe care le ignora in parte, dar
a avut ~tire. despr.e. ele. ~i a ingaduit sa .fie si\vir~ite, tot
a~a cli.1n au fftcut' ~i printiLca~Oli~i cu hughenotii. ,
Catolicii n-au. fast singuriL care icau .dat biitaie. de cap
marii Ellsabe'te Ia. sfiqutul dorriniei ei. Influenta calvinista
care patruh~ese i11 Anglia dadea re!igiei oficiale o colora-
tura de indivlduB.lism care o irita pe suveran~. : e;1 .nU fpai,
gasea in parlament sprijinul neconditJonat care-i asigurase
atit de bineputerea. $i al\i reforma\i gasira di sarea re-.
formei din r·eligia anglicana i~i cam pierduse gustul. In
numele credin\ei lor exigente, ei se denumeau intre ei
;,puritani". Mi~carea lor avea sa ~mbrace_ ceva _mai tirziu
o forma politica. Anglia va cunoa~te mari zguduiri ~i chiar
o revolutie. Dar odata cu Elisabeta lua sflr~it in mod
practic represiunea ni.ortala din motive religioase ~i anglka-
nismul va ramine singura religie de stat. Inciipa\iri.ata
suverana a izbutit in cele din urma in actiunea sa nu prin
bl1ndete, cum nadajduise Ia inceput, ci cu pretul unei
constringeri constante ~i din ce in ce mai aspre. Totodatii
aceasta metoda a dat gre~ in Irlanda, unde supravietuitorii
scheletici ai tnasacrelor mincau iarba. Martiriul acestei tar~
avea sa diiinuie inca mai bine de doua veacuri.
 MIZERIA MARILOR SECOLE

Despre primejdia de a fi tolerant

Recensamintul din 1598 a numaratin Franta aproxima-

tiv 1 250 000 de protestanti, adidi aproape a douasprezecea
parte a populatiei. Aceastii minoritate era puternidi, bo-
gata $i nelini$tita.
Puternica, deoarece aceasta religie era !mbra\i$ata de
mai multe din marile familii : Rohan, Bouillon, Chatillon,
La Tremoille, La Force, Lesdiguieres, Duplessis-Mornay
$i allele. Unii din membrii acestor familii controlau pro-
vincii $i o parte din armata. La Force guverna Navarra,
Sully-Poitou, Lesdiguieres-Dauphine. Influenta lui
Sully asupra lui Henrie al IV-lea e cunoscuta. !n preajma
regelui ii vedem de asemeni pe fratH Arnaud (unul. in ten·
dent la finante, altul trezorier la pod uri $i $OSele), Barthe-
lemy de Laffemas (controlor generalla comer\), Antoine de
Lomenie (secretar al cabinetului), Pierre de Beringhen
(primul. valet de cameril.), Aillaboust $i Heroard (medici),
to\i protestan\i. Ar fi inexact sa spun em ca Henrie al IV-lea
ii ,favoriza" pe fo~tii sRi c.oreligionari. Dilnpotriva, el
dadea dovadii de o deosebita bunavoin\a fa\a de renegati.
Dar refuza categoric sa se lipseascii de protestan\ii utili,
~i ace~tia erau n!lm~ro~i.
Puteau fi intilniti ·multi ,,religionari" la marile lucrEiri
de utilitate publica, precum infrumuse(area Parisului, se-
carea J11)a$tinilor,. imbuni:\ta(irea cailor fluviale, prospec-
228
tarea miniera. Laffemas instala Ia Paris manufacturi de
mi\U\suri. Henrie al IV-lea chema in Franta protestan\i
flamanzi (familia Canaye ~i Combelius) ca sa ajute !a
reinflorirea tapiseriei.
Reu?ita protestantHor se datora indirjirii cu care mun-
ceau ~i indraznelii vederilor lor, calitii\i favorizate de un
anumit spi-rit al religiei lor. Biseri.ca .catolic8. osindea iln-
prumutul cu dahinda ei-~i exprima neincrederea, eel pu\in
in doctrinE\., fata de negustori. ~i Luther se dovediSe ne-
increziHor in ei, se ar&tase antifinanciar,-anticapitalist. Dar
Calvin propovaduia ca datoria omului este de a munci cit
mai bine in profesiunea sa : Dmnnezeu iube~te munca,
iar a face avere nu este un blesten1, ci, dilnpotriva, este un
fel 'de anticipare temporala a fagaduintelor din viata de
apoi. Omul care reu~e~te ln afaceri este binecuvintat de
Dumnezeu. Aceasta concepti~ amintea de cea din Vechiul
testament, profesata inca de evrei.
De unde o reu~i.tE\. nu numai industrial& ~i comercia18.,
ci ~i financiara. Hughenotii din Paris, Bordeaux, La
Rochelle, Dleppe au fast, sub domnia lui Henrie a] IV -le;;t,
comanditari sau antreprenori ai celor mai multe dintre
marile lucril.ri. Barthelemy Hartwarth, protestant, inten-
dent la fin ante, a poi controlor general sub Henrie a! IV-lea,
li aduse in lnalta administratie pe coreligionarii sai care
se distinsesera in mod deosebit in afacerile particulare.
Putem vedea :a-ici, eel putin ln parte, originea ,finantei pro-
testante", .care a jucat un mare rol ln istoria Frantei.
Totu~i, protestan\ii erau nelini~ti\i ~i, intr-un anume
fel, nenoroci\i : i~i dadeau seama ca multi dintre com-
patrio\ii lor nu-i iubeau.In bunil. masura din pricina reu~itei
lor. Vorbind despre starea Fran\ei \n 1600, un capucin scria
ln 1630 urmatoarele : ,Hughenotul era ca un stil.p1n, totul
tremura ln fa\a amenin\iirilor ~i a inso!en\ei sale. Numaieu
greu i~i recuno~tea bietul dilugar ~i catolicul maniistirea
~i parohia sa". E dificil sa min\i cu mai multa naivitate,
sa la~i sa se observe mai clar invidia. Intr-un anumit fel,
hughe:r:wtul era ,ca un st&pln'' datorita prosperiHitii sale,
dar pliitea aceasta superioritate printr-o mul\ime de jig-
niri meschine ~i crude.
Anumite corpora\ii, contrar dispozi\iilor Edictului de
!a Nantes (amintim cii el data din 1598), refuza cu indir-
229
jire sa-i admiti:i pe hugheno1i. !n 1601, municipa\itatea Pa-
risului dispune lipirea unor afi~e care interzic noridirei_
persoane sa mai aduca ofense in fa'pt sau in vorba Celor ce
apartin religiei respective, in caz contrar _aplicindu-:s~ pe-
depse corporale", dovada ca. exista ultragii ~i insul~e.
Directorii de r;;coalR ~i cei de -spitale cer ·adeseori ca
recalcitrant\\ protestanti sa fie boteza\i a doua oarii. De.-
nuntatorii se pun pe treab~. ,Cutare a hulit". Daca este
vorba de un protestant, este arestat fara alta dovadii, iar
ie~irea din inchisoare n-a fast ur;;oara in nici o epoca.
Vexatiune ~ocant8., antreprenorii de pompe funebre nu
vor siH ingroape pe bugheno\i decit in zori sau La asfin\it,
cu o asisten\ii de eel mult zece persoane. Unii preo(i
dezgroapa mor\ii protestan\i inhuma\i in eimitire eatoliee.
Sintem departe de masaere ~i torturi, dar chiar in 1602 se
mai semnaleaza citeva incilierc'lri care se incheie cu morti.
Orizontul avea sa se intunece inca din timpul vietii
lui Henrie al IV-lea, fire~?te nu din vina a cestui monarh,
iar protestantii aveau sa contribuie ~?i ei la aceasta. in
1603, conciliul de Ia Gap (eonciliile erau autorizate in mod
oficial dupii Edietul de la Nantes) diidu o declamtie so-
lemna potrivit eareia papa era desemnat ca Anticrist. In
acela~i timp, dueele de Bouillon se agita in Sud, uncle iz-
bucnir;l clteva noi ,tulbur&ri", ca ~?i in Limousin. Henrie
al IV-lea trimise trupe, ealmul fu restabilit cu pre\ul a
numai ~inci condamn;lri la moarte. Incidente neinsen1-
nate, spunea regele, sechele ale 1narilor r;lzmerite. El con-
tinua sa trudeasca pentru lini'ilirea spiritelor.
La 27 cleeembrie 1594, un anume Jean Chaste], elev al
iezuitilor, eonvins ca. uciderea regelui, protector al ·pro-
testan\ilor, ar fi o fa pta buna (mai multi membri ai acestui
ordin, printre care p&rintele Jean Mariana ~?i p<lrintele
Emmanuel sa, au l<lsat sa se intrevad<l limpede ln scrieri
acest lueru), incercase sa-l asasineze pe Henrie al IV -lea.
A fast eondamnat la moarte 'ii exeeutat, iar iezui\ii au fos't
expulzati. Dupa trei ani regele li rechema, considerlnd ca.
pedeapsa durase indeajuns. Ca o compensatie, prelungi
privilegiullocurilor de siguranta ale protestantilor.
- ,Arat ~i p8.~?unat" ... , spunea Sully. Cele doua cuvinte
fundamentale ale lui Henrie al IV-lea insemnau linistire
a spiritelor 9i in1p8.care. '
230
 Joi 13 mai 1610, lnbiserica ahatiaHi de la Saint-Denis,
Maria de Medici a tost unsii · regina a Frantei. Aceastii
ceremoriiif '!i .satisfacea orgoliul ~i totodata asigura con-
tinuitatea inonarhiei :In cazulln care regele deceda lnainte
ca fiul sau eel mare sa fie major, Maria putea fi regenta.
Ea insist<ise mult ca sa obtina aceasta lncoronare. Henrie
al IV-lea asista laceremonie Intr-a firida cu geamuri.
A doua zi, 14 1~1ai, .Pe la orele patru dupa-amiaza, re-
gele ie~i lntr"o calea;;ca deschisa ca sa se duca sa vada
pregatirile In cinstea intrarii solemne a reginei In Paris,
care trebuia sa aiba Joe duminica. In pieajma lui sta-
teau trei gentilomi. Pe strada ·Ferronnerie, din cauza unei
imbulzeli, calea~ca fu oprita in loc drept in fata unui han
cu firma ,La- inima lnc9ronat8. stt&puns& de o sageata".
Regele il asculta pe ducele d'Epernoil, careci citea o scri-
soare. !n clipa aceea, un barbat lnalt ~i voinic, cu parul
ro~u ~i lmbriicat in verde, urea pe o piatra ~i-1 lovi pe
rege cu un· pumnal. ·
· - Ah, tipa Jlenric al IV-lea, sint ranit !
Ro~covanul lovi a doua oara. Ducele d'Epernon ar fi
incercat - lntr-.~deVar~ sa abata lovitura, dovad& minec'a
strapunsa ajiletcei lui. Dar de data aceasta uciga~ul Jovise
mortal. Implinta pumnalul pentru a treia oarii, inutil .. 1s"
tOrisirile m:ai multor m·artori arata di asaSinul ,1lnfipSe
pumnalul iri trupul regelui ca intr-a capita de fin", adica
fiira nici un iel de dificultate. Singura miirturie din care
reie~ea ca ducele d'Epernon ar fi lncercat sa abatii a doua
loviturii este cea a lui d'Epernon insu;;i, relatatii de
Girard, istoriograful ;;i panegiristullui.
Asasinarea lui Henrie al IV-lea este una din crimele cele
mai o)Jscure din istorie. Timp de mai bine de trei secole,
majoritatea istoricilor au sustinut teza simplii 0i ·comodii
a crimei savir0ite de un fanatic halucinat, care a actionat
de capul lui. Dar contemporanii, Philippe Erlanger ~i
Roland Mousnier, care au adus probe impresionante, Iii-
sate multii vreme in umbra, au viizut lucrurile eu tot.ul
altfel. Primul a scotocit marturiile cu o rigurozitate de
adevarat detectiv. Al doilea a cautat indeosebi sa scoatii
la lumina responsabilitiitile ·colective ale crimei lui
Ravaillac.
Acesta era un se1niden1ent orgolios, nelndoios paranoic.
Numero~i oameni ciirora crima lui trebuia sale fie de folos
231
 1-au ales ca pe o unealta co mod a; au lua± contact cu. el,
J~aU me\inut in fbrmi\, J.Cau subven\ionah;;i ]-au .adapos\it ;
a poi, di1d. a sosi.t clip a, 1-au. asmutit.
Putem fi siguri ca este vorba de un complot ori de
dte ori· o afacere este repede- in8.bu~Ha·. ;;i istoricii au a poi
rnari greutii\i in a consulta piesele care se refera la ea,
Or, toate documentele legate de evenii11cntele desfa~urate
in Europa de Ja sflqitullunii aprilie ~i pinii Ia 1' iulie
, 1610 au disparlll din arhivele din Viena, Bruxelles, Si-·
mancas (Spania), TOrino, Raga, adiCB.-.di-n tariJ:e· ale cB.ror
guvernc aveall in chip evident' in teres ca Henrie a! IV-lea
sa dispari'i.
Un complot· nu este urzit neaparat inlr"un moment
precis de· un n-un18.r m.ic de persoane In vederea: unei· exe-
cu\ii in termen scurt. El poate fi rezultatul unor inten\ii
obscure sau nem.arturisi.te; al unor puternice coalitii de
ihterese ~i 'al urii fanatice care s-au acumuiat In- decursul
timpului. Observam analogii, ba chiar similHudini izbi-
toare lntre asasinarea lui. Henrie· al IV-1ea .~i' cea a pre-
~edinte1ui american John Kennedy. Merita sane oprim o
clipii. asupra lor.
J"ohn Kennedy, 111are liberal, antisegregR\i.onist, a fast
ucis Ia Dallas Ia 22 noiembric 1963, in ma~ina sa, cu doua
focuri de carabina trase de Ia distan\ii. ;;i care 1-au atins
unul in spate, celalalt la cap. Din nouazeci de martori in--
teroga\i in cursu! anchetelor, cincizeci ~i opt au declarat
ca. impu~caturile venisera. dintr-o directie, iar treizeci· 9i
doi au indicat o alta_ direetie~ Cele· doua gloante uciga?e
au putuf fi trase din doua"directii cliferite.
Uciga;;ul arestat: (Lee Harvey Oswald), personaj cu un
psihism ~ubred ~i cu antecedente politice dubioase, fusese
socotit in timpul serviciu!ui sau militar un tragator foarte
prost. La 24 noien1brie, la d-oua zile dupa ce comisese crilna;
pe cincl ie;;ea dintr-un birou a! poli\iei unde. tocmai i se
luase un interogatoriu, a fast ucis de un glonte tras in
burtii de Jack Rubinstein, zis Jack Ruby, proprietarul
unor local uri de noapte, proxenet, agent inforn1ator, prieten
~L cu gangsterii, ~i cu poli\i;;tii, prototipul personajului
ciiruia i se poate cere sa faca treburi ciudate. ~i, ceva n1ai
tirziu, acest Ruby n1oare in inchisoare datorit& unei bali
ufoarte grave", care n.:..a fost nmnitfi. niciodata- in mod
232
 of;icial. ~L de· pe urn1a direia- plna atunci pare... se cfi, rlu- su...
ferise nicicind',
John· Kennedy se dusese in Texas intr-un turneu elec-
toral de sprijinire. a partidului democrat, in. ciuda sfa-
.tului. a numel'o~i consilieri ~i prieteni : ,Caliitoria asta e
primejdioasiL In Texas se ucide mai mult decit in oricare
alt statdih Statele Unite".
Chiar inainte de Dallas; avionul prezidential fiku escala
Ia Fort Worth, Texas; ~i familia, Kennedy i~i petrecu
noaptea la hotet Cind se trezi, pre$edintele rasfoi ziarele.
,Dallas Morning. News" avea o pagina intreaga intitulata
,Bun, venit la- Dallas; clomnule··Kennedy" ~i- incadrati1 cu
negru·. Textul il acuza pe pre$edinte de a fi ,pus la
index doctrina Monroe spre a o inlocui cu spiritul Mos-
covei," 9i de. a abandona sau cmnbate aliatii anticomuni9ti
ai Statelor Unite. Totul era redactat in termeni la fel de
violenti ca cei folositi de un procuror general c\nd cere
capul unuiom care ~ica tradat tara.
- Cum- pot. oan1enii sa scrie asemenea· lucruri ? spuse
, siniplu: Kennedy,
Dar aceste acuzatii. aveau- sa-l loveasca n1ai mult declt
9i~a, innhipuit el, cEici, llOstind o scurta· cuv:fntare exact
\nainte de a pJirasi Fort Worth, vorbi ,despre lumea f.oarte
primejdioasa 9i .atit. de nesigura ln care tdiim". Dupfi alte
citeva 1110111ente, vorbind cu unul .din colaboratorii s&i
despre· gorilele din jurul. marilor personalitati, spuse ca ele
puteau a para un. pre~edinte de furia multimii dezlantuite,
dar nu de un om plasat pe o cladire inalta ~i inarmat cu o
pu~ca cu luneta.
Emblema Texasului este un trandafir galben ~i imnul
acestui stat este intitulat Yellow 7'Dses of Texas 1 , Or, la so-
sirea la Dallas, sotia primarului ii oferi J acquelihei Ken•
nedy un buchet de trandafiri ro~ii.
Jacqueline Kennedy avea sa mai vorbeasca despre
aceste flori :
- In tot cursu! ciHiitoriei nu mi se oferisera decit
trandafiri galbenL Dar ln din1ineata aceea, la Dallus, tran-.
dafirii au fost ro~ii. Mi s-a parut ciudat.
Fara-ndoiala ca nu se poate trage nici o concluzie dupa
culoarea unui buchet de trandafiri. Poti numai sa te gin~
1 Trandafirii.galbeni al Texasului. ~Nota t1'acl.

233
de?ti di dupa a. drama apar ca ni?te semne ale unor·fapte
pe care, d8!ca drama nu s~ar.fi petPecut, le-cai fi .uitat. Mal
poti sil. te ginde?ti ca, atunci cind se aduna la un lac un
mare numar de omneni_ anilnati de aceeatli ·ura, de aceea~i
intentie erim.inala, ehim~ daca nu. e pe deplin con9tienta,
exista conditii atit de favorabile pentru er1ma lnclt o fac
inevitabila, iar vidima desemnata . sau cei apropiati pot sa
fie avertizati in mod incon$tient .. Arta de a crea o ase-
menea ambianta poarta a'stazi denumirea de intoxicatie.'
Adevaratii responsabili de asasinarea P'"e?edintelui
Kennedy n-au fast inca descoperiti. Comisia ofi.cialil. de
ancheta (Comisia Warren) a chemat in .fata ei anumiti
martori ?i nu altii, tot atlt de interesanti dupa parerea
anchetatorilor particulari. In septembrie 1966, un .sondaj
in opinia- publica a seas la iveal8. ca. ·..doi amedcani din
trei nu credeau in concluziile Comisiei. Warren. 9i, totu~i,
investLgatiile n-au fast relu,ate-ln .anii urn18.tori. Unii anche-
tatori oficiali au putut. sa-?i dea semna la un moment dat
di. a face lun1in8. deplina .asupra cutarui. sau -cutiirui eve-
niment ar duce Ia consecinte nationale de o asemenea
gravitate, incit era mai bine sa_ se· r4Ini_nii la, o versiune
contestata, ai?teptindu-se, dadi nu uitarea, ?tunci oboseala
~i _rese~mnarea opiniei publioe. t;)i unii anchetatori particu-
lari au putut sa inteleagii Ia un moment. dat ca era mai
bine pentru ei sa nu mai insiste.
Pornind de Ia atentatul neizbutit a! lui Jean Chaste!
impotriva }ui Henrie al IV-lea (1594), Daniel-Raps a scris
di, ,pina Ia cutitul lui Ravaillac, regele tol€rantei avea
sa triiiasca amenintat in permanenta de uciga~i care-!
pln.deau din u:t:nbri'i". Fraza impresionanta din p'artea unui
istoric cvasioficial a! bisericii. Fiindca nu-i putem dis-
tinge pe uciga~i sau· pe cei ce aspira sa devina uciga~i,
.putem eel putin sa observam cu U?urintil. oamenii carora
disparitia lui Henrie a! IV-lea nu avea si'\ le pricinuiascii
nici o ami'iri'iciune.
In primu] rind, fanaticii religio?i care nu se resem-
nasera nicioda.ta cu Edictul de Ia Nantes. In manastiri,
ciilugaritele organizau proeesiuni pentru a ani versa .noap-
tea sflntului Bartolomeu. Chiar cei care n-ajungeau pini\
aid socoteau ca. o singura credinta era adevi'ira~a ~i ca. a
ingadui doua, a nu voi si'i-i izgone~ti sau si'i-i extern1ini
pe ereti.ci insemna a adopta o atitudine criminala.
234
 Al\i du~mani ai regelui se aflau in rindul .eeior mari.
S-a Spus ca. ·i-a provocat prin douii edi.cte : unul care inter-
zicea duelurile, ceHilalt care re.string-e~ ·nebuniile ·vesti-
n1entare - dantelele, aurul l?i bijuteriile. Ei se enervara_,
e adevarat, ~i nu ascunserii acest lucr-U. Dar mai ales er.aU
furio-?i cind · vedeau o .putere regala restaUrata -?i solidii,
eare-i punea din nou Ia Joeul lor, li lipsea de atotputer-
nicie in provincia lor, adica de puterea de a-~i negocia
constant fidelitatea fata de coroana, la nevoie cu ajutorul
StriliniiHltii. Multi incercau chiar un soi de nostalgie ire-
zistibilii fata de razmerite, fa\ii de dezordinile care permi-
teau organizarea de cavalcade, de tabere, de b8.t3.lii, de
incursiuni, de lupte deschise pentru putere, care d:ldeau
un aspect reHgios patimilor -?i poftelor. Cei n1ari aveaU
sa aducii ei in9i9i dovada acestor indina\ii cind, lndata
dupii moartea lui Henrie a! IV-lea, ~i-au impart\\ tezaurul
regal piistrat la Basti1ia. in fa\a monarhiei, nici unul din
ei, luat in parte, n-avea greutate, dar, uni\i prin .comu-
nitatea de interese :;;i pofte, reprezentau o forta.
0 alta putere vr8.jma.;;a regelui Frantei se giisea ;n
afara regatului : Casa de Austria, cu alte cuvinte Spania.
Henrie al ·IV-lea ·o punea in inferioritate printr-o politic&
europeana care respingea orice vasalitate fata de ea,. orice
infeudare fa\ii de o eoali\ie eatolica patronata de Spania.
Comparind Franta ~i Spania, Henrie al IV-lea o spusese
deschis : ,Tot ceea ce sluje~te la m<lretia uneia sluje~te
la umilirea eeleilalte". Iar in 1610 el pregatea pe fata un
riizboi preventiv care trebuia sa inceapii printr-un _atac
impotriva fiirilor de J OS spaniole.
Era normal ca Spania sa se ape-re. Agentii siii, bene ..
voli sau plati\i, prelucrau opinia publica din Franta.
- Regele o sa se alieze cu principii protestan\i ea sa
combati\ puterile eatolice ~i o sa se ia chiar 9i de papa.
In fundul sufletului lui a ramas hughenot, vrea o Europa
protestanti\ ~i sa vada ~i Franta devenind protestanta,
HughenotH din Paris pregatesc o noapte a sfintului Bar-
tolomeu in sens contrar. Ea va ave-a lac chiar anul acesta,
de Crikiun. $i razboiul care-i va urma va ruina poporul.
Aeest ultim argument atirna greu in balan\a, deoareee,
ln vederea pregB.tirii riizbOiului, incepuserii sa fie incasate
noi impozite.
235
 Spania avea la curte o ,-coloan& a .cincea" foarte pu-
ternica : toti ace9ti granguri cu pofte sporite 9i cu scrupule ,
putine (Epernon, locotenent general al regatului, avea un
tratat secret cu Spania), ca 9i partidul zis ,florentin".
Maria de Medici venise la Paris cu o suit a de douii mii de
persoane, pe~ti mai mari sau mai n1iCi, dar lacon1i de
prada, avind-o in frunte pe ~tiuca -de Concini. Ea, Maria,
era dusa de nas de aceastii tagmii de desfrinati 9i de mai
multi n1ari seniori de ani de zile ; cuvintul intoxicatie
se aplica cum nu se poate mai bine in c.azul ei. Ea nu eon-
simtea la o erima, dar, prin insistenta cu care voia regenta,
nu fa.cea altceva declt sa accepte incon9tient ceea ce con-
o$tiin ta ei resping,ea. Sa 1nai ad<lug8m la ateasta di Henrie
al IV-lea_nu incetase sa furnizeze arrne impotriva lui insu:;;i
prin clezm8.turile sale an1oroase : nu nun1ai di se pusese
intr-o situatie de inferioritate fata de regina, dar compli-
citatile de care avea nevoie pentru 9trengiiriile lui il impie-
dicasera sa procedeze la epurarea necesara pe care o dorea.
Pe scurt, la curte se aflau cei mai hotiiriti ,ucigaJ?i
car·e-1 plndeau din umbra" ; sau sa spune1n .: aspiranti la
titlul de uciga9 prin intermediar. Incep!nd din aprilie 1610,
intoxicatia 9i compioturile permanente au fost de a9a na-
tura nu nun1ai la curte, ci in intreg. regatul, indt apro-
piata -asas.inare a .regelui deveni -.par·ca un evenin1ent de
la :Sine inteles. La Paris, a tit in biserici, cit ~i in taverne,
oamenii repetau ca ,a venit uclga~ul regelui" o$i de-
scriau : ex.act aspectul lui Ravaillac. La A!lvers, Malines,
KOln, Brux-elles, in Flandra, la Douai, Montargis, Milano,
In Picardia, de la sfir~itul lunii aprilie 9i plna !a 10 mai,
oamenii anuntau prin vorbe sau in scris sau prin tip.Rri-
turi (manifeste in Spania) ca regele Frantei avea sa fie
ucis. Incepind din 10, se raspindi zvonul ca fusese ucis.
In dupa-amiaza zilei de 14 mai, magistratul din Pithi-
viers, In timp ce privea dintr-o gradina din acest ora~
ni,te jucatori de popice, le spuse celor din jurul siiu :
- .Regele a fast omorlt. La ora asta e mort, fiti si-
guri!
Asta se intlmpla Ia Pithiviers, la o suta de kilometri
de drum batatorit de Paris, intr-o epoca in care o veste
adusi\ de un ciHi\ret nu putea strabate distanta aceasta
dedt intr-o zi ~i jumatate.
Aceste fapte n-au nevoie de o explicatie supranatu-
rala sau metafizicii. Saptamini in 9ir Ravaillac s-a intilnit
236
 cu conjura\iL Acest· seminebun se prezentase Ia. Luvru,
'ceruse sa-l Vad8. -pe:rege, se dusese· Sfi-'i vad& .. pe c8.lug8.rJ,
pe care ii intrebase. ,daca un duhovnic era obtigat siLdesc
tainuiasca m-arturisirile- unui mn care ar fi_ lncercat_ sa
ucidii' un rege".· Pdmit de parintele d'Aubi'gny, un .iezuit,
ii .aratase cutitul pe care erau sapa te o inim8. ~i. o cruce.
Nu era nimeni de Ia poli\ie care siH aresteze.
Ca: sa_aflilhl ·care· din toate aceste- deri1ers.urLi-au ajuns
Ia urechi rege!ui ne este imposibi!, .dar un lucru e sigur :
ca.,· inainte ·chiar _·de ceremonia incoronarii· ·reg-inei; el _a vu
sentimentul di aceasta incoronare era alit de. dorita doar
fiindca· era dorita .pieirea lui (ii spuse lui suny : ,Bles"
tema1a· asta de- incoronare va fi 'pricina m.ortii· mele !")
:;;i ca dupa acee.a rostise mai n1ulte. fraze care dovedeau
d:i ave a un presentiment fun est. ·$i, cun1· i se vorbea des pre
viitoarea. intrare solemna a reginei in Paris, r8.spunse :
- Nu rna intereseaza, .tot n-am_s-o v8.d-.
La 14 n1ai, exact in clipa- in care se pregiHea sit pEirii-
seasdL. Luvrul. pentru ultin1R oara, gi\s-i ·in camera sa un
biletel sigilat : ,Sire, nu ie9iti. in seara asta !":- Parea ner-
vos, ~ovai, a poi lua o -atitudine_ sfidfitoare, dih nou 9ov8.i,
dar in cele· dhi. urma. ie~i, indre.ptindu-se spre 1110arte.
C-um de a 9tiut Ravaillac di regele avea sa iasa tocmai
in dupa-.amiaza aceea ? 'Ci1m de a pulut el sa se a~eze in
-calea rB.dvanului -? DOar nu era vorba de o ie~ire pentru o
ceremonie- oficiala. care se .anu:r:1ta dinainte. Nu .erau infor-
m ate decit citeva persoane de Ia curte ~i nimeni altcineva.
Cind. s-a aflat de moartea regelui, oamcnii au inceput
sa se jeluiasca ~i sa plinga pe strazile Parisului, iar ama-
rclciunea se exprln18. la fel de- zgonmtos ~i in proyincie.
Aceasti:i durere era sincera. Poporul uiti:i. de impoz,ite ~i
nu-9i mai aminti decit ca regele sau fuseose pina atunci·
un rege al pikii ~i al unitatii. ,Puternica dragoste pe care
o nutresc pentru supu.;;ii mei. .. ", spusese acest·domnitor.
i;>i supu~ii lui credeau acum acest lucru.
La Luvru, inc&perile pentru ceremonii erau tapisate
in negru, dar ,la n1ezanin~' ninTeni nu-9i ascunde.a--bucuria.
Cit prive~te atitudinea reginei, marturiile nu se prea po-
trivesc. Cea mai putin favorabila este a pre9edihtelui He-·
naulb: ,Nici prea- n1u1ta. uimire, nici prea n1ult8.- ama-
rEi,ciune".
237
 Strainii care se bucurau, .puteau s-o fad\ pe faja :
- Maiestatea-voastra trebuie sa se patrunda de cu-
vintul sfintului Pavel, ii spuse arhiepiscopul de Toledo
lui Filip al·II-lea : ,Si Deus pro nobis, qui contm nos ? 1 ,
Ravaillac, arestat indata dupa s&vh~t;;irea crin1ei,- a fost
dus nu Ia 1nchiMare, ci la re~edin\a familiei de Retz, si-
tuata ln imediata apropiere de strada Ferronnerie. Toata
1nalta societate pariziana a epocii Sci! repezit 1ntr-aco]o
ca sa-l vada. El era foarte m1ndru de fa pta sa. Nimeni nu
i-o. ceruse, spunea el, il indemnasera la ea_predici din care
inva~ase ,·cauz-ele pentru care este necesar s8.-i ucizi pe
regi". Cuvintul acesta, predici, 1i nelini~ti pe iezui\i. Mai
multi preoti venira sa-l vada pe .asasin ~i-i spusera de
C1teva o:ri ,'sa se .fereasca sa acuze oameni. nevinovati".
Ravaillac ramase Ia re9edinta familiei de Retz doua
zile, apoi petrecu o zi 1ntreaga Ia re~edinta ducel]Ji d'Eper-
non lnainte de a fi dus acolo unde ar fi trebuit sa fie
trirnis imediat : la 1nchisoarea Conciergerie. Acolo a fast
intenogat, judecatorii i-au adus Peiezui\ji cu care Ravail-
lac spusese .case intilnise, printre care parintele d' Aubigny,
care a sus\inut ca nu 1-a vazut ln via\a lui pe acest om
sau ca nu-:;;i ma.i amintea sa-l fi vazut vreodata.
, ln cursu! interogatoriului public, R~vail1ac spuse
c1H cuno~tea pe duce]e d'Epernon ~i ca fusese convins
<;le unii ca poporul dorea moartea regelui. j\poi fu supus
Ia torturi. Marturisirile pe care le~a facut atunci, dacii
le-a fi\cut, n-au ajuns niciodata Ia cuno?tinta ,judecatorilor
~i n':"'au fost consemnate in nici un prOces-verbal.
La 27 mai asasinul a fost condamnat sa fie jupuit cu
un cle9te lnro9it in fo.c 9i legat de patm cai spr-e a fi
sfar,tecat. Cazna ingrozitoare, la .·care veni o multime isle-
rica striglnd din riisputeri sa i se prelungeasca tortura.
Su,pliciul sf.irtecarii dura o ora ~i jumatate, dupa care
condamnatul muri, iar trupul sau fu taiat in bucii\i. Into-
xi.catia crim'inaHi, transf.erata ,asupra persoanei uciga-
~ului, s-ar fi descareat 1ntr-o salbaticie canibal1ca.
· Procesul Ravail!ac, care s-a inchis din ,punct de vedere
jurldic du,pa moar,tea uciga9ului, a fost redeschis .1n ia-
~u!lrie 1611 Ia interven\ia unei domni9oare d'Escoman,
fosta doamna de companie a marchizei de Verneuil, care
1 ,,Dadl. Dumnezeu e cu noi, cine e impotriva noastra ?" (lat.).
-Nota trad.
238
>acuzii mai mult>e personaje foarte suspuse a fi fost 'inspi-
>ratoarele asasirrului. Primul pre9edinte du Harley o inte-
roga pe Inarchiza cin-Ci ore_in ~ir.
- Aceasta Escoman vorbe:;;te fara sa aiba probe, ii
spuse un gentilom magistratului.
Acesta ridica bra\ele spre cer :
- Probe ? Existii prea multe probe !
Au fost interogate 0i alte persoane de rang mare. Jude-
cfitorii au hotarit sa tiria secret interogatoriile 9i au jurat
pe evanghelie sa r\U destainuiasca nimic.•> La 5 martie 1611
tribunalul dadu o decizie uluitoare : in virtute.a caliUitii
.acuzafilor, proeesul era aminat. A9a cum avea sa se :intim_-
ple mai tirziu cu anchetatorii 9i n1agistratii- ins8.rdnati cu
afacerea Kennedy, ~i · ei se ·speriaserii : a face lun1inii
deplin& insetnna a premerge unor urm&ri napionale ineal-
culabile.
La foarte scurta vreme dupa aceea, priinul pre~edinte
du Harley a fost invitat sa- 0i v1nda functia, cu alte cuvinte
a fost scos in mod oficial la pensie. Avea, ce-i drept, opt-'
zeci de ani. Imediat dupa aceea a fast rezolvata 9i situa·tia
domni9oarei d'Escoman, care, cu o indrilzneala nebuna,
reinvlase procesu-1 :
Ducele d'Epernon cerea sa fie omoritii, dar oameni mai
cu Scaun la cap spusera ca. un verdid 1nai putin aspru -ar
fi 1nai bine primit de Opinia public&. Domni9oara d'Escon1an
a fast osindita la inchisoare pe viata 9i virita la secret
intr-un fel de cotineata ingrozitoare, izolata de toata lum.ea.
Bunul cronicar de l'Estoile a formulat [n c1teva cuvinte
rnorala as:estei intimpl8.ri : ,Cine se incrinceneaza impotriva
celor mari pentru binele ob9tese nu se alege decit cu
lovituri de ciomag". Daca e;;ti 'ief de stat, te poti alege
cu lovituri de cu\it sau cu gloante.

0 adunare generalii a deputatilor protestanti de pe lingii

coroana se deschise 13. Saumur in mai 1611. Ordinea de zi
oficiala nu cuprindea decit reinnoirea a doua mandate, dar
imediat discutia se extinse la politica generala 9i apiirura
doua particle, care se denun1eau ele singure ,moderatii" ~i
,,hotaritii", sau ,an1bitio.;;ii". Moderatii erau reprezentan.tii
Parisului ~i ai nordului Loarei, regiuni uncle protestantii'
se· aflau in Ininoritate, bogati ,c;;i pizn1uiti. Ei voiau o politidi
de pastrare a situatiilor dobindite : deci loiali9ti fata de co-
239
 roanS.. 'Hotarltii erau cltiva, granguri, plus .midi seniori ~i
taranii din Guyenne, Languedoc ~i· Poitou. In fruntea lor
se afla Henri de Rohan. Acest Rohan voia o insurectie
nelnti'rzi.ata.
- Dar de ce? spuneau moderatii. Nu ne ameninta
nimic. Regenta a confirmat Edictul de la Nantes. ·
Intr-adevar, ea ll confirmase de indata ce murise
regele, spre spaima burghezilor, ·negustorilor ~i me~te­
~ugarilor protestan\i din Paris.
- Regenta ne vrea raul, raspunsera adeptii lui Rohan.
Dovada ca., asemenea rtiposatului rege, ~i ea refuza_ sa
mentina fortificatiile din ora~ele noastre intarite ~i sa le
plateasci'i. garnizoanele.
Orice pretext era considerat bun. Lacomia unei intregi
piir\i a nobilimii protestante nu era cu nimic mai prejos
de' cea a numero~i seniori catolici, ~i acolitii lui Rohan
socoteau cii nu avusesera un tain destul de mare din jaful
financiar care a urmat mor\ii lui Henrie al IV -lea. Din
ini\iativa lor razmeri\ele reincepura.
In 1615 asistam la ri'\scoale in Languedoc, Guyenne ~i
Poitou. Ri'\zmeri\e de mai mica intindere decit cele mari
~i intrerupte ~i ele de armisti\ii (Loudun, 1616 ; Mont-
pellier, 1622 ; La Rochelle, 1626), ~i din nou vedem
un rege al Fran\ei - acum este vorba de Ludovic
al XIU-lea - mergind el ·personal fmpotriva uneia din
provinciile sale, Bearn, ~i asediind unul din ora~ele sale,
Montauban. Dar eel mai grav lucru pentru regat nu este
atit acest razboi religios, mai pu\in intins ~i mai pu\in
intens decit marile ri:izmeri\e, cit un fapt nou ~i in-
discutabil : partidul protestant s-a organizat din punct de
· vedere politic ~i militar. Teritoriul Fran\ei este impartit in
opt ,cercurr~, avind fiecar·e adunarea sa iili conduse de
o adunare generalii.. 6rganiza\ie in teorie religioasa, in
realitate politica. Statu! in stat luase fiinta.

Richelieu sau liberalismul religios

Episcop la douazeci de ani, dupa ce imbrii\i~ase mai
intii cariera armelor, Armand du Plessis de Richelieu
primi piilil.ria de cardinal peste ~apte ani, in 1622. Cu
210
acest prilej, papa 1i trimise o scrisoare foarte dilduroasa
in care ii spunea ca. , va c&lca in picioare viperele ·,c;;i ~crpii".
Sflntul parinte voia sa spuna prin aceasta ca se bizuia pe
noul cardinal in vederea stirpirii ereziei protestante din
regatul Frantei.
Or, lui Richelieu nici prin cap nu-i trecea a~a ceva. El
avea sa-i comqata pe protestanti fiindca voia si'i le nimi-
ceasci'i autonomia politici'i ~i militarii, dar nu dorea sa
le nimiceasca ·religia. ,Diversitatea religiilor creeaza far a
indoiala diviziuni in lumea cealaltii - spunea el -, dar
-nu in aeeasta'~ .. sa admirfi.m .in treacat acest ,fara .in-
doiala". Acelora dintre consilierii si'ii care cereau o politicil.
religioasi'i aspril. (~i Ludovic a! XIII-lea voia ~i el o ase-
menea politica), Richelieu le riispundea : ,,Cerul este
acela de la care trebuie sa a~tepti'im siH. converteascii
pe reformat!''. Alt text revelator : ,De~i dezbinati in
credinti'i, raminem uniti in spatele unui singur principe ~i
in slujba lui ; nici un catolic nu poate si'i ae in~ele in a~a
mil.suri'i in cit si'i prefere un spaniol unui hughenot francez".
in materie de religie, Richelieu era un liberal ~i un
tolerant. Reputatia sa de om de fier n-a fast deloc ~tir­
biti'i, dar el ~i-a dobindit-o in calitate de om de stat ~i nu
de campion al bisericii catolice.
Aseciilil- ora~ului La Rochelle, cu Richelieu imbril.cat
in plato~i'i sus pe dig, a fast una din pozele ieftine din
ci'irtile noastre de ~coali'i. Acest asediu ne intereseazil. aici
numai ca si'i ilustri'im politizarea extrema a unui anta"
gonism pe baze religioase.
Henrie a! IV-lea numai cu mare trudil. a pacificat
La Rochelle, unde catolicii, aflati in minoritate, nu .erau
bine tratati. De pildi'i, pentru a merge la slujbil. trebuiau
sa iasi'i din ora~. Deschiderea ostilitil.tilor a avut lac in
1625 din initiativa conduci'itorilor protestanti, care au
ocupat insulele Re ~i Oleron (Soubise), in timp oe tot ei
au fast cei care s-au r~sculat (Rohan) in Guyenne ~i Lan-
guedoc. De retinut cil., la aceasti'i insurectie, partidul pro-
testant a obtinut sprljinul ascuns al Spaniei catolice. De
retinut de asemenea ell. flota regala franceza a rec1~tigat
in scurt timp insulele Re ~i Oleron cu ajutorul unor vase
engleze ~i olandeze. Politica guverna totul. Dupil. acest
prim schimb de arme, Richelieu le oferi rebelilor o pace de
241
c01nprmnis sau, mai exact, de. statu-quo, pe care ei- au
acceptat-o.
Episodul hotiiritor incepu in iulie 1627, cind intre
insula R€ ~i continent a sosit o flota engleza ... , care le:...:a
oferit locuitorilor din La Rochelle sprijinul sau, deoarec.e,
intre timp, Carol I i~i modificase politiea. Dupa o oare-
care ezitare, locuitorii din La Rochelle au ac.ceptat acest
ajutor strain. ·
Vechi ora~ fortificat, ale ciirui metereze fusesera r€-
construite, La Rochelle era in buna parte izolat de pit-
mint prin mla~tini cu apa siirata ~i dulce. Ca si\-1 blo-
cheze dinspre mare, RiChelieu a pus sa se construiasdi
faimosul dig, o lucrare ren1ar-cabiUi pentru acea ~poca,
.avind o mie cinci sute de n1etri lungime :;;i opt metri in
partea cea mai lata. Era intrerupt Ia mijloc de o intrare
in port lata de patruzeci de metri, care era baratii dupii
voie. Dinspre uscat, parintele Joseph 1 porunci 13& se
sape un ~ant intadt, lung de doisprezece kilometri. Acest
dilugar, ilustra nen1inentii -cenu:;;ie", fast 1nilitar, ca :;;i sUi-
plnUl sau, Richelieu, a- fast adevaratul o'rganizator al ase-
diului, prevazind totul; inclusiv ·aprovizi0narea cu ali-
mente. Arn1ata asediatoare era bine pl8.tit8., bine hr8.nit8.,
bine -in1br8.cata $i diSci'plinatii. Putlni bolnavi, in ciuda
faptului cii. bii.l\ile se aflau in apropiere. Asediul avea sa
dureze un an. ··
La inceput, locuitorii din La Rochelle nu due lipsii.
de nimic. Ba chiar risipesc proviziile, vinzlnd .alilnente os-
ta~ilor lui Buckingham instala\i in insula Re. Lfniile ase-
diatorilor sint situate Ia depii.rtare de metereze, astfel
lncit, in anumite pB.rt-i din tara nin18.nui, se. v8.d hoi pcls-
cind. Dupa ·ce devoreaza boii, locuitorii din La Rochelle
'incep sa se __ hrilneasca cu sardele, heringi sa1~ati. Nici po..:.
menealii. de pe~te proaspat, caci barcile de pescuit nu pot
ie9i in larg ; 9i nici de legun1e proaspeteJ ceea ce duce la
rtparitia .acelui inamic binecunoscut navigatorilor epocii :
scorbutul.
In tot cursu! primaverii anului 1628, intre asedia\i ~i
regali9ti circula n1esaje. Mesagerii sint copii. Un copi1
de zece ani e denuntat ~i biciuit de ciilau in curtea pri-
1 Francois Le Clerc clu Treniblcry (denumit p4Tintele Joseph)

(1577-1638) - confident 9i consilier al lui _Richelieu, poreclit ,emi-

nenta cenuf?ie". A exercitat o,puternidt influen~a 1n~re 1G32 .<;;i )G35.
- Nota trQ.cl.
212
 madei, ~poi _Silit. sa se_ po~&iasca asemenea unui adult,
;nergind pe strazi cu o faclie in mini\. In cele din urin,ii
e izgonit din . ora~. Vedem micuta sa siluetii indepartin-
du"se printre nila~tirii. ·
Din· cind' in cind, englezii ·din insula Re. anunta so-
sirea unei mari expeditii venite in ajutor din Anglia. Dar
n-apare nimic ~i in cele din urma Buckingham este eel
care se reintoarce la Portsn1outh (in noierribrie 1627). La
8. aprilie 1628, trupele rega1e dau un atac, dar sint res-
pinse.La 30 aprilie are loc .o alegere La consiliul municipal.
J,ean· -Guiton, in· virsta de patruzeci ~i trei. de anj, ne-
gu\ator ~i armator, este ales primar. El infige un pumnal
in lhasa consiliului ~i striga : ,Pumnalul asta II voi im-
, pliD.ta. in ini_111a ,oricui ai~ vorbi de predare !". :sau~
mult mai probabil, nu roste~te aceasta faimoasa fraza.
Ca majoritatea vorbelor. intrate in istorie, ea a fost nas-
cocita dupa a,ceea.. .
'intre timp,. regele Ludovic a! XIII-lea vineaza, vizf-
teaz\1 or~ele din imprejurimi. Cardinalul sta la castelulde
la Sauzaie ; i~i inspectea;oa guverniimintul de la Brouage
~i insula Oleron, ,I:J:ucele d' Angouleme. zace adeseori
in pat din pricina gutei". 0 locuitoare din La Rochelle,
bogata ~~ tini;ira, anunta di ofera o zestre. de. treizeci de
rnii de livre. acelui ofi\er al regelui care va voi s-o .ia,Jn
ciisiitorie. Oferta e imediat acceptata, casiitoria autorizata de
rege ~i eelebrata in taoiira cu mare pompa. (N u se spune
cum a fost ales sau desemnat so\ul.)
Bucatarul doamnei de Rohan (aflata 9i ea printre ase-
diati) o parase~te ~i trece La inamic. Intr-adevar, ce rost
mai are un bucatar in La Rochelle, unde, incep!nd din
iulie, mizeria devine insp&imlntatoare. Ne1naiexistind cai,
s.e m&ninca ciini, pisici, ~oareci, melci, l;:>roa9te din ?anturi,
iarba din \ara nimanui. Se pun la fiert piei de tot felul.
Oam-enii incep sa strige : ,Pace sau piine !".
- Dadi ne pred&n1, r&spunde Guiton, trupele regelui
nu ne vor cruta.
In septembrie, pe o mare furtunoasa ~i pe o ploaie
cu ~iroaie, 0 mica barca cu pinze izbute~te sa strapungii
blocada. Domnul de Cnampsfleury, care debarca din ea,
cere sa-l vada imediat pe Guiton :
- Vin din Anglia. Buckingham a fost asasinat, dar
regele ne acordii mai departe sprijinul sau. Flota en-
243
gleza o sa fie aici peste cTteva zile. La Rochelle e sal vat.
ll1lr~adevar, Ia 30 · septembrie sose$le o flota engleza,
care-$i aruncii. ancorele in fata lui Chef de Baie. In tabii.ra
france~& domne9te bucuria :
- lh_sfii·.;>it,. a. sane batem !
.Dbamnele vin in·- trasuri pin& la tab&r&. ,ca sa vada
bat alia". D·ar· fl6ta· englezif nu· se mi.9ca ~i" nu. deharca nici
un om. In cel.e dih_· urm·a; la 3· octo-mbrie, ~a. ataea fara
vlaga' navele hanceze care apii.ra digul. Singur vasul
,Saint-G~orge''~ pe al dirui" pic flUtura steagul an1ii:alului,
contele de·Lindsey, se apropie cu adevii.rat pinii, in bataia
tunului. Dar izbucne$le o furturra care pune capiit acestei
~ubrede angajari:
Cu mult mai mult decit relatarea evenimentelor mili-
tare; statisticile n1uniCipale arata- ce a lnsen1nat in decursul
ultimelor luni grozavia asediului : intr-un rastimp de ~ase
luni, opt n1ii de oameni n1orti de· foame, dintre care' doua
111ii- in: 9ase. sapt&n1ini.; patru sute de cadavre·care trebuie
ingropate· numai. in• ziua de 18 octombrie: Dar in• curind
nu n1ai. poate_· fr ingrop.at. nin1eni; fiindc&- toata. lun1ea- este
sHr?iti:L. G\1iton 1e~in8.' in• templu; clopotarul nu. n1ai·, are
putere sa tragi!~ clopotul eel mare. Politia descopera ca le9ul
unei:fen1ei a,fost devm~at, in:·pante de·dowl vecine.
Mai tree citeva ziJe, 9i o· delegatie· de parlamentari din
La Rochelle.se pnezinta in,fata·linii!oDregale :
- Am venit sa' lntrebam care sint condi\iile de
predare.
Richelieu le face imediat cunoscute pe cele la care
ref!ectase de multiL vreme : li se -lasa tuturor viata; bunu-
rile sint aerolite,. libertatea de con9tiinta este• mentinuta,
dar fortifioatiile vor fi· nimicite piniJ..in temelii:
De cum pa9i in ora9, parintele Joseph alerga se. ofi•
cieze o slujba la templu, pe care-] ridica pe Joe !a rangul ·
de catedralii.. In vremea asia Richelieu diidea ordine care
interziceau jaful 9i org.anizau· de urgent& o aprovizionare
cu alimente. A vrut sa-l intilneasca pe Guiton 9i i-a vorbit
pe un ton lipsit de acreala :
- Ce crede\i despre regele Fran\ei ? Dar clespre
regele Angliei ? 1.

- Domnule cardinal, cred· ca e n1ai bine s8..-l avem ca

rege pe eel care a luat La Rochelle decit pe eel care n-a
fost in stare sa-.1 apere.
244
 Pacea de Ia Alais (iunie 1629) i-a lipsit pe protestanti
de toate !ocurile de sigurantii, dar a confirmat toate stipu-
laWle religioase din Edictul de Ia Nantes. Se afirma inca
o data cii domnul cardinal nu facea nici un fel de deosebire
intre supu9ii rege!ui, fie ei catolici sau protestanti.
Se constata cu o curiozitate plinii de simpatie cii Riche-
lieu voia sii meargii chiar mai departe. Dupii 1629 el se
g1ndea sii realizeze un proiect de unire a bisericilor pe
plan national. Din motive evidente alit de ordin politic,
cit ;;i de prestigiu ~i poate - de ce nu ? - ;;i dintr-o in-
tentie mai profunda, ar fi vrut sa fie ~eful unei biserici
unificate a Frantei. Anumite miisuri administrative trii-
deazii aceastii intentie. In 1631 protestantii obtinurii sub-
ventii oficiale pentru conciliile lor ;;i ~aizeci de mii de livre
pentru ~colile lor. 0 miisura 9i mai frapantii : Ia propunerea
lui Richelieu, Consiliul regelui le interzice catolicilor sii-i
trateze in publk pe protestanti de eretici. Ecumenism ? II
vedem pe iezuitul Audebert, impins pe calea aceasta de
cardinal, propunindu-le reformatilor un colocviu analog cu
eel cle la Poissy 9i menit sii defineasca eel pu tin
punctele de discordie dintre cele douii religii. Dar propu-
nerii nu i s-a dat curs, n-am reu~it sa descopiir de ce.
Citi francezi aprobau aceste initiative ale cardinalului ?
Citeva spirite lib ere. V edem in ace a epocii episcopi 9i pas-
tori intretinind unii cu altH relatii corecte, ba chiar cor-
diale .- pastorul din Saumur cineazii Ia episcopul din
Chartres -, il auzim pe preotul din Puylaurens cerindu-le
credincio~ilor siii sii se roage pentru pastorul ora~mlui,
bo!nav. Din piicate, exemplele pe care le putem semnala
sint prea rare. In ciuda hotiirirhlor Consiliului regelui, mul-
timea continua sii le spunii protestantnor eretici ~i chiar, nu
prea arareori, sii-1 insulte pe pastor pe strada. Vremea
ecumeni:S'mului nu venise Inca lili, pentru marea majoritate,
nici miicar cea a tolerantei.

Cartea de fata .nu este un rezumat a! istoriei bisericii.

Dar, pentru intelegerea anumitor evenimente care consti-
tuie subiectul nostru, trebuie uneori sa amintim sensu!
unor cuvtnte. De piLdii pe eel de eontrareformii.
Istoricii germani sint cei care !-au inventat pentru a
desemna reforma catolica ce a urmat in secolul a! XVI-lea
215
reforn1ei' j:Jrotestai1te. Roma a ci·ezut -de cuviintaJ sa traga
lntrudtva" lnvataininte din evenimentele care au dus la
destrRn1area -bi~ericii. Masurile care aU .fost luate .;;i care
s-au lntins pe un secol aveau ca scop, pe de o parte, de
,a reforma" cu adev8.rat bisedca! redindu-i dogmeL un
spirit efectiv evanghelic .j>i i_Jurifici-nd _ practi.ca -religiei ca~
tolice, pe de alta parte de a recuceri tarile ~i sufletele care
se separasera de Roma. Reforma spiritualcl a fast in buna
parte opera Conciliului de Ia Trento, care a tinut optspre-
zece ani, din 1545 pina in 1563; ·
Contrareforma· a avtit o n1are inriurire asupra vietii spi-
rituale a catolicilor, contribuind la aprofundarea stUdiului
tainelor cre~tine 9i mic-?orlnd nun18.rul unor practki inru-
dite cu su.perstitia. Din pEi.cate, -nu puten1- sa considerfun
anu1nite masuri, ca reconstituirea tribunalului inchizitiei
(de catre Paul al III-lea in 1542) spre slava sa. Caznele ~i
rugul nu au izhutit sa ,)stlrpeas·c<'i erezia"-declt in -cele dou&
~Eiri in care pfttrunsese foai'te putin : ·spailia ~i Italia.
Osta~ii- marii. contraofensive -spirituale au ft)s-t iezujtii;
care, cind printr-o predici3. pacifica ell· -adevarat cre!?ti-
neasdi,- cind prin tot felul de pteSi Uni mai- putin -cre-?tirie.;;ti,
uneori nicind, din nenorocire, apel la forta ·armata sau
ingaduindu-i sa actioneze, au reinstaurat catolicismul in
t8.rile renane, ln Suedia, in Polonia $i, · partial, iri iniperiu.
Simplificind putin, putem spune cii Europa .a fost divizata
ln doua : blocuL protestant in t8.rile gern1anice ~i nordice,
blocul catplic in t8.rile n1editeraneene, Franta ri3.m1nind,
dupa cmn an1 viizut, in1p8.rtit&, dar inclinind spre o cOeXis-
tentii pa.j>nic8..
Acesta este contextul in care trebuie privit razboiul
de treizeci de ani. Razboiul de treizeci de .ani -este o ex-
presie comod8. nascocita de istorici. In prilnul rind, n-a
fosf vorba de un razboi, ci de mai multe, ~i chiar de oper.atii
militare multiple ~i neclare, duse in con1un sau separat pe
o mare parte a teritoriului Europei. In al doilea rind, cu
greu se poate spune ca a fost un r&zboi relig.ios.
Originea (Defenestratia de la Praga, 1612) a fost atit
politica, cit ~i religioasa. Cele douazeci ~i opt de persoane
decapitate ~i cele treizeci de .mii de persoane
spoliate ~i surghiunite in unna represiunii ·din Boemia·
erau toate, ce-i drept, protestante. E adev8.rat ca.,- tocn1ai
datorita faptului ca imparatul Ferdinand al II-lea, catolic,
2JG
a inlocuit un protestant cu un catolic in consiliul electoral
al imperiului, principii protestan)i au intrat in razboi dupa
ce ~i-au ales aliati. Dar n-a existat nici un motiv religios
care sa-l impingi\ pe Richelieu, cardinal catolic, sa-i sus)ina
pe principii protestanti .: temindu-se ca nu cumva casa
de Austria sii devina prea puternica in Europa, el a reluat
politica .dusa fata de straini\tate de Henrie a! ~V-lea,
Nici un motiv religios nu 1-a impins Ia ri\zboi pe merce-
narul Wallenstein, nici pe genialul strateg GustawAdolf,
care, ne.indoios, a visat sa dr1nuiasca Europa. Succesele lui
au fost a tit de ri\sunatoare, incit Richelieu, care il stirnise,
s-a sim)it u~urat cind a cazut. rapus de un glont pe frontul
de Ia Li.itzen (1631). Ne amintim ca, atunci cind cardinalul
a impins chiar Franta in aceasta aventura, soarta armelor
n,u ne-a zimhit Ia inceput deloc : tara era cotropitii in nord
~i in est, ciiliiretii din avangarda imparatului se aflau la
Pontoise. Dar n-am uitat nici reac)ia franceza fulgeratoare
~ipe Conde, de douazeci ~i doi de arii, inving(ltor.la Rocroi.
Razboiul, care nu mai avea deloc aspect religios, intrucit
catolicii ii c.ombateau pe catolici, a mai durat ~i Turenne
s-a remarcat.in mod stri\lucit. Tratatele din Westfalia da·
teaza din 1648.
Toate relatarile privind evenimentele militare reu11ite
sub numele de razboiul de treizeci de ani nu dau dedt·
o idee schematica ~i abstracta despre el. Realitatea este
exprimg.tii ln .cronicile epocii, ca, de pi1da, in Mizeriile
nlzboiului, o snita de gravuri ale lorenului Jacques Callot,
care constituie eel mai bun reportaj asupra acestor eve"
nimente.
Trupe imperiale, trupe spaniole, trupe suedeze, trupe
franceze, fara a mai socoti bandele de mercenari, veneau
~i se retrageau neintrerupt, ca un val. Chiar in armatele
bine organizate, ca cea a lui Gustav-Adolf, ideea unui ser-
viciu de intendenta n-avea ecou : trup~ tr&ia pe spinarea
tarii, jefuind. Soldatii erau insotili de femei : neveste
de-ale ofi)erilor ~i o muljime de tirfe de toate virstele,
care, in afara functiilor lor tradijionale, slujeau ~i de
carau~i, ~i de go~podine, ~i de bucatarese. ,Ofiteri de
jandarmi, infanteri~ti", ale~i dintre o~tenii bil.trlni, se stra-
duiau sa mentina cit de cit ordinea [n aceasta gloata, din
care nu lipseau nici copii. Haimanale de tot soiul faceau
pe slujitorii soldatilor, iar coloanele erau urmate ~i de o
multime de negustora~i, telali ~i ghe~eftari.
247
 Ora9e 9i sate intregi traiau sub ter0are. Plndari a$ezati
in clop0tni\e supraveghe"u zarea, dar solda\ii veneau noap-
tea. Brutele spargeau por\ile, jefuiau, se imbuibau, se
in1batau, vi-olau, ii n1&cel8.reau pe to'ti ·cei ce li se impotri-
vea:u, torturau sisten1atic : ,Unde-'ai ascuns- banii ?"'. 1\!lar-
tur>ile, precmn ~i gravurilile lui Cal!ot, arata toate caznele
pe catre le puten1 nun1i clasice· ~i, in afara de ele, citeva
p:roa&pa,t nascucite : o sfoara trecuta peste lilnba :;;i n1i~catfi.
lncontin.uu dint-r-'0 parte in alta.; picioare date cu. sare :;;i
Iinse de capre ; degete smulse. Fetele ~i slujnicele, dupa
ce erG\'U violate, nu •erau Htsate intotdeauna pe loe : erau
inro1ate in trupa tir.felor sau vi:ndute in al-ta. parte, unor
n1ilitari sau tllhari.
R:egi:mentele trilniteau lnaintea lor cerceta~i ·insfi.Tcina-ti
8.3. reperez_e- ,colti9Dare}e bune", dar ace~tia Operau adeseOTi
pe cont propriu,. formind hande de tilhari care uneori ii
atacau chiar pe soldatii izolati sau pu\in numero~i pentru
a-i jefui de pdi.zile luate. Acestea ·erau vindute ghe~efta­
ri1or, care revindeau in1perialilor ceea ee luasera de la
suedezi :;;i vicev:ersEt.
La inceput taranii se ajutau unii pe aJtii impotriva
soldatilor, n18.ceHirindu-i ~i ei pe cei ·izolati, pe osta~;ii rii-
ma~i .in urn1a convoiului. Cum 1nizeria ·.cre;;;tea, solidaritatea
disp8.ru, iar taranii devenira la rindul lor tilhari. Atacau
nu numai convoa-ie n1ilitare, ci ,c;;i fer1ne ;;;i c&tune. Omul
devenise lup pentn1 om. Ivionstruosul val continua sa vin&
:;;i sa se retragU. Leipzigul a fast asediat de cinci ori, Mag-~
deburgul de zece ori. La foametea prilejuitii de jaf 9i la
nimicirea ~eptelului ~i a recoltelor se adiiugii ciuma. Popu-
latia din centrul Europei (Pomerania, Brandenburg, Boe-
ll1ia, Saxonia, Renania) a fost redusa de la .<;>aisprezece
milioane la zece. Ora~e intregi disparura. Localitatea
LOwenberg din Boen1ia, care avuse.Se ;;;ase n1ii cinci sute
de locuitori .ln 1517, p-.a n1.ai rii1nas dedt cu patruzeci in
1641. Supravietuitorii locuiau in cocioabe.

Richelieu a murit in 1642. Mazarin, eel putin pe plan

administrativ ~i penal, a urmat politica sa fata de protes-
tanti : asprime politiea, nici un fel de stat in stat, dar
toleran\i\ religioasa. Opozi\ia f.atii de protestantism nu
dezarn1ase totut?i.
218
 Crearea Cbmpaniei sfintei impiirta~anii, idee lansatii
in 1627 de Henri de Levis; duce de Ventadour, a avut ca
prim obiectiv, obiectiv oficial ~i cit se poate de laudabil,
adorarea ~sfintei impartii~anii de eiitre cit mai mul\i ca-
tolici. Faptul cii Ventadour S"a remarcat mai irrainte prin
j'efuirea -a numeroase sate ~i ora:;;e protestarrte din Lan-
guedoc nu poate pune sub semnu! ihtrebarii sinceri tatea
evlaviei sale : anT vazut ca. evlavia t?L furia ri3.zboinici3. n1er;..
geau foarte birre lmpreuna J.n acea epoca ~i chiar rn zilele
noastre imbinarea acestor doua sentimente nu e atit de
neobi9nuit&. Ducele s-a inconjurat c1:r un comitet de condu-
cere alciituit din d-1 de Grignan, Henri de Pichery, major-
dam obi~nuit (functie foarte mare) al regelui Ludovic
al XIII-lea, parintele Suffren, iezuit, confesor al Mariei
de Medici :;;i al lui Ludovic al XIII-Iea, parintele de Con-
dren, general a! Oratoriului 1, 'ii mai mul\i episcopi. S-a
hot&rit ca, a.c;>a cum- prezerrta lui Hristos este ascunsa in
ostie, 9i campania sa r~nniml secreta.
Membrii - era vorba mai ales de preo\i :;;i de nobili
de capa 'ii spadii - se angajau de aceea !a numeroase devo-
tiuni: In afar& de aceasta~ fieeare trebuia ,sa exercite o
inrlurire pioasa .asupra eel or din jur".
Actiunea vizibilii consta in opere de binefacere :;;L de
protejare in folosul ocna9ilor de pe galere, prizonierilor,
bolnavilor, tinerelor fete ~i ln. predid, avinci ca scop stir-
pirea ereziei protestante. Gompania triinise inca din 163'.9
misiuni in Ceveni 'ii in alte regiuni protestante. Din pii-
cate, n1isionarii, -care nu- erau intotdeauRa indeajuns de
bine pregatiti, se incontrau cu pastorii. in cursul _ eontro_-
verselor. De aici se ajungea la incidente.-
A\ti membri ai companiei aveau misiunea sa afle de la
societiitfle parohiale numele ;<i adresele ereticilor nevoia~i.
Ace9tia erau vizitati acasa la ei. sau la spital, emu ajutati
.;:;i li se fEigiiduia un sprijin ~i mai- mare dad.L se converteau-.
Cei convertiti el'au catehizati tjli supra\\egheaF, urn1Rriti,
dici campania voia sa fie sigudi de- sinceritatea ad2ziunii
lor, ca ~i de persoanele pe care le frecventau. TrimL;;i ai
companiei luau pretutindeni contact cu. conducatori sau
binefEtditori ai unor organizatii caritabile, straduindu-se
sa vada 'dadi oamenii ajutati erau vrednici de interes:
1 Nume dat unor congregatii religioase. - Nota trad,
219
 In 1633 campania a obtinut inserarea Utmatorului arti-
collri regulamentLil Spitalului incurabi!ilor, ·pe cm'e statu]'
i1 rlnfiintase de curind ; ,Saracii _sus-ntimitu1ui spital tre:..
bllie sa profeseze religia catolica,' apostolica .· ~i roniana,'
sa fie cunoscuti de domnii preoti ·sau vicari ~i ·sa aiba 6
inatturie din partea lor. ·cu toate acestea, dacii vreun sanic
incurabil facind parte din religia pretins refcirmatii ar dori
sa intre in Sus-numitul spital, 'el v.a fi prih?-it, insa o v_rerne
va fi tinut ln afara salilor unde are lac zilnic sfint& slujbii,
pentru a fi instrllit. $i dadi \it'! vrea Sa-9i renege erezia,.
va fi retinut, iar dadi nu, v.a fi dat afar&". ·
,Nu cumparati decit de Ia negustorii care sint buni ca-
tollci" era lozinca pe care o disp'indea campania, iar pa-
tronilor le spunea: ,Nu· angajati In nici un caz eretici" . .-
Lenjeresele, care ave:;tu o ·clientela zdravfma compusa din ·
preo\i, au adiiugat Ia statutul · corporatiei lor un articol
care-i excludea pe eretici, iar parlamentul a inregistrat
artico!ul. 0 hughenota, pe nume Michelle Regnaut, care
ob\inuse in 1649 un certificat de me~ter, n~a fost admi.sa
de lenjeresele din mahalaua Saint-Germain in corpora\ia
lor, Dupa un proces care a durat ~apte ani, Michelle Re~
gnaut a renun(at. .. ·
Campania sfintei imparti\9anii i9i introducea agenti' hi
acela~i spirit in profesiunile liberale, mai ales in rlnd\l)
medicilor iii al magistratiJor. Comitetul sau de conducere ~
,impinzise" intreag.a Franta cu agenti ~i poseda un uria~ ·
fi~ier. In fiecare ora~, n1en1brii companiei" trebuiau sa dea
Ia iveala cea mai mica infrac(iune savir~itli de un hughenot
lmpotriva vreuneia din prescrip\iile Edictului de Ia Nantes
iii sa tr.imita la Paris un raport. Parisul intervenea imediai
pentru ca inculpatul calvinist sa fie tratat cu cea mai mare
as prime.
De Ia adorarea sfintei impiirta~anii s-a alunecat spre
rasism. R&minem stupefiati atuilci cind. citim urmiHoarea
informatie, cuprinsa in analele Con1paniei sfintei :imparta-
~anii in 1654 : ,Am fast incuno~tinta\i Ia 2 octombrie
1653 ca hugheno(ii au infiin(at un spital pentru bolnavi
intr-a mahala a Parisului ~i campania a luat masuri pentru J
ca el sa fie pus sub urmarire, iar paturile duse !a H6tel-
DieU".
Un ,ordin moral" numai arareori ~tie sa se opreasdi la
timp. Campania ~i-a fii.cut du~mani in rlndurile nobilimii,
250
fiindca s-a Jegat de dueluri. f?i-'a facut du~mani printre
episcopi, carOra nu le .J?lilcea sa se ~tie supravegheati fn
seCret. ~i-8. fflcut du~mani in toate inediile, fiindci:l s-a rRs-
plndit zvonul ·C.cl,_ tot spionindu-i pe oameni, me1nbrii s~H
9tiau totul despre toata Jumea ~H anuntau pe soW \ncor~
norati. In sfir~it, campania a f&cut prostia- -de a incerca .si
cenzureze bugetul personal al lui Mazarin. ,Cabala evla-
vio.<;:ilor" a "lnceput sa fie denuntata. Dar ·con1pania nu
a fost desfiintata decit pe Ia 1665. Ar fi nedrept sa nu
punem Ia activul ei actiunea cu adevarat binefacatoare a
mai multor opere de caritate.

Galerele $i dragonii

In ziua \ncoronarii sale, Ludovic a! XIV-lea jura ,sa

extermine in toate locurile in care va .avea jurisdictie p~
toti eretLcii desemnati c...a a tare de bisericil''. Era vorba
de' o formuUi t.raditionala, care, fire~te, nu-i angaja con-
~tiinta. Dar regele - model al absolutismului care con~
funda statui cu el insu~i ~i. deci nu voia nin1ic n1ai mult
decit binele statu]ui - glndea sincer, cum a scris-o, ca.
Dumnezeu tinea sii se slujeascii de el ,.pentru a readuce
pe ciiile lui pe toti cei care sint la ordinele mele". ,
La inceput n-a avut c\tu~i de putin inten\ia de a-i
prigoni pe protestan\i, hotarind numai sa le rezerve
catolkilor favorurile sale, iar pentru. a le obtine protes-
tantii aveau sa se converteasca. Calculul .acesta nu era
complet gre~it. Dadi unele convertiri, ca cea .a lui Turenne
(abia \n 1668), au pornit dintr-un indemn sincer al inimii,
In schimb alte adeziuni la religia de stat au fost interesate.
E drept ca acestea n-au fost prea numeroase ~i situatia
a evoluat din nou intr-un mod foarte defavorabil protes-
tantilor sub lndurirea mai multor cauze.
ln primul rind invidia pe care o stirneau in tot mai
mare masurii din pricina prosperitiitii lor. inliiturati, in-
cetul cu incetul, dupa moartea lui Henrie al IV-lea, din
slujbele pe la c~rte ~i aproape din toate posturile civile,
ei s-au pomenit, dupa expresia lui Charles Weiss, n'i:n feri-
cita neputinta de a sariki prin lux ~i trindavie". Cu alte
251
 cuvinte, ei s-au indreptat tot mai mult spre carierele ,co-
merciala ~i industriala, in ,care au stralucit.
In mai multe regiuni ale Frantei, tot comertul cu ridi-
cata -- eel .cu vlnuri in GLiyenne - se afla in n1iinile lor.
Armatorii ~i negociantii .cei mai activi din Bordeaux, din La
Rochelle ~i din porturile normande erau protestanti. Primii
indu~tria~i .care au adoptat :sisten1ul ,n1anufa~turilor re-
unite", cu alte .c.uvinte al ·diviziunii organizate a cuHirei
sau cutiirei productii intre mai multe uzine, au fost pro-
testan\i. Putem intocmi lista produselor fabricate aproape
in exclusivitate de ciitre industria?ii protestan\i intre 1630
?i 1660 : stofe de Ilna, de Ilna ~i matase, postavuri, ciorapi
de 1118. tase, din fir 9i din bumbac, serj, stofe u~oare ; arme,
unelte, o}Jiecte de fier ~i de otel ; pang1ici, brocarturi,
galoane de aur ~ide argint, nasturi de miitase ~i de metal ;
dantele de aur ~i de argint.
Reu~ita bancherilor 9i a oamenilor de finante protes-
tanji, inceputa sub Henrie a! IV-lea, a sporit 9i mai mult.
In afara de faptul ci:\ prosperitatea era socotita de religia
lor ca .o binecuvintare a cerului, toti protestantii .care se
indele-tniceau .cu un negot lucrativ beneficiciu, datorita
a.cestei religii, de un alt avantaj : n1ai putine sarbi'Hori
in .care sa nu .s-e ·munceascil. Ei lucrau .trei -sute zece zile
pe an.; catolicii doua -sute ~aizeci. t;'i .ln agricultura obtineau
cele n1ai bune Tezu1tate, .pentr\l ca-~i valorificau singuri
paminturile in Joe sa candideze la slujbe la curte.
PiztTluiti pentru _aceasta prosperitate, protestnntii, de
care depindeau trei sau pa.tr.u n1ilioane de lucratori catolici,
i~i faceau adeseori rau ei in9i~i. Privind rnai .lndeaproape
_cronicile, gfisin1 .exen1ple destul de nu1neroase ale lipsei
lor de dibacie ~i ale duritiitii lor faja de catolici, mai ales
in provinciile in care erau foarte puternici : Guyenne,
Langued0c, Poitou, Dauphine, Aunis .c;;i Saintonge, Bearn.
Aici ii vedem adeseori adoptind o .atitudine ireverenjioasa
sau violenta fajii de catolicism ~i favorizind in chip prea
vizibil pe coreligionarii lor. in ·Saintong.e, annatorii ·~i co-
mandantii de vase nu angajeaza .decit 1narinari protestanti.
La Nimes, pe la 1656, rne.:;;te.:;;ugarii catolici nu gB.sesc nici
locuinVi, nici de 1ucru. La rv'Ii1lau, notarii refuza sa intoc-
rneasca acte eatolicilor. La Metz, unei slujnice catolice
care lragea sa moara sUipinii siii hughenoji nu-i ingiiduie
sii.-1 primeasca pe preot. Seniorul de Ia Courcelles, in a pro~
252
 piere de Metz, ii. pune pe toti supu~ii sm sa se. conver-
teasca la protestantisn1! amenint.indu~i cu' ~omajul sau cu
surghiunul.

Meritfl: sa. cit&m esentialul din cuvintele adresate lui

Ludovic al. XIV-lea de catre Gilbert de Choiseul, episcop
·de Comminges, cu prilejul. aduniirii clerului din 1661 :
, ,Noi nu:-·-i cerem n1aiest8.tii-voastre- sa: proscrie ln. prezent
aceasta nenorocita libertate de con~tiintii care nimice;;te
libertatea adeviiratilor copii ai lui Dumnezeu, fiindcii. noi
nu. socotin1 ca aplicarea ei va fi u~oar&. Dar. am_ dori eel
putin ca acest riiu sa nu mai faca progrese 9i ca autoritatea
voastrii, dadi nu-l poate iniibu'ii dintr-o data, sii-1 mai do-
n1o1easca. $i sa-l fadi. sa piara .lncetul cu 'incetul prin_ slii-
birea 'ii sciiderea for\elor sale" .• Strategia marii ofensive
impotriva Edictului de la Nantes incepea din acest ·mo-
mentsii se contureze lim pede.
Ca toate ofensivele bine conduse, ;;i aceasta avea sii
progreseze cu o accelera\ie constantii. Remardim intre 1661
;;i 1679 douiisprezece acte legislative impotriva hugheno\i-
lor $i optzeci ;;i cinci intre 1679 'ii 1685. Unul din primele,
rar citat ~i totlt~i se1nnificativ, este o hotiirire· .a. consiliului
care anu1eaz~t pur 9i silnplu.certific~'l.tele de 1ne.c;;ter in care
nu era.specificat cii. titularul era catolic;
Abia inccpind din 1668, Ludovic al XIV-lea, foarte
impresionat de convertirea lui Turenne, se conformeaza
'din ce in_ ce mai mult dorintelor aduniirii clerului. Conci-
liul national protestant este inlerzis. Singurele permise sint
Sinoadele proVinciale, dar li Se interzice sa C0l11Ul1ic€ 'i:ntre
ele. Regele desfiin\ceazii. carnerele edictului (camerele dejus-
ti\ie bipartite, alci'iluite din juded\tori catolici ~i pro-
testan\i) la Paris ~i Rauen. Ofensiva particulara impotriva
templelor ~i a ~colilor este dusa cu aceeaei graba ca $i
ofensiva generala : sint desfiin\ate subventiile, apoi nu
este autorizat decit un singur dasci:ll pentru o 'icoala (laMa-
rennes : un invatafor la 9ase sute de copii !), apoi, sub un
pretext oarecare, ~coala este pur ~i sin1plu lnchisa. Aceea!i;i
operatie in ceea ce prive9te templele : inchise unele dupa .
altele 'ii chiar darimate. Unii episcopi scriu la Versailles:
,,An1 pus s8. fie distruse atltea ten1ple'( !?i incepe o einUlatie,
o competi\ie.
253
 Metoda, denumita in n1od vulgar ,a m~rcovului .l'i ·a
bltei", nu · dateaza de ieri-alaltaieri. Vedem api\rind. in
1676 un nou organism administrativ, numit ,Casa .de ~on-.
vertiri", analog cu casele de propaganda ale. partidelor
noastre politice, dar a carui activitate, contrar celei a Co\n-
paniei sfintei lmpartiisanii, se va desfii~ura la vedere.. :
lata mai intii curr{ este finantata casa. Regele atribuie,
dupa bunul sau plac, veniturile rezultind din ,beneficiile" 1
ecleziastice. Or, doua mari manastiri, Chmy ~i Saint-Ger-
main, care aduc mai bine de o sutii de mii de livre pe an,
n-au pentru moment titular. Daca Ludovic al XIV-lea
spune ca ia banii ace~tia pentru el sau pentru stat, papa
intervine ~i sptjne nu. Dar papa n-are pimic de obiectat
daca .se convine, de pilda, ca banii·sa fie distribui\i unor
protestanti de curind eof\vertiti sau sa fie fo]ositi pentru
incurajarea convertirilor.
· Administratorul casei este Paul Pell\sson, · fost prim-
cmnis 2 a! lui Fouquet, calvinist convertit. Are. Ia Paris
birourt, cu contabili, con1i.;>i, _.secretari ~i, in fiecare para-
hie, un econom ~i agenti.
Banii servesc mai intii la editarea rugaciunilor, a
textelor sfinte, a traducerilor, Ia finantarea misiunilor. Apoi
trebuie ajutati oamenii pe cqre convertirea i-a pus Intr-a
situatie dificila : familiile lor le lntorceau spatele, nu. le
mai diideau nici un ajutor, creditorii lor scoteau ghearele.
Comercianti, industria~i, simpli negustori sau me~te~ugari
nu prea mai indr&znesc sa se converteasdi tocmai -de
teama acestor riscuri. Banii slnt la lndemlna pentru a-i
determina sa faca primul pas. Nu mai lipse~te mult ~i
asistam la cumpararea pur ~i simplu a con~liin\elorc Agentii
lui Pellisson impart bani. In acest trafic se strecoarii inter-
pu~i, care incaseaza comisioane pentru fiecare cap de
convertit.
Banii 1i corupeau 0i pe cei care-i lmparteau, ~i pe
cei care-i primeau. Astfel vedem protestan\i convertin-
du-se de mai multe ori pentru a incasa mai multe ajutoare.
Catolic sau protestant, ne-ar place sa putem spune ca
ispititorii agenti ai Gasei de convertiri nu au obtinut nici.
1 Patrimoniu ata!?at unei functii, unui rang bisericesc. - Nota
trad.
2
Functionar superior intr-a administratie, intr-un minister. -
Nota trad.
254
un rezultat, ceea ce nu este adevarul adevarat. In perioa~a
de 1nare activitate a casei, asistan1 la o s.didere cu a doua-
zecea parte a efectivelor- adeptilor relig-iei reforn1ate in
sud-est (Lyon, Grenoble, Macon, Vienne, Valence) ~i ln
diocezeLe Paris, Rodez, Lavaur ~i·Mefz. Scadere nula sau
apt·o·ape nuHi in .Languedoc, Guyenne, Aunis !?i Saintonge,
Normandia, BEmrn, Poitou.
Cum am putea .;;ti Cite convertiri s-au datorat banilor t?i
_cite·fricii? In tin1p ce casa i.;;i-ilnpiirtea fondurile, coercitia
devene.a din ce ln ce n1ai pres.anta. Dupa tratatele de la
Nijmegen (1679), Luclovic al XIV-lea nu-~i mai ascunse
intentia de a pune cit mai repede capilt protestantis1nului.
Regele-soare, bucurindu-se de pacea pe care i-o asigurau
victoriile obtinute, se glndea ca unitatea relig-ioasa a i:e-
gatului siiu ar reprezenta lncoronarea maretiei .sale. $i in-
chise din ce in ce n1ai des ochii aslipra n1ijloacelor.
Ejictul de la Nantes a fast aplicat ,cu rigurazitate" ;
intr-adeviir, continuu mutilat t,;i reclus de noi interdictii,
contrare· la -inceput numai spiritului sfiu, a poi insu~i con-
tinutului sau : interdictia pentru ·hughenoti de a se intruni
in afara te1nplelor, pentru pastori de a rfimine n1ai mult
de trei ani in acela~i loc ; interdictia ·unor dis~torii mixte,
inter-dictia de a se reuni mal n1ult de dotJi3.sprezece per-
soane la nuRti 1?i botezuri, de a-i inn1orminta pe morti ziua,
de a fi n1ai mult de zece persoane la funera-lii ; iriterdictia
·pentru pastori de a ·vorbi despre ,nenorocirile acelor vre-
n1uri", de a cin ta .psahni. Practic, cultul era in terzis. Tot
n1ai multe te1nple erau- inchise sau dlstruse. Copiii erau
autorlzati in n1od legal si3.-;;;i paraseasca pB.rintii pentru
a se .·converti la ·catolicisn1, bfiietii la cincispreze-ce ani,
fetele la doispi·ezece, apoi lilnita de virsta a fost coboritfi
la ~apte ani. Copii protestanti (inclusiv evrei) disparura
de acasi3., r:ipiti pentru a fi convertiti sau Dun1nezeu ·1?tie
pentru ce. ParintiJar desperaji li se spunea ca au fast
pi3.ri3.siti de copiii lor din proprie initiativi3., datorita unor
n1otive religioase.
Toate camerele de justitie bipartite au fast desfiinjate.
Adunarea clerului i-a inminat regelui o adresa in care 11
implora sa-i lipseascii. complet pe protestanti de ,aceasta
funesta libertate de can9tiinja". Masura .iignitaare 9i tot- .
odata extre1n de eficace ln1po.triva francezilor sl'rguincio~i
~i indemi-nateci care erau hughenotii ; ace~tia yi3.zuri"i
255
<:um impozitele li s-au dub lat. incepu sa se contureze ~'
miscare migratorie. Doamna de Mamtenon (nepoata lu1,
Ag~ippa d' Aubigne) ii scria fratelui ei : ,Est;; rnom.entul .
s8. CUD1peri p8.n1inturile protestantilor, costa 0 llln1iCa
toata".
Abraham Fa pot, protestant, in v\rsta de ~aizeci ~i ~ase.
de ani, era cultivator in cantonul Vouille, in Poitou. -:
Nevasta ii daruise ~a pte copii, dintre care patru erau ca-;
.. satoriti 9i bine aranja\i. Ceilalti trei, un baiat ~i douil. fete,
s~ateau cu ei. GospodEiria nu era bogata, dar trB.iau -decent,
datorita muncii tuturor.
Fe la fnceputul lunii august, preotul veni sii-i spuna
lui Papot ca un regiment de cil.l2.reti va stain cantonintre
7 9i 31 ale lunii. in ace! timp existau pu(ine cazil.rmi ~L
trupele, oriunde s-ar fi aflat, se instalau mai intotdeauna
la localnici. Preotul ii spuse lui Papot cil. va trebui si:\-1
gazduiasca pe intendentul regimentului, pe slujitorii sai,:
un capitan, un sergent, doi calil.re(i, plus to(i caii acestor
oan1eni.
- Trebuie sa-i gazduie~ti, sil.-i hrane~ti ~i sa-i pia~
te,ti in rastimpul acestor trei saptamini.
- Sa-i 9i platesc ?
Asta era ceva nou, dar preotul ii spuse cil. trebuia
sa se supunil.. N evasta lui Papot afla din tirg ca toate
familiile protestante vor avea obliga(ia sa-i gazduiasca ~i
sa-i plil.teasca pe .calareti ; catolicii nu.
Regimentul ajunse la data prevazutil.. Capitanul incepu
sa puna straji pe toate drumurile, ca sil.-i impiedice s-o
9tearga pe cei care ar fi vrut sa plece, apoi caliir·ej:ii intrarf\'
in case cu sabia in 1nin8., strigind : ,Ucide, ucide sau fB.-1
catolic !", ~i cereau imediat de mincat ~ide baut.
Familia Papot fu de data aceasta oarecum favorizata;
fiindcil. nu avu de indurat decit pu(ine acte de vio]en(a da.,
todta prezentei in casa ei a intendentului ~i a capitanu!uL
Fire~te, to(i ace~ti oameni trebuiau trata(i ca ni~te seniori,
H\sindu-li-se lor paturile. Spil.rgeau ~i murdareau multe;
dar de la familia P.apot nu luaril. nimic. Alte familii de
hugheno(i au fost mult mai pu(in bine tratate. In zadar
s-au zbatut femeile ~i fetele : au fost brutalizate, iar tatii
~i so(ii care incercau sa se impotriveasca violurilor erau
omoriti in bil.taie de militari. Se imbuibau ~i risipeau
256
intr-adins hrana, iar. dupa ce diideau gata toate proviziile
din gospodarie le siJeau pe ga2lde sa se duca sa cumpere
sau sa imprumute din alta parte. Multi luara bijuteriile
-~i obiectele pretioase pe care proprietarii lor nu putusera
sa le ascunda ~i-i chinuiau ca sa afle ,unde erau ascun~i
banii". Unii din ei au fost vazuti vinzind in strada mobilele
ga2ldelor lor. Trimiteau in tlrgurile vedne dupa cumpa-·
ditori ~i, din .p&cate, gase.au.
- De voi depinde sa fiti mai bine tratati, le spuneau
victimeJor lor. N-aveti decit sa vii renegati pretinsa
religie.
Reglmentul lncepu sa paraseasca Vouille la 21 august,
mai lnainte de data prevazuta. Familia Papot constatii. cii.
in casa ei domne.a o mare dezovdine ~i ca. nu mai existau
nici un fel de provizii, dar socotea cii. a scapat ieftin.
Preotul insa se reintoarse la Abraham Papo.t ~i-i spuse :
- Citiva ciiliireti mai riimin. La dumneata vor sta
patru.
Cei patru sosira, spargind poarta Ia ora douii. noaptea,
beti turta. Unul din ei 11 in~fika pe Papot de git :
- Pa~ti ~i Dumnezei, n-o sa te mai duci Ia predica.
'Mort-copt miine o sa vii Ia slujba.
Tiiranul izbuti sii. fugii. ~i nu se mai lntoarse acasii
decit dupa citeva zile ; toti ci'ilare\ii plecasera. Nu se
spune nicaieri ce s-a intimplat intre timp cu f=lui.
In luna noiembrie a aceluia~i an sosir·a alte tru e, ~i
familia Papot fu nevoitii sa gazduiasca patru caliir ·i ~i
doi slujitorL Dupa ce-au mincat ~i au baut zodraviln, oa-
inenii ace~tia pusera mina pe una din fete, Elisabeta, dar
nu ca s-o violeze. Incepura sa-i arda picioarele Ia focul
din vatra, strigind ca ni~te smintiti :
- Calvinistii nenorocita, ori vei arde, ori te vei con ...
verti !
Papot ~i fiul lui incercara in zadar sa intervinii.. ln-
cepuse sa miroasa a earne arsa. Elisabeta uda, dar nu voia
sa se converteasca. In sfir~it, brutele o scoaserii. din foe :
- Drace, e~ti in stare sii. te la~i arsa ! Scirnii.vie, mi>-
ca-te de aici ! ·
9i o zvfrlira afara, apoi se legmii de nevasta lui Papot,
in vlrsta de ~aizeci ~i cinci de ani, o tr1ntira la pamint ~i
0 tirnuirii.. ln cele din urma, 0 imbrlncira cu tevile pu~­
tilor, lovind-o, pinii. la o !ada in care o silira sa intre.
257
 Femeia le9ina. Cind o vazura nemi~cata, catanele o cam
bagara pe mineca. Papot ~i fiul lui se dusesera sa-i caute .
pe vecini. Un pllc de oameni nehotar[ti stateau in toiul
nop\ii in fa\a porjii.
- Te pomene~.ti ca nenorodta asta a murit, spuse
unul din calare\i.
Atunci li se facu frica, deoarece aveau dreptul sa facil
orke, num.ai sa omoare nu. Ie~ira din casii f?i, dez1eglndu-.jli
caii, se pierdura ln beznit
Actele de brutalitate desc1'ise mai sus sint cunoscute
sub numele de dragonade. Ele aveau drept scop sa sileasca .
la convertire. Intentia i"a fost adeseori atribuita lui Lou-
vois, dar se pare ca ea vhle mai degraba de la Marillac, ,
intendent al Poitouului. Marillac, invidios pe succesul epis-
copului, care, se spune, obP,nuse convertiri, li ceru lui
Louvois sa-i puna la dispozi\ie Ul1 regiment de dragoni,
iar acest ministru accept!:\.
Prima dragona,da avu loc In Poitou la 18 martie 1681.
Pellisson, administrator al Casei de convertiri, 1i dadea
~i el concursul lui Marillac, astfel ca-i vedem uneori pe
dragoni alternindu-~i loviturile cu amenintarile ~i cu pro-
misiunHe. Dragona,dele nu prea avura la inceput efect, dar
a poi avuJ:a. Ele 1i demoralizau pe pvotestan\i cu mult mai
mult declt o facusera rugurile. Uneori ·cuprmdeau acte
de brutalitate mai grave declt cele descrise mai inainte.
Biirba\i ~i femei, lega\i de sub\iori, erau cufunda\i In
flntinii, sco~i, cufunda\i dhl nou, iara,~i sco~i, p}na cind
i~i renegau credhlta. Altora li se dadea sa bea vin cu for\a
pina cind i~i :pievdeau mtn\ile ~i atunci i~i renegau cre-
din\a. Al\ii nu eraulasa\i sa doarma. In prhlcipiu, dragoniL
nu trebuiau sa uc:idii, der;;i s-au semnalat nu putine ,acci-
dente". Marilbc putea sa conteze pe treizeci ~i opt de mii
de convertiri in Poitou in mai pu\in de un an.
Raspunderea lui Ludovic al XIV-lea in privin\a dra-
gonadelor este eontestata. Pare totu~i cu neputhlta ca el
sa nu fi ~tiut nlmic despre dragonade. Este probabil ca Ia
lnceput i s-a vorbit nurriai de ,metoda", fiirii sa i se dea
prea multe amanunte. Dar in cursu! anului 1681 plinge-
rile ajunsera pina la curte ~i mai multi E\piscopi prates-
tara •in mod public, spunind ea nu vor dragoni in dioc,
lor; Din. nou protestantH !uara drumul emigratiei, astfe;
258

,,:!
!ncit intreaga Europa fu la curent cu dragonadele. Atunci
regele se supiirii. La 19 SE\l}tembrie 1681 Louvois ii s·crise
lui Marillac cu destulii .ipocrizie : ,Maiestatea~sa ar ;putea
lua o hotiirire supiiriitoare impotriva voastrii dad\ ar afla
cii aceasta continua". Aceasta ·eontinua lndeajuns pentru
ca Marillac sa fie revocat la 6 februarie 1682.
0 perioada de riigaz urmii .primeJor dragonade. Dar Ja
18 iulie 1683 fu descoperita la Toulouse o adunare clan-
destina de protestanti ~i, imediat dupii aceera, in Dauphine
0i in Vivarais se aratarii grupuri de hughenoti inarmati.
Louvois trimise de !ndatii dragoni, avind de data aceasta
un singur ordin : ,Fiira mila!". Toate aceste re~imente
fura apoi trimise in Ceveni.
Armistitiul senmat cu Spania facea disponibiU\ o ar-
mata str!nsa Ja frontiera Pirinei!or. Foucaut, irntendent al
Bearnului, ii trimise lui Louvois un mesaj : ,Cer autoriza-
Fa sa ma slujesc de aceasta armata pentru a obtine con-
vertiri". I se acorda. Citeva siiptamini mai tirziu, Foucaut
trimitea buletinul victoriei sale : douiizerci ~i doua de mil
de rconvertiri.
Intrucit aJti intendenti invldiarii ace~ti lauri, dragona-
dele reincepura ~i se extinsera : Guyenne, Montauban,
Bordeaux, Haut-Quer,cy, Rouergue, I-Iaut-Languedoc, Bas-
Languedoc, Ceveni, Dauphine, Vivarais, Poitou (editia a
doua), Aunis ~i Saintonge. La 31 iulie 1685 Louvois ii
dadu lui Boufflers ordinul de ,a-~i giizdui" in intregime
armata la hughenotH ·din Sud.
Louvois, Le Tellier, ministru de stat, ~i parintele La
Chaise ii aduceau in fiecare zi lui Ludovic al XIV-lea ves-
tea unor convertiri In masii. Populatia din drcumscriptia
financiara Montauban se eonvertise Zn lnt1·egime - .nu mai
exista nici un singur eretk acolo - la o luna dupa sosirea
trupelor lui Boufflers. Munic~palitfitile din Bordeaux, Tou-
louse, La Rochelle, Montpellier aduceau la cuno~tinta cii
ora.7ul lor ~i"intreaga regiune renuntasera la erezie. Pa-
rintele La Chaise ii arii.ta plin de mindrie regelui misiva
prin care se anunta ca recordul convertirilor fusese batut
in regiunea Nin1es : ~aizeci de n1ii in trei zile. Oare <Credea
Ludovic al XIV-lea in sinceritatea acestor schimbiiTi de
religie? Voia el oare sa ignoreze ·cum fuseserii obtinute
aceste simulacre ?.
259
 Ill!
l'l'

''
NumerO'Ii protestanj;i continuau sa reziste, refuzind
sa-~i renege credint.a. ,Au fost atit de tare strin~i cu u~a
de nemaipomenit.a mulj;ime a ordonanj;elor ~i a regula-
:inentelor care se publican in fiecare zi - scria Elie Be-
twist -, !ncit le era aproape cu neputinta sa faca vreun
demers fiira sa nu comita o crima".

- Edictul de la Nantes nu mai are raj;iune de a exist.a,

deoarece, ca sa spunem a~a, nu mai exista protestanj;i in
regatul maiestatH-voastre.
Fie ca a crezut cu adevarat in aceasta afirmaj;ie repe-
tata, fie ca nu, l!udovic a! XIV-lea ~ha insu~it-o 1n pream-
bulul Edictului de Ia Fontainebleau : ,Vedem in clipa de
faj;a, ~i-i exprimam pe drept lui Dumnezeu recuno~tinj;a ]2e
care i-o datoram, ca grijile noastre ~icau atins j;inta pe
care ne-am propus-o, deoarece .cea mcli mare ~i mai buna
parte din supu;>ii religiei pretins reformate au imbrati~at
religia catolica. Aplicarea Edictului de la Nantes devine
de prisos. Am socotit ea eel mai bun lueru pe care l-am
putea face pentru a da cu desavir~ire uitarii amintirea
razmeritelor, a neorinduielii 9i a rele!or pe care progresul
acestei false religii 1-a pricinuit in regatul nostru ... este de
a revoca in intregime sus-numitul edict".
Edictul de la Fontainebleau a fost !nregistrat de parla-
ment la 22 octombrie 1685. ln aceea9i dupa-amiaza, trei
comisari de la Chatelet, insotiti de portarei, de soldati ~i
de o echipa de muncitori, s-au indrept.at spre templul de la
Charenton 9i au oerut sa li se !nm!neze cheilc. Dal"imarea
acestui monument, opera a lui Salomon de Brosse, incepu
in ora urmatoare. Nu era o distrug.ere sin1bolidi, er.a sem ...
nalul unei distrugeri generale a tuturor templelor protes-
tante din Franta, una din primele masuri inscrise in edic-
tul de revocare.
Edictul interzicea practicarea cnltului protestant In
orice forma, fie ~i la persoane particulare. Pastorilor li se
dadura cincisprezece zile ·ca sa paraseasca regatul, dar
credincio~ilor li se interzise sa emigreze. $colile protes-
tante trebuiaulnchise. Copiii care se nascusera din parinti
protestanti trebuiau sa fie botezaj;i ~i instruiti de preoj;i.
'' ''
Rezultatul eel mai imediat ~i mai consternant al revo-
d.rii Edictului de Ia Nantes este cunoscut de toata !umea:
260
eii1igrarea in masa a protestantnor, in Ciuda interdictiei, a
amenintarilor ~i rerpresiunii. Citi protestanti au emigrat ?
Se mai poarta ~i astiizi discutii in legii.tura cu numfu'ul
lor. Evaluarile cele mai serioase spun : de la trei pina la
cinci sute de mii. Toti demografii vii. vor s.pune cii, la o
populatie de optsprezece pina la nouiisprezece milioane,
este mull. i?i este mult mai mull daca tinem seama de ca-
litatea celor emigrati.
Putini . muncitori necaliflcati, putini agricultori erau
printre cei care au plecat. !n afara de pastori, erau ofiteri,
magistratf, medici, bancheri, negustori, industria~i, mun-
citori calificati, ar1natori, marinari.
Constatam cum in citeva luni industria postavului se
lndreapta spre ruina in N ormandia (Rauen, Elbeuf, Bol-
bec), ln Champagne (cincizeci Ia suta mai putine razboaie
de tesut Ia Reims), in Ardeni (Ia Sedan nu mai exista fa-
brici, nici muncitori), industria matiisii e pe cale de dis-
paritie Ia Lyon (de unde, din douasprezece mil de munci-
tori, au plecat noua mii), iar alte ramuri de pmductie
suferii ~i ele : stofele ~i ciorapii de llnii Ia Caracassonne,
Uzes, Ales ~i in alte ora0e diri Languedoc, hlrtia in Poitou
0i in Angoumois, ciorapii de miitase, covoarele 0i manu~ile
Ia Grenoble, Romans, Montpellier, Uzes, Nimes, Montau-
ban ; industria piiliiriilor a emigrat in Anglia 9i in Olanda,
cea a ceasornicelor s-a inapoiat in Elvetia, de unde pie-
case, in proportie de 600fo. V edem cum porturi active in-
tra brusc intr-a stare de letargie din l.ipsii de armatori, de
bancheri, de marinari sau de marfuri. Pe scurt, hemoragie
moralii, intelectualii, industriala •i comercialii poate fiirii
precedent in istoria Frantei, o fuga substantialii ale cii.-
rei consecinte aveau sa se faca simtite limp de douii secole.
In zadar am ciiuta astazi un aparator a! ilustrei revodiri,.
chiar dacii n-am tine seama decit de acest punct de ve-
dere national.
Or, revocarea a fast salutatii de toti catolicii din
Franta - adica de majoritatea populatiei, in proportie de
11/12 - printr-o uria•a aclamatie; Nici o masurii luata
de vreun domnitor sau guvern din aceastii tara n-a stir-
nit un asemenea entuziasm pe intreaga scarii sociala de
sus plnii jos. Este imposibil sa nu facem aici ceea ce am
numi astazi o revista a Presei. ·
Bossuet. ,Stramo-~li no:;;tri_ n-au vilzut, _ca iloi, o _erezie
inriidiicinatii priibu~indu-se dintr-o data, turmele riitacite.
261

(~
 relntorclndu-se griimada, fal>ii lor pastori parasindn-i...
Mi>cati de atltea minuni, sane plecam inimile in fata evla-
viei lui Ludovic, sa iniiltam pina Ia cer strigate de bucu-
rie ~i sB.-i spunem acestui nou Constantin, acestui nou
Theodosiu, acestui nou Marcian 1, acestui nou Carol eel
Mare ceea ee au spus odinioara cei 9ase sute treizeci de
parinti la sinodul din Calcedonia : Ati afirmat credinta,
i-ati stirpit pe eretici, aceasta este opera demna a dom-
niei-voastre, aceasta este tri'is&tura ei caracteristicB.. Prin
voi erez.ia nu ;rnai exista, Dumnezeu singur a putut sii- ·
vir~i aceasta minun-e. Rege al ~cerurilor, ocrote~te-l pe re-
gele pamintului : este dorinta fierbinte a bisericilur, este
dorinta fierbinte a episcopilor",
Abatele de Rance. ,Este o minune ceea ,ce a facut re-
gele pentm stlrpirea ereziei. Pentru aceasta -era nevoie de '
o putere ~i de un zel care sa nu f,i fast mai putin mari de-
c1t ale sale. Templul de Ia Charenton distrus ~i interzice-
rea practicarii re1igiei in regat, acesta este un fel de mi-
racol pe care n-am fi crezut siH mai vedem in ziJele
noastre".
Flechier. ,Vad eopii rataciti relntor\Cindu-se grilmada
la .sinul mamei lor, dreptatea ~~ adevaml nimrcind urzeala
lntunerieului t;;i a minciunii, 0 noua biserkii formlndu-se
lnauntrul acestui regat, ~i erezia, naseuta in urma atitor
intrigi ~~ atitor interese, sporita de atitea factiuni ~~ cabale,
intil.rita de atltea razboaie ~~ revolte, prabu~indu~se de-
odata ca un aJ.t Ierihon, in sunetul tnmbitelor evanghe-
lice ~~ al ifluterii suverane".
Pil.rintele Le Jay, iezuit, publica o carte intitulata
Triumful religiei sub Ludovic ce! Mare, nimlc mai firesc.
Dar vedem aparind ~~ o lucrare a lui J. Garnier, preot, in•
titulata Divinul triumf a! lui Ludovic eel Mare asupra ere-
ziei datoritil caracterului drept ~i sfint al legilor sale im-
potriva pretin~ilor reformati.
Mai toti scriitorli ~i arti~tii cunoscuti i~i manifestara
aprobarea fara rezerve ; astazi ziarele ar publica mani-
festul lor, l!nsO'\it de lista :semnaturilor : Ra:cine, La Bru-
yere, La Fontaine, Boileau, Thomas Corneille, Rollin,
Amelot de la Houssaye, Bergeret, Bm·bier d'Aucourt,
j: 1 Marcian (Marcianus Flavius) - imparat al Orientului. A
I convocat sinodul din Calcedonia (451), care i-a condamnat pe
monofiziti. - Nota trad.
1!62
.,
'

(~
La Motte, toti academicienii ~i altii al caror nume nu ne
ma~ spune nimic astilzi. ,Nimic nu-i mai frumas - scrie
doamna de Sevigne - decit tot ceea ce con tine acest edict
:;;i nidodata, nici un rege nu va savir:;;i ceva mai menwra-
bil". Fontenelle ie~i invingator intr-un concurs oratoric
organizat de Academia Franceza pe tema revocarii. Pe
aceea~i tema, Le Brun, Mtchel Cornei!le ~i V ermensal
pktarii tablouri, Coysevox facu sculpturi, furii. batute
~ase medalii. Intoxkatia (favorizata de spiritul de lingu-
~eala de la curte) era atlt de puternidi, inclt, dupa treizeci
de ani, Massillon', ln dlscursul funebru aldituit pentru
Ludovic al XIV-lca, n-a scazut nici macar cu un semiton
expresia entuziasmului sau : ,Erezia ... se ,prabu~e~te de la
prima lovitura pe care i-o dii Ludovk, piere ~i este ne-
voita fie sa se a.scunda in intunedcul din care a ie~?it, fie
sa treacEi peste 1118.ri ~i sa plece cu fal.~ii ei zei, rumegin~
du-.:;i furia ~i mnEtrE:cirmea in tinuturi striiine. Ei'ezia
piere ; Franta, spre slava ve.~nica a lui Ludovic, a sdipat
de acest ·s-candal". Fie-ne ingi±duit sa ne lntrebEtn1 care
crau exact ,fal~ii zei" ai celor boteza\i protcstan\i. Sa
trece1n peste ceea ce, f&ra indoiala, nu era decit o figura
de stil,. un elan oratoric.
Repetam ca masa populaj:iei nu era mai puj:in cntuztasta
decit elita care ~tia sa se cx;prim.e. Aceasta aberatie evasi-
unanima ne consterneaza astEi.zi, ba chiar ne indlgn-eaza.
Mi se pare di ea ar trebui si't ne inspire nu o cond-i:tn1-
nare, ci o reflec\ie poate salutara : cine oare ne poate
garanta ca n-am fi fast ~i noi printr~ ace~ti entuzia~ti ?
Cine dintre noi n-a fost niciodata pentru excludere, cine
n-a arunc·at nicio-data anaten1a in1potriva acelo"ra a caror
credin(.a sau necredinj:a nu este a sa proprie ?
Examinind din nou aceste laude adresate sem11atarului
revoc&rii ~i adincin.Jd C€Va 111ai lTIUlt lucrurile, trebuie SE't
reinarcB.,m ca. ele nu erau toate -expresia unui fanatis1n
triumfator. Exista !a cei mai buni (Bossuet) bucuria de a
gindi ca toti reneg.atii erau mJ.nbuiti, ca n-aveau sa ajunga
in iad. Raul a ince,put atunci olnd atlt catolid, cit ~i pro-
testanti au uitat ·ca singur Dumnezeu are puterea de a
judeca.
Cinste deci lui Vauban, care a indraznit sa spuna nein-
t!rziat cii nu era de acord ~i care a publica\ chlar, in 1689,
' Predicator francez (1663-17'42). - Nota· tmd.
263
un J\llemoriu pentru •·echemarea hughenotilor. Natural,
Ludovic al XIV-lea n-a vrut nici macar sa-l cite ascii.
Evident cii in striiiniitate reactiile nu puteau fi una-
nime. Papa Inocentiu al XI-lea trimise felicitari oficiale :
,,Dintre toate dovezile pe care maiestatea-voas\ra le-a dat
despre evlavia sa naturala nu exista nici una mai strii-
lucita dec!t zelul cu adevarat vrednic de un rege prea
cre~?tin care 1-a f&cut sa revoce etc." Dar, iri fond, nu era
chiar atit de multumit, in momentul in care intre Roma
~i Versailles exista o ceartii galicanii, sii-1 vadii pe Ludovic
al XIV-lea poz!nd drept campion al catolicismului. In
afara de aceasta, spre deosebire de majoritatea predece-
sorilor sai, acest papa manifesta - din motive politice,
nelndoios, dar rezultatul era acela~i - o inclinatie spre
toleranta. Catre Caterina de Siena : ,Forta n-a biruit
niciodata erezia, ci !ntotdeauna a rasp!ndit-o". In tarile
protestante, catolicii se temeau de rep1·esalii. Ba iezui\ii
olandezt, care se temeau ca vor fi izgoniti, ii solicitara
parintelui La Chaise sa ceara restabilirea Edictului de la
Nantes!
Emigrarea era interzisa ~i pedepsita in modul eel mai
aspru (pentru barbati galerele), dar emigrarea era singura
speranta.
Olanda, Elvetia, Suedia, Danemarca, Brandenburgul
faceau cunoscut cii-i a~teptau cu bratele deschise pe refu-
giati. Secretarul ambasadei Olandei la Paris difuzii a,
bro~ura in care erau enumerate toate avantajele pe care
le oferea tara lui. Ambasadorii acestor puteri in Franta,
cu fiecare cRl&torie pe care o f&ceau in tara lor, luau cu
ei cit mai multi protestanti, pe care-i inscriau printre
slujitorii lor.
. Cei care beneficiau de aceasta ,valiza" erau privile ...
giati. Ceilalti trebuiau sa infrunte mari primejdii, sii
!n~ele supravegherea drasticii a politiei. Patrulele piizeau
granitele, barau drumurile. Toti cei care-i adiiposteau sau
1i ajutau pe fugari erau amenintati cu pedepse cumplHe,
1ar delatorilor li se fiigiiduiau recompense. Aceste miisuri
aminteau intru totul pe cele luate in Anglia fata de cato-
lici la sf!r~itul domniei Elisabetei. i;>i coastele erau la ·:fel
de bine pazite ca frontierele .; fregatele regelui navigau
· In apropiere de tarm supravegh>ndu-1, erau inspectate
264
vapoarele ~~ pina ~i barcile de pescuit erau tinute sub
supraveghere.
Totu~i, ca intotdeauna in asemenea cazuri, se injghebil
o mare organizatie clandestina. Ernigrarea era adeseori
favorizata de oameni care renegaserii protestantismul din
prudentii, ca sa fie lasa~i in pace, ca sii-~i poata exercita
in continuare n1eseria (noii convertiti),. uneori de catolid
care erau indignati dnd ii vedeau pe hughenoti atlt de
nenorociti, ~i eel mai adeseori de omneni dornici pur l;ii
simplu sa faci\ bani.
Traficul cu pa~apoarte false $i certificate de catolici-
tate se dezvolta cu o vitezi\ nemaipomenitii. Preotii vin-
deau certifioate false, catolicii i~i vindeau certificatele lor
bune ~i dupa aceea se aranjau sa li se elibereze allele.
Hangii, negustori, peruchieri aveau adevarate agentii
de emigrare clandestinii. Cii.lauzele cereau intre o mie
cinci sute ~i patru mii de livre de fiecare drum. Unii erau
criminali care-~i ucideau clientii $i-i jefuiau, altii se imbo-
gatira facindu-~i cinstit meseria, ca Jean Breton, fost,
lacheu, domiciliat pe Grande Rue Taronne din Paris, ~~
Louis Viau, tot parizian, hangiu, casatorit cu o englezoaica.
Elisabeta Bonnefonds, protestantii renegatii, tinea o
agen~ie de emigrare pe strada Saint-Honore, Ia etajul
patru a! unui imobil Ia al carui parter se afla un magazin
cu firma ,In ora~ul Montpellier". In urma unui denunt,
doamna de Ia F'erte..Civile a fost arestatii acolo Ia 20 sep-
tembrie 16&6. Politia a venit sii perchezitioneze aparta-
mentul 0i 1-a giisit lntesat de mobile ~i de obiecte de pret
vindute Elisabetei Bonnefonds de fugari. S-au mai giisit
liste, itinerare, adrese de hanuri, scrisori. Elisabeta a fost
arestata, inchisa in castelul din Angers, dar se pare cii
a avut niscai sus\iniitori, di.ci i s-a dat drumul. Ea'
a retractat renegarea, iar apartamentul ei a devenit Joe
de cult clandestin.
Ambasadorul F'rantei Ia Haga, intr-un raport pe care-!
trimite Ia Paris, dii amiinunte interesante in legii.turii cu
greutatile intimpinate de fugari : ,Ca sa fie sco~i din
Paris sint alese zilele de tirg ~i miezul noptii, fiindcii
atunci barierele sint deschise cu mai multii u~urintii. decit
In alte zile, ~i astfel ei ajung, !nainte de a se face ziua,
la Senlis, pe care-! lasa in urma. pe mina stinga. Altil
merg pina la Saint-Quentin ~i nu intra !n ora~ dec1t in
265
 I

.I
zilele de tirg, folosindu-se de l!walmii0eala momentului.
I
A.colo au o casa unde se 1ntilnesc, unde se retrag ~i de
I'
:mde vin ciiliiuzele sii-i ia. Ca sa fie SCO:ji li se dau straie
rariine~ti $i sint pu0i sa mine ni 0te magari. Cali\uzele sint
Je obicei in numiir de douii sau trei. Una merge in fata 0i,
:i.adi nu intJlne?te pe nilneni, oea1alta- o urmeaza ; daca
da de lume, eel care urmeaza vede $i aude vorbindu-se
;d, d:adi vede !?i aude ceva rau, face Calea intoarsa, ii ia pe
hugheno\i $i-i duce pe alt drum. Dacii intilnesc solda\i,
tree de ei dindu-le bani".
Fugarii treceau mai ales prin Li!le, Maubeuge 0i
Quievrain. Sau prin Elvetia ori pe mare. Locurile pe unde
treceau· pe uscat se schin1bau adeseori din cauza supra-
vegherii.

Dupa revocarca Edictului de Ia Nantes, toate mijloa-

cele de presiune folosite impotriva protestan\ilor se inas-
pririi. La 17 noiembrie 1700, dragonii sosirii Ia Bergerac.
Mai multi dintre ei patrunsera 1!1 casa unui negustor
reformat pe nume Marteilhe 0i, prin amenin\iiri, il somara
sii- 0i renege credin\a. Fiindca refuza, fu virit imediat Ia
1nchisoare. Trei din copiii sai, doi baie\i 0i o fata, fura
trimi~i Ia o manastire. Cum unul din baie\i, in virstii de
~aisprezece ani, izbuti sa fuga, dragonii, furiot?i, sparsera
totul din casu. N evasta, somata, ca ~i barbatul ei, sa-~i
renege credinta, semna un formular dinainte pregiitit, dar
i)'; scrise sub sen1nlltura : ,A1n facut-o silita".
Jean Marteilhe, biiiatul care fugisc, reu~i sa iasa im-
preuna cu un prieten de virsta lui din om~ul ocupat $i
\ncercuit de dragoni $i ajunsera amlndoi Ia Paris. Acolo
ni$te prieteni hughenoti li sfiituira :
-- Duceti-vii mai intii Ia Mezieres, Ia granita cu Tarile
de Jos spaniole, $i de acolo indreptati-va spre Charleroi
prin padurea Ardeni!or. 0 sa ave\i de striibiitut ~ase sau
>apte leghe prin padure. La Charleroi, care nu mai este
In Franta, ali scapat. N-aveti decit sa va adresa\i coman-
dantului garnizoanei olandeze. )
Cei doi baie\i ajunsera la Mezieres, teecurii fiira gfe-
1•'11
·ttate de postul de pazi:\ de Ia intrare $i vrura sa se odih·
I,, aeascii $i sa-$i potoleasca foamea Ia un han.
- Vad ca sinte)i striiini, le spuse hangiul. Aveti vreo
autoriza\ie de $Cdere ? Nu ? Atunci trebuie sa vii due
2G6
Ja guvernator. Dacii nu fac a$a, o sa-mi inchid(t hanul ~i
am s-ajung Ja sapa de Jemn.
Tinerii cal&tori izbutir& sa fuga In zorii zilei, mai
inainte de a fi du;;i Ja guvernator. Un paznic piidttrar insii
ii aresta cu putin lnainte de Charleroi .~d, pentru prima
data in viata lor, se vazurE't la inchisoare la lVlarienbu:rg.
Interogati, n1iirturisirB. di erau reforn1ati.
- Dar nu cfmtam sa trecen1 granita. Sintem peru-
chled 9i facen1 .'}i noi turul Frantei. ·
Cazul a fast semnalat la Paris, ,c,;i insu~l 1narchizul df'
Ia Vaillerie, ministru de stat, a af!at despre el. Crtev>
zile mai tirziu, o scrisoare a ~-tcestu.i perSonaj sus-pu,<;
ajungea Ja Marienburg. Cei doi fugari, interoga1;l din nou.
tilgiiduir& :;;i de data aceasta ca vrusescrii sa parascasct
Franta.
·- Acceptali si:\ vii t•enega\i prctinsa religie ?
-Nu.
- In cazu] -acesta, iaUi ce-a hotUrit in privinta -voastrtc
domnul de Ia Vaillerie.
In ciuda tiigaduie!ilor lor, erau considerati vinovafi d''
tentativa de emigrare. Pentru a repara aceasta jignir('
adusa regelui, erau condamnati sa fie trimi9i la galerel<
maiestatii-sale, uncle sa slujeascii drept ocna~i pe 1'iaja, cu
confiscarea bunurilor lor.
Formalitate administrativii, sentinta trebuia sa fie
confirmatii de parlamentul din Tournai. In a$teptare,;
acestei confirmari, zece saptii.mini de temnita. Bezna.
paie putrezite, aproape nin1ic de n1lncare. Ca sa nu mour.f
de foame, cei doi adolescenti ii vlndurii paznicului de h
ferestruicii hainele $i cama.ile lor de schimb. Preotul din
Marienburg venea sa-i vadii din cind in cind. Spera ca
temnita avea s&-i hotarasca sa se converteasca.
Confirmarea hotaririi care-i condamna Ia galere pe
)Jean Marteilhe $i pe tovara~ul sii.u, Daniel Le Gras,
ajunse de Ia Paris. Jar ei fura expediati Ia Lille pe jos, cu
catu•e Ia miini. Aco!o au fast intlmpinati de iezuitfi care~~
se ocupau special de prizonieri. \
- Aveti Ia voi o Bib lie ? V reti sa ne-o dati ? 0 sa
fiti condu$i la tenmita din turnul sfintului Petru. Veti
sta aco!o pina cind va fi alciituit urmatorul !ant de deti-
nuti cu destinatia galere. 0 sa a•teptati poate doua sau
trei luni.
267
 De indata ce pa~ira in temnita, cei doi tineti se gindirii
cii n-or sa stea fara indoiala acolo doua sau trei luni, ·
fiindcii vor muri intre timp. Vreo treizeci de ticiilo~i
mi~unau pe-acolo intr-o beznii in care se auzeau injuraturi
~i-i primeau pe noii veniti astfel :
- Piitura, pinii cind vii cu banii !
Patura insemna sa-l arunci in aer de pe o piitura pe
nenorocitul care venise ~i sa-i dai drumul jos. Victimele
acestui tratament i~i rupeau coastele : unii mureau, ama-
nunt neinsemnat pentru ten1niceri ~i administratie.
Un noroc nea~teptat 1i scoase pe Marteilhe ~i Le Gras
din acest iad. Tatal lui Marteilhe (ie~it din inchisoare ?
Jean Marteilhe n-a dat nici o explicatie) reu~i sii-i reco-
mande pe cei doi tineri domnului de Lambertie, mare
magistrat a! Frantei. Acesta 1i chema Ia el :
- A~ fi putut sa obtin achitarea voastrii pentru orice
alta crimii dec1t aceea de a fi hughenoti fugari. Dar in
cazul vostru nu-i nimic de facut. Ba totu~i : voi liisa sa
piece lantul de condamnati Ia galere fara sa vii bag ~i pe
I' voi ~i-o sa vii tin aici c1t mai mult cu putinta.
I
- Dar in temnita in care slntem o sa pierim !
- Vii voi muta 1n alta parte.
Jean ~i Daniel fura mutati intr-unul din acele apar-
tamente care li se acordau pretutindeni detinutiJor nobili,
recomandati ~i care puteau plati. Dar lor li se diidu pe
gratis. Lantul de ocna~i pleca fara ei, iar ei ramasera
acolo trei luni. Trecuse un an de clnd Jean Marteilhe ii
piiriisise pe ai sai. In ianuarie 1702 donmul de Lambertie
veni sa-~i vada protejatii :
- Miine pleaca pentru imbarcare Ia Dunkerque un
alt !ant de condamnati Ia galere. Mai pot ~i de data asta
! . sa vii fac scapati, dar e pentru ultima oara, iar lantul
care va pleca dupii aceea se va imbarca Ia Marsilia. Decit
sa mergeti pe jos de la Lille Ia Marsilia, vii sfiituiesc sa (
vii aliiturati mline lantului pentru Dunkerque. Ba, mai
mult, a~ putea sa vii ajut sii ciilatoriti intr-una din dirutele
rezervate bolnavilor.
Datoritii acestei bunatati, ciilatoria Lille-Dunkerque
n-a fost deloc obositoare. Ajungind Ia punctul de desti-
natie, cei doi tineri vazura pentru prima oara acele obiecte
minunate ~i cumplite care erau galerele .. Au fost imbarcati
mai intli pe ,L'Heureuse", .apoi Jean Marteilhe a fost
transferat Ia bordul galerei ,La Palme".
268
 fntr-o alta carte 1, am scris anume despre galere, am
explicat modul cum functioneaza un vas cu cincizeci de
rame, pus :in mil?care de doua sute cincizeci de perechi de
.trate, care impingeau aceste gratioase nave lungi de cinci-
zeci de metri, inguste, putin iniiJtate deasupra apei. Aveau
doua catarge ~i pinze, de care nu se prea foloseau, Ocna~ii
de pe ele, cu pieptul go!, visleau in picioare, cu fata !a
pupa, cite cinci de fiecare visla; dupa fiecare mi~care ·se
prilbu~eau pe bancile lor. Motoru!ui omenesc i se imprima
o viteza buna sau un ritm accelerat cu ajutorul vinei de
bou administrate de supraveghetori.
In. partea din fatii a galerei, pe o platforma, se aflau
tunurile ; in spate, o alta platforma sus tinea ,calea~ca",
un fe! de umbrar acoperit cu tesaturi somptuoase, care ii
adiipostea pe capitan ~i pe ofiteri, intotdeauna gentiloml
din nobilimea aleasa, de o aroganta fi\ra seaman. Ace~ti
seniori nu Ii se adresau visla~ilor de pe ga!era dec1t prin
intermedin! comitelui (un fel de ~ef de echipaj), care,
la rindul lui, comanda subcomitilor ~i supraveghetorilor.
0 pasarela lunga ~i !ngusta, merg!nd din fata pina in
spate, 1mpiirtea ga!era in doua. Cind erau pe mare, sub-
comitii ~i supraveghetorii se tineau de ea, in timp ce
alergau 1ncolo ~i incoace, imbo!dindu-i ~i supraveghindu-i
pe visla~i.
Conditia ocna~ilor de pe galere era inumanii nu numai
din pricina muncii istovitoare ~i a loviturilor de bici
(piepturile lor erau virstate de cicatrice), ci ~i indeosebi
fiindcii gleznele le erau prinse cu Ianturi de banci. Dor•
meau intre doua banci, intr-un spatiu mai mic de un
metru, in care se !ungeau unul cu capulla picioarele celui-
lalt. Tot acolo mincau ~i, intrucit lantul 1i tinea legati de
banca, erau siliti sii-~i facii nevoile pe Joe. Gratioasele
galere puteau ca ni~be dtrute de gunoaie. Din cind in c!nd
se azvirleau citeva giileti cu apa de mare, operatie care se
numea ,vijelia''.
Echipa de visja~i de pe galere era compusii din volun·
~ari (nu prea numero~i, dar existau totu~i, platiti cu un
sou pe. zi), lega\i cu lanturi, ca ~i ceilaJti ocna~i, sup~i la
ace!ea~i conditii groaznice, sclavi (adeseori turci), cumpac
rati in cimtul regelui sau prin~i in timpul unor incursiun!
pe tiirmul Mediteranei ~i condamnati. Printre ace~tia,
1 Toulon, Paris, 1~67.

269
 ,:, i

indivizi cu vini foarte diferite, de Ia uciga9i inveterati

pina Ia fal9i contrabandi9ti de sare sau ni9te amariti mai
mult sau mai p.utin vagabonzi care avusesera nenorocul
sa se lntilneasdi cu jandarn1i intr-una din acele perioade
in care 1 n1arina avind nevoie de efective 1 ndministratia
trimisese tuturor magistratilor o circular& : nMaiestatea
sa vrea condamn&ri la gal ere".
In sfiqit, echipa de visla9i numara 9i calvini 0ti.
Aproape toti ceilalti condamna\i Ia galere erau os1nditi
pe timp limitat, cu alte cuvinte in viata lor alit de intu-
necata mai era un liciir de speranta. Pe cind hughenotH
erau, fiira excep\ie, condamnati pe via\ii. f;ii aproape in-
totdeauna erau brutalizati in mod deosebit de suprave-
ghetori.
!nsemnat cu fierul ro9u (litcrele GA.L pe umiiml
drept), Jean Marteilhc i9i incepu condamnarea Ia ocna Ia
bordul galerei ,La Palme". In nenorocirea sa avu norocul
sa dea peste un con1ite de nava care, de~i avea failna ca
este foarte dur, nu nutrea urii fa\a de hughenoti. intr-a
zi il chema pe tiniirul gascon ca sii-i spunii in mod discret
ca vedea el bine ,ca nu fusese crescut in tagma desfri-
natilor" ~i ca n-o sil.-1 lase sa fie maltratat niciodata. A~a
se face ca nici Martei!he, nici ceilalti patru reformati de
pe ,La Palme" n-au fost cotonogi\i, pedeapsa ap!icatii
uneori pentru gre.jeli foarte putin grave. Ce! care o admi-
nistra era un turc, dar n-o aplica cu o b:ita, ci cu ajutorul
unui capat gros de odgon. Dou:lzeci, treizeci, cincizeci sau
chiar optzeci de lovituri. In general, condanmatul devenea
nesimtitor dupa primele douasprezece lovituri, dar turcul
!, continua pinii Ia numarul fixat. Dadl nu dadea destul de
tare, un supraveghetor care statea lingil turc il lovea. Se
intimpla ca unii sa moara. Dadi scfipau cu viata, erau
frecati pe spatele plin de dungi ro~ii cu apa cu otet din
considerente de igiena.
Cit timp a fast imbarcat pe ,LaPalme", Jean Marteilhe
lua parte hi !ncaierilri navale in largul portului Nieu-
port (1702), Oostende (1704) 9i Ia lupta de la viirsarea
Tamisei in mare (1708). Singura tacticii de lupta a gale-
relor era abordajul dupa un scurt tir de artilerie tras de
Ia o distanta foarte mica. Ofiterii ~i trupa imbarcate se
bateau cu un curaj nebun. Ocna~ii, fara· arme._ 1ega~i cu
lanturi de banca lor, reprezentau intotdeeuno cele mai
2i0
::' ~ : '
!:··

i'
11!1
'I
numeroase victime ale acestor mikeluri. Cadavrele lor
erau aruncate in mare f&ra nici un fel de ceremonie. Jean
Marteilhe, ranit in biltiHia de pe Tamisa, zacind in nesim-
tire, era gata-gata sii fie azvirlit peste bard cind scoase un
tipat. Scapat de la moarte ~i de la inec, a fost trimis la
spitalul din Dunkerque. Fiindca bolnavii zaceau cite doi-
trei lntr-un pat, iar igiena epocii era rudimentara, spitalele
erau ni~te gheene pestilentiale. Pentru un ocna~, ele re-
prezentau paradisul. Marteilhe ramase acolo trei !uni.
Sa fii ranit ln lupta ~i sa supravietuie~ti era o plea~ci
pentru ocna~ii de pe galere : de indata ce se vindecau,
erau eliberati. Dar reformatii nu se bucurau de aceasta
milsura. Marteilhe l~i relua locul pe banca lui de ocna~..
Avu lnsii ~i de data aceasta noroc. Comitele, al carui nume
istoria ar fi trebuit sa-l consemneze, i-a fast din nou favo-
rabil, numindu-1 secretar al comandantului de pe ,La _
Palme", lntrucit postul era liber. Sdiplnd de mLmca uci-
giitoare ~i de murdarie, eliberat de lanturi, avlnd un cot-
Jon aproape curat, bine hri!mit, apreciat de capitan fiind-
cii-~i fiicea bine munca de secretar, Jean Marteilhe gusta
trei ani de fericire, de la sflqitul anului 1709 pina in 1713.
Nu-i lipsea decit un bun imens : libertatea.
Crezu en tiirie ca-i va fi redata in ace] an 1713. Unui
din articolele din primele tratate de la Utrecht incheiate
intre Franta ~i Anglia stipula ca fortificatiile de la Dun-
kerque vor fi darimate din temelii. Pina atunci, trupe
engleze. vor ocupa ora'lul, pe care fortele franceze il vor
parasi. In timpul acestor opera\ii, navele franceze nu
aveau voie sa iasa din port.
A9adar, englezii au venit, au urcat la bordul galerelor
~i au vazut en indignare douazeci de hughenoti condanmati
'li legati ln lanturi. Un colonel englez statu de vorba ct1
Jean Marteilhe.
- Trebuie sa-i scrieti imediat lordului Hill, guverna~
torul provizoriu al acestui ora'l. El vii va elibera ~i pe
dumneavoastrii, 9i pe tovara~ii dumneavoastra !
Marteilhe scrise, Hill confirma primirea cererii, dal\i
scrupulos, spuse ca trebuie sa-i raporteze reginei. Se
pierdura cincisprezece zile, !n care limp comandantul
galerelor reu~i sii-i expedieze pe furi'l spre Calais pe cei
douazeci 'li doi de hughenoti lnchi9i in cala unui vas do
271
 pescuit, amenintati cu cutitul Ia beregatii cii vor fi omoriti
dacii voi· scoate vreun strigiit. Adio libertate,. din nou un
orizont intunecat, 9i Jean Marteilhe avea motive sii-9i
spunii cii niciodatii nu va mai da peste el ace! noroc nemai-
a'lteptat de a fi secretar de comandant.
De Ia Calais, cei douiizeci 'li doi de reformati au fost
trimi9i Ia Le Havre. Pe uscat, pe jos, in lanturi. Fiiceau
tot felul c\e presupuneri :
- Iata-ne Ia Le Havre. Asta e portul de imbarcare pen-
tru America. Poate c-o sii fim trimi9i acolo 9i vinduti ca
sclavi.
Aceasta perspectiva nu-i ingrozea chiar atlt de tare.
Orice in afa\'ii de galere. Multi auzisera vorbindu-se des-
pre aventurierii plecati ,in insule" 1;3i care tdiisera acolo
la inceput in conditii asemanatoare cu sclavia, pentru ca
:lupii aceea sa-9i re,:iobindeascii libertatea ; devenisera bo-
iati. Minunat vis.
\11 inchisoarea din Le Havre, ace9ti oameni nu erau prost
tratati. Coreligionari ,proaspat convertiti'', in realitate
pseudoconvertiti, veneau sii-i vada, le aduceau alimente,
cintau imprmmii cu ei psalmi. Preotul din Le Havre aflii de
acest act de milostenie 9i, furios, interveni pe linga inten··
I.
'
dent 1, cerind sa i se- puna capiit; dar f&ra succes.
Dupa citeva siiptiimini, niidejdea se spulbera din nou.
!ntendentul primise ordine :
- 0 sa vii duceli Ia Paris 0i de acolo Ia Marsilia.
,l,i Marsilia era marele port a! galerelor. Tot datorita
buniivointei intendentului din Le Havre, cei douiizeci $i
doi de reformati stri.ibiiturii drumul de Ia Le Havre !a
Paris in ciirute. Dar acolo, dupii o $edere ingrozitoare in
i temnita Marelui Lant din castelul de Ia Tournelle (cu
•gardii de fier Ia git 9i lega\i de ni9te birne), au fost alipi\i
la ace! mare ]ant care a piirasit Parisul, indreptlndu-se
spre Marsilia, Ia 17 decembrie 1712.
Condamnatii· erau in numiir de patru sute, mai toti
imbrii,cati inca in civil. Reformatii veniti de !a Dunkerque
aveau tunica ro~ie a ocnao;lilor de pe galere.
- Ie~iti in curte ! A9ezati-vii doi cite doi.
Zgomotul ciocanelor 9i a! lanturilor incepu. Paznicii
ocn3$ilor ii legau pe oameni doi cite doi de git, cu un
'.
!
t Agent- al puterii regale investit cu Qtributii nelimitate ln..
t:r-una sau mai multe provlncii. - Nota trad.
272
!ant gros, mai scurt de· un metru. In mij!ocul acestul
!ant se af!a un ine!. $i prin toate aceste inele era trecut
un !ant lung.
- A~ezati-vii jos !
Oamenii staturii astfel a~ezati pina !a prinz, ora !a
care sosira autoritatUe. Se facu :.pelu! condamnatilor, care
fu lnmlnat apoi oficial domnului Langlade, ,capitan al
lantului". A~a-numitH antreprenori asigurau drumul lan-
tuJ{,; de detinuti pina la intreprindere, primind de Ia
guvernamint douiizeci de scuzi pentru fiecare ocna~ adus
viu de Ia Paris Ia Marsilia. Ei !e dadeau nenorocitilor de
mincare exact atlt cit numarul decese!or sa fie minim ; ln
privinta celor morti de boalii, de obosealii sau de frig,
ace~tia fiiceau parte din inevitabilul pasiv.
Inainte de plecarea acestui !ant de detinuti, un pro-
testant din Paris, domnul Girardot, li inminii lui Langlade
o sutii de scuzi, facindu-1 sii-i promitii cii li va pune pe
hughenoti in ciirute daca, din cine ~tie ce motiv, n-ar mai
fi in stare sa meargii pe jos.
- Vii promit, spuse Langlade, dar voi fi complet dezo~
rientat dacii oamenii dumneavoastrii se vor preface bol-
navi. Ca sa mii asigur, ii voi stilci mai intii in biitaie pe
toti cei care vor vrea sa mearga cu diruta.
Patetica descriere a lui Victor Hugo lnfati~lnd ple-
carea din Paris a lantului de detinuti care o porneau spre
ocnii este mult mai prejos de ceea ce reprezenta aceastii
realitate cumplitii a convoaielor de condamnati striibiitind
Franta pe jos pe vremea galerelor. N u exista decit un
cuvlnt care sa poatii constitui un element de comparatie :
Buchenwald.
Un Buchenwald ambulant. Condamnatii vor merge pe
jos o !unii ~i jumatate, in decelnbrie ~i ianuarie. Prima
etapii este Charenton, unde se ajunge la orele ;;ase seara,
pe un frumos clar de luna ~i pe un ger cumplit. Ocna~ii
lri Ianturi slnt adiipostiti ln grajdul unui birt. La ora nouii
seara se aude un ordin :
- Toatii lumea ln curte !
Luna striiluce~te mai departe, frigul se lntete')te, se
stlrne')te un vlnt rece.
- ))ezbriicati-vii ! Puneti-vii hainele !a picioare. Mer~
geti cu totii laolaltii pinii in fundul curlii. Nu mai mi')cati !
273
 Urmeaza scotocitul. Arca~ii cerceteazii ~i intorc pe dos
hainele ~;i ruHiria ca sa verifice daca osinditii n-au .cun1va
la ei cutite, ·pile Sf1U foarfeci. In realitate, oanta mai ales
bani ca sa puna mina pe ei. Scotocitul tine dona ore.
- Puteti sa vi\ !uati inapoi hainele. Inaintati !
Un mn legat in lanturi, expus gol iri crivat la 1ninus
zece grade timp de dona ore nu se poate pune in mi11care
a~? a u.;;or. Arca~ii, inteleglnd prea bine · acest lucru, in1part
cu generozitate lovituri de ciomag 9i ating din bel11ug cu
vlna de bou. Scotocitul este reltmt de doua-trei ori in
timpul ciilatoriei, de fiecare data in acelea'li conditii 9i pe
un ger tot a tit de naprasnic.
Ace9ti oameni pri:n{'i in lanturi strabat pe jos Ileode-
France, Bourgogne, MB.connais, pin& la Lyon, intr-un ritm
de patru leghe pe zi. Patru sute optzeci .'li noua de kilo-
metrL Perforn1anta nu pare nerealizabil8. pentru un om
voinlc, bine hr5nit, care se culdi in fiecare sear& intr-un
pat sau chim· intr-un culcu9 bun de paie, intr-a 9ura.
Ocna9ii triigeau fiecare cincisprezece kilograme de !ant,
primeau de doua ori pe zi clte un codru de pline, treizeci
de grame de brinza 9i ceva mai putin de un sfert de litru
:I de po9irca. Mergeau pe ploaie sau pe ninsoare, in haine!e
'
' lor zdren\uite ~i cu ni~te inciiltiiri ponosite. Primeau 9i
lovituri de ciomag. Ciipitanul Langlade hotarlse sa nu
cb£ltuie nici un ban pentru paie, a9a ca .se culcau in stau!e
de-a dreptul pe balegar. Acest balegar era o binecuvintare
cereascii, o desfatare : se cufundau in el cit mai mult cu
putinta ; era singurul mijloc de a se mai inciilzi pu\in.
Condamnatli care nu puteau sa \ina pasul cadeau.
Erau desprin9i din lan\ul mare ~i, cu ajutorul ce!ui pe
care-! aveau Ia git, erau tiri\i pinii la o diru\ii in care erm~
azvlrliti ; picioarele, care le atfrnau afara din dirutfi, le
degerau. Cei ce gemeau prea mult erau lichida\i de arca9i
cu lovituri de ciomag. Langlade nu refuza sa dea explicatH
in leg8.turii cu aceasta cruzirne :
- Py.imesc douazeci de scuzi ca s·ii due un ocna~ de
la Paris la Marsilia. Dacii ar face acest drum in ciiru\ii,
m-ar costa patruzeci de scuzi. Prefer sa moarii 9i sii nu
lncasez nimic decit sii pierd douazeci de scuzi.
La Lyon, condamnatii au fast imbarca\i pe vase mari,
plate, care cobor1m pe Ron pina Ia Pont-Saint-Esprit. De
274
 aici, din nou pe jos, spre Avignon, apoi spre Marsilia.
Jean Marteilhe a scris ca a suferit mai mult in cursu!
acestei ci\latorii dedt in toti anii sai de galerii. $i totu~i,
multumita celor o suta de scuzi. inminati lui Langlade, ~i
el $i tovarii0ii lui au fast oarecum rasfiitatL Nu li s-au
aplicat lovituri de ciomag dedt celor care voiau sa urce
in dirute. Dadi aceoj>tia insistau in ciuda loviturilor, erau
recunoscuti bolnavi •i transportati in acest caz cu caruta .
. Cei douazeci 9i doi de hughenoti au ajuns vii Ia Marsilia
~i au fast in1barcati pe ,La Grande Rea1e", care slujea
de loc de. detentiune pentru noii-veniti •i-i primea •i pe
bolnavii de pe cele treizeci •i cinci de galere din mm·ele
port.
- Veti sta aco!o pina cind vor sosi •i grupuriie de
ocna~i de Ia Dunkerque.
S.erviciul, mai putin greu decit pe mare, dadea impresia
unei cure d.e odihnii dupa acea inspaimintiitoare ci\liitorie.
Jean Marteilhe regreta functia de secretar, suferea din
pricina vietii grele pe care o avea iarii9i, !egat in lanturi
de. banca sa ca cei1alti. Ocna9i!or le .era ingaduit sa me•-
tereasca, cu mijloacele pe care oi le procurau .P<·intr-o
nemaipomenita dibacie, diferite obiecte marunte pe care
duminica le vindeau vizitatori!or de pe galere : machete
de vase, bastoane cioplite, papu~i rcprezentind ocnai'i im-
bracati cu tunica lor ro.ie.
Tunica ro~ie era imbracata de toji ocna;;ii de pe gcclere
duminica in vederea serviciului divin. !ngenunchiau pe
bancile lor cu faja spre umbrarlli de la pupa, unde se
!niilta altarul. Hughenotif aveau permisiunea sa se culce
pe bancile lor cit timp se oficia sf!nta jertfii. Nu objinusera
aceasta permisiune fiirii greutate. Ani in ~ir, in fiecare
duminica) lneasasera cimnageli fiindca nu voiau sa lnge-
nuncheze 9i sa asculte slujba. Ambasadorii tiirilor protes-
tante objinuse,·a de la Ludovic a] XIV-lea desfiintare,a
acestei constrlngeri, mentinuta cu ajutorul loviturilor de
funie.
Trecura luni, un an, mai muit de un an. Jean Mal'-
teilhe •i tovara•ii sai duceau o viata foarte ciudata in cali-
tate de prizonieri la bordul acestei galere imobi!e, atlt de
aproape de marele ora;;, atit de aproape de viaja normalii
275
 pe care o vedeau desfaeyurindu-se pe chei.. Iar ei erau
mereu acolo !n lanturi. Oamenii veneau sa se uite la ei
aeya cum te-ai uita la ni9te animale. Totu9i, le parvenirii
ve$ti. !n vara anului 1714, vestea pi:\cii de Ia Utrecht le
umplu inimile de o speranta nebunii, d\ci imediat incepura
sa circule printre ei diverse zvonuri.
- Puterile protestante au cerut eliberarea reforma-
tilor ocna9i !
- Da, dar regele a refuzat.
De data aceas ta, cele douii ve9ti erau adevarate 9i
tratatele au fast semnate - vai ! - fiirii sa se facii vreo
mentiune in privinta ocna9ilor de pe galere.
- Ocna9ul pentru un rege sau pentru o regina e un
gunoi !
Regina Ana a Angliei nu gindea chiar a9a 9i, solicitata
de mai multi suverani din \iiri protestante, se hotar! sii
intervinii din nou pe llngii regele Frantei. Ceva mai t!rziu,
.I de la Geneva veni 9tirea d\ trei sute de hugheno\i ocna'ii
i
,"I pe galere aveau sa fie eliberati. Informa\ia nu era oficiala,.
iar cei ce niid&jduiau sa devina liberi ·nu indrllzneau s-o
creadii, cu at!t mai mult cu cit 9tiau din surse mai apro-
piate sau mai sigure ca misionarii trimiteau la Versailles
scrisoare dupa scrisoare : ,Daca regele !i pune !n libertate
pe eretici, acet;:tia nu se vor mai converti niciodataH. Chiar
·atunci ·cind veni ordinul categoric, misionarii incercara
prin tot felul de 9iretlicuri sii !nt!rzie eliberarea, sii facii
imposibila dilatoria celor elibera\i spre un piim!nt primitor.
Maeyinatiile lor nu izb!ndiriL Dupa un lung periplu
care-! duse p!na la Berlin, Jean Marteilhe ajunse !n sf!r9it
la Rotterdam. Acesta este ora9ul in care a fast publicat
in 1'757 jurnalul san, intitulat MemoriHe unui protestant
condamnat la galere. Petrecuse treisprezece ani in aceste
acne. Numero~i coreligionari de-ai sai au suferit tot at!t
ca ~i el sau poate mai mult eyi au murit acolo. Protestan\H
careincercau sa emigreze ca sa scape de rigorile Eclictului
de la Fontainebleau nu se amestecasedl in nici o intriga
politica, nu !ntreprinsesera nimic !mpotriva statului. Trimi-
i
:II! terea lor sistematica la galere este un exemplu cit se poate·
I
de griiitor a ceea ce inseamna persecu\ia din motive reli·
gioase.
276
 Camizm·ii 1

La 2 mai 1685, In cursu! dupa-amiezii, cu cinci Iuni

9i jumatate mai !nainte de revocarea Edictu!ui de Ia Nan-
tes, hughenotul Claude Brousson, 1n virsta de treizeci ~i
opt de ani, vorbea in fata unui auditoriu de douazeci sau
treizeci de persoane Ia Nimes, in casa unui cetatean pe
nume Vincent. Brousson nu era pastor, ci avocat, ~i locuia
Ia Toulouse. Nu ducea !ipsa de clienti printre coreligionarii
sai, deoarece ace\ltia erau citati tot mai des in fata tribu-
nalelor pentru pretinse infractiuni Ia Edictul de Ia Nantes
sau siliti sa se apere acolo impotriva unor spo!ieri arbitrare.
Brousson se afla de mai multe zile Ia Nimes ; nu era
la prima intrunire pe care o tinea pentru a-9i expune
ideile. Dupil. el, pentru a rezista valului cresdnd al perse-
cutiei 9i chiar pentru a o dezarma trebuiau folosite mij-
Joace nonviolente. Brousson preconiza lndeosebi ca oamenii
sa se intruneasca in templele ce nu fusesera inca inchise
9i Sa lase U9ile ]arg deschise in timpu) predicilor, pentru
ca toata lumea, inclusiv agentii puterii regale, 0i mai
ales ei, sa se poata convinge de lealismul protestantllor 9i
de puritatea morala a cultului lor.
Auditorii i9i manifestara dezaprobarea :
- Daca vom actiorra astfel, ne vom expune neintir-
ziat dragonadelor, inchisorii 9i galerelor. Suferim 9i a9a
destul, chiar In aceasta regiune. Mai bine sa emigriim
sau, daca nu, sa ne prefacem ca acceptiim convertirea care
ne este impusa, piistr!ndu-ne convingerea. Sa mergem, la
nevoie, Ia slujba 9i sa ne rugam seara in familie.
Discutia nu dura mu!t 9i in ziua aceea nu se trasera
concluzii.
- Sa nu ne despiirtim mai lnainte de a citi c1tiva
psalmi, spuse stapinu! casei.
1n timp ce mica adunare ascu!ta plina de reculegere
psalmii se aud biitiii in u9a. Cineva se uita pe fereastra 9i
vede in strada soldati. ·
- Brousson e aid, spune un sergent. Am venit sii-1
ares tam.
Vincent 1l in9faca pe avocat de brat 9i-i spune :
1 Nume dat calvini."?tilor din Ceveni care au luptat lmpotriva
armatelor lui Ludovic al XIV -lea dup5. revocarea Edictului de Ia
!Nantes. -Nota t1'ad.
277
 - Repede in ascunzatoare !
Existau acum asemenea .a&cunzatori in multe case pro-
testante pentru dosirea Bibliei; in unele din ele puteau
indipea una sau doua persoane.
Vincent ii retinu putin pe soldati la u~a, discutind cu
ei, apoi ii li:\sa sa intre. !i vazura pe musafiri a~ezati in
jurul unei mese, bind ~i vorbind lini~tit, o simplii. intru-
nire prietencasd\. Ci:iutara peste tot, strigind, amenintind,
imbrlncind, fara sa giiseasca nimic. Dupa ce plecarii, cei
de fata mai statura putin, apoi parasira casa, impl·a~­
tiindu-se.
Brousson nu ie9i decit in a doua jumatate a noptii. Pe
str8.zi nici o .ltm1ina, fiindca ora~;ul nu era inca iluminat.
Oamenii nu circulau noaptea decit cu lanterne ~i cit mai
putin cu putinta. Brousson, tot orbeciii!:fd prin intuneric,
gasi in cele din urn18. casa unui eoreligionar la care vorbise
cindva. Fu primit, dar nu fara teama.
- N-o sii pot sa va tin decit astazi.
i'l Brousson petrecu doua nopti din ascunzatoare in as-
cunzatoare. Sa piirase~ti ora9ul, inconjurat ca oricare alt
ora~ din acea epoca, cu metereze ~i cu porti pazite, nu
era lucru U9or. Brousson, bine sfiituit, putu in sfir~it sa
scape, luind-o pe marele canal de scurgere care avea un
orificiu in mijlocul strazii College. Dupii ce merse prin
acest tub inotind in noroi, reu~i sii iasa la ~anturile de la
Calquieres. Mai tirziu se afla ca se dusese sii se ascundii
in Ceveni. De acolo trebuia sa ajunga in Elvetia.
Hughenotii din Nimes riisuflarii u9urati. Aventura lui
Brousson ii convinsese totodata ca el gre9ea cind sustinea
oficierea pe fata a cultului. Singura sciipare era exilul
sau ilegalitatea.
Vestea dl parlamentill inregistrase Edictul de la Fon-
tainebleau, care abolea Edtctul de la Nantes, sosi, a;;adar,
la Nimes la sfiqitul lui octombrie, intr-o atmosfera de
peshnism .;;i demoralizare. In aceeaf?i sapt8.n1ina se ana di
•i:
intendentul Basville, de fel din Poitou, unde condusese
ni;;te dragonade crincene, tocmai fusese numit intendent
al Languedocului. Se instala la Montpellier. Darul sau,
care prevestea zile frumoase, constase in darimarea tem-
plului din Ales ~i trimiterea de dragoni in acest ora;;.
t.'::- .- Pini'i acum eram ruinati, acum iata-ne pierduti !
278
 Oamenii exagerau putintel vorbind de ruinare, dar
intreg Languedocul tr~cea printr-o criza econon1ic& t;~i
gasea ca impozitul era prea apiisi\tor. Sa giizduie~ti dra-
goni care jecmiineau ~i distrugeau totul era o calamit~.t<;
In afar& de Nimes, uncle existau n1ici manufacturi, Aies;
centru minier, 9i Anduze, uncle erau desghiocate gogo~ile
viermilol' de matase crescuti in satele . din imprejurimi,
restul provinciei era taraneasca, iar populatia risipitii prin
ciitu}~e.
i;ltirea despre dragonadele de la Ales ii hotarl de indata
pe mm1ero 0i hughenot! sa se converteascii, mai lntotdeauna
o convertire prefacutii, iar pe altii sii ri9te sa emigreze
ilegal.
Aceasta veste patrunse repede pi11a in inima masivului
salbatic 9i accidentat a! Cevenilor, pe vremea aceea mai
populat decit astazi, dar in parte secatuit din pricina
despaduririlor, 9i atunci, ca 9i acum, vizuina ideala pentru
razvratiti.
,Proaspetii convertiti'' se intruneau acolo seara ca sa
citeascii Biblia sau ca sa c'inte. Apoi aceste intrunil'i cii-
patara mai multa importantii : omul mergea Ia vecinul
care !;iti.a sa 'Citeascii mai bine, care 9tia sa 9i C0ll1enteze.
Casele devenir&t prea mici, a~a di incepura sa se intru-
neasdi: in ~ure. Pastori nu mai erau ; eei care nu izbuti-
sera sa fuga in strainatate se giiseau pe galere.
Credincio9ii nu voiau numai sa li se citeasca 9i sa li se
cinte, ci voiau ca la aceste intruniri sa li se ~i boteze copiii.
,Predicatorii protestanti" li inlocuira pe· pastori. Era\l
persoanele care dteau frumos Biblia, dar care erau in
stare sa ~i pred\ce. De botezat poate sa boteze ~i un laic
in imprejurari grele. $i In timpurile care aveau sa vina,
timpuri aidoma cu cele de la inceputurile bisericii, se va
trece u~or peste multe scrupule liturgice. Predicatorii
prot'Cstanti erau oameni de cele mai diferite conditii,
uneori foarte simpli. Noaptea, dintr-un sat in altul alergau
mesageri care anuntau intrunirile. Era o treaba foarte
riscanta, deoarece drumurile erau supravegheate. Dar pri-
mejdia aceasta il1tetea fervoarea.
Primul predicator de mare riisunet din Ceveni a fast
Franc;ois Vivent, de douazeci 0i cinci de ani, originar din-
tr-un sat de pe ingusta vale a Heraultului. Franc;ois dusese
279
 in copilarie o viatii foarte taraneascii, sau mai degraba
foarte munteneasca, ~i agitata, nu lipsita de certuri. $tia
sa citeasca ~i sa scrie. Dragostea pe care o nutrea pentru
coreligionarii sai prigoni\i venea din strafundul inimii.
Prima oara a fost viizut in chip de predicator cu pri-
lejul unei mici adunari la Anduze la sfir~itul anului 1685.
Tenul ars de soare, fata supta 9i chinuita ~i ochii intu-
necati il faceau sa arate mai mare dedt virsta lui ; avea
o expresie inflacarata de vizionar, dar era foarte ingrijit
ca tinuta, cu peruca, o paliirie neagra cu borurile intoarse,
haina de postav gri-inchis, cravata de muselina, inel de
argint in degetul mic. Fratwois Vivent a placut mult ~i a
inceput sa vorbeasca in toatii regiunea in fata unui audi-
toriu din ce in ee mai nu1neros.
Aceste aduniiri se desfii9urau toate in acela9i fel, cu
unele mici deosebiri de amanunt. Predicatorul incepea
prin a invoca milostivirea divina, pe care corul o implora
Ja rindullui. Dupa rugiiciune ~i psalmi, cinta\i in franceza,
dar intr-o francezii pe care cu greu am intelege-o, caci nu
se prea vorbea limba oil in Languedoc, eel care oficia
chema Sfi'ntul Duh sa se pogoare asupra lui 9i a aduniirii.
Av!ndu-1 pe Sf!ntul Duh in el, le cerea tuturor sa se cii-
iascii pentru pacatele lor 9i sa aibii taria de a nu-~i mai
renega credinta. Urman botezurile ~i nunfile. Unii predi-
catori protestan\i primiserii imputerniciri de la pastorii
emigrati, altii nu.
Credincio~ii de 1a aceste aduniiri, ca sa se recunoasca
9i sa aiba acces la masa sffntii, trebuiau sa arate ni~te
mici medalii, ni9te jetoane de plumb care aveau pe ele fie
floar.ea de erin, simbol allealitatii, fie o Biblie deschisa cu
urmatoarele cuvinte ale lui Iisus : ,Sa nu te temi de
nimk, midi turmil", sau alte semne sau inscriptii : o barcii
zgil\iita de furtuna cu invocatia : ,Scapa-ne, pierim !",
un cioban sunind din corn etc. Aceste semne de recunoa~­
tere er.au in realitate prea numeroase ;;i in curind se afla
di spionii i9i faceau rost de ele 9i patrundeau in adunlh;i.
Basville ii riispliitea pe denuntatori: o suta de pistoli cui
I I
spunea uncle se tinea adunarea, doua sute de ludovici cui
denun~a un predicator protestant.
Unele adunari se tineau 9i afat·ii, in fundul unor r!pe
inguste ~pentru a inabu9i zarva glasu,.ilor), in virful mlm-
280
tiJor (pentru a sup:taveghea caile de acces), in pe~terl.
Intotdeauna la intrare stateau de veghe barbaj;i. Jnarmaj;i,
pentru cazul in care ar fi ·trebuit sa-i salveze pe fratii
lor. Soldatii lui Basville o ~tiau ~i multa vreme nu atacara
adunarile. Prefel'aU sa provoace ambuscade pe drumuri.
Tocmai in cursu! unor asemenea ambuscade au fost
schimbate primele focuri.
Exaltarea ilegali~tilor ceveni a sporit 1ncep1nd din 1686;
in urma citirii unei dlrj;i intitulate lmplilnirea profetiilor,
tiparita in Olanda ~i raspinditii cam peste tot in Franta.
Autorul, un teolog protestant pe nume Pierre Jurieu, in-
terpretind Apocalipsul sfintului Ioan, anunj;a sfir~itul Ba·
bilonului pentru anul 1689. Babilonul, bineinj;eles, era
Roma. ·Ludovic al XIV-lea, asupritorul reformaj;ilor, era
reprezentat sub chipul Faraonului, asupritorul evreilor, ~i
sortit infringerii, pEJdepsei cerului.
La lnceputullui 1689 sosi o veste mare :
- Englezii 1-au dat jos de pe tron pe regele lor catolia
~i 1-au a~ezat in locullui pe Wilhelm de Orania.
Regele detronat era Iacob al II-lea, iar inlocuitorul sau.
Wilhelm al III-lea, stathuderul Provinciilor Unite, prin~
de Orania, fiindca era fiul postum al lui Wilhelm de Nas•
sau, caruia li revenise acest fief in Languedoc in urma
unei mo 0teniri. Izgonirea unui rege catolic, urcarea pe tro•
nul unei mari j;iiri a unui protestant, in plus print in pro·
vincia lor, le apiirea hughenoj;ilor din Ceveni ca un semnj ·
ca o confirmare a profej;iei lui Jurieu.
Cu toate acestea, Basville parea hotarit sa j;ina temeinic
in friu regiunea. A pus sa se construiasd\ la Ales, la .Ni·
mes, la Saint-Hippolite forturi care trebuiau sa slujeascii
qrept puncte de sprijin pentru trupele sale. I-a luat 0i i-a
trimis la manastiri pe copiii ai caror parin[i refuzau sa-i
creasd\ in religia catolica. Sancj;iunea pentru piirinj;i : dra~
gonadele sau galerele.
Prima expeclitie de pedepsire inabu~i o mica rascoalii.
filti9ii care izbucnise in Haut-Vivarais. Ea a fost .condusa
de contele de Broglie, ~eful militar a! Languedocul ui ;
·Basville asista la ea. Soldatii ucisera trei sute de refonmaj;i
~i facura cincizeci de prizonieri; dar nu se simtira prea
g]orio9i C\upa aceasta isprava : adversarii lor nu dispuneau
ln ziua aceea de alte arme decit de pietre.
281
 Guvernatorul Languedocului era in .acel timp ducele
du Maine, bastard al lui Ludovic al XfV-1ea. Nu era
viizut niciodata lu pwvincia lU:i, uncle puterea civilii (ad-
ministratia, justitia, politia) era exercitata de intendentu!
Basville - Nieolas Lan1oig-non de Basville -, iar con1:an-
c1amep.tul militar de ,currl.:I1atul sau, co;ntele de Broglie.
Basville l~i dadu foarte repede seama ca Broglie, crud 7i
nehoti3.r1t totodata, va fi n1ai prejos de sarcina incredintata
~i interveni adeseori .ln conducerea opemtlilor.
Provenind dintr-o mare famHie de parlan1entari, -Bas-
ville, bun administrator, dar adept al metodei forte, •edea
la Montpellier, la re~edi.nta intendentei, care mai exista
~i a.stiizi. !n vlrsta de .treized ?i 9apte de ani, .arata bine 1

dar era surd :;;i avea .guta. Numeroas.e personaje :de frunte
din acel timp sufereau de guta din pricina regimului lor
alimentar nesabuit. In ciuda acestei infirmita.ti, Basvillc
se deplasa neincetat, ci11d intr-a cabrioleta iute, eind in-
tr-un ,scaun rulant"., care ·era ln realitate un ·cabinet de
Jucru in mic. La halte se gaseau intotdeauna cai odihnW,
iar dragonii mergeau ina.intea ~i in urma vebkulului
interidentului. Drumurile dln ·Ceveni, ntuneroase 7 fusesera
construite cu mult inainte ,de razmcrite din necesita\i co-
merdale.

Dup·a ce statuse ascuns in Ceveni; Claud-e Brouss-011

·,i reu,;:iise s·a tread!. in Elvetia. Instalat ln. n1od provizori.u b
Lausanne cu sotia :;;i fiul sau, i:~i reluase profesiunea de
avocat. In 1687, un corcligionar, exil:at ca ~;i el, veni
sa-l vada :
- Exista aici un fost pastor din Ceveni cc:l"<>~i pro--
pune sa se -duca sa ceara regelui Pruslei un ajutor pentru
fratii no~tri. Ar trebui sa-l inso\iti, ne-ati p\eda mai
bine ·cauza.
Brousson se duse la Berlin, uncle regele ii oferi un
post de profesor la universitate, pe care el il refuza :
gindul la fratii s@.i care sufereau in FrBnta il chinu.iE. La
Geneva il ln.tilni pe Vivent, care tT~ebuise sa p:1riiseasca o
vreme Franta. Tiniirul predicator, care poate di fusese
lmpaternicit de vreun pastor emigrat, 1-a ,consacmt pastor
I i protestant". Date filnd lm.pr~jtu~arile, aceste prom.ov&ri se
:: fii~eau fara prea 1nulUi rigurozitate, ffu'& vreo referinta
la o autoritate superioadi.
2B2

i,

I,; II
"
 Cei doi se reintoarserii in Ceveni. Primul a fast Vivent.
!n 1691, in sch;mbul unei recompense, a fast lansat impo-
triva lui Brousson ~i a tovarii~ilor siii obienulti un mandat
de arestare : ,Declaram cii vom da celor care-! vor
prinde pe numitul Brousson, mort sau viu, suma de cinci
mii de livre. Dupa cum vom da de asemenea suma. de trei
sute de livre celor care-i vor prinde, morti sau vii, pe nu-
mitii Henri, valet al lui Brousson, La J eunesse, Laporte,
Lapierre ... , toti uciga9i 9i asasini 9i tulburi:ltori ai li-
ni9tii pub!ice". Urmau seinnalmentele oamenilor ciiutati:
,Brousson este de statura mijlocie 9i destul de subtire,
in virstii de patruzed-patruzeei 9i doi de ani, cu nasu!
mare, chipul ars de soare, parul negru, miinile destu! de
frumoase... Adeseori oamenii ace~tia poarta peruci, sub
care i9i ascund parul".
f?i pe capul lui Vivent se puse un pret, acela9i tarif :
cinci mii de livre. In timp ce continua sa predice, sa
ca..satoveasdi, sa b.oteze, se straduia sa organizeze 0 ade-
varata insurec(.ie ; a fast vazut chiar in fruntea a patru
sute de oameni, incerdnd sa cucereascii Florae. Dadu
gre,, dar reu'ii sa fuga.
Februarie 1692. Vivent traie9te hi:'-'r\uit,. ascuns, im-
preuna cu citiva tovarii9i, in pe9tera dintr-un ciitun din
Saint-Sebastien-d' Aigrefeuille, in apropiere de Ales. !i
aprovizioneaza cu alilnente patru dragoni, a eRror· corn-
plicitate o cumparasera. Oamenii cumpiirati sint siguri
pina in clipa cind e in joe viata lor, 9i a~a s-a intimplat
cu unul din dragoni, pe nume Giron. Intr-a zi este surprins
cu proviziile.
- Unde duci astea ? Sa nu minti. De citeva clipe
ne tot uitam la manevrele pe care le faci.
Giron spune tot 9i peste cit.eva ore grata este asediatil:.
Cu spaimii, Vivent ~i tovarii~ii sai ii vad pe soldati sosind
din ce in ce mai numero~i. Marturiile asupra urmiirii sint
imprecise ~i contradictorii. Vivent a fost ucis de un glont
care 1-a nimerit in cap, fie dupii atacul asediatorilor, fie
pentru cii s-a aratat la gura pe9terii.
Patru oameni de-ai lui au fast fiicuti prizonieri ~i du~i
Ia Ales, unde Ia 23 februarie Basville a venit in persoanl\
ca sa prezideze tribunalul. Sentinta : condamnarea Ia
moarte, fire~te. Oamenii au fast spinzurati de doua spin-
.zuratori, fiecare din ele cu. doua brate. Trupul lui Vivent,
283
transportat ~i el Ia Ales, a fost tirlt cu o leasa de nuiele
cu capul in jos, cu fata Ia pamint, prin tot ora~ul. Apoi
acest le~ martirizat a fost ars, iar cenu~a spulberatii in vint.

Ca ~i Vivent, Claude Brousson, convins acum cii re-

zistenta fati~a ~i in acela~i timp nonviolenta era o utopie,
predica in mod clandestin din adunare.in adunare, dar fiira
sa ameninte cu palo~ul violentei. Cea mai celebrii dintre
predicile sale este cea a ,porumbelului", atit de izbitoare,
fiiril indoi,aUi, pentru cei care au auzit-o ~i care, _potriVit
tuturor mB.rturisirilor lor, cu exceptia dtorva cuvinte ce
se deosebeau, avea urmiitorul continut :
,Porumbelul este o pasare blindii ~i pa~nica. A~a este
oare ~i biserica ron1ana, care e aspra, f&ra mila, plin& de
oameni cruzi, care-i asupresc pe fratii lor, li jefuiese pe
adeviiratii credincio~i de bunnrile lor, ii izgonesc din
casele lOr, ii vir& in temnite, li supun la cazne, ii con-
damna Ia galere sau Ia tragerea pe roatii ? ... Porumbelul
meu, arata-mi chipul tau ~i fa-rna sa aud glasul tau, caci
glasul tau e dulce ~i chipul tau e frumos. Ridicii-te, prie-
tene, ~i vino, caci iarna a trecut, florile infloresc ~i iata
ca a venit vremea cintecelor. N-auzi turtureaua ? Ridici\-te,
prietene, dragul meu, ~i vino spre mine".
Porumbelul era, evident, biserica reformatii, pa~nica
~i prigonita. Iata o alta povestire de Ia o adunare din apro-
piere de Vergeze, in pe~tera Vergines :
,Nu implinisem inca optsprezece ani. Fratele meu) sora
mea ~i tati'tl meu rna insoteau. 0 ploaie marunta ~i pa-
trunziltoare didea de sus, dar noaptea intunecoasa ne
apara. Pe drum ne intilniram cu sentinelele noastre, care
ne fagaduira sa stea de straja cu aten)ie.
Cei ce participau Ia adunat·e erau deja numero~i in
clipa cind sosiriim. Venisera din tot Vaunage-ul. Ce specta-
col jalnic constituiau ace~ti oameni uzi pina Ia piele !
Pentru a lumina aceste locuri intunecoase nu existau decit
citeva lanterne, a caror lumina slaba fiicea ~i mai infri-
co~iitoare intunecimea pe~terii. .
In mijlocul aduniirii, stind jos, se afla respectabilul
Brousson ; purta ni~te haine tarane~ti grosolane care
pareau ~i mai nedemne din pricinii c.ii erau stropite cu.
noroi. Femeile acoperisera cu ~orturile lor negre scaunul
284
care slujea drept amvon. Pe o piatra se aflau potirele ~1 1
plinea pentru imparta~anie. S!ujba incepu prin citirea
Bibliei ~i clntarea psalmilor. Predicatorul alese un text
din Matei, X, 22 : «Iar eel ce va rabda pina la sfiriiit,
acela se va mlntui).>,
Cel ce savir~ea slujba binecuvinta piinea ~i vinul pen-
tru imparta~anie in mijlocul hohotelor noastre de plins.
Ne prosternaram cu totii in fata lui Dumnezeu, cerindu-i
sa ne ierte ~i sa ne intareasca. Deodata o voce rB.sunatoare
striga : <<Vin dragonii, fugiti, fugiti repede !,. In aceea~i
clipa se auzira impu~caturi. N-a~ putea spune ce se petre-
cea in intuneric. Nu ~tiu cum am scapat ~i-am ajuns linga
mama, care se ratacise. Tatal meu a fost gasit zacind
intr-o prapastie, fratele meu a fost .lmpu~oat in piept,
iar sora mea dusa impreuna cu alte femei in turnul de la
Constanta. Dupa cincisprezece zile o insoteam pe mama
lao alta adunare tinuta in De~ert".
Ca prin minune, Brousson n-a fost prins in noaptea
aceea. Se ascunsese intr-o scobitura a pe~terii ~i dragonii
t1'ecusera pe linga el fiira sa-l vada.
In toamna anului 1693 se intoarse la Lausanne ca sii-i'i
vada sotia ~i copi!ul. Apoi, mereu obsedat de ideea perse•
cutiilor pe care le indurau coreligionarii sai, iii de~i pe capul
sau continua sa se puna pret, ba chiar prima fusese marita,
se reintoarse in Franta. Foarte putini pastori care se re-
fugiasera in strainii.tate manifestau un asemenea cur~j, iar
prudenta lor nu era intotdeauna comentata in mod fa-
vorabil.
La 28 apri!ie 1698 Brousson se afla la Nlmes. ~tia cii
doi spioni sint pe urmele lui. Se ascunse intr-o cisterna
goala, relli'i sa treaca de Orange, apoi se duse Ia Pau.
Acolo, din cauza unei asemanari de nume, inmina din gre-
~eala unui denull.tator o scrisoare destinata unul Hegalist.
La Oloron a fost arestat de ni~te soldati.
- Cine sinteti ?
- Prieteni, nu este ingaduit sa min\i ca sa-ti salvez{
viata. Sint Claude Brousson, slujitor a] evangheliei ~~ al
adevarului.
Inchis in castelul Jeanne! d'Albret, apoi adus la Mont•
pellier, el nu s-a rmpotrivit nici o clipa iii nici n~a inceroat
sa fuga. Voia sa fie martirizat. ,Tortura, roata ~i ~trean·
gul", spusese, vorbind despre 'caznele la ,care erau supu~i
285
 ai sai, in predica sa despre porumbel. S,i a~a i s-a ~i Jlliltim-
plat. Sfirs,i, expus in ~trea'!lgul riiiufaciitorilor, Ja 4 noiem-
bTie lffi98.

Copiii rezistentilor din Ceveni duceau o viatii ingro-

zitoam pentru virsta lor. Asistlnol .la .conei1iabule ·cu glas
scazut, trezip noaptea, du~i pe inhmerk la aduniki unde
nu se auzeau .declt 1·ugaciuni ~i psaLmi, in rnintea lor
versetele BihLiei .se amestecau tlU fuga, cu riisuf1area tiHata,
cu tipetele, cu £ocurile cle pu,eii trase 1n noapte. Cei 1nai
sensibili, cei .al diror psi'hism ·era fo<J;rte delicat, nu mai
~tiau dncl viseazi\ ~i cllld traiesc, . s,i in Bomn vorbeau
ade.'3eori, ·r.epeta:u cuv'in:teie auzite, ,ame-stecindu-le 'in ·mod
chxd:at. ·parinp.i .·care .nu .adorn1isera .inca sau se trezisera
la auzHl glaseioardor lor ascultau ~i spuneau :
- Copilul p1ooroce\>te '1
Prima mama care a sp1lS clespre ·copilul ei cii proroce~te
Jansa 1m fel de m.oda. Mamele .se lttarii. la intrecere. ,$i fiul
meu proro.ee~te... $i file a mea". 'lileeinti veneau sii-i intrebe
pe micii profe'li. !n aceasta atmosfera stranie care domnea
in Ceveni izbucni o flacfu.·a noua. $i aduJtii fncepura sa se
simta profeti.
Daniel Raux em un cultivator analfabet clin Bastide-
deC'\Tirae.
- In mine salii:jlule9te Sil'intul Dwh, spunea el. L-am
primit de la un om la marginea unui drum. !I crecleam
bolnav, da1· el 11 a\'ea ve Sflntul DUh ill el. ·:;;;, prin rii-
suilarea lui, l-am primit pe Sflntul Duh.
Ronx prorocea ~1 preclica. Nu §tia carte, dar cuno9tea
Biblia. Deelama din ea pasaje, .lntotcleaunn pe acelea care
vm'beau despre razboi 9i moarte. Poporul Donmului tre-
buia sa meargii lmpotriva vriljma~ilor sal, sa-l nimiceasca
pe faraon.

Dq;i era inconjurat -de oan1eni inteDesati In .a n:u-i aduce

la cuno~tinta clecit ceea 'Ce i-ar fi putut fi pe plac, Luclovic
al XIV-lea nu ignora ce se petrecea fn Languedoc ~i se mi"
nuna : de ce a9a de multi supu9i de-ai mei din aceastii re-
giune s-au l•evoltat atit (l.e tare. melt au preferat supunerii
!I moartea ? Ac.easta seiziune nu contribuia citu~i de putin la
'I gloria sa.
286
 - Vreau, spuse el, o eorrsultare a tuturor episcopilor
~;iintendenti]or din intregul meu reg at.
Aceste pe:rsonaje marcante au fast intrunite. Bossw:>t,
care aproba totu~;i revocarea, Fenelon ~i o majoritate a
episcopilor conveniril ca nu se putea schimba o credintii cu
forta ~i ca, in materie de reJigie, era necesara pFetUdindeni
!ini~te.a spiritelor. Basville se declara. adeptul masurilor
fei'me. Ludovic al XIV-lea se alatura eel or ce prom ova u
pacea:
- Spiritul Edictului de la Fontainebleau nu este. citusi
de puj:in de a-i sili pe protestanti sa asculte servkiul
divin. Trebuie doar sa fie l'ndemnati la uceasta·.
Irrstructiuni1e· - unele oficiale, alte1e secrete - redac-
tate la 13 decembrie 1698 ~i inminate guven1atorilor si
interrdentilor emu exact in acest sens. Cultul protestant
ram:inea interzis, dar nu exista efectiv o· conStrirrgere pen-
tru eonvertire. 9i trebuia evitata varsarea de singe.
CLnci- sau ~ase zile Cte. po~ta separau Versail1esul de
Languedoc. In provincia sa, un intendent exercita prac-
tic o putere absoluta. Irrstructiunile lui Ludovi'e al XIV-lea.
au fost ,inte:rpretate" ~i represi'Emea nu ~i·a schimba t
car:acter.tlJl.
La inoeput au fast copii nrofeti, apoi s~a ridicat pro-
fetu;} Daniel Rou.'<: Raux a fast arestat ~i executa! (tras pe
roata de viu) la 28 august 1701. Dupa patruzeci de zile, un
dariicitor de lina,. Abraham Mazel, de, do:triizec:i ~i patru de
ani, nascut Ia. Saint-Jean•de-Gardonnenque. (astazi Saint~
Jean-du•Gard); anunta ca un vis i-a dat de ~tire ca Duhul
Dbmnul'ui. il vizita :
- Am vazut 1ntr-o griidina. ni~te boi mari ~i negri,
foarte voin:ici care m1ncau varza.. Un glas pe •care nu-l
curro~team imi porunci sa gonesc boil ~i-atm1ci am ~tint
cii gradina inchipuia biserica,. iar hoii negri preo.tu eare o
mincau. A~a dim-am notar1t sa pun mina pe arme.
Jean Rampon ~i Pierre Esprit capatara ~i ei, printr-o
inspiratie divina, porunca de a nu. se mai pieptana dteva
saptamfui. La acea data, inspiratorul le facu curroscut
ca vor vedea reintorcirrdu-se in tinut tot at1tia pastori dti
piiduchi le vor d>.dea din cap.
- Ne-am amant l:oarte tare -ca n-am giiait nici unul,
de~i ne-am pieptwnat p!na ne.am zdreliit pielea capului.
2R7
 Ace~ti doi oameni nu se tineau de glume. Vorbeau
pentru a da forti\ dezamagirii generale pricinuite de faptul
ca prea putini pastori se reintorceau. Aceasta retinere lasa
loc prorocilor ~i prorocitelor, care devenira din ce in CB
mai numero~i ~r din ce in ce mai violenti, amenintind cu
cele mai riizboiniee anateme din Bibli.e.
A~a cum un incendiu nu mai lasa sa. se vada fli\diruia
unei Iampi, minia profetiJor fiicu sa paleasca predicile
propovi\duitorilor. Fiecare adunare voia sa-~i aiba profetul
sau profetii ei. Cel ales cadea la inceput in transii, intr-o
agitatie convulsiva, rostea cuvinte fara ~ir !n timp ce tacea
cliibuci la gurii, i~i mu~ca buzele ~i, la nevoie, se taviilea
pe jos. Se stabilise ca, dupa ce aceasta criza de isterie se
potolea, orice vorba ii ie~ea pe gura era o prorocire.
Foarte des prorocul le fagaduia oamenilor care-! ascultau
ca vor ramine naviitamati in luptii.
Prorocire care uneori era aproape imediat dezmintita
de fapte, adicii de sosirea dragonilor, care-i ucideau pe
cei ce incercau sa li se impotriveasci\, iar pe ceilaJti n
bilgau la inchisoare. Urmau condamnarile la galere sau Ia
moarte, insotite de diferite torturi. Dar nimic nu ~tirbea
prestigiul prorocilor, increderea pe care o inspirau. f?i
din ce in ce mai multi biirbati ~i femei, in cocioabele lor
de pe dmp, izolat sau ln ,comun, auzeau glasuri, avertis·-
mente a)e .cerului. 0 intreaga regiune se ilumina.
Fire 0te, profetii pe a! caror cap se pusese pret nu mai
tr8.i.au ln sate ~i nici in vreo ,casa. Se ascundeau ~n muntL
Dar foarte curind veneau in jurul lor mai intii tineri care
fugiseril de acasa fiindca fusesera denuntati ca ,rai ca-
tolici" sau care se sin1teau 9i ei vizitati de Sfintul Duh,
apoi adulti, biirbati ~i femei, uneori impreul'ii cu copiii
~i cu animalele lor, ~i astfelvedem infiripindu-se in adin-
cul vailor sau pe podi~urile pustii tabere ciudate unde
oameni grupati recitau $i iar recitau nenorocirile evreilor
9i infringerea finalii a groaznicului faraon sau priveau
ametiti la transele in care ciidea vreun proroc. Adeseori
fumul care ie~ea din aceste tabere semnala prezenta lor
patrulelor de dragoni.

Ttrgul Pont-de-Montvert se afla in partea superioara

a vaii Tarnului; la confluenta acestui riu cu alte doua
riulete mai mici. In 1702, c.fsa cea mai importanta din
288
acest tlrg, denumitii dealtf,el ,,c.asa lntiirita", era cea a
abatelui du Chayla.
Fran<;ois Langlade du Chayla, fiul unui di.pitan de
cavalerie ~i al unei bogate mo~tenitoare din familia ba-
ronilor d' Apchier, al cincilea din cei zece copii ai lor,
cu strii.lucite studii la Toulouse, doctor in teologie, facuse
parte in 1685 din solia trimisa la regele Siamului de Lu-
dovic al XIV-lea. Reintors din aceasta dilatorie, abatele,
pus 1a dispozitia episcopului din Mende, fusese numit de
catre acesta Inspector al misiunilor (misiuni menite sa-i
con'.'erteasca pe protestanti) cu titlul de arhipreot al
zonei Cevenii Superiori ~i vicar general. In 1693 Bas-
ville il numise inspector al drumurilor ~i ~oselelor. Nici
cele mai stranii cumulari de functii nu st!rneau mirare
sub vechiul regim.
Abatele du Chayla trebuie sa fi avut cincizeci sau
cincizeci ~i doi de ani in 1702. Faima pe care o avea prin-
tre protestanti era mizerabilii. Antoine Court, pastor, autor
al unei Istorii a tulburltrilor din Ceveni, da citeva ama-
nunte despre tratamentele la care ii supunea abatele pe
hughenotH din Ceveni fiicuti prizonieri ~i adu~i la e1 :
,Clnd le smulgea cu un viitrai firele de par din barbii ~i
din sprincene, dnd le punea ciirbuni aprin~i in minii, pe
care le-o inchidea ~i le-o apiisa apoi puternic plnii se
stingeau carbunii. Destul de des le lnfii~ura degetele in vatii
imbibatii cu untdelemn sau griisime, pe care o aprindea ... ".
Michelet, cercetind izvoare protestante, 1-a cople~it ~i
el cu dispret pe abatele du Chayla : ,Ii pliicea sa chinu-
iascii la el acasii intr-o pivnitii. Torturarea unui sot atrii-
gea dupii sine venirea nefntirziatii a sotiei, care se punea
la dispozitla lui. Cind, prin riisufliitori, tipetele unui tatii
martirizat ajungeau la urechile mamei sau ale fiicei,
acestea fi cedau. Ele se condamnau la muncile iadului ca
s!H salveze ... ". Acela~i avertisment la Henri Martin.
Dimpotrivii, prieteni ai abatelui - Louvreleuil, preot
in Saint-Germain-de-Calberte, abatele Migaud, preot in
Saint-Etienne-Vallee fran<;aise - fi liiudau evlavia, mila,
zelul siiu pentru salvarea sufletelor. Sa zicem cii prietenia
fi fiicea sii fie ingiiduitori sau sii gre~eascii. Chiar dacii
istoricii ~i cronicarii protestanti au ,polarizat" asupra aba-
telui du Chayla un anumit numar de torturi administrate
289
de al\ii decit de el, abatele era nelndoios un om foarte
crud.
La lnceputul lunii iulie 1702, un pastor care-i ciilaul'lea
pe cei ce voiau sa en1igreze a fast prins impreuna cu cli-
entii lui, trei tineri ,o;;i trei fete lmbriicate in bi3.ieti. To·~i
9apte au fast du9i Ia ,casa lntarita" din Pont-de-Montvert.
Abatele du Chayla le trimise pe fete Ia manastirea Adora-
\iei din Mende (nu se spune nicitieri ca. a abuzat de ele)
:;;i-i tinu pe b8.ieti prizonieri, punindu-i in ,butuci". Acesta
era un instrument alciituit din doua bucati de lemn ce se
imbucau, prinzind picioarele.
In ziua de 23 a aceleia;;;i luni, iulie, in cursul unei .adu-
nari tinute in piidurea din apropiere de Saint-Julien-
d' Ar.apaon, mai multi proroci, printre care Esprit Seguier
9i Abraham Maze!, le spusera ce!or de fata cii Dumnezeu
le-a poruncit sa me.arga si'i-i elibereze pe prizonierii aba-
telui du Chay1a. Cu acest prile,i, Maze! vorbi din nou des-
pre boii negri pe care-i v8.zuse in vls.
- Moarte preotului lui Baal ! strigarii oamenii. Moarte
tuturor preoti]or !
1ntreagH adunare se infierbintEi, toti vruril s8. se in-
drepte spre Pont-de-Montvert fara sa mai piarda o clipa.
- Nu acum, diseara, porunci Seguier.
Trupa strins8. de proroci numilra vreo patruzeci de
oameni lnarmati cu pu9ti, sabii, halebarde 9i cutite. Ajun-
ser8. ln tlrg pe la orele noua ~i jumatate seara, fara sa se
ascundii, elntind psalmullor de razboi :
E de-ajuns ca Domnul sii se-acate,
$i atunci nelntirziat
!mprii9tia-se-va, mlndnd pamlntul,
A vrajma9ilor oaste ...
Toti locuitorii se zavorisera in case. Trupa incercui
,casa int8.rit8." in care se gasea abatele cu doi slujitori :;;i
doi copii din cor, plus cei patru prizonieri. Era pe punctul
de a se culca. Aproape In aceea9i clipa se auzirii lmpu9ca-
turi.
- Eliberati-i pe prizonieri ! strigarii asediatorii.
Fiindca nu r&spunse nimeni, se napustira spre u~i, le
sfiirlmarii 9i dadura foe casei. Copiii din cor o rupsera la
fuga lmpreuna cu un slu,iitor. Celalalt fu lovit mortal de un
glont. Prizonierilor li se dadu drumul. Cit despre abate,
290
acesta ie:;;i pe o fereastra ~i, cu ajutorul unor cear$afuri
innodate unul de altul, coborl. Se prabw?i in grc1dinil f?i-~i
scrinti un picior. Fu tirit pina la mijlocul podului. !~i
tinea bratele incruci:;;ate pe piept :
- Domnilor, ~titi ca Dumnezeu opre~te omorul.
- Ticalosu!e ! ii spuse unul din proroci. Dupa tot ce
ai facut ! Acum o sa plate~ti.
- J ur, domnilor, ea. n-am sa va mai prigonesc.
Seguier interveni ~i-i spuse arhipreotului ci:l va scapa
cu viata daca-~i va renega credinta. Chayla refuza ~i ceru
sa i se lase timp sa se pociliasca, ceea ce i se acorda.
Ba chiar, pentru ace.asta, fu condus pin8. la piciorul crucii
ce se inalta pe pod. Apoi fu ucis cu doua focuri de pu~ca.
Cei de fata se azvfrlira asupra trupului lui ~i il strapunserii
cu pumnalele (la autopsie s-au giisit cincizeci 9i trei de
rani). Executorii petrecura restul noptii bind vin ~i cintind
psalmi.
Se ispravise pentru totdeauna cu biserica-porumbel
a lui Brousson, temiitoare 9i a9teptind ascunsa sfir~itul fur-
tunii. Biserica riizbuniltoare se ridica ln picio.are cu fla-
cB.ra in min~t

Saint-J ulien-de-Ca!berte, 27 iulie, orele trei dupii-

amiaza. Vreo dou8.sprezece persoane, dintre care mai
multe fe\e biserice~jli, stau in picioare in jurul unei mese
pline, in timp ce un preot spune Benedicite. A poi comesenii
se a9aza Ia masa. Chipuri grave, se vorbe9te foarte putin,
doar e un ospat funebru. Cu o ora mai inainte fusese in-
mormintat cadavrul, striipuns de pumnale, a! abatelui du
Chayla. Abatele Mingaud se dusese la Pont-de-Montvert sa
caute trupul prietenului siiu dupa plecarea hughenotilor.
Abatele Louvreleiul, care rostise discursul funebru, spuse
cii el are impresia cii intendentul Basville este hotiirft sa
trimita un regiment de dragoni la Pont-de-Montvert pen-
tru a-i pedepsi pe locuitori ca n-au intervenit. Tocmai in
clipa aceea servitorul intra in sala ospatului cu un aer in-
grozit :
- Domnilor, hughenotii 1-au ucis chiar acum pe preo-
tul din Saint-Andre-de-Lancize. A fast miicelarit ca
domnul du Chayla. $i o banda inarmata a fast vazuta pe
aici prin apropiere.
291
19*
 - Ah, ar fi mai bine sa ne despartim ! spuse un ul din
comeseni.
Parerea aceasta invinse ~i ospatul fu intrerupt.
Banda inarmata nu era prea numeroasa in realitate.
Erau oameni care au participat la isprava de la Pont-de-
Montvert. Ii conduce prorocul Mazel :
- Duhul Domnului mi-a poruncit sa omor un alt
preot.
Care ? Cineva rosti numele abatelui Boissonnade, ~i
acesta va fi executat, ca ~i multi altii dupa el.
- Toti erau ni~te denuntatori !
E adevarat ca Basville a creat, alaturi de agentH regali
pentru supraveghere, o intreaga retea de politie paralela,
din care faceau parte preoti ~i ajutoare de-ale lor. $i tot
atit de adevarat este ca numero~i preoti din Ceveni, re-
putati ca toleranti, nu au fast niciodata hartuiti de cami-
zari. Dar altii, preoti sau nu, care statusera tacuti ~i po-
toliji, au fast macelariti sau trataji cu cruzime.
Nici domnul de la Deveze, nici ai sai nu denunta-
sera pe nimeni. Era o familie care facea parte din nobi-
limea de tara ~i traia pa~nic in micul sau caste!, asta era
ce se putea vedea.
- Sint ni~te proaspat convertiti !
Pentru proroci - o tara, un pacat mare. Totu~i,
printre cei care-i ascultau erau destui dintre ace~tia. In
realitate, domnul de Ia Deveze era vinovat in alt fel :
de~i avea citeva pu~ti, nu voia sa renunte Ia ele ~i sa le
dea hughenotilor. Nu voia sa le dea nimanui. Acest om
voia doar sa fie liisat in pace.
Mica trupa ce se indrepta spre caste! ii avea in fruntea
ei pe prorocii Segnier, Maze] ~i Salomon Couderc. La so-
sirea lor, din caste] porni o impu~catura. Un om cazu ~i
acest om or dezlantui furia. N ebunia.
Dupa ce sfarlmara portile, asediatorii patrunsera ina-
untru ~i ucisera tot ce le ie~ea !n cale. Mai lntii pe sta-
plnul casei, apoi pe batr!na sa mama, care fu !njunghiata
peste cadavrul lui, pe cei doi frati ai sai, pe administrator,
eare pusese mlna pe o pu~ca spre a-~i apara stap!nii. Fiica
stap!nului casei ie~i din odaia ei, frumoasa ca o raza de
soare, buna ~i miloasa, pe cit se spunea, ~i-~i impreuna
mlinile a ruga. In doua secunde nu mai fu decit un le~, iar
servitorii care lncevcau sa fuga au fDst lmpu~cati ca ni~te
292
iepuri. De peste tot lncepura sa iasa f!acari ~i fum, fiindca
incendiul facea parte din serbare. Un batrln urea scarile
gifiind. Era unchiul domnului de la Deveze. Voia sa se
duca sa tragil. clopotul din turn. Scara se rupse, iar ba-
trinul se prabu~i in flil.cil.ri. Hughenotii, imbil.tati de mi-
rosul slngelui, intrara in staule pentru a injunghia oile
~i a impu~ca ciinii.
A doua zi, o trupil. de dragoni, comandatil. de cil.pitanul
Foul, sosi la fata locului. Acest colos ~leampat, cu ·glas
ril.gu~it, stril.lucise in Fiemont, unde luptase impotriva tur-
cilor, taind capete cu uria~a-i sabie din Armenia. Haita
de uciga~i incendiatori de la Deveze, care fugi spre munte
in directia Flan-de-Fontmorte, scil.pil. ca prin minune de
dragonii lui Foul, pierzind trei oameni : unul ucis ~i altii
doi prizonieri. Unul dintre ace~tia doi fu spinzurat la
Deveze, celalalt sfirtecat la Saint-Andre-de-Lancize. rira-
gonii lui Foul, rascolind pi>durea de la Flan-de-Fontmorte,
puseril. mina pe Esprit Segnier ~i-1 dusera in lanturi la
Florae, unde fu judecat. I se til.ie mina dreapta ca unui
paricid, apoi fu ars de viu la Font-de-Montvert. Locuitorii
tirgului priveau cu inima strinsil. la fumul rugului pe care
vintul il ducea spre ,casa intarita", pustiita ~i innegritil..
Cind aveau sa se sfiqeascil. aceste tragedii ?

Ele erau abia la inceput.

- Fiindca am ajuns unde am ajuns, le spunea Gedeon
Laporte oamenilor siii, trebuie sa continuam. Oricum,
daca vom fi prin~i, vom fi spinzurati sau prajiti.
Acesta nu era un proroc, ci un fost soldat din armatele
regale. Era un uria~ de patruzeci ~" ~ase de ani, cu o barba
mdare ..Adbra?a;ndMafzel ti.l .numise coma?dantul unei trupe J
e tre1 uzm1 e ana !CI, care partictpasera mai toti la
ispril.vile de la Font-de-Montvert ~i Deveze ~i care-~i spu-
neau ei singuri ,cop iii celui ve~nic". Mai erau numiti
~i ,camizari" ~i din aceasta epocil. (1702) a inceput sa se
ril.spindeasca numele de camizar, fiindca foarte probabil,
a~a cum a povestit Abraham Maze!, luptau bucuros, de
CUI!U o permitea vremea, in cil.ma~il. sau in camizolil.. Ce!e-
lalte etimologii sint cam riscate.
Un alt fost militar, comandant a! unei mici trupe de
rebe!i, era Morel, zis Catinat, in amintirea generalului sub
a carui comanda luptase in Italia. In sectorul Anduze
293
 opera Pierre Laporte, zis Roland, nepotul1ui Gedeon. Cou-
derc o$i J ouan1y staplneau regiunea muntelu1 Loz€re,
Jean Cavalier regiunea Easse-Gardonnenque. Toate aceste
grupuri de camizari circulau nelncetat, aprovizionate de
popu1atie. Jean Cavalier avea ·sa fie capetenia cea mai
prestigioasa a razboiului din Ceveni.
La 26 noiembrie 1686, 1a ore1e douii dupii-amiazii, An-
toine Cavalier, tat&l lui Jean, semnase, lmpreuna cu alti
cincizeci ~i opt de 1ocuitori din Ribaute, actul co1ectiv de
renegare prin caee locuitorii acestui tlrg nadajduiau sa
se puna la adapost de dragonade : ,Mu1tumim maiestatH-
sale ca ne-a seas din r&t&cirea ln care eram ~i ne-a ad us pe
calea cea buna ... Ne vom lngriji sii-i denuntam pe cei care
se due la aduniiri". Micutul Jean Cavalier se dusese 1a
catehism 9i primise ,confirmarea d,in mlna monseniorului
de Saulx, episcop de Ales.
- Micutul e inteligent, spunea preotul din Ribaute. 0
sil-l trilnitem la seminar.
Acest vajnic cleric nu biinuia nici pe departe ca. ln
fiecare seara E1isf!beth Cavalier destriima opera preotu1ui
9i-1 lnvata pe fiul ei religia reformatiL Uneori ea 11 ducea
la aduniiri. Micu1 Jean l~i amintea foarte bine ca-1 auzise
pe Brousson prediclnd ,lntr-o seara 1a Val!ongue, l!ngii
Uzes, la 28 septembrie 1693".
Membrii familiei Cavalier, cultivatori, nu erau oameni
bogati. La paisprezece ani, Jean a fost dat ln seama un-
chiului Lacombe 1ca ,sarazin", adic& p&zitor al mlor li>i al
porcilor. In aprilie 1701 brutarul Duplan din Anduze 1i
spuse lui Antoine Cavalier ca. e in cautarea unui ucenic.
- De ce n-ar fi biiiatul tau ?
Tatiil spuse da. Ucenic de brutar insemna deja a peo-
movare pe plan social. Viermii de m8.tase aduceau pros-
peritate localitatii Anduze, tirgu~or foarte animat ~i lot-
odatii centru protestant activ. Predicatorii prolestanti 0i
fugarii gclseau acolo azil. Jean Cavalier i'l parasea uneori
pe patronul sau pentru a alerga Ia aduniiri. Plna la urma
ajunse sa ia ellnsu~i cuvintulla 16 februarie 1702. Citeva
zile mai tlrziu, denuntat, se aliiturii unui grup de fugari
care pleca la Geneva.
- 0 sa giisesc oriclnd de lucru pe la un brutar.
GB.si 9i patronul sau ll aprecie. ~i pastorii il apreciarii
~i -1 con vinsera :

294
.iI!
,![

1• • 111

'1.11:1:
"'
I'll!: I
 - Trebuie sa te intorci la fratii llO?tri.
Dar ei rEimlneau pe loc lini?titi, ln nceste tinuturi re-
formate pe care cei din Ceveni le denumeau cu un singur
nume : Refugiul. Jean Cavalier nu voia altceva decit sa se
intoardi. Nu atlt pentru a predica. Simtea cii. are suflet de
conduc&tor. Dar, a9a cum se lntimplti cu unii oameni mici
de statura, era chinuit de ceea ce ei consider& o inferiori-
tate fizicii. ·
Nu avem nici un portret de-al lui care sa poata fi au-
tentifkat, ci numai descrieri, dar precise. Ele n arata,
a;;;adar, mic, cu gitul scurt, cu figura -colorata, cu o fru-
moasa privire de un albastru viu, cu parul b!ond-ra,cat
ciizlndu-i pe umeri. Curlnd avea sa poarte peruca ;;;i p8.18.rie
cu pene. Voia sa aiba tin uta unui ofiter superior.
Jean Cavalier >i-a inceput carieni de capetenie mili-
tara cu ~aptesprezece oameni ~i trei muschete. Dupa ce-a
dat citeva lovituri ~i-a marit arsenalul pina Ia douiizeci
de pu>ti ~i douazeci de livre de pr.af de pu~cii. A dat
prima sa biitiilie adeviirata Ia 11 septembrie 1702, clnd
s-a aliiturat cu mica lui trupii celei a lui Gedeon Laporte,
pentru a ataca Ia Vebron trei companii de soldati ai rege-
lui. IncEiierarea s-a soldat cu o victorie 9i a mai adus .~i o
pradii. de arme ~i munitii.
$ase siiptiimini mai tirziu, un giant de pu~cii puse
capiit carierei lui Gedeon lntre Barre-les-Cevennes 1;ii
Sainte-Croix-Vallee frangaise. Ciipitanul Paul, care il
urmB.rea, puse sa i se taie capul lui 9i la doisprezece din-
tre oamenii sB.i.
- Capetele astea vor fi expuse pe podul din Anduze,
spuse Paul.
Zis >i fiicut. Locuitorii priveau tiicuti macabrul spec-
tacol. Printre ei, deghizat, Jean Cavalier, care jura s8.-i,
rii.zbune pe ace~ti morti.
Cavalier cobori iar&9i in clmpie 9i mai diidu clteva
!ovituri. La 9 noiembrie puse pe fuga o companie. Re-
curse Ia vicle~uguri eficace care te fac sa rizi. La Saint-
Chapte oamenii sii.i se impra~tiara pe striizi :
- Vine contele de Broglie !
Consulul (primar) ~i autoritatiJe se reped in lntim-
pinarea acestui ilustru personaj. Cavalier ii captureaza
~i apoi pune trupa sii. defileze prin ora~ in sunetul tobei

295
 I! vom vedea batindu-se mai serios. Ne-ar place sa
putem spune ca isprii.vile care i-au adus porecla de ,erou
al Cevenilor" au fost toate ,militare", justificate de raz-
boiul pentru eliberarea religioasa. Dar fanatismul nu
permite oricui sa nu fie niciodata josnic.
Noiembrie 1702. Cavalter, in drum spre Ceveni, 11 intll-
ne~te pe Pierre Laporte, zis Roland, nepot allui Gedeon ~i
care comanda acum trupa acestuia. Amindoi (aveau \m-
preunii o sutii de oameni) ataca prin surprindere pe ca-
pitanul Vddal, intarit in castelul de la Mandajors, linga
Ales, cu trei2leci de soldali. Ace~tia o iau la fuga ~i Vidal
e facut prizonler. Somat sa abjure, refuza. I se taie ure-
chile ~i nasul, i se vira in gur.a praf de pu~cii, careia i se
da foe. Cavalier ~i Roland i~i impart imbraciimintea acestui
martir : haina, pantalonii ro~ii, jiletca. Cavalier va purta
multa vreme haina cu fireturi de aur.
E imbracat cu ea ~i atund cind, la mai pul\n de o
luna de la cele intimplate, se prezinta la castelul din
Servas in apropiere de Ales.
- Sint capitanul de Saint-Andre, nepotul domnului
conte de Broglie. Am venit sa ocup castelul cu ofilerii
~i soldatii mei. Iata un ordin de rechizitie.
Acolo nu erau decit un paznic ~; ciliva servitori, spe-
riati ~i respectuo~i, care nu-l cunosc pe Cavalier sau nu-l
recunosc ~i care-i servesc o masii bunii. Imediat dupa
desert, Cavalier da un ordin ~i oamenii siii pun foe cas-
telui. El nu distruge de placere : a observat ca din don-
jon exista o vedere deosebita asupra tuturor inaltimilor
~i vailor . din imprejurimi, asupra drumurilor pe care
oamenii lui aveau sa meargii atit de des. Pacat ca in
treaba aceasta sint uci~i citiva servitori ~i fiul paznicului.
~i mai pacat cil. e ucisil. ~i fiica paznicului. Dar dupa
citva timp omorirea unei femei nu va mai fi decit un
amanunt ne:i.nsemnat.
CavaUer prevede cii razboiul dus de el va fi lung ~i
greu:
Avem nevoie de un depozit pentru a!imente ~i
arme ~ide un spital.
Nici vorbii. sa fie folosita in acest scop o cladire care
poate fi reperata ~i incendiata. Dar Cevenii au ascunza-
tori minunate, indipatoare, u~or de apii.rat, camuflate de
natura : pe~terile. Cavalier le alege pe cele de la Euzet,
296
din apropierea satului cu acela~i nume dintre Ales ~i
Uzes, seabite in coasta n1untelui t;:i ascunse de stejari verzi.
Echipe de lucratori tree indata Ia amenajarea )or. Sose~te
un om dintr-o patrula trimisa de Cavalier sa suprave-
gheze neinoetat imprejurimile :
- Contele de Broglie se fndreapta in persoanii spre
Ales.
- Sa mergem sa-i aratiim ca nu ne temem de el.
Batalia data de Cavalier Ia ferma de Ia Cauvi, in pa-
ji~tea Ales-ului, impotriva trupelor guvernatorului din
Ales (cincizeci de ciilareti ~i doua sute de infanteri~ti)
reprezintii un model de tactica, este un mini-Austerlitz.
0 suta de oameni, atit este efectivul conducatorului ca-
mizar. Cavalier nu-i ascunde (nu-i ascunde pe to\i), dis-
pune o prima linie in fata inamicului. Guvernatorul din
Ales nu-$i vine in fire :
- Ce, tariinoii ii9tia a~ezati in linie de bataie ?
Hotara:?te o l?arji'i de cavalerie. Spre uimirea lui, ca-
mizarii deschid un foe foarte bine tintit 9i concomitent,
iar jumiHate din trupa lui Cavalier, cei mai buni triigii-
tori ai acestuia, bine adfipostiti pe coast&, deschid :;;i ei
focul. Cavaleria, incol\itii pe flanc 9i din fa\a, se revarsii
inapoi peste infanleri('tii din Ales, care, pentru a fugi
mai repede, aruncii pu9lile, fiecare in greutate de unspre-
zece livre. Numai trei n1orti in rindul camizarilor, care
culeg o frumoasii recoltii de arme. A doua zi, zi -de Cra-
ciun, Ia Vezenobres o mare adunare i1 nume9te pe Cava-
lier comandant SUJ:rem prin aclama\ii. Catinat vine sa
se puna sub ordinele lui ~i devine ('eful cavaleriei cami-
~rilor.
Aceastii trupii de rebeli semiina din ce in ce mai mult
cu o adevarata armata. Miir~iiluia ziua cu stindardele
desfa9urate, biitind toba.
l';li era urmata de femei, ca toate armatele de atunci.
- Dar erau neveste, le-au apilrat cronicarii ~i istoricii
protestanti. Sau prorocite, care ('tiau cii, daca-('i pierd
fecioria, izvorul lor de inspirafie va seciitui.
Da, asemenea femei existau, Cea mai celebra dintre
prorocite, Marie Mathieu, zisa Marie cea Mare, era o fafii
inalta, urita ?i ofilitii. Cavalier credea in inspiratia ei, ii
asculta parerea cind trebuia sa condamne Ia moarte sau
sa gratieze. Marie era. intr-un anumit fel, isterica, inse-
297
 tala de singe : ea !e dadea ultima lovitura xiinitiJor vraJ-
,,' ma~i. Nu .era singura cm·e 'facea aceasta groaznica treaba.
~i :nu ·erau _nun1.ai- fec.ioar:e ·_print:re -oele uare urm.au arn1ata,
sau, dadl ·erau, nu r&mineau n1ult timp. ,;Camizarii due
o viata groaznidi - a scris un _contemparan -, fetele -se
euleR -nestlrij-enit 'li'i ·fara Tut;;ine c:u ;b-i-iietii pe care..::j iubesc".
Cine ~tie dacii. nu existau Ia urma urmelor in aceste bata-
lioane de femei din Ceveni mai .multe .indrii.gostite decit
tirfe'!
,,In Ceveni, colonelul meu ducea cu el o tii.rancuta
·pe ·nume Isabeau. Ea niinca ~i se culca cu el." Aceasta
confidenta i-a fast fi\cuta in '1708 doamnei du Noyer, ori-
ginara din Nimes, emigrata in Olanda, .de Daniel ·Guy,
care avea sa fie credinciostil loc\iitor ·a] lui •Cavalier ·in
surghiun. 'Legii.tura care nu trebuie cltu~i de putin sil.
surprinda, fiind vorba de un bii.iat voinic de douazeci ~i
trei de ani, Ci 111ai ·degraba sa ilnpresioneze, in mijlocul
atitor_cruzin1i.
''In timpul iernii 1702-1703, camizarii au fast stapinii
Cevenilor. La 5 ianuarie 1703 trupele lui Cavalier au
intra! in Belvezet, sat catolic de llnga Euzet, in numar
de patru sute, in rind uri de patru, precedati de ~ase tobe ~i
trei cilnpoaie. Veniser& -sa ·caute arn1e. 'Cainizarii au Iuat
toate pu~tile militiei, au dat foe bisericii ~i unui numar
de patruzeci ·:;:i dou'ii de case ~i au ucis treisprezece locui-
tori. Dupa patruzeci ~i opt de ore, la Metairies-de-Gaforel,
au infrint un deta~ament condus de capitanul Poul, care
a fost ucis. lndrazneala lor deveni cu alit mai mare ~i
1nulti le dadura camizarilor un nou numP : ,cutez&torii",
deoarece cutezau.
Mai existau ~i alte trupe decit cele ale lui Cavalier,
organizate mai putin mi!itare~te, dar din cind in cind
vrednice de temut, care operau in Ceveni. Profetul Jouamy
,,,' avea ca punct de.sprijin Genolhac, unde nici macar trupele
regelui nu indriizneau sa-l atace. Acolo se tineau adunii.ri
de mai mull de doua mii de persoane. In februarie 1703
parasi brusc tlrgul, ducind cu el o parte din populatie.
Cinci.zeci de regali~ti, comandati de capitanul Marsily,
ocupara atunci Geno!hac. Jouamy, aleg:lnd bine momentul
se intoarse pe nepusa masa.
Episodul poate fi retinut ca unul dintre cele mai cum-
plite din cadrul unui razboi bogat in grozavii. Ca nid un
298
soldat n-a sc&pat cu vi·ata nu- surprinde pe nin1eni. Dar
locuitodlor care li g&zduisera li se t8.ie beregata, li se
scoasera ochii, li se sn1ulse lii11ba, li se b&gara in gurii
taciuni aprin9i. 0 n1an1ii fu arsii lmpreuml cu cei cinci
copii ai ei.
Scrisorf secrete continuau sa circule intre Ceveni ~i
Geneva. Pastorii; lini~titi in refugiul lor, vedeau cu:
groaza cum cre~teau atrociti'<tile. Ei erau nelini~titi ¢ cind
vedeau o intreaga. regiune prada profetisn1ului, iluminis-
tnului. 0 scrisoare de blan1 sen1nata cte· un numar dihtre ei
fu pusa in circulatie. Prorocii .;;i can1izarli diideau din
un1eri.
- Ti·ebuie sa 1nerg_em pinEUa capat !
0 voiau cu atit mai mult, cu cit soldatii regelui dadeau
semne de oboseala. Antrenamentul antiguerilii face astazi
parte din instructia militarilor, dar timp de secole guerila
a demoralizat orice armata regulatii. Soldatii regelui nu
erau deprim;;i nici macar sa lupte iarna. In acest m~otin1p
stateau Ia ciHdura in garnizoanele ~i forturile lor. :;;i top
simteau cii contele de Broglie era un conduciitor militar
incapabil. Despre aceasta incapacitate se afla 9i la VersaiJc
les ~i, Ia inceputul ]unii martie 1703, Ludovic a! XIV-lea
ildestitui pe Broglie din postullui.
' Militarul trilnis in locul lui ca sa nhniceasc8. mai
putin de doua mii de rebeli comandati de afiteri impro-
vizfati era n1are.;;alul de Montrevel,- prmnovat in acest
grad cu mai putin de trei luni in urma, e adevarat. El
sosi Ia Nimes Ia H februarie 9i fu primit Ia Paarta caraa-
nei de toti consilierii in mare tinuta. Era un barbat faarte
frumos, foarte mlndru de asemanarea lui cu regele.
- Am adus cu mine trupe proaspete. 0 sii punem
capat acestei revolte a taranilor.
Ideea lui era simplii : sa loveasca dur 9i nelntrerupt.
La 21 ~i 27 martie satele Mialet 9i Soumane au fest arse
in intregime. Locuitorii lor, barbati 9i femei, au fost trimi9i
Ia galere sau Ia pu9carie. Cavalier raspunse dupii patru-
zeci ~i opt de ore acestui nou gen de ofensiva : mai
multe ciitu.ne catolice au fast jefu.ite, unui preot i-a fast
sfiirimatii teasta, iar in mijlocu.l ruinelor - cadavre
carbonizate : cadavre de biirbati, de femei 9i de copii.
V edem cu stupefactie cii o oarecare viaj:i\ mondena
continua sa se desfa9oare in ora9ele din regiune. Nobilii
299
'.;1
'I,, I
''Irl'.
diideau baluri pentru fiicele lor, invitind ofiterii din ar-
mata regalii adu~i de razboi. Montrevel, giizduit la Nimes,
ii trimi.tea riiva~e infliiciirate doamnei de Sonstelle, care
stiitea la Ales. Camizarii interceptau uneori aceastii co-
respondenta.
In ziua de Florii din' 1703, un ofiter indriizni, dupa o
oarecare ~oviiiala, sa-l deranjeze pe Montrevel, care lua
masa intr-o companie galanta.
-.., Domnule mare~al, mai mult de o suta cincizeci de
hughenoti s-au adunat intr-o moari\ din suburbia Porte-
des-carmes, foarte aproape de-aieL Cintii psalmi.
-,.... Aduceti-mi calul ! Sa vinii dragonii !
Cei. care cintau psalmi, biirbati, femei ~i copii, nu
ayea\1. arme ~i, contrar obiceiului, nici un ca1nizar nu
apiira adunarea lor. E greu de inteles aceasta impru-
dentii. Oricum, Montrevel sosi cu dragonii lui, care im-
presurara obiectivul, apoi sparserii u;;ile. Moara deveni
indatii. un abator, singele ;;iroia pretutindeni. Nenorocitii
care sareau pe fereastrii erau strapun~i cu siibiile. Un
servitor al lui Montrevel, profund mi9cat, vru sa sal veze
o tiniirii : fu condamnat la moarte pe Joe 9i executa!, ca
~i fata. Mare~alul giisea cii lucrurile nu mergeau destul
de repede. Leacul era atunci foarte simplu : incendiul.
Ultimele victime pieririi arse. A doua zi, moara innegrilii
fu rasa de pe fata piimintului.
Tot a doua zi, Cavalier niivii!ea impreuna cu ;;ase sute
de oameni in satul Moulezan. de llngii Uzes,. in majoritate
catolic .. Treizeci. ~i douii de case incendiate ~i .locuilorii lor
miicelariti. 0 inspaimintiitoare mi9care pscilatoiie de atro-
citiiti, care parea cii n-f!vea sa sesfir~ea~ca niciodati;i.
De citava vreme la, actiune participa de parte1> 'catoli-
cilor ciudata militie a ,,,c")detilot: crucii:'. ,Monseniorpl
Flechier,, episcop de ]\fimes, avusese., ideea ,acestor com-
, panii libere, care, crec:lea .,I, vor duce lupta de contra-
guerilii mai bine decit trupele regulate. Montrevel con-
simtise. Cadetii crucii aveau oficial misiunea de a api'ira
comunitiitue ~i sate1e catolice, dar o contraguerila strict
defensivii este, evident, de neconceput, Cadetii actionara
ca ~i caJ1?.~zarii, organizat~ ca ~i ei in mai -multe. bande,
prin lovituri de forti! ~i elemente de surprizii. Dar .ei erau
hriiniti 9i platiti ca soldati ai regeiui.. Cape ten ile lor erau
Florimond de Bergerac, un hercule care, cu un comando
300
de numai treizeci de oameni, opera in lmprejurimile ora~
$Ului Nimes, Lefevre, fast ofiter, ~i do.i clerici : preotul
de Ia Sflnta Cecilia din Andorge ~i sihastrul de la' Prime-
Combe. Acesta, dupa ce sihastria (in apropiere de Som-
migres) ii fusese pustiita de camizari, obtinuse de la
episcop permisiunea de a renunta pentru o vreme la
viata de pustnic.
'.faranii din Ceveni traiau acum tot timpul sub teroare;
somati rind pe rind de solda\i, de camizari ~i de cadetii
crucii sa le dea adapost ~i alimente, ameninta\i de catre
aee9tia cu cele n1ai crirteene acte de violent&· daca · ar
acorda un ajutor cit de mic adversarului. Aceste amenin-
tari erau intotdeauna respectate. Printre nenumaratele
atrocitati trebuie sa trecem Ia pasivul camizarilor nume-
roase castrari de preoti catolici.
- Era cu o ibovnidi !
Sau era acuzat sau bbl.nuit eft are una, ori pur ~i siril-
plu vreun can1izar era :incercat 'in ziua aceea de acest
gen de sadism. Carnizarii le spintecau femeilor insiirci-
nate pintecele : ,0 sa 'fie u11 ere tic mai pu.tin !". Rega-
!i0tii ~i cadetii crucii fii.ceau acela~i lucru, invocind acela$i
argument.
1n cursu! verii din 1703, Jean Cavalier ii trimise lui
Montrevel o scrisoare extrem de jmportanta. Era lunga ~i
intesata cu pasaje din Biblie : ,Am pus mina pe arme
numai pentru a ne apii.ra libertatea de con9tiin\ii., spune in
esenta ~eful camizarilor. Episcopii ~i preotH ne-au rnal-
tratat vreme indelungatii ~i rau de tot. Sintem gata sa
depunern armele daca rnaiestatea-sa ne acorda libertatea
religioasa ~i-i elibereaza pe aceia dintre ai no~tri care sint
detinuti sau condamnati la galere. Ea nu va avea atunci
supu~i mai leali decit noi, vom fi gata sa ne varsam sin-
gele ca s-o slujirn. Dar daca refuza, intrucit trebuie sa
dai ascultare mai degraba Domnului Dumnezeu, decit
regelui, ne vom apiira plnii la cap!lt". Semnat : ,Cavalier,
conducatorul trupelor trimise de Dumnezeu". Datat : ,in
De~ert, 14 septembrie".
Consecintele acestei propuneri au fast nea~teptate ~i;
in cele din urma, dezastruoase. Montrevel comunica fara
indoiala la Versailles oferta conditionata de supunere a
lui Cavalier, suge~ind probabil sa nu fie luata in searna,
301
deoarece n vedem pe rege refuzindu-i, intr-o instructiune
data la putinii vreme dupa aceea, autoriza1ia de a-i exter-
mina. sistematic pe noii convertiti de la tara : ,Maiesta-
tea-sa nici n-a vrut sa auda vorbindu-se de varsare de
singe". Urma o lista in care erau in~irate vreo douaspre-
zece tirguri ce trebuiau lasate in pace. 1ntotdeauna se
aflau in preajma regelui adepti ai politicii de lini~tire a
spiritelor. Dar erau ~i strategi care i-au aratat di alte sate
trebuiau distruse pentru aci lipsi pe rebeli de punctele
lor de sprijin. Mai exact treizeci~i trei de parohii.
Ordonanta regala a fost difuzata pretutindeni. Locui-
torii din satele menite sa fie ,rase" trebuiau, lnainte de
29 septembrie, sa evacueze casele, pornind cu mobile,
provizii ~i vite in cautarea unui adapost in eel mai apro-
piat tirg neamenintat de aceasta masura. Cei ce nu aveau
sa gaseasca nimic aveau sa fie indreptati spre Carcas-
sonne, Beziers ~i Montpe!lier. Montrevel facu ape! !a
contele de Peyre.
- Stringeti de urgenta doua mii de Iucriitori ca sii-i
a jute pe soldati la diirimarea caselor.
Nu cred ca mai e nevoie sa spun cii rindurile maquis-ului
camizar au fast ingro~ate cu o buna parte din taril.nimea
condamnatii sii-~i piiriiseascii locuintele. Soldatii ~i lucrii-
torii rechizitionati sosiril. in sate pustii. Singurul zgomot
ce se auzea era al ploii ciizind pe acoperi~urile facute din
pietre latarete. Iar aceste acoperi~uri ~i ziduri de granit
infruntau cazmaua cu un fel de ironie medievalii. Gene-
ralul Julien, care conducea operatiile, 1i trimise lui Mon-
trevel un curier: ,Cer autorizatia de a folosi focul".
I se acorda. Ca sa ardii ce ? Numero~i tarani se gin-
disera sii scoata u~ile ~i ferestrele ~i sa le ia cu ei. Nu mai
ramasesera declt aceste acoperi~uri ~i ziduri refractare.
Soldatii carau in sate crengi ~i copaci taiati, aprindeau
ruguri ~i dadeau foe. Incendiile au fast mai putin eficace
cit spectaculoase. Numero~i tarani putura sa se .intoarca
la ei acasa putii!l mai tirziu, in mod clandestin, dupii
c,ardere".
Arderea continua mai ales in mtmi ~i in minti. Pri-
marul unui tirg in majoritate catolic primi urmiitoarea
scrisoare : ,Noi, contele Roland, general al trupelor pro-
testante din Franta reunite in Ceveni, in Languedoc, or-
donam 1ocuitorilor ldin Saint-Andre-de-Valborgne sii-i·
302
avertizeze pe preoti $i pe misionari di le interzicem sa
oficieze slujba divin& ~i sa se retraga in alta parte daca
nu vor sa fie ar:;;i de vii atit ei, cit 9i adeptii lor. Nu le
dam decit trei zile pentru a indeplini prezentul ordin".
L-anl n1ai intllnit pe ,contele Roland", care nu era altul
declt Pierre Laporte, nepotul lui Gedeon. La treizeci de
ani 1~i luase acest num.e f?i acest titlu din Cintecul lui
RoLand ~i poate :;;i pentru a uita c&-9i incepuse viata ju-
ganind oi ~i porci. Avea dintii stricati 9i fata ciupita de
v8.rsat, insa, datoritii unei anumite prestante, aceste ne-
ajunsuri nu se mai observau. Era vitea.z 9l viclean. Se
dovedea infinit mai slab strate.g 1;d organizator decit Ca-
valier, pe care-I invidia, dar ern lndipS.tinat.
Cavalier, in sc.hin1b, ripost(t la dfirin1area 9i arderea
caselor lntronind teroarea in cin1pie. La 20 decen1brie
1703, la Tornac, ilnpreuna cu opt sute de pedestra?i ~i
doua sute de calareti, ataca doua sute cincizeci de soldati
care escorteaza patru con1panii de pw;>ca.<?i cu destina~~ia
Anduze. Regali~tii sint pu>i pe fuga. ~eful lor, domnul
de la Haye, li scrie unui prieten : ,$tii di sint un vechi
o£iter, obi;muit sa vada foe ~i siH tina piept. N-am riscat
niciodata at\t de mu!t cain aceasta imprejurare".
Cavalier era foarte bine inforn1at asupra tuturor n1i.;>c3.-
rilor regalL;;tilor : taranii care-i erau con1plici aprindeau pe
dealuri focuri, pe care le acopereau ~i le descopereau
dupa un anumit cod ; ~tafetele lui se deghizau in bii.trini
~i, cind zareau pe cineva, se pr·efaceau ca de-abia pot sa
mearga.
Rasplndirea de informatii false in rindurile du~manului
este un vicle~ug tot atit de vechi ca razboiul. La 14 martie
1704 Cavalier atrase trupele regale intr-o capcanii, tri-
mitlndu-i lui Montrevel un bilet in care se spunea cii ]a
Saint-Chapte se dau lupte, cind, in. realitate, acolo nu
se petrecea nimic. Dragonii au fost intimpinati cu focuri
de pu~ca ~i au inregistrat pierderi. Montrevel, furios,
trhnise toate trupele de care dispunea pe urn1ele lui
Cavalier. Ca toti soldatii din toate armatele din lume,
nici ace9tia nu se lipse.au de vin ori de dte ori aveau pri-
!ejul sa-l deguste, iar Cavalier liisa intr-adins bau-
tura ln sate.
303
 Batiilia !ncepu la 15 martie la Deves de Martignargues;
aproape d.e Gardon, dupa ce CavaUer le tinu trupelor
sale o predica, prorocind intruc1tva : ,Copii ai Domriului,
nu vii temeti. Ridicati-va, caci eel ve~riic este cu noi.
Nici unul din voi nu-~1 va pierde viata". Realist ~i vrind
numai Juptatori cu un moral de fier, el adauga totu;;i
cii cei care se indoiau de izbindii puteau sa dea inapoi.
Vreo ~aizeci de oameni se folosira de aoeasta permisiune.
Cei cinci sute de pedestra~i din ,batalionuJ de marina",
plasati impr.euna cu alte trupe sub ordinele colonelului
de Ia Jonquiere, atacaril. de !a prea mare distanta, des-
chizind focul cu muschetele. Pinii sa~~i incarce din nou
pu~tile lor lungi ~i grele, infanteri~tii camizari venira
peste ei, triigind de !a doi pa~i. Cavaleria camizara (doar
t.reizeci de ciilareti), pini't atunci bine adapostita, schimba
de flanc, in timp ce ceilalti triigatori atacarii din partea
opusii. Regali~tii se !mpra~tiarii care-ncotro. Co!onelul
de Ia Jonquiere, dat jos de pe cal, o luii Ia goana cu
primul cal ce-i ie~i in cal e. Onoarea regali9tilor fu salvatii
de ofiterii batalionului de marina, care, a~ezindu-se in
cm·eu, se lasarii uci~i cu tofii, Batalia a costat trupele
]l;li Montn~vel douazeci ~i doi de ofiteri ~i trei sute de
oameni. Camizarii n-avura decit doisprezece raniti, din-
tre care mortal doi. Ii urmarira pe regali~ti p!na cind
un riu~or Ie tale retragerea, $i acolo avu Joe un frumos.
mace!. Proroci~ele ii dadura gata pe raniti.
Prada fnvingatorilor numiira optzeci .de cai, printre
care .~i eel a! co!onelului de la Jonquiere, pe care Cavalier
~H lua pentru sine, plus o cantitate de. ::trme, haine ~i
p~l3.rii -minunate, de care hoit~ile nu -mai. ave.au nevoi~;.
C::tvalier ~i camizarii sai se impodobira cu ele ca sa intre
in Vezenobres in cintecul psalmurilor ce sarbatoreau
victoria lui Israel asupra amaleciti!or .
. ,,ntr-un tinut putin accidentat, o banda de tfu·ani a
pus pe fuga in plina zi o trupii numeroasa ~i considerata
ca valoroasa". V.estea infringerii de 1a Martignargues,
atunci cind ajunse !a Versailles, fu socotita !a \nceput
d1~ept neve.rosimila. Confir.mata, ea ului. !n aceea~i searaJ
Ludovic a! XIV -lea 11 destltuia pe Montrevel din func-
~iile sale :
304
 ll va inlocui domnul de Villars,
!nca un maret;;a~, .acesta adevarata capetenle milltara1
erou al trecerii Rinului, invingator a! turdlor ~i a! im-
perialilor. Simpla sa numire va schiml?a totul in Ceveni,
dar in felul eel mai surprinzator 9i chiar eel mai
paradoxa!.
Montrevel, in ~epat, jignit de moarte, hotarit .sa de-
monstreze ca punerea lui in disponibilitate este nemeritata,
lupta in persoana, pentru prilna oara de la sosirea sa,
in fruntea trupelor in cursu! unei operatii organizate (in
sfir;;it !) eu multa inteligenta tactica. Ii surprinde pe. ca•
mizari la N.ages, ii infringe, Iar Cavalier e cit pe ce sa fie
capturat. Pierderi1e regali~tilor : optzeci de oameni, iar
ale camizarilor opt sute de morti, dintre care· trei proro-
cite. Chiar a doua zi, Montrevel trimite la Versailles un
sol cu porunca de a m.lna caii pin& la sleire : ,;Am onoarea
sa: aduc la cuno~tinta maiestatii-voastre ca, ·executind
ordinele sale, plec, indreptindu-ma spre Guyenne, dupa
ce am avut deosebita fericire de a infringe complet trupa
lui J.ean Cavalier ;;i pe cea a lui Catinat, ale caror rin-
dmi fliseseri'i intiirite cu numero~i . tineri din Ceveni". ·
0 batalie pierduta nu inseamna un razboi pierdut
decit atunci cind razboiul istovitor a durat prea mult.
Atunci norocu! schimbii tabara. In citeva zile, vestea infrfn-
gerii de la Nages se rasplndi in toata regiunea Cevenilor,
Ea !ove;;te ca un semn a! lui Dumnezeu ~i oamenii spun :
,Sintem pierduti''. Se petrec ni~te fapte cu neputinta de
!richlpuit doar cu citeva sapti:imini mai inainte : camizaril
care au supravietuit bataliei de la Nages, urmiiri\i de
regali~ti, istoviti, unii ranl\i ~i cu singele ~iroind, vad,
c!nd cer adapost, ca u~ile le sint inchise in nas, Cavalier
simte ca acei credincio~i care i · s-au aliiturat In
sectorul pe~terilor de Ia El1zet - acolo ii regrupeaza; in
apropiet'e de arsenalu! sau - ;;i-au pierdut forta de
lupta, nu 1na:i vor sa invinga sau sa moara. Doua sute
dintre ei vor muri totu;;i pe aceste meleaguri, dici tru-
pele lui Lalande i-au urmarit ~i-i zdrobesc, iar ce-i mai
rau se intimpla curind dupa aceea : o femeie dirt Euzet,
a carei comportare a pfirut suspecta (ea ii aprov1zwna pe
camizari), este arestata, supusi\ la cazne, de mai mulj;e
305
ori urcata in ~treang :;;i data jos ~i) n1ai n1ult n1oarti'r dec.it
vie, ,rru mai tine". Ea ii conduce pe regali9ti pin& la
pe~teri.
$i de data aceasta Cavalier izbute9te sii scape, dar con-
sider& pierderea pe~terilor ca ceva irepa.rabil. ))Am. pier-
dut dintr-o data o rnare cantitate de arn1e, lntreaga n1ea
munltie; toti banli ... lVlai lnainte aveam intotdeauna Inij-
loace de- a mil' redresa, dar· acun1 an1 ri:in1as f&ra nici- unur.

- El bine, ce, oamenii fi$tia nu erau toti supu.;:;i

ai rege1ui, nu trehuia sa ne incredintEiln dadi -erau vino-
vati sau nu ?: Nu n1ai vreau sa vad la intra-rea in fiecare
tirgw;;or rotile- astea, splnzurStorile, e~afodurile, sii. dispara
toate as tea ! S-int"aici nun1ai ca sa lupt sau ca- s:'i iert.
Se :intimplil prea rar, 1;>i lucrul nu le reu~e~te lntot-
deauna, ca n1ari conduciHod n1ilitari ·sEt· fie on1eno~i,
zgirci\i cu singele solda\ilor ~i a! popula\iei. Mare;;alul
de Villars, chiar inainte de a p8.r£tsi Versailles-ul, lua
cuno:;;tinta de tot dosarul ,Ceveni".
~ Dacii' maiestatea-voastra llni ingaduie, i-ar fi spus
el lui Ludovic al XIV -lea, voi incerca sa pun capa.t cu
bllndete nenorocirilor acolo uncle asprimea n1i se pare nu
nun1ai de prisos, dar contraindicata.
De cum ajunse in Languedoc, discutii indelung cu
Basvillec Citeva ztle mai tiTZiu trhnise in toatii regiunea
Cevenilor c&l&re:ti care duceau cu ei noua a-rn1£i: pe care
se hotihise s-o fo!oseascii : afi~e. Imprimate Ia Nimes 9i
la lVIontpellier~ ele aveau. doua forn1ate : mari pentru
ora~e, mai pu\in mari pentru sate.
In esenta, textul lor era urm·B.torul : ,0 an1nistie
completa este oferii& iuturor rebelilor care in urn1&toa-
r.ele opt zile se vor retrage la casele lor impreuna cu
armele lor. Dadi se vor inc&pfitina s&· ra.m.ina rebeli, vor fi
tra:tati cu cea n1ai lnare·asprin~e-impreuna cu toti cei care-i
sprijina. Cei care creel cii) dupa pierderile suferite, vor· n1ai
putea sa reziste: n1ult.a vremoe, !iJi ... au pierdut cumpatul.
Raul pricinuit de aceas.tii ri'iscoali\ a tinut prea indeajuns.
Trebuie' sau sa te supui sau sii te a?tep\i sii fii zdrobit".
In acela9i timp, Villars punea sii: se repete pretutindeni dt
cei ee se vor intoar.ee acasil'- nu vor fi h&rtuiti in nici un
306

'•·
 fel; a_ :lntemnitat sau .a ·-executat ·dtiva cadeti ai crucii
je.hlitori ~i ciilai ~i a seas din pu~carie hughenotii inchi~i
in urma unor .acuzatii mincinoase sau filrti eel 1nai m-ic
pretext.
Mare;;a•lul i9i preluase functiile la 21 ap1ilie. La 1 mai
prhni o .scrisoar·e ~de 1a -Cava·1ier, care clefinea inc.a o data
.sco,purile rascoalei : lihertatea de intnmire ~i .posibili-
tatea pentru razvratitii care depun armele de a pariisi re-
gatul. ·urma o .frazii. nu prea !impede, dar care dovedea
.o dorin~ii. de negociere. Villars a9tepta citeva zile (el
latisa patrU:le de :!'ecunoa~te~>e intre Uzes ~;i Ales ca sa
vada unde ajunsesera eu adevarat rii.zvrati~ii ~i totodatii
nu voia sa dea impresia ca de-abia a~teapta tratati-
vele), apoi, din ordinul sii.u, comandantul de :brigada La-
lande, care-:;:i avea sediul la Ales, ii trin1ise h:~i ·Cavalier
un mesaj : .,.Sa ne int:ilnhn". ·nupa elaborarea un:ui pro-
tocol foarte precis, intilnirea .avu Joe la 12 mai pe podul
din Avene, in apropiere de Saint-Hilairecde-Brethmas.
Cavalier se apropi€ de pod insotit ·de optzeci de ca-
mizari, lasindu-i aproape pe toti la douii. biitai de p~ca
dB pod .~i nepastrind pe linga el .decit opt calareti, care
se oprira la o .suta de metri. Cei .douazeci ~i cinci de
dragoni ee-l •escortau pe Lalande, care venea din fa~a,
se oprira ~i ei la o suta de metri. Cei doi biirbati cobo-
rlri\ de pe cai ~i se indreptarii unul spre .celalalt. Linga
Lalanile pa~ea un baietel de vreo 2lece ani : fratele mai mic
al lui Cavalier, capturat la Euzet, ~i pe care comandantul
de brigada il diidea inapoi ca .semn al bunelor sale in-
tentii. Pentru a ~i le ariita pe ale .sale, Cavalier i~i des-
carca in aer cele dona pistoale ale sale. Negocierile in-
cepura. -Ele av.eau sa .dureze d.oua ore.
De o parte ~i de alta a podului, dragonii ~i camizarii
l~i urmareau 9efii. Ii veileau ducindu~se ~i venind, oprin-
ducse, discutind .cu .insufle,tire. In mai multe rinduri, Ca-
valier i$i scoase palaria. Ciudata intilnire cavalereascii
la capatul unui razboi inexpiabil ~i nimic .nu .ariita inca
sfir~itul lui. JJar aoeasta intilnire, tocmai fiindca avea
loc dupa atitea grozavii, era un semn. Iar .Lalande nu
venise la intrevedere cu miinile goale : in afara amnistiei
pentru camizari, ii oferea lui CavaHer personal un .brevet
de colonel cu o pensie de o mie dona sute de livre.
307
 Cei de fata viizura m sfir~it pe cei doi' negociatori
salutindu-se ~i despartindu-se unul de altul. In · aceea$i
searii, Lalande ii inmina lui Villars, care se afla !a N!mes,
scrisoarea de supunere conditionatii a lui Cavalier. Con-
duciitorul camizarilor cerea, in afara amnistiei generale,
pentru el permisiunea de a parasi r·egatul impreunii cu
patru sute de credincio~i pe cheltuiala r'egelui ~i pentiu
toti permisiunea de a emigra pe cheltuiala lor ; m sf'rr-
~it, punerea in libertate a tuturor detinutiJor. In post-scrip-
tum cere acelea~i favoruri pentru trupele de camizari
care nu erau sub ordine1e sale, indeosebi pentru cea a lui
Roland.
- S!avii Domnului, spuse Villars, ca nu cere liber-
tatea cultului !
Trimise imediat un curier in directia Versaiiles. Se
lncheiase un armistitiu, Cavalier n-avea de ce sa se
mai asctmda. Ba chiar fu primit cu placere (16 mai) la
· Nlm·ris, in griidina . manastirii franciscanilor, de ditre
Villars ~i Basville, in :fata mai multor sute de locuitori
din Nimes, muti de uimire. In memoriile sale, Villars
spune ca a fost surprins gasind at!ta bun-simt ~i fermi-
tate la un taran de douazeci ~i doi de ani. Multimea !l
aclama pe Cavalier clnd se indepartii, toata lumea voia
sa le dea de baut camizarilor din escorta sa. Dupa ce a
'Cinat Ia Saint-Cezaire, eroul zilei rosti in public o lunga
rugaciune pentru rege, mare~al ~i mtendent, ,at!t de mi~­
catoare, incit adunarea plinse". Acest veac se induio~a
u~or (Ludovic al .XIV-lea plmgea Ia tragedii) ~i tot .atit de
u~or devenea crud.
- Cavalier e un triidiitor ! Trebuie .sa continuam
lupta pma la moarte !
A~a vorbea ,contele Roland", cu convmgere, fara ln~
doiala, dar ~i cu ciuda ca-l vede pe rivalul sau transformind
o predare intr-un triumf. Cavalier il intilni in trei r!nduri
fara sa reu~easca sa-l convinga ca de acum mamte lupta
era zadarnica.
Curierul trimis de Villars la Versailles avu nevoie de
zece zile ca sa se duca ~i sa se !ntoarca, performanta cea
mai buna a epocii. Ludovic.al XIV-lea subscria la conditiile
lui Cavalier. ·
308
 .,Eroul din Ceve11i" va pB.rB.sl a cum seen a pe care _striilu..
cise. La 26 iunie 1704 pari\se~te provincia Languedoc.
Trece'rea sa e semnalata la Vienne, la Lyon, la Macon (6 iu~
lie). La. 15 iulie il ved.e pe rege la Versailles. A povestit e1
tnsu~i .aceasta uluitoare intrevedere in memoriile sale.
,A nii~c<;>cit-o - au spus unii istorici. - In eel mai bun
caz,. doar 1-a ziir:it pe rege". E adeviirat cii, pinii ~i in epoca
noastra, oamenii Primitl de un personaj important, fie ~i
pentru un minut, amplificii in povestirile lor durata in-
trevederii ~i i~i atribuie un rol istoric. Totu~i domnul
Frank-Puaux, autorul studiului critic care in.sote~te m~
moriile lui Jean Cavalier, afirmii cii a verificat asertiunile.
autorului, a carui povestire, dealtfel, nusunii fals.
Il vedem pe Cavalier, de obicei atit de plin de incredero
in el, ba chiar, sa spunem, de tupeu, ,tremurind deodata
tot" de indatii ce eel mai mare rege din lume ii arunca
o privire. Apoi i~i revine ~i istorise~te nenorocirile co~
ligionarilor sai. Cind Ludovic al XIV-lea il intreaba daca
vrea sa devina catolic; el raspunde ca .e gata sa-~i dea
viata pentru rege, dar cii nu-~i poate schimba religia.
- Bine. Sa fiti mai intelept pe vii tor.
,Ludovic al XIV"lea, care proscrisese calvinismul cu
atita trufie, \ncfieie pace cu ucenicul de brutar", a scris
Voltaire; Ironie prosteasca din partea unui spirit ce se voia
luminat. · Faptul di a incheiat pace cu un ucenic de
brutar ''amine .tmul din adeviiratele titluri de glorie ale
regelui-soare.
Cavalier trecu !Jt' Elvetia; "Poi ·In 'Ahglia. Cii'satorit , cu
o domni:;;oara din PontJii.eu, muri in 1740 in' Vlrsta. •de
'cindied~·:~i botra·--a~· ·ffui.' Ei~ac·-ln- ·acel niom-ent rrlaior ge-
neral 1 al armatei engleze ~i guvernator al insu1ei Jersey.
Dupa plecarea lui din Ceveni 1 razb0iul agonizii. Roland,
tradat · pentru o suta de ludovici de aur, fu !ncercuit ·~i
dobor!t in apropiere de castelul de la Castelnau-Valence
La ,15 august 1704 .. 0 luna mai tirziu, Ravenel, un alt
conducator camizar, tradat ~i el, reu~i sa fuga. Aceste
tNldB.ti ·'erau un indici-u di. tlitrte'rli ·nu ntai voia- r&zboi.
Catinat se preda ~i Villars li permise sa· plece la Geneva.
-1 .Actj~nct al· · comarid~niuluf suprem al' armatel l?entru PZ:~
bleme administrative. - Nota tntd.
309
..........
:i,';l; .:

HI Asl}.pra marelui masiv n1untos dmnnea calmul. Din nou

1'1' aparura pe coaste pete cenu:;lii : aile, care de departe pareau
\'.!
' atit de nemi~cate. In satele cu ziduri innegrite, taranii re-
i!': incepeau sa ridice ~arpante, i~i reparau acoperi~urile din
i ' pietre l8.tilrete 1;ii loj>i aduceau lnapoi lnobilele saracikioase.
Spectacol surprinzator, soldatii se duceau ~i veneau, ameste-
clndu-se printre ei, nu pentru .a-i mai ucide sau constring.e,
ci pentru a-i aju-ta. Trupa ajuta 9i ea la ar.at, la sen18.nat,
la stringerea recoltei, deoarece pe vremea aoeea n1af fieeare
era tiiran ln Franta.
Anti treceau. Singurele detunaturi ce se auz.eau, re-
percutate de munti, erau cele ale pu~tilor vJnatorilor.
Uneori, foarte rar, in zori sau la asfintit, cite un r&pi:iit
scurt de pu~ca te facea sa ciule~ti urechea :
- E profetul. Mai are de furca cu jandarmeria.
Dupa mai bine de ~ase ani de Ia plecarea lui Cavalier,
:'·
&braham Maze!, i!uminatul, neinduplecatul, mai strabatea
Cevenii, cu Bib-lia .;d pu~ca sa. J andarmeria ciHare il ucise
!l'':, Hnga Uzes Ia 17 octombrie 1710.

,Parintii .au n1incat poan1e verz1, wr Copiilor li s-.au

strepezit dintiJ". Violenta na~te ura ~i o perpetueaza peste
veacuri. Ce generatie avea sa succeada locuitorilor din
Ceveni care indurasera persecutiile ~i torturile ~i care
platisera ochi pentru oehi, dlnte pentru di!l1te ?
Antoine Court, nascut in Ardeche in 1696, fusese unul
din ace~ti copii crescuti in climatul violentei ~i al fricii,
dus in brate la adunarile clandestine, speriat de fugi ~i
de !mpu~caturi ~i ale carui vise vorbite deveneau profetii.
Or, Sfintul Duh tr.ebuie sa se fi manifestat, intr-adevar,
in el : inca de pe c:ind er.a tinar pastor, .cu un zel .cu nimic
mai prejo.s de eel al fanaticilor, predica ~i iar predica
o singura idee : nonviolenta. El reia acea idee a rezistentei
in nonviolenta, cea a predicatorului protestant Brousson;
cea a primilor cre~tini prigoniti in Rcma.
La 21 august 1715, zece zile dupa moartea lui Ludovic
a! XIV-1ea, el intruni Ia Monoblet primul conciliu a! unei
biserici protestante noi : Biserica De9ertului. ln total noua
persoane, care iau hotaririle urmatoare, dintre care primele
doua vor asigura pentru multa vreme calitatea protestan-
tismului : severitate ln alegerea pastorilor, reac}ie lm-
310
potriva fanaticilor, int<erdictia pentru f,emei de a predica.
Din 1715 pinii in 1763, ~apte concilii,. animate de ac<ela§i
spirit, vor organiza viata Bisericii De0ertului.
Persecut.iile n-au luat sfir9it. Ultima condamnare la ga-
lere, ca 0i afacerea Calas (la Toulouse, un negl'lstor calvinist
acuzat de a-9i fi ucis fiul fiindca 9i-ar fi renegat credint.a
este tras pe roatii de viu ; sentinta casata In 1765) dateazii
din 1762. Dar infruntarea fizica violentii dintre catolici ~i
protestanti s-a ispravit In Franta 9i chiar fanatismul care
ii opunea se potole9te.
Revazind in gind desfa9urarea lungii lupte fratricide
in Europa, imi spun cii poate nu mi-am facut pe dep!in
datoria de istoric atunci cind n-am situat-o mai des In
contextul sau istoric, atit de stril.lucit in unele momente.
E adevarat ca. papii Rena9terii, aproape toti mai mult
suverani temporali decit pontifi, au lasat mo9tenire omenirii
un tezaur uria9, protejind genii ca da Vinci, Michelangelo,
Rafael, Tizian, Corr.eggio. E adevarat ca perioada francezii
a sfioierii pricinuite de razboaiele religioase a vazut
ina]tindu-se cele mai frumoase constructii arhitecturale ale
noastre, de la Luvru la c,;stelele de pe Loara, impodohite
de alte genii - J.ean Goujon, Germain Pilon, Primaticcio,
Jean oi Fr,angois Clouet, Oellini -, fermecate de muzica
rafinata a lui Roland de Lassus 9i Clement Janequin, in
timp ce Ronsard, Agrippa d'Aubigne, Joachim du Bellay,
toti poetii ,Pleiadei" :;li Montaigne construiau 9i ei castelele
lor nevazute ~i nepteritoare. Git despre secolul lui Ludovic
al XIV-lea, cum sa i se conteste titlul de marele secol ~i
cum sa i se enumepe geniile ?
Dar un activ impresionant trebuie sa fie inscris de as~
menea in bilantul religios. Mistici ilu9tri ~i mari reformatori
au stralucit pe cerul religiei catolice in timpul celei de-a
doua jumatati a secolului al XVI-lea : sfintul Jean de la
Croix, sfinta Therese d'Avila, sfintul Charles Borromee, ~i
in timpul primilor 9aized de ani ai secolului al XVII-lea :
sflnt4l Fran9ois de Sales, cardinalul de Berulle, sfintul
Jean Eudes, Alain de Solminihac. Secolul galerelor, al
razboiului din Geveni 9i al atit de discutabilei ·companii
a sfintei imparta~anii a fast ~i eel al ,domnului Vincent" 1.
1 Vincent de Paul (1581-1660) - preot renumit pentru carita-
tea sa. -Nota trad.
3ll
I
Ludovic al XIV~lea., pacatosul public, a n:iurit recunosc!n-
I. du-~i toat€ gre~elile ~i ci'iindu~se.
In toate epocile am viizut succesiv ~i chiar simultan
ceea c~i mai bun ~i ceea ce~i mai rau. E adevarat di, de-a
lungul acestor vicisitudini, lupta fratricidii a inscris, a men-
tinut o continuitate funestii. Ea a fiicut in parte sterile
strilidaniile reformatorilor catolici ~i a hriinit ateismul se-
colului luminilor, care avea sa ducii Ia prigoana religioasa
revolutionara. A fost nevoie de aceasta incercare pentru
ca libertat€a de con~tiinta ~i a cultului sa fie inscrisa mai
intii in legi, apoi in fapte. Dar nici astiizi fanatismul rec
ligios nus-a stins cu totul in Europa.

' i ~' :_)

"!·'
 ULTIMELE FLACARI

!ntr-o scrisoare adresata in februarie 1847 lordului

Wellington de domnul Cummins, magistral a! contelul
de Cork, in Irlanda, gasim urmatorul pasaj : ,In 1846, pe
un ger de decembrie, un magistral din comitatul nostru
este trilnis in parohia Mirog impreuna cu cinci oameni ce
cara piine. Satul pare pustiu, peste tot domne$te o linMe
Jugubra. Magistratul intra in prima casa care i se deschide.
In semiintuneric, pe 0 mina de paie, zareote un barbat, 0
f.emeie 0i patru copii intr-un hal fara hal de slabiciune ~i
dogorind de febra. Vor muri cu totii. Dar deodata de pe
strada se aud ni~te strigate ragu~ite 0i siilbatice. La vederea
~i Ia mirosul piinii apar doua sute de naluci cu privirea
ratacita. Sint aproape goi, descarnati ¢ tremura ca varga
de frig. Intr-o alta casa, doua cadavre inghetate, sfi 0iate
de ~obolani. Mai departe, pe pamintul gloduros a! unei
colibe trag sa moara oapte persoane, linga care e un mort
pe care nimeni n-a avut puterea sa-l ia de acolo ~i sa-l
ingroape".
Un print de singe englez, caruia i-a fost comunicata
aceasta informatie, dactu din umeri :
- Irlanda nu se afla intr-o stare atit de jalnicii. Mi
s-au dat asigurari eli ni~te cartofi mucegiiiti amestecati
cu alge marine 0i iarba intr-o proportie potrivitii alciituiesc
p hranii foarte siiniitoasii. §ltim. cu totu ca irlandezii pot sa
313
 1
11
I
triliasca cu orice ~i ca iaroa nu lipse~te de pe cimpuri,
chiar daca nu se gasesc cartofi. ·
Intr-adevar, Ia baza celebrei foamete din Irlanda (un
milion de mor\i) din 1846-1848 a stat o boala a cartofului.
,Foamete? - scrie Bernard Shaw. - Nu ! Privatiune.
Cind un tinut geme de prea multa hrana ~i o exportil, nu
poate fi vorba de foamete". Irlanda avea din bel~ug griu,
or2, produse lactate ~i carne. Dar aceasta bogatie era
expor.tata toatil. in Anglia pentru a-i plati pe mo~ierii en~
glezi posesori a cine! ~esin1i din teritoriu ~i a noua zecimi
din paminturile cultivabile. In 1846 Irlanda, presarata
cu hoituri scheletice, a trimis in Anglia 5 438 639 de hec-
tolitri de griu.
Cei care au sd\pat cu via\a in urma foametei, dar nu
erau In stare sil munceascB. :;d sa continue a-9i pl8.ti
arenda, erau izgoniti. Singura ie~ir,e pentru ei era emi ...
grarea. Din 1847 ~i pinlll:n 1866, 3 659 000 de irlandezi au
debarcat in Statele Unite. Pornisera cu mult mai multi,
dar erau intr-o asemenea condi\ie fizica ~i fusesera atit
de bine ingriji\i Ia bordul vapoarelor eare-i transportau,
incit in timpul trav.ersarii mai bine de a zecea parte din
ei au murit. Aceste transatlantioe erau supranumite va-
poa.ce-eo~ciug.
Cind o tara e supusa la mari incercari, acestea pot
avea urm&ri ireversibile. Eoonomia irlandeza nu ~i-a 1nai
revenit niciodata dupa marea foamete ~i dupa emigrarea
ce i-a urmat, iar structura sociala a tarii ~i mentalitatea
locuitorilqr ei s-au schimbat pentru totdeauna.
Le~urile celor mor\i in timpul foametei din 1846-1848
erau mai toate ale unor \ilrani, adica ale unor catolici in
propor\ie de 90%. Totu~i, guvernul · britanic n-a dorit
aceasta hecatomba. Marea foamete a fost pur ~i simplu
sfiqitul firesc al masurilor luate impotriva catolicilor ir-
lan;dezi, ·care s~au incilpa\inat sa vrea sa-~i practice religia.
E cazul sa amintim declaTa\ia lo>1drului~cance1ar Bowes,
care exprima esenta legilor penale votate de parlamentul
de Ia Londra incepind din 1695 : ,Legea nu recunoa~te
existenta unei persoan;e cum este un idandez romano-
catolic'r.
Prin urmare, irlandezul romano~catolic n-a,ea in mod
practic nici un drept la proprietate. Catolicii, care alcatuiau
314
trei sferturi din populatie, posedau a cincizecea parte a
pi\minturilor cultivabile, cu alte cuvinte majoritatea nu
posedau nimic 9i erau mici arenda~i. Proprietarii (landlords)
i9i inchiriau eel mai adesea domeniile unor intern1ediari,
care le imparteau ~i lnchiriau fiecare parcela astfel incit
si\ dobindeasca un ci~tig de 200-300%. Pentru hrana lui,
taranul nu dispunea decit de un petic de pi\mint, pe care
singura cultura alimentari\ posibi!i\ era eartoful. Era de
ajuns sa aparii o boalii a acestui tubercul ~i urma
strimtorarea sau foan1etea, foan1etea ade-v&rata.
Agronomul ;;i sc.riitorul englez Arthur Young a publica!
in 1792 lucrarea CaliJtorie in Franta, care este considerata
una din cele n1a"i bune ,marturii despre viata de zi cu zi a
francezilor in preajma revolutiei. Tot Young a scris (1778) $i
Cdliitorie Zn Irlancla, unde se gasesc .amEi.nunte interesante
despre situatia taranilor din aceasta tara : ,Proprietarul
unei mo;;ii ocupate ae mici arenda~i catolici este un
adevarat despot. Nici prin minte nu-i trece ca slujitorii sau
culti¥atorii care depind de el ar putea indriizni sa nu-i
execute poruncHe. Nimic nu-l multume~t€ in afara de o
supunere n€marginita. El poate in cea mai deplina si-
guranta sa-i pedepseasca, batindu-i cu ciomagul sau cu
biciul, pe C€i ce aduc vreo insulta persoanei sale sau
dovedesc vreo !ipsa de res);Lect fata de el. Nenorocitul care
ar face un gest d€ aparare ar fi ci\lcat imediat in picioare
~i cotonogii !n batai. U6derea in biitaie este un lucru
despre care in Ir!ani:la se vorbe~te lntr-un fel ee-l des-
cumpane~te pe un englez". Aceste ultime rind uri dov,edesc
ca majoritate.a englezilor habar n-.aveau de situatia ca-
tolicilor irlandezi.
Irlandezul romano-catolic nu era nici .alegator, nici ales.
El nu putea nici sa exercite o profesiune Iibera, nici sa intre
in armata sau marina. Nrci un colegiu nu-i prim€a
copiii ~i nici n-avea Clreptul sa-i trimitii Ia lnvatatura !n
stri\inatate.
Clerul catolic (popish clergy), care prin definitie nu
putea depune juriimlnt de credinta fata de coroana britanica
(anglicana), era supus expulzarii indiferent dadi era vorba
de preoti sau de episcopi. PentTu expulzatii prin~i pe
teritoriu, pedeapsa era spinzuriitoarea. Denuntatorilor le
erau alocate in mod oficial prime.
315
 In privinta catolicilor fusese introdusa notiunea de
raspundere colectiva : ,Dacii un protestant este jefuit Ia
drumul mare sau ii este sparta casa, catolicii din . canton
sint raspunzatori In mod solidar pentru paguba priciquitii
~i o platesc fi:ira proces, In afara. de cazul dnd 11 descopera
pe autorul delictului".
Actele care lnsoteau legile penale le interziceau irlan-
dezilor sa-~i exporte produsele in alta parte declt In Anglia,
cu exceptia inului, ~i orice produs exportat era supus
unor apasatoa~e tarife vamale. Exista interdictia de a
construi · ~i de a arma vase de comert. Aceste masuri
trebuiau sa-i protejeze pe negustori, pe oamenii de afaceri
~i pe armatorii englezi impotriva oricarei eventuale
concuren}e.
0 ti<ra tinuta in sclavie secreta negre~it o mi~care de
rezistenta ilegaliL Irlan_dezii catolici, privati de ~coli, i~i
trimiteau copiii la invatatori care, riscindu-~i libertatea,
predau in ~ure sau chiar pe dmp (hedge schools) ~i ascultau
in. acelea~i con,ditii serviciul divin. rostit de pre oF rebel[.
L;;t -fel ca hughenotii francezi din ·.Ceveni, care, cam in
aceea~i epoca, !i ascultau pe pre(licatorii protestanti in
aduniirile lor clandestine.
Tot in aceasta epoca se nascu in Ir!anda o forma de
rezistenta intern&, impotriva direia nici un asupritor nu
poate face nimic, dar care, .cu timpul, are un efect
distrugator asupra poporului ce o folose~te : umorul negru.
Se ~tie ca maestrul lui a fost Jonathan Swift, preot
anglican, decan,ul ·par0 hieisfintuL Patrick din Dublin, pe
care functiile sale ar fi trebuit siH .·si.tueze in partida
i'S\.\pritopilor, di>r· care, n~f! p•utut:.indum spectacolullcon-
diti\)or create <:Ompatrioti!or·.si\i, La l!'ei. ani· dupa CiiW.~
toriile }ui Gul(iver, care. aveau sa-l faca celebru In .lumea
intre.agii,. Swift publica un. opuscul intitulat Modesta pro•
pune1;e, menitii.. sii-i impiedice pe copiiioamenila?' siirmanl
din Irlancla de a fi o povarii petttru piirintii $i tara "lor,
car,e_ -lne-epea asHel .: ,Un. iin.9.-r american- pe care-1 cunosc~
om foarte priceput, mi-a certificat la Londrit ci.\ un copila~
sanatos ·tun, -la vlrsta. de u_n -an, constituie. un aliment
delicios ~i foarte hranitor fiert, fript inabu~it sau la cuptor,
?i s1nt sigur ca poate fi se~vit tot a tit de bine ca tocanita".
?16
 !n acest timp se organiza rezistenta activit tn 1761,
. agenti ai' puterii, colectori de impozite, reprezentanti ai
·rilo~ierilor incepura sa p~imeasca scrisori in care 1i se
. ordona sa depunii in cutare lac cutare sumii de bani sau
•arme. Dacii nu se executau, intr-a ii!ltii scrisoani' li se
cerea sii-~i ia miisurile pentru co~ciug. $i, ln noptile in-
tunecoase de iarnii, eel@ de oameni mascati se strecurau pe
furi9 imbracati peste haine cu mari cama9i albe. Citeva
detuniituri, ·apoi fliicarile unui incendiu. A doua zi se
descoperea cadavrul victimei in mijlocul diirlmaturilor
'fumeg1nde ale easel sau caste!ului sau. Ace9tl terori9ti
1$i spuneau singuri white boys, dill pricina: ciimii9ii. Uneori
ridicau de acasii victimele 9i le torturau.
Replka Ia white boys a fast aparitia acelor peep of day
boys, ,baieti din zorii zilei". Ei niiviileau la reviirsatul
zorilor in casele catolici!or, luau arme!e pe care le giiseau
$i-i maltratau sau ucideau pe !ocuitori. Defenders, catolici,
se formau pentru a se impotrivi acestor atacuri, apoi de-
venirii ~i ei agresori, 9i Irlanda se preschimbii, a9a cum
fuseserii in Franta Cevenii, in teatrul unor guerile siilbatice
intre aceste grupuri de partizani.
Ir!anda continua sa fie guvernatii nominal de un vic<c~
rege, care i$i avea re9edinta in Ang!ia. Un lO?·d-justice,
aproape intotdeauna episcopul protestant din Armagh',
exercita puterea efectivii, sub controlul teoretic al parla-
mentului de la Dublin, favorabil englezilor, fiindcii era
ales numai de protestanti. Era de nelnchipuit ca ceva sii
schimbe vreodatii cit de cit· soarta Irlandei cato!ice, in
afara doar de o revolutie.
., U neori o. raza de soare strapunge pentru o clipii norii
gro~i ~i intunecati. 0 asemenea geanii de lumina apare
dupii urcarea pe tronul Angliei a lui George al III•lea :
nou1 vicerege, lordu1 Townsend, prime9te ordinu] de a se
stabili la Dublin. In 1778 o lege li autorizii pe catolici sii
inchirieze cu contract, sii mo~teneasca ~i sii lase prin testa-
ment. Dupii patru ani, alte texte imbl!nzesc legile penale
in materie religioasii : clerul catolic putu sii-~i stabileascii
re~edinta, sii oficieze cultul, sii deschidii ~coli. 0 deosebttii
preocupare politicii explica in mare parte acest liberalism :
., Ora~ din Irlanda de Nord. - Nota trad.
317
r&zboiul din America hot1ira Anglia 'Sa arunce din lest,
ca sa nu aiba .in acela~i timp miinile ocupate ou o Irlanda
rasculata. Dar mmcea .:l'ieicbere .stirnita in 1ntreaga Europa
de revolutia:.franceza ..avea sii.schimbe aceste dispozitii bune.
1n cursul verii din 1791, .cabinetul de la Londra primi
de la serviciile .sale de informatii din Irlanda ~tirl care-i
dadura .de .girrdit : ,;La Belfast :citeva mii de persoane au
sarbiitorit aniversarea [ui(rii Bastiliei, alcatuind cortegii
~i cint\nd. La Dublin, av0catul 'TheobaJd Wolfe Tone face
propaganda in favoarea ideilor revolutitmare ~i a lansat
de .curind o mi~care natimo:aJista .ir'Jandeza, nurriita Fni:ted
hish :Society, In .care incearca sa~i grupeze ·pe catolici ~i pe
protestanti".
Tone .se nascus.e la Dublin in l7B3 .•Faaea .parte dintr-o
·familie protestanta, .ceea ce i"a :permis sa studieze la
Trinity •College, apoi ia Londra. Tatiil .sau voia sa-1 faca
avoca:t, dar el nu era hotarit . .Cind se j'ntoarse Ia Dublin
in 1788, urma 'rentru scurta vr·eme .studiile de avocatura,
dar se in teresa din ce 1n ·ce mal mult .de rolitica, ~~ 'intr-o
zi eei din jurul sau Tfrmasera lncremenitl dnd il auzirii
rostind ni~te cuvinte cum nu~i mal ie~isera ·niciodata din
gura unuiprotestant :
- Nenorocirile Irlandei se datoresc stapinirii engleze.
'Primii catolici ·carora le impartil:~i aceasta convingere a
lui se uitara Ia el ·chiorl~, lntrebindu"se .daca n-aveau de~
face eu un agent provocator. Totu~i reu~i sa-i convinga :
- Grupindu-i pe tot! irlandezii ·prieteni ai Fmnyei,
vom avea de partea noastra nu numai tr.ei milioane de
catolici, ci ~i aproape un milion de negustori ~i miei .pro-
prietari protestant!. Numai anglicanii activi slnt ingroziti de
revolutia fra:neeza, ~~ cit! slnt ··ei ? Mai putin de o jumatate
de mi!ion.
Aceste asertiuni ·erau exacte. :catoltcii irlandezi, atlt de
legati de religia lor, dar nevazlnd dec!t de depart.e ceea
ce se petrecea in Franta ~i complet incapabili sa ·ppevada
teroarea iacobina antireligioasa, •erau.entuziasmati de marea
revolutie ·eliberatoare.
Scopul marfurisit ~i ofidal al lui United Irish Society
era ,de a obtine o reiorma completa a legislatiei, lntemeiata
pe principiul liberti.\tli civile, ,politice §i religioase". In
318
real.Ltate, Tone vola pur ~i sin1plu independenta politidi
a Irlandei.
ln toamna anului 1792, Londra prilni noi inforn1atii
despre starea de spirit .a populatiei irlandeze : ,Succesele
arn1atelor republicane franceze slnt s8.rb3.torite- In lntre:aga
tara, pretutindeni aprinz:indu-se focuri. de bucur.ie. Oan1enii
se strjgfi tmii. pe .altii ceUifeni 1?i si1des.c arbori ai liherta~ii.
Ce.i mai n1ulti num.al cu greu i17i. ascund speranta de a-i
vedea pe francezi venind ca sa elibereze Irlanda". Reactia
britanica a constat in a intiiri peste tot supravegherea ~i,
la scurtii vren1e) Tone pr~mi o scrisaare cu arrtetul Mi-
nisterului englez de Juslitie, in care era inclll'lO?--tintat ca
trebuie sa dizolve i.mediat soeietatea sa, a ciirei activitate
de acun1 inainte era interzis2..
Avocatul intelese eEl era n1ai. bine pentru el s.a nu a9tepte
ca guvernul englez sa. se ocupe n1ai lndeaproape de el :;;i
se urea 1n primul vapor cu destinatia New York. De acolo
trecu in Franta, unde, ..a spus Wellington, ,ajunse nCU 0 suta
de guinee in buzun.ar, necunoscut ~?i fara nici n recomanda-
:tie cu scopul de a rB.sturna cirmuirea engleza din Irlanda.".
In realitate·, Tone intilni curind la Paris emigra(.i ir-
landczi ; veniserii acolo in tot cursu! secolului al XVIII-lea.
Sub n1onarhie, .ar1nata franceza cu.prindea_ chiar o brigadi'i
irlandeza. Dar avacatul nu cuno:;;.tea pe nin1eni in cercurile
oficiale. I-au trebuit trei .ani, trei ani de de.mersuri ln-
dirjite ~i de· n1izerie crescinda, pentru a se introduce ~i. pen-
tru a conving.e directoratul (Carnot) de interesul pe care-!
prezinh\ o debarcare franceza in Irlanda. Cu toate. acestea,
n-a izbu\it decit cu ajutorul altor conjurati, sositi intl~
timp de la Dublin, care juraTii cii situatia era intru totu!
favorabil& ;. era de ajuns sit debarce un singur regiment
francez ~i toata Irlanda ar fi fast in picioare.
Nici o operatie nu necesitii atita forta navala ~i price-
pere ca un lung transport mariti.m urmat de o debarcare
cu forta. Or, revolutia a clesco.mpletat corpul ofLterilor de
marina, a dispersal echipajele de profesioni~ti. Vasele erau
intr-o stare jalnic&. Expeditia care se pregfitea sa porneasdi
din Brest in 1797, avindu-1 pe Hoche drept comandant-~ef,
a fos-t un dezastru. Nava care-1 ducea pierdu €Scadra ~i
nu rnai putu s·-o reg8.seasca. 0 parte din vase nici nu
izbutira sa ajungii pinii in Irlanda. Irlandezii, nefiind
319
111ClCUffi preveniti, nu se rascularft. Escadra se r-etntoarse
la Brest.in ianuarie 1797 cu citeva nave in stare de epavil..
Pentru irlandezi, rezultatu.] eel mai limpede al acestei
ninterVentii" f,ran·ceze a fost reinstaurarea de cB.tr-e englezi
a unei atmosfere de crincena asuprire. Practic se revenea
la vremea legilor penale.
Tone, disperat, dar nevoincl sa renunte, obtinu pornirea
unei alte expeditii in 1798. Ea fu la fel de dezastruoasil ca
~i prima ~i de data aceasta Tone fu luat prizonier dupa o
batalie pierduta cu flota engleza. A fast trimis la Dublin
in fata Curtii martiale ~i, dupii cum era de a~teptat, a fast
condamnat la moarte. Ideea care-] ingrozea eel mai tare era
de a fi spinzurat in public ca un criminal de rind. Ar fi
vrut o execvtie ,n1ai demna" : lmpu:;;carea sau decapitarea,
I s-a refuzat acest lucru. I~i taie beregata cu un briceag,
dar nu reu~i sa se omoare. lVIedicul inchisorii ii recon1and&
sa stea nemi~cat in pat :
- Cea mai mica mi~care vii poate fi fatalii.
- Vii multumesc, ciomnule, spuse Tone, ridicindu-se
brusc. Iata cea mai bunii. veste pe care mi-ati fi putut-o da.
De ce-a17 tnai vrea sa tr&iesc ?
$i recazu pe pat mort. Era 19 noiembrie 1798. La 7 iu-
nie 1800, Pitt determina parlamentul din Dublin sa voteze
legea-sinucidere care desfiinta sus-numitul parlament ~i
stabilea unir·ea politica absolutii. cu Anglia.
Toata lumea ~Tie ca actul unirii a fost exact contrarul
unui sfir~it ~i ca rezwtenta irlandeza a continual inca 0
sutii cincizeci de ani. Cred d\ am relatat indeajuns despre
ea in aceasta carte ca sa arat cum, la origine lupta a
catolicilor pentru integritatea credintei lor, ea a devenit
progresiv un riizboi de eliberare naFonalii . Istoria irlandei,
de la actul unirii pina la impiir\irea intre Eire ~i Ul-
ster (1921) ~i la proclamarea republicii Irlanda (1949), cu
abolirea ultimelor leg.aturi cu Marea Britanie, este un lung
co;;mar in care lupta pe plan electoral ~i parlamentar
(David O'Connell ~i Charles Stewart Parnell) a alternat
sau s-a desfa;;urat in acela;;i timp cu activitatea societatilor
secrete (Sinn, Fein, Irish Republican Army, zisa I.R.A.),
rascoalele singeroase (saptamina Pa~tilor 1916), razboiul
civil dintre irlani:lezi (1922-1923). Oricine ;;tie ca astazi
Eire (Irlanda de Sui:I) este independenta ~i Iibera ~i cii
320
protestantii ~i catolicH pr.actica acolo in mod liber religia
lor sau nu practica nici o religie. Dar impartirea n-a re-
glementat totul, fiindcl'i Ulsterul (Irlanda de Nord), care
face parte din Regatul Unit, bucur'!ndu-se de o semi-
autonomle administrat!va, numara catolici ~i protestanti
care periodic se infrunta cu furie.

La 28 aprilie 1969 o studenta irlandezii de douiizeci ~1

doi de ani, catolicii, aleasa cu o siiptiimina in urmii deputatii
de Mid Ulster (Ulsterul trimite doispr,ezece reprezentanti
in parlamentul britanic), maruntica ~i fermecatoare, lua
cuvintulin Camera Comunelor chiar in ziua ,in care presta
juriimintul, contrar uzantei. Niciodata n-a venit la Camera
Comunelor atita lume ca sa asculte discursul unei femei ;
pe bancile deputatiJor nu era nici un Joe, .tar bancile
pairilor, veniti din curiozitate, erau intesate, o masa
aristocratica compacta. In galeriile pentru public oamenii
se ciilcau in picioare ~i la fel se intimpla in cele ale presei
britanice ~i ale presei straine. In fata ace~tei aduniiri,
probabil cea mai intimidantii din lume, cu u:il glas stran-
gulat de emotie clteva secunde, apoi foarte sigur, Ber-
nadette Devlin vorbi trei sferturi de ora despre situatia
proletarilor din Ulster, siirmani, degradati de ~omaj, de
subalimentatie ~l de alcoolism ~i lipsiti de dreptul de vat,
acordat numai celor care au un anilmit venit. In timp ce
manifestau pentru a obtine acest drept, locuitorii din
Bogside, tm cartier sarac din Londonderry, s-au eiocnit
cu fortele politiene~ti ~i au ridicat baricade. Studenta
fusese vazuta pe acesfe oaricade. Pledind in fata Camenii
Comunelor eauza oamenilor nevoia~fdin Ulster, ea spun·ea
my people, adica, literal, oamenii mel, fratii mei. Glastil ei
tineresc se inalta \ntr-o tacere desavir~ita, extraordinarii,
iar c\nd ispravi, un tunet prelungit de aplauze · umplu
Camera Comtmelor. Chiar deputatii din opozi1;ie spuneau
ci\' discursul domni~oarei Devlin era o performanta re-
marcabilii, di nici un orator lncercat n-ar fi reu~it mai bine.
- Pentru prima oara, spuse un laburist, Anglia a auzit
un glas venit nu de la institutiile irlandeze, ci de la poporul
de j os, torturat, al U!sterului.
321
 Un deputa.t conservator spuse di gasea discursul deciri-
zant. A doua zi ,Tirnes'~ publ;ica ln prima pagina, pe
_pa-tru ·coloane, fotografia Bernadettei Devlin intrlnd in
parlament :;;i toatii presa din Euro.pa occidentalB. li urma
exemplul. Iruptia triumfatoare a unei studente pe scena
politid't engleza constituia un ,m·ateTia:l" excep-tion::t-1, o
trufanda pentru n1arele public : ,Ioana d'Arc irlandez&''·
In n1ai putin de :;;ase luni nu 1nai gaseai nin1ic in ace£lst8.
pres& sau scurte inforn1atii, trneori contradictorii, in-
totdeauna d·efavorabile : Bernadette Deviin era o stin.gista
revolutionara teleghidata de strEiin8tate ; nu, politica n-a
fost pentru ea deci± 0 tra-mibulina, ea urmeaza sa se casa-
toreasca -cu un n1i1iardar am·erican" Apoi d-evine i::trA~i
vedeta politic·& : .e real·easa deputat, dar e in lnchisoare
pentru at'i-~are la r&scoaH'i. Trebuie sa ne intoarce1n la
primul ei discurs ;
,P,entru noi nu exista loc in sodetatea von.stra de pl·o-
prietari de p3.mlnt, care, datorita unor legi ce dateaz-a chn
timpul domniei lui Carol al II-lea, mai percep ~i astiizi
drepturi asupra unor lucruri atit de riclicole ca pescuitul
in riu ~i percep sume exorbitante pentn1 pii.minturile pe
care ni le inchiriazii. Dar poporul din tara mea nu dore~te
sa aparl;ina societatii pe care o reprezenta(i voi. Voi sinte(i
posesorii, ai mei sint neposesorii. Catolici 0i protestanti.
Politicienii unioni~ti au controlat Ulsterul timp de cinci-
zeci de ani, incurajind luptele religioase pentru a- 0i pii.stra
privilegiile. Voi intretinetl ura pentru a-i face pe saraci
sii-0i uite de mizerie".
Acuzaj;ie teribila, in parte inspirata de dorinta de a
politiza problema. Bernadette Devlin a vrut sa estompeze
infruntarea dintre cato!ici oi protestanti in folosu] luptei
celor saraci !mpotriva celor bo.gati. Dar lntimplaTea face
ca in Ulster, a 0a cum se petrecuse mai inainte in intreaga
Irlanda, si\racii sa fie catolici, iar bogaj;ii protestan(i, 0i
aceasta stare de lucruri es-te rezultatul ,colonizEtrii" Ir-
landei, care a inceput din pricina unei probleme reli-
gioas<l.
Exista in Ulster aproximativ 1 500 000 de protestanti
~i 600 000 de catolici. Dar la Armagh, care este 9i arhi-
episcopat catolic, :;;i arhiepiscopat protestant, ~i a cUrui
populatie este jumiitate catolica, jumiitate protestantii, nu
322
existii un singur ftmctionar catolic. In intreg comitatul
Fermanagh, de asemenea impartit intre cele douii comu-
niiilti,. dim 33.8 de f1>llctionari, numai 32 sint catolid, dar
toti vidanjorii sint catolici. Orice muncitor din Ulster care
cantil de !ucru este 1ntrebat mai intii ,Ia ce eycoala a stu-
dial". Rezultatul : patru eyomeri din cinci sint catolici.
Dacii. mai avem vreo indoiala. asupra ponderii fanatis-
mului religios in infruntarea care continua la Ulster,
n-avem decit sa aruncam 0 privire asupra personajului
care s-a ridicat in fata miiruntelei Bernadette Devlin.
Pastorul Ian Pasley, de un metru nouazeci ~i o sutii douii.-
zeci de kil<>grame, striibate Ulsterul de mai multi ani
intr-un <JJutomobil de lux pentru a tine intruniri in care
i~i proclamii cu vehementii. impotrivirea fatii de orice
politicii de conciliere ~i de reforme. Ales in mod stralucit
in parlamentul de Ia Belfast, el a anuntat in1ediat cii
prima actiune pe care o va intreprinde va fi pentru ob-
tinere~ reinarmiirii eyi repunerea Ia !ocu! lor a unor ,agenti
de politie speciali". Ace~ti agenti de politie sint voluntari,
toti protestanti. Ei reprezintii o politie paralelii, bine an-
trenata, dispunind de arme moderne, inclusiv automitra-
!iere. Guvernul Ulsterului a cerut-o in mod oficial pentru
a patrula in mizerabilul cartier catolic Bogside cu prilejul
riiscoalelor din 1969.
La fiecare 13 iulie, Ia Londonderry, grupuri de pro-
testanti orangi$ti 1 se due sii arunce monede de un penny
locuitorilor din Bogside de pe meterezele vechiului ora~.
Ei arunca aceste monede in deridere eyi in semn de dispret.
In 1969 aruncau ~i pietre, fiindcii se punea problema de
a se stabili sufragiul universal in Ulster, cu alte cuvinte
de a se acorda dreptul de vot cato!icilor. ·
Ei arunca monede sau pietre Ia 13 iulie pentru ca
aceastii. data este cea a marii siirbatori protestante a
Ulsterului. In ziua aceea sint organizate mari manifes-
tatii pentru a siirbatori aniversarea victoriei de Ia Boyne,
dobindita Ia 13 iulie 1690 de Wilhelm de Orania asupra
lui Iacob a! II-lea, victorie care a consacrat 1nrobirea
Irlandei cato!ice. La fiecare 13 iulie, prin ora~e!e Ulste-
rului circu!a tineri inarmati cu bite eyi purtind insigne cu
inscriptiile Remember 1690 ~i Kick the Pope. Acelea~i
1 SustinB.tori ai casei de Crania. - Nota trad.

323
 cuvinte sint scrise cu catran ~i pe ziduri. Nu Iipse~te dec!t
o Iozindi : ,Fanatismul n-a murit".
Aceasta nebunie continua sa· dea roade. !n clipa in
care scriu, din nou cad irlandezi ciuruiti de gloante. Gu-
vernu! britanic trimite intariri impotriva rasculatilori
catolici din Ulster. Problema 'care se j:mne este de a ~ti
daca intoleranta religioasa nu va declan~a, o data mai
mult, ·un adevarat razboi.
Into!eranta este, fiira indoialii, mai mult sau mai
putin inerentii firii Oll1€ll€$ti, $i poate cii V~m mai asista
multa vreme Ia un fanatism politic ori intelectual. Dar
ceea ce e scandalos fiii nefiresc este · fanatisrriul in cazul
unor oameni botezati in numele ace!uia~i Hristos.
 CUPRINS

PrefatiJ.
• 5
0 drama care rliHnuie $i asteizi l5

CONTESTAREA ROME!
Rugul lui Jan Hus 41
Savonarola,. sau virtu tea fanatica 54
LUPTA LUI LUTHER
De Ia con testa tie Ia ruptura
• 75
Pirjolul
• • • 102

lfULBURAR!LE
IT'orpilarea bunelor intentii
Dictatura lui Calvin • • • • 128
Singele de pe cruce • • • 146
' • • • • 158

ANGLIA SE CLATINAI.
Un rege teolog
Volnta Elisabetei
• • •
• • • • • • •
• ' •
• ·.«'; J.iioi)
212

MIZER!A MARILOR SECOLE

Despre primejdia de a fi tolerant
Richelieu sau liberalismul religios ' • 228
Galerele l}i dragonii • 240
Carnizarii • • • 25~'
• • • • • • • ~ • 271,

ULTIMELE FLACARI
• • • ' • • • 3!,'{

Paglnile 15-168 au fost traduse de lulia Giroveantt:

paginile 169-324 de Sanda MihUescu-Boroianu.
 Redactor: HORTENSIA POPESCU-PIETREANU
Tehnoredactor : FLORICA PASLARU
Coli editura 18,95, Coli tipar 20,50. Bun de tipar
26 februarie 1976. ApB.rut - martie 1976

Comanda nr. 7762/60042

Combinatul poligrafic ,Casa Seinteii", Piata Scinteii nr~ 1
Bucure~ti, Republica Socialista Romiinia