IULIAN VACAREL e FLORIAN BERCEA ASIGURARI cy REASIGURARICapitolul 2 CONCEPTUL DE ASIGURARE 2.1. Asigurarea sub aspect juridic Problemele asigurarii sunt abordate, dupa caz, sub aspect juridic, economic sau financiar. Abordarea juridica este frecventa si justificata, intrucat asigurarea, pentru a fi operanta, trebuie s4 capete forma juridica, iar aceasta forma este cea dintai sesizabila. O asemenea forma i-o confera contractul, care constituie ,legea partilor’, precum si legea propriu-zisé, care emana de la puterea legislativa. Contractul de asigurare si legea cu privire la activitatea de asigurare, in calitate de izvoare de drepturi si obligatii in materie de asigurari, se completeaza reciproc. in Codul civil roman, definitia contractului de asigurare a suferit imbunatatiri succesive. Astfel, in conformitate cu prevederile art. 49 din reglementarea adoptata in 1930, ,,prin contractul de asigurare intreprinderea de asigurare se obliga ca in schimbul unei prime sa ia asupra sa un risc* in literatura periodic din perioada interbelica intalnim definitii apropiate de cea cuprinsa in codul civil. Spre exemplu, |. C. Rosetti-Balanescu si A. Baicoianu defineau contractul de asigurare ca find ,... acela prin care asiguratorul se obliga in schimbul platii periodice a unor sume de bani numite prime [s.a.] a plati asiguratului o despagubire pentru dauna pricinuité de un eveniment viitor’”. in perioada socialismului, cand statul roman detinea monopolul asigurarilor; contractul de asigurare in legislatie era definit de o manieré asemanatoare. Astfel, potrivit dispozitillor art. 57 din reglementarea adoptata in 1971, ,,Prin ‘ Lege pentru Constituirea si functionarea intreprinderilor private de asigurare $i reglementarea contractului de asigurare, publicata in Monitorul Oficial, nr. 148 din 7 iulie 1930, cu modificarile publicate in Monitorul oficial, nr. 83 din 9 aprilie 1931, nr. 108 din 12 mai 1932, si nr. 85 din 10 aprilie 1936. 2 |, Rosetti-Balénescu si Al, Baicoianu, Teoria generala a obiigatiilor, Bucuresti, Editura Socec, 1943, p. 390.ASIGURARI $I REASIGURARI contractul de asigurare, asiguratul se obliga s& plateasc& o prima Adminis- tratiei Asigurarilor de Stat, iar aceasta ia asupra sa riscul producerii unui anume eveniment, obligandu-se ca, la producerea evenimentului, sé plateascd asiguratului sau unei terfe persoane, denumité beneficiar, 0 indemnizatie- despagubire sau suma asigurata — in limitele convenite“*. in literatura de specialitate, intalnim definitii ale contractului de asigurare apropiate dar mai complete fata de cele din legislatie. Astfel, Francisc Deak considera ca Prin contractul de asigurare, una dintre parti, numita asigurat (sau contractant) se obligé s& pléteasca celeilalte parti, numité asigurator o anumité sum& de bani stabilité (prima de asigurare) iar asiguratorul se obligd ca in ipoteza survenirii cazului asigurat sé plaéteasca indemnizatia de asigurare, in condifiile stabilite in contract, celui asigurat (sau contractantului) ori tertului beneficiar. Prin contractul de asigurare, asiguratul se obligd sa plateascd o prima asigurdatorului, iar acesta se obliga ca, la producerea unui anume risc, sd pliteasca asiguratului sau beneficiarului, despagubirea sau suma asigurata, denumita in continuare indemnizatie, in limitele si la termenele convenite”*. Dupa renuntarea la monopolul statului in domeniul asigurarilor, exercitat prin Administratia Asigurarilor de Stat, a aparut necesitatea reformularii definitiei date prin legea contractului de asigurare. Potrivit legii din 1995, cu modificarile si completarile ulterioare, ,prin contrac- tul de asigurare, asiguratul se obligé s& plateascd o prima asiguratorului, iar acesta se obliga ca, la producerea riscului asigurat, s pléteasca asiguratului, beneficiarului asigurarii sau terfului pagubit despagubirea ori suma asigurata, denumita in continuare indemnizatie, rezultaté din contractul de asigurare incheiat in conaitiile prezentei legi, in limitele si la termenele convenite””. Legea privind societatile de asigurare si supravegherea asigurarilor din aprilie 2000, cu modificarile gi completarile ulterioare, defineste asigurarea ca fiind ,,... operafiunea prin care un asigurator constituie, pe principiul mutualitatii, un fond de asigurare, prin contributia unui numar de asigurati, expusi la producerea anumitor riscuri, si fi indemnizeaz& pe cei care suferé un prejudiciu ° Decretu! Consiliului de Stat nr. 471/1971 cu privire la asigurarile de stat, republicat in »Buletinul oficial al Republicii Socialiste Romania", Partea |, nr. 13 din 27 februarie 1988. * Fr. Deak, Drept civil. Teoria contractelor speciale, Bucuresti, Editura Didactica si Pedagogica, 1963, p. 289. 5 Ordonanta de urgenta nr. 61 din 23 iunie 2005 pentru modificarea si completarea Legii nr. 135/1995 privind asigurarile si reasigurarile in Romania, art. 9, publicat& in Monitorul oficial, nr. 562 din 30 iunie 2005. 48CONCEPTUL DE ASIGURARE pe seama fondului alcatuit din primele incasate, precum si pe seama celorlalte venituri rezultate ca urmare a activitatii desfagurate”*. Fiind reglementat printr-o lege speciala, care vizeaza activitatile societatilor de asigurare (Legea nr. 32/2000), contractul de asigurare ni se infatiseaza ca fiind un contract comercial. Cealalta lege speciala, care se refera la asigurarile si reasigur&rile din tara noastraé (Legea nr. 136/1995), pune in lumina caracterul civil al contractului, deoarece evidentiaza grij4 pentru ocrotirea intereselor asiguratului. Din cele aratate, rezult& caracterul dual al acestui contract, fapt consemnat si in literatura de specialitate. ,Chiar daca contractul de asigurare este un contract comercial, in masura in care din punctul de vedere al asiguratului el are caracter civil, suntem in prezenta unui contract mixt ca natura, unui contract comercial — civil” ". Vorbind despre asigurare, observam, pe de o parte, expresia juridica a acesteia (concretizata in contractul de asigurare), iar pe de alta, aspectul economic al acesteia. Acest din urma aspect este definit prin lege in felul urmator: ,Activitatea de asigurare — activitatea exercitaté in sau din Romania, care desemneaza, in principal, oferirea, intermedierea, negocierea, incheierea de contracte de asigurare si reasigurare, incasarea de prime, lichidarea de daune, activitatea de regres si de recuperare, precum gi investirea sau fructificarea fondurilor proprii si atrase prin activitatea desfagurata”~. Referindu-se la definitia juridica a contractului de asigurare, unii specialisti o gasesc insuficient de semnificativa gi, in consecinta, propun ca aceasta sa fie completata printr-o definitie tehnica a operatiei de asigurare. Astfel, Yvonne Lambert-Faivre considera ca ,,sub aspectul séu tehnic, care e fundamental, asigurarea este operatia prin care un asigurator, organizand pe principiul mutualitatii un num&r mare de asigurati, expusi la producerea anumitor riscuri, fi indemnizeaz& pe aceia dintre ei care sufera un sinistru, pe seama fondului comun constituit din primele incasate“ ®. Autoarea franceza igi 5 Lege privind societatile de asigurare si supravegherea asigurarilor nr. 32 din 3 aprilie 2000, art. 2, text actualizat in baza actelor normative modificatoare, publicate in Monitorul oficial, Partea |, pana la 16 mai 2006. 7 Jon Dogaru (coordonator), Dreptul civil. Contractele speciale, Bucuresti, Editura All Beck, 2004, p. 933. ® Legea privind societatile de asigurare si supravegherea asigurdarilor nr. 32 din 3 aprilie 2000, text actualizat in baza actelor normative modificatoare, publicate in Monitorul oficial, Partea |, pana la 16 mai 2006, art. 2A, pct. 1. * Yvonne Lambert-Faivre, Droit des assurances, 5-éme édition, Paris, Dalloz, 1985, p. 36. 49ASIGURARI SI REASIGURARI motiveaza opinia prin faptul ca ,spre deosebire de contractul de asigurare care capaté aspectul unui pariu sau al unui joc al hazardului, operatia de asigurare, privité in complexitatea ei, devine o operatie antialeatorie de lupté colectiva impotriva hazardului”~. Continuand comentariul, Yvonne Lambert-Faivre afirma: ,/zolat, omul este foarte vulnerabil la loviturile soartei care i! mentin intr- 0 stare de insecuritate, penibilé sub aspect moral gi nefasté sub raport economic. intreprinderea si asumarea de responsabilitati presupun o anumita incredere in viitor; or, dacé asigurarea nu evita sinistrele, ea le dilueazé efectele intre toti asigurati. Cu toate acestea, pentru ca o intreprindere de asigurare s& poaté indemniza efectiv toate sinistrele garantate, trebuie ca ea s& organizeze mutualitatea riscurilor dupa reguli matematice riguroase care sunt fundamentul tehnicii sale“"'. Revenind la contractul de asigurare, observam ca acesta prezinta anumite trdsaturi caracteristice. Astfel, contractul de asigurare: 1. este un contract consensual, adica se incheie valabil prin simplul consimtamant valabil exprimat de parti. Faptul ca legea (nr. 136/1995) prevede in mod expres obligativitatea incheierii in scris a acestuia si cuprinderea anumitor elemente (art. 10), nu inseamna o abdicare de la principiul consen- sualismului. Acest contract este valabil din momentul in care asiguratorul si asiguratul si-au exprimat acordul de vointa cu privire la continut. Forma scris& este ceruta de legiuitor, din dorinta de a proteja interesele asiguratilor si pe cele ale tertilor. in cazurile de fort majora, in care documentele au disparut si nu exist& posibilitatea obtinerii unui duplicat, sunt admise orice dovezi legale care sa confirme existenta acestora; 2. este un contract sinalagmatic, adica partile contractante igi asuma obli- gatii reciproce si interdependente. Astfel, asiguratul se oblig& s4 faca declaratii de risc exacte, in atentia asiguratorului, atat la incheierea contractului, cat si la producerea sinistrului (art. 19); totodata el se obliga s& achite primele de asigurare datorate (art. 9); la randul sau, asiguratorul se obliga s4 acopere riscul asiguratului, in cazul producerii acestuia, acordand indemnizatia cuvenita (art. 9). Este de mentionat ca asiguratorul este tinut sa-si respecte obligatia contractualé numai in m&sura in care asiguratul si-a onorat obligatiile sale contractuale (art. 17). in caz contrar, asiguratul decade din drepturi, cand contractul este lovit de nulitate sau contractul ramane valabil pentru o suma asigurata mai mica (art. 19 si 20). Reciprocitatea nu opereaza, asadar, decat *° Ibidem, p. 37. " Ibidem. 50CONCEPTUL DE ASIGURARE atunci cAnd asiguratul si-a respectat integral obligatiile asumate fata de asigurator; 3. este un contract aleatoriu, adicd la incheierea acestuia partile nu cunosc existenta sau intinderea exacta a avantajelor patrimoniale ce vor rezulta pentru ele din contract. Aceasta deoarece obligatiile asumate de asigurat si asigurator depind de un eveniment viitor si incert (fie in ceea ce priveste realizarea, fie numai in ceea ce priveste momentul realizarii sale). Acest eveniment, denumit aleatoriu, comport, pentru fiecare dintre parti, o sansa de castig sau un risc de pierdere. Spre exemplu, in cazul unui contract de asigurare a unui bun corporal pentru riscul de incendiu, plata despagubirii de catre asigurator va avea loc numai in situatia producerii incendiului. Daca despagubirea datorata va intrece ca marime prima achitata de asigurat, avantajul va fi de partea acestuia din urma. in situatia in care nu se va produce nici un incendiu, in perioada de valabilitate a contractului, avantajul va fi de partea asiguratorului, care a incasat de la asigurat prima convenita, fara sa-i datoreze vreo indemnizatie. in cazul unui contract de asigurare de deces, avantajul asiguratorului va fi cu atat mai mare cu cat momentul decesului va fi mai indepartat de acela al inchelerii contractului, daca prima este fractionata, respectiv daca raportul dintre prima incasata si indemnizatia datorata va fi in favoarea sa, daca prima se plateste anticipat la incheierea contractului. Caracterul aleatoriu este esential la contractul de asigurare: daca eveni- mentul pentru care se solicita incheierea contractului ar fi cert, iar momentul producerii lui ar fi cunoscut de parti, asigurarea nu ar mai avea sens, riscul respectiv urmand sa fie acoperit cu certitudine de catre asigurator; 4, este un contract cu titlu oneros, adica fiecare parte urmareste s& obtina un folos, 0 contraprestatie in schimbul obligatiei ce-si asuma. La fel ca si alte contracte oneroase (de vanzare-cumparare, de schimb, locatie, imprumut etc.), contractul de asigurare este opus contractului gratuit (de donatie, comodat etc.), care presupune 0 obligatie numai pentru una din parti, iar nu pentru amandoua. Asiguratul beneficiazi de protectia pe care i-o ofera asiguratorul, care preia asupra sa riscul asigurat, nu in mod gratuit, ci in schimbul unei plati sub forma primei de asigurare sau a cotizatiei, dupa caz. Cele aratate mai sus nu exclud, insa, posibilitatea ca asiguratul sa incheie asigurarea in favoarea unui tert, care devine astfel beneficiarul asigurarii (art. 32). Asemenea contracte liberale vizeaza asigurarile de persoane; 5. este un contract succesiv, adic& se egaloneaza in timp. Asiguratorul se angajeaz& s& acopere un anumit risc (sau un complex de riscuri) 0 perioada foarte lunga de timp (spre exemplu, in cazul contractului de asigurare de deces pe o perioada nelimitata ori in cazul unui contract pentru asigurare mixta de 51ASIGURARI SI REASIGURARI viaté — deces — supravietuire) cu plata anuald sau subanuala a primei sau o perioada foarte scurta (pe timpul duratei unui zbor aerian intre doua puncte geografice, al unei calatorii efectuate de o nava fluviala sau maritima ori de un mijloc de transport rutier), cu plata integral a primei la incheierea contractului. Faptul, c& valabilitatea contractului de asigurare se intinde pe o anumita perioada de timp, face posibilé egalonarea platii primei de asigurare si evidentiaza caracterul succesiv al realizarii contractului; 6. este un contract de adeziune, adicd desi este redactat si imprimat de asigurator, la el a aderat asiguratul. Intr-o serie intreaga de cazuri, mai ales la asigurdarile de persoane, asiguratorul intocmeste polite de asigurare tip, in care toate conditiile contractuale — termen de valabilitate, suma asigurata, cota de prima etc. - sunt standard. in asemenea cazuri, solicitantilor — asigurati potentiali — nu le ramane decat sa le accepte sau sa le refuze in bloc. Evident, la asigurarile care prezinta o importanté deosebita (mai ales la asigurarile de bunuri de valori mari), asiguratorul elaboreaza un proiect de contract (0 oferta) pe care il (0) negociaza cu viitorul asigurat. In cazul in care unele formulari din politele de asigurare tip nu sunt suficient de clare, sunt echivoce ori unele prevederi importante nu sunt scoase in evidenta, pierzandu-se printre randuri, se poate ajunge la contestarea lor de catre asigurati. In asemenea situati, acestia se adreseazd instantelor judecatoresti, pretextand ca si-au dat adeziunea la conditiile contractuale in necunostinté de cauza, ca au fost indusi in eroare de formularile lipsite de precizie etc. Pentru a evita astfel de situatii, in unele tri reglementarile legale in materie prevad o serie de dispozitii obligatorii cu privire la modul de intocmire a contractelor de asigurare, caracterul literelor folosite, culorile de tipar, locul unde trebuie amplasate anumite prevederi importante etc.; 7. este un contract de bund credintaé, adica presupune ca executarea aces- tuia s se facd cu buna credinta de catre parti. Intrucat asigurdtorul acceptd preluarea unui risc, bazAndu-se pe informatiile furnizate de solicitantul unei asigurari sau determina cuantumul despagubirii pe care urmeaza sa o acorde asiguratului tot pe baza informatiilor provenite de la acesta, fara putinta de a le verifica de fiecare data, atunci cand se constaté ca informatiile puse la dispozitia asiguratorului nu au fost corecte, reaua credinté a asiguratului se sanctioneaza de o maniera foarte severa (art. 19). Legea constituie, alaturi de contract, o alta forma juridicd de realizare a asigurarii. Asigurarea ex contractu are la baza principiul facultativitatii (voluntariatului), adica ea se incheie din proprie initiativa, de cdtre persoanele fizice si juridice interesate, impotriva acelor fenomene (evenimente) care le ameninta bunurile, 52CONCEPTUL DE ASIGURARE viata sau integritatea corporala, in scop de indemnizare sau de fructificare (capitalizare). Asigurarea ex lege are la baza principiul obligativitatii, adica persoanele fizice si juridice, detinatoare de bunuri care fac obiectul asigurdrii obligatorii (de exemplu, culturile agricole, locuintele gi alte constructii gospodaresti proprietate privata), sunt obligate s& le asigure impotriva riscurilor prevazute de lege, iar asiguratorii care au primit autorizatie legala de a practica o asemenea asigurare, sunt obligati s4 o realizeze, in conditiile prevazute de autoritatea publicd competenta, si sa elibereze un inscris probator al asigurarii (art. 5 si 48 din legea nr. 136/1995). in afara anumitor bunuri, in asigurarea obligatorie mai pot fi incluse persoanele fizice aflate intr-o anumita situatie prevazuta de lege (de exemplu, cele aflate in timpul unei calatorii cu mijloace de transport public), precum si acele persoane fizice si juridice care poarté o réspundere civilé fata de terti, expres prevazuta de lege (de exemplu, raspunderea civild auto). in Romania, sfera asigurarilor obligatorii, foarte larg in conditlile monopo- lului de stat asupra asigurdrilor, s-a restrans la minimum dupa desfiintarea monopolului *. Asigurarea contractuald constituie 0 modalitate de dobandire a securitatii individuale de c&tre asigurati. Asigurarea obligatorie oferé protectie de asigurare anumitor categorii de persoane fizice gi juridice din considerente de ordin social si economic national. Asigurarea obligatorie se aseam&na cu asigurarea contractual prin faptul c& igi procura fondurile de care are nevoie pentru plata indemnizatiilor pe seama primelor incasate de la asigurat. Ea se aseamana si cu asigurarile sociale prin faptul c& are un caracter obligatoriu, dar se deosebeste de acestea prin faptul c& se bazeaz& pe primele incasate de la asigurati, iar nu pe resursele provenind de la asigurati si/sau nonasigurati. 2 Decretul nr. 38/1952 privind unele asigurari $i infiintarea Administrafiei Asigurarilor de Stat, Decretul nr. 146/1955 pentru asigurarea bunurilor apartinand gospodarillor agricole colective. Decretul nr. 47/1971 cu privire la asigurarile de stat, cu modificarile sale ulterioare, republicat in Buletinul oficial al Republicii Socialiste Romania, nr. 13 din 27 februarie 1988; Lege privind asigurarile si reasigurarile in Roménia, nr. 136 din 29 decembrie 1995, publicata in Monitorul oficial, Partea I, nr. 303 din 30 decembrie 4995, Legea nr. 381 din 13 iunie 2002 privind acordarea despagubirilor in caz de calamitafi in agricultura, publicaté in Monitorul oficial, nr. 442 din 24 iunie 2002; Hotérérea Guvernului nr. 74 din 23 januarie 2003 pentru stabilirea_nivelului subventionarii primelor de asigurare acordate producatorilor agricoli, publicaté in Monitorul oficial, nr. 78 din 6 februarie 2003. 53Capitolul 3 ELEMENTE TEHNICE ALE ASIGURARILOR in vederea cunoasterii modului si a conditillor in care se infaptuieste asigurarea, se impune, mai intai, o prezentare a elementelor (notiunilor) care intervin in activitatea curenta din acest domeniu. in actele normative privind asigurarile de bunuri, persoane gi raspundere civilé sunt reglementate raporturile dintre persoanele fizice gi juridice care iau parte la asigurare, in calitate de asigurati, si, respectiv, societatile de asigurari, in calitate de asiguratori; bunurile gi persoanele care sunt cuprinse in asigu- rare; riscurile acoperite prin asigurare; drepturile si obligatiile ce revin partilor din asigurare etc. Cunoscand sensul unor notiuni, cum sunt: asiguratorul,’ asiguratul, beneficiarul asigurarii, contractantul asigurdrii, contractul de asigu- Tare, coasigurare, intermediarii in asigurari, reasiguratul, reasiguratorul, inter- mediar in reasigurari, bancassurance, riscul asigurat, evaluarea de asigurare, norma de asigurare, suma asigurata, prima de asigurare, dauna sau paguba, Prejudiciu, frangiza, despagubirea de asigurare, durata asigurrii, Autoritatea de Supraveghere a Asigurarilor s.a. pot fi intelese si aplicate corect prevederile actelor normative care reglementeaza asigurarile de bunuri, persoane gi raspundere civila. Asiguratorul este persoana juridica (societatea de asigurari) sau societatea de asigurare-reasigurare, care, in schimbul primei de asigurare incasate de la asigurati, isi asum& raspunderea de a.acoperi pagubele produse bunurilor asigurate de anumite calamitati naturale sau accidente, de a plati indemnizatia de asigurare la producerea unui anumit eveniment in viata persoanelor asigurate sau de a plati o despagubire pentru prejudiciul de care asiguratul raspunde — in baza legii — faté de terfe persoane. Raportat la cadrul legal in vigoare in Romania, asiguratorul este persoana juridicd romana sau filiala autorizataé de lege sa exercite activitati de asigurare, precum gi sucursala unei societati de asigurare sau a unei societati mutuale, dintr-un stat membru al UE, care a primit 0 autorizatie de la autoritatea competenta a statului membru de origine. De asemenea legat de notiunea de asigurator in cadrul U.E. avem de-a face cu: stat membru gazda, care este statul membru, altul decat statul deELEMENTE TEHNICE ALE ASIGURARILOR origine, in care asigur&torul isi desfagoara activitatea; stat membru de origine, adic statul membru in care este situat sediul social al asiguratorului; stat tert, adic& un stat din afara Uniunii Europene in care se afl un sediu real al unui asigurator, care poate avea filiale deschise in cadrul Uniunii Europene, ce functioneaz@ pe baza unei autorizatii emise de autoritatea competenté a statului membru gazda. Sediul real reprezinta centrul principal de conducere gi de gestiune a activitatii statutare a societatii respective. Figura 3.1. Elementele asigurarii Sonrac) [ Contras: tantul | | tu! (polita) Benefi- lde asigurare|_["Riscul ciarul 5 asigurat| [Evalue asiguréi 6 Tea de 3 asigurare L ‘Suma asiguratal 8 [Norma de] /asigurare| 9 ‘Rutorita- tea de suprave- ghere a asi- gurailor 23 Prima de] asigurare| 10 Durata asigurarii 1 diari in asi- gurari giv Despa- gubirea de| asigurare 43 Reasi- jgurétorul 20 Tademni zatia de asigurare 14 4 gsi 5 sunt elemente specifice asigurrilor facultative (benevole) 7 gi 12 sunt elemente specifice asigurarilor de bunuri 9 este element specific asigurarilor de bunuri obligatorli 13 este element caracteristic pentru asigurarile de bunuri gi raspundere civilé 14 este element specific asigurarilor de persoane, de credite si garantii si pentru cele de pierderi financiare 15 este element specific asigurarilor de raspundere civila 63ASIGURARI SI REASIGURARI in functie de obiectul de activitate pentru care au primit autorizatie de functionare, asiguratorii in fara noastra pot fi: - asiguratori autorizati s& practice numai_asigurarile care se includ in eategoria de asigurari generale cunoscute si sub denumirea de asigurari nonviata; — asiguratori autorizati sé practice numai asigurari care se includ in categoria asigurari de viata; - asiguratori autorizati si desfdsoare activitate compozitd. In aceastd categorie se includ asiguratorii care au fost autorizati, inainte de 31 decembrie 2005, s& practice concomitent at&t asigurari generale (asiguréri de bunuri, asigurari de raspundere civild si asigurari de Persoane altele decat asigurarile de viata), cat si asigurari de viata. Acesti asiguratori pot practica, si dupa 31 decembrie 2005, cele doud categorii de asigurari (generale si de viata), ins& numai in conditiile separarii managementului asigurdrilor generale de managementul asigurarilor de viata. Rezult& ca asiguratorii care au fost autorizati sa functioneze incepand cu 1 ianuarie 2006 vor putea practica fie numai asigurari generale, fie numai asigurari de viata. Asiguratul este persoana fizicd sau juridicd care, in schimbul primei de asigurare platite asiguratorului, igi asigura bunurile impotriva anumitor calamitati naturale sau accidente, ori persoana fizica ce se asigura impotriva unor evenimente ce pot apdrea in viata sa, precum si persoana fizicd sau juridicé care se asiguré pentru prejudiciul pe care il poate produce unor terte persoane. in cadrul asigurarilor de bunuri si de raspundere civila, in calitate de asigurati pot apdrea atat persoane juridice, cat si diferite persoane fizice. La asigurarile de persoane, in calitate de asigurat poate sa apara persoana fizicd care indeplineste conditiille prevazute in actele normative. Beneficiarul asiguraril reprezinté persoana care are dreptul sa incaseze despagubirea sau indemnizatia de asigure fara insa ca aceasta sa fie parte la contractul de asigurare. Uneori, terfa persoand care devine beneficiarul asigurarii este indicata in mod expres, de c&tre asigurat, in contractul (polita) de asigurare. Alteori, desemnarea beneficiarului asigurarii se face in cursul executarii contractului de asigurare prin declaratia scrisd, comunicata de asigurat societatii de asigurare, ori prin testament. De mentionat ca beneficiarul asigurarii este desemnat gi prin conditiile de asigurare (de exemplu, sotul, mostenitorii legali etc.). Cand sunt mai multi beneficiari desemnati sau moste- nitori, ei au drepturi egale asupra sumei asigurate, cu conditia ca asiguratul s& nu fi dispus altfel.ELEMENTE TEHNICE ALE ASIGURARILOR Contractantul asigurarii este persoana fizica sau juridicd care poate incheia o asigurare, fara ins ca aceasta sa obtina calitatea de asigurat. Astfel, de exemplu, un agent economic poate incheia 0 asigurare de accidente pentru salariatii sai, care sunt transportati la si de la locul de munca cu autovehicule apartinand acestuia. in acest caz, calitatea de asigurati o au salariatii pentru care a fost incheiata asigurarea, iar agentul economic este contractantul asigurdarii. intre notiunea de contractant si cea de beneficiar al asigurarii nu exista in toate cazurile o delimitare rigida. Astfel, contractantul asigurarii poate fi in acelasi timp si beneficiarul acesteia. De exemplu, in asigurarea mixta de viata, daca asiguratul supravietuieste pana la expirarea termenului pentru care s-a incheiat contractul de asigurare, atunci el este si beneficiar al asigurarii. in caz de deces al asiguratului inainte de expirarea valabilitatii asigurarii, beneficiar al asigur&rii devine — asa cum s-a aratat mai inainte — 0 terté persoana. Se poate afirma c& notiunile de contractant si de beneficiar al asigurrii se intalnesc ca atare mai ales in cazul asigurarilor de persoane. in cazul asigurarilor de bunuri, asiguratul se suprapune, de regula, cu contractantul si cu beneficiarul asigurarii, iar la asigurarile de raspundere civila asiguratul se suprapune numai cu contractantul asigurarii, deoarece despagubirea de asigurare este incasata jin toate cazurile de tertul pagubit sau vatamat. Contractul de asigurare este actul incheiat intre asigurator gi asigurat prin care primul isi asuma raspunderea ca, in schimbul primei de asigurare, sa-i pldteasc4 celui de-al doilea suma asigurata sau echivalentul acesteia la producerea riscului (riscurilor) asigurat(e). in contractul de asigurare se regasesc gi o serie de alte precizari privind drepturile gi obligatiile celor doua parti care intervin in asigurare. Este unanim acceptat faptul ca trei elemente, dintre cele care se regdsesc in contractul de asigurare, sunt cele mai reprezentative, si anume: prima de asigurare, indemnizatia de asigurare care se cuvine asiguratului si evenimentul (fenomenul), respectiv riscul asigurat. Evenimentul (fenomenul) trebuie sa fie unul nesigur in care asiguratul are un interes asigurabil. Plata de c&tre asigurator a indemnizatiei de asigurare trebuie sa aiba un caracter obligatoriu si in nici un caz unul voluntar. Coasigurarea este activitatea (operatiunea) care apare, atunci cand este vorba de subscrierea unui (unor) risc (riscuri) de dimensiuni mari sau foarte mari, ce depdsesc capacitatea de acoperire a unui singur asigurator. Drept urmare, doi sau mai multi asiguratori subscriu acelasi risc (riscuri), ins preiau pe propria raspundere a fiecdruia doar o cota parte din riscul (riscurile) respectiv (respective). Cu alte cuvinte, coasigurarea este o asigurare bazata pe coparticipare, ceea ce inseamna ca in functie de cota de participare la 65ASIGURARI SI REASIGURARI preluarea riscului va avea loc impartirea primei de asigurare intre asiguratorii respectivi gi acoperirea eventualei daune inregistrate. Aceasta acoperire presupune acordul asiguratorilor participanti, ceea ce uneori poate conduce la tergiversari cu implicatii negative pentru asigurat. Intermediarii in asigurari sunt persoane fizice sau juridice romane care realizeazé 0 activitate de intermediere in asigurari in baza unei autorizatii sau a inregistrarii acestora conform normelor legale. Pot exercita aceasta activitate pe teritoriul Roméniei gi intermediarii din statele membre ale Uniunii Europene, conform dreptului de stabilire gi libertatii de a presta servicii, dup caz. Pentru activitatea pe care o desfasoara intermediarii au dreptul sA incaseze o remuneratie. Intermediarii in asigurari pot fi intalniti fie ca brokeri de asigurare, fie ca agenti de asigurare. Brokerul de asigurare este persoana juridicd romana, autorizaté conform legii, care negociaza cu persoane fizice sau juridice incheierea contractelor de asigurare sau de reasigurare si acorda asistenté inainte si pe parcursul derularii contractelor ori pentru regularizarea daunelor ce urmeaza sa fie despagubite de asigurator. Broker de asigurare poate fi, de asemenea, un intermediar dintr-un stat membru al U.E. care desfasoara o astfel de activitate pe teritoriul Romaniei, in baza dreptului de stabilire si a libertatii de a presta servicii. % Pe langa brokerii de asigurare mai functioneaza si asistenti in brokeraj. Acestia pot fi persoane fizice sau juridice, care, in baza unui contract incheiat cu un broker de asigurare si/sau de reasigurare, capata o imputernicire in legaturé cu un mandat de brokeraj al acestuia. Asistentii in brokeraj sub acoperirea contractului de raspundere profesionala a brokerului respectiv, vor intreprinde activitatile necesare privind indeplinirea mandatului de brokeraj. Mandatul de brokeraj este contractul dintre un asigurat sau un potential asigurat, care are calitatea de mandant, si brokerul de asigurare si/sau reasi- gurare in calitate de mandatar. Prin acest contract se incredinteazé mandata- rului negocierea sau incheierea contractelor de asigurare (reasigurare), acordarea de asistenta inainte si pe parcursul derularii contractelor ori in ceea ce priveste regularizarea daunelor. Agentul de asigurare este persoana fizicd sau juridicd imputernicita care, in baza autorizarii unui asigurator (reasigurator), incheie, in numele si in contul asiguratorului (reasiguratorului), contracte de asigurare (reasigurare) cu tertii, conform conditillor din contractul de mandat incheiat, neavand insa calitatea de asigurdtor (reasigurator), broker de asigurare si/sau de reasigurare. 66ELEMENTE TEHNICE ALE ASIGURARILOR Pe lang agentul de asigurare, intalnim subagenti si agenti de asigurare subordonati. Subagentii sunt persoane fizice, altele decat conducatorul agentului de asigurare persoana juridic&, care au calitatea de angajati cu contract de munca cu persoana juridica si actioneaza in numele acesteia. Agentul de asigurare subordonat este persoana fizicé sau juridicd care presteaza activitate de intermediere in asigurari in numele si in contul unuia sau mai multor asiguratori. Este insa necesar ca produsele de asigurare intermediate de agentul de asigurare subordonat sa nu fie concurente, acesta actionand sub raspunderea totalé a acestor asiguratori, corespunzator produselor intermediate. Este de mentionat ca 0 persoanéa fizicd sau juridicd poate actiona ca agent de asigurare subordonat numai daca desfasoara activitate de intermediere de asigurari pe langa activitatea sa profesionala principalé, iar produsele de asigurare intermediate sunt complementare bunurilor sau serviciilor furnizate de catre institutlile de credit. Reasigurarea este o noua asigurare putand fi denumita ca fiind operatiunea prin care un asigurator cedeaza o parte din raspunderea asumata unui reasigurator, pentru ca astfel portofoliul sau sa devina mai bine dispersat. La baza reasigurarii sta contractul de reasigurare care este derivat din contractul de asigurare. Reasiguratul este asiguratorul care cedeaza, prin contractul de reasigu- rare, o parte din raspunderea sa unui reasigurator. Reasiguratorul este persoana juridica specializaté care preia asupra sa, prin contractul de reasigurare, o parte din raspunderea unui (unor) reasigu- rat(i). jn calitate de reasigurator poate s& apara fie o societate de asigurare care este autorizata s practice concomitent gi activitate de reasigurare, flind vorba in acest caz de o societate de asigurare-reasigurare, fie o societate care practicé numai activitate de reasigurare. Cedarea in reasigurare se poate face fie pe calea demersului realizat direct de c&tre reasigurat, fie prin apelarea acestuia la un intermediar in reasigurari. Intermediar in reasigurari poate sa fie o persoana fizicd sau juridica romana autorizata in baza legii, care intermediazd, in principal, activitatea de reasigurare. Activitate de intermediere in reasigurari pe teritoriul Romaniei pot desfagura si intermediarii din statele membre ale Uniunii Europene, conform dreptului de stabilire gi libertatii de a presta servicii. Cel mai adesea ca intermediar in reasigurari apare brokerul de reasigurare organizat ca persoana juridicA care negociaza incheierea contractelor de reasigurare si acorda 67ASIGURARI $I REASIGURARI asistenta inainte si pe durata derularii contractelor ori in legatura cu regularizarea daunelor. Bancassurance. Pe masura dezvoltarii si diversificarii activitatii bancare si a celei de asigur&ri s-a facut simtita tot mai mult necesitatea interpatrunderii si completarii reciproce a celor doua activitati. Astfel, a prins contur si a devenit functionala ceea ce se numeste bancassurance. Aceasta reprezinta, de fapt, activitatea de distributie a unor produse de asigurari, complementara la produsele bancare, prin intermediul unitatilor bancare, respectiv ofertarea produselor de asigurari si a produselor bancare prin canale de distributie comune. De exemplu, 0 banca incheie, in numele unei societati de asigurari, contracte de asigurare cu persoane fizice sau juridice care isi desfasoara activitatea pe teritoriul Romaniei, pentru produse de asigurare care sunt complementare bunurilor si serviciilor furnizate de catre banca. Pentru activitatea prestata, banca percepe un comision calculat prin aplica- rea unei cote procentuale asupra primelor de percepe incasate pentru politele (certificatele) de asigurat emise de catre aceasta. in conformitate cu prevederile reglementarilor in vigoare in Romania’ b&ncile pot actiona in calitate de intermediari sub forma unor agenti de asigurare subordonati. in aceasta calitate, bancile au dreptul de a intermedia toate produsele de asigurari complementare bunurilor sau serviciilor aferente creditelor pe care ele le pot acorda. Avand in vedere cele mentionate mai inainte, putem afirma ca activitatea de bancassurance presupune existenta unui parteneriat strategic intre o companie de asigurari si o banca. Prin intermediul bancii se distribuie produsele companiei de asigur&ri catre clientii bancii. Experienta acumulata in tari din Europa de Vest atesta rolul din ce in ce mai important pe care jl detine activitatea de bancassurance. Astfel, de exemplu, se apreciaza cd peste 50% din incasarile din primele de asigurare realizate de asiguratorii specializati in asigurari de viata, provin din sectorul de bancassurance “. Este de mentionat ca in prezent in unele din tarile mentionate mai inainte se inregistreaz4 si pe segmentul asigurarilor generale o cregtere importanté a subscrierilor realizate prin intermediul parteneriatelor bancassurance. Pe aceasta linie, specialistii agentiei de evaluare financiaré FITCH apreciaza ca aceste subscrieri vor inregistra 0 raté de cregtere mai mare decat cea a pietei asigurarilor non-viata, in ansamblul ei. ‘ Vezi Legea nr. 32/2000, cu modificarile si completarile ulterioare, publicaté in Monitorul oficial, nr. 1193/14.12.2004 gi Monitorul oficial, nr. 1191/29.12.2005. ? Vezi revista Capital, nr. 13/31.03.2005. 68ELEMENTE TEHNICE ALE ASIGURARILOR Riscul asigurat este fenomenul (evenimentul) sau un grup de fenomene (evenimente) care o data produs(e) datorita efectelor sale obliga pe asigurator sa plateascd asiguratului (sau beneficiarului asigurarii) despagubirea sau indemnizatia de asigurare. Notiunea de risc asigurat are, de regula, mai multe sensuri. Astfel, riscul asigurat este folosit in sensul de probabilitate a producerii fenomenului (evenimentului) impotriva caruia se incheie asigurarea. Cu cat acest fenomen (eveniment) are o frecventa mai mare, cu atat este mai mare pericolul de producere a pagubei gi apare mai necesaré asigurarea. Un alt sens pe care il are riscul asigurat este acela de posibilitate de distrugere (partiala sau totala) a bunurilor de unele fenomene imprevizibile, cum sunt: grindina, furtuna, incendiul, uraganul, seismul, ploile torentiale etc. in cazul asigurarilor de persoane, riscul asigurat este evenimentul neprevazut, dar posibil de realizat, care o data produs poate conduce, de exemplu, la pierderea totala sau partiala a capacitatii de munca a asiguratului. Fenomenul (evenimentul) asigurat, care a fost deja produs, poarté denumirea de caz asigurat sau sinistru. De asemenea, riscul asigurat mai poate fi intalnit si in sensul de marime (dimensiune) a raspunderii asumate de asigurator prin incheierea unei anumite asigurari. in asigurare nu pot fi cuprinse toate fenomenele (evenimentele) care produc pagube. Cu alte cuvinte, nu orice fenomen (eveniment) generator de pagube poate constitui un risc asigurat, ci numai acela care indeplineste cumulativ conditiile ce vor fi prezentate in continuare. O prima conditie este aceea ca producerea fenomenului (evenimentului) — pentru care se incheie asigurarea — sa fie posibilé, deoarece daca un anumit bun nu este amenintat de nici un fel de risc, asigurarea acestuia nu devine necesar&. In acelasi timp, insd, este necesar sé avem in vedere faptul cd fenomenul (evenimentul) care se produce in mod frecvent gi pe scara larga nu poate fi acceptat drept risc asigurat, deoarece o eventuala cuprindere a sa in asigurare ar necesita plata de catre asigurat a unor prime de asigurare apropiate sau egale ca ma&rime cu valoarea pagubelor respective. intr-o asemenea situatie, este greu de presupus ca o persoana ar putea fi interesata sa incheie o asigurare. Totodata, insa, fenomenul (evenimentul) este necesar s& aib& o anumita regularitate in producere gsi un grad de dispersie cat mai mare pe teritoriu, flindcd in caz contrar nu se poate manifesta interesul pentru asigurarea lui si nu se poate constitui nici mutualitatea necesara formarii unui fond de asigurare de dimensiuni corespunzatoare. 69ASIGURARI SI REASIGURARI A doua conditie se refera la faptul c& fenomenul (evenimentul) trebuie sd aiba in toate cazurile un caracter intamplator. Aceasta inseamna ca pentru a se putea incheia o anumita asigurare nu este admisa existenta nici unei posi- a partilor participante la asigurare de a cunoaste bunurile sau persoa- nele care vor fi supuse actiunii fenomenului (evenimentului), nici intensitatea acestuia si nici momentul ivirii lui. Daca asiguratii cunosc asemenea elemente au posibilitatea de a selectiona (in cazul asigurdrilor facultative), din masa bunurilor de acelasi fel asigurabile, pe acelea cunoscute de ei ca intrunind conditiile pentru a fi mai ugor distruse sau vatémate de producerea riscului asigurat si ar solicita asigurarea lor. intr-o atare situatie, asiguratorul n-ar dispune de fondurile necesare acoperirii tuturor pagubelor aparute, fiindca, practic, la fiecare asigurare incheiataé ar avea de achitat despdgubiri. De la aceasta cerinté face exceptie un singur eveniment. Este vorba de riscul de deces care, desi se stie cA se va produce in mod cert, totusi face parte din categoria riscurilor asigurabile pentru considerentul cA momentul producerii lui nu se cunoaste dinainte nici de asigurat gi nici de asigurator. in literatura de specialitate se vorbeste despre selectie si anteselectie. Selectia (selectarea) riscurilor constituie un principiu de baza, de respecta- rea céruia depinde buna desfagurare a activitatii de asigurare. Astfel, pentru ca un asigurator s4-si poata desfasura activitatea in conditii cat mai apropiate de cele stabilite in urma unor observatii statistice si a calculelor matematice efectuate pe baza acestora pentru determinarea nivelului primelor de asigurare, trebuie s& excluda orice posibilitate de a prelua riscuri care sa-i fie total nefavorabile. Drept urmare, asiguratorii se preocupa sa selecteze riscurile pe care le acopera prin asigurare in ideea de a le elimina pe cele cu producere certé (face exceptie, dupa cum am vazut, riscul de deces) si pe cele cu posibilitate mare de producere. Daca nu s-ar proceda in acest fel, in mod cert, ar avea loc 0 cerere mare pe piata de asigurdri pentru preluarea de catre asiguratori a riscurilor nefavorabile. Cu alte cuvinte, potentialii asigurati s-ar Preocupa pentru a realiza o anteselectie a bunurilor in vederea plasarii in asigurare a acelor bunuri (sau persoane), din categoria celor asigurabile, in legatura cu care detin elemente, potrivit cdrora sunt mai expuse si mai vulnerabile la actiunea fenomenelor gi evenimentelor acoperite prin asigurare. Preocuparea pentru anteselectie apare in mod evident la asigurarile facultative gi are o influenté negativa asupra echilibrului financiar al asiguratorului, deoarece acesta si-a fundamentat primele de asigurare in baza riscului mediu si nu a riscurilor de varf. Rezulté, agadar, c& orice asigurator este gi trebuie sa fie interesat in realizarea selectiei riscurilor, fiindcd aceasta da stabilitate operatiunilor de 70ELEMENTE TEHNICE ALE ASIGURARILOR asigurare. Daca anteselectia riscurilor poate avea loc, atunci aceasta, in afara influentei negative asupra echilibrului financiar, poate conduce la diminuarea spiritului-de prevedere al diferitelor categorii de persoane fizice, deoarece acestea ar fi tentate s4 incheie asigurari numai in situatii critice. De asemenea, anteselectia ar duce la practicarea unor tarife de prime care prin nivelul lor ridicat ar actiona impotriva dezvoltarii asigurdrilor facultative. Dupa cum se stie, pentru o persoana producerea unui anumit fenomen sau eveniment este intamplatoare. In cazul unei colectivitati, insa, cu cat aceasta este mai numeroasa, cu atat exista mai multe posil ti pentru ca producerea unui fenomen sau eveniment sa se transforme in legitate (deci se creeaza conditii pentru actiunea legii numerelor mari). Existenta asigurarii permite impartirea riscurilor intre membrii comunitatii de risc, astfel incat acestea nu mai constituie pentru fiecare asigurat in parte pierderi imprevizibile gi incalculabile. Pentru asigurator, producerea riscurilor asigurate se transforma in obligatii de plata al cdror cuantum se poate stabili - pe baza unor calcule statistico-matematice — cu un grad de precizie destul de ridicat. A treia conditie are in vedere faptul c& actiunea fenomenului (evenimentului) este necesar s& poata fi inregistrata in evidenta statisticd. Datele din evidenta Statistica referitoare la un anumit fenomen (eveniment) trebuie sa permita Stabilirea pe o perioada cat mai indelungaté a frecventei si intensitatii producerii acestuia. Aceste date stau la baza incheierii asigurarii, deoarece fara ele asiguratorul nu poate stabili probabilitatea producerii fenomenului (evenimentului) asigurat. Daca insa probabilitatea producerii fenomenului (evenimentului) pentru care se incheie asigurarea este cunoscuta, asiguratorul poate determina volumul raspunderii sale si cuantumul primei de asigurare care revine in sarcina asiguratului. Este important de subliniat faptul ca existenta unor date referitoare la producerea riscului pe o perioada cat mai indelungata permite stabilirea cu un grad de precizie sporit a raspunderii asiguratorului gi implicit a nivelului primei de asigurare. A patra conditie presupune ca producerea fenomenului (evenimentului) sé nu depind’ de vointa asiguratului sau a beneficiarului asigurarii. In cazul in care, intr-un fel sau altul, asiguratul sau beneficiarul asigurarii a contribuit, direct sau indirect, la producerea riscului asigurat, pentru ca astfel sA poata primi despagubirea sau indemnizatia de asigurare, acesta nu numai ca pierde toate drepturile conferite de asigurare, dar suporta gi rigorile legii, deoarece astfel de fapte sunt pedepsite. Prin urmare, cele prezentate mai jnainte demonstreaza ca riscul apare ca un element deosebit de important in cadrul asigurarii. Avand caracter relativ, riscul poate cregte sau descreste, iar cunoasterea probabilitatii aparitiei lui 71ASIGURARI SI REASIGURARI permite atat stabilirea volumului raspunderii asumate de asigurator, cat si nivelul primelor de asigurare pe care le platesc asiguratii. Atat in teorie, cat si in practicd, un bun poate fi asigurat impotriva unuia sau a mai multor riscuri. Caracteristic pentru zilele noastre este faptul ca, de regula, prin aceeasi asigurare — respectiv prin acelasi contract — se acopera mai multe riscuri, unele legate intre ele, iar altele de natura complet diferita. O astfel de asigurare prezinté mai multe avantaje. in primul rand, este de mentionat faptul ca, in conditiile in care printr-un singur contract de asigurare se ofera o protectie larga asiguratilor, cheltuielile de administrare sunt mai reduse dec&t atunci cand s-ar incheia cate un contract de asigurare pentru fiecare risc. Totodata, aceasté asigurare face posibila acoperirea gi a unor riscuri care au fie o frecventé mai mare, fie una mai scdzuta, ceea ce le face mai greu accesibile pentru a fi asigurate in mod individual. Asigurarea, la un loc, a mai multor riscuri presupune, de asemenea, prime de asigurare mai reduse decat in cazul in care s-ar proceda la asigurarea separata a fiecdrui risc. in practica privind asigurarile in Uniunea Europeana se acorda importanta cuvenita si aspectelor privind ,Statul membru in care este situat riscul". Pentru evitarea oricdror confuzii, prin ,Stat membru in care este situat riscul* se intelege: a) Statul membru in care se afl bunurile, daca asigurarea are ca obiect fie imobile, fie imobile si continutul lor, iar riscul este acoperit de aceeasi politaé de asigurare; Statul membru in care s-a facut inmatricularea, cand asigurarea are ca obiect vehicule de orice natura; Statul membru in care contractantul asigurarii a semnat contractul, dacd avem de a face cu un contract incheiat pe o perioadd mai mica sau egala cu patru luni, prin care s-au acoperit riscuri posibile in timpul unei calatorii sau al unei vacante in strainatate, indiferent de clasa de asigurare in care sunt incadrate riscurile respective; Statul membru in care contractantul asigurarii igi are regedinta obignuita. Daca contractantul este o persoana juridicd, atunci se are in vedere statul membru in care aceasta isi are sediul social. In conditiile aderarii RomAniei la Uniunea Europeand, la 1 ianuarie 2007, se impune cunoasterea unor prevederi legale privitoare la incheierea contractelor de asigurdari, cand acestea acopera riscuri situate pe teritoriul statelor membre. Astfel, cand contractantul asigurdrii isi are regedinta obignuité sau adminis- tratia centrala pe teritoriul statului membru unde este situat riscul, contractului b) ©) qd) 72ELEMENTE TEHNICE ALE ASIGURARILOR de asigurare i se aplicd legea acestui stat membru. Daca totusi legea acestui statul membru permite, parfile contractante pot opta, in ceea ce priveste incheierea contractului, pentru legea unei alte tari. in situatia in care contractantul asigurarii nu-si are regedinta obignuita sau administratia centralé pe teritoriul statului membru unde este situat riscul, partile contractante pot sa aplice fie legea statului membru pe teritoriul caruia de afla riscul, fie legea tari in care contractantul politei de asigurare isi are resedinta obignuita sau administratia centrala. Atunci cand contractantul asigurdrii exercita activitati comerciale, industriale sau profesii libere in diferite state membre, iar contractul acopera doud sau mai multe riscuri ce privesc aceste activitati, optiunea pentru incheierea contractului de asigurare poate fi facuté in favoarea legilor acestor state membre si ale {arilor in care contractantul politei de asigurare tsi are regedinfa obignuité sau administratia centrala. Daca riscurile acoperite de contractul de asigurare sunt limitate la calamitati naturale ce se pot produce intr-un stat membru, altul decat statul unde este situat riscul, partile contractante pot opta pentru dreptul primului stat. Optiunea la care s-a facut referire pana aici trebuie sa fie expresa ori s& rezulte in mod clar din clauzele contractului sau din elementele ce definesc imprejurarile cazului. Cand nu se poate sau cand nici 0 optiune n-a fost facuta, contractul de asigurare este guvernat de legea tarii cu care, dintre tarile luate in discutie mai inainte, aceasta prezinta legaturile cele mai stranse. In cazul in care o parte a contractului e separabilé de restul contractului gi prezinta o legaturé mai strans& cu o alt tara dintre cele care intré in discutie conform aprecierilor facute mai sus, aceasta parte din contract va putea fi reglementata, in mod exceptional, de legea acestei altei tari. Contractul se presupune ca prezinta legaturile cele mai stranse cu statul membru unde este situat riscul. Dac& este vorba de un stat care cuprinde mai multe unitati administrativ- teritoriale care igi au fiecare propriile reguli in materie de obligatii contractuale, fiecare unitate este considerata ca o tara in vederea identificarii legii aplicabile. De mentionat ca un astfel de stat nu este obligat s aplice dispozitiile mentio- nate in acest alineat ce survin intre drepturile unitatilor administrativ-teritoriale. Cele prezentate pana aici cu referire la incheierea contractelor de asigurare in {arile membre ale Uniunii Europeane nu pot aduce atingere aplicarii regulilor legii din tara instantei, deoarece acestea reglementeaz& in mod imperativ situatia, oricare ar fi legea aplicabila contractului. Daca insa dreptul unui stat membru 0 prevede, se pot aplica dispozitile imperative ale legii din statul membru unde este situat riscul sau dintr-un stat membru care impune obligatia 73ASIGURARI $I REASIGURARI de asigurare ori de cate ori, potrivit dreptului din aceste tari, dispozitiile sunt aplicabile, oricare ar fi legea ce reglementeaza contractul. Putem conchide, sub rezerva precizarilor facute, ca statul membru aplicd tuturor contractelor de asigurari la care am facut referire, regulile lor generale de drept international privat in materie de obligatii contractuale. Evaluarea in vederea asigurarii reprezinté operatiunea prin care se stabileste valoarea bunurilor in vederea cuprinderii lor in asigurare. Pentru ca un anumit bun sa poata fi cuprins in asigurare, este necesar s4 se cunoasca cat mai precis valoarea acestuia, fiindcd despagubirea de asigurare pe care o plateste asiguratorul in caz de producere a riscului asigurat, se stabileste si in functie de valoarea bunurilor asigurate. Valoarea cu care sunt cuprinse bunurile in asigurare este necesar sa fie stabilité in deplina concordanta cu valoarea reala a acestora, deoarece orice exagerare — intr-un sens sau altul — poate avea consecinte negative fie pentru asigurator, fie pentru asigurat. Astfel, supraevaluarea bunurilor poate conduce la slabirea preocuparii asiguratilor pentru prevenirea pagubelor, trecandu-se pe un plan secundar preocuparea privind pastrarea si intretinerea cu grija a acestora. Subevaluarea bunurilor nu permite, in caz de paguba, acordarea unei despagubiri cu care asiguratul s4 poaté compensa in intregime pierderea suferita. Valoarea de asigurare poate fi mai micé sau cel mult egala cu valoarea bunului respectiv, inregistrata in evidenta contabild sau stabilité in functie de pretul de vanzare- cumparare, practicat pentru acel bun pe piata, in momentul incheierii asigurari Pentru diferite bunuri mobile (de exemplu, bunuri electronice, cum ar fi: computere, laptop, camera video etc.), valoarea de asigurare poate fi valoarea bunului in stare noua (sau altfel spus valoarea de inlocuire cu un produs nou) sau valoarea reala. Aceasta din urma se obtine ca diferenta intre valoarea de ‘inlocuire cu un produs nou gi valoarea uzurii. Valoarea uzurii se stabileste in functie de vechime, modul de intrebuintare si pastrare etc. in ceea ce priveste stabilirea valorii de asigurare pentru bunuri imobile (de exemplu: cladiri cu diferite destinatii) este necesara mai intai prezentarea unor notiuni privind valoarea unei cladiri (sau a unei constructii in general), dupa cum urmeaza: Valoarea initiala a cladirii este cea rezultata din insumarea tuturor cheltuielilor facute cu realizarea acesteia pana in momentul finalizarii cladirii. Valoarea de inlocuire (de nou) a cladirii poate fi exprimata prin insumarea costurilor materialelor, a uzurii utilajelor si a manoperei determinate de realiza- rea unei cladiri noi la care se adauga cheltuielile privind studiile geotehnice, proiectarea, receptia etc. 74ELEMENTE TEHNICE ALE ASIGURARILOR Valoarea ramasa actuala a cladirii reprezinté valoarea de inlocuire (de nou) diminuata cu uzura inregistrata la data efectuarii evaluarii. In activitatea practicd se apreciaz, in cazul unei cladiri la care gradul de uzura depaseste 60%, ca aceasta gi-a pierdut complet valoarea, deoarece costurile privind lucrarile de consolidare si de refacere a rezistentei si stabilitatii constructiei devin neeconomice. Valoarea de circulatie (de piaté) a unei cladiri se stabileste in baza preturilor de piata, determinate de raportul dintre cerere gi oferta, la momentul evaluarii. Cunoasterea acestor notiuni privind valoarea unei cladiri este importanta deoarece in baza lor — gi tinand cont de tot ceea ce caracterizeaza cladirea respectiva — se poate ajunge prin evaluare la determinarea valorii reale a cladirii in momentul incheierii asigurarii si apoi a valorii de asigurare. Valoarea de asigurare serveste apoi la stabilirea sumei asigurate. De exemplu, la cladirile apartinand unor agenti economici, valoarea de asigurare se stabilegte pornind de la valoarea de inventar, fara a putea depasi valoarea ramasa. La animalele care pot fi asigurate facultativ, apartinand unor persoane fizice, valoarea de asigurare se stabileste in functie de preturile ce se practica pe piata local pentru un animal din aceeasi specie, rasa si varsta la data incheierii contractului de asigurare. Valoarea de asigurare este un element pe care il intélnim numai in cadrul asigurarilor de bunuri. La asigurarile de persoane, deoarece capacitatea de munca si viat& nu pot fi supuse operatiunii de evaluare, aceasta notiune nu se foloseste. De asemenea, in cazul asigurarilor de raspundere civild nu poate fi vorba de valoarea de asigurare, fiindc& prejudiciul ce poate fi cauzat unor persoane nu este susceptibil de evaluare in momentul incheierii contractului de asigurare. Suma asigurataé este partea din valoarea de asigurare pentru care asiguratorul igi asuma raspunderea in cazul producerii fenomenului (evenimen- tului) pentru care s-a incheiat asigurarea. Suma asigurata reprezinta in toate cazurile limita maxima a rdspunderii asiguratorului si constituie unul din elementele care stau la baza calcularii primei de asigurare. in cazul asigurarilor de bunuri, suma asigurata poate fi egala sau mai mica decat valoarea bunurilor respective. Suma asigurata nu poate fi in nici un caz mai mare decat valoarea bunului asigurat, deoarece asigurarea este astfel conceputa incat sa nu permita, sub nici o forma, acordarea unor despagubiri mai mari decat pierderile efectiv suportate de asigurati. La asigurarile de bunuri obligatorii, suma asigurata se stabileste pe baza normelor de asigurare, iar cele facultative in functie de propunerea asiguratului, fara insA ca ea sa poata depasi valoarea 7