PANSAMENTE SI

BANDAJE
 PRIN PANSAMENT SE REALIZEAZA PROTECTIA
SPECIALA A UNEI PLAGI IN PROCESUL EI DE VINDECARE

Conditiile realizarii pansamentului:

○ Materialele folosite trebuie sa fie sterile (comprese, mese, instrumentar)
pentru asigurarea asepsiei
○ Antiseptizarea unei plagi infectate, folosind substante chimice
(antiseptice)
○ Folosirea de materiale care sa asigure absortia de secretii din plaga
(vata hidrofila acoperita cu bumbac)
○ Schimbarea pansamentului in functie de necesitati (mai des la plagile
umede)
○ Inspectia plagilor la schimbarea pansamentului
○ Manevrele cu care se efectueaza pansamentul trebuie sa fie blande,
potrivite starii locale a plagii pentru a nu produce durere
(pansamentele aderente de plaga trebuie umezite cu apa oxigenata sau
solutie de cloramina – pentru evitarea creari unor noi leziuni)
 MATERIALE NECESARE

○ Material moale steril pastrat in casolete speciale: comprese si

mese de tifon din bumbac 100% cu propietati hidrofile care sa
ofere termoizolare si elasticitate
○ Instrumentar special pentru manipularea materialului moale:
○ pense portampon
○ pense anatomice si chirurgicale fara dinti
○ sonde canelate
○ stilet butonat
○ chiurete
○ foarfeci si bisturie - sterile, mentinute în casolete speciale, manusi
sterile
 TEHNICA PANSAMENTULUI
○ Asezarea pacientului intr-o pozitie comoda care sa permita
accesul in regiunea anatomica unde trebuie efectuat
pansamentul
○ Pregatirea campului operator:
● Se curata mecanic tegumentele din jurul plagii, si apoi cele
mai indepartate – folosind compresa uscata
● Se degreseaza tegumentele din jurul plagii – folosind
comprese cu betadina iodata, eter sulfuric, spirt medicinal
● Se badijoneaza tegumentele din jurul plagii cu alcool iodat 2%
○ Tratamentul plagii:
● Pentru o plaga chirurgicala suturata – se verifica cicatricea, si
eventuala prezenta a zonelor de edem sau deformare locala
○ Suprimarea firelor de sutura si indepartarea eventuala a
colectiilor subcutane urmate sau nu de drenaj
 ○ Prezenta tuburilor de dren impune analiza secretiilor exterioare
(cantitate si aspect). Ele se exteriorizeaza partial sau total si se
fixeaza cu fire de sutura de tegument. Capatul tubului se fixeaza
fie in pansamen fie se ataseaza la un sistem de colectare special.
● Daca plaga nu este suturata se procedeaza in functie de vechimea ei:
○ Pana la 6 ore – se considera neinfectata si se practica sutura

primara, excizie si debridare

○ Peste 6 ore – se considera infectata si se practica toaleta chimica,

excizie si debridare urmata de aplicarea de pansament umed

● Daca plaga nu este penetranta se poate efectua o sutura
secundara dupa controlul biologic al secretiilor
● Daca plaga este penetranta se practica explorarea
chirurgicala a plagii

○ In toate plagiile se practica profilatie antitetanica

 TIPURI DE PANSAMENT

○ Pansament umed – comprese imbibare in solutie antiseptica,

care trebuie schimbat imediat ce se usuca (3-4h) obtinand un
“prisnit”
○ Pansament vaselenizat – compresele sterile din tifon ce pot
fi imbibate cu amestecuri de antibiotice, antiinflamatorii,
antalgice sau vitamine pentru anumite tipuri de plagi (arse, zone
donatoare)
○ Pansament gipsat – mentinerea materialului moale se face
cu o fasa gipsata (in arsuri superficiale)
○ Pansament biologic – acoperirea plagii cu pasta de hematii,
membrana de ou sau grefa de piele libera
 EFECTUAREA PROCEDURII
○ Alegeti materialele necesare in functie de tipul pansamentului
○ Verificati prescriptia medicala privind tratarea plagii
○ Identificati pacientul
○ Evaluati starea pacientului pentru a stabili daca pansamentul
se face la pat sau la sala de pansament
○ Puneti masca, acoperiti parul, spalati mainile si dezinfectati-
le cu alcool
○ Imbracati manusile sterile, luati din trusa doua pense sterile
○ Indepartati pansamentul vechi daca este cazul, fara sa
produceti durere
○ Daca este lipit umeziti cu apa oxigenata sau sef fiziologic
○ Observati plaga
 BANDAJAREA

○ Mijloc de mentinere a unui pansament cu ajutorul unei fese

○ Fasa – banda de tifon rulata cu dimensiunea de 5-25cm latime si
5-10m lungime
○ Conditiile aplicarii fesei:
● Sa mentina pansamentul in locul in care a fost aplicat
● Sa fie aplicata in raport cu dimensiunea regiunii, sa nu fie prea stransa
sau prea lejera
● La nivelul membrului incepe dinspre extremitate spre baza
● Rularea fesii se face de la stanga la dreapta bolnavului
● Pozitia pacientului trebuie sa fie relaxata in decubit dorsal, sau sa
permita accesul usor la zona de pansat
● Se incepe cu o fasa circulara, executand cu mana dreapta trei ture
● Fixarea se face cu leocoplast sau agrafa
 TIPURI DE BANDAJE
○ Bandajul circular – se foloseste pentru segmentele cilindrice
○ Bandajul in spirala - dupa efectuarea celor 3 ture circulare în
aval care vor fixa fasa, se executa ture care se acopera partial
una pe cealalta. Dupa executarea înfasarii se fac încă 2-3 ture
circulare pentru fixare iar capatul liber distal se fixeaza conform
procedurii standard
○ Bandajul rasfrant – este un colectiv de infasari in spirala,
cand se ajunge cu spirala in extremitatea proximala cand se
executa o rotire a sulului cu 180 grade in timp ce este fixata
ultima spirala, si se continua in sens invers
○ Bandajul in forma de 8 - se aplica 1-2 ture circulare iar apoi
urmatoarele ture de fasa se aplica oblic, in forma cifrei 8, dand
in final aspectul de “sac de grau”. Este utilizat pentru
bandajarea articulatiilor, regiunii occipitale, gatului
○ Bandajul in evantai – se aplica la nivelul articulatiei
genunchiului si cotului
○ Bandajul in “capastru” - Se fac 2-3 ture de fixare in jurul
capului cu tifonul, apoi se trece la regiunea occipitala si se fac
cateva ture mandibula-gat-occipital. De la mandibula se infasoara
apoi in sus, vertical spre cap, pe langa ureche, regiunea parietala,
se trece tifonul peste cap si coboara in jos spre mandibula, trecand
pe sub ea inapoi spre regiunea occipitala, la spate. De la regiunea
occipitala, pe la spatele urechii tifonul revine la cap, facand din
nou 2-3 ture orizontale de fixare pe frunte. Toata procedura se
repeta de 2-3 ori, sau pana cand se termina tifonul
○ Bandajul te tip “prastie” - Tifonul cu o lungime de 60-70cm si o
latime ce acopera toata suprafata necesara, se dispica la ambele
capete, prin mijloc, astfel incat sa ramana la mijloc o bucata
intreaga de 10-15cm lungime, care se va aplica pe locul lezat. Pe
plaga se aplica o fasa sterila, se acopera cu bucata netaiata de
tifon si capetele se duc sus se leaga la spate la ceafa, iar capetele
de jos la spate pe varful capului, in asa mod ca sa nu alunece in
jos
○ Bandajul tip monoclu – se foloseste pentru mentinerea
pansamentului in regiunea palbebrala
○ Bandajul tip basma - o panza din tifon de forma triunghiulara care
poate fi folosita pentru imobilizarea temporara a unui segment de membru.
Se foloseste de regula in regiunea antebratului care va fi sustinut
in pozitie de 90 de grade
○ Fasa elastica – sunt fese executate din cauciuc elastic care se
muleaza peste detaliile regiuni anatomice, executand o presiune
uniforma. Este folosita in tratarea varicelor hidrostatice ale
membrelor inferioare sub forma de ciorap elastic

Esarfa in 4 colturi si Velpeau

 TIPURI DE BANDAJE

Bandaj tip capastru Bandaj tip prastie

Bandaj Bandaj Bandaj inghinal
monoclu binoclu

Bandaj perineu

Bandaj
mana
 BANDAJAREA REGIUNILOR TOPOGRAFICE

○ Bandajarea degetelor – se efectueaza 2-3 ture circulare la nivelul

pumnului, dupa care pansarea in spirala a degetului de la varf
spre baza, pansarea terminandu-se din nou cu 2-3 ture in jurul
pumnului
○ Bandajarea mainii - se efectueaza 2-3 ture circulare la nivelul
pumnului, apoi se progreseaza pe fata dorsala a mainii de la baza
degetelor spre regiunea pumnului unde se fixeaza pansamentul
○ Bandajarea antebratului si bratului – dupa procedeul in spirala
rasfranta
○ Bandajarea umarului si axilei – se trece fasa pe fata ventrala a
toracelui trecand peste umar, apoi se fac 2-3 ture circulare la baza
bratului. Fasa urmează fata laterala si posterioara a umarului, acopera
axila si urca pe fata anterioara a umarului. Se acopera fata
dorsala a toracelui, axila opusa, fata ventrala a toracelui si a umarului.
Capatul terminal se fixeaza pe fata ventrala a toracelui
○ Bandajarea regiunii inghino-crurale – se trec 2-3 ture in regiunea
trunchiului pentru fixare, dupa care se progreseaza spre regiunea
inghinala a membrului inferior. Inconjoara fata dorsala a
membrului inferior pentru a strabate oblic si ascendent regiunea
inghino-crurala in drum catre flancul trunchiului de aceasi parte.
La final fixarea se face prin 2-3 ture la nivelul membrului inferior
○ Bandajarea toracelui – se face prin executarea unei spirale sprijinite cu
ajutorul unei ture de tifon trecuta peste umeri. Se coboara de peste umar
catre baza toracelui si se executa o bandajare in spirala simpla.
Capetele libere distale se urca apoi spre umar opus unde se
inoada deasupra umarului
○ Bandajarea regiunii cefei – se fac 2-3 ture circulare in jurul
gatului, trecandu-se in diagonala spre regiunea cefei. Dupa
efectuarea unei ture circulare in jurul gatului se revine in
regiunea parieto-occipitala. Se continua derularea bandajului
constituind spica de coboara acoperind intreaga regiune
○ Bandajarea tip “capelina” - este bandajul clasic al
capului, care se realizeaza cu fasa, incepand cu 2 ture
circulare trecute pe frunte, deasupra sprancenelor si
pavilioanelor urechii, dupa care se trece succesiv
dinspre radacina nasului si spre ceafa, de mai multe
ori, pana cand acopera tot capul. La sfarsit capetele
feselor se fixeaza cu cateva ture circulare
○ Bandajarea tip “Hipocrat” - se aplica o banda de tifon
de aproximativ 1m pe cap, astfel incat capetele sa
treaca inaintea pavilioanelor urechilor si sunt tinute
suspendate. Cu un alt tifon se efectueaza 2-3 ture
circulare de fixare fronto-occipitale. Ajungand pana la
banda 1 de tifon, tensionat se face o tura in jurul ei si
se indreapta tifonul 2 la regiunea opusa, pana cand se
acopera uniform tot capul; capatul fasei se fixeaza de
banda de tifon teminata, iar capetele tinute in jos, se
leaga sub barbie
IMOBILIZARILE
IMOBILIZAREA PROVIZORIE – mijloacele cu ajutorul
carora tinem in aceeasi pozitie un focar de fractura sau o
leziune posttraumatica (luxatie, entorsa, ruptura
musculara), prevenind complicatiile
● Se aplica la locul accidentului de personal calificat
● Pacientul se aseaza in pozitie confortabila fara sa faca
miscare
● Se apreciaza ierarhic gravitatea leziunilor
● Prezenta focarului de fractura determina necesitatea
imobilizari provizorii
MATERIALE necesare:
● Improvizate – scanduri, tabla, carton, scoarta de copac,
schiuri
● Specializate – atele de lemn/aluminiu, sarma impletita tip
Krammer, atele Brown, atele gipsate
 IMOBILIZAREA PROVIZORIE - PRINCIPII
○ Sa imobilizeze articulatiilor vecine focarul de fractura
○ Sa protejeje proeminentele osoase cu vata in scopul
prevenirii unor noi leziuni
○ Sa supravegheze permanent segmentul distal de focar de
fractura cat si functiile vitale ale accidentatului
(respiratia si circulatia), evolutia durerii
○ Evolutia functiilor vitale sunt consemnate si vor insoti
pacientul la spital pentru efectuarea explorarilor paracl.
○ Mb. superior se imobilizeaza in pozitie functionala
(bratul pe corp si antebratul in flexie de 90grade din
articulatia cotului cu ajutorul atelei Krammer sprijinita
cu esarfa trecuta dupa gat, mana este libera
○ Se folosesc materiale plastice sau usoare
○ Clavicula: se utilizeaza doi colaci de panza rasuciti
si legati la spate;
○ Brat: 1 - 2 atele aplicate pe brat si apoi legarea
bratului de torace;
○ Antebrat: 1 - 2 atele aplicate pe antebratul respectiv
si suspendarea antebratului cu ajutorul unei fese
legate de gat;
○ Picior: de obicei imobilizarea cuprinde in intregime
membrul respectiv.

Pentru aceasta, în cazul în care avem 2 atele, acestea se

asaza fata in fata, pe partile laterale ale piciorului, in
cazul in care avem o atela, o asezam pe partea laterala a
piciorului şi folosim, ca a doua atela, celalalt picior,
legand strans picioarele victimei.
 IMOBILIZAREA DEFINITIVA
Metoda aplicata in special fracturilor, poate fi realizata prin metode
externe (aparat gipsat) si prin metode interne (osteosinteza interna)
Imobilizarea cu aparat gipsat:
○ Aparatul gipsat se aplica dupa precizarea diagnosticului complet

○ Aplicarea corecta a aparatului gipsat prin manevre de protejare a

zonelor susceptibile la leziuni de decubit
○ Aparatul se va mula perfect pe detaliile anatomice

○ Trebuie sa cuprinda in interiorul sau si articulatiile vecine focarului

de fractura, inducand astfel imobilizarea completa a segmentelor
osoase fracturate
○ Aparatul trebuie sa respecte pozitia functionala a membrului
respectiv
○ Aparatul trebuie sa realizeze o imobilizare completa si solida a
focarului de fractura, dar sa fie usor si flexibil
○ Aparatul trebuie supravegheat orar in prima zi, apoi zilnic pentru a
preveni tulburarile de ordin vascular, nervos sau trofic
 TEHNICA

○ Toaleta cu apa si sapun a membrului respectiv,

degresarea tegumentelor, tratarea leziunilor
tegumentare
○ Aplicarea unui tub de tricot care se muleaza pe membrul
respectiv, apoi un strat subtire de tifon si vata, dupa
care se va aseza uniform o fasa de tifon in sens centripet
○ Fesele gipsate se prepara folosind fese de bumbac 100%
si gips cernut prin sita
○ Inainte de aplicare, fiecare fasa se scufunda in apa calda
si este mentinuta pana la imbibare completa, apoi
acesta poate fi derulat pentru a “construi” un aparat
gipsat
○ Aparatul gipsat cu atela:
● Atela poate fi folosita izolat:
○ atela (jgheabul) Maisonneure - are largimea egala cu circumferinta -

(pentru membrul inferior are forma unui jgheab întins de la pliul

fesier, pe fata posterioară a acestuia, pana la varful degetelor;
○ atela (jgheabul) Hergott are largimea egala cu 2/3 din circumferinta;

○ atela Quenu este la fel cu primele doua, dar lasa calcaiul

liber
○ Aparatele gipsate neprotejate prezinta dezavantajul unei
suprimari dureroase daca imobilizarea e mai scurta de luna
○ Se recomanda protejarea cu vata a proeminentelor osoase
○ Aparatul gipsat pentru mers:
○ sunt prevăzute distal cu dispozitive special aplicate în acest scop
○ Scarita de metal în formă de U, înglobata în aparatul gipsat
○ dispozitivul de mers cu patina de lemn tip Rădulescu
 SUPRAVEGHEREA BOLNAVULUI
○ Dupa asezarea comoda a bolnavului se asigura uscarea
aparatului gipsat cu o sursa de caldura apropiata
○ Pacientul este sfatuit sa nu execute miscari ale
segmentului imobilizat
○ Se verifica rezistenta aparatului gipsat
○ Pe perioada imobilizarii pacientul executa gimnastica
ortopedica
○ Supraveghere orara, apoi zilnica pentru controlul
circulatie si inervatiei extremitatilor
○ Se intervine la nevoie pe aparatul gipsat pentru a
corecta eventualele deplasari ale capetelor fracturate
○ Suprimarea aparatului gipsat se executa cu instrumentar adecvat
(foarfece sterile, fierastrau, cutit)
 INDICATIILE IMOBILIZARII APARATULUI GIPSAT

○ Fracturi – in scopul mentinerii reducerii si scurtarii

perioadei de vindecare
○ Luxatii - in scopul mentinerii reducerii si asigurării, prin
absenta miscarilor din articulatia respectiva
○ Entorsa de gradul II-III – gr.II imobilizarea va fi de 1-2
sapt, cea de gradul III va fi imobilizata ca o fractura
○ Aparate gipsate de corectie - luxatia congenitala de sold,
scolioze, cifoze, torticolisul, piciorul equin
○ Osteotomiile de corectie
○ Osteomielita si TBC osteo-articular necesita imobilizare într-o
pozitie functionala timp îndelungat
○ Arsurile pot beneficia de imobilizare în aparate gipsate prevazute
cu fereastra
 TIPURI DE APARATE GIPSATE
○ Aparat gipsat toracobrahial – in fracturile de humerus
○ Aparat gipsat brahio-palmar – in fracturile cotului, antebratului, oaselor
carpiene, postoperator dupa suturi ale membrului superior
○ Aparat gipsat brahio-antebrahial – in fracturile fara deplasare ale
cotului, in luxatiile posttraumatice ale cotului
○ Aparat gipsat antebrahio-palmar – in fracturile fara deplasare ale
epifizei distale radiale, oaselor carpiene, luxatii, entorse ale articulatiilor
pumnului
○ Aparat gipsat pelvi-podal - in fracturile pelvisului, femurului si
genunchiului
○ Aparat gipsat femuro-podal (burlan) – in fracturile de gamba
○ Aparat gipsat cruro-pedios (cizma) - in tratamentul ortopedic al
fracturilor maleolei peroniere si oaselor tarsului
○ Gheata gipsata – in afectiunile traumatice ale piciorului, localizate distal
de articulaţiile tarso-metatarsiene
○ Corsetul gipsat – in afectiuni ale coloanei vertebrale (fracturi, cifoza,
scolioza)
○ Reguli in aplicarea corsetului gipsat:

● Coloana vertebrala trebuie sa aiba o pozitie anatomica

● Este necesara sedarea bolnavului si pregatirea psihologica
● Aplicarea stratului protector prevede izolarea reliefurilor osoase de
sprijin
● Executarea corsetului foloseste atele gipsate aplicate lateral, ventral
si dorsal, lungi, sprijinite pe crestele si spinele iliace şi simfiza
pubiana
● Ajustarea corsetului gipsat trebuie sa fie judicioasa, oferind confort
pacientului dar nealterand rezistenta aparatului gipsat
MULTUMESC !