Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Abstract
În acest articol, autorii se preocupă de evoluţia pieţei asigurărilor din
România. Analiza se concentrează pe evoluţia parametrilor cheie, precum activele
sectorului financiar incluse în Produsul Intern Brut, densitatea asigurărilor, gradul
de penetrare, primele subscrise, structura pe tipuri/segmente de asigurare, situaţia
asigurărilor de viaţă şi de locuinţă, ca tipuri particulare de asigurare. Autorii
utilizează tabele şi grafice pentru prezentarea datelor, iar analizele sunt realizate pe
baza acestor date.
Cuvinte cheie: asigurare, primă, piaţă, trend, mediu
Introducere
Anul 2015 şi primul semestru al anului 2016 au marcat evoluţii pozitive
pe pieţele financiare nebancare din România, pe fondul unei creşteri economice
superioare celei înregistrate ca medie în Uniunea Europeană.
În primele şase luni ale anului 2016, economia europeană a avansat cu un
ritm anual de 1,8%, în timp ce creşterea economică a României a reprezentat 5,0%,
depăşind celelalte ţări ale Uniunii Europene.
Contextul economic favorabil nu a fost translatat către pieţele financiare care,
pe plan internaţional, au fost caracterizate de volatilitate crescută, mai ales în lunile
ianuarie şi februarie 2016, când evoluţia pieţelor financiare din China a influenţat
bursele internaţionale, precum şi în luna iunie din cauza incertitudinii privind ieşirea
Marii Britanii din Uniunea Europeană.
Literature review
Anghelache, Anghel, Popovici şi Dumitrescu, (2015) se preocupă de
utilizarea modelelor econometrice în analiza coasigurării, iar Anghelache, Anghel,
Niţă şi Ursache (2015) au tratat modelul optim de coasigurare. Lucrarea lui Anghelache
(2011) reprezintă un studio comprehensiv asupra analizei actuariale în asigurări, o
lucrare anterioară a lui Anghelache, Pârţachi, Vintilă şi Popescu – Cruceru (2008) a
tratat analiza actuarială în asigurările generale. Anghelache, Anghelache, Armeanu
şi Anton-Carp (2011) au prezentat un model de asigurare utilizat în sistemul public
de pensii. Bostan (2011) tratează evaluarea companiilor de asigurare sub imperiul
directivelor europene. Hanson şi Stein (2015) se preocupă de corelarea dintre politica
monetară şi rata reală pe termen lung. Jordà, Schularick şi Taylor (2013) analizează
dezavantajele creditelor. Kelly şi Pruitt (2013) au în vedere aşteptările pieţei..
Moldovan (2012) analizează rolul sistemului financiar în economia de piaţă. Rolsky,
Schmidli, Schmidt şi Teugels (2009) studiază procesele stochastice în asigurări.
Densitatea asigurărilor
Societăţile cu cele mai mari volume de prime brute subscrise sunt prezentate
în figura următoare.
Activitatea de reasigurare
Caracteristic pentru anul 2016 este faptul că s-a înregistrat cel mai ridicat
grad de cedare în reasigurare a riscurilor din ultimii cinci ani. Din totalul primelor
brute subscrise la categoria asigurărilor generale, au fost cedate în reasigurare 32%.
Evoluţia primelor brute subscrise şi a primelor nete de asigurare este prezentată în
figura următoare.
Fondurile proprii eligibile au atins valoarea de 4,21 miliarde lei, iar în ceea
ce priveşte structura acestora, elementele de rang 1 fără restricţii au o pondere de 94%.
Aceasta indică faptul că la nivelul pieţei, capitalul obţinut de societăţile de asigurare
este de foarte bună calitate, fiind preponderent capitalul propriu.
Concluzii
Piaţa valutară şi bursieră din România au înregistrat o volatilitate redusă,
comparativ cu alte pieţe emergente din Europa Centrală şi de Sud-Est, dar chiar şi faţă
de unele pieţe mature.
Pe pieţele financiare nebancare din România, s-a înregistrat o volatilitate
mai redusă decât cea constatată în legătură cu alte fenomene de turbulenţă din trecut
(evenimentele din China de la jumătatea anului 2015, sau perioada crizei financiare).
În România domină asigurările generale (79% din total), iar în cadrul acestora
47% reprezintă asigurările de răspundere civilă (RCA). În zona Euro activitatea de
asigurare este axată pe asigurările de viaţă. Asiguratorii încheie contracte de cedare
în reasigurare pentru o parte importantă a produselor specifice asigurărilor generale,
cum sunt: asigurările de catastrofă şi asigurările de răspundere civilă. Cedarea în
reasigurare permite limitarea daunei la un nivel maxim suportabil în cazul apariţiei
unor evenimente asigurate cu impact financiar important.
Regimul actual de solvabilitate este un regim prudenţial bazat pe riscuri.
Aplicarea regimului de solvabilitate Solvency II de la 1 ianuarie 2016 încurajează
gestionarea eficientă a activelor şi sporeşte protecţia consumatorilor de produse de
asigurare. Asigurătorii bine capitalizaţi vor permite pieţei de asigurări să reziste la şocuri.
Bibliografie
1. Anghelache, C., Anghel, M.G., Popovici, M., Dumitrescu, D. (2015). Utilizarea modelelor
econometrice în analiza comparativă în domeniul coasigurării, ART ECO - Review of
Economic Studies and Research, Vol. 6/No. 3, pp. 75-80
2. Anghelache, C., Anghel, M.G., Niţă, G., Ursache, A. (2015). Unele aspecte privind modelul de
coasigurare optimă, ART ECO - Review of Economic Studies and Research, Vol. 6/No. 3, pp. 40-47
3. Anghelache, C. (2011). Analiză actuarială în asigurări. Note de curs, Editura Artifex,
Bucureşti
4. Anghelache, G.V., Anghelache, C., Armeanu, D., Anton-Carp, A. (2011). Model de asigurări
utilizat în Sistemul Public de Pensii, Romanian Statistical Review, Supplement, Trim. 3/2011,
pp. 180-190
5. Anghelache, C., Pârţachi, I., Vintilă, G., Popescu – Cruceru, A.(2008). Elemente de analiză actuarială
în asigurări generale, Romanian Statistical Review, Supplement, nr. 5/2008, pp. 150-161