Program de formare continuă

Educație Timpurie Incluzivă și de Calitate (ETIC)

M 4. Proiectarea activităților de educație timpurie

pe domenii de dezvoltare
C 4.5. Jocuri și activități liber alese la vârstele timpurii.
Organizarea activităților de autonomie și igienă
personală

Prof. Liliana Simion

Grădinița cu PP Nr. 5 Piatra Neamț
 1

Educaţia timpurie

Educaţia timpurie – ”totalitatea experienţelor individual realizate

şi social organizate de care beneficiază copilul în primii ani de viaţă
cu rol de a proteja, creşte şi dezvolta fiinţa umană prin înzestrarea
cu capacitate şi achiziţii fizice, psihice, culturale specifice care să-i
ofere identitate şi demnitate proprie” (Vrânceanu, 2010).
Hujala (1998) - educația timpurie a fost abordată din perspectivă
tridimensională, ca disciplină, domeniu de practică, precum și ca
arie de cercetare.

2
 Educaţia timpurie

Copilăria timpurie - perioada din viața unui copil de la naștere

până la vârsta de opt ani
Copilăria timpurie - include atât servicii, cât și alte prevederi/
măsuri pentru copiii preșcolari și pentru copiii aflați în primii ani
de școală (UNICEF & WHO, 2012).

3
 Curriculum pentru educație timpurie (2019)

Abordarea holistică - pregătirea copilului pentru şcoală şi pentru viaţă – atât competenţele
academice cât și capacităţi, deprinderi pentru:
•dezvoltarea socio-emoţională (a trăi şi a lucra împreună sau alături de alţii, a gestiona
emoţii, a accepta diversitatea, toleranţa etc.);
•dezvoltarea cognitivă (abordarea unor situaţii problematice, gândirea divergentă,
stabilirea de relaţii cauzale, etc., asocieri, corelaţii etc.);
•dezvoltarea fizică (motricitate, sănătate, alimentaţie sănătoasă etc.); •dezvoltarea
limbajului și a comunicării (ascultare în vederea înțelegerii mesajului, comunicare și
exprimare orală corectă, interes pentru scris și citit, discriminare fonetică, conștientizarea
mesajului scris etc.);
•capacitățile și atitudinea în învățare (curiozitate și interes, inițiativă, persistență,
creativitate).

4
Curriculum pentru educație timpurie (2019)

Jocuri și activități liber alese la vârstele timpurii

Jocul constituie tipul fundamental de activitate, forma de activitate care

 susţine în cel mai înalt grad dezvoltarea psihică, prin antrenarea
psihomotorie, senzorială, intelectuală şi afectivă.
Oferind copiilor ocazii de joc şi dându-le posibilitatea de a alege liber
jocurile şi jucăriile se conturează forme ale motivaţiei intrinseci pentru
activitate.
Copilul învaţă prin joc asumarea deciziilor şi responsabilităţilor.
Fiind activitate specific umană, dominantă în copilărie, prin care omul îşi
satisface imediat, după posibilităţi, propriile dorinţe, acţionând
conştient şi liber în lumea imaginară pe care şi-o creează singur, jocul
este pentru copil
divertisment,
recreere,
nevoie vitală de reconstrucţie imaginară a realităţii.
6

Jocuri și activități liber alese la vârstele timpurii

Copilul care se joacă construieşte lumea, o apropie, analizează şi caută să o

înţeleagă.
Prin intermediul jocului copiii îşi exprimă cunoştinţele, îşi clarifică
conceptele, îşi organizează propriile strategii de cunoaştere.
Sunt utilizate şi integrate cunoştinţe ce aparţin diferitelor discipline de
studiu – matematica, ştiinţe, limba română etc., se formează concepte
spaţiale etc.
Jocul îi oferă copilului posibilitatea să înveţe într-un ritm propriu, să
înţeleagă pe măsura propriilor sale posibilităţi realitatea
înconjurătoare.

Jocuri și activități liber alese la vârstele

timpurii Jocurile liber alese
Jocurile de creaţie sau simbolice
În categoria jocurilor de creație (simbolice) sunt incluse acele jocuri în
cadrul cărora copilul alege tema şi formulează regulile jocului.
Folosindu-se de anumite obiecte, de jucării sau prin intermediul gesturilor
şi cuvintelor, copilul redă un aspect al realităţii.
Jocul de creaţie se desfăşoară sub două forme:
joc cu rol - în care copiii îndeplinesc anumite roluri sociale reale sau
imaginare (utilizând jucării sau alte obiect) sau
joc de construcţie - în care copiii, având la îndemână materiale speciale
fabricate din lemn, mase plastice, metal etc., pot să redea configuraţia
aproximativă a unor obiecte sau pot să realizeze îmbinări, ”povești”
fanteziste.

Jocuri și activități liber alese la vârstele

timpurii Jocurile liber alese
Jocurile de creaţie sau simbolice

Din categoria jocurilor de rol fac parte:

➢ jocuri cu subiecte din viaţa cotidiană
➢ jocuri cu subiecte din poveşti şi din basme
➢ jocuri dramatizări

Jocurile de construcţii utilizează o varietate de materiale, precum

cuburi, nisip, pietre, bare din lemn sau metal etc.
❖ jocuri de construcţii, de aşezare pe suprafeţe plane, de suprapunere şi
îmbinare
❖ jocuri de construcţii cu materiale din natură şi deşeuri
industriale ❖ jocuri de construcţii cu caracter tehnic
❖ jocuri de construcţii în aer liber

Jocuri și activități liber alese la vârstele

timpurii Jocurile de mișcare
Jocurile de mișcare satisfac în cea mai mare măsură nevoia de mişcare a
copiilor, bazându-se pe diferite mişcări şi reguli.
Ca tip de joc, ele ocupă o poziţie intermediară între cele de creaţie şi cele
sportive, apropiindu-se – de primele – prin trăirile afective puternice pe
care le generează şi – de cele sportive – prin regulile dinainte fixate, prin
formularea de comenzi şi prin elementele de competiţie pe care le
cuprind.
Din aceasta categorie fac parte:
jocuri de mişcare cu subiect
jocuri cu text şi cântec
jocurile hazlii
jocurile fără subiect

10

Desfășurarea jocurilor și activităților liber

alese ALA
Sala de grupă trebuie să fie amenajată şi organizată adecvat pentru
desfăşurarea jocurilor şi activităţilor liber alese.
Fiecare zonă (arie, sector) trebuie să ofere terenul unei activităţi în care
jocurile şi activităţile didactice alese vor dezvolta cunoaşterea într-un
anumit domeniu experienţial.
Materialele de care trebuie să dispună aceste ateliere motivează
activitatea şi încurajează achiziţionarea de noi cunoştinţe, formarea de
deprinderi.

11

Desfășurarea jocurilor și activităților liber

alese ALA
Modul în care sunt aşezate materialele oferă o atmosferă destinsă,
securizantă, estetică şi reconfortantă care stimulează urmărirea propriilor
interese de cunoaştere şi investigare.
În funcţie de nivelul de vârstă, de domeniul experienţial propus, de tema
abordată, precum şi de resursele materiale existente, în grădiniţă se pot
organiza următoarele zone, în care pot fi abordate diferite activităţi şi
jocuri alese de copii, liber creative:
❖ Ştiinţă
❖ Bibliotecă
❖ Artă
❖ Jocuri de masă
❖ Jocuri de rol
❖ Construcţii

12

Amenajarea spațiului educațional pentru

desfășurarea jocurilor și activităților liber
alese
Jocul și activitățile alese ii ajută pe copii să se socializeze, să se inițieze în
cunoașterea mediului natural, social și cultural căruia ii aparțin.
Ele desfășoară in grupuri mici și chiar individual în conformitate cu
anumite obiective specifice, dar prin atingerea cărora se tinde spre
realizarea obiectivelor generale ale învățământului preșcolar.
Reușita activităților liber alese depinde de buna organizare a spațiului sălii
de grupa în zone ca: Biblioteca, Colțul casei, Construcții, Știință, Artă, care
favorizează dezvoltarea și stimularea capacităților intelectuale ale
preșcolarilor.
Aceste activități se desfășoară de obicei înaintea activităților comune, ele
asigură trecerea de la viața de familie la cea de grădiniță.

13

Amenajarea spațiului educațional pentru

desfășurarea jocurilor și activităților liber
alese
In etapa jocurilor și activităților la alegere, copiii, repartizați pe arii de
interes, după preferințele lor, își consolidează cunoștințele acumulate
și deprinderile formate.
Jocurile și activitățile desfășurate de copii, sunt însoțite și verbalizate, de
exersarea deprinderilor de exprimare, prin activizarea vocabularului și
folosirea structurilor interogative, după caz.
Activitățile permit depistarea tulburărilor de limbaj, deficiențe de
pronunție și de ritm, de utilizare a vocabularului și a structurii
gramaticale.
Prin activități individuale, diferențiate sau cu grupuri mici, pot fi corectate
tulburările depistate.
Copiii nu conștientizează efortul intelectual in astfel de activități atractive
pentru ei, activități ce le satisface necesități interioare: curiozitate,
relaxare si nevoia de mișcare.
14

Amenajarea spațiului educațional pentru

desfășurarea jocurilor și activităților liber
alese
Centrul Bibliotecă
Este spaţiul în care copiii îşi exersează limbajul sub toate aspectele sale
(vocabular, gramatică, sintaxă, înţelegerea mesajului), în timp ce
comunică (verbal sau nonverbal) sau asimilează limbajul scris.
Deşi se adresează preponderent domeniului „Limbă şi comunicare”,
contribuţiile asupra dezvoltării globale sunt multiple şi pot include:
▪ dezvoltare motricităţi fine
▪ dezvoltarea abilităţilor de interacţiune cu copiii de vârstă apropiată
▪ curiozitatea şi interesul
▪ iniţiativa şi creativitatea.

15

Amenajarea spațiului educațional pentru

desfășurarea jocurilor și activităților liber
alese
Centrul Bibliotecă
Centrul Bibliotecă trebuie să fie de dimensiuni medii, dotat cu scaune,
covoraşe, perne, o masă de scris şi de desenat.
Aşezate ordonat pe rafturi, cărţile trebuie expuse astfel încât copiii să le
găsească cu uşurinţă, să aibă acces la ele şi să-şi poată alege una la care să
privească în linişte, aşezaţi pe covor.
Pentru a-i stimula pentru citit şi scris, centrul poate fi decorat cu diverse
forme ale cuvântului scris sau tipărit - imaginile şi cuvintele ajută copilul
de toate vârstele să înţeleagă importanţa scrisului şi cititului.

16

Amenajarea spațiului educațional pentru

desfășurarea jocurilor și activităților liber
alese
Centrul Bibliotecă
Centrul Bibliotecă trebuie să fie de dimensiuni medii, dotat
cu scaune, covoraşe, perne, o masă de scris şi de desenat.
Aşezate ordonat pe rafturi, cărţile trebuie expuse astfel încât
copiii să le găsească cu uşurinţă, să aibă acces la ele şi să-şi
poată alege una la care să privească în linişte, aşezaţi pe
covor.
Pentru a-i stimula pentru citit şi scris, centrul poate fi decorat
cu diverse forme ale cuvântului scris sau tipărit - imaginile şi
cuvintele ajută copilul de toate vârstele să înţeleagă
importanţa scrisului şi cititului.

17

Amenajarea spațiului educațional pentru

desfășurarea jocurilor și activităților liber
 alese
Centrul Bibliotecă
Educatoarea poate îmbogăţi centrul cu alte materiale: litere din
autocolant, litere decupate din ziare, reviste, ambalaje, pe care copiii le
decupează şi formează silabe sau cuvinte.

De asemenea copilul are la îndemână creioane, carioca, hârtie liniată şi

neliniată.
În acest centru copiii creează poveşti cu ajutorul materialelor şi a
păpuşilor pe degete, care pot fi înregistrate şi apoi audiate cu toată grupa.
La masă, copiii pot confecţiona cărţi, scrie, dar mai ales, desena.
Sălile de grupă trebuie dotate cu televizoare, dar utilizarea acestora
trebuie făcută cu multă precauţie.
Televizorul trebuie introdus pentru a completa cunoştinţele copiilor şi nu
ca un element concurent pentru activităţile din sala de grupă, în scopul
vizionării desenelor animate.

18
 Amenajarea spațiului educațional pentru
desfășurarea jocurilor și activităților liber
alese

Unul dintre momentele cele mai favorabile pentru exersarea liberă a

vorbirii copiilor care se creează datorita comunicării intense ce se
stabilește între copii, îl constituie jocurile de creație.
Jocurile de creație presupun două situații de comunicare. ✓a)
comunicarea între copii, în vederea organizării jocului, a împărțirii
materialului, a stabilirii planului si regulilor jocului, a îndrumării
copiilor de către conducătorul jocului, a rezolvării unor conflicte
apărute pe parcursul desfășurării jocului;

✓b) comunicarea între copii determinată de tema și acțiunea propriu

zisă a jocului, pentru a reflecta raporturile ce se creează între adulți
și situația respectivă.
 19

Amenajarea spațiului educațional pentru

desfășurarea jocurilor și activităților liber
alese

Comunicarea determinată de tema și acțiunea propriu-zisă a jocului este

mai valoroasă, deoarece presupune folosirea unui vocabular mai variat,
construirea unor fraze mai complicate.
Ținând seama de această constatare, în atenția educatorului trebuie să
stea cultivarea comunicării verbale a copiilor. S-a constatat că, dacă se
pune accent pe comunicarea dintre educator și copil (educatoarea cere de
pildă, copiilor să se exprime corect gramatical, corectează pronunția unor
sunete), intercomunicarea dintre copii se urmărește mai puțin. Unii copii
comunică corect cu adulții, dar față de copiii de vârsta lor sunt retrași și
puțin sociabili.
Una dintre cauze este aceea că acești copii nu sunt antrenați să vorbească
mult, ci doar atunci când sunt întrebați.
Alții copii comunică corect cu copiii, dar nu știu să se adreseze adulților.
 20

Amenajarea spațiului educațional pentru

desfășurarea jocurilor și activităților liber
alese
Centrul Științe
Centrul „Ştiinţe” subsumează elementele care aparţin de ”Domeniul
Ştiinţe”, respectiv, dezvoltarea gândirii logice, înţelegerea relaţiilor dintre
obiecte şi fenomene, exersarea capacităţii de a rezolva probleme,
familiarizarea şi aplicarea cunoştinţelor şi deprinderilor elementare
matematice sau a celor care privesc cunoaşterea şi înţelegerea lumii vii. În
acest centru este util să existe un spaţiu pentru expunerea permanentă a
materialelor din natură (ghinde, pietre, scoici, seminţe, fructe, legume,
cereale, colecţii de insecte, ierbare ş.a.), un loc pentru animale vii (acvariu
cu peşti sau cu broscuţe ţestoase), dar şi mulaje din plastic, reprezentând
animale sau păsări.
De asemenea, nu trebuie să lipsească diverse pliante, imagini, planşe,
atlase de anatomie, botanică, zoologie, enciclopedii, hărţi.
 21

Amenajarea spațiului educațional pentru

desfășurarea jocurilor și activităților liber
alese
Centrul Științe

Copiii sunt oameni de ştiinţă, care caută permanent să se informeze în

legătură cu lumea care-i înconjoară, de aceea este necesar să existe şi un
loc pentru instrumentele de investigaţie: magneţi, oglinzi, termometru,
recipiente, clepsidră, diferite obiecte de măsurare.

Totodată, în acest centru, copiii îşi construiesc cunoştinţele matematice,

durabile şi utile, prin utilizarea de jocuri cu numere, dominouri, puzzle-uri,
jocuri Lotto, jocuri matematice, rigle, rulete, cântare, balanţe, piese lego,
table magnetice cu numere etc.
 22

Amenajarea spațiului educațional pentru

desfășurarea jocurilor și activităților liber
alese
Centrul ARTE
❑are influenţe asupra dezvoltării copiilor în toate domeniile, deoarece
acestea se întrepătrund în sarcinile şi tipurile de activităţi de aici şi pot
asigura dezvoltarea globală a copilului.
Gama de materiale din acest centru poate cuprinde: blocuri de desen,
hârtie de toate dimensiunile şi culorile, creioane colorate, acuarele,
foarfece, pastă de lipit, planşete, plastilină, cocă, coloranţi alimentari,
autocolant, sfoară, sârmă, gheme de lână divers colorate, casetofon,
radio, casete sau CD-uri cu muzică, muzicuţe, fluiere, tamburine. În acest
centru li se oferă copiilor posibilitatea să exerseze pictura cu degetele, cu
buretele, cu dopuri sau rulouri de carton, imprimă materiale textile,
pictează cu ceară, modelează, confecţionează colaje. În amenajarea
centrului Arte, educatoarea se va asigura de confortul şi intimitatea în
care copiii lucrează.
 23

Amenajarea spațiului educațional pentru

desfășurarea jocurilor și activităților liber
alese
Centrul JOC DE ROL
Centrul „Joc de rol” este spaţiul în care dezvoltarea socio-emoţională se
regăseşte din plin.
Prin jocul în acest centru, copiii refac locuri, evenimente, imită
comportamentul părinţilor sau joacă roluri ale unor persoane cunoscute;
reproduc lumea aşa cum o înţeleg ei, repetă, reinterpretează, reproduc şi
retrăiesc experienţe.
Jocul de rol îi ajută pe copii să-şi exprime şi să-şi gestioneze emoţiile, să
comunice cu ceilalţi, să accepte diversitatea.
În acest centru se pot desfăşura activităţi de gătit şi de cunoaşterea
hranei. Este necesar un spaţiu în care să nu se joace în mod frecvent
copiii, să fie un loc sigur şi uşor de supravegheat.
Aici, activităţile de gătit reprezintă o distracţie şi o relaxare pentru copii,
aceştia exersându-şi toate simţurile, dar în mod special cel olfactiv şi
gustativ.
 24

Amenajarea spațiului educațional pentru

desfășurarea jocurilor și activităților liber
alese
Centrul CONSTRUCȚII

Centrul „Construcţii” mijloceşte dezvoltarea cognitivă, socio-emoţională,

fizică, dar şi iniţiativa, creativitatea şi perseverenţa, prin activităţile
individuale sau de grup.
Spaţiul alocat acestui centru trebuie să fie destul de mare pentru ca un
grup de copii să poată lucra aici împreună sau fiecare separat, fără ca
şantierele lor să se intersecteze.
E de preferat să existe un covor care să acopere podeaua, pentru a reduce
zgomotul făcut de blocurile de lemn sau cele de plastic în cădere, iar copiii
şi adulţii vor putea sta mai comod.
 25

Amenajarea spațiului educațional pentru

desfășurarea jocurilor și activităților liber
alese
Centrul CONSTRUCȚII

Este ideal ca toate cuburile să fie aşezate pe rafturi, sortate după formă şi
mărime, iar rafturile cu materiale de construcţii să fie marcate şi
etichetate cu forma şi mărimea pieselor.
De asemenea, centrul poate fi decorat cu imagini care reprezintă
construcţiile pe care le vor realiza copiii: poduri, nave cosmice, vapoare,
blocuri etc.
Centrul trebuie dotat şi cu jucării de tip mijloace de locomoţie, de diferite
mărimi.
Dezvoltându-şi gândirea creatoare, imaginaţia, copiii îşi formează
concepte matematice referitoare la mărime, formă, înălţime, volum,
spaţiu, direcţie, echilibru, măsurare, numărătoare, ordonare.
 26

Amenajarea spațiului educațional pentru

desfășurarea jocurilor și activităților liber
alese
Centrul NISIP ȘI APĂ

Centrul „Nisip şi apă” este gazda experienţelor care asigură dezvoltarea

fizică a copiilor preşcolari.
În sala de grupă, copiilor trebuie să li se ofere posibilitatea de a explora
senzaţia atingerii nisipului şi apei şi fiecare sală ar trebui să fie dotată cu
suporturi pentru nisip sub diverse forme, cuve din plastic, lighene,
deoarece copiii se simt atraşi de nisip şi apă, indiferent de vârstă. Masa
cu nisip şi apă trebuie să fie înaltă, până la talia copilului iar podeaua
unde aceasta este plasată trebuie acoperită deoarece se risipeşte nisip
şi apă şi devine alunecoasă.
 27

Amenajarea spațiului educațional pentru

desfășurarea jocurilor și activităților liber
alese
Centrul NISIP ȘI APĂ

La dispoziţia copiilor trebuie puse prosoape, mături şi făraşe pentru a

strânge nisipul şi apa, ori de câte ori este nevoie.
Materialele şi accesoriile care se folosesc la acest centru cuprind: vase şi
unelte, materiale din natură, substanţe lichide sau solide, care se
dizolvă. Masa cu nisip trebuie pusă într-un loc mai retras, nu în drumul
copiilor, deoarece pot transporta pe încălţăminte nisip, sau pot luneca
din cauza apei.
Materialele de curăţenie trebuie aşezate la îndemâna copiilor şi, mai mult
decât atât, aceştia trebuie învăţaţi să le folosească.
 28

Aplicație

Exercițiu individual
Elaborați proiectul unei activități cu copiii preșcolari în Centrul Biblioteca,
specificând materialele necesare și rolul educatoarei în monitorizarea
activității copiilor

29
 Organizarea activităților de
autonomie la vârste timpurii
Autonomia reprezintă abilitatea de a gândi, a simţi, a lua decizii şi a
acţiona de unul singur (L.Steinberg).
Pornind de la reperele psihopedagogice furnizate de literatura de
specialitate, autonomia este acea competenţă a individului care se
exprimă prin comportamente de autodeterminare a acţiunilor, de
exprimare a deciziilor proprii şi îndeplinire responsabilă a acestora,
concomitent cu acceptarea, asumarea şi interiorizarea acţiunilor
efectuate.
Abordarea autonomiei ca fenomen socio-educaţional aduce în
atenţie existenţa a două tipuri de orientări la nivelul fiecărei culturi
care influenţează mecanismele prin care părinţii îşi educă copiii:
❖ culturile individualiste - pun accent pe independenţa indivizilor
❖ culturile colectiviste - pun accent pe dependenţa reciprocă a
membrilor lor.

30
 Teorii şi modele explicative privind
formarea comportamentelor autonome
Teoria lui Vîgotski aduce în discuţie necesitatea ghidării
comportamentelor copilului de către adulţi, ajutorul dat copiilor de către
aceştia în contextul interacţiunilor sociale, considerând că orice abilitate
intelectuală va fi realizată mai întâi împreună cu un adult competent,
înainte de a fi preluată şi interiorizată de copil; numai astfel se poate trece
de la ajutorul acordat la autoreglare.
Modelul psihologic construit de Erik Erikson oferă alte repere importante
privind educabilitatea comportamentelor individului de-a lungul întregii
dezvoltări psihosociale: existenţa anumitor etape de dezvoltare mai
sensibile prin raportare la anumite comportamente dezirabile ale
individului (încrederea, autonomia, iniţiativa, hărnicia, identitatea).

31
 Teorii şi modele explicative privind
formarea comportamentelor autonome
Teoria ataşamentului formulată de John Bowlby, demonstrează că în
experienţele primare de ataşament stau originile autonomiei copilului şi
ulterior, adultului.
Teoria social-cognitivă consacrată de Albert Bandura, aduce în atenţie
mecanismele importante din perspectiva dezvoltării autonomiei copilului:
imitarea comportamentelor adulţilor, identificarea cu aceştia, dar mai ales
rolul modelului în construirea comportamentelor, începând cu cele mai
fragede vârste.
Teoria autodeterminării fundamentată în anii 1985 de către canadienii
R. M. Ryan şi E. L. Deci aduce contribuţii în înţelegerea procesului de
formare a autonomiei individului în general şi a copilului în special, prin
valorificarea conceptului de sprijinire a autonomiei indivizilor faţă de cel
de control, cu referire la două contexte importante în susţinerea şi
formarea comportamentelor autonome ale copiilor: mediul familial şi cel
şcolar.

32
 Teorii şi modele explicative privind
formarea comportamentelor autonome
Toate aceste sisteme de gândire pedagogică, numite „pedagogii
autonomizante”, se remarcă prin orientarea lor către valorizarea
personalităţii copilului şi dezvoltarea potenţialului acestuia prin tehnici de
învăţare activă, nondirective, în perspectiva construirii unor
comportamente durabile de tip autonom: responsabilitatea (Freinet, Step
by Step), libertatea de acţiune, alegerea proprie (Montessori, Freinet,
Step by Step), curiozitatea intelectuală, epistemică, tatonarea
experimentală, exersarea anumitor tehnici de muncă intelectuală
(Montessori, Step by Step, Freinet, Ferrière), implicarea în activităţi
ocupaţionale (Montessori, Freinet, Ferrière).

33
 Teorii şi modele explicative privind
formarea comportamentelor autonome
La toate acestea se adaugă rolul cadrului didactic care în toate aceste
sisteme educaţionale este unul de moderator, organizator al
experienţelor de învăţare ale copiilor, proiectant al unui mediu
educaţional adecvat pentru stimularea continuă a învăţării spontane a
acestora. Ideea de educaţie pentru autonomie, văzută ca o nouă educaţie,
decurge practic din necesitatea şcolii, dar şi a altor instituţii educative
între care rolul primordial îl are familia, de a organiza în mod sistematic şi
continuu activităţi prin care să dezvolte comportamente autonome de
tipul responsabilităţii, iniţiativei proprii, alegerii libere, autodeterminării,
autoevaluării comportamentelor etc.

34
 Teorii şi modele explicative privind
formarea comportamentelor autonome
Având o sferă imprecis delimitată în învăţământul nostru şi nu numai,
educaţia pentru autonomie îşi propune ca aşa numita „autonomizare a
lumii copilăriei” care produce ideologia lui „învăţăm făcând”, să se
detaşeze de sloganul pedagogic de personalitate autonomă şi să găsească
pârghii psihopedagogice mai clare de construire a anumitor
comportamente de tip autonom.
În acest context, se poate aproxima o definiţie a educaţiei autonome:
demers sistematic şi continuu de sprijinire de către adult (educator,
părinte) a comportamentelor autonome ale copiilor, prin utilizarea unor
strategii şi tehnici specifice, care să-i instrumenteze cognitiv, afectiv
atitudinal şi social pentru a reuşi, în funcţie de particularităţile de vârstă
şi individuale, să-şi autodetermine acţiunile.

35
 Teorii şi modele explicative privind
formarea comportamentelor autonome
Finalităţile urmărite de acest tip de educaţie se centrează pe formarea
comportamentelor autonome, printr-un proces de construire graduală a
acestora, proces numit autonomizare, abordat de altfel ca principiu
reglator al întregii acţiuni pedagogice desfăşurate în spaţiul şcolar. În
susţinerea rolului influenţelor parentale asupra determinării
comportamentelor copiilor sunt aduse în atenţie studii şi cercetări recente
care configurează practici culturale diferite de susţinere a autonomiei
copilului de la o societate la alta, constatări ce ne ajută în identificarea
mai multor realităţi psihologice şi educaţionale privitoare la autonomie şi
dependenţă la vârsta preşcolară şi mai ales la implicarea parentală în
stimularea comportamentelor corespunzătoare

36
 Teorii şi modele explicative privind
formarea comportamentelor autonome
În contextul analizei beneficiilor educaţionale ale sprijinului autonomiei,
alte cercetări realizate în spaţiul canadian prezintă efectele semnificative
ale sprijinirii parentale a autonomiei în timpul preşcolarităţii asupra
activităţii ulterioare de tip şcolar:
❑ adaptare socială
❑ adaptare şcolară
❑ îmbunătăţirea performanţelor şcolare.

37
 Aplicații

Exercițiu de reflecție
Numeroși autori de lucrări de psihologie și chiar de dicționare
consideră că autonomia se suprapune, total sau parțial,
independenței.
Autonomia reprezintă „modalitatea de a fi a unui organism,
persoană, grup (sisteme în general), care funcționează independent,
se determină în baza propriei sale structuri, a legilor sale interne”.
Independența este „o caracteristică a celui care refuză sau reduce la
maximum dependența de alții, preferând autonomia în baza unui
sistem de atitudini personale bine conturate și autoacceptate”
(Popescu Neveanu, 1978).

38
 Aplicații

Exercițiu (activitate individuală)

Dați cinci exemple de activități ce pot fi desfășurate la vârstele
timpurii prin care se formează deprinderi de autoservire,
specificând domeniul de acțiune.

39
 Aplicații

Exercițiu (activitate individuală)

Realizați proiectul unei activități care să vizeze formarea şi educarea
unor abilităţi de igienă personală şi a spaţiului de locuit.

40
 Delimitări conceptuale ale conceptului de joc

Termenul ”joc” descrie o înlănţuire de activităţi voluntare, corelate cu

bucuria, plăcerea şi relaxarea. Chiar dacă această activitate este asociată, de
cele mai multe ori, cu perioada copilăriei, ea depăşeşte această sferă,
devenind o modalitate la îndemâna oricui de recreere, de petrecere a
timpului liber.
Una dintre accepţiunile termenului de joc se referă la o activitate
distractivă, practicată din plăcere, cu precădere de cei mici. Jocul reprezintă
principala modalitate de însuşire a cunoştinţelor, de dobândire a
deprinderilor şi priceperilor, stimulând constant creativitatea şi imaginaţia
copiilor. Jocul este o activitate dominantă în anii copilăriei, având un rol
hotărâtor în evoluţia copilului.
Ca activitate specific umană, jocul constă în reflectarea şi reproducerea vieţii
reale într-o modalitate proprie copilului.

41
 Delimitări conceptuale ale conceptului de joc

Prin joc, copilul reuşeşte să imite, într-un mod propriu, viaţa şi activitatea
adulţilor.
Pornind de la această necesitate a copilului de a se juca, educaţia mizează
tot mai mult pe conceperea şi introducerea celor mai eficiente jocuri
didactice, care să vină în sprijinul învăţării.
În limba engleză se face distincţie între termenul “play”, care desemnează
libertatea de mişcare, distracţie, joc şi “game”, termen care include jocul cu
reguli bine stabilite şi care trebuie respectate cu stricteţe.( Bonchiş, E., 2014)
Respectarea regulilor unui joc presupune un mai mare grad de concentare şi
implicare în activitate.

42
 Delimitări conceptuale ale conceptului de joc

Jocul didactic de tip “smart”urmăreşte îmbinarea armonioasă a activităţilor

instructive cu activităţile distractive, existând o legătură evidentă între
acţiunea de joc şi cea de educare.
Realizându-se o legătură între elementul instructiv-educativ şi cel distractiv,
copiii ajung să trăiască stări afective complexe care intensifică participarea la
activitate, crescând eficienţa acesteia şi contribuie la dezvoltarea diferitelor
componente ale personalităţii celor implicaţi în joc.
În desfăşurarea activităţii ludice, jocul didactic de tip “smart” este definit
prin includerea unor reguli care trebuie respectate de copii, precizând clar
care sunt căile ce trebuie urmate.
Acest tip de joc didactic are rolul de a facilita procesul de asimilare, fixare şi
consolidare a cunoştinţelor, având caracter formativ, influenţând în mod
pozitiv dezvoltarea personalităţii copilului.

43
Componentele constitutive ale jocului didactic
de tip “smart”
O secvenţă de învăţare sau o parte dintr-o activitate poate fi transformată
într-un joc didactic dacă întruneşte următoarele condiţii: ❖ urmăreşte
realizarea unei sarcini didactice sau a unui obiectiv bine stabilit;
❖ în realizarea sarcinii propuse se folosesc elementele specifice jocului,
utilizând un conţinut atractiv şi accesibil copiilor;
❖ foloseşte reguli de joc care sunt prezentate anticipat şi care se doresc a
fi respectate de cei implicaţi
Jocul didactic de tip “smart” se deosebeşte de celelalte tipuri de jocuri prin
structura lui.

44

Componentele constitutive ale jocului didactic

 de tip “smart”
Componentele de bază ale jocului didactic de tip” smart” (Romanescu, C., 2017):
Scopul didactic urmărit
Jocurile didactice de tip smart pot avea scop cognitiv sau scop formativ, prin
analiză, comparaţie, selectare, generalizare, abstractizare. Identificarea
scopului se face în corelaţie cu cerinţele programei şcolare pentru nivelul de
vârstă căruia se doreşte să se aplice acesta, convertindu-se în finalităţi
funcţionale de joc. Scopurile jocului didactic pot urmări consolidarea unor
cunoştinţe teoretice sau deprinderi, dezvoltarea capacităţii de exprimare, de
orientare în spaţiu şi timp, de diferenţiere a formelor, mărimilor, culorilor,
de relaţionare cu cei din jur, formarea unor trasaturi morale. Cerinţele
jocului didactic de tip smart trebuie să fie explicite şi să întrunească
problemele specifice impuse de realizarea jocului.

45

Componentele constitutive ale jocului didactic

 de tip “smart”
Componentele de bază ale jocului didactic de tip” smart” (Romanescu, C., 2017):
Sarcina didactică indică activitatea propriu-zisă de instruire prin care se
transpune la nivelul copilului scopul care se urmăreşte.
Sarcina didactică este strâns legată de conţinutul jocului, de structura lui,
prezentând în mod concret ceea ce trebuie să facă elevul pentru a realiza
scopul propus.
Pentru a fi eficientă, sarcina didactică trebuie să fie accesibilă, atractivă, dar
şi în concordanţă cu stadiul de dezvoltare al copilului, implicând toate
operaţiile gândirii, imaginaţia, creativitatea.

46

Componentele constitutive ale jocului didactic

 de tip “smart”
Componentele de bază ale jocului didactic de tip” smart” (Romanescu, C., 2017):
Elementele de joc se stabilesc prin raportare la sarcinile didactice şi cerinţele
jocului. Aceste elemente cuprind mijloacele folosite pentru a da activităţii o
specificitate atractivă, distractivă, la care copilul să participe cu entuziasm.
Pentru ca jocul didactic de tip smart să fie atractiv este necesar a se utiliza
elemente de surpriză, competiţii, individuale sau pe echipe, recompensarea
rezultatelor bune sau penalizarea greşelilor, încurajări, aplauze. Conţinutul
unui joc didactic de tip smart trebuie să corespundă atât particularităţilor
de vârstă ale copiilor, cât şi sarcinii didactice. Prin forma de desfăşurare,
prin mijloacele de învăţământ folosite şi prin cantitatea de informaţie care
se doreşte a fi asimilată, conţinutul jocului didactic se cere a fi cât mai
accesibil, atractiv, dar şi recreativ.

47

Componentele constitutive ale jocului didactic

 de tip “smart”
Componentele de bază ale jocului didactic de tip” smart” (Romanescu, C., 2017):
Materialul didactic care va fi utilizat trebuie pregătit cu rigurozitate de către
dascăl, deoarece este cunoscut faptul că o activitate devine mai interesantă
dacă aduce cu ea lucruri atrăgătoare, surprinzătoare, care să-l stimuleze pe
copil şi să-l determine să participe cu entuziasm la îndeplinirea sarcinilor
jocului.
Regulile jocului de tip smart vor fi formulate clar, concis, corect, ca să fie
înţelese de copii. Acceptarea şi respectarea regulilor cerute de joc îl va
determina pe copil să participe la efortul comun al grupului de joacă şi să
colaboreze cu colegii săi.

48

Tipuri de joacă (după Marinopoulos - 2014)

Joaca fără ocupație
Acest tip de joacă face referire la activitatea unui copil care nu pare a fi
implicat într-un joc; chiar dacă acest copil pare a fi implicat în mișcări
aleatorii care nu au niciun obiectiv, cu siguranţă, el se joacă și pune bazele
pentru joacă în viitor.
Joaca solitară (independentă)
Joaca independentă se desfăşoară atunci când copilul preferă să se joace
singur. Acest tip de joacă este importantă pentru că îl învață pe copil cum
să se distreze singur şi să nu depindă în permanenţă de alţi copii. Fiecare
copil se poate juca independent, însă acest tip de joacă este specific pentru
cei mici, cu vârste între 2 și 3 ani. Aceasta este vârsta la care copiii sunt
concentrați pe ceea ce fac ei și nu au încă dezvoltate bine abilitățile de
comunicare.
În general, joaca solitară este preferată de copiii timizi şi care nu-şi cunosc
partenerii de joacă.
49

Tipuri de joacă (după Marinopoulos - 2014)

Joaca de tip spectator
În acest tipar sunt încadraţi copiii care nu se implică în joc şi preferă să stea
deoparte ca să-i observe pe alți copii care se joacă, însă nu intră în jocul lor;
este un tip de joacă obișnuit pentru copiii mai mici de vârstă care încă își
dezvoltă vocabularul. Dacă un copil este mai timid, atunci va avea nevoie de
mai mult timp ca să învețe mai întâi regulile unui joc, iar dacă acesta este
cel mai mic din grup e posibil să prefere să nu se implice în joc până ce nu
câştigă încredere în el.

50

Tipuri de joacă (după Marinopoulos - 2014)

 Joaca în paralel
Dacă doi copii în vârstă de 3 ani sunt lăsaţi singuri în aceeaşi cameră se
poate observa că fiecare se va juca solitar, fără ca măcar să încerce o
colaborare. Acest lucru nu înseamnă că nu se plac, ci doar faptul că
realizează o joacă în paralel, independent de jocul celui din apropiere.
Copiii care practică acest tip de joacă în paralel pot învăţa foarte multe
lucruri unul de la celălalt.
În special, acest tip de joacă îi educă pe copii în ceea ce priveşte împărţirea
jucăriilor, formându-le un comportament adecvat colaborării cu ceilalţi.
Chiar dacă, la prima vedere, pare că cei doi copii nu îşi acordă atenţie, de
cele mai multe ori, ei copiază comportamentele.
Tocmai din acest considerent, acest tip de joacă este un punct de legătură
spre următoarea etapă a jocului.

51

Tipuri de joacă (după Marinopoulos - 2014)

Joaca asociativă
Acest tip de joacă diferă puţin de joaca în paralel, fiind caracterizată prin
tipuri de copii care se joacă separat unul de celălalt.
Copiii sunt antrenaţi însă şi în ceea ce fac ceilalți
Luând ca exemplu construirea unui orăşel din piese lego, putem să
observăm că pe măsură ce fiecare dintre ei își construieşte clădirile sale,
comunică între ei și se antrenează unul pe celălalt în joacă. Această
categorie de colaborare între copii este o etapă importantă în evoluția
modului de a înţelege joaca, deoarece le permitecelor mici să își
dezvolte abilități cum ar fi colaborarea, comunicarea, socializarea,
rezolvarea problemelor și dezvoltarea limbajului.
Practicând acest tip de joacă asociată, copiii îşi fac prieteni statornici pe care
se pot baza.

52

Tipuri de joacă (după Marinopoulos - 2014)

Joaca cooperantă
Dacă ar fi să sintetizăm tipurile de joacă enumerate şi dezbătute anterior,
atunci am putea să afirmăm faptul că în cadrul tipului de joacă cooperantă
se regăsesc acestea.
Această categorie de joacă este cea care dă startul jocului ca element de
uniune între copii, adică o formă evoluată a acestuia.
Joaca cooperantă foloseşte abilităţile pe care copilul le-a dobândit anterior,
utilizându-le la justa lor valoare, realizându-se bazele relaţiilor
interpersonale şi a colaborării eficiente cu ceilalţi copii.

53

Clasificarea jocurilor
Numeroși pedagogi au dezvoltat o pledoarie pentru împortanţa jocului ca
mijloc de socializare şi educare a copiilor, de aceea au adus argumente care
să susţină teoria conform căreia, un copil care nu ştie să se joace nu va
putea să se dezvolte armonios şi în bune relaţii cu ceilalţi, iar adaptarea lui
la viaţa socială va fi una mai dificilă, tocmai pentru că acesta nu şi-a format
şi consolidat cele mai importante abilităţi care îi conferă omului stabilitate:
cooperare, comunicare, socializare, adaptare.
Jean Chateau (Chateau, J., Copilul şi jocul), spunea că jocul este „o punte
aruncată între copilărie şi vârsta matură”. Acesta sugerează faptul că
jocul devine pentru copil, în acelaşi timp, atât muncă, artă, realitate, dar
şi fantezie.
J. Piaget (Piaget, J., 2007) , făcând referire la etapele din evoluţia jocului,
conferă un rol deosebit factorului imitaţie, dar în acelaşi timp alţi psihologi
socotesc această activitate ca o bază în evoluţia proceselor de cunoaştere,
trecerea de la planul concret, real al acţiunii la cel abstract.

54

Clasificarea jocurilor
K. Groos (Gross, K, 1899) afirmă faptul că jocul trebuie să fie văzut ca un
exerciţiu care îl pregăteşte pe copil pentru viaţa de adult, o modalitate de
exersare şi valorificare a predispoziţiilor în scopul devenirii ca adult.
Edouard Claparède (Claparède, E., 1997) porneşte în cercetarea sa asupra
jocului tocmai de la teoria predecesorului său şi anume „teoria exerciţiului
pregătitor” pentru viaţa de adult.
Claparède susţine ipoteza conform căreia jocul este determinat în acelaşi
timp, atât de nevoile pe care le are copilul, cât şi de gradul dezvoltării sale
organice. Jocul devine principalul factor de dezvoltare şi de expansiune a
personalităţii în devenire.

55

Clasificarea jocurilor
 Olandezul Jan Huizinga afirmă că jocul “ este o acţiune sau o activitate
efectuată de bună-voie, înăuntrul unor anumite limite stabilite, de timp şi de
spaţiu, şi după reguli acceptate de bună-voie, dar absolut obligatorii, având
scopul în sine însăşi şi fiind însoţită de un anumit sentiment de încordare şi
de bucurie şi de ideea că «este altfel» decât în viaţa obişnuită.” P.F. Leshaft
afirmă că jocurile ocupă un loc foarte important în evoluţia copilului,
atribuind acestor activităţi un mare rol instructiv-educativ, văzând în acestea
şi un important mijloc de educaţie morală. Faptul că jocurile oferă
posibilitatea de a imita, de a oferi ocazia manifestării creatoare, de a
înţelege raporturile interpersonale, dau posibilitatea copilului să cunoască şi
să respecte nişte reguli stabilite, încadrându-l în regimul unui comportament
care este acceptat de toată lumea.

56

Clasificarea jocurilor
N. K. Krupskaia aduce argumente în susţinerea teoriei sale, conform căreia
jocul are valoare instructiv-educativă, arătând faptul că prin joc se poate
educa şi forma la copii intelectul, voinţa şi caracterul.
Autorii acestor teorii susţin şi aduc argumente de necontestat asupra
recunoaşterii funcţiilor formative-educative ale jocului, depăşind sfera
simplistă a acestei activităţi, aceea de simplu amuzament. „Copilul
este serios pentru că prin succesul jocului îşi afirmă fiinţa, îşi
proclamă forţa şi autonomia” - afirma Jean Chateau.
Privit per ansamblu, nu poate fi contestat faptul că joaca, în general, aduce
bucurie vieții, fie că este vorba despre copii sau despre adulți. Fiecare
fiinţă se bucură atunci când se joacă: în special copiii, pentru că joaca face
parte din existența lor, dar şi adulții deoarece pot experimenta din nou
fericirea şi împlinirea copilăriei.

57

Clasificarea jocurilor
Există o categorie de jocuri care, pe lângă distracția şi amuzamentul oferit,
aduc în plus și beneficii speciale care îmbunătățesc sănătatea și viața
persoanelor care le folosesc. În această categorie specială se încadrează
jocurile smart games și board games care ar trebui jucate în mod regulat,
pentru a profita pe deplin de beneficiile pe care ni le oferă. Ce înseamnă
“smart games”? Ce înseamnă „boardgames“? Dacă am traduce mot-à-mot
aceasta înseamnă „joc pe tablă“ sau termenul ar putea însemna „joc de
societate“. Însă ce este un astfel de joc? Termenul poate fi confundat cu
jocurile „Nu te supăra, frate!“, „Piticot“ sau „Sus jos“ “Monopoly”, însă
fenomenul în sine a luat naştere odată cu primele civilizaţii dezvoltate ale
lumii. Egiptenii jucau „Senet“, chinezii jucau „Go“, indienii jucau „Şah“, iar
arabii se pare că au inventat „Tablele“.
Putem observa că cele mai populare, renumite jocuri din ziua de astăzi îşi
au originea în antichitate.

58

Tipuri de jocuri
Jocuri de cărți
Jocul de cărți are reguli simple de folosire, bazându-se pe compararea a
două elemente: numere, animale, plante, fiind nevoie de capacitate de
observație, memorie bună si gândire logică pentru gruparea şi regruparea
elementelor având diverse criterii. De asemenea, copiii învață să recunoască
emoțiile și diferențele dintre ele. În această categorie putem include jocuri
pentru dezvoltarea inteligenței emoționale.
Jocuri de tactică: KARUBA, Vikingii curajosi, CONEX , Mamma Mia! ,
Labirintul logic
Puzzle
Jocurile puzzle sunt practicate cu interes de copii, iar rolul lor este acela de a
dezvolta atenția, răbdarea, spiritul de observație, consecvenţa, încrederea.

59

Tipuri de jocuri
Jocuri educative
În cadrul acestei categorii putem include formele geometrice, lotto, domino,
puzzle incastru. Aceste jocuri educative urmăresc dezvoltarea vocabularului,
însușirea culorilor, dezvoltarea simțului tactil şi a motricității fine. Jocuri de
atenție și răbdare
Aceste jocuri au menirea de a dezvolta atenția distributivă şi viteza de
reacție, concentrarea, atenţia, spiritul de observație și răbdarea copiilor.
Activitatea şcolară a copiilor poate fi îmbunătăţită prin antrenarea acestor
calităţi esenţiale. Atât atenţia cât şi capacitatea de concentrare vor fi
ingrediente esenţiale la preșcolari sau școlari în clasele primare, pentru
succesul școlar.
Exemple de jocuri: Joc Speed Cups , Joc detectiv Rapidcroco , Joc La
Cucaracha, Joc turnul instabil, Joc Micul Prinț - Fă-mi o planetă (vârsta de la
2 ani în sus)

60

Tipuri de jocuri
Jocuri de memorie
Aceste jocuri de memorie fac referire la dezvoltarea celor trei tipuri de
memorie: memorie vizuală, auditivă şi tactilă, dar şi la cele care combină și
reguli, urmărind o anumită strategie, având ca rezultat dezvoltarea
inteligenței. Aceste jocuri aduc în familie bună dispoziție.
Exemple de jocuri: “Găinușa buclucașă “, “Djeco Jungla “, “Labirintul
magic (The Magic Maze) “, “Colomo “, “Pengoloo” (vârsta de la 3 ani în
sus) Jocuri de strategie
Aceste tipuri de jocuri contribuie la dezvoltarea gândirii tactice, a inteligenţei
şi a logicii, fiind antrenante şi motivante pentru copii. De la vârsta de 4-5 ani,
copiii pot fi antrenaţi în jocuri de strategie, familiarizându-se cu tot ceea ce
înseamnă tactica, într-un joc în care pot fi implicaţi şi cei din familie. Exemple
de jocuri: “Ciobănașul “, “Șah”, “Qwirkle “, “Kulami”, “Yams”, “Karo”,
“Quarto”, “Katamino”, “Saboteur”, “Marocco”, “4 în linie” (vârsta peste 6
ani).

61

Tipuri de jocuri
Jocuri logice
Aceste jocuri de logice îmbracă diferite forme, jocuri pentru copii isteți mici și
mari, jocuri pentru copii cu un coeficient al inteligenţei ridicat, jocuri de logică
și perspicacitate sau jocuri de gândire. Jocurile de logică pentru copii sunt
jocuri care le permit copiilor să își descopere diferite abilităţi, dezvoltându-şi
inteligenţa. Cele mai căutate jocuri logice sunt cele amuzante, care stârnesc
curiozitatea şi încântă jucătorul, devenind antrenamentul perfect pentru
pregătirea cunoştinţelor necesare orelor de matematica. Mai scurte sau mai
lungi, de memorie sau de strategie, de petrecere sau de călătorie, jucate în
unul, în doi sau mai mulți jucători, jocurile de logică oferă posibilitatea
petrecerii unui timp de calitate în familie.
Exemple de jocuri: “Katamino”, “IQ Twist”, “Quadrillion “, “Bla, bla
bla”, “Tangram”, “Schokoly “ (vârsta – peste 3 ani )

62

Tipuri de jocuri
Jocurile virtuale- efecte negative
Toate categoriile de jocuri prezentate anterior nu prezintă efecte negative.
Jocurile virtuale câştigă tot mai mult spaţiu în activităţile copiilor aducând pe
lângă lucrurile benefice şi o serie de efecte negative.
❖ provoacă dependenţă prin adrenalina pe care o resimt copiii în timpul
jocurilor;
❖ substituie timpul petrecut de copii în aer liber, anulând momentele în care
aceştia ar fi putut lega prietenii ( jucându-se fizic alături de alți copii sau
participând la activități care le-ar da ocazia să cunoască oameni noi și să își
extindă cercul de prieteni)
❖ fac ca rezultatele școlare ale copiilor să scadă;
❖ copiii devin leneşi;
❖ aceste jocuri virtuale, îi îndreaptă încet, dar sigur, spre obezitate; ❖
jucătorii care ajung să nu se mai dezlipească de tabletă sau de computer
prezintă un risc mai ridicat să facă sindromul de tunel carpian și alte
afecțiuni provocate de mișcările repetitive.
63

Tipuri de jocuri
Jocurile de tip “smart” sunt cele care contribuie la o mai bună sănatate fizică şi
intelectuală a celor care le practică în mod regulat.
Avantajele jocurilor de tip “smart” (Bonchiş, E., 2014) :
a) Îmbunătățesc funcționarea creierului
Jocurile de tip “smart” reprezintă un exercițiu benefic pentru creier. Ele
stimulează zonele creierului care sunt responsabile pentru formarea gândirii și
a memoriei, ceea ce are drept rezultat dezvoltarea unor abilități cognitive
esențiale, cum ar fi competenţa de rezolvare a problemelor și luarea deciziilor.
b) Încurajează râsul și scad stresul
Jocurile de societate promovează buna dispoziţie. Astfel, în cadrul lor, râsul
este un fel de “efect secundar” al acestor jocuri și este unul din ingredientele
vitale ale creativității și experienței plăcute de învățare. În general, râsul și
distracția ajută la scăderea efectelor stresului. Unele studii au constatat faptul
că jocurile de societate au capacitatea de a reduce stresul .

64

Tipuri de jocuri
 c) Fericirea devine ingredient principal
Datorită bunei dispoziţii declanşate de practicarea jocurilor de societate are loc
eliberarea de endorfine (numite și hormonii fericirii), substanțe naturale ale
organismului care produc o stare de bine. Funcţiile conştiente şi inconştiente
ale minţii sunt îmbunătăţite de aceşti “hormoni ai fericirii”, determinând
persoanele să se simtă bine dispuse, optimiste, vesele, pline de compasiune şi
înţelegere faţă de cei din jur.
d) Relaţiile dintre oameni devin mai apropiate
Jocurile de societate pot fi jucate doar în colaborare cu ceilalţi, ideea lor de
bază este cooperarea, munca în echipă, reunind colegi, prieteni. practicarea
jocurilor de societate este o modalitate relaxantă de a petrece timp într-o
companie plăcută și de a întări relaţiile cu alte persoane.

65

Tipuri de jocuri
e) Readuc în actualitate experienţe plăcute trăite în realitate, fără
electronice Într-o eră a tehnologiei şi a informaţiei gata prelucrată, în care
suntem tot mai des atraşi de ecranele televizoarelor, smartphone-urilor,
tabletelor sau calculatoarelor, jocurile de societate oferă nenumărate
avantaje. Primul şi cel mai important avantaj este acela că țin departe oamenii
de lumea digital, computerizată. Aceste jocuri care au la bază interacţiunea
umană îi angajează pe aceștia în activități plăcute care nu implică vizionarea
unui ecran smartphone, tabletă sau computer.
f) Scăderea tensiunii arteriale
Jocurile de societate îşi dovedesc eficienţa şi în menţinerea unei tensiuni
arteriale în limite normale, tocmai datorită reducerii stresului, a creşterii
hormonilor fericirii şi a efectului benefic pe care îl are râsul. Eliberarea de
endorfine ajută la relaxarea muşchilor.

66

Tipuri de jocuri
g) Jocurile smart ne învaţă să fim răbdători şi cum să ne proiectăm obiective
Pentru câștigarea unui joc este nevoie de strategie și răbdare. Aceste
deprinderi pot fi învăţate prin experimentare, într-un mod captivant, amuzant,
lipsit de stres, care, fară îndoială, este benefic pentru toată lumea. h) Dezvoltă
creativitatea și încrederea în sine
Jocurile de societate ajută la dezvoltarea creativităţii, a personalității, ceea ce
poate fi benefic pentru cei cu personalități liniștite.
Jocurile de societate au calitatea de a fi un instrument fascinant pentru copiii
și adulții timizi. Jocul îi stimulează să dezvolte un simț al creativității și
individulității mai puternic, care va avea drept rezultat o creştere a stimei de
sine, precum și împlinirea sentimentului de a fi inclus acceptat şi apreciat de
ceilalţi pentru calităţile dovedite.

67

Funcțiile jocurilor de tip smart

Privite ca metode de învăţământ, jocurile didactice de tip “smart” îndeplinesc
mai multe funcţii.
Astfel ele pot fi structurate pe baza funcţiei îndeplinite :
❖ Funcţia cognitivă
❖ Funcţia formativ-educativă
❖ Funcţia operaţională
❖ Funcţia motivaţională
❖ Funcţia normativă
❖ Funcţia organizatorică

68

Funcțiile jocurilor de tip smart

După Aurica I. Moale (Moale, A., 2008), principalele funcții ale jucăriilor
educaționale:
❖ Funcţia de dezvoltare a capacității de cunoaștere și familiarizare a copilului
cu lumea adulților;
❖ Funcţia de socializare a copilului cu cei din jur. Acest lucru înseamnă că prin
joc el se integrează într-un sistem de relații asemenea celor sociale, care
sunt specifice mediului apropiat în care trăiește, învață să comunice în
gând și să recepționeze ceea ce se spune despre alți copii;
❖ funcţia de reglare a stării afective şi emoţionale a copilului;
❖ funcţia de conştientizare a realităţii înconjurătoare;

69

Funcțiile jocurilor de tip smart

❖ funcţia de lărgire a conținutului reprezentărilor;
❖ funcţia de stimulare a imaginației creatoare;
❖ funcţia de activizare a gândirii și a procesului de comunicare; ❖
funcţia de dezvoltare a vorbirii şi a gândirii matematice; ❖ prin joc
copilul îşi pune în valoare personalitatea, și-o afirmă, și-o
antrenează, își satisface nevoia de comunicare, de mișcare și de
acțiune; ❖ funcţia de dobândire de noi cunoștințe și consolidarea, precum
și verificarea cunoştinţelor asimilate anterior.

70

Aplicații
Realizați un poster cu programul zilnic al activităților de
autonomie și igienă personal respectând integrarea acestora și
prezentarea într-o forma accesibilă copiilor și părinților.

71

Aplicații

Realizați o listă de 10 principii de organizare a educației și

îngrijirii la vârsta antepreșcolară care să valorifice jocul ca
activitate specific de cunoaștere a lumii.

72
Imaginepreluatădelaadresahttps://jucarii-vorbarete.ro/10-idei-cum-pregatim-copilul-pen
tru-gradinita/

73

Re(surse) informative
Legea Educației Naționale nr. 1/2011, descărcată de la adresa
http://www.edu.ro/index.php/legaldocs/14847
Curriculum pentru educația timpurie, 2019,descărcat de la adresa
https://www.edu.ro/sites/default/files/Curriculum%20ET_2019_aug.pdf • Albu, G., (1998),
Introducere într-o pedagogie a libertăţii, Editura Polirom, Iaşi. • Albu, M., Negruţiu, C., (2007), O nouă
definiţie a autonomiei personale, Conferinţa Naţională de
 Analiză Tranzacţională „Ataşament şi Autonomie”, organizată de Asociaţia Română de Analiză
Tranzacţională şi Universitatea „Spiru Haret”, Bucureşti, 30 noiembrie-2 decembrie. • Albu, M., (2008),
“Variaţii ale autonomiei personale în funcţie de vârstă”, în Anuarul Institutului de Istorie George Bariţ
din Cluj-Napoca. Seria Humanistica, Tom VI.
• Allport, G., (1991), Structura şi dezvoltarea personalităţii, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti. •
Antohe, G., Huţupaş, I., Psihologia jocului, Editura Nivelanu, Galaţi, 2012
• Bacus, A., (2003), Copilul de la 3 la 6 ani, Editura Teora, Bucureşti.
• Barbu, H., Popescu E., Şerban, F., Activităţi de joc recreativ şi recreativ - distractiv, EDP, București,
1993
• Birch, A., (2000), Psihologia dezvoltării, Editura Tehnică, Bucureşti.
• Boca, C., (2007), Introducere în educaţia timpurie, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti. •
Bonchiş, E., (2006), Teorii ale dezvoltării copilului, Editura Dacia, Cluj-Napoca.

74

Re(surse) informative

• Creţu, T., (2000), „Manifestarea autonomiei preşcolarilor” în Revista Învăţământul Preşcolar nr.3-
4/2000 .
• Creţu, T., (2008), „Relaţia dintre autoritate/dirijare şi independenţă/autonomie în procesul de educaţie
 a copiilor”, în Revista Învăţământul Preşcolar nr.1-2/2008.
• Elkonin, D. B., (1980), Psihologia jocului, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti.
• Huizinga, J., (2007), Homo ludens, Editura Humanitas, Bucureşti
• Muntean, A., (2006), Psihologia dezvoltării umane, Editura Polirom, Iaşi.
• Negovan, V., (2002), „Învăţarea autonomă - un obiectiv prioritar pentru intervenţia instructiv
educativă” în Revista Învăţământul Preşcolar nr.1-2.
• Păiși Lăzărescu, M., Ezechil, L.,, 2015, Laborator preşcolar, Editura V& I Integral, editia a IV a, Bucureşti
• Sălăvăstru, D., (2004), Psihologia educaţiei, Editura Polirom, Iaşi.
• Schaffer, H. R., (2005), Introducere în psihologia copilului, Editura ASCR, Cluj-Napoca. •
Şchiopu, U. , Verza, E., (1995), Psihologia vârstelor, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti. •
Şchiopu, U. (coord.), (1997), Dicţionar enciclopedic de psihologie, Editura Babel, Bucureşti. •
Vrăşmaş, E., (2008), Educaţie timpurie şi grădiniţa adaptată, Asociaţia Reninco, Bucureşti

75

Re(surse) informative

Benga, O., Jocuri terapeutice, Editura ASCR, Cluj-Napoca, 2012;

Bonchiş, E., Psihologia Jocului, Editura Sper, Bucureşti, 2014;
Bryson, T. P.,Siegel, D.J., Creierul copilului tău, Editura For You, Bucureşti, 2014; Bulboacă, A.,
Vişan, G., Labirintul jocurilor-Antologie de jocuri pentru preşcolari şi şcolari, Editura Arleqin,
Bucureşti, 2015;
Chateau, J. Copilul şi jocul. Rolul pedagogic al jocului. E.D.P., Bucureşti, 1976 Claparède, E., La
education functionel, articol, Tabernero Del Rio, 1997; Claparède, E., Psihologia copilului şi
pedagogia experimentală, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1975;
Dughi, T., Roman, A., Dimensiuni psihologice ale învăţării, Editura Universităţii Aurel Vlaicu,
Arad, 2008;
Edward De Bono, Gândirea laterală, Editura Curtea Veche, Bucureşti, 2011;
Elkonin, D., Psihologia Jocului, Editura Didactică şi Pedagogică,Bucureşti, 1980;
Gross, K., Die Spiele der Menschen (Jena 1899);
Huizinga, J., Homo Ludens-încercare de determinare a elementului ludic al culturii, traducere,
Editura Humanitas, Bucureşti, 2003;

76

Re(surse) informative

Marinopoulos, S., Jocul copilului- interpretări psihologice, Editura Philobia, 2014; Moale, A.,
Jocul didactic, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 2008; Moyles, J.R., , Just Playing? The
role and status of play in early chilhood education, Open University Press, Philapdelphia, 1989;
Oprea, L., Enciclopedia jocurilor de mişcare, Infomedia Pro, Bucureşti, 2018; Piaget, J.,
Psihologia Copilului, Editura Didactică şi Pedagogică,Bucureşti, 2007; Romanescu, C., Jocul
didactic, Editura Rovimed Publishers, Bacău, 2017; Şchiopu, U., Probleme psihologice ale
jocurilor şi distracţiilor, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1975;

77

VĂ MULŢUMESC!

lylyansimion@yahoo.com
Tel.: 0721 086132
78