Protecţia dreptului deţinuţilor

la libertatea religiei

Silvian MOROŞANU, doctorand, ULIM

Recenzent: Andrei SMOCHINĂ, doctor habilitat, profesor universitar

În articolul dat, sînt analizate bazele juridice ale dreptului deţinuţilor la libertatea de conştiinţă,
de gîndire şi de religie, actele normative internaţionale, regionale, naţionale, legislaţia executiv-
penală a Republicii Moldova, stabilirea principalelor direcţii de cooperare între organizaţiile
religioase şi instituţiile de detenţie. Mecanismul procesului de realizare a dreptului condamnaţilor
la libertatea religiei.
Cuvinte-cheie: cult, confesie, organizaţii religioase, libertatea religiei, instituţii penitenciare,
deţinut.

Protection of Detainees’ Right to Freedom of Religion

Dans cet article, nous analysons les bases juridiques des droits des détenus à la liberté de la
conscience, la liberté de pensée et de religion. Nous étudions les actes législatifs internationaux,
régionaux, nationaux, la législation pénale de la République de Moldavie et la mise en pratique
des principaux fils de coopération entre les organisations religieuses et les instituts de détention.
Nous analysons le mécanisme de mise en place des droits de condamnés à la liberté de religion.
Mots clés: culte, confession, organisations religieuses, institut pénitentiaire.

Introducere

Una dintre trăsăturile principale ale statului de drept este capacitatea sa de a

asigura respectarea drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor săi, inclusiv a condamnaţilor.
În cadrul acestor sarcini, în Republica Moldova se desfăşoară procese de umanizare
a politicii executiv-penale, reformarea sistemului penitenciar, a legislaţiei penale şi
celei execuţional-penale. Accelerarea acestor procese se datorează în mare parte
aderării Republicii Moldova la Consiliul Europei şi a angajamentelor luate, inclu-
siv pentru aducerea legislaţiei execuţional-penale în conformitate cu standardele
internaţionale, întrucât problematicii respectării drepturilor condamnaţilor, în ţările
UE, este acordată cea mai mare atenţie.
Un impact distinct în formarea conceptului „drepturile omului“ l-a avut
creştinismul1. Datorită influenţei creştinismului asupra puterii de stat la începutul
secolului al IV a existat o schimbare de atitudine faţă de deţinuţi. În timpul domniei

1 Dolea Igor, Drepturile persoanei în probatoriul penal, Cartea Juridică, 2009, pag. 33.

148
împăratului Adrian (135), a fost anulată închisoarea pe viaţă. Împăratul Constantin
cel Mare în anul 320 a ordonat reducerea perioadei de arestare preventivă, accelerarea
anchetei, slăbirea sistemului de încătuşare în lanţuri, a permis scoaterea condamnaţilor
la aer liber, interzicînd comportamentul inuman faţă de deţinuţi.​​„I Sinod Ecumenic
(de la Niceea) ce a avut loc în anul 325, a stabilit Institutul „Procuratores Pauperum“
(grija pentru săraci, hapless), ai cărui membri urmau să viziteze închisorile, pentru a
mijloci eliberarea celor nevinovaţi, iar în unele cazuri chiar şi celor vinovaţi, oferind
deţinuţilor hrană, îmbrăcăminte şi totalitatea măsurilor de protecţie juridică, dar prin-
cipalul scop era adoptarea măsurilor pentru remedierea lor morală şi religioasă“2. Pe
timpul împăratului Constanţiu al II-lea în 340 a fost prescrisă diferenţierea deţinuţilor
după gen; gardienii fiind obligaţi să raporteze anual despre starea deţinuţilor3. Gu-
vernul în persoana regilor greci creştini — Honoriu şi Teodosie al II-lea a decis ca
judecătorii, în zilele de sărbători religioase, să viziteze închisorile şi să ia cunoştinţă
cu necesităţile deţinuţilor. Pentru neîndeplinirea acestei îndatoriri, urma o pedeapsă
aspră. Împăraţii creştini au făcut tot posibilul pentru a atenua condiţiile dure ale vieţii
de închisoare, acţionând deseori prin legislaţie şi controlul personal. Primaţii Bisericii
la rîndul său ori vizitau personal deţinuţii, ori se interesau despre necesităţile acestora
prin diaconii Bisericii4, susţinîndu-i cu îndemnuri pastorale şi ajutoare materiale.
Creştinismul a adus lumii o nouă atitudine faţă de demnitatea umană.

Reglementarea normativă a dreptului deţinuţilor

la libertatea religiei în Republica Moldova

Umanizarea condiţiilor de detenţie a persoanelor care execută o pedeapsă cu

privaţiune de libertate presupune crearea şi funcţionarea unor mecanisme legale
care să le asigure drepturile şi interesele legitime, ţinând cont de particularităţile
statutului lor juridic.
Există un întreg set de legi, convenţii, tratate, declaraţii şi comentarii cu pri-
vire la drepturile deţinuţilor, iar în fiecare an sînt organizate mai multe seminare şi
conferinţe pentru a explica şi a găsi căi de perfecţionare a acestor drepturi. Vom începe
cu Declaraţia Universală a Drepturilor Omului (adoptată de Adunarea Generală a
ONU la 10 decembrie 1948) unde este proclamat: „Orice om are dreptul la libertatea
gîndirii, de conştiinţă şi religie; acest drept include libertatea de a-şi schimba religia
sau convingerea, precum şi libertatea de a-şi manifesta religia sau convingerea, sin-
gur sau împreună cu alţii, atît în mod public, cît şi privat, prin învăţătură, practici
religioase, cult şi îndeplinirea riturilor.“5

2 Фойницкий И.Я. Учение о наказании. СПб., 1886. С. 260.

3 Брокгауз Ф.А., Ефрон И.А. Энциклопедический словарь. Т. 34. СПб., 1902. С. 367.
4 „Servitor“; din greacă — διακονος, diakonos; latină — diaconus) persoana care a primit primul
grad al Sacramentului Preoţiei prin impunerea mâinilor Episcopului. Funcţiile diaconului sînt
prin excelenţă de tip administrativ şi asistenţial.
5 Art. 18, Declaraţia Universală a Drepturilor Omului din 10 decembrie 1948.

149
 Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice6, ratificat de către
Parlamentul Republicii Moldova prin adoptarea legii organice Nr. 260 din 06.12.2007,
publicat la 21. 12.2007 în Monitorul Oficial Nr. 198-202, art. Nr. 761: „Orice persoană
are drept la libertatea gândirii, conştiinţei şi religiei; acest drept implică libertatea de
a avea sau de a adopta o religie sau o convingere la alegerea sa, precum şi libertatea
de a-şi manifesta religia sau convingerea, individual sau în comun, atât în public cât
şi în particular prin cult şi îndeplinirea riturilor, prin practici şi prin învăţământ (art.
18.1). Nimeni nu va fi supus vreunei constrângeri putând aduce atingere libertăţii
sale de a avea sau de a adopta o religie sau o convingere la alegerea sa (art. 18.2).
Libertatea manifestării religiei sau convingerilor nu poate fi supusă decât restricţiilor
prevăzute de lege şi necesare pentru ocrotirea securităţii, ordinii şi sănătăţii publice
sau a moralei sau a libertăţilor şi drepturilor fundamentale ale altora (art. 18.3)“.
Ansamblul de reguli minime pentru tratamentul deţinuţilor, adoptate la Primul
Congres al Naţiunilor Unite privind prevenirea crimei şi pedepsirea delicvenţilor,
ţinut la Geneva în anul 1955 şi aprobat de Consiliul Economic şi Social prin Rezoluţia
663 C (XXIV) din 31 iulie 1957 şi Rezoluţia 2076 din 13 mai 1977, în compartimen-
tul „Religia“, prescrie: „Dacă aşezămîntul cuprinde un număr suficient de deţinuţi
aparţinînd aceleiaşi religii trebuie să fi e numit sau aprobat un reprezentant califi cat
al acelei religii. În caz că numărul deţinuţilor o justifi că şi împrejurările o permit,
măsura trebuie luată pentru mai mult timp (art. 41. 1).
Reprezentantul calificat sau aprobat conform paragrafului 1, trebuie să fie au-
torizat să organizeze periodic slujbe religioase şi să facă, de fiecare dată cînd este
indicat, vizite duhovniceşti în particular, deţinuţilor care au religia sa (art. 41. 2).
Dreptul de a intra în legătură cu reprezentantul calificat al unei religii nu se va
refuza niciodată, nici unui deţinut. Dimpotrivă, dacă un deţinut se opune vizitei unui
reprezentant al unei religii, trebuie să se respecte din plin atitudinea sa (art. 41. 3).
Fiecărui deţinut trebuie să i se aprobe pe măsura posibilităţilor să-şi satisfacă
cerinţele vieţii sale religioase, participînd la slujbe organizate în aşezămînt şi să aibă
asupra sa cărţile de educaţie şi instruire religioasă ale religiei sale (art. 42)“7.
Rezoluţia Parlamentului European din 5 octombrie 2017 referitoare la siste-
mele penitenciare şi condiţiile din închisori (2015/2062(INI) prescrie în art. 70:
„…invită statele membre să combată fenomenul din ce în ce mai amplu al radicalizării
în închisori, protejând în acelaşi timp libertatea religioasă şi prevenind discrimin-
area legată de practicarea unei credinţe anume; subliniază că orice program specific
dedicat unui anumit grup de deţinuţi, precum cei consideraţi „radicalizaţi“, trebuie
să respecte aceleaşi criterii şi obligaţii internaţionale legate de drepturile omului ca

6 Adoptat şi deschis spre semnare de Adunarea generală a Naţiunilor Unite la 16 decembrie

1966. Intrat în vigoare la 23 martie 1976, cf. art. 49, pentru toate dispoziţiile cu excepţia celor
de la art. 41; la 28 martie pentru dispoziţiile de la art. 41.
7 Dolea Igor, Zaharia Victor, Drepturile Omului în activitatea poliţiei, Culegere de acte nor-
mative naţionale şi internaţionale, Editura: Casa Editorial-Poligrafică Bons Offices, Chişinău
2008, pag. 13.

150
şi în cazul oricăror altor deţinuţi; recomandă ca administraţiile penitenciarelor să
informeze autorităţile competente cu privire la radicalizarea unor persoane“8.
În Regulile Europene ale Penitenciarelor, la compartimentul „Suport religios
şi moral“ se menţionează: „Fiecărui deţinut i se permite în măsura în care este po-
sibil, satisfacerea cerinţelor de ordin religios, spiritual sau moral, prin participarea
la serviciile sau întâlnirile religioase furnizate în instituţiile de detenţie şi să aibă
la dispoziţie cărţile şi publicaţiile necesare (art. 46). În cazul în care în instituţiile
de detenţie este un număr suficient de deţinuţi de aceeaşi religie ar trebui să fie
numit sau aprobat un reprezentant oficial al acestei religii. În cazul în care acest
lucru este justificat de un număr mare de deţinuţi şi circumstanţele permit acest
lucru, se ajunge la acordul corespunzător privind activitatea sa în mod continuu
(art. 47.1). Reprezentantului oficial sau desemnat în conformitate cu alineatul 1, i
se permite efectuarea serviciilor periodice şi desfăşurarea activităţii religioase, pre-
cum şi întîlnirea la momentul potrivit, cu deţinuţii, care practică această religie, în
calitate de mentorul lor spiritual (art. 47.2). Nici unui dintre deţinuţi nu-i poate fi
refuzat dreptul de a comunica cu reprezentantul oficial al oricărei religii. În cazul
în care deţinutul se opune vizitei reprezentantului religios, e necesar să i se permită
renunţarea la reuniune (art. 47. 3)“9.
După cum vedem, documentele internaţionale conţin o gamă largă de standarde
pentru protecţia drepturilor deţinuţilor cu privire la libertatea de conştiinţă şi de religie.
Deşi trebuie remarcat faptul că puterea juridică a instrumentelor internaţionale variază.
În cazul în care Declaraţia Universală a Drepturilor Omului conţine recomandări,
Pactele, Tratatele internaţionale conţin norme obligatorii de conduită. După procla-
marea independenţei Republicii Moldova şi aderarea la Comunitatea Statelor Inde-
pendente, în oraşul Minsk la 26 mai 1995, a fost semnată „Convenţia Comunităţii
Statelor Independente privind drepturile omului şi libertăţile fundamentale“, unde
sînt prescrise următoarele: „Orice persoană are dreptul la libertatea de gândire, de
conştiinţă şi de religie. Acest drept include libertatea de a alege religia sau convin-
gerea şi libertatea de a-şi manifesta religia sau convingerea, singur sau împreună
cu alţii, atît în mod public, cît şi privat, prin învăţătură, practici religioase, şi să
acţioneze în conformitate cu acestea (art. 10.1). Libertatea de a profesa religia sau
convingerile sunt supuse numai limitărilor prevăzute de lege şi care sunt necesare
într-o societate democratică, în interesul securităţii naţionale şi siguranţei publice,
în protecţia sănătăţii publice şi bunelor moravuri ori pentru protejarea drepturilor
şi libertăţilor altora (art. 10.2)“10.
Prin punerea în aplicare a standardelor internaţionale şi regionale în spaţiul juridic
din Republica Moldova au fost create norme juridice ce stau la baza surselor naţionale

8 http://htcp.eu/conditiile-din-inchisori-standardele-europene-pentru-inchisori-si-drepturile-
fundamentale-ale-condamnatilor-si-detinutilor
9 http://docs.cntd.ru/document/901732870
10 Международные акты о правах человека, Издательская група Норма-Инфра, Москва
1999, стр. 714.

151
de drept, reflectând principiile internaţionale de interacţiune între organizaţiile
religioase şi instituţiile de detenţie. În special, art. 31.4 din Constituţia Republicii
Moldova11 garantează libertatea de conştiinţă, libertatea religiei, inclusiv dreptul
asistenţei religioase în penitenciare.
Aceste norme sînt reflectate si în art. 4.1 din Legea Nr. 125 privind libertatea
de conştiinţă, de gîndire, şi de religie: „Orice persoană are dreptul la libertatea de
gîndire, de conştiinţă şi de religie. Acest drept trebuie exercitat în spirit de toleranţă
şi de respect reciproc şi cuprinde libertatea de a aparţine sau nu unei anumite religii,
de a avea sau nu anumite convingeri, de a-şi schimba religia sau convingerile, de a
profesa religia sau convingerile în mod individual sau în comun, în public sau în
particular, prin învăţătură, practici religioase, cult şi îndeplinirea riturilor. Fiecare
persoană şi comunitate religioasă poate adera liber la orice cult religios“12.
În baza principiilor stabilite în Constituţia Republicii Moldova, au fost for-
mulate norme juridice ale ramurii de drept ce reglementează relaţiile religioase
în domeniul penitenciar. În special, art. 226.1 al Codului de executare, garantează
condamnaţilor: „dreptul să profeseze orice religie, să nu profeseze nici o religie,
să-şi exprime liber convingerile religioase şi să acţioneze în conformitate cu ele. În
penitenciare, condamnaţilor li se permite să participe la oficierea serviciilor divine
şi ritualurilor religioase, să se folosească de obiecte sau literatură de cult. În acest
scop, administraţia penitenciarului pune la dispoziţie încăperi speciale (art. 226.3)“13.
Activitatea cultelor în instituţiile penitenciare este garantată şi de art. 26.2:
„Cultele religioase au dreptul de a oficia servicii religioase în orfelinate, centre de
plasament pentru copii, internate, aziluri de bătrîni şi de invalizi, în penitenciare,
instituţii militare, medico-sanitare, de învăţămînt, de poliţie şi de alt tip la rugămintea
persoanelor care se află în ele şi cu acordul administraţiei instituţiilor respective“14.
Restrângerea necesităţilor religioase a condamnaţilor sînt permise numai pentru
a asigura reglementările interne ale instituţiei corecţionale, în vederea protecţiei
drepturilor şi intereselor legitime ale altor persoane.
Conform prevederilor actelor normative menţionate mai sus, ţinând cont de
legislaţia naţională cu privire la relaţiile statului cu cultele religioase, spre exemplu,
între ministerul Justiţiei si Cultul Religios Biserica Ortodoxă din Moldova a fost
încheiat un acord de cooperare, privind asistenţa în materie religioasă în instituţiile
penitenciare, în care se menţionează luarea în consideraţie, importanţa excepţională
a împlinirii spirituale a persoanei, recunoaşterea necesităţii unificării eforturilor în
vederea satisfacerii necesităţilor spiritual-morale nu numai a efectivului Departamentul

11 Constituţia RM din 29.07.1994, http://lex.justice.md/document_rom.php?id=44B9F30E:7AC17731

12 Lege Nr. 125 din 11.05.2011 privind libertatea de conştiinţă, de gîndire, şi de religie, Cap. 1,
art. 4, http://lex.justice.md/viewdoc.php?action=view&view=doc&id=324889&lang=1
13 Codul de Executare al RM din 24.12.2004, http://lex.justice.md/document_rom.
php?id=7815EB1B:E68465D1
14 Lege Nr. 125 din 11.05.2011, privind libertatea de conştiinţă, de gîndire, şi de religie, Cap. V,
art. 26, http://lex.justice.md/viewdoc.php?action=view&view=doc&id=324889&lang=1

152
Instituţiilor Penitenciare, dar şi a deţinuţilor care se deţin în instituţiile penitenci-
are. Se va oferi posibilitate preoţilor militari să desfăşoare activitate spirituală în
instituţiile penitenciare. Departamentul Instituţiilor Penitenciare va acorda asistenţă
la amenajarea încăperilor (ungheraşelor) destinate pentru efectuarea activităţilor
religioase. Procedura de acordare a asistenţei religioase va fi monitorizată periodic
de reprezentanţii Mitropoliei Chişinăului şi a întregii Moldove.
La nivel local sînt încheiate acorduri între instituţiile de executare a pedepsei
penale şi organizaţiile religioase ce activează în incinta instituţiilor respective. Efi-
cacitatea cooperării în fiecare caz, individual, este determinată de gradul de interes,
de motivaţie, de capacitatea de a desfăşura un dialog, de abordarea economică şi de
alte caracteristici ale şefului instituţiei respective şi de şeful organizaţiei religioase în
teritoriu.
În condiţiile actuale, activitatea confesiunilor religioase în instituţiile penitenciare
nu ţine doar de realizarea dreptului constituţional al condamnaţilor, ci este şi una
dintre modalităţile de resocializare şi reeducare a individului, după cum menţionează
Svetlana Prodan: „În lucrul cu această categorie de oameni, este important de a le
oferi posibilitatea de a practica ceremoniile religioase. În aceasta se reflectă dreptul
individual al omului. Folosirea activă a posibilităţilor ceremoniei religioase, conversaţia
cu preotii, pot aduce la rezovarea problemelor reeducarii condamnatilor. Au loc cazuri,
cînd, fostul condamnat dupa ieşirea din colonie, aflîndu-se într-o stare dificila, se
adresează la biserică, unde gaseste adăpost si posibilitatea de adaptare vremelnică.
Aceasta, de asemenea, are un efect pozitiv la realizarea rezultatelor reeducarii. Acest
fapt este foarte important şi pentru aceea, ca în vremea de faţă evident nu este de
ajuns nici organizatiile de stat, nici obstesti, care l-ar ajuta pe om dupa ispăşirea
pedepsei şi adaptarea la locul de trai“15. Astfel, putem concluziona, că scopul pro-
cesului de reeducare şi resocializare a deţinuţilor este percepţia valorilor umane
universal recunoscute şi a regulilor de conduită. Învăţăturile religioase tradiţionale
conţin postulate, a căror respectare înseamnă, în acelaşi timp, desfăşurarea unui stil
de viaţă respectuos faţă de lege.

Procesul de realizare a dreptului condamnaţilor

la libertatea religiei

Garantarea procesului de realizare a dreptului deţinuţilor la libertatea religiei

este prescrisă în pct. 6 al Concepţiei reformării sistemului penitenciar: „Reorga-
nizarea activităţii educative cu condamnaţii: Păstrarea, consolidarea şi menţinerea
legăturilor sociale ale condamnaţilor, satisfacerea cerinţelor lor spirituale“16 şi în

15 Prodan Svetlana. Problemele dezvoltării legislaţiei execuţional penale, Note de curs, Ciclul
II, USEM, Chişinău 2013. Pag. 28 .
16 Hotărîrea Guvernului Nr. 1624 din 31. 12. 2003, cu privire la aprobarea Concepţiei reformării
sistemului penitenciar şi Planului de măsuri pe anii 2004 — 2020 pentru realizarea Concepţiei
reformării sistemului penitenciar, http://lex.justice.md/index.php?action=view&view=doc&l

153
secţiunea a IX-a, Pct. 87 al Statutului executării pedepsei de către condamnaţi, ce
ţine de drepturile şi obligaţiile deţinuţilor: „Deţinuţii au dreptul: […] să practice
orice confesiune“17.
În prezent, activitatea instituţiilor penitenciare a devenit mai deschisă societăţii.
O atenţie deosebită din partea societăţii civile şi mass-mediei este acordată prob-
lematicii implementării şi protecţiei drepturilor omului în instituţiile respective.
Există, de asemenea, şi cercetări ştiinţifice în acest domeniu, ce dezvăluie aspectele
problematice, sugerînd modalităţi de soluţionare ale acestora.
După cum menţionează dl Koroliov V.N.18 prin realizarea dreptului condamnaţilor
la libertatea religiei, este necesar să se înţeleagă procesul reglementat de legislaţie privind
executarea pedepsei sub formă de privaţiune de libertate, inclusiv: acţiunile legale ale
deţinuţilor ca subiecţi ai dreptului la libertatea religiei, organele care execută pedeapsa
şi alte persoane ce au ca scop satisfacerea necesităţilor religioase ale condamnaţilor
ce aparţin la o anumită confesiune, precum şi protecţia acestui drept de uzurpare.
Mecanismele de realizare a acestui drept presupun următoarele etape:
1) etapa de adresare a persoanei în detenţie, pentru exercitarea dreptului său de
a profesa o religie;
2) etapa de creare a condiţiilor necesare pentru punerea în practică a dreptului
la libertatea religiei;
3) etapa de protecţie a legii în cazurile de încălcare a acesteia. Crearea condiţiilor
pentru practicarea cultului religios, a educaţiei religioase şi a altor activităţi
religioase, nu va începe decât după luarea deciziei de către şeful instituţiei
de a crea aceste condiţii, cu indicarea termenului stabilit şi a persoanelor
responsabile.
Baza pentru o astfel de decizie este recursul condamnatului pentru exercitarea
dreptului său de a profesa o religie. Numai după adresarea condamnatului sau a
unui grup de condamnaţi, în dorinţa lor de a practica o confesiune, apar relaţii ju-
ridice între administraţia instituţiei penitenciare şi deţinuţi, cu privire la realizarea
drepturilor la libertatea religiei. Acţiunile părţii autorizate (condamnaţii), constau în
depunerea cererii de creare a condiţiilor pentru a-şi profesa confesiunea. Administraţia
Instituţiei Penetenciare (aceasta este deja acţiunea părţii obligate):
a) acceptă cererea condamnaţilor şi o înregistrează în forma corespunzătoare;
b) explică deţinuţilor, drepturile şi îndatoririle lor, ţinînd cont de statutul lor
juridic special;
c) află particularităţile religiei pe care condamnaţii doresc să o profeseze;
d) consultă experţi;
e) stabileşte condiţiile ce trebuie create pentru reprezentanţii cultelor religoase;

ang=1&id=299713
17 Hotărîrea Guvernului Nr. 583 din 26.05.2006, cu privire la aprobarea Statutului executării pedep-
sei de către condamnaţi, http://lex.justice.md/document_rom.php?id=ED0A2EAF:D4D2D139
18 Королёв В.Н. Проблемы реализации право осужденных на свободу вероисповедания,
Автореф., Москва 1992, стр. 12-13.

154
 f) ia decizia de a crea condiţii pentru practicarea religiei date de către condam-
naţi, eliberată sub formă de dispoziţie sau ordonanţă.
Vorbind despre depunerea cererii de către deţinuţi în dorinţa de a practica o
anumită religie, trebuie remarcat faptul că deţinuţii au dreptul de a face apel direct
cu o cerere similară, clerului şi organizaţiilor religioase, şi aceştia, la rândul său,
administraţiei. Astfel, recursul deţinuţilor în exercitarea dreptului lor de a profesa o
religie nu se limitează doar la prezentarea unei cereri ce exprimă dorinţa de a profesa
o religie, acestea fiind sarcini specifice. Actele procedurale procesate corespunzător
(declaraţiile deţinuţilor, decizia administraţiei) servesc drept garanţie legală pen-
tru deţinuţii religioşi, că drepturile lor nu vor fi ignorate. A doua etapă începe cu
ordonanţa şefului Instituţiei Penitenciare, creând condiţiile necesare pentru exer-
citarea dreptului condamnaţilor la libertatea religiei. Care sunt aceste condiţii? În
primul rând, furnizarea de premise pentru activităţi religioase; oferindu-i literatură
religioasă şi obiecte ce ţin de confesiunea dată. În al doilea rând, această etapă
include crearea condiţiilor organizatorice şi juridice; încheierea unui acord cu o
organizaţie religioasă privind cooperarea în serviciile religioase pentru condamnaţi;
ajustarea timpului alocat pentru participarea la rituri religioase. A treia etapă este
etapa protejării dreptului deţinuţilor la libertatea religiei. Necesitatea de a proteja
dreptul deţinuţilor la libertatea religiei apare ori de câte ori este încălcat, sau când
se creează obstacole în timpul punerii în aplicare, apare o dispută etc. Infracţiunile
pot fi: refuzul de a accepta cererea, încălcarea termenelor de examinare a acesteia,
în lipsa de acţiune a persoanelor obligate.
În pofida importanţei sale fundamentale şi inalienabile, realizarea dreptului
deţinuţilor la libertatea religiei, în scopul de a asigura securitatea individului izolat
de societate şi pentru a preveni conflictele sociale din cadrul penitenciarului, este
necesară subordonarea unor principii, care includ:
— legitimitatea — necesar ca aceste „drepturi“ să fie puse în aplicare de către
deţinut în strictă conformitate cu legea;
— de bunăvoinţă — este efectuată de către deţinuţi din proprie iniţiativă, fără
nici o constrângere sau violenţă;
— accesibilitate — acordarea posibilităţii de a desfăşura activităţi religioase,
întâlniri (comunicări) cu reprezentanţii cultului, de a lua cunoştinţă cu lite-
ratura religioasă;
— prioritatea normelor interne ale penitenciarului privind punerea în aplicare
de către deţinuţi a dreptului la libertatea de conştiinţă şi de religie.
Astfel, dreptul la libertatea religiei este unul dintre drepturile inalienabile
ale condamnaţilor care execută sentinţa în Republica Moldova. Realizarea aces-
tui drept are un număr de restricţii legislative, condiţionate de funcţionarea
specifică a instituţiilor penitenciare, şi în acelaşi timp garanţii, încălcarea cărora,
de către colaboratorii acestor instituţii, atrag inevitabil răspunderea juridică
corespunzătoare.

155
 Concluzie

Statutul juridic al persoanelor condamnate la pedeapsa cu privaţiune de libertate,

care există in prezent în Republica Moldova, va suferi permanent diverse schimbări.
Prin urmare, dezvoltarea ştiinţifică a acestei probleme este de mare interes.
În prezent, reglementarea juridică a situaţiei este detaliat dezvoltată de instituţia
dreptului execuţional penal şi reflectă standardele internaţionale de tratare a
condamnaţilor. Conştientizarea importanţei libertăţii de conştiinţă şi de religie
pentru dezvoltarea individului, înţelegerea faptului că implementarea acestei instituţii
poate afecta pozitiv corectarea persoanei, a asigurat inalienabilitatea acesteia pentru
persoanele private de libertate. Limitele realizării acestui drept constă în respectarea
regimului şi condiţiilor de detenţie, precum şi interesele altor persoane. Aplicarea
drepturilor, a intereselor legitime şi a îndatoririlor condamnaţilor se realizează
prin actuala legislaţie executiv-penală, în special prin formularea normelor care
reglementează regimul (ordinea) detenţiei şi executarea pedepsei. În acelaşi timp,
există norme directe dedicate asigurării drepturilor şi îndatoririlor condamnaţilor.
În legislaţia executiv-penală ele sunt numite drepturile fundamentale şi îndatoririle
de bază ale condamnaţilor.

156