UNIVERSITATEA DE ŞTIINŢE AGRONOMICE ŞI MEDICINĂ VETERINARĂ DIN

BUCUREŞTI
Facultatea de Management și Dezvoltare Rurală

SUBIECTE EXAMEN STATISTICA

Student: Mihalache Maria Bianca

Specializare: Ingineria și Managementul Afacerilor Agricole
Anul: 1

Seria 1 Grupa 3

Sesiunea Iunie 2022

 ROLUL STATISTICII CU EXCEL IN DIGITALIZARE

RELATIE OFERTA-CERERE DE PRODUSE AGRICOLE BRUTE SI

PRELUCRATE PE PLAN INTERN SI EXTERN

CEREREA ȘI OFERTA este un model economic din teoria economică

dezvoltat de Antoine Augustin Cournot, publicat în 1838. În 1868 Alfred
Marshall a încercat să utilizeze acest model pentru a explica economiile
competitive și a face predicții asupra prețului și a cantității de bunuri produse.
Cererea si oferta de produse agroalimentare (relatia dintre cerere si oferta).
Cererea pentru aceasta grupa de produse in zonele industrializate - cele urbane
in general - este caracterizata prin invariabilitatea acesteia. Astfel, cumpararile
de produse agricole (dpdv cantitativ) variaza putin; daca prețurile produselor
agricole scad, aceasta va fi considerata o economie in bugetul personal al
consumatorilor; daca veniturile populației cresc, cumparaturile suplimentare
de produse se vor face ca regula generala in afara sectorului alimentar.

OFERTA PE PIAȚĂ produselor de baza din agricultura este dispersata si

cantitativ neregulata. Volumul producției depinde pe de o parte de tehnica de
dotare, iar pe de alta parte de conditiile climatice si biologice care sunt aleatorii,
imprimand acestor piețe a produselor de baza din agricultura, un caracter extrem
de mobil. Oferta cantitativa a unui produs pe piața de desfacere depinde, de
beneficiul pe care-l va realiza intreprinzatorul. Deoarece castigul (beneficiul)
poate fi influențat prin schimbările costurilor si/sau prețurilor, se considera ca
exista cauze care influentează oferta de produse agricole. Valabil si pentru
agromarketing, relatia dintre cerere si oferta este considerata o latura
fundamentala a functionalitatii pieței produselor agricole si agroalimentare.

PROMOVAREA PRODUSELOR AGRICOLE ROMANESTI PE PLAN

INTERN SI EXTERN
• Promovarea produselor agricole presupune utilizarea unui ansamblu de
acțiuni si mijloace de informare a consumatorilor, având ca scop, atat
satisfacerea cat mai completa a nevoilor de consum, cat si creșterea vanzarilor
si a profitului firmelor.Promovarea indeplineste atat un rol economic, cat si unul
social. Ea se bazează atat pe activitati directe, cat si pe cele indirecte sau
nepersonale, in care intervin si o serie de mijloace de comunicare in masa.
Romania trebuie sa valorifice avantajele potentiale, din sectorul agricol si al
industriei alimentare prin asocierea cu aceste schimbări. Promovarea produselor
agricole constituie o măsura a politicii agricole comune a cărei finantare este
plasata in cadrul Fondului European de Garantare Agricola (FEGA), care
finanteaza masurile de piata. Obiectivul general al acestei masuri este
consolidarea si completarea actiunilor intreprinse de Romania prin
implementarea actiunilor de informare si de promovare care vizeaza sublinierea
caracteristicilor intrinseci si avantajele produselor comunitare, in special in ceea
ce priveste calitatea, securitatea alimentelor, metodele de productie specifice,
aspecte nutritionale si sanitare, de etichetare, de buna stare a animalelor si de
respectare a mediului.

PROMOVAREA TEHNOLOGIILOR AGRICOLE MODERNE

(ECOLOGICE ,CU CONSUM MIC DE ENERGIE, NEPOLUANTE)
• Agricultura ecologică câștigă o importantă din ce în ce mai mare și este
într-o continuă extindere. Această dezvoltare este susținută de cererile crescute
ale consumatorilor pentru produse agricole ecologice, aceștia devenind din ce în
ce mai conștienți și interesați de asigurarea sănătății prin consumul produselor,
la care se adaugă și cerințele societății pentru o dezvoltare agricolă durabilă,
precum și multitudinea de efecte favorabile la nivel de fermă agricolă și mediu
înconjurător. Agricultura ecologică a cunoscut o creștere continuă a suprafețelor
în ultimul deceniu, atât pe plan mondial cât și la noi în țară, asociat cu
diversificarea producției ecologice și o organizare din ce în ce mai bună a
sistemului ecologic. Agricultura ecologică constituie un mod de producție care
se caracterizează prin utiliza- rea de tehnici de cultivare a plantelor și de creștere
a animalelor ce respectă echilibrul natural prin excluderea utilizării produselor
chimice de sinteză, promovarea și sporirea biodiversității, promovarea și
stimularea ciclurilor biologice și limitarea utilizării lor. Agricultura ecologică a
apărut ca o alternativă la practica intensivă, convenţională (industrializată) de
agricultură bazată pe maximizarea producțiilor prin folosirea de intranţi, de
stimulatori ai producţiei cu caracter energo-intensiv în cantităţi mari, cu scopul
creşterii continue a producţiei agricole, pentru o populaţie în continuă creştere,
preponderent urbană.
• Agricultura ecologică (durabilă). Sistemul de agricultură de tip industrial,
cu neajunsurile care o însoţesc, tinde să fie înlocuit de "agricultura ecologică"
("agricultura durabilă"). Aceasta a început să capete un contur tot mai clar încă
din deceniul trecut şi la noi în țară. Agricultura a fost de la începuturile sale
"ecologică", însă în anii din urmă se caută aplicarea în agricultură a viziunii
sistematice şi a tehnologiilor moderne. Agricultura ecologică promovează
cultivarea pământului prin acele mijloace care asigură un echilibru între
agroecosisteme şi ambianţă metode oferite de societate, de cuceririle ştiinţifice
şi tehnice care asigură obţinerea unor producţii mari, constante şi de calitate
superioară, în condiţiile protecţiei mediului ambiant.
Agricultura ecologică devine de fapt sinonimă cu agricultura anilor care vin,
care asigură integritatea biosferei, valorificarea la maximum a capacităţii de
producţie a agroecosistemelor şi obţinerea unor produse de bună calitate (Al.
Ionescu, 1988). Ea va necesita o muncă mai conştiincioasă şi mai imaginativă şi
va asigura o abundenţă de alimente în condiţiile reducerii consumului de energie
fosilă, a menţinerii sau sporirii fertilităţii naturale a solurilor, a îmbunătăţirii
mediului de viaţă al omului şi protecţiei mediului ambiant în ansamblul său.
Agricultura ecologică, agricultura care se naşte în prezent pentru viitor, este şi
trebuie gândită pe scara din ce în ce mai largă, eficientă şi generoasă, asigurând
prosperitatea societăţii şi naturii pe toate meridianele globului. Structura noilor
planuri de învăţământ şi a programelor analitice în învăţământul agronomic
superior trebuie să răspundă orientărilor privind dezvoltarea agriculturii pe
principii ecologice şi în ţara noastră. În temeiul acestei raţiuni, cercetarea
ştiinţifică agricolă din ţara noastră trebuie să acţioneze de pe baze sistemice, atât
în domeniul creării soiurilor (hibrizilor) de plante şi rase de animale, cât şi în cel
al perfecţionării tehnologiilor de cultivare a plantelor şi creşterii animalelor,
nepoluante, a protejării florei şi faunei, păstrării echilibrelor ecologice şi a
protecţiei mediului.

INTEGRAREA PRODUCTIEI AGRICOLE PE VERTICALA

(PRODUCTIEI VEGETALE CU PRELUCRAREA SI
COMERCIALIZAREA ACESTEIA )
• Prelucrarea producției vegetale se face cu menținerea valorii nutriționale și
pe cât posibil, a integrității structurale a produselor agricole, în condiții
ireproșabile de igienă. Procesatorii trebuie să aleagă metode care limitează
numărul și cantitatea de aditivi non-ecologici și mijloacele auxiliare de
procesare, iar manipularea și procesarea produselor ecologice să se facă separat
atât în timp cât și în spațiu , față de produsele non-ecologice.
În producția vegetală sunt incluse următoarele ramuri de producție:
cereale pentru boabe, leguminoase pentru boabe, plante tehnice, plante
pentru producerea de semințe şi seminceri, plante furajere,
legumicultură, viticultură, pomicultură, floricultură şi arboricultură.
Realizarea producției vegetale in spații protejate oferă avantaje
deosebite si anume: obținerea de producții timpurii și extratimpurii,
siguranța în realizarea ei prin evitarea pericolelor prezentate de
grindină,, ploi torențiale, înghețuri sau brume târzii, prelungirea
perioadei de vegetație a plantelor, eșalonarea produselor si realizarea
de producții mari pe unitatea de suprafață.
• Construcții pentru depozitarea, conservarea si conditionarea producției
vegetale depozitarea, conservarea si conditionarea producției vegetale se
realizează in construcții care trebuie sa asigure condiții optime pentru limitarea
maxima a proceselor vitale ale maselor de depozitat, menținerea acesteia in
starea inițială timp cat mai îndelungat, cat si reducerea pierderilor fiziologice si
mecanice.
 PUBLICITATII AGRICOLE EFICIENTE

IMPACTUL NEGATIV AL CRIZEI MULTIPLE (SANITARA,

ENERGETICA , ALIMENTARA , FINANCIARA , INCALZIRE
GLOBALA , POLUARE GLOBALA , ETC) ASUPRA PRODUCTIEI
AGRICOLE ROMANESTI (CANTITATE , CALITAETE
SI VANDABILITATE).
• Agricultura românească a fost zdruncinată în 2020 de două evenimente
majore: pandemia de coronavirus şi seceta extremă, care a fost una dintre cele
mai grave crize sanitare din ultimii 50 de ani, după cum spun nu numai
agricultorii ci şi autoritățile, cu impact direct şi semnificativ în PIB-ul României.
Cu toate că s-au depus eforturi financiare pentru a diminua pagubele, au rămas
încă sectoare neprotejate, iar o parte din despăgubirile promise agricultorilor se
vor rostogoli în 2021.
• Sectorul agricol a avut în 2021 una dintre cele mai bune evoluţii de la
aderarea României la Uniunea Europeană, însă a fost şi un domeniu care s-a
confruntat cu probleme majore legate de majorarea preţurilor la inputuri, gaze şi
energie, decapitalizarea fermierilor şi de lipsa unor măsuri concrete pentru
sprijinirea producătorilor agricoli. Criza gazelor naturale şi a energiei au avut
impact direct şi puternic asupra producţiei de îngrăşăminte, astfel că preţurile
acestora au crescut de 3-4 ori într-un an şi producţia a fost limitată.
• În urma crizei alimentare provocată de pandemie Agricultura si-a
demonstrat reziliența în timpul crizei provocate de pandemia de COVID-19 și
nu a permis crizei sanitare să dea naștere unei crize în materie de securitate
alimentară.
• Criza financiară a avut un impact şi asupra sectorului agricol. A asistat la o
scădere a cererii, evoluţia ratelor de schimb, accesul dificil la credite toate
acestea au avut un impact asupra preţurilor pentru produse agricole şi de
asemenea, asupra venitului exploataţiilor agricole.
• Schimbările climatice au din ce în ce mai mult o influență negativă asupra
capacității multor regiuni ale lumii de a produce alimente. Mai concret,
schimbările climatice vor afecta inegal agricultura globală, îmbunătățind
condițiile de producție în unele locuri și înrăutățindu-le în alte regiuni, generând
astfel câștiguri și pierderi. Pe ansamblu, încălzirea globală va duce la o serie de
decalaje economice și alimentare mult mai însemnate și mai critice decât există
deja între regiunile și țările dezvoltate și cele mai puțin dezvoltate sau în curs de
dezvoltare.
• Poluarea solului reprezintă acumularea de substanțe chimice la nivelul
creșterii plantelor care pot afecta atât sănătatea oamenilor, cât și pe cea a
animalelor. Tratarea solului cu îngrășăminte chimice, pesticide și fungicide
omoară și organismele utile de pe suprafața solului, cum ar fi unele bacterii,
fungi și alte microorganisme. Consecințele poluării se văd și acum, însă mai
târziu vor fi mult mai vizibile, când vor avea loc deșertificări, care vor produce
la rândul lor, dispariția unor specii de animale și plante.