Sunteți pe pagina 1din 4

Fisa de lectura

“Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi”

1. Titlul operei: Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi


2. Autor: Camil Petrescu
3. Apartine volumului cu acelasi nume, editura fiind “Adevarul”
4. Anul aparitiei: 1930
5. Date generale despre autor: Camil Petrescu (n.22 aprilie 1894 — d. 14 mai 1957) a fost
un romancier, dramaturg, doctor în filozofie, nuvelist și poet. El pune capăt romanului tradițional și
rămâne în literatura română în special ca inițiator al romanului modern.
6. Opera apartine genului epic si este roman
7. Opera este structurata in:
-2 parti cu urmatoarele teme
1. iubirea
2. razboiul
Fiecare parte fiind alcatuita din 6 capitole.
8. Titlul operei: Titlul romanului este construit din doua sintagme nominale aflate in raport de
juxtapunere, exprimand cele doua experiente fundamentale de cunoastere traite de
protagonist :Dragostea si razboiul. Daca prima parte reprezinta rememorarea iubirii matrimoniale
esuate (dintre Stefa si Ela), partea a doua, construita sub forma jurnalului de campanie al lui
Gheoghidiu, urmareste experienta de pe front, in timpul Primului Razboi Mondial. Prima parte este
in intregime fictionala, in timp ce a doua valorifica jurnalul de campanie al autorului, articole si
documente din epoca, ceea ce confera autenticitate textului.
9. Rezumat
Romanul se deschide cu o scenă la popotă, unde căpitanul și comandantul discută procesul unui
soț achitat de omorârea unei soții vinovate de adulter. Aceștia sunt întrerupți de sublocotenentul
Gheorghidiu, care îi acuză de vulgaritate și superficialitate înainte de a părăsi camera furtunos.
Următoarele capitole îl introduc pe Ștefan Gheorghidiu, un student sărac la filozofie, căsătorit cu o
studentă la română și franceză, Ela. Inițial acesta se simte măgulit de devotamentul ei. Situația se
schimbă o dată cu moartea unchiului său foarte bogat. Prin testament îi lasă acestuia o mare parte, din
avere, spre ciuda celuilalt unchi al său și-a restului familiei, care-l dau în judecată și încep să-l calomnieze.
Acesta intra in afaceri alaturi de unchiul sau, dar apoi renunta.
Înapoi la viața de facultate, acesta câștigă admirația colegilor săi cu «Critica rațiunii practice ».
Venitul lor atrage atenția „lumii bune” și Ștefan impreuna cu soția lui renunță la vechiul lor stil de viață. Ela
devine tot mai interesată în lucruri pe care protagonistul le consideră frivole. În timpul unei excursii, acesta
este cuprins de certitudinea că Ela îl preferă pe domnul G. în defavoarea lui. Acesta descifrează fiecare
gest al ei ca o dovadă de adulter și devine din ce în ce mai cătrănit pe parcursul celor trei zile la Odobești.
Urmeaza o scurtă perioadă de despărțire care duce la o scurtă perioadă de împăcare, pe
parcursul căreia Ela descoperă că e însărcinată și, în ciuda protestelor lui Stefan, avortează copilul. Într-o
zi, Gheorghidiu pleacă cu treabă la Azuga și la întoarcere găsește casa goală. O caută disperat pe la
cunoscuți și în cele din urmă renunță și o așteaptă acasă, unde, la venirea acesteia a doua zi, se desparte
de ea.
În zilele care urmează acesta încearcă fără succes să și-o scoată din cap, găsind obsesia lui
ridicolă. Ajunge să nu mai mănânce, și devine palid la fiecare amintire. Spre dezgustul lui, i se pare că toți
ceilalți îi pot intui suferința. Într-un moment de căutare înfrigurată, acesta dă peste o scisoare din partea
Anișoarei, în care aceasta o ruga pe Ela să vină să-i țină de urât pe perioada celor două zile în care
aceasta lipsise. Când Iorgu, soțul Anișoarei confirmă cele scrise, acesta este năpădit de remușcări și
capătă permisie ca să o vadă la Câmpulung.
Acolo petrece câteva momente fericite, până când ea, a doua zi, îi cere să- și treacă o parte din
avere pe numele ei. Convins de motivațiile ascunse ale acesteia, el o părăsește și, fiind găsit de colonelul
lui, pe drum, protagonistul părăsește orașul împreună cu acesta. Pe drum află că domnul Grigoriade,
presupusul amant al Elei, era și el în oraș, și că altă femeie, căutând să fie cu el în absența soțului ei,
lăsase acasă o scrisoare asemănătoare cu cea găsită de el.
În ciuda așteptărilor, batalionul sublocotenentului Gheorghidiu este mobilizat când țara intră în
război.
Batalionul lui luptă la Măgura, unde acesta este aproape omorât de un soldat, din neatenție. Pe
măsură ce Ștefan se implică tot mai mult în zbuciumul războiului, acesta reflectă la cât de străin se simte
de drama lui cu Ela. Ironic, acesta se gândește că aceasta l-a înșelat numai după ce a devenit bogat. La
sfârșitul luptei, acesta scrie o scrisoare prin care îi lasă suma de bani cerută la Câmpulung.
În zilele următoare prinde un grup de copii care furaseră din sat. Un țăran pârăște două fete că ar
fi spioane, dar nimeni nu știe ce să facă cu ele.
Rănit, este trimis la București, unde toată familia îl copleșește cu ceea ce el consideră falsă
afecțiune. Mama lui, odată foarte ostilă la citirea testamentului, acum ea vine să-i aducă cele trebuincioase
la spital. Acasă la soție, acesta observă detașat cât de puțin îl afectează situatia și se desparte de ea,
lăsându-i restul banilor și posesiunilor sale.
9. Moduri de expunere:
1)Naratiune :
„Într-un tablou străin, în golul minţii, văd chiar în clipa asta limpede şi departe de ai mei pe nevastă-mea, pe
amantul ei, dar n-am timp să mă opresc, să-l fixez, ca să privesc[...]Deodată, din noaptea dinaintea noastră, unde e
viaţă şi mişcare cu oameni, din care noi nu vedem şi nici nu ştim nimic, ca o solie dintr-un gol, din bezna unei odăi
întunecate, s-aude o răpăială de focuri plesnite de armă.”

2)Dialog :
”-De ce atâta enervare?
I-am arătat, surâzând, pe nevastă-mea şi mi-a spus, glumind frumos şi cu emoţie, încât nu mă puteam supăra:
-Ştii o vorbă, dacă nu o ştii, ţi-o spun eu:femeia înşală doar pe cel pe care-l iubeşte, pe ceilalţi îi părăseşte pur şi
simplu.”

3)Descrire :
”Scriu, lungit pe iarbă, acest întâi ordin de luptă al armatei române în Războiul cel Mare, pe o carte poştală,
cu colţurile răsucite, luată cu cine ştie ce gând, singurul petic de hârtie pe care-l am.Mă gândesc cui să o trimit mai
târziu şi mi se face un suflet gol cât lumea, neaşteptat. Peisajul muntos are acum sectoare de umbre lungi
crepusculare şi de soare viu”

10. Caracterizarea personajului principal

Personajul principal din romanul "Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război " este Ştefan
Gheorghidiu, el identificându-se în totalitate cu autorul. Camil Petrescu, este un personaj-narator, deoarece relatează
la persoana I şi analizează cu luciditate toate evenimentele şi stările interioare prin care trece acest intelectual
dominat de incertitudini.

1)Caracterizare directa prin:

a)Autocaracterizare:
Toate observaţiile din roman asupra personajului intră în sfera autocaracterizării, deoarece întregul text este
scris la persoana I, dintr-o singură perspectivă.

Gheorghidiu recunoaşte că este predispus spre introspecţie, spre construirea unor ipoteze despre lucruri
care îl preocupă, aşa încât starea sa specifică este “ măcinarea sufletească”, “foiala de şerpi”: “Nopţile mi le
petreceam în lungi insomnii, uscate şi mistuitoare”.

Se victimizează, transformând orice întâmplare minoră în dezastru sufletesc, fiindcă nu suportă să fie
contrariat: “ Pot transforma însă mici incidente în adevărate catastrofe, din cauza unui singur moment contradictoriu”.

b)Caracterizare din perspectiva altor personale:


Deşi anonimă,o doamnă în vârstă are rolul unei cutii de rezonanţă. Nu de puţine ori, ea îi spune lui
Gheorghidiu: “ Atâta luciditate e insuportabilă, dezgustătoare”.Îl scoate din rândul celorlalţi oameni prin tendinţa de a
despica firul în patru, care se traduce nu numai prin hipersensibilitate, dar şi prin
predispoziţia de a exagera, chiar şi în privinţa celui mai banal lucru: “ Dumneata eşti dintre cei care fac
mofturi interminabile şi la masă. Dintre aceia care totdeauna descoperă firele de păr în mâncare. “
aa

S-ar putea să vă placă și