PROPAGANDA

Propaganda reprezinta acțiunea desfășurată sistemic in vederea raspândirii unei doctrine politice,
religioase etc., a unor teorii, opinii, pentru a le face cunoscute și acceptate, pentru a câștiga
adepți. (dex)

"Propaganda este o formă de informare care ne întreține/alimentează insecuritatea și

anxietatea." -- Jacques Ellul

"Propaganda nu arată niciun interes pentru adevăr și veridicitate, cunoștințe și discernământ; este
o formă de comunicare strategică în contextul căreia se recurge la orice metodă pentru atingerea
scopului vizat." -- Walter Cunningham

"Propaganda este încercarea deliberată și sistematică de a forma percepții, de a manipula

gândirea și comportamentul direct pentru a obține un rezultat care va avansa intenția dorită de
propagandist." -- Garth Jowett și Victoria O’Donnell

"Propaganda este o formă de persuasiune care încearcă să influențeze emoțiile, atitudinea,

opiniile și acțiunile unui grup țintă în scop ideologic, politic sau comercial prin transmiterea
controlată de mesaje partizane (bazate sau nu pe informații factuale) via mass-media și alte
mijloace media directe." -- Richard Alan Nelson

"Propaganda este o formă de comunicare realizată în mod deliberat care ne invită să reacționăm
emoțional, impulsiv și într-o manieră tranșantă de tip ‘alb/negru’." -- Neil Postman

Indiferent de definiția pe care o folosim, un lucru este clar: propaganda contemporană se

găsește pretutindeni - în știri, informații, publicitate și divertisment. În epoca ‘web-ului social’,
propaganda este imposibil de evitat. (https://propaganda.mediaeducationlab.com/ro/learn)

În Dicţionarul ştiinţelor sociale, propaganda este definită prin: “Tehnicile şi metodele de

influenţare sau controlare a atitudinilor şi comportamentului... prin utilizarea cuvintelor şi a altor
simboluri în vederea transmiterii, promovării sau răspândirii unor doctrine, teze sau idei” ca şi
prin “declaraţiile şi impresiile care rezultă din folosirea unor astfel de tehnici şi metode”.
Propaganda este un proces de comunicare care foloseşte anumite tehnici şi metode pentru a-şi
realiza scopurile. Acest lucru ne face să afirmăm că nu există o propagandă neutrală valoric sau
obiectivă. În toate societăţile şi în slujba oricui s-ar afla, propaganda vizează să formeze anumite
atitudini şi să impună stereotipuri sociale, tinde să condiţioneze individul, creându-i mecanisme
automate în scopul de a controla şi manipula comportamentul său social (achiziţia unor bunuri,
votarea unei anumite forţe politice, respingerea unei anumite legi în cadrul unui referendum).

Propaganda implică în general promovarea de către stat (sau guvern) a unui anumit punct de
vedere pentru a câştiga influenţa sau controlul.

Pentru a fi considerată propagandă, trebuie să fie „instituţionalizată“. Adică să presupună

existenţa unui sistem care să acţioneze pentru propagarea ideilor. Acesta ar presupune: 1. o
structură instituţională specializată (Ministerul Propagandei în Germania Nazistă, CIA în SUA,
Direcţia V în Securitatea comunistă); 2. o ideologie şi o scară de valori; 3. mijloace specifice şi
metode clare de transmitere a mesajelor. De aceea, este esenţial să cunoaştem sursa informaţiei
cuprinse în mesaj, modul de construire a mesajului şi canalul de comunicare.

În principiu, propaganda este un dialog fără interlocutor. Dialogul se poartă cu convingerile, cu

percepţiile şi cu senzaţiile oamenilor cărora încercăm să le inoculăm o anumită idee. Celălalt nu
este prezent decât pentru a accepta sau pentru a respinge ideile transmise. În principiu formarea
convingerilor are patru etape: 1. prezentarea ideilor (transmiterea mesajului), 2. conceptualizarea
sa perceptivă (asocierea ideilor cu noţiunile). A treia etapă este cea mai importantă şi presupune
acceptarea ideilor transmise. În cazul în care le respinge, propaganda a dat greş fie din cauza
deficienţelor de construcţie (nu s-a ţinut cont de convingerile anterioare ale oamenilor, s-au
ignorat senzaţiile inconştiente, lipsită de logică şi coerenţă), fie din cauza deficienţelor de
transmitere (folosirea unui canal de comunicare inadecvat, alegerea greşită a 107 momentului şi
duratei transmiterii sau ignorarea circumstanţelor transmiterii). Odată ideile acceptate, urmează
etapa a patra: obiectivarea valorilor în comportamente ulterioare (aplicarea ideilor şi a
atitudinilor derivate din acceptarea lor). (Radu Herejeu-Oglinzi miscatoare tehnici de
propaganda, manipulare si persuasiune in televiziune
TEHNICI ALE PROPAGANDEI

Cum functioneaza propaganda?

ACTIVEAZA EMOTII PUTERNICE

Propaganda apare într-o varietate de forme și folosește tehnici obișnuite pentru a influența
publicul, precum:

Se joacă cu emoțiile umane - teama, speranța, furia, frustrarea, compasiunea - pentru a îndrepta
publicul către scopul dorit. În cel mai profund sens, propaganda este un joc al minții ce
exploatează temerile și prejudecățile oamenilor. Propagandistul știe cum să adapteze mesajele
media în funcție de emoțiile publicului pentru a declanșa exaltare și surescitare ce anulează
gândirea critică.

Prin activarea emoțiilor, destinatarul este manipulat emoțional de mesajul propagandistului. Ce

emoții sunt importante pentru cei care creează propaganda? Teama, mila, furia, surescitarea,
compasiunea, ura, resentimentul - toate aceste emoții pot fi intensificate de folosirea unor cuvinte
și etichete potrivite

SIMPLIFICA INFORMATII SI IDEI

Folosește informații exacte și corecte, ori jumătăți de adevăr, opinii, minciuni sau mesaje false.
Propaganda de succes spune povești simple, cunoscute publicului și credibile. Se folosesc
metafore, imagini sau repetiții pentru ca poveștile să pară reale și adevărate.

Mesajul simplificat excesiv este eficient atunci când expresiile atractive și ușor de reținut
înlocuiesc gândirea critică. Informațiile simplificate nu contribuie la îmbunătățirea cunoașterii și
a înțelegerii, însă, întrucât oamenii preferă să diminueze complexitatea, această formă de
propagandă este eficientă.

RASPUNDE LA NEVOILE SI VALORILE PUBLICULUI

Propaganda eficientă transmite mesaje și teme într-un limbaj ce se adresează direct - și de multe
ori exclusiv - unor grupuri țintă specifice. Propagandiștii pot face apel la calitatea ta de membru
al familiei, la identitatea ta rasială sau etnică, valorile și convingerile tale, hobby-uri și vedete
preferate, la aspirațiile și speranțele tale pentru viitor.

Uneori, valorile universale și umane - precum nevoia de a iubi și a fi iubit, sentimentul de

apartenență și integrare - sunt activate cu ajutorul propagandei. Prin crearea de mesaje care
răspund direct la nevoile, speranțele și temerile unor grupuri specifice, propaganda devine astfel
personală și relevantă. Când un mesaj are o relevanță personală, oamenii acordă atenție și
asimilează informațiile și ideile esențiale.

ATACA OPONENTI

Propaganda poate servi ca o formă de război politic și social pentru a identifica și a defăima
oponenți. Poate pune la îndoială legitimitatea, credibilitatea sau chiar caracterul și ideile
adversarului.

Întrucât oamenii sunt atrași în mod natural de conflict, propagandistul poate să se folosească de
controversă pentru a obține atenție. Prin atacarea oponenților se încurajează o gândire tranșantă -
de tip ‘alb/negru’, ‘noi vs. ei’ - care anulează gândirea bazată pe informații și idei complexe.

Propaganda poate fi folosită pentru a discredita oameni și distruge reputații, a exclude grupuri de
oameni, a incita la ură și a cultiva indiferența. Propaganda eficientă transmite mesaje și teme
într-un limbaj ce se adresează direct - și de multe ori exclusiv - unor grupuri țintă specifice.
Propagandiștii pot face apel la calitatea ta de membru al familiei, la identitatea ta rasială sau
etnică, valorile și convingerile tale, hobby-uri și vedete preferate, la aspirațiile și speranțele tale
pentru viitor. (https://propaganda.mediaeducationlab.com/ro/techniques)

CUM RECUNOASTEM PROPAGANDA

Propaganda apare într-o varietate de forme și folosește tehnici obișnuite pentru a influența
publicul.

Să nu confundăm propaganda cu metodele de spălare a creierului sau control al minții. Acestea

sunt tactici psihologice, uneori utilizate în timpul războiului, pentru a submina sentimentul de
control pe care îl are un individ asupra propriei gândiri. Tehnica de spălare a creierului necesită
de obicei izolarea individului de cercul său social. Prin contrast, propaganda este un fenomen atât
de comun încât se îmbină cu bunul simț.

Deși propaganda implică uneori și un grad de înșelăciune, cele mai întâlnite forme de
propagandă folosesc informații factuale, bine documentate. Autorii mesajelor partizane pot folosi
jumătăți de adevăr sau date incomplete care provin de la o sursă aparent autentică, dar care, la
rândul ei, este derivată din surse ascunse. Acestea se găsesc în diferite forme. De exemplu, se
întâlnesc situații în care mediul de afaceri oferă finanțare unor surse (precum cercetători sau
experți de comunicare) pentru a genera informații și a transmite mesaje care se aliniază direct cu
interesele și obiectivele vizate. În mediul virtual, identități false sunt create pentru a lăuda, apăra
și susține o personalitate sau o organizație. Când aceste acțiuni induc în eroare publicul, ele pot fi
mesaje de propagandă.

Unde întâlnim propaganda

Găsim mesaje de propagandă la știri și în media, în publicitate și relații publice, educație și în

toate celelalte aspecte ale vieții noastre. Propaganda este prezentă în informațiile provenite de la
guvern, mediu de afaceri și instituții religioase, organizații neguvernamentale, dar și în
divertisment prin muzică, seriale TV, filme, jocuri video, social media (YouTube, Facebook,
Twitter etc). (https://propaganda.mediaeducationlab.com/ro/learn)

TIPURI DE PROPAGANDA

-propaganda religioasa

-propaganda de razboi

-advertising

-propaganda politica
-Propaganda alba

propaganda albă utilizează informaţii oficiale: noutăţi culturale şi artistice, biografia unor
personalităţi publice. În cadrul acestui tip de propagandă nu se aduc în atenţia oamenilor acele
elemente care ar putea pune în discuţie contradicţiile spaţiului social în care se petrec
evenimentele sau din care au ieşit personalităţile prezentate. Impactul psihologic este uriaş prin
senzaţia de „absenţă“ a elementelor de propagandă. S-a observat că, în rândul tinerilor, impactul
unor ştiri prezentate între două programe muzicale este mult mai mare decât al buletinelor de
ştiri standard, precedate şi urmate de discuţii socialpolitice sau reportaje. Un alt exemplu îl
constituie folosirea ştirilor „soft“ în cadrul jurnalelor de ştiri, chiar înainte de recapitularea
principalelor informaţii cuprinse în jurnal. În cazul unor ştiri proaste (care afectează viaţa
oamenilor), folosirea în încheierea jurnalului a unei informaţii despre urşii koala din China atrage
o reevaluare inconştientă retroactivă a întregului lanţ de ştiri.

-Propaganda gri

propaganda gri combină informaţiile adevărate cu cele false. Sunt multe ştiri care abundă în date
precise, dar a căror corectitudine nu poate fi verificată. Senzaţia de „bine documentat“ atrage
după sine acceptarea cu uşurinţă a ideilor transmise. Folosirea datelor, a cifrelor, a statisticilor
exacte dau senzaţia de „adevărat“. Cel care descoperă adevăruri deja cunoscute, va trage
concluzia inconştient că şi elementele pe care nu le cunoaşte sunt adevărate

-Propaganda neagra

propaganda neagră foloseşte elemente false în construirea mesajelor. Se citează surse din cadrul
unor instituţii sau persoane particulare fără nume care nu pot fi identificate de telespectator. De
multe ori, astfel de ştiri nu fac decât să întărească unele zvonuri acre circulă deja. Ele vin în
întâmpinarea aşteptărilor telespectatorilor, preocupaţi de o anumită problemă care s-a discutat
mult în cercul său de cunoscuţi. Cu cât apropierea de ceea ce ar dori telespectatorul să audă este
mai mare, cu atât mesajul are mai mari şanse să fie acceptat. Cu cât se ocupă mai mult de
probleme generale care interesează un grup mai mare de oameni, cu atât impactul mesajului în
masă este mai mare. (Radu Herejeu-Oglinzi miscatoare tehnici de propaganda, manipulare si
persuasiune in televiziune)
PROPAGANDA NAZISTA IN TIMPUL CELUI DE AL DOILEA RAZBOI MONDIAL

Propaganda nazistilor in Al doilea razboi Mondial

Nazistii au utilizat propaganda pentru a castiga suportul a milioane de germani, pentru a facilita
persecutia, razboiul si intr-un final genocidul. Stereotipurile si imaginile folosite de propaganda
nazista nu erau noi dar erau familiare grupuruilor tinta.

In 1924 adolf hitler spunea ca sarcina propagandei nu este de a realiza un studio efectiv al
adevarului, in masura in care acesta favorizeaza inamicul si apoi sa l punem in fata maselor cu
corectitudine academica; sarcina sa este de a servi propriului nostrum interes, mereu si neclintit.

Dupa ce a preluat puterea in 1933 Hitler a instaurat un Minister De stat pentru informarea opiniei
publice si propaganda  condus de joseph GOEBBELS. Scopul Ministerului a fost sa se asigure ca
mesajul nazist este comunicat cu success prin arta, muzica, teatru, filme, carti, radio, materiale

Germanilor li se amintea de struggle ul impotriva inamicilor straini si subversia evreiasca. In

perioada de dupa adoptarea legilor sau a