Catastrofele naturale din perspectiva asigurarilor

Nume: Poterasu Cristiana-Iuliana

Specializarea: Afaceri Internationale anul 3 grupa 2
Ce semnifica riscul?
Riscul este definit în general ca un pericol potenţial sau ca o pierdere posibilă. Natura acestor
pericole sau pierderi se referă la:
-viaţa sau integritatea corporală a oamenilor;
-pierderi materiale ale persoanelor fizice sau juridice; -pierderi financiare ale persoanelor fizice
sau juridice.
Evenimentele sau cauzele ce pot determina apariţia acestor efecte nedorite pot fi grupate în două
categorii:
a) evenimente independente de voinţa oamenilor sau de activitatea acestora. Le numim
evenimente obiective şi ne referim la catastrofele naturale;
b) evenimente legate de comportamentul oamenilor, individual, colectiv sau la nivel social-
economic. Sunt factori restrictivi ce pot fi localizaţi în două grupe: catastrofe tehnice şi riscuri
financiare. Diversitatea şi multitudinea acestor evenimente generează în permanenţă pentru viaţa
oamenilor sau tranzacţiile economice în care sunt implicate.
Asigurarea poate fi definită ca fiind operaţiunea prin care un asigurator, organizând pe
principiul mutualităţii un număr mare de asiguraţi, expuşi la anumite riscuri, îi indemnizează pe
aceia dintre ei care suferă pierderi la producerea acestor riscuri din fondul comun constituit din
primele de asigurare sau cotizaţiile încasate.
În legea nr. 136 din 1995 privind asigurările şi reasigurările în România modificată prin legea
172 din 2004, asigurarea se defineşte astfel: ―Prin contractul de asigurare, asiguratul se obligă să
plătească o primă asigurătorului, iar acesta se obligă ca, la producerea riscului asigurat, să plătească
asiguratului, beneficiarului asigurării sau terţului păgubit despăgubirea ori suma asigurată,
denumită în continuare indemnizaţie, rezultată din contractul de asigurare încheiat în condiţiile
prezentei legi, în limitele şi la termenele convenite‖.
Definiţia reflectă natura obligaţiilor bilaterale esenţiale între cele două părţi contractante, dar nu
ne sugerează în nici un fel că numai un număr mare de astfel de contracte poate să genereze un
fond de asigurare suficient de mare, prin contribuţii individuale suficient de mici astfel încât să se
asigure atractivitatea şi eficienţa acestui joc colectiv de ajutor mutual.
Cei care participă la acest joc complex sunt, generic vorbind, asiguraţii şi asigurătorii. Asiguraţii
sunt persoanele fizice sau juridice care doresc să se asigure, în beneficiul lor sau al altor persoane.
Aceştia generează cererea de asigurare ca funcţie a unor factori de natură economică şi socială.
Calamitatile natural cele mai pagubitoarele si cu arie larga de raspandire pe glob sunt: seceta.
Uraganele, inundațiile, cutremurele de pământ și incendiile.
Evaluarea pagubei se tine seama de faptul ca urmare a producerii evenimentului asigurat se
poate inregistra o paguba totala sau o paguba partiala.
 Paguba totala ca urmare a producerii evenimentului asigurat ex. Cladirea a fost distrusa in
intregime fara a putea fi indentificate resturi care s-ar putea intrebuinta sau valorifica. Acestea pot
fi fara recuperari adica in urma careia nu se pot recupera nici un fel de material sau elemente de
constructii sau cu recuperari in urma careia pot fi recuperate material si parti componente ale
cladirilor (caramizi,usi, lemn).
Prin legea 381/2002 privind acordarea de despăgubiri în caz de calamităţi naturale în
agricultură, statul constituie prin bugetul de sume destinate nu numai despăgubirilor excepţionale,
dar şi pentru stimularea asigurărilor propriu-zise prin subvenţionarea primelor de asigurare plătite
de asiguraţi.
Perioada de asigurare Pentru riscurile generale (avarii, incendiu şi alte calamităţi, furt prin
efracţie sau acte de tâlhărie) perioada de asigurare începe la data înscrisă în poliţa de asigurare a
bunului şi expiră după 365 de zile, cu drept de reînnoire (anuală / subanuală) până la încheierea
contractului de leasing.
Spre deosebire de multe alte evenimente, calamităţile naturale au un potenţial foarte ridicat de a produce
mari pagube materiale şi pierderi de vieţi omeneşti.
Expunerea la aceste riscuri este din ce în ce mai mare. Creşterea populaţiei, înfiinţarea unor localităţi
în zone anterior nelocuite, dezvoltarea economică în regiunile mai expuse, creşterea numărului de
construcţii de locuinţe şi unităţi economice, dezvoltarea tehnicii de mare valoare, apariţia de noi aglomerări
urbane, densitatea mare a valorilor în oraşe şi zone industriale cresc în mod vădit potenţialul de catastrofă şi
preocupă tot mai mult întreaga comunitate. Astfel apare fireasca nevoie de documentare detaliată asupra
tipurilor şi forţei catastrofelor naturale, ca un ajutor pentru factorii de decizie economică şi politică.
La toate acestea se adaugă schimbările mediului datorită activităţii oamenilor, modificarea climei cu
implicaţii asupra creşterii nivelului mării, modificarea vegetaţiei, creşterea volumului precipitaţiilor şi
reaşezarea zonelor precipitaţiilor foarte ridicate sau foarte scăzute. Toate acestea au crescut substanţial
pericolul de catastrofă.
În ultima perioadă se constată creşterea interesului pentru elaborarea unor studii privind riscurile de
catastrofă şi potenţiale efecte ale producerii lor.
Pagubele materiale, pierderile de vieţi omeneşti, şocul psihologic puternic suferit de populaţie, precum
şi efectele pe termen lung ale producerii acestora obligă la o studiere atentă a fenomenului şi sub aspectul
asigurării care ar putea, prin rolul ei, să facă mai puţin simţite pagubele materiale şi să repună pe cei
afectaţi în situaţia patrimonială existentă înainte de producerea dezastrului.
Datorită mediatizării, populaţia devine tot mai conştientă de pierderile materiale şi de vieţi omeneşti
cauzate de catastrofele naturale. asigurătorilor este necesară o analiză şi o documentaţie care să prezinte
concis tipurile,
Deoarece riscurile de catastrofă sunt în general asigurabile, din punct de vedere al asigurătorilor este
necesară o analiză şi o documentaţie care să prezinte concis tipurile dimensiunea şi intensitatea lor şi
implicaţiile pe care le presupun, în vederea adoptării deciziilor optime.
Unul dintre riscurile care produce cele mai mari catastrofe naturale este cutremurul. Cutremurul
reprezintă zguduirea suprafeţei Pământului printr-o mişcare a crustei sale. Unii asigurători leagă riscul de
cutremur de o anumită intensitate a acestuia la care se produc pagube.Cutremurul se măsoară cu ajutorul a
doi indicatori şi scări.
Magnitudinea unui cutremur măsoară cantitatea de energie eliberată în timpul producerii acestuia şi se
măsoară în grade Richter, folosindu-se scara Richter 1956 care este o scară logaritmică. Ea se determină cu
ajutorul seismografelor, având astfel o determinare obiectivă.
Intensitatea unui cutremur măsoară efectele producerii acestuia într-un anumit punct la suprafaţa
pământului, integrând un număr de parametrii: acceleraţia gravitaţională, durata cutremurului. Ea se
bazează pe efectele observate pe plan local şi are un puternic element de subiectivitate.
Alte riscuri de catastrofă sunt:
 - erupţiile vulcanice: sunt considerate riscuri din care decurg şi alte evenimente apreciate ca
riscuri asociate: căderi şi nori de cenuşă, maree, scurgeri de lavă şi noroi, cutremure vulcanice, etc.
- valurile seismice: reprezintă catastrofă naturală care afectează în special coastele Asiei. Ele
apar după producerea cutremurelor sau ca urmare a unor alunecări de teren ale fundului mării, deseori
induse de cutremure sau erupţii vulcanice în mare sau pe uscat
- inundaţiile sunt definite ca o acoperire temporară continuă a uscatului ca rezultat al ieşirii
din matcă a apelor curgătoare sau a revărsării apelor stătătoare sau ca urmare a precipitaţiilor puternice
şi care rămâne sau curge în amplasamentul asigurat.
Riscuri cu cea mai mare frecvenţă de apariţie şi afectează aproape toate ţările
lumii.
- ploile torenţiale: precipitaţiile medii anuale se situează în jurul valorii de 1000 l/m2
în India de nord-est există o zonă în care precipitaţiile depăşesc 10000 l/m2/an.
- furtunile: reprezintă efectul dinamic al unei mase de aer care se deplasează cu o viteză de
cel puţin 20 m/sec. Dacă această viteză nu poate fi verificată la locul daunei, contractantul asigurării
trebuie să demonstreze că mişcarea aerului a cauzat pagubele la clădirea asigurată, la cele din jur aflate
în stare bună de construcţie.
- tornadele: sunt vânturi puternice, strict delimitate pe suprafeţe foarte mici dar foarte
intense care provoacă distrugeri foarte mari în zonele în care se produc. Tornadele au formă cilindrică
sau conică cu un diametru al conului de circa 100 m, care se deplasează pe distanţe de mai mulţi km.
Viteza maximă la capătul tornadei poate atinge 500 km/h. Pagubele directe sunt mari datorită scăderii
presiunii atmosferice cu 10% sau mai mult în mijlocul conului, fapt care duce la unele pagube mai
ciudate cum ar fi explozia clădirilor cu ferestre sigilate dotate cu instalaţii cu aer condiţionat.
- furtuni regionale(musonii): se formează pe versantul munţilor dacă vântul dinspre munte
este mai rece decât cel de la baza sa. Aerul rece, mai greu coboară pe poalele muntelui. Cu cât
diferenţa de temperatură şi de înălţime este mai mare cu atât viteza creşte ajungând până la 200 km/h.
Musonii determină apariţia unor mari cantităţi de precipitaţii de cele mai multe ori însoţite de
inundaţii. Alte vânturi puternice pot duce la mari pierderi datorită vitezei acestora.
- fulgerul şi trăsnetul : reprezintă cauza multor pagube materiale şi pierderi de vieţi
omeneşti. Pot provoca incendii pădurilor sau arderea echipamentelor electrice şi electronice, a
transformatoarelor de înaltă tensiune şi a releelor de transmisie. Traficul aerian este supus acestui risc,
motiv pentru care evită traversarea acestor regiuni( Europa Centrală şi de Est şi Florida).
- El Nino: este numele unui fenomen de încălzire a climei în zona Pacificului ecuatorial cu
1 până la 5 grade Celsius în numai câteva săptămâni. Încălzirea maximă are loc în perioada
Crăciunului, de unde îi şi vine numele(copilul).Nivelul mării creşte cu circa 0,5 m în partea vestică a
oceanului, iar în partea estică apa rămâne mai rece. Diferenţa de temperatură la suprafaţă şi decalajul
de presiune determină crearea unor curenţi de aer spre zonele de presiune scăzută. Efectele sale se pot
resimţi luni sau chiar ani.
- grindina este un alt risc de catastrofă care produce mari pagube agriculturii, clădirilor,
vehiculelor. Grindina este un fenomen atmosferic care constă în formarea unor bucăţi de gheaţă de
formă, dimensiune, greutate şi densitate diferite, care pot cădea pe obiectul asigurat, avariindu-l sau
chiar distrugându-l.
- alunecările de teren sunt de cele mai multe ori cauzate de alte riscuri ploi torenţiale,
inundaţii, cutremure. Ele reprezintă mişcarea în jos a terenului, pietrelor avându-şi originea în mişcarea
de gravitate şi provoacă mai distrugeri clădirilor, construcţiilor industriale. Sunt des întâlnite în Noua
Zeelandă.
- alunecările sau căderile de avalanşe: reprezintă cantitatea de zăpadă sau gheaţă care se
mişcă brusc pe pante şi se prăbuşesc la vale. Provoacă mari distrugeri zonelor turistice,
construcţiilor din zonele montane.
Pentru asigurători este forate important să se urmărească evoluţia acestor fenomene cu puternic
potenţial distructiv în scopul adoptării unor măsuri adecvate pentru o evaluare
corectă a riscurilor.Ca urmare a schimbării climei este posibilă existenţa valorilor extreme
pentru un număr mare de parametrii care sunt relevanţi pentru asigurare în aproape toate
regiunile lumii.
În evaluarea şi stabilirea primei de asigurare pentru riscurile de catastrofă nu pot fi
utilizate metode uzuale datorită frecvenţei rare din punct de vedere statistic, de apariţie a
acestora. În ciuda pagubelor imense care pot să survină şi la care asigurătorii se expun prin
asigurare, ele sunt considerate riscuri asigurabile.
Se disting trei etape în acest proces:
- determinarea frecvenţei evenimentului, pe baza datelor disponibile, a
măsurătorilor sau descrierilor istorice ale evenimentelor de acest tip; acest lucru face
posibilă o estimare a probabilităţii de asigurare a riscurilor
- evaluarea localizării riscurilor, care are o influenţă mare asupra ratelor de
primă
- posibilitatea de apariţie a daunelor.

Studiu de caz

Cutremurul și tsunamiul din Japonia din 2011, numit și Marele Cutremur Sendai sau
Marele Cutremur Tōhoku, dezastru natural grav care a avut loc în nord-estul Japoniei pe 11
martie 2011. Evenimentul a început cu un cutremur puternic în largul coastei de nord-est a
insulei japoneze Honshu, care a provocat pagube pe scară largă pe uscat și a inițiat o serie
de valuri mari de tsunami care au devastat multe zone de coastă ale țării, mai ales în
regiunea Tōhoku (nord-estul Honshu). Tsunami-ul a provocat, de asemenea, un accident
nuclear major la o centrală electrică de-a lungul coastei.
Cutremurul cu magnitudinea 9,0 a avut loc la ora 14:46. (Estimarea timpurie a
magnitudinii 8,9 a fost ulterior revizuită în sus.) Epicentrul a fost situat la aproximativ 130
de mile (130 km) la est de orașul Sendai, prefectura Miyagi, iar focalizarea a avut loc la o
adâncime de 18,6 mile (aproximativ 30 km) mai jos podeaua din vestul Oceanului Pacific.
Cutremurul a fost cauzat de ruperea unei întinderi din zona de subducție asociată cu
tranșeaua Japoniei, care separă placa Eurasiatică de placa subductivă a Pacificului. O parte a
zonei de subducție care măsoară aproximativ 300 de kilometri lungime pe o lățime de 150
mile până la 164 de picioare (50 de metri) spre est-sud-est și împins în sus aproximativ 33
de picioare (10 metri). Templul din 11 martie a fost resimțit la fel de departe ca
Petropavlovsk-Kamchatsky, Rusia; Kaohsiung, Taiwan; și Beijing, China. A fost precedat
de mai multe șocuri, inclusiv un eveniment cu magnitudinea 7,2 centrat la aproximativ 40
de mile distanță de epicentrul cutremurului principal. Sute de replici, zeci de magnitudine
6,0 sau mai mare și două de magnitudine 7,0 sau mai mare, au urmat în zilele și săptămânile
de după cutremurul principal.
Cutremurul din 11 martie 2011 a fost cel mai puternic care a lovit regiunea de când
începutul evidenței la sfârșitul secolului al XIX-lea și este considerat unul dintre cele mai
puternice cutremure înregistrate vreodată.
Cutremurul a declanșat avertismente de tsunami în tot bazinul Pacificului. Tsunami-ul s-a
îndreptat spre epicentru cu viteze care se apropiau de aproximativ 800 de mile pe oră. A
generat valuri de 11 până la 12 picioare (3,3 până la 3,6 metri) înălțime de-a lungul
coastelor Kauai și Hawaii în lanțul Insulelor Hawaii și valuri de 5 metri (1,5 metri) de-a
lungul insulei Shemya din lanțul Insulelor Aleutiene. Câteva ore mai târziu, valurile de
tsunami de 2,7 metri au lovit coastele Californiei și Oregonului din America de Nord. În
cele din urmă, la aproximativ 18 ore după cutremur, valurile cu o înălțime de aproximativ 1
picioare (0,3 metri) au ajuns pe coasta Antarcticii și au făcut ca o porțiune din raftul de
gheață Sulzberger să se rupă de marginea sa exterioară.
Vătămări corporale și daune material

Rapoartele inițiale ale victimelor în urma tsunami-ului au scăzut numărul morților în sute,
cu alte sute dispărute. Numerele din ambele categorii au crescut dramatic în următoarele
zile, pe măsură ce amploarea devastării - în special în zonele de coastă - a devenit cunoscută
și au început operațiunile de salvare. În decurs de două săptămâni de la dezastru, numărul
oficial de decese al guvernului japonez depășise 10.000; de mai mult de o dată și jumătate
de acest număr erau încă listate ca dispăruți și presupuși morți.
Pe măsură ce căutarea victimelor a continuat, numărul oficial dintre cei confirmați morți
sau dispăruți au crescut la aproximativ 28.500. Cu toate acestea, pe măsură ce mai mulți
oameni credeau că lipsesc s-au dovedit a fi vii, acea cifră a început să scadă; până la
sfârșitul anului 2011, acesta fusese redus la aproximativ 19.300.
În cele din urmă, numărul oficial al numărului celor decedați sau înregistrați dispăruți în
urma dezastrului a fost de aproximativ 18.500, deși alte estimări au dat un bilanț final de cel
puțin 20.000.

Asociația de asigurări de viață din Japonia (LIAJ) anunțase deja la 15 martie că abordarea
dezastrului de la Tohoku de către toate companiile japoneze de asigurări de viață ar fi plata
integrală a prestațiilor de asigurare de viață legate de accidente fără aplicarea unor clauze de
excludere relevante legate de cutremur. În general, condițiile japoneze de asigurare de viață
prevăd că companiile de asigurări de viață pot reduce sau refuza plata prestațiilor de
asigurare în contextul cutremurului / tsunami-ului; deși este dificil de generalizat, dispoziția
relevantă poate afirma că:

„... dacă Asiguratul suferă un grad ridicat de invaliditate sau moare ca urmare a războiului
sau a altor tulburări și dacă o astfel de invaliditate / deces afectează baza de calcul în temeiul
prezentei Polițe, atunci Asigurătorul își rezervă dreptul de a despăgubi Asiguratul pentru o
sumă redusă corespunzător, cu condiția ca această sumă redusă să nu fie mai mică decât
fondul de rezervă ".

Peste 110.000 de proprietăți rezidențiale au fost clasificate ca total distruse (zenkai),

134.429 pe jumătate distruse (hankai) și aproape 500.000 parțial deteriorate (ichibuson). La
5 august, Asociația Generală de Asigurări din Japonia (GIAJ) a raportat 644.949 de plăți în
ceea ce privește acoperirile de asigurări rezidențiale (purtând avize de cutremur și / sau
tsunami) emise de companiile de asigurări japoneze (adică fără a include cooperativele
mutuale Kyosai).
Plățile totale ale asigurătorilor comerciali în acest context rezidențial au depășit 1.105
miliarde de yeni (13,7 miliarde USD) la 5 august, cu o scară de distrugere astfel încât, în
anumite regiuni - desemnate „zone cu pierderi totale” de către GIAJ, identificate prin antenă
și satelit imagini - certificarea daunelor rezidențiale de către asigurătorii comerciali care
implică distrugerea totală a avut loc fără a fi necesară ajustarea pierderilor fizice, o premieră
istorică în sectorul asigurărilor japoneze.
La 24 iunie 2011, cabinetul japonez al cabinetului a redus proiecția daunelor directe la
cutremur și tsunami ale infrastructurii Yen16,9trn (209 miliarde USD), după ce a emis un
interval estimat la 23 martie 2011 de Yen16trn - Yen25trn (198 miliarde USD - 309
miliarde USD) . Această cifră revizuită încă afectează impactul economic de 125 miliarde
USD al uraganului Katrina - anterior cea mai scumpă catastrofă naturală din lume - și este
cu 80% mai mare decât Yen9.6trn (119 miliarde USD) în daunele cauzate de Marele
cutremur Hanshin din Kobe, Japonia. la 17 ianuarie 1995.
Parlamentul japonez a aprobat două bugete de ajutorare în caz de dezastre pe 9 mai și 25
iulie, în conformitate cu Legea privind ajutorarea în caz de dezastre din 1947; bugetele au
totalizat Yen4.02trn (50 miliarde USD) și respectiv Yen2trn (25 miliarde USD). Un al
treilea buget de reconstrucție este așteptat în prezentul an fiscal japonez (care se încheie la
31 martie 2012), care se preconizează a fi în regiunea Yen10trn (125 miliarde USD).
Totaluri pentru linia de afaceri rezidențială, acoperite de asigurătorii comerciali non-viață și
de J.E.R. în sine, nu include răspunderea guvernului în temeiul J.E.R. sistem. Având în
vedere nivelul pierderilor rezidențiale așteptate în acest eveniment, pierderea se va încadra
probabil în al doilea nivel al J.E.R. schemă, în care J.E.R. va acoperi primele 115 miliarde ¥
(1,4 miliarde USD) și pierderile peste acest nivel vor fi împărțite uniform între asigurătorii
non-viață și guvern. Co-pierderile operaționale, preconizate a fi mai mari decât cele
acoperite de asigurătorii comerciali, vor fi cedate în mod semnificativ pieței internaționale
de reasigurare.
Bibliografie
1. Hudea S., Asigurări şi reasigurări, Ed. Prouniversitaria, 2013
2. legea 381/2002
3. https://www.britannica.com/event/Japan-earthquake-and-tsunami-of-2011/
Relief-and-rebuilding-efforts
4. https://www.mondaq.com/reinsurance/143916/the-tohoku-earthquake-and-
tsunami--second-report