Nume: Crețiu

Prenume: Maria-Elena

Anul al II – lea , Semestrul întâi

Disciplina: Pedagogia jocului

1. Analizați comparativ modul în care jocul îndeplinește atât funcția de sprijin a dezvoltării, cât și funcția terapeutică

Jocul este văzut ca activitate predominantă la vârsta copilăriei, efectuată de bunăvoie, cu dimensiuni plurivalente pe toată durata existenței
umane, dar cu finalități diferite, date de vârstă, de personalitatea și etosul cultural al fiecărui individ antrenat în joc ( Catalano & Albulescu ,
2018). Totodată, prin joc , se achiziționează : autoregrajul emotional , complexitatea limbajului și fluxul conexiunilor logice, gândirea logico-
matematică, nivelul de rafinament al motricității fine și grosiere, reziliența, pofta de viață, ascultarea active, atenția voluntară, receptivitatea față
de nou și flexibilitatea, toate acestea contribuind decisiv la dezvoltarea unei personalități depline.

De asemenea, jocul îndeplinește funcția terapeutică prin ludoterapia. Ludoterapia sau terapia prin joc este o formă de terapie demonstrată
științific cu eficiență în multe tulburări psihologice. Terapia prin joc folosește o serie de tehnici precum: terapia prin mișcare și dans, jocuri de
societate, jocuri strategice, povești terapeutice, jocul cu păpuși, desenatul, pictura și modelajul, jocul cu nisip, vizualizarea creative, jocurile de
rol, etc. Din perspectiva lui Jean Piaget, unul dintre cei mai cunoscuți psihologi, un pionier în studiul dezvoltării cognitive la copii, jocul si
terapia prin joc au un rol esențial în dezvoltarea inteligenței la copii. În timpul jocului, o serie de procese cognitive se dezvoltă: agilitatea,
memoria, atenția, percepția, iar personalitatea lui se modelează prin aceste experiențe ludice.
 Comparativ, funcției terapeutice, funcția de sprijin a dezvoltării este deosebită de aceasta prin faptul că dezvoltarea este corelată cu învățarea.
Relația dintre activitatea de joc și dezvoltare este evidențiată de către Popa 9 2013 ) prin următoarele tipuri de schimbări:

 ” transformarea jocului de manipulare în joc de reproducere sau imitativ ;

 se face trecerea de la jocul de manipulare characteristic vârstelor micii copilării la jocul de creație, sub forma jocului cu subiect și roluri ;
 se dezvoltă jocurile de dramatizare;
 jocul de construcție câștigă în conținut și rezultate; apare o legătură între jocul de construcție și jocul cu subiect și rol;
 se dezvoltă jocurile de mișcare în context concret;
 o arie largă de răspândire o au jocurile fără subiect, cunoscute sub denumirea de jocuri cu reguli al căror scop este exersarea îndemânării
și agilității mortice;
 evoluează jocurile de mișcare ( se complică subiectul, numărul și tipul regulilor);
 jocurile hazlii sunt mai appropriate de conținut de jocurile didactice, antrenează spiritul de observație, atenția;
 jocurile de construcție ating în perioada preșcolară punctul culminant al dezvoltării lor” (2013, pp. 63-64 ).

Privind spre copiii cu ADHD și Autism, putem afrima că, terapia prin joc îi ajută să descopere lumea cotidiană, să se dezvolte emotional,
social, contribuie decisive la asigurarea stării de bine,a sănătății și fericirii acetora, fiind condițiile unei învățări autentice, de durată. În cee ace
privește terapia prin joc asupra copiiilor cu ADHD mintim următoarele sugestii practice de urmat:

 Ordine şi organizare - copilul trebuie învăţat cum să-şi stabilească priorităţile, cum să se organizeze, altfel va da rezultate negative;
 Reguli - copilul trebuie să primească un set de reguli, clar formulate şi care să-i fie amintit constant;
 Rutina – copilul are nevoie de rutină, altfel el se simte şi se descurcă prost în situaţiile în care apar episoade neprevăzute;
 Liste - Listele sunt esenţiale şi pentru copii şi pentru adulţi. Ele cuprind activităţile zilnice, temele şi echipamentul necesar;
 Planificarea şi automonitorizarea - acestea pot fi făcute curând după vârsta de opt ani, când copiii pot să fie învăţaţi, cum să verifice şi
cum să planifice. Spre exemplu:”ce teme am? „de ce cărţi am nevoie?”, şi „ce mesaje trebuie să duc acasă?”.
 Învăţarea succesiunii evenimentelor – copiii cu ADHD întâmpină greutăţi pentru a-şi menţine vorbirea, gândurile şi activităţile şcolare în
ordine. Atunci când acceptă să fie corectaţi de către un adult, este important să fie ajutat să îşi organizeze gândurile. Spre exemplu,
copilul se grăbeşte să povestească despre un câine. El trebuie încetinit şi întrebat secvenţial:”Care câine?”, „Unde era câinele?”, „Şi ce a
mai făcut câinele?”. La fel se procedează atunci când dorim să citim o poveste copilului. La fiecare pagină ne oprim şi încercăm o scurtă
conversaţie: „Ce o să se întâmple mai departe?”, ”De ce crezi asta?”.”Hai să vedem ce scrie mai departe!”
 Vorbitul de unul singur – se ştie că profesorilor nu le place când se vorbeşte la clasă, dar studiile arată că în cazul multor adolescenţi şi
adulţi acest lucru îmbunătăţeşte precizia. De ce nu ar ajuta acest lucru şi copilul cu ADHD?!
 Planul- cadru – atunci când un copil uită şi este dezorganizat, el trebuie să lucreze plecând de la un plan- cadru, adică fiecare informaţie
să fie inclusă în mod organizat într-o secţiune de urmat;
 Împărţirea în bucăţă mici – copilul cu ADHD rezolvă mai bine o sarcină mare care îi este prezentată în bucăţi mici;
 Privire de ansamblu – copilul reuşeşte mai bine să se organizeze şi să urmeze detaliile, dacă are o privire de ansamblu a ceea ce trebuie
făcut;
 Alocarea timpului – copiilor cu ADHD le este greu să se programeze pe o anumită perioadă de timp cu atât mai mult să îşi programeze
timpul eficient;
 Păstrarea atenţiei - la copii în general captarea atenţiei ocupă o etapă importantă în desfăşurarea activităţii pe o anumită perioadă de timp.
Atenţia poate fi păstrată prin folosirea unor cuvinte „cheie”, entuziasm, diversitate şi cu instrucţiuni precise şi scurte.
 Cuvintele”Cheie”- au rolul de a atenţiona copilul: ”fii gata!”, „1, 2, 3!Începem!”, „acum e acum”, etc.
 Animat şi entuziast – dacă se predau informaţii pe un ton morocănos sau plictisitor, e puţin probabil ca mesajul să treacă de urechea
exterioară. Contactul vizual, menţinerea atenţiei prin ton entuziast, ferm deci folosirea limbajului trupului şi ochii, felul în care se fac
pauze sau, se vorbeşte încet, pentru a atrage atenţia copilului, toate trebuiesc luate în seamă de cel care lucrează cu un copil cu ADHD;
 Fiţi concis - adică instrucţiuni scurte şi la subiect. Spunându-le copiilor ce vreţi să facă, nu ceea ce nu vreţi să facă, mai repede obţineţi
ceea ce doriţi, decât dacă ascundeţi informaţii importante, sub un strat de cuvinte inutile;
 Instrucţiuni pas cu pas – copiilor cu ADHD nu le convine să aibă liste cu instrucţiuni. Ei au lapsusuri în memorie, motiv pentru care uită
ordinea efectuării sarcinilor;
 Varietatea – plictiseala este o problemă serioasă în ADHD, de aceea în prezentarea unui material, copilul nu o să aibă răbdare să asculte
şi finalul. Un terapeut sau o persoană care doreşte să prezinte noi informaţii unui copil cu ADHD, ori îşi grăbeşte prezentarea, ori se
opreşte brusc şi pune întrebări, tocmai pentru a avea mereu asigurată captarea atenţiei;
 Feedbackul - terapeutul trebuie să verifice permanent dacă mesajul a fost înţeles de către copil, pentru că nu este suficient ca acesta să fie
doar auzit;
Concluzionând, funcțiile jocului susțin copiii să vorbescă despre trăirile lor, aptitudinile lor, nevoile lor, frământările lor, incapacitățile
lor, corelându-se pentru a forma învățarea ludică, cu ajutorului căreia, copiii dobândesc achizițiile formale, nonformale și informale.
Așadar, jocul contribuie la dezvoltarea intelectuală, dezvoltarea educației estetice, educației morale, prin joc se dobândesc deprinderi de
autoservire și totodată , împreună cu funcțiile sale, jocul contribuie la dezvoltarea armonioasă a personalității umane.

Bibliografia și webografia:
https://autismartaadhd.ro/ludoterapie/
https://sfaturimedicale.ro/terapia-prin-joc/
Jocul si importanta lui in dezvoltarea copilului. Afla ce beneficii are! | Copilul.ro
 ”SINTEZE DE PEDAGOGIE” ( COORDONATORI ION ALBULESCU , HORAȚIU CATALANO )

Funcția terapeutică Funcția de sprijin a dezvoltării

Ludoterapia are beneficii în: Evidențiem următoarele atribute, exemplificate ca fiind

creșterea stimei de sine
anxietate, tristețe sau furie
probleme de adaptare școlară
depresii infantile
atenție/hiperactivitate
Cum ajută ludoterapia
special:
dificultăți de vorbire/mutism caracteristici definitorii regăsite în literatura de specialitate
probleme de relaționare socială după cum urmează:
fobii
Jocul contribuie semnificativ la dezvoltarea competenței
tulburări de
sociale a comunicării deoarece prin intermediul lui preșcolarii
își vor selecta parteneri, prieteni sau asociați pe acei colegi cu
un copil dezvoltă o stimă de
care vor comunica eficient în desfășurarea unui anumit joc;
sine sanatoasă

Jocul contribuie la dezvoltarea cognitivă, fizică, social și

dezvoltă capacitatea a căuta soluții alternative la
rezolvarea a problemelor Jocul emoțională a personaltății, întrucât ”formează, dezvoltă și
restructurează întreaga viață psihică a copilului. Jucându-se cu

crește capacitatea de a gestiona emotiile si impulsurile obiectele, copiii își dezvoltă percepțiile de formă, mărime,
culoare, greutate, își formează capacitatea de observare, ca
dezvoltă capacitatea de a exterioriza stările, trăirile formă complexă și superioară a percepției” (Golu, 2009, p 37 ) ;
folosind limbajul verbal(povestirea)

dezvoltă aptitudinile sociale cu ajutorul carora crște

nivelul de incluziune școlară și socială
 2. Identificați consecințe negative care pot să decurgă din practicarea anumitor jocuri. Precizați vârsta de referință.

Ca orice tip de activitate, jocul, la rândul lui are și consecințe negative , printre care dependența asupra unor jocuri, cum ar fi jocul
video.Raportăndu-ne la nivelul de vărstă, cuprins între 5 și 10 ani , jocurile video, au un impact puternic asupra indivizilor deorece copilul începe
să aibă dificultăți în a-și gestiona emoțiile și atenția, în a-și surpima impulsurile, în a urma indicațiile, în ce privește nivelul de tolerare la
frustrare, la capitolele creativitate și compasiune.

Efectele negative ale jocurilor video sunt :

Provoacă dependență (din cauza Fură din timpul pe care copiii l-ar putea Jucătorii care-ajung să nu se mai
sistemului de recompense și a adrenalinei petrece afară, în aer liber, jucându-se fizic dezlipească de tabletă sau computer
pe care o produc în organism); alături de alți copii sau luând parte la prezintă un risc mai ridicat să facă
activități care le-ar da ocazia să cunoască sindromul de tunel carpian și alte
oameni noi și să își extindă cercul de afecțiuni provocate de mișcările
prieteni; repetitive;
Fac ca performanțele școlare ale copiilor Îi fac să se lenevească pe jucători; Îi îndreaptă încet, dar sigur, spre
să scadă; obezitate.
 Dependența de jocurile video este la fel de reală și de dăunătoare ca orice formă de adicție. Atunci când copilul își pierde interesul pentru
orice altă activitate și se gândește continuu să revină la jocul său video, ar putea fi semnul unei astfel de dependențe. El are tendința de a
abandona celelalte preocupări, chiar și vechile sale hobby-uri, preferând jocul în detrimentul participării la evenimente sociale sau interacțiunii
cu alți copii. Relațiile sociale sunt înlocuite de discuții interminabile pe internet despre respectivele jocuri. Dependența de jocurile video este
asociată cu o serie de efecte negative, precum anxietatea, depresia, izolarea și dificultatea a intra în relație cu ceilalți. Copiii care petrec ore în și
captivi în jocurile video încep să-și piardă interesul pentru lumea reală, prietenii și abilitățile sociale. Efectele nocive ale dependenței de jocuri
sunt evidențiate mai ales atunci când copilul nu are acces la joc. Atunci când nu este lăsat să se joace, simptomele de depresie, iritabilitatea,
agresivitatea, starea de agitație și lipsă de control devin mult mai pronunțate, asemănător cu situațiile de sevraj.

Conform Psychology Today corpul copilului este bombardat de o mulțime de stimuli agresivi precum:

– lumină puternică

– sunete și alerte sonore permanente

– nevoia uriașă de multitasking (jucătorul trebuie să fie atent în mod simultan la ce aude, la ce vede, la comenzile și la reacțiile tactile cerute de
joc), creierul este practic permanent în priză

– ritm foarte alert

– interactivitate

– recompensele ce-i revin în caz de reușită

– radiațiile electromagnetice
 Aceeași sursă conține o detaliere utilă a proceselor ce au loc în organismul unui copil de opt ani absorbit de un joc video în care împușcă
dușmani, se luptă să nu fie ucis sau luat prizonier (chiar dacă amenințarea din joc nu este reală, creierul o poate percepe ca fiind reală și
activează mecanismele de răspuns):

– organismul intră în stare de hiperexcitabilitate, în modul „luptă sau fugi” (fight-or-flight)

– copilul începe să aibă dificultăți în a-și gestiona emoțiile și atenția, în a-și surpima impulsurile, în a urma indicațiile, în ce privește nivelul de
tolerare la frustrare, la capitolele creativitate și compasiune

– timpul la ecran dă peste cap ceasul biologic, afectează somnul profund (de altfel, simplul fapt că somnul copilului e afectat explică tulburările
de dispoziție, de comportament sau la nivel cognitiv)

– ritmul cardiac crește

Nu e realist să te aștepți ca un creier în dezvoltare să se adapteze unei stimulări artificiale și intense pentru care nu a fost programat și pe care,
evident, nu are cum să o gestioneze prea bine. Și e bine să ne amintim că, deși lumea în care trăim s-a schimbat, felul în care creierul răspunde și
face față la stres a rămas la fel.

Education.com constată că unele studii sugerează că doar 20 de minute petrecute în jocuri video violente pot determina persoanele să devină
mai puțin sensibile din punct de vedere psihologic la acte de violență.

Concluzionând, jocurile video, au efecte negative asupra copiiilor de vârstă mică atunci când sunt lăsați prea mult în jurulu acestora, când nu
sunt supravegheați și își aleg ”singuri domeniul de interes”.
Bibliografie și webografie:

https://www.qbebe.ro/psihologie/probleme_de_comportament/
efecte_negative_iremediabile_ale_jocurilor_video_asupra_dezvoltarii_copilului
https://www.printesaurbana.ro/2018/03/ce-efecte-au-jocurile-video-asupra-copiilor-nostri.html
https://www.psychologytoday.com/intl/blog/mental-wealth/201609/is-your-childs-brain-video-games