Particularitățile generale ale Terrei ca planetă: forma și mișcările pământului

Forma Pământului. Pământul are o formă care se datorează mișcărilor căruie

este supus. Astfel, că Pământul se mișcă în jurul axei sale, cât și în cadrul
sistemului solar din care face parte împreună cu alte planete. Soarele – fiind
principala sursă de lumina și căldură pentru toate planetele din sistemul solar.
Aceste sistem solar – este o mică particolă în cadrul galaxiei noastre, care se
numește Calea Lactee.Această galaxie, împreună cu alte galaxii și corpuri cerești,
se mișcă în imensul Univers. Toate aceste mișcări, conferă Pîmântului o formă.

Despre forma Pământului, oamenii au fost preocupați încă din cele mai
vechi timpuri:
 încă Arsitotel în sec.IV a observat că umbra Pământului în urma eclipsei de
Lună, că e o umbră rotundă. Aceasta este o dovadă asupra sfericității
Pământului.
 o altă dovadă este linia orizontului la suprafața mării, care nu este o linie
dreaptă, ci este o linie curbă.
 expediția lui Fernando Magellan, a venit și ea cu o dovadă asupra sfericității
Pământului, deoarece pornește în 1519 spre Vest și echipajul său se
reîntoarce dinspre Est, peste 3 ani.

Văzută din Cosmos, planeta noastră ca și alte planete are o formă sferică.
Dar această formă nu este perfectă, deoarece Raza Ecuatorială este mai mare decât
Raza Polară cu 21 km, astfel că forma Pîmântului este turtită la cei doi poli și
bombată la ecuator. Totuți datorită nivelul mărilor, oceanelor și suprafețelor
uscatului, forma reală a Pământului – este o formă neregulată.

Mișcările Pământului. Axa Pământului este linia imaginară, în jurul căruia se

mișcă Pământul și aceasta nu este vertical, dar este puțin înclinată cu 23º.
Ecuatorul – reprezintă cercul, care împarte Pământul în două emisfere: emisfera
nordică și emisfera sudică.

Mișcarea în jurul axei -

are direcție de la vest la est și are o durată de 24 h, în rezultatul acestuia se
formează patru consecințe: datorită formei sferice a Pământului, aceasta nu poate fi
luminat concomitent pe toată suprafața sa. Astfel că partea luminată este ziuă, iar
partea umbrită este noapte. Datorită acestei mișcări, are loc succesiunea zilei și a
nopții. Datorită faptului că Soarele
este principala sursă de lumină,
partea luminată este încălzită, iar
partea umbrită se răcește. În urma
acestei mișcări, are loc variația
temperaturii aerului de la zi la
noapte. O altă consecință a acestei
mișcări este turtirea Pîmântului la
poli și bombarea la Ecuator.
 Un alt rezultat al mișcării în jurul axei sale, este variația orei pe glob.
Pământul realizează o mișcare în jurul axei sale timp de 24 h, astfel că suprafața lui
a fost împărțită în 24 de fuse orare: dacă ne deplasăm spre Est – pentru fiecare fus
orar este necesar să adaugăm 1 h, iar dacă dacă ne deplasăm spre Vest – pentru
fiecare fus orar este necesar să scădem 1 h.

Din desen se observă că

Chișinăul este amplasat în cel de-al
doilea fus orar, astfel la noi va fi ora
12, iar la Moscova va fi ora 13,
deoarece acest fus orar a fost mai
devreme în dreptul Soarelui, decât
Chișinău. La Londra va fi ora 10,
deoarece ei întâlnesc Soarele cu 2 h
mai târziu. Japonia este numită țara
Soarelui Răsare – deoarece sunt
primii care întâlnesc o nouă zi, iar
utlimii care întâlnesc zorile sunt
locuitorii din Alaska. Linia care îi
desparte și trece prin meridianul 180º - se numește linia de schimbare a datei.
Mișcare în jurul Soarelui – care se
realizează pe o orbită ovală, cu direcția de la
vest la est și are o durată de 365 zile și 6 ore.
Aceste 6 ore din patru în patru ani, se adaugă
lunii Februari formând data de 29 februarie și
se realizează anul bisect cu 366 zile.

An bisect
(366 zile)
6*4
2004
2008
2012
2016

Datorită mișcării Pământului în jurul Soarelui se disting 4 poziții importante,

care coincid cu începerea anotimpurilor. Astfel că la 21 Martie, Soarele luminează
și încălzește în egală măsură ambele emisfere și în cadrul echinocțiul de primăvară,
ziua este egală cu noaptea și marcăm începutul primăverii. La 22 iunie, Soarele
încălzește și luminează mai mult în emisfera nordică, astfel că în cadrul solstițiul
de vară – aveam ce-a mai lungă zi și ce-a mai scurtă noapte și marchează începutul
verii, pentru emisfera Nordică, însă pentru emisfera Sudică – marcăm începutul
iernii. La 23 septembrie are loc
echinocțiul de toamnă, Soarele
luminează și încălzește în egală
masură în ambele emisfere, ziua este
egală cu noaptea și se marchează
începutul toamnei. La 22 decembrie,
Soarele luminează și încălzește mai
mult în emisfera sudică, astfel că
avea ce-a mail lungă noapte și ce-a
mai scurtă zi și marchează începutul
iernii pentru emisfera Nordică, în
schimb pentru emisfera Sudică se începe anotimpul vara.

Durata inegală a zilelor și nopților în decursul anului – astfel că datorită axei

de înclinație și a acestei mișcări, în perioada de 23 martie - 23 septembrie, în jurul
polului nord, se formează ziua polară, iar la polul sud are loc noaptea polară. În
perioada de 23 septembrie – 21 martie, la polul nord se formează nopțile polare, iar
la polul sud se formează zilele polare.

Zonele de căldură – datorită sfericității Pământului, mișcărilor, cât și axei de

înclinare, cantitatea de căldură scade de le
Ecuator spre Poli, formând 5 zone de
căldură: zona caldă – la mijlocul
Ecuatorului; 2 zone temperate Nordică și
Sudică; 2 zone reci Nordică și Sudică.