LUCRATOR IN CULTURA

PLANTELOR
 MODULUL VI
LUCRARI DE INGRIJIRE ALE
CULTURILOR
 Lucrari de ingrijire ale culturilor
(Combaterea integrata, managementul
integrat)
• Lucrarile de ingrijire cuprind toate lucrarile
care se fac de la semanat si pana la recoltat,
cu scopul de a crea cele mai favorabile
conditii de viata pentru plantele de cultura
(asigurarea cu apa si substante nutritive,
protectia impotriva bolilor, daunatorilor si
combaterea buruienilor).
• Alte lucrări de îngrijire speciale sunt: ciupitul,
cârnitul, copilitul, polenizarea suplimentară,
mulcirea, formarea şi dirijarea coroanelor la
pomi, tăierile la viţa de vie.
 Combaterea integrata
• Reuneste o serie de metode preventive si
curative care conduc la eliminarea riscului
diminuarii cantitative si calitative ale
produselor agricole, ca urmare a frecventei
atacului agentilor patogeni, insectelor si, ca
urmare a riscului imburuienarii.
 Principiile combaterii integrate
• 1. Optimizarea masurilor profilactice –
producatorul agricol este obligat sa utilizeze
toate mijloacele si masurile posibile la un
moment dat, pentru a limita riscurile de
daunare asupra culturilor agricole.
• 2. Minimizarea riscurilor economice – costurile
de productie sa fie mai mici decat veniturile.
• Pragul economic de daunare – pragul de la
care se pot aplica tratamente, astfel incat
costurile tratamentului sa fie mai mici decat
veniturile obtinute din vanzarea productiei.
• 3. Cresterea securitatii produselor agricole –
securitatea produselor agricole in special din
punct de vedere chimic, respectiv prin
diminuarea reziduurilor de pesticide a caror
prezenta poate afecta consumatorii.
• 4. Reducerea sau chiar eliminarea utilizarii
pesticidelor – prin acest sistem de lupta
integrata este posibil sa se reduca consumul
de pesticide, dat fiind ca se utilizeaza in primul
rand procedee si mijloace preventive, iar la
trecerea la metodele curative se utilizeaza mai
intai produse biologice si doar in ultima
instanta cele chimice.
• 5. Respectarea florei si faunei salbatice
(ecosisteme naturale) si pentru fauna
antagonista (antagonistii sunt organisme care
nu dauneaza culturilor, dar care reprezinta o
veriga in lantul trofic a carei nutritie se
bazeaza tocmai pe daunatorii culturilor.
• 6. Minimizarea riscurilor privind mediul
inconjurator – considerate in ansamblu,
principiile mentionate anterior reunesc toate
posibilitatile si caile de punere in aplicare a
acestui principiu, respectiv reducerea
riscurilor pentru mediul inconjurator, in
ansamblul sau.
Metode de combatere integrata
• Metode:
 Fizice;
 Biologice
 Biotehnologice
 Culturale
 Chimice
 Metode fizice
• Se bazeaza pe utilizarea unor factori fizici precum
lumina si caldura, sunetele, mijloace inofensive de a
indeparta daunatorii din culturi;
• Lumina capabila sa inlature daunatorii fotosensibili
(insectele daunatoare arborilor fructiferi, sau
noctuidele).
• Caldura (dezinsectia solului in spatii protejate cu
efecte negative asupra unor patogeni si dau
• Utilizarea sunetelor cu ajutorul mijloacelor empirice
poate ajuta la indepartarea unor daunatori precum
pasarile)
 Metode biotehnologice
• Prin mijloacele oferite de biotehnologie se pot
obtine substante care imita natura si care le
putem utiliza pentru eliminarea riscurile
provocate de unii daunatori.
• Exemplu – feromonii si hormonii, substantele
atractive si repulsive, antifeeding (impotriva
poftei de mancare) pot fi folositi mai ales
pentru insectele daunatoare (capcane
feromonale, insectele nu se mai inmultesc);
 Mijloace biologice
• Se bazeaza pe utilizarea in special a
antagonistilor (atragerea in culturile agricole a
insectelor ce nu dauneaza acestora dar care se
hranesc cu daunatorii acestor culturi).
• Pradatori si paraziti
 Metode culturale
• In aceasta categorie sunt incluse toate
masurile si tehnicile care alcatuiesc tehnologia
de cultura pentru o specie agricola.
• Acestea se refera la:
• Lucrarile solului
• Fertilizare
• Rotatie, samanta si semanatul, soiuri, hibrizi
• Lucrarile de ingrijire, irigarea
 Metode chimice
• Sunt ultimele la care se recurge pentru a se
elimina riscurile de daunare asupra unei
culturi agricole.
• Acestea se bazeaza pe utilizarea unor
substante capabile sa ucida organismele
daunatoare (fungicide-ciuperci, insecticide-
insecte, erbicide-buruieni, nematocide-
nematozi, rodenticide-rozatoare, acaricide-
acarieni)
Combaterea bolilor si daunatorilor

• Boala- abaterea plantei, in intregime sau

numai a unor organe ale acesteia (frunze,
fructe) de la starea ei normala.
• Agentii patogeni sunt: virusuri, bacterii,
ciuperci.
• Simptome: hipertrofii sau gale, atrofii,
necroze, vestejire, caderea diferitelor organe,
schimbarea culorii organului atacat.
 Masuri de combatere

• Masuri profilactice – cu rol preventiv - controlul

fitosanitar al semintelor, al culturilor, etc.
• Masuri agrofitotehnice – se creaza conditii
favorabile pentru plante si impiedica aparitia bolilor
si daunatorilor (rotatia, lucrarile solului,
fertilizarea).
• Masuri mecanice (strangerea insectelor, omizilor,
amplasrea de capcane pentru prinderea acestora).
• Masuri chimice (stropirile, prafuirile, aerosolii,
gazarea, momelile)
 Combaterea buruienilor
• Buruienile sunt concurentele nedorite ale
plantelor de cultura pentru factorii de
vegetatie, deoarece consuma mari cantitati de
apa si elemente nutritive.
• Multe buruieni sunt gazde pentru agentii
patogeni sau daunatori (gandacul din
Colorado care se hraneste temporar cu frunze
de zarna, pirul are aceleasi rugini ca si
cerealele paioase, dracila este gazda pentru
faza de teleutospori pentru ruginile la cereale
• Semintele de buruieni sau tulpinile si frunzele
acestora deprecieaza recolta, unele fiind
toxice, de exemplu: neghina, maselarita,
zarna, si sunt foarte periculoase daca ajung in
seminte, faina, sau in furajarea animalelor.
 Surse de imburuienare
• Solul;
• Buruienile care cresc pe
suprafetele neingrijite (locuri
virane, margini de drum);
• Gunoiul de grajd, daca nu
este bine fermentat, poate
sa contina multe seminte
care nu si-au pierdut
puterea de germinatie, nici
chiar in tubul digestiv al
animalelor.
• Buruienile pot fi anuale,
perene sau parazite.
 Metode de combatere
• Masuri preventive: agrofitotehnice si chimice
• Masuri curative
• Principalele metode preventive:
• Curatirea materialului de semanat, a apelor de
irigatie, recoltarea la timp si corecta a
culturilor, distrugerea buruienilor de pe
marginile de drum, cai ferate, locuri virane si
organizarea serviciului de carantina.
Metode si tehnici de aplicare
a erbicidelor
• Se pot aplica pe frunze sau la suprafata
solului.
• Majoritatea erbicidelor aplicate la sol sunt
volatile, de aceea trebuie sa fie incorporate in
sol concomitent cu aplicarea, sau cel mai
tarziu la 20 minute de la aplicare.
• Se pot aplica inainte de rasaritul plantelor –
preemergent ( Dual, Diizocab) sau dupa
rasaritul plantelor – postemergent (Icedin
SDMA).
• Dupa modul in care pot actiona asupra plantelor,
erbicidele pot avea actiune sistemica sau de contact.
• Cele sistemice, patrund in planta, circula prin
sistemul de vase lemnoase sau liberiene pana la
locul unde isi manifesta toxicitatea.
• Erbicidele de contact omoara tesuturile vii cu care
vin in contact.
• Selectivitatea erbicidelor reprezinta insusirea
acestora de a distruge anumite specii (buruieni) si de
a nu vatama altele (plantele de cultura).
• Plantele de cultura trebuie sa aiba o toleranta
(rezistenta) maxima la actiunea erbicidelor, iar
buruienile o sensibilitate maxima pentru a fi distruse
usor.
• Perioada de timp cat erbicidul ramane in sol
(fitotoxic) se numeste persistenta
(remanenta).
• Persistenta erbicidului in sol, dupa ce s-a
recoltat cultura la care a fost aplicat, in
cantitate suficienta pentru a fi fitotoxic, se
numeste toxicitate reziduala.
• Cantitatea de erbicid si de amestec pentru
stropit / ha se poate exprima in substanta
activa (kg) sau in produs comercial (l sau kg) si
depinde de metoda de aplicare, gradul de
imburuienare, speciile de buruieni,
eficacitatea erbicidului, continutul in humus si
de argila, deoarece o parte din erbicid este
imobilizata in complexul absorbtiv al solului.
 Irigarea
• Această lucrare de îngrijire este obligatorie pentru zonele în
care se manifestă seceta, dar şi pentru unele specii de plante
care necesită, din punct de vedere al ecologiei, zone umede şi
răcoroase, dar datorită importanţei sale se cultivă şi în zona
de stepă uscată sau nisipuri.
• De asemenea, consumatoare mari de apă sunt şi legumele,
practic această lucrare este obligatorie.
• Ca metode de udare, în mod frecvent, sunt utilizate udarea pe
brazde sau prin aspersiune. Una dintre metodele mai
moderne o constituie udarea prin picurare.
• Momentele optime de udare sunt diferite în funcţie de specia
cultivată, dar şi de condiţiile climatice. Astfel, trebuie avute în
vedere, cu prioritate udările din lunile aprilie, iunie sau iulie,
care de obicei sunt secetoase în condiţiile ţării noastre.