SISTEME, METODE ȘI THNICI DE MANAGEMENT

INTRODUCERE

Cuvântul management are o semantică foarte complexă. Managementul este un termen

căruia cu greu i se poate găsi, în alte limbi, un corespondent care să reflecte exact conținutul
acestuia. Acesta este specific american și poate fi cu foarte multă greutate tradus într-o altă
limbă, chiar și în engleza britanică. Originea cuvântului management o găsim în cuvântul
latinesc “manus”, care înseamnă mână.
Nu există un consens între specialiștii în teoria și practică managementului privind
definirea conceptului de management deși problemelor acestuia i-au fost consacrate, pe plan
mondial, sute de lucrări, mii de articole de revistă. Managementul, spunea P. Drucker,
constituie un fel deosebit de activitate care transformă o îngrămădire neorganizată de oameni
într-un grup orientat eficient și productiv. Managementul, ca materie, se conectează cu multe
altele, inclusiv științe sociale, filozofie, tehnologie, matematică, relații internaționale și
informatică. Pentru a fi pregătit adecvat, viitorul manager trebuie să aibă un set divers de
cunoștințe și abilități care îi vor permite să îndeplinească o varietate de sarcini.
Când vorbim de „management”, în general ne gândim la managementul afacerilor,
strategiiindustriale, bilanţuri etc. Apoi, uităm că de îndată ce mai multe persoane lucrează
împreună pentru un scop comun, succesul lor comun se datorează managementului eficient.
Natura managementului variază între societăți, iar normele culturale dominante modelează
stilul de management în diferite țări. Nu este suficient ca omul de afaceri occidental să
„gândească global, să acționeze local”. De asemenea, este important să se gândească la local și
să știe ceva despre el.
Managementul este procesul de atingere a scopurilor organizației prin angajarea în cele
patru funcții: de planificare, organizare, conducere și control (Bartol & Martin, 1994). 1
Această definiție subliniază că managementul izvorăște din scopurile organizației, are caracter
de acțiune și are aceste patru componente majore: planificarea, organizarea, conducerea și
controlul.
Având în vedere resursele, managementul este procesul de asamblare a unor mulțimi de
resurse și de utilizare a lor pentru realizarea unor sarcini într-un cadru organizațional,
urmărind realizareaunor scopuri2. Până acum a fost vorba de management ca activitate.
1
Kathryn M. Bartol, David C. Martin, Management, American Institute for Chartered Property
Casualty Underwriters, Incorporated, 1994, p.53.
2
Stewart Black, Lyman W. Porter, Management, 3rd Edition, Texas A&M University, 2012, p. 88.
Totmanagement se numește și știința care studiază activitatea de management. Cuvântul
managementeste utilizat și cu sensuri derivate, desemnând și grupul de oameni care efectuează
managementul general al unei organizații, precum și grupul de persoane care se ocupă cu
desfășurarea unei afaceri. Managerii, trebuie să stabilească obiective pentru organizația
lor și apoi să stabilească cum să le atingă. Acest lucru este valabil pentru managerii
întreprinderilor de afaceri, departamentelor guvernamentale, instituțiilor de învățământ și
echipelor sportive, deși pentru serviciile guvernamentale, universități și așa mai departe
vorbim de obicei despre administratori și administrație, mai degrabă decât despre manageri și
management. Managerii analizează activitățile organizației și relațiile dintre acestea. Ei împart
munca în activități distincte și apoi în locuri de muncă individuale. Ei selectează oameni care
să gestioneze aceste activități și să execute munca. Și deseori trebuie să-i determine pe
oamenii responsabili pentru îndeplinirea sarcinilor individuale să formeze echipe eficiente.
Managerii trebuie să fie buni la comunicare și la motivare. Ei trebuie să comunice
obiectivele organizației persoanelor responsabile pentru atingerea lor. Ei trebuie să își
motiveze personalul să lucreze bine, să fie productivi și să contribuie cu ceva la organizație. Ei
iau decizii cu privire la plată și producție.
Managerii trebuie, de asemenea, să măsoare performanța personalului lor și să se asigure
că sunt atinse obiectivele și țintele de performanță stabilite pentru întreaga organizație și
pentru fiecare angajați. Mai mult, ei trebuie să își formeze și să-și dezvolte personalul, astfel
încât performanța lor să continue să se îmbunătățească.
Nivelul de incertitudine dintre indivizi și mai ales din interiorul companiilor a devenit
atât de mare, încât este necesară atenția fiecărui lider astfel că schimbarea masivă a influențat
modul în care ne organizăm și ne aranjam viața, unde lucrăm și ne închinăm, modul în folosim
atît resursele umane cât și cele financiare, modul în care vedem conducerea și managementul
și modul în care luăm decizii și împărtășim autoritatea. Un nivel ridicat de încredere în cadrul
organizației, ajută indivizii să se adapteze mai repede și au un avantaj în atragerea și
menținerea talentelor, fie că este vorba de un angajat sau de un membru al consiliului de
administrație.
Aceste organizații sunt de încredere și eficiente, cu dovezi de legitimitate internă și
externă, responsabilitate și conformitate.3

3
Katherine Tyler Scott, A crisis of trust, International Leadership Association, Octomber 14, 2021
 CAPITOLUL 1:
1.1. Conceptul de sistem, metodă şi tehnică de management
În cadrul unei organizaţii, funcţiile de management şi relaţiile de management se realizează cu
ajutorul sistemului de management. De aceea, pentru înţelegerea procesului de funcţionare a
unei organizaţii, este necesar să se definească conceptul de sistem de management. Astfel,
acesta reprezintă „o construcţie managerială coerentă, riguroasă şi complexă, cu faze,
componente,reguli etc. precis conturate, prin intermediul căreia se exercită ansamblul
proceselor şi relaţiilor manageriale dintr-o organizaţie sau o parte apreciabilă a acestora într-o
manieră specifică”.4
Sistemul de management are următoarele componente:
• subsistemul organizatoric;
• subsistemul informaţional;
• subsistemul decizional;
• subsistemul metodologic – managerial;
• alte componente de management.
Un aspect important de menţionat este acela că în cazul în care se abordează individual un
subsistem, datorită complexităţii fiecăruia, acesta poate fi tratat ca un sistem de sine stătător.
„Delimitarea şi definirea subsistemelor sistemului de management, reprezintă un demers util
pentru înţelegerea mecanismelor specifice de exercitare a proceselor şi relaţiilor de
management pe de o parte şi identificarea unor modalităţi de acţiune raţionale în vederea
asigurării competitivităţii firmelor într-un mediu concurenţial, pe de altă parte.”5
Deoarece subsistemul metodologic – managerial reprezintă totalitatea metodelor, tehnicilor,
procedurilor şi instrumentelor utilizate în conducerea unei organizaţii, se impune clarificarea
acestor concepte, tocmai ca decidenţii să le poată aplica corect, contextual, pentru a creşte
eficienţa activităţii desfăşurate în cadrul organizaţiei. Înainte de a trece la prezentarea
principalelor sisteme, metode şi tehnici manageriale, se vor defini conceptele de metodă şi

4
Nicolescu O., Verboncu I. – Fundamentele managementului organizaţiei, Ediţie nouă, Editura
Universitară, Bucureşti, 2008, pg. 192
5
Ciocîrlan D. – Sisteme şi tehnici manageriale. Note de curs, aplicaţii şi studii de caz, Ediţie revizuită
şi adăugită, Editura Universitară, Bucureşti, 2005, pg. 18
tehnică de management. Astfel, metoda de management este „o construcţie managerială
coerentă şi riguroasă, ce încorporează faze, componente, reguli etc. precis conturate, prin
intermediul căreia se exercită un segment restrâns al proceselor şi relaţiilor manageriale dintr-
o organizaţie, cu efecte localizate de regulă la nivelul unui număr redus de manageri şi
compartimente din organizaţie.”6
Tehnica de management este ”o construcţie managerială relativ simplă, prin intermediul său
exercitându-se o anumită sarcină de conducere, impactul său limitându-se, de regulă, la
nivelul unui manager”.7
În concluzie, asemănările/ deosebirile între sistemele, metodele şi tehnicile manageriale sunt
următoarele:
• sistemele de management vizează organizaţia în ansamblul său sau componentele principale
ale acesteia, iar tehnicile manageriale, efectuarea unor atribuţii sau sarcini manageriale care ar
trebui să fie îndeplinite de unul sau mai mulţi manageri;
• sistemele manageriale sunt cele mai complexe (printre componente, regăsindu-se şi metode
care pot fi folosite independent), iar metodele manageriale nu mai pot fi fracţionate, acestea
reprezentând o unitate primară;
• tehnicile manageriale au cea mai redusă sferă de cuprindere şi complexitate faţă de sistemele
şi metodele manageriale, acestea utilizându-se fie ca atare, fie încorporate în anumite sisteme
şi tehnici de management.

CAPITOLUL 2:
2.1. Sisteme și metode generale de management

Principalele sisteme si metode generale sunt:

6
Nicolescu O., Verboncu I. – Fundamentele managementului organizaţiei, Ediţie nouă, Editura
Universitară, Bucureşti, 2008, pg. 193
7
Nicolescu O., Verboncu I. – Fundamentele managementului organizaţiei, Ediţie nouă, Editura
Universitară, Bucureşti, 2008, pg. 194
 1. Sistemul managerial prin obiective;
2. Sistemul managerial prin proiecte;
3. Sistemul managerial pe produs;
4. Sistemul managerial prin bugete;
5. Sistemul managerial prin exceptii;
6. Sistemul managerial participativ.
Sistemul managerial prin obiective se bazează pe determinarea riguroasă a acestora pana la
nivelul executantilor, care participa nemijlocit la stabilirea lor si pe corelarea stransa a
recompenselor sau sanctiunilor cu nivelul realizarilor obiectivelor prestabilite.
Sistemul prin obiective trebuie sa se amortizeze pe verticala sistemului de management, pe
baza integrarii eficiente a eforturilor si rezultatelor fiecarei componente. Acest lucru se face cu
ajutorul instructiunilor, care se concretizeaza in programe de actiune intocmite pentru fiecare
subdiviziune organizata a firmei. Sincronizarea actiunii se face cu ajutorul calendarelor la
termen care se intocmesc pornind de la termenele finale pentru obiectivele fundamentale si
obiective derivate de gradul intai.
Suportul logistic al managementului prin obiective este asigurat cu ajutorul repertoarelor de
metode, prin intermediul carora se realizeaza functiile managementului.
Cele mai utilizate metode folosite pe functii ale managementului sunt:
 Previziunea;
 Funcția de organizare;
 Coorddonarea și antrenarea;
 Control-Evaluare;
Principalele avantaje ale utilizarii acestui sistem sunt:
 fundamentarea realista a obiectivelor;
 cresterea motivarii, a responsabilitatii peronalului vis-a-vis de realizarea
obiectivelor;
 dezvoltarea unui climat de creativitate;
 corelarea realista a rezultatelor cu nivelul salarizarii.
Sistemul managerial prin proiecte a fost conceput ca o varianta specifica de adaptare a
managementului la amploarea si ritmul actual de manifestare a progresului tehnico - stiintific,
pentru solutionarea unor probleme cu caracter inovational, intr-un interval de timp scurt, si
pentru organizari specifice care necesita aportul unei largi game de specialisti, din
subdiviziuni organizatorice diferite, integrati temporar intr-o retea organizatorica autonoma.
Modalitatile cu ajutorul carora se operationalizeaza managementul prin proiecte depind de
amploarea proiectului, noutatea sa, perioada de realizare a proiectelor, subdiviziunile
organizatorice, caracteristicile climatului de munca.
Sistemul managerial pe produs a aparut de circa doua decenii, ca o reactie la dependenta tot
mai accentuata a firmelor de capacitatea de a se adapta la noile produse cu anumite
caracteristici pe perioade relativ limitate. Acest sistem presupune deci sporirea capacitatii
firmei da a proiecta, asimila, fabrica si comercializa noi produse.
In etapa actuala de tranzitie, principalele etape pe care le implica parcurgerea acestei
metodologii sunt:
 selectia produsului ce urmeaza a fi asimilat, produs, comercializat
 selectia specialistului ce urmeaza a asigura managementul pe produs
 elaborarea strategiei de fabricatie sau comercializare a produsului ce urmeaza a se
examina de toate organismele de management participativ in vederea definitivarii si
adoptarii lor
 operarea modificarilor de ordin structural - organizational, decizional si metodologic
 evaluarea periodica a fabricatiei, comercializarii produsului - aplicabil in cazul
firmelor globalizate, a corporatiilor.
Sistemul managerial prin bugete consta in asigurarea functiunilor de management ale firmei,
cu ajutorul bugetelor. Pentru ca acest sistem sa poata fi aplicat trebuie asigurat indeplinirea
mai multor premise:
 obiectivele fundamentale ale firmei sa fie predominant de natura financiara
 trebuie ca structurile organizationale ale firmei sa permita o precisa delimitare a
atributiilor, responsabilitatii si competentelor pentru fiecare esalon organizational al
firmei.
 sistemul informational al firmei sa fie centrat pe inregistrarea, transmiterea si analiza
operativa a abaterilor de la nivelul previzionat al cheltuielilor.
 proiectarea unor mecanisme de adaptare a contabilitatii generale si analitice la cerintele
impuse de determinarea unor costuri care sa reflecte cat mai fidel contributia fiecaruia
la realizarea obiectivelor.
Sistemul managrial prin excepție a aparut ca o reactie la tendinta de crestere a cheltuielilor
indirecte intr-o masura cu mult mai mare decat cea a cheltuielilor directe.
Managementul prin exceptie este un sistem simplificat de mangement, bazat pe vehicularea
ascendenta a informatiilor care reflecta abateri de la limitele de toleranta stabilite si pe
concentrarea celor mai buni manageri si specialisti in zonele decizionale si operationale cheie
pentru competitivitatea firmei.
Managementul are drept caracteristici definitorii urmatoarele:
 fluxurile informationale cuprind in exclusivitate informatii care reflecta abateri de la
planuri, programe, standarde si norme.
 informatiile respective circula pe verticala sistemului de management in mod selectiv,
fiind retinute la primul nivel ca are competenta de a lua deciziile ce se impun. Cu cat
abaterile sunt mai mari, cu atat parvin la un nivel ierarhic mai mare. Aceasta presupune
implicit o delimitare precisa a competentelor decizionale.
 distribuirea persoanelor In cadrul intreprinderii are in vedere cu prioritate plasarea
celor mai competenti manageri si executanti, in subdiviziuni organizatorice hotaratoare
pentru realizarea obiectivelor fundamentale ale firmei.
Managementul particiativ consta in exercitarea proceselor de management, prin implicarea
unui numar sporit de manageri si executanti, si a tuturor organismelor participative
institutionalizate.
Drept caracteristica faptul ca, subiectii implicati participa la adoptarea celor mai importante
decizii ale firmei.
 Pentru a putea fi implementat, managementul participativ trebuie sa aiba asigurate sase
elemente fundamentale care sa faca posibila operationalizarea continutului sau:
 fundamentul organizatoric - organismele participative de management legalizate:
AGA; AGA asociatilor; Consiliile de administratie, Comitetele de directii; Echipele
manageriale;
 fundamentul decizional care presupune participarea componentilor firmei la derularea
proceselor decizionale strategice;
 fundamentul motivational - asigurarea recompensarilor de natura materiala cat si
morala;
 fundamentul economic - asigurat de autonomia decizionala si operationala a firmei;
  fundamentul juridic.
Cele mai importante metode de management sunt:
 Metoda diagnosticării;
 Ședința;
 Delegarea;
 Tabloul de bord;

CONCLUZII