Sunteți pe pagina 1din 7

Tema nr.

11
Triticale
Unităţi de învăţare:
 Importanţă. Calitatea recoltei.
 Particularităţi morfologice, biologice şi ecologice.
 Particularităţi ale tehnologiei de cultivare.
Obiectivele temei:
- să vă însuşiţi particularităţile plantei de triticale cu scopul de a fundamenta oportunitatea cultivării
acesteia într-un anumit context pedoclimatic şi economic;
- să cunoaşteţi particularităţile tehnologiei de cultivare la triticale.
Timpul alocat temei: 2 ore
Bibliografie recomandată:
1. Roman Gh.V., Tabără V., Robu T., Pîrşan P., Ştefan M., Axinte M., Morar G., Cernea S., 2011.
Fitotehnie. Vol. I. Cereale şi leguminoase pentru boabe. Editura „Universitară” Bucureşti.
2. Roman Gh.V., Ion V., Epure Lenuţa Iuliana, 2006. Fitotehnie. Cereale şi leguminoase pentru boabe.
Editura „Ceres”, Bucureşti.
3. Epure Lenuţa Iuliana, Toader Maria, Ion V., 2011. Controlul calităţii seminţelor destinate semănatului.
Manual de lucrări practice de fitotehnie. Editura „Universitară”, Bucureşti.
4. Roman Gh.V., Epure Lenuţa Iuliana, Toader Maria, Ion V., Duşa Elena Mirela, Mihalache M., Băşa
A.Gh., 2009. Ghiduri de bune practici agricole în sistem ecologic pentru cereale. Editura „ALPHA MDN”,
Buzău.

11.1. Importanţă. Calitatea recoltei

Importanţă
- triticale este o specie creată de om prin hibridare între grâu şi secară;
- se caracterizează prin toleranţă mai mare decât grâul la aciditatea solului, valorifică mai bine
terenurile sărace, are rezistenţă mai mare la bolile foliare;
- boabele sunt bogate în substanţe proteice şi pot fi folosite în hrana oamenilor; însuşirile de
morărit şi panificaţie sunt inferioare boabelor de grâu;
- boabele sunt folosite în hrana animalelor; datorită conţinutului mai ridicat în lizină, ele sunt
folosite cu prioritate în furajarea păsărilor, porcilor, ovinelor şi taurinelor; triticale poate fi
folosită şi ca furaj verde sau însilozat.
Triticale s-a extins în cultură pe 3.809 mii ha, îndeosebi în Europa, care însumează 85,0% din
suprafaţa mondială şi produce 89,7% din producţia mondială. Cultivatorii mai importanţi sunt Polonia,
Belarus, Franţa, Germania, Federaţia Rusă şi Spania, iar prin producţii mari se remarcă Austria,
Danemarca, Elveţia, Germania, Olanda (4.914 – 5.943 kg boabe/ha). În ţara noastră, sunt cultivate cu
triticale circa 27,9 – 82,5 mii ha, iar potenţialul extinderii în cultură este estimat la 160 mii ha.

Sistematică. Soiuri cultivate


- Specia triticale (Triticosecale) este un amfidiploid între grâu şi secară. În funcţie de specia de
grâu care participă la hibridare, există 3 forme de bază:
- Triticale octoploid, care conţine 56 cromozomi (42 cromozomi provin de la grâu şi 14
provin de la secară);
- Triticale hexaploid, cu 42 cromozomi (28 provin de la grâu şi 14 provin de la secară);
- Triticale tetraploid, cu 28 cromozomi (14 provin de la grâu şi 14 provin de la secară).
Formele hexaploide au cea mai mare perspectivă, deoarece realizează o anumită combinaţie a
genelor de grâu şi secară cu efect dorit, sunt mai stabile, mai fertile şi mai productive.
Pentru cultivare în România sunt recomandate soiurile de triticale de toamnă: Cascador F,
Haiduc, Oda FD, Pisc, Stil, Tulnic, Utrifun (create la INCDA Fundulea). Soiul de triticale de
primăvară Ţerbea (creat la SCDA Turda) se află în conservare.

Compoziţia chimică, calitatea recoltei şi utilizări

∙ boabele de triticale conţin: 11,3 - 18,5% proteine; 65,0 - 80,0% amidon; 1,3 - 2,7% lipide;
1,4-2,4% săruri minerale (tab. 21);

∙ boabele de triticale au un randament de făină mai mic decât al soiurilor de grâu - procentul
de tărâţe este mai ridicat, de 34,0 - 42,7%, faţă de 28,1% la grâu (Gh.Bîlteanu, 1989);
- datorită calităţii mai slabe a glutenului, sub aspectul însuşirilor de panificaţie, făina obţinută
prin măcinarea boabelor de triticale este inferioară făinii obţinute din boabele de grâu;
- boabele de triticale sunt utilizate în industria alimentară pentru a produce biscuiţi, malţ,
whisky, alte produse.
Tabelul 21
Compoziţia chimică a boabelor de triticale (%)
(după B. Caballero şi colab., 2003)
Componente Media Limite
Apă 12,0 10,0-13,3
Proteină brută 13,2 11,3-18,5
Lipide 1,8 1,3-2,7
Celuloză brută 2,4 1,4-3,8
Glucide 67,8 65,0-80,0
Săruri minerale 1,8 1,4-2,4
Amidon 50,7 46,5-54,4
11.2. Particularităţi morfologice, biologice şi ecologice
Particularităţi morfologice şi biologice
- Rădăcina - triticale formează 4 - 5 rădăcini embrionare; sistemul radicular este
profund, ceea ce conferă plantei o capacitate ridicată de valorificare a solurilor mai
puţin favorabile.
- Tulpina - este un pai, mai înalt ca la grâu (poate ajunge la 150 cm şi chiar mai mult),
cu primele 2 internodii pline cu ţesut parenchimatic, următoarele parţial umplute, iar
ultimul gol.
- Frunzele - sunt înguste, de culoarea verde mai închis sau verde-cenuşiu, aspre ca la
secară, şi prezintă urechiuşe mici.
- Inflorescenţa - este un spic, de dimensiuni şi forme diferite. Spicul poate fi: lax, cu
29 - 30 de spiculeţe compacte; de tip durum sau turgidum, cu 40 - 42 spiculeţe;
mijlociu de compact, cu 33 - 36 spiculeţe; spicul este bine dezvoltat, cu pleve mai
mari decât la grâu şi secară; un spiculeţ are 3 - 5 flori, în condiţii favorabile formând
chiar şi 4 boabe.
- Fructul (bobul) - este o cariopsă uşor încreţită la suprafaţă, mai mult sau mai puţin
sticloasă în secţiune, mai alungită ca la grâu (10 - 12 mm lungime, 2 - 3 mm
diametru). MMB=32 - 60 g; MH=77 - 78 kg. În anii cu arşiţă şi deficitari în
precipitaţii la formarea şi coacerea boabelor, cultivatorii şi procesatorii au semnalat, în
anumiţi ani o umplere defectuoasă a boabelor de triticale şi chiar tendinţa accentuată
de şiştăvire; la soiurile nou create, prin ameliorare a fost corectată această deficienţă.

Relaţii cu factorii de vegetaţie


- triticale a moştenit caracterele celor doi părinţi (grâu şi secară), astfel că prezintă o
plasticitate ecologică bună. În funcţie de zona de cultură parcurge perioada de vegetaţie în 270
- 300 zile;
- cerinţe faţă de temperatură - triticale are, în general, aceleaşi cerinţe ca şi grâul; temperatura
minimă de germinat este de 1 - 3oC; este sensibil la temperaturi scăzute în perioada
înspicării şi înfloritului; prezintă rezistenţă slabă la asfixiere şi descălţare pe timpul
iernii;
- cerinţe faţă de umiditate - triticale poate fi cultivată în regiuni foarte diferite, în zone cu 800
- 1.000 mm precipitaţii anuale, dar şi în zone cu 350 - 800 mm;
- cerinţe faţă de sol - triticale este mai puţin pretenţioasă, dezvoltându-se bine pe soluri foarte
diferite (nisipoase, grele, podzolite, soluri superficiale), de la pH acid, la pH alcalin.
Zonarea culturii triticalei în România
În ţara noastră, pentru triticale au fost stabilite două zone de cultivare (I. Gaşpar şi Galia
Butnaru, 1985):
- Zona I de favorabilitate - se întinde în regiunile colinare, de podiş şi submontane adiacente
Olteniei, Munteniei, Moldovei, Transilvaniei. În această zonă, solurile au fertilitate redusă,
sunt slab aprovizonate cu elemente mobile şi au aciditate ridicată. Pe aceste soluri, triticale
manifestă toleranţă la boli şi la toxicitatea ionilor de aluminiu şi asigură producţii superioare
grâului.
- Zona a II-a de favorabilitate - se întinde în Câmpia Română, Dobrogea, Câmpia Banatului,
estul Moldovei, centrul Podişului Transilvaniei. În jumătatea de sud a ţării este recomandată
cultivarea triticalei cu precădere pentru utilizare ca masă verde sau fân. De precizat că, în
ultimii ani, se constată extinderea triticalei pentru boabe şi în aceste areale.

11.3. Particularităţi ale tehnologiei de cultivare


Amplasarea culturii (rotaţia)

∙ producţiile cele mai mari se realizează după plantele care eliberează terenul devreme şi îl
lasă în condiţii bune de fertilitate, cum sunt leguminoasele anuale, borceagurile sau rapiţa;

∙ în zonele mai umede şi reci, poate fi cultivată după leguminoase perene (trifoi, lucernă,
sparcetă), dar şi după in pentru fuior, cartofi timpurii şi semitimpurii;

∙ în regiunile de stepă care se încadrează în zona a II-a de favorabilitate, cu cernoziomuri şi


preluvosoluri roşcate, triticale poate urma după porumb pentru siloz sau porumb pentru boabe
timpuriu, floarea-soarelui, in pentru ulei;

∙ după triticale poate fi cultivată orice plantă deoarece părăseşte terenul devreme şi îl lasă
curat de buruieni.

Administrarea îngrǎşǎmintelor
- Consumul specific - pentru 1 tonă boabe şi producţia secundară aferentă, triticale consumă:
28 kg N, 10 kg P2O5 şi 31 kg K2O;
- se recomandă doze moderate de îngrăşăminte (50 - 80 kg N/ha şi 55-70 kg P2O5/ha). La
doze mai mari de 80 kg/ha N, producţiile pot fi mult diminuate datorită, în principal, căderii
plantelor; fertilizarea se efectuează cu aceleaşi îngrăşăminte şi în acelaşi fel ca la grâu.

Lucrările solului
- pentru semănat terenul se pregăteşte la fel ca pentru cultura grâului.
Sămânţa şi semănatul
- Sămânţa - trebuie să aparţină unui soi recomandat în zonă şi să aibă puritate minimum
98%, germinaţie minimim 90% şi MMB= 40 - 50 g; împotriva bolilor şi dăunătorilor, sămânţa
de triticale trebuie obligatoriu tratată, respectând recomandările formulate la grâu;
- Epoca de semănat - triticale se seamănă în intervalul 20 septembrie-10 octombrie; în nord-
vestul ţării, producţiile cele mai mari s-au realizat când triticale a fost semănată până
la 30 septembrie; în Câmpia Banatului, producţiile cele mai mari s-au realizat în epoca
1 - 10 octombrie, iar în nord-vestul Moldovei, în perioada 20 - 25 septembrie (după
M.Ştefan, 2011).
- Densitatea de semănat – recomandată este de 400 - 500 b.g./m2, ceea ce corespunde cu o
cantitate de 230 - 280 kg sămânţă/ha.
- Distanţa între rânduri - este de 12,5 - 15 cm, iar adâncimea de semănat de 5 - 8 cm.
Semănatul se efectuează cu semănători universale (de exemplu, SUP- 29).

Lucrările de îngrijire
- sunt aceleaşi care se practică la culturile de grâu de toamnă şi de secară; în plus, pentru
prevenirea căderii plantelor, la care culturile de triticale sunt predispuse în unii ani, sunt
recomandate măsuri preventive (doze echilibrate de îngrăşăminte şi administrare cât mai
uniformă) şi, eventual, tratamente cu substanţe cu efect nanizant (fig. 38).

Fig. 38. Lucrarea de erbicidare la triticale


(după D. Soltner, 1999)
Recoltarea
- triticale se recoltează când plantele au ajuns la maturitatea deplină (16% umiditate în boabe);
- triticale manifestă sensibilitate la încolţirea în spic, astfel că recoltarea nu trebuie întârziată;
- recoltarea se realizează cu combina universală, cu reglaje corespunzătoare, deoarece boabele
sunt sensibile la spargere;
- triticale are capacitate ridicată de regenerare după cosire. Datorită acestei particularităţi,
triticale poate avea o utilizare mixtă: pentru nutreţ verde, recoltată la sfârşitul lunii aprilie, iar
dacă aprovizionarea cu apă este suficientă, se mai obţine o recoltă de siloz şi chiar o recoltă de
boabe. Se pot realiza 35 - 44 t/ha masă verde, iar în cazul în care cultura are o utilizare mixtă
(masă verde şi boabe), se pot obţine 20 - 25 t/ha nutreţ verde de bună calitate plus 1.500 -
2.500 kg/ha boabe (I. Gaşpar, Galia Butnaru,1985, citaţi de M.Ştefan, 2011).

TEST DE AUTOEVALUARE
1. Ce elemente din tehnologia semănatului şi a recoltării triticalei diferă faţă de grâu ?
Răspuns:
Triticale se seamănă cu o densitate mai mică şi mai adânc. Recoltarea triticalei nu trebuie întârziată
din cauza sensibilităţii la încolţirea în spic. De asemenea, manifestă sensibilitate la spargerea
boabelor la treierat.

2. Ce elemente din tehnologia triticalei sunt asemănătoare cu cele de la grâu?


Răspuns:

Exerciţii.
Exemplu rezolvat:
1. Calitatea recoltei de triticale este inferioară recoltei de grâu prin:
a) Randament în făină mai mic şi calitatea mai slabă a glutenului.
b) Conţinut mai scăzut în amidon.
c) Conţinut mai scăzut în lipide şi săruri minerale.
d) Conţinut mai scăzut în lizină.
Rezolvare: a
De rezolvat:
2. Care sunt caracteristicile prin care triticale se aseamănă cu secara:
a) Sensibilitate la temperaturi scăzute şi rezistenţă la descălţare.
b) Rezistenţă la cădere şi sensibiliate la scuturare.
c) Sensibilitate la încolţirea în spic şi la boli foliare.
d) Sistem radicular profund, cu capacitate ridicată de valorificare a solurilor mai puţin favorabile.
Rezolvare:
REZUMATUL TEMEI
11. Triticale - o nouă cereală
11.1. Importanţa. Calitatea recoltei
a) Importanţă alimentară şi furajeră.
b) Suprafeţe şi producţii.
c) Particularităţi ale calităţii recoltei şi utilizări specifice.
11.2. Particularităţi morfologice, biologice şi ecologice
a) Particularităţi morfologice şi biologice comparativ cu grâul şi secara.
b) Relaţii cu factorii de vegetaţie - rezistenţă la factorii de stres.
c) Zonarea culturii triticalei în România - areale specifice pentru furaj sau pentru boabe.
11.3. Particularităţi ale tehnologiei de cultivare

S-ar putea să vă placă și