1.

Acţiunea în repararea prejudiciului cauzat prin ruperea logodnei:

a) poate fi angajată într-un termen de prescripţie de 1 an de la ruperea
logodnei;
b) poate fi angajată într-un termen de prescripţie de 3 ani de la ruperea
logodnei;
c) determină proba în sarcina reclamantului.

2.Căsătoria religioasă efectuată înainte de încheierea căsătoriei civile:

a. valorează logodnă;
b. nu poate fi celebrată, potrivit legii române;
c. este permisă doar în anumite comunități etnice și/sau religioase de pe
teritoriul României.

3.Dreptul de a-și alege liber viitorul soț:

a. nu poate fi limitat decât prin convenția părților;
b. poate fi limitat prin lege sau prin convenția părților;
c. nu poate fi restrâns sau limitat în nicio situație.

4.Principiul căsătoriei monogame înseamnă:

a. că nu se pot căsători decât persoanele celibatare, divorțate sau văduve;
b. că o căsătorie este valabilă doar după înregistrarea în registrele de stare
civilă;
c. că o persoană nu se poate căsători de două ori.

5.Mara a dispărut de acasă, iar după trecerea termenului legal de la

ultimele vești despre aceasta soțul său a sesizat instanța solicitându-i să
pronunțe o hotărâre de declarare a morții soției. După ce hotărârea a rămas
definitivă, s-a recăsătorit. La mai puțin de un an de la încheierea noii
căsătorii, Mara s-a întors acasă și a solicitat instanței să constate că cea de-
a doua căsătorie încheiată de soțul său este nulă pentru bigamie, dar și
pentru că prima căsătorie a durat 24 de ani și din ea au rezultat 4 copii. Ce
soluție va pronunța instanța?
a. va respinge acțiunea întrucât nu s-a dovedit că soțul recăsătorit a fost de
rea-credință, având cunoștință de faptul că Mara nu era decedată;
b. va admite acțiunea întrucât legea permite soților să aleagă pe care dintre
cele două căsătorii înțelege să o păstreze;
c. va admite acțiunea reținând că nu pot exista două căsătorii valabile, deci
se impune desființarea uneia dintre ele
6.Ioan, cetățean al unui stat care permite poligamia, fiind căsătorit, a depus
la serviciul de stare civilă din București, unde locuiește de peste 2 ani, o
declarație de căsătorie cu o femeie de cetățenie română. Ofițerul de stare
civilă a refuzat încheierea căsătoriei întrucât Ioan era deja căsătorit. A
procedat corect ofițerul de stare civilă?
a. da, pentru că principiul monogamiei este de ordine publică în România,
iar căsătoria trebuie să îndeplinească cerințele de valabilitate prevăzute de
legea locului încheierii căsătoriei;
b. nu, pentru că legea națională a lui Ioan permite poligamia și aceasta se
aplică pentru el în ceea ce privește condițiile de fond, iar legea română se
aplică doar pentru condițiile de formă;
c. nu, pentru că legea română nu se aplică cetățenilor străini, în caz contrar
încălcându-se principiul suveranității statelor

7.În cazul încheierii unei căsătorii pe teritoriul României, este posibilă

reprezentarea unuia dintre viitorii soți în fața ofițerului de stare civilă?
a. da, dar numai a unuia dintre soți și numai dacă mandatarul are o procură
specială și autentică;
b. da, indiferent dacă este reprezentat unul sau ambii soți, dar numai dacă
viitorii soți au fost prezenți anterior, au semnat declarația de căsătorie și
invocă o situație excepțională;
c. nu, în nicio situație.

8.Două persoane de sex opus doresc să se căsătorească, dar părinții lor

sunt veri primari. Pentru a se căsători, au solicitat autorizarea instanței de
tutelă, iar la cererea lor au anexat și avizul medical special. Instanța de
tutelă:
a. respinge cererea de autorizare întrucât nu s-a dovedit existența motivelor
temeinice pentru încheierea căsătoriei între rude;
b. respinge cererea întrucât autorizarea nu este necesară în cazul acestor
două persoane;
c. admite cererea și acordă autorizarea pentru încheierea căsătoriei.

9.Maria s-a căsătorit la vârsta de 16 ani cu respectarea tuturor condițiilor

de fond și de formă, inclusiv cele prevăzute pentru încheierea căsătoriei de
către un minor între 16 și 18 ani. După decesul tatălui său survenit la
aproximativ 2 ani de la căsătorie, Maria a formulat o acțiune în anularea
căsătoriei. În motivarea acțiunii a invocat viciul de consimțământ al
violenței, susținând că a acceptat încheierea căsătoriei doar din cauza
faptului că tatăl sau era foarte sever și nu a îndrăznit să refuze solicitarea
acestuia de a se căsători. Care va fi soluția instanței, având în vedere că
reclamanta a dovedit că tatăl său era autoritar, dar nu violent, și că acesta a
dorit foarte mult ca fiica sa să se căsătorească?
a. va admite acțiunea întrucât consimțământul lui X a fost viciat prin
violență;
b. va respinge acțiunea întrucât simpla temere izvorâtă din respect, fără să
fi fost violență, nu atrage nulitatea.
c. va respinge acțiunea reținând că violența nu constituie viciu de
consimțământ în cazul căsătoriei.

10. În declarația de căsătorie cei doi viitori soți nu au făcut nicio mențiune
referitoare la numele pe care doresc să îl poarte după încheierea căsătoriei.
În aceste condiții, ofițerul de stare civilă care a încheiat căsătoria și a
înscris-o în registrul de stare civilă a menționat numele soțului ca fiind
numele pe care ambii soți îl vor purta pe durata căsătoriei. Soția a contestat
actul de stare civilă susținând că dorea să păstreze numele avut anterior
căsătoriei. Este întemeiată susținere acesteia?
a. Nu, întrucât ofițerul de stare civilă a ales varianta care se întâlnește cel
mai des, adică ambii soți să poarte numele soțului.
b. Nu, întrucât în lipsa unei opțiuni comune a soților, ofițerul de stare
civilă are alegerea între variantele prevăzute de art. 282 Cod civil.
c. Da, în lipsă declarației exprese a soților referitoare la nume, fiecare va
păstra numele de dinainte de căsătorie.

11.Într-o comună din România, persoana care îndeplinea atribuții de ofițer

de stare civilă a încetat activitatea în urma pensionării. Comunicarea
deciziei de pensionare s-a realizat cu întârziere, astfel că beneficiarul
acesteia a primit-o la o lună după data reținută pentru încetarea raportului
de muncă. În această perioadă de o lună în comună au fost oficiate opt
căsătorii de către această persoană. Primarul localității a solicitat instanței
de judecată constatarea nulității absolute a acestor căsătorii ca fiind
încheiate de un funcționar necompetent. Instanța:
a. admite acțiunea și constată nulitatea acestor căsătorii pe motiv că au fost
încheiate de o persoană care nu era ofițer de stare civilă;
 b. respinge acțiunea întrucât în acest caz ar fi putut fi dispusă, eventual,
doar anularea căsătoriilor, însă numai la cererea soților;
c. respinge acțiunea reținând eroarea comună invincibilă în care soții și
toți locuitorii comunei s-au aflat.

12.Completarea și semnarea declarației de căsătorie de către cei doi viitori

soți:
a. are valoare juridică de logodnă;
b. obligă persoanele care au semnat-o să se căsătorească la data stabilită;
c. nu naște nicio obligație de căsătorie în sarcina persoanelor care au
semnat-o.

13.În cazul alienaţilor sau debililor mintali căsătoria este nulă pentru:
a) lipsa psihică a consimţământului;
b) lipsa materială a consimţământului;
c) viciul de consimţământ

14. Acţiunea în anularea căsătoriei poate fi introdusă de moştenitorii unuia

dintre soţi:
a) dacă decesul soţului a intervenit înăuntrul termenului de prescripţie a
acţiunii;
b) în nicio situaţie, moştenitorii putând doar să continue acţiunea introdusă
de unul dintre soţi;
c) da, întrucât în cazul decesului acţiunea îşi interverteşte caracterul
personal şi devine una cu caracter patrimonial.

15.. Încheierea căsătoriei unei persoane care nu a împlinit vârsta de 16 ani:

a) este lovită de nulitate absolută.
b) este lovită de nulitate relativă.
c) poate fi confirmată prin convieţuirea soţilor

16.Există căsătorie putativă atunci când:

a) ambii soţi sunt de rea-credinţă.
b) soţii au cunoscut cauza de nulitate în momentul încheierii căsătoriei.
c) cel puţin unul dintre soţi este de bună-credinţă.

17. Care este sancțiunea pentru nerespectarea dispozițiilor legale privind

competența personală a delegatului de stare civilă:
a) nulitatea absolută.
b) nu este sancționată cu nulitatea căsătoriei.
c) nulitatea relativă

18. Ce reprezintă „efect” al pronunțării nulității:

a) unul dintre soți își poate menține numele din căsătorie al celuilalt soț
pentru motive temeinice.
b) soțul minor rămâne cu capacitatea de exercitiu dobândită.
c) între soți nu a avut loc suspendarea prescripției.

19. Acțiunea în anularea căsătoriei poate fi introdusă:

a) de soțul al cărui consimțământ a fost viciat în termen de șase luni de la
încetarea violenței, ori de la descoperirea erorii sau dolului.
b) de oricare dintre soți, în termen de 3 ani de la încetarea violenței ori de
la descoperirea erorii sau dolului.
c) de orice persoană care are un interes.

20. Dacă în timpul căsătoriei soţii se separă în fapt, impactul acestei stări
asupra bunurilor comune dobândite în această perioadă este următorul:
a) comunitatea devălmaşă se transformă automat în comunitate pe cote-
părţi;
b) separaţia în fapt face să coexiste coproprietatea devălmaşă (constituită
înainte de separaţia în fapt) cu coproprietatea pe cote-părţi (constituită în
timpul separaţiei în fapt);
c) niciunul, coproprietatea devălmaşă neputând fi tulburată în acest fel.

21.Care regim matrimonial este legal în România?

a) regimul separaţiei bunurilor;
b) regimul comunităţii legale;
c) orice regim, cu condiţia să fie precizat printr-un contract matrimonial.

22. Sunt bunuri proprii ale fiecăruia dintre soţi:

a) bunurile necesare exercitării profesiei;
b) bunurile cumpărate din diferenţa de venituri raportată la veniturile
celuilalt soţ;
c) bunurile obţinute înaintea căsătoriei

23. Care sunt trăsăturile dreptului de proprietate comună în devălmăşie?

a) existând în temeiul stării de căsătorie, proprietatea comună în
devălmăşie nu poate fi lichidată decât odată cu căsătoria;
b) oricare dintre soţi poate săvârşi acte de folosinţă şi administrare asupra
bunurilor comune, precum şi, cu unele limitări, acte de dobândire;
c) are caracter intuitu personae.

24. În care situație bunurile dobândite în timpul căsătoriei sunt comune:

a) reprezintă bunuri moștenite de unul din soți;
b) dispunătorul, în actele cu titlu gratuit, a prevăzut expres aceasta;
c) ambii soți sunt înscriși în registrul de carte financiară

25. În care din următoarele situații suntem în prezența unei datorii

comune:
a) cheltuielile făcute de un soț cu administrarea oricăruia dintre bunurile
comune;
b) împrumutul făcut de un soț pentru administrarea bunurilor comune,
chiar dacă această sumă nu a fost cheltuită în acest scop;
c) datoria contractată de un soț, chiar dacă celălalt soț s-a opus la
încheierea acestui act și creditorul a cunoscut, la momentul încheierii
contractului, această împotrivire.

26. Constituie bun propriu:

a) premiul ce este inclus în sistemul premial de retribuții;
b) recompensa periodică acordată pentru realizarea unor anumiți indici
obiectivi;
c) premiul și recompensa pentru merite deosebite.

27. Constituie bunuri proprii ale unuia dintre soți:

a) bijuteriile, chiar dobândite ca investiții ale economiilor realizate de soți:
b) bunurile comune asupra cărora soții au convenit astfel;
c) liberalitatea făcuta intuitu personae unuia dintre soți.

28. Calitatea de bun comun:

a) trebuie dovedită de soțul care o invocă;
b) o are numai bunul dobândit în timpul căsătoriei, de către oricare dintre
soți;
c) trebuie dovedită de ambii soți.
29. Sunt considerate comune bunurile cele care îndeplinesc următoarele
condiții:
a) sunt dobândite de oricare dintre soți în timpul căsătoriei;
b) bunurile dobândite cu titlu de premiu;
c) indeminzația de asigurare de persoane

30.. Noțiunea de sarcini ale căsătoriei include:

a) doar cheltuielile necesare pentru ducerea traiului în comun a soților;
b) doar cheltuielile necesare pentru creșterea, educarea și pregătirea
profesională a copiilor și pentru întreținerea soțului aflat în incapacitate de
muncă;
c) ambele categorii de cheltuieli menționate mai sus.

31. Contribuția soților la dobândirea bunurilor comune:

a) este o condiție pentru considerarea bunurilor ca fiind comune;
b) este presupusă de lege;
c) nu este o obligație a căsătoriei.

32. Bunul dobândit în timpul căsătoriei devine comun:

a) chiar dacă în actul de achiziție a fost trecut doar numele unuia dintre
soți;
b) dacă în actul de achiziție au fost trecute numele ambilor soți;
c) doar dacă a fost dobândit prin munca ambilor soți.

33.. Potrivit art. 308 C.civ., principiul codeciziei presupune:

a) prezumţia de mandat tacit reciproc între soţi, în tot ceea ce priveşte
căsătoria;
b) luarea deciziilor de către soţi, de comun acord, în tot ceea ce priveşte
căsătoria;
c) posibilitatea de a încheia acte în nume propriu ori în numele ambilor,în
tot ceea ce priveşte căsătoria.

34.. Sunt reguli generale de organizare în materia convenţiei matrimoniale:

a) principiul libertăţii convenţiilor matrimoniale;
b) principiul accesorialităţii;
c) principiul libertăţii alegerii profesiei.

35. Constituie locuinţă de familie:

a) locuinţa de serviciu a unuia dintre soţi, dacă aceasta este destinată vieţii
de familie;
b) domiciliul soţilor sau al unuia dintre ei, dacă acesta este destinat vieţii
de familie;
c) reşedinţa principală a familiei.

36.. Reprezintă criterii legale pentru determinarea bunurilor comune, în

comunitatea legală:
a) bunul să fie mobil sau imobil, corporal ori incorporal;
b) bunul să fie dobândit în timpul căsătoriei;
c) bunul să nu facă parte din categoria bunurilor proprii.

37. Potrivit art. 360 Cciv., regimul separaţiei de bunuri reprezintă:

a) separaţia totală de patrimonii a soţilor;
b) fiecare dintre soţi este proprietar exclusiv al bunurilor dobândite înainte
de încheierea căsătoriei, precum şi al bunurilor dobândite în nume propriu
după această dată.
c) o derogare, prin convenţie matrimonială, de la regimul matrimonial
primar.

38. Sunt obligaţii reciproce personale între soţi:

a) obligaţia de a contribui, în raport cu mijloacele fiecăruia, la cheltuielile
căsătoriei;
b) obligaţia de sprijin moral;
c) obligaţia de fidelitate

39.Ca efect al divorţului, în raporturile dintre foştii soţi:

a) încetează drepturile şi obligaţiile patrimoniale, subzistă drepturile şi
obligaţiile persnale;
b) încetează unele drepturi şi obligaţii personale, subzistă drepturile şi
obligaţiile patrimoniale;
c) încetează drepturile şi obligaţiile personale, precum și drepturile şi
obligaţiile patrimoniale.

40.Cererile accesorii obligatorii în procesul de divorţ sunt:

a) chestiunea numelui soţilor după desfacerea căsătoriei;
b) partajarea bunurilor comune ale soţilor;
c) atribuirea locuinţei conjugale

41.Ca urmare a divorţului, între foştii soţi:

a) subzistă vocaţia succesorală reciprocă;
b) dispare obligaţia de a contribui la cheltuielile căsniciei;
c) subzistă, pentru un an, obligaţia reciprocă de sprijin material

42. Care din urmatoarele hotărâri este definitivă în ce privește divorțul:

a) hotărârea pronunțată ca urmare a cererii de divorț introdusă de un
alienat sau debil mintal;
b) hotărârea de divorț pronunțată din culpa exclusivă a soțului aflat în
străinătate;
c) hotărarea pronunțată ca urmare a divorțului prin acordul soților, în
condițiile legii.

43. Divorțul poate produce efecte cu privire la:

a) numele copiilor rezultați din căsătorie;
b) cetățenia și naționalitatea soților;
c) numele soților.

44.Căsătoria încetează:
a) prin hotărâre judecătorească definitivă de admitere a divorțului;
b) prin acordul ambilor soți;
c) prin declararea judecătorească a morții unuia dintre soți.

45.Căsătoria poate fi desfăcută:

a) prin moartea unuia dintre soți;
b) prin efectul unei nulități;
c) prin divorț.

46.Desfacerea căsătoriei se produce:

a) în timpul vieții soților;
b) după moartea unuia dintre soți;
c) după dispariția unuia dintre soți.

47. În materia divorțului prin acordul soților pe cale administrativă, refuzul

ofițerului de stare civilă de a constata desfacerea căsătoriei și de a emite
certificatul de divorț:
a) se atacă cu acțiune în anulare în termen de 30 zile de la emitere;
b) constituie temei pentru formularea unei acțiuni în repararea
prejudiciului doar dacă refuzul nu se întemeiază pe împrejurarea că soții
nu se înțeleg asupra numelui de familie pe care să îl poarte după divorț ori
asupra exercitării în comun a drepturilor părintești;
c) nu poate face obiectul unei căi de atac.

48. Prestaţia compensatorie:

a) în cazul în care constă într-o sumă de bani, se indexează de drept,
trimestrial, în funcţie de rata inflaţiei;
b) se stabileşte la o dată ulterioară desfacerii căsătoriei;
c) nu poate fi stabilită sub forma unei rente viagere, ori în natură, sub
forma uzufructului asupra unor bunuri mobile sau imobile care aparţin
debitorului.

49. Care din următoarele situații reprezintă încetarea căsătoriei:

a) divorțul soților;
b) nulitatea sau anularea căsătoriei;
c) decesul fizic constatat al unuia dintre soți.

50. Potrivit concepţiei divorţului remediu, pronunţarea desfacerii căsătoriei

este conditionată:
a) de culpa soţului pârât, chiar când continuarea căsătoriei este posibilă
pentru acesta;
b) de imposibilitatea continuării căsătoriei cel puţin pentru unul din soţi,
indiferent de culpa vreunuia dintre soţi;
c) de imposibilitatea continuării căsătoriei pentru ambii soţi şi de culpa
unuia dintre soţi.

51. Filiaţia maternă se stabileşte:

a) prin simpla afirmaţie a beneficiarului;
b) prin certificatul constatator al naşterii;
c) prin recunoaşterea mamei

52. Acţiunea maternităţii rezultând din actul de stare civilă este posibilă
dacă:
a) mama a retractat recunoaşterea de maternitate;
b) o altă femeie a făcut o recunoaştere de maternitate al cărui subiect este
copilul a cărei filiaţie maternă este stabilită prin certificatul de naştere;
c) persoana deţine numai certificatul constatator al naşterii, nu şi folosinţa
stării civile.

53. Termenul de prescripţie a recunoaşterii de maternitate este:

a) imprescriptibil extinctiv;
b) 1 an din momentul în care tatăl află de recunoaşterea de maternitate;
c) nu mai târziu de 3 ani din momentul în care copilul capătă deplina
capacitate de exerciţiu

54. Prezumţiile de paternitate sunt:

a) absolute, irefragabile, imposibil de combătut;
b) relative, vremelnice;
c) intermediare, mixte.

55.. Termenul de prescripţie al acţiunii în contestarea paternităţii este:

a) 1 an;
b) 3 ani, termenul comun;
c) imprescriptibil extinctiv

56. Filiaţia este:

a) faptul de a avea cel puţin un descendent masculin (fiu);
b) legătura juridică existentă între o persoană şi ascendenţii săi ca urmare a
descendenţei biologice;
c) raportul de descendenţă a unei persoane faţă de părinţii săi, legătura
directă şi imediată dintre un copil şi părinţii săi.

57. Natura juridică a recunoaşterii de maternitate este:

a) act condiţie;
b) mijloc de probă;
c) act unilateral.

58.. Cine are dreptul la exercitarea acţiunii în stabilirea maternităţii?

a) orice persoană interesată;
b) mama copilului;
c) strict copilul.

59. Formele recunoaşterii de paternitate sunt:

a) înscris autentic;
b) declaraţie la serviciul de stare civilă;
c) testament.

60. Recunoaşterea voluntară de maternitate este permisă:

a) naşterea nu a fost înregistrată în registrul de stare civilă;
b) copilul a fost trecut în registrul de stare civilă ca fiind născut din părinţi
necunoscuţi;
c) cea care îşi asumase anterior filiaţia maternă între timp a retractat.

61. Prezumţia timpului legal al concepţiei este:

a) timpul cuprins între a două sute nouăzeci sute şi a o sută optzecea zi
dinaintea naşterii copilului este timpul legal al concepţiunii;
b) timpul cuprins între a trei sute zece şi a o sută şaptezecea zi dinaintea
naşterii copilului este timpul legal al concepţiunii
c) timpul cuprins între a trei sute şi a o sută optzecea zi dinaintea naşterii
copilului este timpul legal al concepţiunii

62.. Termenul de prescripţie al acţiunii în tăgăduirea paternităţii este:

a) 3 ani de la naşterea copilului;
b) 3 ani de la data când a aflat de naşterea copilului, pentru soţul mamei;
c) imprescriptibil

63. Enumeraţi cazurile în care recunoaşterea de paternitate este lovită de

nulitate absolută:
a) recunoaşterea se referă la un copil care beneficiază de una din
prezumţiile legale de paternitate sau care, din afara căsătoriei fiind, are
deja paternitatea legal stabilită;
b) recunoaşterea priveşte un copil născut în afara căsătoriei, decedat fără
descendenţi fireşti;
c) manifestarea de voinţă nu a fost exprimată într-una din formele impuse
de lege, adică declaraţie la serviciul de stare civilă, înscris autentic sau
testament

64. Diferenţa dintre filiaţia din căsătorie şi filiaţia din afara căsătoriei este:
a) copiii care beneficiază de filiaţia din căsătorie sunt legitimi, cei în cazul
cărora filiaţia este din afara căsătoriei sunt bastarzi;
b) filiaţia din afara căsătoriei elimină orice pretenţie succesorală;
c) niciuna
65. Posesia de stat reprezintă:
a) faptul că o anumită naţiune deţine un stat care-i asigură independenţa;
b) domeniile aflate în arministrarea statului, la care se adaugă regiile
autonome şi societăţile comerciale la care statul este acţionar unic sau
majoritar;
c) o stare de fapt corespunzătoarei unei anumite stări civile, având ca
principal efect prezumţia simplă că starea de fapt corespunde unei stări de
drept.

66. Formele sub care se poate face recunoaşterea de maternitate sunt:

a) testament, chiar şi lovit de nulitate;
b) înscris autentic;
c) declaraţie în exclusivitate scrisă, la serviciul stării civile.

67. Care dintre cele două prezumţii de paternitate are întâietate în raport cu
cealaltă?
a) un conflict al celor două prezumţii de paternitate este practic imposibil;
b) se stabileşte de către instanţă, în urma analizei circumstanţelor
specifice;
c) are întâietate prezumţia de paternitate a copilului născut în timpul
căsătoriei

68.. Cine are calitatea procesuală în acţiunea în stabilirea paternităţii?

a) tatăl interesat să facă recunoaşterea paternităţii;
b) copilul, dar numai dacă este major;
c) copilul, iar în numele său mama sau reprezentantul său legal

69. Pierderea forţei probante a certificatului constatator al naşterii în cazul

filiaţiei adoptive constă în:
a) întocmirea unui nou act de naştere al adoptatului, în care părinţii
adoptivi sunt trecuţi ca fiind părinţi fireşti, însă acest înscris nu dovedeşte
faptul naşterii de către mama adoptivă;
b) apariţia unei neconcordanţe între numele şi persoanele care apar în
certificatul de naştere şi numele şi persoanele care exercită ocrotirea
părintească;
c) în caz de adopţie există două certificate constatatoare ale naşterii, unul
la părinţii adoptivi şi celălalt la părinţii fireşti
70. Adopţia este:
a) operaţiune juridică;
b) act juridic;
c) instituţie juridică.

71. Adopţia:
a) este ansamblul măsurilor, prestaţiilor şi serviciilor destinate îngrijirii şi
dezvoltării copilului lipsit, temporar sau definitiv, de ocrotirea părinţilor
săi sau a celui care, în vederea protejării intereselor sale, nu poate fi lăsat
în grija acestora;
b) este îndatorirea impusă de lege unui adult de a asigura unui sau unor
minori mijloacele necesare traiului, precum şi a mijloacelor necesare
educării şi pregătirii profesionale;
c) este o ficţiune juridică prin care filiaţia firească şi raporturile de rudenie
firească sunt înlocuite cu o filiaţie civilă, respectiv cu legături de rudenie
civilă.

72. Adoptia este nulă:

a) dacă este fictiv,
b) dacă s-a încheiat cu încalcarea condițiilor de formă și nu intervine
nulitatea relativă,
c) dacă s-a încheiat cu încalcarea condițiilor de fond și nu intervine
nulitatea relativă.

73. Majorul poate fi adoptat:

a) oricând, necondiționat,
b) dacă a fost crescut în timpul minorității de către viitorii adoptatori,
c) de către doi soți, dacă și el consimte

74. Nu pot adopta:

a) persoanele care nu au capacitate deplină de exercițiu,
b) persoanele care suferă de boli psihice,
c) două persoane de acelasi sex, împreună.

75. Situaţiile în care se pune problema consimţământului personal al

copilului, cu valoare de condiţie a operaţiunii juridice, sunt:
a) încredinţarea spre creştere unuia dintre părinţi, în urma procesului de
divorţ;
b) adopţia copilului care a împlinit 10 ani;
c) ancheta penală în cazul copilului maltratat sau abuzat.

76. Care este definiția rudeniei firești dată de Codul civil:

a) este legătura de sânge dintre două persoane, bazată pe faptul nașterii;
b) este legatura dobândită prin actul juridic al adopției;
c) este o legatură între mai multe persoane

77.. Care sunt efectele adopției:

a) Întocmirea unui nou act de naștere; nașterea rudeniei civile;
b) Drepturile și obligațiile parintești revin adoptatorului; numele
adoptatului;
c) Întocmirea unui nou act de naștere; nașterea rudeniei civile; drepturile și
obligațiile părintești revin adoptatorului; numele adoptatului; domiciliul și
locuința adoptatului; obligația legală de întreținere; vocația succesorală;
cetățenia adoptatului.

78. Prin ce are loc încetarea adopției:

a) Prin desființarea adopției sau prin desfacerea adopției;
b) Prin desființarea adopției;
c) Prin desfacerea adopției.

79. Care sunt formele de nulitate care duc la desființarea adopției:

a) Nulitatea absolută a adopției;
b) Nulitatea relativa a adopției;
c) Nulitatea absolută a adopției sau nulitatea relativă a adopției.

80. În ce condiții intervine desfacerea adopției:

a) Când adoptatorul sau părinții adoptatori au decedat;
b) Când adoptatorul sau părinții adoptatori au divorțat;
c) Când adoptatorul sau părinții adoptatori s-au separat cu locuința.

81.. Care sunt principalele impedimente la adopție:

a) Impedimentul izvorând din rudenia firească;
b) Impedimentul izvorând din calitatea de soț; impedimentul rezultand
dintr-o adopție anterioară;
c) Impedimentul izvorând din rudenia firească; din calitatea de soț: dintr-o
adopție anterioară.

82.. Scopul adopției este acela prin care are loc:

a) Realizarea unor condiții necesare copilului;
b). Asigurarea protecției intereselor patrimoniale și nepatrimoniale ale
copiilor lipsiți de ocrotire părintească sau de o ocrotire corespunzătoare;
c). Realizarea unui raport de colaborare între adoptat și adoptator.

83. Consimțământul exprimat prin încheirea adopției reprezintă:

a) O conditie de formă la încheierea adopției;
b) Un impediment la încheierea adopției;
c) O condiție de fond la încheierea adopției

84.Se poate considera că părintele căruia nu i-a fost încredinţat copilul este
decăzut din drepturile părinteşti?
a) da;
b) nu;
c) numai dacă părintele în această situaţie părăseşte pentru timp îndelungat
ţara în care se află domiciliul copilului.

85. Diferenţa dintre filiaţia din căsătorie şi filiaţia din afara căsătoriei este:
a) filiaţia din afara căsătoriei elimină orice pretenţie succesorală;
b) niciuna;
c) copiii a căror filiaţie este din afara căsătoriei nu se bucură de ocrotirea
adopţiei, tutelei sau curatelei.

86. Actele de administrare ale minorului cu capacitate restrânsă de

exerciţiu, încheiate fără încuviinţarea prealabilă a părinţilor, pot fi anulate
dacă:
a) tulbură ordinea publică;
b) i-au pricinuit acestuia o vătămare;
c) vădesc pericol social.

87. Plasamentul în regimul de urgenţă se impune în situaţia:

a) copilului ai cărui părinţi sunt decedaţi, necunoscuţi, decăzuţi din
exerciţiul drepturilor părinteşti sau cărora li s-a aplicat pedeapsa
interzicerii drepturilor părinteşti, puşi sub interdicţie, declaraţi
judecătoreşte morţi sau dispăruţi, când nu a putut fi instituită tutela
b) copilului abuzat sau neglijat;
c) copilului găsit sau abandonat în unităţile sanitare

88.. Situaţiile în care se pune problema consimţământului personal al

copilului, cu valoare de condiţie a operaţiunii juridice, sunt:
a) încredinţarea spre creştere unuia dintre părinţi, în urma procesului de
divorţ;
b) adopţia copilului care a împlinit 10 ani;
c) stabilirea unei măsuri de protecţie specială privind copilul care a
împlinit 16 ani.

89. Situaţiile în care sarcina înfăptuirii autorității părinteşti revine unui

singur părinte sunt:
a) decesul unuia dintre părinţi;
b) decăderea din drepturi a unuia dintre părinţi;
c) neputinţa, din orice împrejurare, a unuia dintre părinţi de a-şi manifesta
voinţa

90. Decăderea din drepturile părinteşti este:

a) survine în urma divorţului în cazul părintelui căruia nu i s-a încredinţat
copilul minor;
b) unica sancţiune specifică dreptului familiei, care poate fi pronunţată de
instanţa judecătorească pentru abuzuri sau neglijenţe grave ale părintelui,
de natură să pună în pericol dezvoltarea fizică, mentală, spirituală, morală
sau socială a copilului;
c) este o măsură de protecţie specială

91. Următoarele afirmaţii constituie reguli care compun ierarhia celor

obligaţi la întreţinere:
a) ascendentul este obligat la întreţinere înaintea descendentului;
b) fraţii şi surorile îşi datorează întreţinere după părinţi, dar înaintea
bunicilor;
c) soţul care a contribuit la întreţinerea copilului firesc al celuilalt soţ
datorează întreţinere copilului, indiferent care este situaţia părinţilor fireşti

92. Condiţiile generale ale obligaţiei legale de întreţinere sunt:

a) creditorul obligaţiei este lipsit de câştig datorită incapacităţii de a
munci;
b) creditorul obligaţiei are dreptul la aceasta în temeiul datoriei morale pe
care o are debitorul faţă de el;
c) debitorul este obligat să asigure întreţinerea în temeiul legii, indiferent
de situaţia lui materială concretă.

93. Obligaţia legală de întreţinere este datorată:

a) din momentul introducerii cererii de chemare în judecată;
b) de la data pronunţării hotărârii;
c) dintr-un moment stabilit de comun acord între părţi.

94. Următoarele afirmaţii constituie reguli care compun ierarhia celor

obligaţi la întreţinere:
a) părinţii fireşti sunt obligaţi la întreţinerea copiilor minori înaintea
părinţilor adoptivi;
b) soţii îşi datorează întreţinere înaintea celor obligaţi;
c) copilul întreţinut timp de cel puţin 5 ani de soţul părintelui firesc poate
fi obligat la întreţinerea părintelui vitreg

95. Cuantumul maxim al obligaţiei de întreţinere între soţi este:

a) jumătate din venitul soţului obligat la plată;
b) un sfert din venitul soţului obligat la plată;
c) o treime din venitul soţului obligat la plată

96. Creditorul obligaţiei de întreţinere, în egală măsură culpabil de divorţ,

are un drept la întreţinere timp de:
a) 6 luni;
b) un an;
c) nelimitat.

97. Dreptul la întreţinere al descendentului major aflat în continuarea

studiilor constă în:
a) obligaţia părinţilor de a-i da întreţinere, dar fără ca descendentul să
depăşească vârsta de 23 de ani;
b) obligaţia părinţilor de a-i da întreţinere, dar fără ca descendentul să
depăşească vârsta de 25 de ani;
c) obligaţia părinţilor de a-i da întreţinere, dar fără ca descendentul să
depăşească vârsta de 26 de ani.
98. Starea de nevoie se prezumă în cazul:
a) descendentului minor;
b) străbunicului;
c) părintelui vitreg.

99.. Creditorul obligaţiei de întreţinere, fost soţ exclusiv culpabil de divorţ,

are un drept la întreţinere timp de:
a) 6 luni;
b) un an;
c) nelimitat.

100. Plafoanele maximale din câştigul din muncă al celui obligat la

întreţinerea părintelui pentru doi copii sunt:
a) până la o pătrime din venit;
b) până la o treime din venit;
c) peste jumătate din venit.

101. Următoarele afirmaţii constituie reguli care compun ierarhia celor

obligaţi la întreţinere:
a) ascendentul este obligat la întreţinere înaintea descendentului;
b) fraţii şi surorile îşi datorează întreţinere după părinţi, dar înaintea
bunicilor
c) soţul care a contribuit la întreţinerea copilului firesc al celuilalt soţ
datorează întreţinere copilului, indiferent care este situaţia părinţilor fireşti.

102. Următoarele afirmaţii constituie reguli care compun ierarhia celor

obligaţi la întreţinere:
a) descendentul este obligat la întreţinere înaintea ascendentului, iar dacă
sunt mai mulţi descendenţi sau mai mulţi ascendenţi, cel în grad mai
apropiat este obligat înaintea celui în grad mai îndepărtat;
b) fraţii şi surorile îşi datorează întreţinere înaintea părinţilor, dar după
bunici;
c) între foştii soţi divorţaţi sau a căror căsătorie a fost desfiinţată,
întreţinerea se datorează în aceeaşi ordine ca şi între soţii dintr-o căsătorie
în fiinţă, adică înaintea oricărei alte persoane.

103. Cuantumul maxim al întreţinerii datorată soţului plus cea acordată

copiilor este:
a) jumătate din venitul soţului obligat la plată;
b) un sfert din venitul soţului obligat la plată;
c) o treime din venitul soţului obligat la plată.

104. Plafoanele maximale din câştigul din muncă al celui obligat la

întreţinerea părintelui pentru un copil sunt:
a) până la o pătrime din venit;
b) până la o treime din venit;
c) peste jumătate din venit.

105. Modalităţile de executare ale obligaţiei de întreţinere sunt:

a) în bani;
b) în suport moral şi empatie;
c) parte în natură şi parte în bani.