2.

PRINCIPIUL ÎNTÂI AL TERMODINAMICII

Termodinamica se bazează pe două legi generale, numite principii, legi care nu se pot
demonstra pe cale matematică, acestea reprezentând rezultatul experienţei acumulate
în studiul proceselor practice.
Primul principiu al termodinamicii este legea conservării şi transformării energiei
aplicată în cazul sistemelor termodinamice. Pentru a putea enunţa această lege este
necesară definirea următoarelor noţiuni: lucrul mecanic, L ; lucrul mecanic de dislocare,
Ld ; lucrul mecanic tehnic, Lt ; energia internă, U ; entalpia, H şi căldura, Q .

Principiul întâi al termodinamicii pentru sisteme închise

2.1. Lucrul mecanic al variaţiei de volum
Lucrul mecanic reprezintă efectul acţiunii unor forţe perpendiculare pe conturul
sistemului închis în repaus şi care produc o modificare a stării interioare a sistemului ca
urmare a deplasării suprafeţei de control (fig.2.1).
Lucrul mecanic este o mărime care caracterizează din
punct de vedere al schimbului energetic, o interacţiune
mecanică. Acesta reprezintă deci energia schimbată între
sistem şi mediul exterior în cursul interacţiunii mecanice
(element mobil – gaz).
Se consideră un sistem închis format dintr-un gaz aflat într-
un cilindru cu piston. La o deplasare elementară a
pistonului dx , volumul gazului aflat la presiunea p se va
Fig. 2.1. Diagrama p-V.
modifica cu dV Lucrul mecanic elementar efectuat de
piston va fi:
d 2
L  F  dx  pAdx  p dx  p  dV . (2.1)
4
şi se reprezintă în diagrama p  V prin suprafaţa elementară cu baza dV şi înălţimea p .
Pentru o masă de 1 kg, lucrul mecanic specific este:
pdV
l   pdv . (2.2)
m
Între două stări de echilibru 1 şi 2, lucrul mecanic se obţine prin integrare:

1
 2
L12   pdV sau l12   pdv .
2
(2.3)
1 1

şi este reprezentat în diagrama p  V prin aria 122’ l’ .

Valoarea lucrului mecanic depinde de transformarea care are loc în sistem, ca urmare
este o mărime de proces şi nu una de stare.
S-a convenit să se considere lucrul mecanic pozitiv atunci când este produs de sistem
şi negativ atunci când este consumat de către acesta.
Lucrul mecanic este o formă de schimb de energie.

2.2. Lucrul mecanic de dislocare

Lucrul mecanic de dislocare este lucrul mecanic necesar
pentru deplasarea unui volum V de fluid într-o conductă
dintr-o poziţie dată I până în poziţia următoare II, în
condiţii de presiune constantă (fig.2.2).
Ld  Fx  pAx  pV , (2.4)

Fig. 2.2. Lucrul mecanic de iar pentru cazul m = 1 kg:

dislocare
l d  pv . (2.5)

Spre deosebire de lucrul mecanic, lucrul mecanic de dislocare este o mărime de stare.

2.3. Lucrul mecanic tehnic

Se consideră o maşină termică producătoare de lucru

mecanic. Prin aceasta circulă un agent termic (gaz) de
masă m cu parametrii p1, V1 şi T1. După ce agentul
termic este admis în maşină acesta suferă o
transformare termodinamică în urma căreia ajunge din
Fig. 2.3. Lucrul mecanic tehnic
starea 1 în starea 2. La evacuarea din maşină, masa de
agent termic are parametrii p2, V2 şi T2.
Lucrul mecanic tehnic pe care îl dezvoltă agentul termic
se compune din lucrul mecanic produs în evoluţia de la
starea 1 la starea 2 cât şi lucrurile mecanice de
dislocare la admisia şi respectiv evacuarea agentului
termic (fig.2.3):
Lt12  L12  p1V1  p2V2 (2.6)
Fig. 2.4. Interpretarea grafică a
lucrului mecanic tehnic
sau
2
 Lt12  L12  ( p2V2  p1V1 ) (2.7)

sau
2 2 2 (2.8)
Lt1  2   pdV   d ( pV )    Vdp
1 1 1

Pentru m=1Kg, lucru mecanic tehnic se calculează cu următoarea relaţie:

2 (2.9)
dl t  vdp şi l t12    vdp .
1

Interpretarea grafică în coordonate p  V este redată în figura 2.4, fiind echivalentul

ariei 122”1”.
Lucrul mecanic tehnic apare în instalaţiile şi maşinile termice la care pereţii sunt mobili.

2.4. Energia internă

Energia internă este o mărime de stare care reprezintă energia termică a unui corp, într-
o stare termodinamică oarecare. Ea se notează cu U şi se măsoară în Jouli J  .
Energia internă raportată la 1 kg de substanţă se numeşte energie internă specifică şi se

J 
notează cu u   .
 kg 
Pentru un corp a cărui masă este m , energia internă se exprimă prin produsul U  u  m .
Apelând la cunoştinţele din teoria cinetico-moleculare, energia internă se defineşte
astfel:
U  Ucin  U pot  U0 J  (2.10)

unde: Ucin - suma energiilor cinetice moleculare corespunzătoare mişcărilor de

translaţie, rotaţie şi vibraţie;
U pot - suma energiilor potenţiale datorate forţelor de interacţiune dintre
molecule;
U0 - suma energiilor din interiorul moleculelor sau atomilor.

Nu face parte din energia internă:

 energia cinetică datorate mişcării sistemului (corpului) în întregime, faţă de mediul
ambiant;
 energia potenţială a sistemului privit ca un întreg aflat într-un câmp de forţe
exterioare (de exemplu, un corp în câmp gravitaţional al Pământului).

3
Energia internă este o mărime de stare extensivă care depinde de parametrii de stare ai
sistemului. În calculele termodinamice nu interesează valoarea absolută a energiei
interne, ci numai variaţia sa atunci când sistemul trece dintr-o stare în alta.
Într-un proces termodinamic variaţia energiei interne, U , este:
U  U2  U1 şi u  u2  u1 J  . (2.11)

unde: U2 - energia internă a sistemului în stare finală;

U1 - energia internă a sistemului în stare iniţială.
Pentru un corp sau un sistem dat, componenta U0 este o constantă şi de aceea, la
trecerea sistemului dintr-o stare termodinamică într-o altă stare, variază doar energia
internă sensibilă constituită din energia cinetică şi cea potenţială a moleculelor:
U  Ucin  U pot  Usens J  (2.12)

2.5. Entalpia
Entalpia, ca şi energia internă, este o mărime de stare ce caracterizează nivelul
energetic al unui sistem termodinamic şi reprezintă suma între energia internă şi lucrul
mecanic de dislocare:
H  U  pV
J sau h  u  pv  J 
(2.13)

H  mcP T  kg 

2.6. Căldura
Căldura reprezintă forma de schimb de energie care poate traversa conturul unui sistem
neadiabatic pus în evidenţă prin modificarea temperaturii sistemului. Experimental s-a
stabilit că energia schimbată pe această cale este proporţională cu masa sistemului,
căldura specifică c şi diferenţa de temperatură.
Într-un proces termodinamic elementar:
Q  mcdT şi q  cdT , (2.14)
iar pentru o variaţie finită a temperaturii:
2 2
Q12  1 mcdT şi q12  1 cdT . (2.15)

Căldura, ca şi lucrul mecanic, este o mărime de proces. S-a convenit să se considere

pozitivă căldura primită de sistem şi negativă cea cedată.
Valoarea căldurii specifice a gazelor depinde de modul în care se desfăşoară procesul
de încălzire sau de răcire adică de natura procesului termodinamic:
 căldura specifică la volum constant:
1 Q (2.16)
cv  ( )V ;
m T

4
  căldura specifică la presiunea constantă:
1 Q (2.17)
cp  ( )p .
m T
Ţinând seama de aceasta se poate găsi dependenţa între mărimile calorice de stare,
energie internă, entalpie şi temperatură, denumite ecuaţii calorice de stare :
dU  mcv dT şi du  cv dT , (2.18)
dH  mc pdT respectiv dh  c pdT , (2.19)

prin integrarea cărora obţinem:

U2  U1  mcv (T2  T1 ) şi u2  u1  cv (T2  T1 ) , (2.20)

H2  H1  mc p (T2  T1 ) respectiv h2  h1  c p (T2  T1 ) . (2.21)

Legătura între c p şi cv este:

c p  cv  R (2.22)
unde:
R : constanta caracteristică a gazului.

Se numeşte exponent adiabatic raportul

cp (2.23)
 ,
cV

Din (2.22) şi (2.23), rezultă:

R R
cp  respectiv cV 
 1  1

2.7. Expresii matematice ale primului principiu al termodinamicii

Variaţia energiei interne a unui sistem termodinamic la trecerea dintr-o stare iniţială dată
într-o stare finală nu depinde de stările intermediare ale sistemului, deci depinde doare
de stările finală şi iniţială, adică U  U2  U1 .
Într-un proces elementar variaţia energiei interne este :
dU  Q  L şi du  q  l , (2.24)

sau ţinând seama de relaţiile (2.1) şi (2.14):

dQ  mcv dT  pdV şi dq  cv dT  pdV , (2.25)

iar pentru un proces finit:

2 2 (2.26)
Q12  mcv (T2  T1 )   pdV şi q12  cv (T2  T1 )   pdV .
1 1

În mod asemănător utilizând noţiunea de entalpie:

dH  Q  dLt şi dh  dq  dl t , (2.27)

5
respectiv, ţinând seama de relaţiile (2.6) şi (2.19):
dQ  mc pdT  Vdp şi dq  c pdT  vdp . (2.28)

Sub formă integrată:

2 2 (2.29)
Q12  mc p (T2  T1 )  Vdp şi q12  c p (T2  T1 )   vdp .
1 1

2.8. Formulările primului principiu al termodinamicii

Primul principi al termodinamicii, care exprimă legea conservării şi transformării energiei
în procesele termice cunoaşte mai multe formulări.
 O primă enunţare restrânsă a echivalenţei între căldură şi lucru mecanic (ca forme
de transfer de energie) este următoarea:
Căldura poate fi produsă din lucru mecanic şi se poate transforma în lucru
mecanic, totdeauna în baza aceluiaşi raport de echivalenţă.
1kcal  427 kgfm  427  9.81Nm

 Într-un mod mai general, primul principiu al termodinamicii exprimă conservarea

energiei, sub forma:
Energia unui sistem izolat se menţine constantă.
 Nu se poate realiza o maşină termică care să producă lucru mecanic fără a
consuma o cantitate echivalentă de căldură.
O astfel de maşină care ar produce lucru mecanic continuu, fără să consume căldură în
cantitate echivalentă se numeşte perpetuum mobile de speţa I.
 Perpetuum mobile de speţa I este imposibil.
Au urmat, pe baza experienţei din celălalte domenii ale fizicii şi tehnicii următoarele
enunţuri mai generale:
 Nu se poate realiza o maşină care să producă energie de o anumită formă fără a
consuma o cantitate echivalentă de energie de o altă formă.
Acest enunţ afirmă de fapt imposibilitatea creării energiei.
 Nu se poate realiza o maşină care să consume energie fără a ceda în exterior o
cantitate echivalentă de altă formă de energie.

6
Exprimarea matematică a primului principiu al termodinamicii pentru sisteme deschise
Se consideră o maşină termică în care, de exemplu, agentul termic primeşte căldură şi
produce lucru mecanic.

Q1-2 Lt1-2 p2,V2,T2

p1,V1,T 1 w2
w1 M.T.
2 z2
z1
1

Fig. 2.5. Sistem termodinamic deschis

Sistemul este deschis deoarece prin maşină trece în permanenţă un fluid de lucru
(agent de lucru).
Conform legii generale a conservării energiei, notând cu E1 energia agentului la intrarea
în sistem şi cu E2 energia agentului la ieşirea din sistem, suma energiilor schimbate cu
mediul exterior Es , se poate scrie:
Es  E2  E1

La intrare, agentul primeşte Ld  p1V1 de la fluidul care circulă prin conducta de admisie,
iar la ieşirea din conductă el cedează Ld  p2V2 fluidului din conducta de evacuare; în
evoluţia lui agentul efectuează lucru mecanic tehnic.
Energia totală a agentului, fie la intrare, fie la ieşirea din sistem este formată din suma
energiilor pe care le posedă agentul în punctele caracteristice: energia cinetică, energia
potenţială şi energia internă:

mw 2 (2.30)
Es  EC  EP  U   mgz  U J 
2
Prin urmare,
E s  Q12  Lt 12  p2V2  p1V1  J  (2.31)
sau
E s  E2 - E 1 J  (2.32)

Rezultă, astfel:

7
  w2   w2  (2.33)
Q12  Lt 12  m 2  gz 2  U2  p2V2  - m 1  gz 1  U1  p1V1  J 
 2   2 
Pentru m =1kg de agent termic care trece prin maşină:
w 22  w12 (2.34)
q12  l t12  u2  u1   p2v 2  p1v1   g z2  z1   J / kg
2
Introducând entalpia h  u  pv , rezultă:

w 22  w12 (2.35)
q12  l t12  h2  h1   g z2  z1   J / kg
2