Curs Eval Af - Capitolul 3 - Diag de Eval

Curs Evaluarea Afacerilor - An 3 Licență - UBB/ FSEGA - An universitar 2016-2017 Autor: Prof.Dr.Habil.
Adela DEACONU
Capitolul 3
Analiza activității entității și diagnosticarea ei
Referințe și motivație
3.1 Coordonate ale

Structură
diagnosticului
Procedee de lucru
Diagnosticul juridic
Diagnosticul întreprinderii
Diagnosticul comercial
3.2 Componente ale Diagnosticul resursei

diagnosticului umane
Întrebări, elemente cheie

ale capitolului, grile, studii
Diagnosticul tehnic
de caz, bibliografie
recomandată
Diagnosticul financiar
Curs Evaluarea Afacerilor - An 3 Licență - UBB/ FSEGA - An universitar 2016-2017 Autor: Prof.Dr.Habil. Adela DEACONU
3.1. Coordonate ale diagnosticul
3.1.1. Referințe și motivație
Termenul diagnostic provine din limba greacă (diagnostikos) şi reprezintă capacitatea de a

discerne, de a delimita cu obiectivitate un subiect oarecare după manifestările acestuia (Ișfănescu
și colectiv, 1999). Potrivit opiniei altor autori (Bătrâncea și colectiv, 1998), diagnosticul corespunde
unei capacităţi de analiză şi înţelegere a performanţei.
Obiectul diagnosticului variază în funcţie de scopul pentru care este elaborat.
Diagnosticul aplicabil unei afaceri reprezintă o etapă preliminară a procesului de stabilire a
valorii, care, făcând apel la procedeele specifice analizei, oferă posibilitatea cunoaşterii
caracteristicilor esenţiale ale afacerii, identificarea stării diferitelor sisteme economico-financiare
ale acesteia, a potenţialului său valorificat sau nevalorificat, precum şi a influenţării acestor atribute
de către factorii externi, sectoriali şi/sau macroeconomici.
De remarcat că analiza istorică este relevantă în măsura în care oferă o fundamentare
rezonabilă a previziunilor necesare evaluării întreprinderii. În esență, evaluatorul trebuie să facă
estimări rezonabile privind dacă, cum și de ce viitoarea performanță a întreprinderii diferă de cea
trecută (Hood și Lee, 2011).
În mod normal, perioada trecută care va fi analizată, denumită de noi în continuare și
perioadă de referință, este de 5 ani, durata standard a unui ciclu economic/ de afaceri. Pot să existe
abateri în funcție de particularități sectoriale sau ciclicitatea crizelor economice (în SUA se merge
pe 10 ani din acest motiv). Pentru a fi credibilă perioada de referință de 5 ani și corecta poziționare
a întreprinderii în ciclul economic, evaluatorul este bine să recurgă la analize mai extinse privind
vânzările, rezultatele, marjele de profitabilitate și rentabilitate.
În esență, diagnosticul de evaluare este util unei lucrări de acest gen pentru că evaluarea
presupune estimarea beneficiilor viitoare și exprimarea acestora în valori actuale, prin actualizare.
De asemenea, evaluarea presupune conturarea unor ipoteze rezonabile privind așteptările de
rentabilitate (rezultate, cash-flow, valoare reziduală de vânzare a întreprinderii). Astfel, prin
intermediul diagnosticului, utilizatorii lucrării de evaluare pot înțelege istoria întreprinderii – de
exploatare (operațională) și financiară (Hood și Lee, 2011).
În raport cu etapele unei lucrări de evaluare și cu subetapele evaluării propriu-zise,
diagnosticul întreprinderii permite:
 stabilirea mărimii primei de risc, utilă în cadrul metodelor de randament, prin
identificarea factorilor de risc externi (de politică vamală, monetară, fiscală; de ţară;
privind pârghii macroeconomice: inflaţia) şi interni (lipsa actelor de proprietate, lipsa
contractelor comerciale, personal nestimulat material)
 elaborarea scenariilor de evaluare şi a previziunilor utile în cadrul metodelor de
randament
 realizarea unor teste de coerenţă între diferitele diagnostice parţiale, precum şi între
concluziile diagnosticului global şi evaluarea propriu-zisă a afacerii
 verificarea corectitudinii şi credibilităţii datelor contabile utilizate în evaluare, operaţie
necesară aplicării metodelor patrimoniale
3.1.2. Structură
Complexitatea demersurilor care îi sunt specifice îndreptăţeşte apelativul de diagnostic

global.
Componentele diagnosticului global al afacerii trebuie să răspundă tipului de factori de

influenţă, structurii funcţionale a entității, dar şi scopului urmărit în evaluare. În literatura de
specialitate, precum şi în practica evaluării afacerilor, se regăsesc diverse structurări ale
diagnosticului global.
Astfel, modelul CEMATT – societate de consultanţă din Bucureşti, face referire la
următoarele componente ale diagnosticului: financiar, al capacităţii de adaptare la cerinţele pieţii,
tehnologic, al calităţii, al calităţii managementului general, al resurselor umane (Mereuță, 1994).
În literatura de specialitate se mai discută despre următoarele diagnostice: al mediului
entității (conjunctura, mediul comercial, mediul economic şi financiar), rentabilitatea,
solvabilitatea, finanţarea (White și colectiv, 1998).
În literatura şi mai ales în practica evaluărilor anglo-saxone, rolul diagnosticului global, sau
cel puţin al unor componente deja enunţate, este mult diminuat, prezentând utilitate mai ales pentru
metodele de randament, atunci când trebuie estimat riscul sistematic (economic), respectiv cel
financiar (dat de gradul de îndatorare al afacerii). În linii mari, diagnosticul global se diferenţiază
în diagnosticul: activităţii entității (importanţă covârşitoare are diagnosticul financiar), al activităţii
ramurii căreia îi aparţine afacerea (de exemplu, evoluţia cererii, politica guvernamentală,
rentabilitatea medie a capitalului, reglementările legale, etc), al situaţiei şi evoluţiei la nivel
macroeconomic (de exemplu, riscul de ţară, politic, de creştere economică, al ratei inflaţiei, etc).
Hood și Lee (2011) enumeră opt puncte de interes în reglementările americane, de care țin seama
evaluatorii: natura afacerii și istoria actvității sale; situația economică în general și cea a sectorului
în particular ; valoarea contabilă a acțiunilor și condițiile financiare ale afacerii ; capacitatea de a
genera profit a întreprinderii ; capacitatea de a plăti dividende ; dacă întreprinderea are goodwill și
active intangibile ; vânzările de acțiuni și dimensiunea pachetului de evaluat ; valoarea de piață a
acțiunilor întreprinderilor care au aceeași linie de afaceri cu cea a întreprinderii evaluate.
Standardele de evaluare aplicabile în România (SEV 200 Întreprinderi și participații la
întreprinderi) nu oferă detalii privind derularea diagnosticului de evaluare. Ceea ce indică sunt
câteva elemente care pot afecta în mod diferit întreprinderile care funcţionează în diferite sectoare
ale economiei cum sunt mediul politic, politica guvernamentală, ratele de schimb valutar, inflaţia,
ratele dobânzii şi activitatea pieţei (ANEVAR, 2016). Vine cu alte detalii privind diagnosticul de
evaluare Ghidul de evaluare, GME 600 Evaluarea întreprinderii. Acesta recomandă următorii
factori de atins atunci când se culeg datele necesare evaluării (ANEVAR, 2016):
a) drepturile, privilegiile sau condițiile aferente dreptului de proprietate, indiferent
dacă sunt deținute de o societate pe acțiuni, de o societate cu răspundere limitată sau
de un proprietar individual;
b) mărimea relativă a participației care trebuie evaluată – dacă există sau nu poziție de
control și dacă poziția aduce beneficii suplimentare;
c) obiectul de activitate al întreprinderii, piața în care operează aceasta, principalii
competitori, clienți și furnizori;
d) mediul economic și politic care ar putea afecta întreprinderea subiect;
e) corelarea informațiilor utilizate în evaluare cu tendințele de piață și explicarea
eventualelor devieri de la evoluția domeniului de activitate, precum și, după caz,
prezentarea verificărilor întreprinse referitoare la rezonabilitatea ipotezelor
considerate;
f) poziția și performanțele financiare ale întreprinderii, atât în ultimii ani de
funcționare, cât și la data evaluării;
g) informații legate de veniturile și cheltuielile generate de activele din afara
exploatării, precum și considerații privind posibilitatea valorificării acestora;
h) politica de dividende;
i) alte informații de piață, cum ar fi: ratele rentabilității altor investiții, dezavantajele
lipsei de lichiditate etc.;
j) tranzacțiile anterioare în care au fost implicate participații ale întreprinderii subiect

al evaluării;
k) informații privind prețul de piață al acțiunilor tranzacționate pe o piață reglementată,
precum și prețurile de achiziție ale participațiilor sau ale întreprinderilor similare ce
își desfășoară activitatea în același domeniu de activitate sau din domenii de
activitate condiționate de aceiași factori de risc.
Toată această expunere a urmărit să demonstreze că, în afara unor puncte cheie pentru
activitatea entității, structura diagnosticului global este diferită şi/sau nuanţată de la caz la caz. Este
evident că diversitatea elementelor de luat în considerare a împiedicat formalizarea vreunui model
de diagnostic. Aceasta cu atât mai mult cu cât se constată o evoluţie a pieţelor, a formelor de
organizare a muncii, a tehnologiilor.
În ceea ce ne priveşte, optăm în lucrarea de faţă pentru următoarea componenţă a
diagnosticului, corelată cu funcţiile entității: juridic, comercial, tehnic, al resursei umane, financiar.
Trebuie precizat că funcţia entității reprezintă grupul de operaţii care participă la
satisfacerea uneia dintre nevoile sale.
În cazul diagnosticului microeconomic vom aplica metoda SWOT (Strenghts, Weaknesses,
Opportunities, Threats) = Punctele tari, Punctele slabe, Oportunităţile, Riscurile. Este una dintre
metodele de diagnosticare cel mai des utilizată. Metoda SWOT permite identificarea trăsăturilor
cheie (oportunităţi şi riscuri) ale mediului care influenţează activitatea entității şi a performanţelor
intrinseci ale acesteia. Studiul celor din urmă conduce la depistarea punctelor forte şi a punctelor
slabe ale activităţii.
În cadrul fiecărui diagnostic parţial vom propune o listă de puncte care ar trebui examinate
în vederea punerii diagnosticului. Desigur, această listă nu este exhaustivă, după cum unele puncte
ale sale pot fi eliminate. Alegerea punctelor de analiză trebuie să se facă în funcţie de conjunctura
economică, de specificul mediului şi al afacerii evaluate, elemente care pot conferi importanţă
primordială sau secundară unor elemente din această listă.
3.1.3. Procedee de lucru
Procedeele de lucru trebuie alese în coerenţă cu obiectivele diagnosticului enunţate mai sus,
astfel încât să răspundă următoarelor cerinţe adresate acestuia:
 să descrie structurile entității şi relaţiile lor – diagnosticul global este în acest caz
organic;
 să descrie activităţile specifice entității şi procesele de transformare (prelucrare) -
diagnosticul global este în acest caz funcţional;
 să descrie situaţia actuală a entității, istoricul activităţii sale şi evoluţiile posibile -
diagnosticul global este în acest caz strategic.
În opinia noastră, indiferent de scopul evaluării şi de specificul diagnosticelor parţiale,
procedeele de lucru sunt:
a) culegerea informaţiilor şi selectarea celor semnificative pentru evaluare
Natura informaţiilor şi sursele corespunzătoare sunt:
- interne: situaţii financiare pe ultimii 3 ani, situaţii şi documente specifice fiecărei funcţii,
chestionare de diagnostic şi alte informaţii obţinute din discuţii cu personalul, cu
conducerea, rapoarte ale unor experţi care au colaborat cu entitatea (de exemplu,
auditori, experţi tehnici, jurişti);
- externe: apel la organismele publice la care este înregistrată entitatea (de exemplu
Registrul Comerţului, Administraţia Financiară, Camera de Comerţ), alte instituţii şi
organisme (Comisia Naţională de Statistică, Banca Naţională a României), informaţii
privind sectorul de activitate al entității şi informaţii general-economice.
b) constatări pe teren pentru cunoaşterea generală a afacerii şi în special pentru observarea

imobilizărilor corporale;
c) efectuarea unor descrieri, calcule sau comentarii ale evaluatorului consemnate în foi de
lucru ;
d) întocmirea pentru fiecare diagnostic parţial a unei fişe sintetice a diagnosticului în care
se trec concluziile favorabile (oportunităţi ale mediului şi puncte forte ale entității) şi
concluziile nefavorabile (riscuri datorate mediului şi slăbiciuni ale entității).
3.2. Componentele diagnosticului de evaluare
Înainte de a reda detalii pentru fiecare funcție a întreprinderii care va fi diagnosticată,

credem că este util să marcăm punctele importante ale aprecierii contextului întreprinderii, la
nivel național sau sectorial. Aceste consdierații pot fi realizate cu ocazia fiecărui diagnostic
parțial (care înseamnă diagnosticarea uneia dintre funcțiile întreprinderii) sau pot fi făcute
global – așa cum este cazul practicii americane – fără a mai recurge la analiza pe funcții a
întreprinderii. Hood și Lee (2011) arată că este important ca evaluatorii să observe:
- economia națională și în mod particular acei factori economici care pot influența
performanța întreprinderii (de exemplu, trendul și previziunile pentru PIB, rata
dobânzii sau încrederea consumatorilor);
- condițiile economice locale și regionale;
- condițiile economice sectoriale.
Toate acestea sunt menite să analizeze elementele de politică publică, reglementările și
tehnologiile care ar putea afecta modelul de afaceri al întreprinderii evaluate și performața sa
curentă și viitoare. Sunt importante apoi și condițiile economice interne, adică ratele de creștere
preconizate, rata profitului, capacitatea de obținere a resurselor de finanțare, costurile (Hood și
Lee, 2011).
3.2.1. Diagnosticul juridic
Elementele de verificat în cadrul acestui diagnostic sunt prezentate schematic mai jos (Deaconu,
Anghel și Buglea și colectiv, 2013):
Legiferări privind
 constituirea: contract de societate, statut;
 funcţionarea: registrele AGA, registrul acţionarilor, registrul acţiunilor;
 asocierea: contracte de asociere în participaţie.
Dreptul civil
 actele de proprietate asupra bunurilor.
Dreptul comercial
 contractele de închiriere, concesiune, leasing;
 contractele cu partenerii de afaceri;
 contractele de credit;
 acţiunile juridice în curs cu persoane fizice sau juridice pentru litigii cu caracter comercial.
Dreptul muncii
 contractele de muncă colective şi individuale ;
 convenţiile civile/ contractele de prestări servicii;
 actele privind protecţia muncii;
 evidenţele privind personalul (evidenţa operativă, state de plată);
 eventualele litigii cu salariaţii;
 datele ultimului control al organismelor de asigurare şi protecţie socială;
 acţiunile sindicatului.
Dreptul fiscal
 respectarea reglementărilor fiscale;
 informaţii privind ultimul control;
 litigiile fiscale.
Dreptul mediului
 existenţa unui pasiv ecologic (cheltuieli viitoare de depoluare, daune interese de plată);
 respectarea legislaţiei de mediu;
 existenţa autorizaţiilor de mediu;
 eventuale litigii pe probleme de mediu cu alte întreprinderi sau cu autoritatea publică.
3.2.2. Diagnosticul comercial
Elementele de verificat în cadrul acestui diagnostic sunt redate în continuare (Deaconu, Anghel și
Buglea și colectiv, 2013):
Aprovizionările şi furnizorii
 Aprovizionări:
 intrările de produse pe grupe, sortimente, furnizori ;
 ritmicitatea aprovizionărilor;
 asigurarea continuităţii aprovizionărilor şi a stocului de siguranţă;
 caracteristicile aprovizionărilor: preţ, calitate, facilităţi comerciale.
 Furnizori:
 relaţiile cu furnizorii tradiţionali;
 distanţa faţă de furnizori;
 durata creditului comercial primit din partea furnizorilor;
 dacă există sau nu relaţii de dependenţă faţă de furnizori ;
 dacă se întreţin relaţii privilegiate cu furnizorii din cadrul grupului căruia îi aparţine
entitatea.
Cifra de afaceri şi clienţii
 Vânzări:
 principale surse de venituri, evoluţia în timp şi tendinţa lor ;
 raportul dintre cifra de afaceri şi producţia fabricată a unei perioade care se analizează în
dinamică ;
 structura pieţii entității (internă sau externă) şi posibilităţi de extindere.
 Clienţi:
 relaţiile cu clienţii tradiţionali;
 dacă există clienţi de care entitatea este dependentă;
 ponderea şi evoluţia principalilor clienţi interni şi externi;
 riscuri legate de clienţi: clienţi incerţi, clienţi rău platnici, clienţi pentru care se
prefigurează schimbări ale conducerii, în structura acţionariatului ;
 preocupări de atragere a unor noi clienţi şi de dezvoltare a pieţei actuale.
Distribuţie
 reţea de distribuţie: dependenţă de distribuitori, cointeresarea distribuitorilor, căi de
transport existente şi potenţiale.
Produse (servicii)
 tipurile de activităţi în cadrul cărora se obţin produsele sau serviciile ;
 tipurile, volumul şi ponderea diferitelor produse, grupe de produse şi servicii oferite în
totalul producţiei (ofertei);
 oferta entității prin raportarea la standardele specifice sectorului său de activitate ;
 asigurarea ritmicităţii producţiei;
 viteza de rotaţie a stocurilor (producţiei) obţinute;
 caracteristicile produselor: calitate, sezonalitate, grad de învechire, grad de înnoire,
perisabilitate, preţuri ;
 produse fabricate pe bază de licenţă sau a căror prelucrare este cedată subunităţilor ;
 promovarea produselor şi serviciilor entității.
3.2.3. Diagnosticul tehnic
Elementele de verificat în cadrul acestui diagnostic sunt detaliate în cele ce urmează (Deaconu,
Aprecierea procesului de producţie

 Caracteristicile producţiei:
 organizarea generală: tipul procesului de producţie (special, standard, pe stoc, pe
comandă, în serie), procedeele de fabricaţie (proprii sau licenţe), dotare cu active
corporale;
 fluxul de producţie: structură, posibilităţi de fluidizare, reducerea duratei ;
 nivelul de automatizare: nivel actual, posibilităţi de creştere în anumite secţii.
 Productivitate şi metode de organizare a muncii

 nivelul productivităţii muncii;
 nivelul actual de utilizare a capacităţii de producţie măsurat prin ore/maşină realizate şi
cum este influenţat de factori obiectivi şi subiectivi ;
 norme de producţie: actualizare, respectare.
 Programarea şi controlul producţiei

 programarea producţiei: existenţa unui compartiment de lansare în producţie, dacă
lansarea în producţie se face în funcţie de comenzi, de planificarea desfacerilor şi de
stocuri ;
 controlul producţiei: existenţă, organizare, corespondenţa cu necesităţile, posibilităţi de
îmbunătăţire.
 Calitatea produselor
 controlul calităţii produselor: existenţă, organizare, referinţe utilizate;
 procentul de refuzuri şi returnări în termenele de garanţie, procentul de rebuturi;
 potenţialul legat de calitate: noi metode de control tehnic de calitate, noi organisme de
control extern.
Aprecierea activelor fixe

 Dinamica activelor fixe
 intrările, ieşirile şi mişcarea globală a activelor corporale;
 echipamentul de producţie pe salariat.
 Structura activelor fixe

 structura pe categorii de active fixe ;
 activele fixe active din totalul celor înregistrate în evidenţe.
 Starea activelor fixe

 activele fixe în stare de funcţionare dar neutilizate;
 activele fixe incomplet amortizate;
 activelor fixe în funcţiune cu grad avansat de uzură fizică şi morală.
 Modul de utilizare a activelor fixe, care poate fi pus în evidenţă prin calculul unora dintre următorii
indicatori:
 indicele de utilizare a activelor fixe;
 randamentul utilizării activelor fixe;
 producţia marfă, valoarea adăugată, cifra de afaceri, rezultatul exploatării sau profitul net la
1000 de lei active fixe.
Aprecierea căilor de acces şi a utilităţilor pentru producţie

 situaţia actuală;
 eficienţa utilizării;
 posibilităţi de îmbunătăţire.
3.2.4. Diagnosticul resursei umane
Elementele de verificat în cadrul acestui diagnostic sunt concentrate în umătorul tabel (Deaconu,
Structura organizatorică a întreprinderii

 existenţa unui regulament de organizare internă (ROI);
 cadrele de execuţie îşi cunosc activităţile, rolul, atribuţiile conform ROI?
 posibilităţi de îmbunătăţire a structurii organizatorice actuale;
 respectarea principiului de protejare a patrimoniului (cumul de funcții).
Cadrele de conducere
 atribuţii şi competenţe, instrucţiuni de funcţionare emise ;
 cine stabileşte remunerarea lor? sunt cointeresaţi? au depus garanţiile legale?
 caracterizare: vârstă, formare, experienţă, specializare şi domenii de decizie;
 stilul de conducere: colegial sau autoritar, centralizat sau descentralizat;
 relaţiile lor: dependenţă faţă de un grup sau de acţionarii majoritari, de bănci, de mediul
economic, social sau politic ;
 stabilitatea într-un anumit post; ce efecte ar avea schimbarea conducerii asupra
activităţii.
Personalul de execuţie
 Analiza dimensiunii, structurii şi calificării

 dimensiunea - indicatori ai efectivelor;
 structura: pe meserii, vârstă, natura contractului de muncă, forme de pregătire ;
 calificarea: calificarea medie, salariul mediu tarifar pe o persoană.
 Analiza circulaţiei şi stabilităţii personalului

 intrările, ieşirile şi circulaţia totală a personalului;
 fluctuaţia, stabilitatea personalului.
 Analiza utilizării timpului de lucru a personalului

 folosirea timpului de muncă (fondul de timp maxim disponibil) ;
 raportarea unor indicatori valorici (cifra de afaceri, producţia exerciţiului, valoarea
adăugată) la numărul de salariaţi ;
 analiza grevelor şi a conflictelor de muncă.
3.2.5. Diagnosticul financiar
Acesta se stabileşte prin prelucrarea informaţiei contabile care se realizează prin

instrumentele analizei financiare.
Cu toate că obiectivele analizei financiare se caracterizează printr-o mare diversitate, în
funcţie de interesele uneori divergente ale utilizatorilor, se pot totuşi găsi trei direcţii comune
ale analizei financiare:
a) cunoaşterea structurii financiare, a modului de combinare a resurselor de finanţare
şi a efectelor acestor combinări asupra solvabilităţii, lichidităţii şi autonomiei
financiare a entității;
b) studiul structurii activelor deţinute de entitate, a alegerii făcute în domeniul
investiţiilor sau operaţiilor curente de exploatare, aptitudinii acestora de a fi
rentabile (a avea randament).
c) aprecierea performanţelor, a rezultatelor financiare, a determinării unor indicatori
de randament care să indice aptitudinea entității de a-şi majora bogăţia şi de a
controla eventuala volatilitate a rezultatelor sale.
Diagnosticul financiar stabilit în vederea evaluării afacerii se încadrează în sfera analizei
realizate pe baza bilanţului contabil care vizează stabilirea unui diagnostic financiar extern.
Apreciem că diagnosticul de evaluare este stabilit mai degrabă într-o perspectivă
ofensivă decât defensivă, urmărindu-se mai ales conturarea unor trenduri viitoare, anticipări ale
evoluţiei activităţii afacerii de evaluat cu toate variabilele care o definesc.
Considerăm că cele trei obiective ale analizei financiare în general trebuie urmărite de
orice evaluator atunci când stabileşte diagnosticul financiar al afacerii de evaluat. Putem aprecia
că marja de intervenţie a acestuia este extrem de mare, fiind la latitudinea sa alegerea

instrumentelor de analiză financiară (tablouri sintetice sau indicatori). Trebuie spus că, în
general, analiza financiară realizată în scopul evaluării afacerii optează pentru un anumit set de
indicatori.
Analiza pe baza indicatorilor a apărut cu un secol în urmă, fiind dezvoltată de bănci, care
au fost, de altfel, primii utilizatori ai informaţiei financiare. Ulterior, folosirea acestora a luat
amploare, fiind consideraţi un instrument util şi rapid de apreciere a situaţiei financiare a
întreprinderilor şi de către alţi utilizatori ai informaţiei financiare. Importanţa indicatorilor de
analiză este relevată şi de următoarea apreciere: ratele (indicatorii determinaţi pe baza unor
rapoarte) pot furniza un profil al entității, al particularităţilor economice şi avantajelor
competitive, precum şi al caracteristicilor de exploatare, finanţare şi investiţionale specifice
(Muth and Lloyd, 1997).
Alegerea şi ierarhizarea acestora se face în funcţie de mai mulţi factori, printre care
amintim:
 orientarea naţională şi/sau regională (impusă de gradul de dezvoltare economică,
tradiţii), care poate acorda importanţă mai mare indicatorilor de rentabilitate/
profitabilitate (cazul ţărilor anglo-saxone şi a SUA) ori celor patrimoniali (cazul
Franţei);
 scopul evaluării;
În cazul cotării la bursă primează informaţiile şi indicatorii după care investitorii de pe
piaţa de capital pot aprecia rentabilitatea afacerii, în timp ce în cazul vânzării-cumpărării
afacerii, gama de indicatori utilizaţi este mai largă (patrimoniali, de rentabilitate /profitabilitate,
echilibru financiar).
 utilitatea diagnosticului financiar pentru etapa de aplicare a metodelor de evaluare;
În cazul aplicării abordării prin cost (metodelor patrimoniale de evaluare), diagnosticul
financiar nu are aceeaşi importanţă ca şi în cazul aplicării abordării prin venit (metodelor de
randament), când indicatorii calculaţi pe datele istorice orientează previziunile de activitate,
ajută la estimarea primei de risc, permit chiar calculul unor valori de randament (cash-flow-
uri). Se deduce din cele expuse că dintre categoriile de indicatori ce pot fi utilizaţi se va acorda
prioritate celor de rentabilitate/ profitabilitate, importanţă secundară având cei ai echilibrului
financiar, ai structurii activelor/ datoriilor și capitalurilor proprii.
 informaţiile puse la dispoziţia evaluatorului, care este un utilizator extern şi care poate
cere/ primi anumite documente financiare, conform contractului de evaluare încheiat cu
clientul;
 rezultatele unor cercetări care au stabilit puterea informaţională a indicatorilor;
 judecata profesională a celui care realizează diagnosticarea şi evaluarea;
 eliminarea redundanţelor care pot să apară în cazul utilizării unui număr mare de
indicatori.
În ceea ce ne priveşte, am optat pentru un set de indicatori, pe care îi considerăm
semnificativi în vederea stabilirii unui diagnostic financiar pertinent. Indicatorii, în număr de
30 sunt grupaţi în următoarele categorii:
 indicatorii situaţiei patrimoniale;
 indicatorii echilibrului financiar;
 indicatorii nivelului activităţii şi al rezultatelor.
Indicatorii situaţiei patrimoniale se referă la importanţa sau structura activelor,
datoriilor și capitalurilor proprii, la relaţia de mărime dintre active şi datorii cu acelaşi grad de
exigibilitate.
Indicatorii echilibrului financiar includ valori absolute sau rapoarte care sugerează
mărimea şi costul resurselor de finanţare, alocarea unor resurse la nevoi asemănătoare ca natură
şi exigibilitate, precum şi viteza de rotaţie a principalelor active şi datorii curente, care

influenţează modul de realizare a echilibrului financiar global.
Indicatorii nivelului activităţii şi al rezultatelor reflectă nivelul, potenţialul şi eficienţa
activităţii operaţionale (curente) a entității.
Indicatorii vor fi însoţiţi, acolo unde deţinem informaţii, de valoarea optimă (standard)
urmărită de analiştii financiari (bănci, alte instituţii financiare). În lipsa acestui etalon de
comparaţie sau alături de el sugerăm compararea valorilor indicatorilor calculaţi pentru afacerea
de evaluat cu media sectorului din care aceasta face parte. O altă modalitate de apreciere a
valorii indicatorilor specifici afacerii, în vederea depistării punctelor sale slabe sau forte, este
comparaţia în dinamică, pe cel puţin trei exerciţii anterioare.
O ultimă remarcă ce se impune este aceea că nu are semnificaţie interpretarea izolată a
unui indicator, ci aprecierea sa în corelaţie cu cei care îl influenţează în mod direct, ori cu cei
al căror efect îl reprezintă sau cei alături de care permite realizarea unui subobiectiv al analizei
financiare (de exemplu, politica financiară, costul resurselor, politica de investiţii). În alegerea
setului de indicatori pe care îl propunem am ţinut seama de acest aspect, care pus în evidenţă în
tabelul următor la coloana de observaţii. Indicatorii selectați se bazează pe analiza literaturii de
specialitate, dintre care Copeland și colectiv (1995), Buglea (2010), Deaconu (2000a), Deaconu
(2000b), Mironiuc, Pop și colectiv (2013).
Tabel 3.1. Calculul indicatorilor (1)

Nr. Denumirea indicatorului Relaţia de calcul Etalon de comparaţie şi alte
crt. observaţii
I
1 Rata investiţiilor Investiţii nete / Rezultatul exploatării depinde de sector, de
net de impozit x 100 corelat cu Rentabilitatea
economică, Rata de
distribuţie a dividendelor,
Rata de acoperire a dobânzii
2 Structura capitalului Datorii financiare / Total pasiv x 100 < 50 
de corelat cu Profitabilitatea
şi Rentabilitatea economică
3 Solvabilitate generală Total active / Total datorii depinde de sector
4 Lichiditate generală Active circulante / Datorii pe termen 1,5 – 2
scurt de corelat cu Profitabilitatea
economică
5 Lichiditate restrânsă (Active circulante – Stocuri) / Datorii 0,5 – 1
pe termen scurt
II
6 Fond de rulment (FR) Capitaluri permanente – Active de corelat cu NFR, rotaţiile
imobilizate = (Capitaluri proprii + stocurilor, clienţilor,
Provizioane + Datorii financiare pe furnizorilor
termen lung) – Active imobilizate
7 Nevoie de fond de rulment (Stocuri + Creanţe pe termen scurt + de corelat cu FR, rotaţiile
(NFR) Cheltuieli în avans) – (Datorii stocurilor, clienţilor,
comerciale + Datorii sociale + Alte furnizorilor
datorii pe termen scurt nefinanciare
+ Venituri în avans)
8 Durata de rotaţie a stocurilor (Stocuri / CAFTVA) x 365 depinde de sector
9 Durata creditului clienţi (Creanţe clienţi / CAFTVA) x 365 depinde de sector
10 Durata creditului furnizori (Datorii furnizori / CAFTVA) x 365 depinde de sector
11 Rata de acoperire a dobânzii Rezultatul exploatării / Cheltuieli >100 
financiare x 100 de corelat cu Rata de
distribuţie a dividendelor şi
cu Rata investiţiilor
12 Rata de distribuţie a Dividende aferente acţiunilor/ Profit de corelat cu Rata de

dividendelor net distribuibil acţionarilor x 100 acoperire a dobânzii şi cu
Rata investiţiilor
13 Gradul de îndatorare Datorii financiare (inclusiv grup şi corelat cu Rata de acoperire
asociaţi) / Capitaluri proprii x 100 a dobânzii, Rata de
distribuţie a dividendelor,
Rentabilitatea financiară
III
14 Producţia exerciţiului (PE) Cifra de afaceri  Producţia stocată depinde de sector, de
 Producţia imobilizată corelat cu VA, EBE, RE
15 Valoarea adăugată (VA) (Marja comercială + depinde de sector, de
Producţia exerciţiului) – Consumuri corelat cu PE, EBE, RE
de bunuri şi servicii de la terţi
16 Excedent brut de exploatare Valoare adăugată - depinde de sector, de
(EBE) (Cheltuieli cu personalul + Cheltuieli corelat cu VA, PE, RE
cu impozite şi taxe, altele decât
impozitul pe profit)
17 Profitabilitatea economică (Excedent brut de depinde de sector
exploatare sau Rezultatul
exploatării) / Cifra de afaceri x 100
18 Rentabilitatea capitalurilor Rezultatul exploatării net de depinde de sector
investite impozit pe profit / Capitaluri
investite x 100
19 Rentabilitatea economică (RE) Excedent brut de exploatare / depinde de sector
Capitaluri investite în exploatare
(Imobilizări de exploatare nete +
NFR de exploatare) x 100
20 Rentabilitatea financiară Rezultat curent / Capitaluri proprii x Depinde de sector
100
Aceiași indicatori sau variante similare lor, se regăsesc în multe alte lucrări de
specialitate sau ghiduri profesionale. Dacă în tabelul de mai sus este oferită o selecție de
indicatori tipici practicii financiare European-Continentale, este util să prezentăm și o grupare
a indicatorilor uzuali analizelor influențate de practica Anglo-Saxonă:
Tabel 3.2. Calculul indicatorilor (2)

Nr. Denumirea indicatorului Relaţia de calcul Valori
crt. optime
A. INDICATORI DE LICHIDITATE ȘI SOLVABILITATE
1 Lichiditatea intermediară Numerar  Echivalent e de numerar  Investitii  Creante ≥1
Datorii curente
2 Lichiditatea generală Active curente 1,2 – 1,8

Datorii curente
3 Viteza de rotație a creanțelor Creante =1
Vanzari
4 Datorii curente în capitaluri Datorii curente < 0,6
proprii (active nete) Capitaluri proprii
B. INDICATORII CIFREI DE AFACERI
1 Media creantelor în vânzări sau Vanzari
cifra de afaceri (AR) ARN 1  ARN
2
2 Media capitalului circulant (NFR Vanzari

sau Working Capital - WC) in WCN 1  WCN
vanzari 2
3 Media activelor fixe in vanzari Vanzari
Active fixe N 1  Active fixe N
2
4 Acoperirea activelor în vânzări 𝑉â𝑛𝑧ă𝑟𝑖
𝑇𝑜𝑡𝑎𝑙 𝑎𝑐𝑡𝑖𝑣𝑒
C. INDICATORI DE RISC
1 Gradul de acoperire a dobânzii EBIT > 1,5
Cheltuieli cu dobanzile
(EBIT – profit înainte de determinarea cheltuielilor cu

dobânzile și impozitului)
2 Datorii curente în total datorii Datorii curente
Datorii totale
3 Datorii pe termen lung in total Datorii pe termen lung
active
Total active
4 Total datorii in total active Total datorii <1
Total active
5 Gradul de îndatorare Total datorii ≤3
Capitaluri proprii
6 Active fixe în capitaluri proprii Active fixe < 0,75
Capitaluri proprii
7 Active in capitaluri proprii Total active > 1 apel la
Capitaluri proprii resurse externe
D. INDICATORI DE PROFITABILITATE
1 Marja brută a vânzărilor Vanzari  Costul vanzarilor Marja bruta

Vanzari Vanzari
2 EBITDA in vanzari EBITDA
Vanzari
(EBITDA – profit înainte de determinarea cheltuielilor cu

dobânzile, impozitul, amortizările și provizioanele)
3 Marja profitului din exploatare Pr ofit operationa l
Vanzari
4 Profit brut în active Pr ofit ina int e de impozitare
Active
5 Profit net în active Venituri nete
Active
6 Rentabilitatea investițiilor Pr ofit ina int e de impozitare
Capitaluri proprii
7 Rentabilitatea capitalurilor proprii Pr ofit net
Capitaluri proprii
8 Marja profitului brut Pr ofit ina int e de impozitare
Vanzari
9 Marja profitului net Pr ofit net
Vanzari
E. INDICATORII FONDULUI DE RULMENT (NFR sau WC)
1 Fond de rulment în vânzari Fond de rulment
Vanzari
2 Venituri nete în fond de rulment Venituri nete
Fond de rulment
3 Datorii curente în fond de rulment Datorii curente
Fond de rulment
4 Datorii pe terment lung în fond de Datorii pe termen lung

rulment Fond de rulment
F. INDICATORI DE EFICIENȚĂ
1 Cheltuieli operaționale (de Cheltuieli operationa le
exploatare) în marja brută Marja bruta
2 Cheltuieli operaționale în vânzări Cheltuieli operationa le
Vanzari
3 Deprecierea în vânzări Deprecierea
Vanzari
4 Total active în vânzări Total active
Vanzari
Moment de reflecție:
Diagnosticarea
are caracter
retrospectiv,
curent sau
prospectiv?
Care este
structura
uzuală a
diagnosticului
unei afaceri?
Există diferențe între

diagnosticul financiar și
analiza financiară?
Verificarea elementelor cheie ale capitolului:
•Definiți funcția unei întreprinderi (afaceri)

•Indicați sursele de informații ale diagnosticului
Dignosticul
afacerii •Prezentați utilitatea diagnosticului de evaluare
•Enunțați obiectivul acestui diagnostic și enumerați capitolele care se verifică

Diagnosticul •Dezvoltați elementele care se analizează în cadrul capitolului Dreptul muncii
juridic

Diagnosticul •Dezvoltați elementele care se analizează în cadrul capitolului Aprovizionări și furnizori
comercial

Diagnosticul •Dezvoltați elementele care se analizează în cadrul capitolului Aprecierea activelor fixe
tehnic

Diagnosticul •Dezvoltați elementele care se analizează în cadrul capitolului Cadrele de conducere
resursei
umane

•Dați exemplu de indicatori care pot fi utilizați pentru analiza echilibrului financiar
Diagnosticul
financiar
Modele de test grilă (un singur răspuns corect):
1. Informații cu privire la piața de desfacere și distribuție sunt analizate în cadrul:

A Diagnosticului tehnic
B Diagnosticului comercial
C Diagnosticului juridic
D Diagnosticului financiar
E Diagnosticului resurselor umane
2. Printre concluziile diagnosticului comercial privind factorii interni – punctele forte – se poate
număra :
A Stimulente materiale pentru personal
B Fluiditate a fluxului tehnologic
C Livrare rapidă a produselor (ofertei) companiei
D Produse vândute la prețuri ridicate
E Noi acorduri comerciale regionale
3. În cadrul diagnosticului personalului (resursei umane), evaluatorul apreciază favorabil în cadrul
capitolului ”structura organizatorică a companiei” :
A Raportul superior al numărului personalului de execuție față de cel al cadrelor de conducere
B Dacă se respectă principiul de protejare a patrimoniului (neexistând cumul de funcții)
C Dacă organizarea actuală NU permite cadrelor de execuție să își cunoască activitățile specifice, rolul
și atribuțiile
D Instrucțiunile de funcționare eficace emise de către cadrele de conducere

E Dacă cadrele de conducere au depus garanțiile legale
4. Alegeți un exemplu de oportunitate care poate fi observată atunci când se stabilește diagnosticul
comercial :
A Concurență puternică
B Subvenții la export
C Valoare adăugată ridicată pentru produsele oferite de companie
D Anularea unui acord comercial regional
E Nici unul dintre răspunsurile de mai sus
5. Pentru stabilirea diagnosticului juridic se verifică :
A Contractele de muncă individuale și cel colectiv
B Relațiile cu furnizorii tradiționali
C Dinamica activelor fixe
D Controlul producției ca și existență și organizare
E Toate răspunsurile de mai sus
Studii de caz
Studiu de caz 1: Stabilirea diagnosticului afacerii și estimarea primei de risc
Fie următoarea Fişa sintetică care prezintă rezultatele aplicării analizei SWOT (Strenghts,
Weaknesses, Opportunities, Threats) pentru întreprinderea ALPHA.
Diagnosti Mediul extern Mediul intern

cul Oportunităţi Riscuri Puncte forte Puncte slabe
JURIDIC -Forme asociative -Reglementări -Absenţa litigiilor -Lipsa contractelor de
favorizante fără restrictive generate contractuale cu terţii lungă durată cu
personalitate de politica -Adunările Generale şi clienţii şi furnizorii
juridică macroeconomică Consiliile de -Litigii de muncă în
Administraţie regulat curs
ţinute
COMER- -Facilităţi la -Reglementări -Stabilizarea clientelei pe -Condiţii
CIAL exporturile privind creşterea termen scurt nesatisfăcătoare de
extracomunitare calităţii şi -Mărirea numărului de depozitare în spaţii
-Produse interne ambalajului furnizori cu perspectiva proprii
protejate -Unele pieţe în stabilizării lor pe durată -Reţea proprie de
-Dezvoltarea de declin medie distribuţie
noi pieţe -Concurenţă -Ţinerea sub control a nesatisfăcătoare
crescută costurilor de achiziţie -Sistem rigid de
stabilire a preţului de
vânzare
-Neacordarea de
reduceri comerciale
clienţilor fideli
TEHNIC -Facilităţi pentru -Standarde excesive -Normative interne şi -Imobilizări corporale
protejarea de calitate şi proceduri suficiente neutilizate (15 din
inovaţiilor şi protecţia mediului construcţii, 25 din
invenţiilor proprii echipamente, 10 din
mijloacele de
transport care nu sunt
complet amortizate)
-Neutilizarea la
capacitate a
imobilizărilor
corporale
-Există produse fără
mişcare şi greu
vandabile
RESURSEI - Forţă de muncă -Noi revendicări -Conducători de drept şi -Forme organizatorice
UMANE calificată sindicale de fapt bine motivaţi depăşite în cadrul
disponibilă -Lucru obligatoriu profesional şi secţiilor de montaj
-Facilităţi pentru cu program redus remuneratoriu -Personal de
formarea continuă -Creşterea -Personal de execuţie conducere operativă
a personalului şomajului suficient numeric şi de execuţie
îmbătrânit la secţiile
de montaj şi de
produse finite
FINAN- -Politica -Risc ridicat de -Cifra de afaceri în -FR insuficient
CIAR financiară de finanţare pe termen creştere -Gradul de îndatorare
acordare de scurt -NFR echilibrat (19 zile mare (65)
facilităţi fiscale -Dependenţa de de CAFTVA) -Rentabilitate
pieţele externe (risc -Trezorerie netă financiară
politic şi economic) satisfăcătoare (15 zile de nesatisfăcătoare în
CAFTVA) raport cu normele
-Capacitate satisfăcătoare sectorului
de rambursare a -Durata mare a
datoriilor (1,1 an) creditului clienţi
-Lichiditate
satisfăcătoare
Se cere: estimarea primei de risc, prin metoda globală, pe baza Fișei sintetice a diagnosticelor
Rezolvare:
Etape de cuantificare a primei de risc :
a) Acordarea de coeficienți de importanță fiecărui diagnostic parțial (ki), unde ki pot lua valori
între 1 și 5
b) Acordarea unui punctaj fiecărui diagnostic parțial (pi), unde pi pot lua valori cuprinse între
0 și 100, în funcție de riscul estimat
Diagnostic partial Coeficient de Punctaj acordat Punctaj influențat de

importanță (ki) fiecărui diagnostic coeficientul de importanță
parțial (pi) ((ki x pi)
Juridic 2 20 40
Comercial 4 40 160
Tehnic 5 50 250
Resurse umane 4 30 120
Financiar 3 30 90
TOTAL 18 660
c) Calculul punctajului total (T) pentru ansamblul diagnosticelor, aplicând formula;

5
k i  pi
T i 1
5
ki 1
i
Pentru întreprinderea ALPHA, P  37.
d) Încadrarea activității întreprinderii Alpha pe scara riscului și stabilirea primei de risc

globale (P), conform tabelului:
Punctaj total (T) Valoarea primei de risc (P)

[0,20] 25-50%
[21,40] 50%
[41,60] 100%
[61,80] 150%
[81,100] 200%
Întreprinderii ALPHA îi corespunde o primă de risc P de 50%.
Observație : în practica evaluării afacerilor se consideră că riscul (prima de risc) specifică acestora
poate lua valori cuprinse între 25 și 200% din rata neutră, ca principală componentă a ratei de
actualizare utilizată în cadrul abordării prin venit (metodelor de randament).
Studiu de caz 2: Analiza financiară cu ajutorul bilanţului funcţional şi a indicatorilor
Fie următoarele situații financiare ale întreprinderii BETA, Bilanț şi Cont de profit si pierdere
(adaptate în scopul analizei financiare):
Bilanț
ACTIV Valori Amortizări, Valori nete CAPITALURI Valori
brute ajustări PROPRII ȘI
depreciere DATORII
Active imobilizate Capitaluri proprii
Imobilizări necorporale Capital social 500000
-Cheltuieli de 15000 10000 5000 Prime de emisiune 66000
constituire
-Fond comercial 250000 25000 Rezerve
Imobilizări corporale -Rezerve legale 60000
-Terenuri 320000 320000 -Alte rezerve 300000
-Construcţii 1250000 610000 640000 Rezultat reportat 31500
-Instalaţii 543000 321000 222000
-Alte imobilizări 92000 46000 46000
Total I 2470000 987000 1483000
Active circulante Total I 1025750
Stocuri Provizioane 19000
-Materii prime şi 330000 40000 290000 Total II 19000
materiale
-Semifabricate şi 200000 200000 Datorii
produse finite
Creanţe de exploatare Datorii financiare
-Clienţi 630000 26000 604000 -Împrumuturi din 919100
emisiunea de
obligaţiuni
-Furnizori debitori 26000 26000 -Credite bancare(2) 213000
-Alte creanţe 5000 5000 Datorii de exploatare
Creanţe diverse – 128000 128000 -Furnizori 462000
Capital subscris şi
nevărsat
Investiţii financiare 12000 12000 -Clienţi creditori 17000
Disponibilităţi băneşti 49500 4500 -Datorii fiscale, 130000

sociale
Total II 1380500 66000 1446500 Datorii diverse
Active de regularizare -Furnizori de 60000
imobilizări
Cheltuieli în avans(1) 12000 12000 -Datorii fiscale 23000
(impozit profit)
Cheltuieli de repartizat 60000 60000 Total II 1824750
pe mai multe exerciţii
Total III 72000 72000
Pasive de
regularizare
Venituri în avans(1) 650
Total III 650
TOTAL GENERAL 3922500 1053000 2869500 TOTAL GENERAL 2869500
(I+II+III) (I+II+III)
(1)Cheltuielile şi veniturile înregistrate în avans se referă la activitatea de exploatare
(2)Din care credite pe termen scurt şi descoperiri de cont 85000
Cont de profit şi pierdere

Elemente de venituri si cheltuieli Valori
Cifra de afaceri 1312590
Producţia stocată 8200
Total 1320790
Cumpărări de bunuri şi servicii - 396620
Alte cheltuieli externe - 290420
Impozite şi taxe - 50550
Salarii - 215000
Cheltuieli sociale - 82140
Alte cheltuieli - 53280
Cheltuieli cu amortizarea - 21100
Cheltuieli de exploatare cu ajustările pentru depreciere - 6550
Rezultat financiar (din care cheltuieli financiare 113000) -110500
Cheltuieli financiare cu ajustări pentru depreciere - 5640
Alte venituri şi cheltuieli 2010
Impozit pe profit - 22750
Rezultat net (din care dividende 25000) 68250
Alte informaţii:
- Provizioanele se considera resurse proprii
- Impozit pe profit 16%
- În exercitiul analizat imobilizarile au crescut cu 270000 UM faţă de exerciţiul precedent
- La finele exerciţiului precedent nevoia globala de fond de rulment a fost de 612000 UM.
Se cere: Efectuarea unei analize financiare cu ajutorul indicatorilor situaţiei patrimoniale,

echilibrului financiar, respectiv ai nivelului de activitate şi al rezultatatelor.
Rezolvare:
Denumirea indicatorului Relația de calcul Valori

I Indicatorii situației patrimoniale
1 Rata Investiții nete (Creșterea 270000 + (738350-612000)  / (205130 x 0,75) x 100 =
investițiilor activelor imobilizate + 396350 / 153848 x 100 = 258%
Variația NFR) / Rezultatul Investitiile sunt de aproape 3 ori mai mari decat resursa
exploatării net de impozit x interna din exploatare. Se deduce completarea acesteia
100 din credite.
Investitiile vor trebui sustinute si din resurse externe
(datorii financiare), rentabilitatea economica de 13
nefiind suficienta iar pe de alta parte, societatea trebuind
sa-si acopere costul capitalurilor aduse de actionari si de
creditori.
2 Structura Datorii financiare / Total (BC) 1087100 / 2824500 x 100 = 39%
capitalului resurse x 100 Valoarea indicatorului se inscrie in intervalul optim (< 50
%).
Explicatia se regaseste si in valoarea indicatorilor:
Profitabilitatea și Rentabilitatea economica.
Unde BC – bilanț contabil
3 Solvabilitatea Total active (valori nete) / (BC) 2824500 / 1779100 = 1,6
generala Total datorii Activele nete sunt superioare datoriilor, putand sa asigure
solvabilitatea societatii.
4 Lichiditatea Active circulante (valori nete)/ (BC) 1269500 / 777000 (total datorii – datorii financiare
generala Datorii pe termen scurt pe termen lung) = 1,6
Valoarea indicatorului este acceptabila, se situeaza la
limita inferioara a intervalului optim (1,5 – 2)
Societatea are o profitabilitate economica acceptabila
(22) care ii asigura o lichiditate generala satisfacatoare.
5 Lichiditatea (Active circulante – Stocuri) / (BC) (1269500 - 490000) / 777000 = 1
restrânsa Datorii pe termen scurt Valoarea indicatorului este foarte buna, se situeaza la
limita superioara a intervalului optim (0,5 – 1).
II Indicatorii echilibrului financiar
6 Fondul de Resurse stabile – Utilizari (BF) 3769850 – 3330000 = 439850
rulment (FR) stabile = Capitaluri Fondul de rulment este inferior nevoii de fond de rulment
permanente – Active de exploatare pe care ar trebui sa o finanteze.
imobilizate = (Capitaluri
proprii + Provizioane + Unde BF – bilanț funcțional
Datorii financiare pe termen
lung) – Active imobilizate
7 Nevoia de Utilizari temporare – Resurse (BF) De exploatare:1433000 – 609650 = 823350
fond de temporare = (Stocuri + In afara exploatarii: 28000 – 113000 = - 85000
rulment (NFR) Crean]e pe termen scurt + Globala: 1461000 - 722650 = 738350
Cheltuieli în avans) – (Datorii Nevoia de fond de rulment de exploatare este compensata
comerciale + Datorii sociale partial de resursa degajata de elementele in afara
+ Alte datorii pe termen scurt exploatarii. Pentru diferenta trebuie sa se apeleze la
nefinanciare + Venituri în credite pe termen scurt: Trezoreria neta = Trezoreria
avans) activa – Trezoreria pasiva = 16500 – 315000 = - 298500
8 Durata de (Stocuri la valoare medie (BF) 530000 / 1312590 x 365 = 147 zile de CAFTVA
rotație a anuala / CAFTVA) x 365 Valoarea indicatorului este mare si reprezinta o
stocurilor (valori brute) imobilizare de resurse in stocuri.
Unde CAFTVA – Cifră de
afaceri fără TVA
9 Durata (Creanțe clienți la valoare (BF) 843000 / 1312590 x 365 = 235 zile de CAFTVA
creditului medie anuala – Avansuri de la Imobilizarea resurselor in creantele clienti este superioara
clienți clienţi + ESNS) / CAFTVA x celor investite in stocuri.
365 (valori brute)
Unde ESNS – Efecte

comerciale scontate și
nescadente
10 Durata (Datorii furnizori la valoare (BF) 436000 / 1312590 x 365 = 121 zile de CAFTVA
creditului medie anuala – Avansuri Valoarea indicatorului este comparabila cu cea a rotatiei
furnizori acordate furnizorilor)/ stocurilor, ramanand neacoperita nevoia de resurse
CAFTVA x 365 degajata de creantele clienti. Se observa ca vanzarile
societatii, extrem de mici in raport cu nevoile activitatii
de exploatare, fac necesara recurgerea la resurse externe
de finantare (credite pe termen scurt – vezi FR, NFR,
Trezoreria neta)
11 Rata de Rezultatul exploatării / (CPP) 205130 / 113000 x 100 = 182%

acoperire a Cheltuieli financiare x 100 Indicatorul este >100%, valoare optima. Societatea este
dobânzii indatorata dar poate sustine din activitatea proprie costul
datoriilor. Se acorda prioritate achitarii obligatiilor fata de
creditori, actionarii fiind oarecum penalizati.
12 Rata de Dividende aferente acțiunilor / (CPP) 25000 / 68250 x 100 = 37%
distribuție a Profit net distribuibil Valoarea indicatorului corelata cu cea a Ratei de
dividendelor acționarilor x 100 acoperire a dobânzii și cea a Ratei investițiilor conduce la
ideea că acționarii vor fi mai puțin remunerați pentru a se
face față investițiilor (care nu pot fi suportate doar din
resurse proprii) și costului datoriilor.
13 Gradul de Datorii financiare (inclusiv (BC) 1087100 / 995750 x 100 = 109%
îndatorare grup și asociați) / Capitaluri Valoarea indicatorului poate fi acceptata tinand seama ca
proprii x 100 rata de acoperire a dobanzii este de 182%. Rata de
distribu]ie a dividendelor este de 37%, deci mai mult de
jumatate din profitul net poate fi investit in exploatare
pentru degajarea de resurse viitoare. Datoriile financiare
depasesc putin capitalurile proprii. Rentabilitatea celor
din urmă este de 9, valoare care ar trebui comparată cu
sectorul.
III Indicatorii nivelului de activitate și al rezultatelor
14 Producția Cifra de afaceri  Producție 1320790
exercițiului stocata
(PE)  Producție imobilizata
15 Valoarea (Marja comerciala + 633750
adaugata (VA) Productia exercitiului) –
Consumuri de bunuri si
servicii de la terti
16 Excedentul Valoare adaugata - (Cheltuieli 286060
brut de cu personalul + Cheltuieli cu
exploatare impozite si taxe, altele decat
(EBE) impozitul pe profit)
17 Profitabilitatea (Excedent brut de exploatare) 286060 / 1312590 x 100 = 22
economica / Cifra de afaceri x 100
18 Rentabilitatea Rezultatul exploatării net de 153848 / (1483000 + 738350 - 66000 ) x 100 = 7; CI s-
capitalurilor impozit/ Capitaluri investite la au obținut: Active imobilizate nete (BC) + NFR valori
investite valori nete (Active imobilizate brute (BF) – Ajustări ale activelor circulante (BC)
+ Nevoia de fond de rulment)
x 100
19 Rentabilitate Excedent brut de exploatare / 286060 / (1453000 + 823350 - 66000) x 100 = 13
economica Capitaluri investite în
exploatare la valori nete
(Imobilizări de exploatare +
NFR de exploatare) x 100
20 Rentabilitate Rezultat curent / Capitaluri 94630 / 995750 x 100 = 10
financiara proprii x 100
Diagnosticul financiar – concluzii privind factorii interni ai întreprinderii BETA:
Puncte forte Puncte slabe

Solvabilitatea și lichiditatea sunt Risc (slab) de nefinanțare – la termen - datorat
acceptabile. politicii susținute de investiții și creditelor
Lichiditatea restrânsă este foarte bună. comerciale acordate clienților.
Investițiile vor trebui susținute și din resurse
externe – indică și rentabilitatea economică de 13
care nu este suficientă. Pe de altă parte, compania
trebuie să-și acopere costul capitalurilor aduse de
acționari și de creditori până la această dată.
Societatea are o profitabilitate Vânzările companiei, relativ mici în raport cu

economică acceptabilă (22) care îi nevoile activității de exploatare, fac necesară
asigură o lichiditate generală recurgerea la resurse externe de finanțare (credite pe
satisfăcătoare. termen scurt). Apelul la credite pe termen scurt
denotă un echilibru financiar global riscant.
Bibliografie recomandată
1. Mironiuc M., Pop F. (coordonatori și autori), Gligor D.A., Aniș C.N., Pantea M.F.,
Cureteanu R.S., Lile R., Achim M.V. (2013), Analiză economică și financiară, Editura
Risoprint, Cluj-Napoca (disponil pe pag web Deaconu).
2. Deaconu A., Anghel I., Buglea Al. (coordonatori și autori), Cuzdriorean-Vladu A. B.,
Cuzdriorean-Vladu D. D., Anica Popa A., Oancea-Negescu M. D., Șipoș Gabriela L.,
Ciobanu A., Mureșan D. (autori) (2013), Diagnosticul și evaluarea întreprinderii,
Editura Risoprint, Cluj-Napoca (disponil pe pag web Deaconu).

Curs Eval Af - Capitolul 3 - Diag de Eval

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Curs Eval Af - Capitolul 3 - Diag de Eval

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Curs Evaluarea Afacerilor - An 3 Licență - UBB/ FSEGA - An universitar 2016-2017 Autor: Prof.Dr.Habil.

Analiza activității entității și diagnosticarea ei

3.1 Coordonate ale

3.2 Componente ale Diagnosticul resursei

Întrebări, elemente cheie

3.1. Coordonate ale diagnosticul

3.1.1. Referințe și motivație

Termenul diagnostic provine din limba greacă (diagnostikos) şi reprezintă capacitatea de a

Complexitatea demersurilor care îi sunt specifice îndreptăţeşte apelativul de diagnostic

Componentele diagnosticului global al afacerii trebuie să răspundă tipului de factori de

j) tranzacțiile anterioare în care au fost implicate participații ale întreprinderii subiect

3.1.3. Procedee de lucru

b) constatări pe teren pentru cunoaşterea generală a afacerii şi în special pentru observarea

3.2. Componentele diagnosticului de evaluare

Înainte de a reda detalii pentru fiecare funcție a întreprinderii care va fi diagnosticată,

3.2.1. Diagnosticul juridic

3.2.2. Diagnosticul comercial

3.2.3. Diagnosticul tehnic

Aprecierea procesului de producţie

 Productivitate şi metode de organizare a muncii

 Programarea şi controlul producţiei

Aprecierea activelor fixe

 Structura activelor fixe

 Starea activelor fixe

Aprecierea căilor de acces şi a utilităţilor pentru producţie

3.2.4. Diagnosticul resursei umane

Structura organizatorică a întreprinderii

 Analiza dimensiunii, structurii şi calificării

 Analiza circulaţiei şi stabilităţii personalului

 Analiza utilizării timpului de lucru a personalului

3.2.5. Diagnosticul financiar

Acesta se stabileşte prin prelucrarea informaţiei contabile care se realizează prin

că marja de intervenţie a acestuia este extrem de mare, fiind la latitudinea sa alegerea

şi exigibilitate, precum şi viteza de rotaţie a principalelor active şi datorii curente, care

Tabel 3.1. Calculul indicatorilor (1)

12 Rata de distribuţie a Dividende aferente acţiunilor/ Profit de corelat cu Rata de

Tabel 3.2. Calculul indicatorilor (2)

2 Lichiditatea generală Active curente 1,2 – 1,8

2 Media capitalului circulant (NFR Vanzari

(EBIT – profit înainte de determinarea cheltuielilor cu

(EBITDA – profit înainte de determinarea cheltuielilor cu

4 Datorii pe terment lung în fond de Datorii pe termen lung

Există diferențe între

Verificarea elementelor cheie ale capitolului:

•Definiți funcția unei întreprinderi (afaceri)

•Enunțați obiectivul acestui diagnostic și enumerați capitolele care se verifică

•Enunțați obiectivul acestui diagnostic și enumerați capitolele care se verifică

•Enunțați obiectivul acestui diagnostic și enumerați capitolele care se verifică

•Enunțați obiectivul acestui diagnostic și enumerați capitolele care se verifică

•Enunțați obiectivul acestui diagnostic și enumerați capitolele care se verifică

Modele de test grilă (un singur răspuns corect):

1. Informații cu privire la piața de desfacere și distribuție sunt analizate în cadrul:

D Instrucțiunile de funcționare eficace emise de către cadrele de conducere

Studiu de caz 1: Stabilirea diagnosticului afacerii și estimarea primei de risc

Diagnosti Mediul extern Mediul intern

Etape de cuantificare a primei de risc :

Diagnostic partial Coeficient de Punctaj acordat Punctaj influențat de

c) Calculul punctajului total (T) pentru ansamblul diagnosticelor, aplicând formula;

Pentru întreprinderea ALPHA, P  37.

d) Încadrarea activității întreprinderii Alpha pe scara riscului și stabilirea primei de risc

Punctaj total (T) Valoarea primei de risc (P)

Întreprinderii ALPHA îi corespunde o primă de risc P de 50%.

Studiu de caz 2: Analiza financiară cu ajutorul bilanţului funcţional şi a indicatorilor