SÂNGELE

Este principalul mediu de transport al corpului. Reprezintă aproximativ 7-8 % din masa
corpului, adică ~ 5 litri
Alcătuire:
- sângele este format din:

● plasmă: 55-60% alcătuită din:

- apă (90%) și
- reziduu uscat (10%):
- substanțe anorganice (1%): Na+, K+, Ca2+, Mg2+, Cl-, HCO3-
- substanțe organice (9%): majoritatea sunt proteine (de ex: albumine,
globuline, fibrinogen, lipoproteinlipaza, o proteină ce leagă cortizolul, etc)

 elemente figurate: 45% formează partea „solidă” a sângelui = HEMATOCRIT

o globule roșii (hematii, eritrocite); au rol în special în transportul gazelor
respiratorii
o globule albe; au rol în apărarea antiinfecțioasă a corpului, fie prin fagocitoză
(“mănâncă” microbi), fie prin producerea unor substanțe specializate, numite
anticorpi, care distrug microbii
o trombocite; intervin în coagularea sângelui (hemostază) în cazul hemoragiilor
apărute pe vasele mici de sânge

GLOBULELE ROŞII
- se mai numesc hematii sau eritrocite
- sunt celule anucleate, lipsite de mitocondrii
- forma lor este de disc biconcav
- diametrul (dimensiunea) = 7,5 µ
- durata de viaţă: 120 de zile
- număr:
- 4.500.000/mm3 sânge – la femei
- 5.000.000/mm3 sânge – la bărbaţi

- formarea globulelor roşii se numeşte hematopoieză

- este stimulată de eritropoietină (hormon secretat de către rinichi)
- sediul principal: în oase (în toate la copil şi în cele late la adult)
- distrugerea globulelor roşii se numeşte hemoliză
 - are loc în splină (dar şi în ficat, măduva osoasă, ganglioni limfatici)
- pe membrană conţin 2 substanţe importante:
- HEMOGLOBINA
HEMOGLOBINA (Hb)(Hb) = o proteină formată din 4 lanţuri polipetidice (2α şi 2β), fiecare
conţinând o grupare hem cu are Fe2+

- Hb poate forma legături:

Hb + O2 = HbO2 (oxihemoglobină) combinaţii labile (instabile)
Hb + CO2 = HbCO2 (carbaminohemoglobină)

Hb + CO = HbCO (carboxihemoglobină) methemoglobină (combinaţii stabile)

Hb + agenţi oxidanţi, droguri

ANTIGENELE (AGLUTINOGENELE)

- pot fi: A, B, D(Rh)

- A, B sunt responsabile de determinarea grupei de sânge
- D(Rh) este responsabilă de determinarea Rh-ului

Există mai multe grupe de sânge în funcție de prezența/absența unor poteine pe hematii, numite
ANTIGENE (AGLUTINOGENE). În plasmă pot exista ANTICORPI (AGLUTININE) care să
recunoască antigenele omoloage (A-α, B-β, D(Rh)-antiD(antiRh)) și să determine distrugerea
hematiilor (HEMOLIZĂ). Datorită acestor posibile incompatibilități există 4 grupe principale de
sânge:
Regula trasfuziei este ca antigenele donatorului să nu întâlnească anticorpii primitorului (vezi
tabelul de mai sus).Rezultă că O I este donator universal, iar AB IV este primitor universal, celelalte
grupe având un statut intermediar.
De asemenea, s-a constatat că la populația umană există și un alt factor de care trebuie să se țină
seama în cazul transfuziilor. Persoanele care au acest factor pe suprafața hematiilor (85% din
populaţie) sunt considerate Rh+, în schimb cele care nu acest factor sunt considerate Rh- (restul de
15%). Cei care au Rh- pot dona şi celor care au Rh-, dar şi celor cu Rh+, în schimb cei cu Rh+ pot
dona doar celor cu acelaşi Rh.

Rh- Rh- Rh+

Rh+ Rh+
OBS!
1. atenţie la localizarea diferită a componentelor sangvine!

membrana hematiilor plasma sangvină

antigene (aglutinogene) anticorpi (aglutinine)

2. în cazul transfuziilor este important ca globulele roşii ale donatorului să nu fie distruse de
către anticorpii din plasma primitorului

3.

4. Antigenele pot fi proteine sau glucide (polizaharide)

Anticorpii pot fi doar proteine

- persoanele cu Rh-ul negativ nu au în mod normal anticorpi antiRh în sângele lor, dar îi pot
sintetiza atunci când primesc un semnal reprezentat de sânge Rh+ ajuns în contact cu sângele lor.
Anticorpii se produc în aproximativ 2 săptămâni
– acest contact se poate realiza în 2 cazuri:
1.
transfuzie repetată de sânge Rh+ la sânge Rh- : la prima transfuzie se primeşte semnalul de
producere a anticorpilor, iar la a doua transfuzie pot apărea deja probleme de incompatibilitate

2
mamă Rh- care a născut un copil Rh+ (Rh+ este factorul dominant moştenit de la tată Rh+ în
.
acest caz). La naştere, de la copil trece sânge Rh+ la mama Rh- (din cauza rupturilor ce au loc în
timpul naşterii la nivelul uterului). Ca urmare la mamă încep să se sintetizeze anticorpi antiRh. La
 o nouă sarcină Rh+, anticorpii antiRh lizează hematiile fătului, rezultând în cazuri grave “anemia
hemolitică a nou-născutului”.

Rolul globulelor roşii

- transportul gazelor respiratorii la şi de la celule (şi prin aceasta =>)

- menţinerea echilibrului acido-bazic

----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

(vă rog să completaţi observaţia numarul 4 trecută cu roşu mai sus!)

GLOBULELE ALBE
- se mai numesc leucocite
- sunt celule nucleate, cu
mitocondrii
- sunt mobile, pot părăsi capilarele
şi pot migra în ţesuturi (porcesul de
părăsire a vasului se numeşte
DIAPEDEZĂ)
- calsificarea globulelor albe:

Granulocite (cu granule ce se

pot colora pentru a fi Agranulocite (fără granule)
obsevate)

neutrofile monocite

eozinofile/acidofile (se
colorează cu coloranţi limfocite
acizi)

bazofile (se colorează cu

coloranţi bazici)

- Granulocitele intervin ăn apărarea nespecifică

- sângele repreuintă pentru ele etapa de tranzit între organele hematoformatoare şi ţesuturi
- durata de viaţă este de ~ 8 ore în sânge, iar în ţesuturi de ~ 4-5 zile. În caz de agresiune bacteriană,
durata de viaţă se reduce la câteva ore
- roluri:
- neutrofilele – au formă variabilă şi emit pseudodode care permit ieşirea din vasul de sânge
prin diapedeză şi ajungerea lor în ţesuturi
- au mare sensibilitate faţă de bacterii, fiind atrase în ţesuturi de toxinele
acestora
- acidofilele (eoziofilele) - numărul lor creşte în boli parazitare şi alergice
- bazofilele - conţin enzime precum şi substanţe vasodilatatoare (heparina- un
anticoagulant, histamina).
- numărul lor creşte în stadiile tardive ale inflamaţiilor şi se presupune că
intervin în vindecarea acestora

- Agranulocitele
- monocitele
- sunt un grup de leucocite care se desăvârşesc morfologic şi funcţional după ce părăsesc
arborele circulator şi ajung în ţesuturi. Aici se transformă în macrofage tisulare, localizate mai ales
în căile de acces pentru agenţii patogeni: piele, plămâni, ficat (fagocitează bacterii şi resturi celulare
mai mari)
- trăiesc în sânge ~ 16 ore, iar în ţesuturi luni sau chiar ani
- limfocitele
- au origini diferite (ganglioni limfatici, splină, amigdale, măduva roşie osoasă, etc)
- durata de viaţă: de la câteva ore la câţiva ani
- există două tipuri de limfocite:

 limfocite B care produc anticorpi specifici (imunoglobuline/ γ-globuline)

*γ = gamma. Ele intervin în apărarea umorală a organismului

 limfocite T care realizează fagocitoză şi intervin în apărarea celulară a

organismului
- cele mai multe limfocite după ce vin în contact cu antigene specifice proliferează (se înmulţesc)
intens
OBS!
1. Ca regulă generală putem spune că:
- anticorpii acţionează specific recunoscând anumite antigene pe care le
distrug/neutralizează
- fagocitoza este un mecanism nespecific: celulele “mănâncă” orice intrus fără să
recunoască ceva la acestea
2. memoria imunologică se referă la posibilitatea limfocitelor de a recunoaşte un antigen cu
care s-a mai întâlnit în cursul vieţii (de ex: dacă ai făcut în copilărie “vărsat de vânt” nu mai
faci a doua oară, deoarece mecanismele de apărare ţin minte antigenul şi îl înlătură înainte să
apară semnele bolii)
3. Există o diferenţă între antigenele care există pe suprafaţa hematiilor şi care sunt
responsabile de determinarea grupei de sânge şi antigenele care vin din afara organismului
(agenţi patogeni: bacterii/virusuri, etc)

TROMBOCITELE/PLACHETELE SANGVINE
- sunt elemente necelulare!!!
- sunt formate în măduva hematogenă prin fragmentarea unor celule numite megacariocite. Ca
urmare, ele nu sunt decât resturi de celule care nu au nucleu, dar au citoplasmă în care se găsesc
granulaţii mici
- trăiesc ~ o săptămână, după care sunt distruse în special ăn splină
- au proprietatea de a adera la diferite suprafeţe rugoase (ex: endoteliile vasculare lezate), eliberând
apoi materiale conţinute în granulele lor: serotonină (cu efect vasoconstrictor), factori ai coagulării,
etc.
- rol: HEMOSTAZA (oprirea hemoragiilor) vaselor mici de sânge (arteriole, metaarteriole, capilare,
venule)
 HEMOSTAZA ŞI COAGULAREA SÂNGELUI

1. Hemostaza primară (timpul vasculo-plachetar): hemostază temporară

 vasoconstricţia vasului lezat - SNV Sy (reglare nervoasă)

- serotonina (reglare umorală)

 aderarea, aglutinarea trombocitelor la marginea rănii => dopul plachetar

=> oprirea hemoragiei în 2-4 minute

2. Hemostaza prin coagularea sângelui (timpul plasmatic): hemostază definitivă

- la ea participă: - factori plasmatici
- factori plachetari FACTORII COAGULĂRII
- factori tisulari
- Ca2+

Etapele coagulării:

I. factorii coagulării (~13) + Ca2+ => TROMBOPLASTINA

troboplastină, Ca2+
II. protrombina (proteină) TROMBINĂ (enzimă proteolitică)

trombină
III. fibrinogen plasmatic solubil (proteină) FIBRINĂ INSOLUBILĂ (proteină)

OBS!
- există fosfolipide ce intervin în prima fază a procesului de coagulare