Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
2)Dialog :
”-De ce atâta enervare?
I-am arătat, surâzând, pe nevastă-mea şi mi-a spus, glumind frumos şi cu emoţie, încât nu mă puteam supăra:
-Ştii o vorbă, dacă nu o ştii, ţi-o spun eu:femeia înşală doar pe cel pe care-l iubeşte, pe ceilalţi îi părăseşte pur şi
simplu.”
3)Descrire :
”Scriu, lungit pe iarbă, acest întâi ordin de luptă al armatei române în Războiul cel Mare, pe o carte poştală,
cu colţurile răsucite, luată cu cine ştie ce gând, singurul petic de hârtie pe care-l am.Mă gândesc cui să o trimit mai
târziu şi mi se face un suflet gol cât lumea, neaşteptat. Peisajul muntos are acum sectoare de umbre lungi
crepusculare şi de soare viu”
Personajul principal din romanul "Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război " este Ştefan
Gheorghidiu, el identificându-se în totalitate cu autorul. Camil Petrescu, este un personaj-narator, deoarece relatează
la persoana I şi analizează cu luciditate toate evenimentele şi stările interioare prin care trece acest intelectual
dominat de incertitudini.
a)Autocaracterizare:
Toate observaţiile din roman asupra personajului intră în sfera autocaracterizării, deoarece întregul text este
scris la persoana I, dintr-o singură perspectivă.
Gheorghidiu recunoaşte că este predispus spre introspecţie, spre construirea unor ipoteze despre lucruri
care îl preocupă, aşa încât starea sa specifică este “ măcinarea sufletească”, “foiala de şerpi”: “Nopţile mi le
petreceam în lungi insomnii, uscate şi mistuitoare”.
Se victimizează, transformând orice întâmplare minoră în dezastru sufletesc, fiindcă nu suportă să fie
contrariat: “ Pot transforma însă mici incidente în adevărate catastrofe, din cauza unui singur moment contradictoriu”.