EXAMEN COMUNICARE INTERCULTURALĂ

Studentă: Andrada Cristianna Buda-Stancu

Master: Comunicare și relații publice

An: I

Prof. Coordonator: Prof. Univ. Dr. Grigore Georgiu

Mai 2022
 Categoria A.

1. Analizați conceptul de cultură (componente, semnificație, abordări) și evidențiați

distincția dintre simbolic și instrumental, arătând relevanța ei pentru problematica
raportului dintre cultură și civilizație.

Cultura. Semnificație și abordări.

Conceptul de „cultură” a iscat în rândul cercetătorilor ce erau preocupați de acest subiect

abordări multiple. Fundamentul contemporan este cel care fixează problema existenței uneia
sau a mai multor culturi. Având la bază prespectiva lui Fernand Braudel (istoric francez), atât
cultura, cât și civilizația puteau fi descrise concomitent atât la singular, cât și la plural. Potrivit
termenilor de specialitate, cultura simbolizează un concept cu semnificații variate, unele ce
se află chiar în opoziție, acestea fiind explicate detaliat, în numeroase abordări. Conceptul
de „cultură” are un caracter filosofic, general, unul dintre sensurile acestuia provenind din
definirea condiției umane. Explicațiile termenului au cunoscut numeroase abordări
contextuale, acestea plecând de la nivelurile macrosociale, întruchipate de către organizații,
grupuri sau de către indivizi, dar și conform cadrului teoretic de referință (antropologic,
istoric, comunicațional, etc).

Câteva dintre sensurile expuse în oponență ale culturii indică limitarea/reducerea

diferențelor culturale contextualizate la nivel global, în timp ce la nivel opus, ineresul
cercetărilor se axează pe valoarea explicativă a diferențelor culturale și a posibilului de
îndepărtare a impasurilor create în acest context, având în vedere ideea că, la nivel global,
relațiile dintre indivizi sunt definite de un bagaj cultural diferit.

Conform contextului lucrării „Comunicare interculturală” a autorului Grigore Georgiu care

prezintă cultura ca fiind comunicare, iar comunicarea este și ea, la rândul ei, cultură, putem
spune că cultura unui individ poate fi definită și de modul în care acesta comunică. Altfel
spus, potrivit autorului menționat mai sus, putem clasa noțiunea de cultură la intersecția
științelor sociale cu cele umane. Având în vedere dificultatea pe care o avem în definirea
termenului, putem observa că aceasta acoperă multiple dimensiuni care sunt caracteristice
existenței umane.

Potrivit anumitor autori, cultura încă nu are la bază o definiție de sine stătătoare, atfel
lăsându-se o „portiță” prin care acesteia i-se pot aduce constant modificări/îmbunătățiri.
Potrivit acestei conjuncturi, la stadiul simbolic, imporanța mediului se accentuează prin
cultură, Moles fiind de părere că aceasta ghidează, structurează, impactează reprezentările
pe care individul le are în legătură cu exteriorul, astfel cu ajutorul interacțiunii sociale fiindu-i
scchițate modul în care acesta privește lumea la diferite nivele (facem referire la nivelul de
idei, de sensuri, simboluri, valori, etc).

Cultura este cea care îl ajută pe individ să înțeleagă și, automat, să aprecize atât imaginea
sa, cât și pe cea a celor din jurul său. Ideile și convingerile pe care le-a avut Abraham Moles
despre cultură, au fost argumentate și, ulterior, de către Taylor, toate acestea ducânnd la
concluzia că cultura constituie o organizare ce are un caracter integrat, aceasta alcătuind o
componentă socială ce poate fi definită ca fiind o realitate colectivă ce a fost creeată ca o
continuare a apartanenței omului în societate. Astfel spus, termenul de „cultură” reprezintă
un construct social care este alcătuit din elemente care au un caracter divers.

Antropologii americani Kroeber și Kluckholm ne oferă o altă perspectivă a culturii, aceștia

fiind de părere că aceasta este un rezultat al acțiunii, dar și un element ce provoacă
acțiunea viitoare. Noțiunea ce stă la fundamentul celor doi antropologi sugerează faptul că
modelele comportamentale împărtășesc de la o generație la altă generație, altfel spus
cultura se transformă într-o moștenire socială pe care individul o poate adapta / modifica
într-o anumită circumstanță. Concluzia pe care o putem lua după spusele celor doi
antropologi este aceea că cultura se moștenește, dar aceasta se interpretează pe baza
contextului social la care facem referire.

La un alt stadiu de reprezentare putem afirma faptul că cultura este alcătuită din patru
repere. Primul dintre acestea afirmă faptul că cultura se află în strânsă legătură cu natura,
astfel putem afirma faptul că cultura este cea de-a doua natură a individului, chiar dacă în
raport cu societatea aceasta păstrează doar creațiile definitorii pentru cunoașterea omeului,
toate acestea având la bază nevoile și experiențele pe care individul le are.

Componente ale culturii

Oamenii de specialitate au descoperit, de-a lungul timpului, faptul că cultura are la bază
două componente specifice: componenta spirituală și cea materială. Prima componentă este
cxea cxare face referire la modul în care individul se raportează atât la lume, cât și la cei din
jurul său, în timp ce componenta materială se bazează pe schimbările continue ce au loc în
viața cotidiană.

Bazându-ne pe trăsăturile specifice menționate mai sus, putem afirma faptul că cultura
reprezintă o multitudine de valori comportamentale care se dobândesc într-un anumit
context social, acestea fiind explicate prin idei, valori ce sunt internalizate de către actorii
sociali care aparțin unui grup sau care fac parte, pur și simplu, dintr-o societate. Putem
spune astfel că anumite elemente culturale se modifică în timp, acestea adaptându-se în
funcșie de perioada temporală. Un aspect important în ceea ce privește cultura este acela
că aceasta este alcătuită din metodele comportamentale, nu din valori, aceasta definind
modul de viață al unei societăți.

Distincții între simbolic și instrumental

Teoreticienii au consacrat termenii de cultură și civilație. Cultura a fost apreciată ca o

expresie a vieții spirituale, în timp ce civilizația a fost asimilată cu normele de comportament
și cu evoluția cunoașterii și a societății. Reprezentările distincte ale teoreticienilor asupra
raportului dintre cultură și civilizație au implicații variate și asupra modului în care aceștia
abordează și explică distincția simbolic/ instrumental. Această distincție favorizează
gruparea creațiilor umane în două categorii, după principiul funcției lor predominante. Astfel
că, după acest criteriu există creații simbolice și instrumentale.

Creațiile simbolice sunt orientate către ideal, valori, semnificații, viață spirituală
interioară, credințe, atitudini subiective, identități și diferențe. Registrul simbolic al creației
este transmis de la o generație la alta, asemenea unei moșteniri. Creațiile instrumentale sunt
centrate pe real, bunuri, fapte, confort material exterior, demersuri pentru îmbunătățirea
practică a condițiilor de viață, favorizarea cooperării și integrării. Registrul instrumental al
creației reprezintă împlinirea necesarului material și întreținerea mediului fizic de existență.
Deși întrunesc elemente și funcții diferite, cele două emisfere ale existenței umane, sunt
complementare și colaborează în toate aspctele vieții omului.

În ceea ce privește cultura și civilizația, acestea vor evolua independent, întrucât

caracterul modest al civilizației poate fi asimilat, identificat cu o cultură bogată.

Distincția dintre cele două concepte amintite a fost abordată de sociologul Hofstede,
aceasta asimilând diferențele dintre cultură și civilizație cu diferențele dintre soft și hard. Într-
un astfel de context, sociologul apreciază cultura ca o „programare mentală colectivă“,
realizând o asociere cu modul de funcționare a calculatoarelor. Prin această analogie se
explică diferențele dintre programe, coduri, limbaje, mesaje (creații din registrul simbolic) și
suporturile fizice și tehnologice ale comunicării (creații din registrul instrumental).

Categoria B.
6. Alegeți una dintre cele cinci perechi de concepte din lista de mai jos:
 Unitate și diversitate
 Global și local
 European și național
 Etnocentrism și relativism cultural
 Modern și postmodern
Cerințe:
  Definiți conceptele din raportul ales și arătați relevanța lor pentru înțelegerea
culturii și a comunicării interculturale.
Global - care ia în considerare toate elementele unui ansamblu, care rezultă prin
însumarea tuturor elementelor de același fel. (https://dexonline.ro/definitie/global)
Cultura la nivel global reprezintă totaliatea culturilor locale, iar comunicarea interculturală se
face printr-o limbă de circulație inernațională.
Local – particular și caracteristic pentru un anumit loc, privitor la un loc determinat, dintr-un
anumit loc (https://dexonline.ro/definitie/local)
Cultura la nivel local reprezintă o particularitate pentru zona respectivă, în timp ce
comunicarea interculturală se face prin aceeași limbă.
 Arătați ce abordări/teorii s-au formulat în legătură cu raportul respectiv.
Teorii ecologice, teorii economice, teorii sociologice, teorii politice, teorii culturale, teorii
cultural-istorice.
 Dați exemple de situații problematice actuale (din orice domeniu), care implică unul
dintre cele două concepte sau formulați o întrebare de cercetare cu privire la
problematica actuală a respectivului raport.
Tema de cercetare: De la un conflict local la un „război” aproape global sau cum
influențează, la nivel global, conflictul dintre Rusia și Ucraina.