Dumbrava minunată

 "Dumbrava minunata" este descrierea peripetiilor prin care a trecut o fetita, pe nume Lizuca,
si cainele ei, Patrocle, pe parcursul drumului pe care l-au strabatut de la casa fetitei pana la
casa bunicilor ei.
 Dupa moartea mamei Lizucai , tatal acesteia, domnul Vasilian s-a recasatorit cu o doamna pe
care o chema Maria Papazoglu si care nu o agrea deloc pe fetita.
 Lizuca fusese crescuta de bunicii din partea mamei, insa, dupa casatorie, tatal sau a luat-o
acasa si nu i-a mai dat voie sa-si vada bunicii, deoarece mama vitrega spunea ca a fost prost
crescuta de acestia si nu a primit o educatie corespunzatoare cu pozitia lor sociala.
 Intr-o zi, in timp ce tatal fetitei era plecat la Bucuresti, mama vitrega a primit vizita a doua
doamne si, mai tarziu, a unui domn locotenent, Micus.
 Lizuca, in timpul acestor vizite, a intrat in salon si si-a bagat degetul in chiseaua cu dulceata.
 A fost certata de mama vitrega si apoi batuta foarte rau de servitoare pentru acest gest.
 Pentru ca nu era prima oara cand manca bataie, Lizuca a considerat ca este de ajuns tot ce a
patimit de la moartea mamei si a rugat cainele sa o insoteasca la bunicii ei.
 S-au furisat din casa si au plecat in marea aventura care consta in traversarea dumbravei
Buciumenei.
 Fetita stia din povestile pe care i le spunea bunica ca trebuie sa lasi un semn pe unde treci,
asa ca si-a umplut buzunarul cu cenusa pe care a lasat-a sa curga pana s-a terminat.
 In drumul lor spre Dumbrava, intalnesc o floare mare, pe care Lizuca a numit-o Sora-
Soarelui si pe care a intrebat-o ce mai face şi spunandu-i unde merge ea si Patrocle.
 Floarea i-a raspuns ca face foarte bine si le-a spus ca drumul pe unde au luat-o spre casa
bunicii este bun.
 Au coborat printre livezi, unde au intalnit multe ganganii marunte si rosii, punctate cu negru,
pe care Lizuca le-a numit vacile Domnului.
 Au ajuns in Dumbrava unde au intalnit o batrana.
 Si despre aceasta batrana, Lizuca i-a spus lui Patrocle ca este Sfanta Miercuri si au vorbit cu
ea.
 In dumbrava, si-au continuat drumul, vorbind cu toate pasarelele, pana s-a intunecat.
 Lizuca a considerat ca este mai bine sa-si caute un adapost pana se face ziua si l-a rugat pe
Patrocle sa caute un loc unde s-a doarma.
 Patrocle a gasit o scorbura intr-o rachita, iar Lizuca a cerut gazduire rachitei.
 In timpul noptii au aparut stelele, iar Lizuca a crezut ca in cer Dumnezeu a aprins lumanarile.
 Pana sa adoarma in scorbura, Lizuca i-a spus lui Patrocle ca singurul de care se teme in
padure este bursucul, deoarece ea stie din povestile bunicii ca este foarte rau.

 Chiar in clipa aceea, in fata scorburii, a aparut o umbra neagra, de care Lizuca s-a speriat,
insa Patrocle i-a spus sa nu-i fie teama si a inceput sa fugareasca umbra.
 Cand s-a intors la scorbura, i-a spus Lizucai ca era doar un iepure care se speriase.
 În lumina lunii, Lizuca a vazut cum apar dintr-o scorbura niste omusori mititei, sapte la
numar.
 In fruntea lor, se afla un batranel si o batranica, iar Lizuca le-a spus ca-i recunoaste, deoarece
i-a cunoscut dintr-o carte a bunicii.
 Omusorii i-au spus ca ei stiau ca o sa vina la ei deoarece au pus la panda la marginea padurii
pe tancul pamantului, care le-a dat de veste de sosirea celor doi in padure.
 Ei au povestit Lizucai ca ies de multe ori noaptea si petrec cu vietatile care fug de om.
 De asemenea, i-a mai povestit si despre zmeii din povesti si despre Stramba-Lemne, Sfarma-
Piatra si alti uriasi din stravechi timpuri.
 I-a mai spus Lizucai ca, desi viata lor e lunga si isi numara anii cu miile, o sa le vina si lor
sfarsitul.
 Toate acestea se intampla pentru ca oamenii iubesc tot mai putin povestile si-si uita usor
prietenii.
 Batranelul i-a mai spus fetitei ca in primavara trecuta dumbrava lor a fost in primejdie,
deoarece tatal ei a venit la bunic, indemnat de mama vitrega, si a cerut sa vanda dumbrava,
pentru ca avea nevoie de bani.
 Bunicul s-a opus pentru ca padurea, a spus el, este a Lizucai.
 Batranelul a spus ca ei au in aceasta padure pesteri tainice, in care se inchid cand incep sa
cada frunzele, pana trece iarna.
 Duduia Lizuca s-a intors catre batranel si l-a intrebat de ce omusorii mici si barbosi nu spun
nici o poveste, insa acesta i-a raspuns ca ei nu au timp sa se gandeasca la povesti deoarece
sunt mesteri fauri si lucreaza si ziua si noaptea.
 Batranica si-a adus aminte ca si ea stie o poveste.
 Într-o zi, a vazut o femeie tanara si frumoasa, care mangaia o fetita şi careia ii spunea că nu
mai are mult de trait, şi cand ea o sa moara, fetita sa nu planga, iar atunci cand va dori sa o
vada, fetita sa fie singura si sa se gandeasca la ea si ea va veni, o va mangaia si o va
imbratisa.
 Lizuca a adormit gandindu-se ca ea era acea fetita, iar cea care ii vorbea era mama ei.
 Batranelul, dupa ce copila a adormit, se intreba ce sa faca cu ea pentru ca nu o putea lasa in
padure, dar nu o putea duce nici la ei in pestera.
 Batranica a propus sa o duca la casuta de langa dumbrava.
 Cand Lizuca s-a trezit, a descoperit ca se afla in patutul ei din casa bunicilor si langa ea, pe
jos, dormea Patrocle, catelul ei.
 De afara se auzeau glasuri si fetita a inteles ca era mama vitrega care venise sa o i-a inapoi.
 Mama vitrega il certa pe bunicul fetei pentru ca seara cand au cautat-o, batranul a spus ca nu
era acolo.
 Lizuca i-a spus bunicii ca, atunci cand tatal ei o sa vina dupa ea, o sa-i spuna ca mai bine
moare decat sa mai plece de la bunici si, de asemeni, o sa-i spuna acestuia ca ea a auzit-o pe
mama vitrega cum radea in salon cu domnul Micus.