Tema 10: Formele majore de relief continental: caracteristici generale,

clasificarea după altitudine

Cele mai mari forme de relief ale scoarţei terestre

Relieful – reprezintă totalitatea formelor neregulate ( adăncituri și ridicături), ale

suprafeței scoarței terestre. Formele ridicate ale scoarței terestre, formează continentele. Formele
adâncite ale scoarței terestre, formează bazinele oceanice.
Continentele sunt cele mai întinse suprafeţe de uscat, dar și cele mai groase regiuni ale
scoarței terestre, fiind înconjurate de apa oceanelor. Pe Terra se deosebesc şase continente:
Eurasia, Africa, America de Nord, America de Sud, Australia şi Antarctida. Ele ocupă 29% din
suprafaţa Globului.
Bazinele oceanice sunt cele mai mari depresiuni ale scoarței terestre, ocupate de apele
mărilor și ale oceanelor. Pe Terra sunt patru bazine oceanice: Oceanul Pacific, Oceanul
Atlantic, Oceanul Indian şi Oceanul Arctic.

Formele majore de relief ale continentelor

Formele majore ale continentelor sunt: munții, podișurile, dealurile și câmpiile.

Munţii reprezintă cele mai înalte forme
de relief de pe continente, altitudinea lor
depăşeşte 1000 m. Cei mai înalţi munţi de pe
Terra sunt munţii Himalaya din Asia, care ating
altitudinea de 8848 m în vârful Chomolungma /
Everest.

munții Himalaya

Clasificarea munților
După modul de formare, se deosebesc:
 vulcanici;
 Prin încrețire.
După altitudine, se deosebesc:
 munţi joşi, cu înălţimea de 800–1000 m;
 munţi medii – 1000–3000 m;
 munţi înalţi – peste 3000 m.
După vârstă, se deosebes:
 munţi tineri;
 munţi vechi
munți tineri munți vechi
Munții tineri – sunt mai înalți, au vârfuri ascuțite, cu văi prăpăstioase, ca ex.: Himalaya,
Caucaz (din Asia) , Alpi, Carpați (din Europa).
Munții vechi - odată formați, sub influența factorilor externi sunt erodași și astfel ajuns
să fie tot mai mici ca înălțime.
De obicei munţii apar grupați și formează lanţuri muntoase cu lungimi de sute și mii de
kilometri.

Un munte se compune din: poalele muntelui (formează părțile cele mai joase, de la baza
muntelui); versanții sau pantele (reprezintă părțile înclinate ale muntelui); culmea (reprezintă
partea de sus a muntelui), care se termină cu vârful muntelui.
Munţii sunt fragmentaţi de văi, prin care curg râuri şi depresiuni (nişte suprafeţe
înconjurate din toate părţile de versanţi).

Podișurile sunt forme de relief ale căror altitudini

între 300 - 4000 m. Cel mai înalt este podişul Tibet din
Asia, cu înălţimea de 4 000 m – se numește podiș montan.
Podișurile nu au
vârfuri și pot fi netede sau văluroase. Cele mai mari podişuri de pe Glob se consideră Podișul
Tibet și Podişul Braziliei. În Republica Moldova avem Podișul Moldovei Centrale.

Dealurile - sunt forme de relief cu altitudini

cuprinse între 300–1000 m. Ele s-au format fie prin
fragmentarea unor podişuri, sub acţiunea apelor
curgătoare, sau prin încreţirea stratelor de roci ale
scoarţei terestre la periferia munţilor.
Dealurile pot avea formă de cupolă, de con sau
de culmi alungite și rotunjite. În Republica Moldova
cel mai înalt este dealul Bălănești (429 m).

Câmpiile - sunt cele mai joase forme de relief ale

continentelor, având altitudini
de până la 200–300 m. Ele pot avea suprafeţe plane sau
deluroase. Câmpiile sunt formate din roci sedimentare
(argilă, nisip, pietriș) dispuse în straturi orizontale.
Se deosebesc mai multe tipuri de câmpii:
Câmpiile fluviale s-au format din aluviunile aduse de
fluvii (nisip, prundiş, mâl), de ex.Câmpia Amazonului,
Câmpia Mesopotamiei. Câmpiile maritime se întind ca
niște fâșii de-a lungul țărmurilor joase, de ex. Câmpia
Mării Negre.

Importanța formelor majore de relief

Formele de relief au o importanță majoră atât pentru natură, cât și pentru societatea
umană. Ele determină și modul de utilizare a terenurilor pe Terra, fapt ce are o importanță
deosebită în dezvoltarea activităților economice ale populaţiei (agricultură, industrie,
transporturi).
În funcție de altitudine: diferă temperatura care scade odată cu altitudinea, iar
precipitațiile cresc. În funcție de condiţiile climatice: se răspândeşte şi vegetaţia, solurile, lumea
animală. În funcție de structura geologică și modul de formare: se distribuie și bogățiile minerale
utile din subsol.