Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Organismul uman, ca orice ființă vie, există grație corelării fine și perpetue a tuturor structurilor și
proceselor sale, cu scopul realizării funcțiilor acestora. El constituie un sistem ierarhizat, ce dispune de
sisteme de autoreglare integrate. Deși majoritatea funcțiilor sunt îndeplinite de structuri specializate,
acestea nu acționează izolat, ci în strânsă dependență de celelalte.
Prin poziție anatomică normală (PAN) se înțelege poziția care se ia în considerare atunci când se descriu
diferitele elemente anatomice și raporturile dintre ele. Este aleasă prin convenție internațională și are o
deosebită importanță, fiind indispensabilă pentru studiul anatomiei. La om, este: ortostatism (subiectul
stă în picioare) [de fapt, e clinostatism [culcat pe spate], cel puțin conform prof.dr. Alex Croitoru], toate
cele patru membre paralele între ele, privirea înainte, palmele orientate în față.
Axe
Axul longitudinal (vertical) - cel mai lung segment de dreaptă ce se poate trasa imaginar în poziție
anatomică normală a subiectului. În cazul omului este dat de vertex și de planul poligonului de susținere
(podeaua).
Axe sagitale - sunt orientate antero-posterior (ventro-dorsal) și sunt perpendiculare pe cel longitudinal.
Planuri
Planul mediosagital (median sau al simetriei bilaterale) - planul determinat de ombilic și de axul
longitudinal al corpului, respectiv de axele longitudinal și sagital. Prin intersectarea cu suprafața corpului
determină pe aceasta linia mediană anterioară și posterioară.
Planuri paramediane (parasagitale sau sagitale) - toate planurile paralele cu cel mediosagital.
De obicei se folosesc în contexte relative (pentru a indica poziția sau situarea una față de alta a unor
elemente anatomice):
Superior sau cranial - deasupra unui plan orizontal.
Ca orice organism, și cel uman este alcătuit din unitățile fundamentale ale lumii vii - celulele. Acestea
alcătuiesc țesuturi, iar prin asocierea lor, diferite tipuri de țesuturi alcătuiesc organele. Organele pot fi
asociate în sisteme sau aparate pentru îndeplinirea unei funcții.
Capul - conține cea mai mare parte a sistemului nervos central și cei mai importanți analizatori
Membre - inferioare (legate de trunchi prin centura pelviană) și superioare (legate de trunchi prin
centura scapulară).
Aceasta este o împărțire grosieră, strict morfologică. Din punct de vedere atât anatomic cât și funcțional,
organismul uman a fost organizat în sisteme și aparate. Diferența dintre sistem și aparat nu este foarte
clară, asupra acestui subiect existând destule confuzii și controverse. De foarte multe ori ele sunt
utilizate ca sinonime. Discriminarea între sistem și aparat se face pe baza faptului că sistemul conține
structuri cu aceeași origine embriologică, pe când aparatul are părți de origine embriologică diferită, dar
și acest lucru este discutabil. De exemplu: sistemul nervos este în totalitate derivat din ectoderm, pe
când aparatul respirator are cea mai mare parte de origine endodermală, dar și segmente derivate din
ectoderm. În raport de categoria de funcții pe care o deservesc, la om și la toate mamiferele există
următoarele aparate și sisteme1,2:
Aparatul respirator
Aparatul digestiv
Aparatul circulator
Aparatul excretor
1Denumirile de aparate sau sisteme pentru fiecare element reprezintă formulele împământenite în limba
română. În prezent se tinde către eliminarea termenului "aparat", din cauza literaturii de specalitate în
limba engleză, care nu îl utilizează.
2Acestea sunt sistemele și aparatele descrise clasic în învățământul preuniversitar românesc. În afară de
acestea, tratatele de specialitate mai descriu și alte entități: Sistemul tegumentar, Sistemul circulator
limfatic (separat de cel cardiovascular), sistemul imunitar s.a.
Viscere: toracice (inima, plămânii, vasele mari, căi respiratorii, timusul, eventual segmentul
supradiafragmatic al tubului digestiv) și abdominale (restul tubului digestiv, glandele anexe acestuia -
ficat, pancreas, peritoneul, organe retroperitoneale - rinichi, căi urinare etc.)
Vezi și
Medicină
Sistemul muscular
Sistemul osos
Bibliografie
Victor Papilian. Anatomia omului. Volumul I – Aparatul locomotor. Ediția a XI-a, revizuită integral de prof.
univ. dr. Ion Albu. Editura ALL, 2006
Z. Iagnov, E. Repciuc, I. G. Russu. Anatomia omului. Aparatul locomotor. Editura Medicală. București.
1962
Mihail Ștefaneț. Anatomia omului. Volumul I. Chișinău, Centrul Editorial-Poligrafic Medicina, 2007
I. C. Voiculescu, I. C. Petricu. Anatomia și fiziologia omului. Editura Medicală, București 1971
Susan Standring. Gray's Anatomy: The Anatomical Basis of Clinical Practice, Expert Consult - Online and
Print, 40th Edition. Publisher: Churchill Livingstone, 2008
L. Testut. Traité d'anatomie humaine. Tome premier. Ostéologie – Arthrologie – Myologie. Paris, 1899.
Pierre Kamina. Anatomie clinique. 4e édition. Tome 1, Anatomie générale, membres. Maloine, Paris 2009
Necrasov. Anatomia comparată a vertebratelor. Vol. I. Editură Didactică și Pedagogică. București, 1968.
Legături externe
10 organe de care nu mai avem nevoie, 2 decembrie 2013, Mihaela Stănescu, Descoperă
10 particularități care fac din fiecare dintre noi o ființă unică, 5 august 2012, Descoperă
3 comportamente enigmatice ale corpului omenesc, 4 decembrie 2013, Mihaela Stănescu, Descoperă
Cu cărțile pe față - despre limitele organismului nostru, 20 august 2012, Nicu Pârlog, Descoperă
[ascunde]
v•d•m
Anatomie umană regională
Cap
Ureche · Față (Obraz · Ochi · Gură · Nas) · Frunte · Mandibulă · Scalp · Tâmplă · Ceafă ·
Gât
Trunchi
Bust · Abdomen (Ombilic) · Spate · Cutie toracică · Torace · Sân · Pelvis (Organe sexuale)
Membre
Membre superioare
Membre inferioare
Picior
Călcâi · Coapsă · Deget de la picior · Fesă · Gambă · Genunchi · Gleznă · Picior · Șold · Talpă
Altele