Universitatea din București

Facultatea de Geografie
Specializarea Geodemografie și vulnerabilități socio-teritoriale

VULNERABILITĂȚI SOCIALE ÎN CADRUL

SECTORULUI 2 AL MUNICIPIULUI
BUCUREȘTI

Profesor coordonator: TALOȘ ANA-MARIA

Student :DRAGOMIR ANA-MARIA

GRUPA 412
ANUL I MASTER

București,
2023

1
 CUPRINS

INTRODUCERE ............................................................................................... 3
METODOLOGIE .............................................................................................. 4
CAPITOLUL 1 . AȘEZARE ȘI CARACTERISTICI FIZICO- GEOGRAFICE
........................................................................................................................... 5
1.1 Localizare și aspecte generale ............................................................... 5
CAPITOLUL 2. DOMENIILE PRINCIPALE ALE VULNERABILITĂȚII
SOCIALE .......................................................................................................... 6
2.1 Vulnerabilitatea socială ............................................................................ 6
2.2 Grupurile vulnerabile ............................................................................... 8
2.3 Incluziunea socială................................................................................. 11
CAPITOLUL 3 . MODALITĂȚI DE COMBATERE A FACTORILOR
VULNERABILITĂȚII SOCIALE................................................................... 12
CONCLUZII ................................................................................................... 13
BIBLIOGRAFIE ............................................................................................. 14

2
INTRODUCERE

În ultimele decenii, problematica tranziției de la regimul totalitar la cel democratic a

reprezentat un proces complex din punct de vedere al schimbărilor apărute în cadrul arealului
de referință, astfel, acesta integrând atât aspectele de factură socială, economică și politică, cât
și aspectele de factură culturală și istorică. Aceste schimbări apărute – de natură tranzițională
sau posttranzițională, au contribuit la procesul de modelare teritorială prin apariția unor
inegalități desfășurate pe mai multe dimensiuni de analiză.
În conformitate cu , procesele de tranziție au fost înțelese și realizate diferit, pe fondul
existenței unor inegalități importante, generate de condițiile geopolitice, economice și ale
configurației politice interne, specifice fiecărei țări în parte. Posttranziția a reprezentat un proces
complex, ce a implicat o serie de aspecte de natură strategică, prin încercarea de adaptare a
mecanismelor și instituțiilor specifice la un nou model socioeconomic, cu obiective clar
formulate: optimizarea economică, reducerea costurilor, păstrarea modelului capitalist și a
trecerii unui sistem social de la un mod de organizare la altul. Perioadele de tranziție și
posttranziție au reprezentat o provocare cu implicații la nivelul comunităților umane, ce a
evidențiat, în unele țări, capacitatea redusă de adaptare la schimbările socioeconomice.
Pe baza acestor procese, societatea contemporană a adoptat o anumită paradigmă –
conceptul de “ vulnerabilitatea socială”, prin care și-au definitivat aspirațiile și nevoile la nivel
social și economic. Astfel, definim conceptul de vulnerabilitate socială ca fiind multitudinea
de percepții atribuită indivizilor unei societăți contemporane, din punct de vedere al aspectelor
și situaților lor de natură socială, în cadrul unui sistem ce înglobează valorile culturală în care
aceștia își desfășoară existența, aceste aspecte fiind într-o continuă dependență față de propriile
trebuințe, standarde sau aspirații la un trai cât de poate de echilibrat. De asemenea, acest concept
reprezintă un concept multidimensional ale cărui definiţii ilustrează varietatea punctelor de
vedere care au acordat importanţă fie gradului de expunere, fie contextului economic, accesului
la resurse sau investigaţiilor sociale și se identifică prin totalitatea condițiilor umane de
integrare a vieții biologice, raportată la satisfacerea ideologiilor de natură socio-economică din
punct de vedere al nivelului de trai și care să tindă spre un echilibru, având în vedere aspectele
mediului înconjurător, mediului socialși cele ale populației reprezentative.
Acest concept s-a definitivat ulterior și prin folosirea unor presupuși indicatori aunt
definitorii în conformitate cu cerințele impuse de către la incapacitatea oamenilor, a
organizațiilor și a societăților de a rezista impacturilor negative ale multiplilor factori de stres
la care sunt expuși indivizii și abordează trei perspective, prin analiza datelor statistice, prin
analiza spaţială şi prin modelare.Astfel, indicatorii definitorii din punct de vedere ai populației,
sunt determinați în mod principal mișcarea naturală, migrația , structura demografică și prezența
unor grupuri etnice sau ideologice, indicatori definitorii din punct de vedere ai așezărilor umane
și ale dispunerii și disponibilității locuințelor prin distribuția geografică a populației, ariile
urbane și cele rurale , accesul la serviciile vitale ( apă, electricitate, sanitare, transportul ).
Lucrarea este organizată în 3 capitole, primele 2 abordând o serie de probleme teoretice
legate de caracteristicile Municipiului București și aspectelor generale în abordarea conceptului
de vulnerabilitate socială în raport cu populația reprezentativă pentru Sectorul 2 al Municipiului
București și în raport cu schimbările apărute la nivel micro și macro al societății actuale .
În primul capitol al lucrării intitulat Așezare și aspecte fizico-geografice are la bază
prezentarea tuturor aspectelor de natură geografică – așezarea geografică și localizarea arealului
de studiu, aspectele de factură litologică, climatică, aspectele de factură hidrografică și cele
referitoare la relieful prezent . De asemenea, în cadrul capitolului al doilea – Domeniile
principale ale vulnerabilității sunt prezentate aspectele cu privire la grupurile vulnerabile,
3
incluziunea socială și vulnerabilitatea socială în sine, toate aceste aspecte fiind raportate direct
la populație și la activitățile zilnice pe care aceasta le desfășoară în cadrul societății actuale.
Al 3-lea capitol – modalități de combatere a vulnerabilității sociale , pune în evidență
aspectele referitoare la componentele societății în raport cu implicarea populației și a
autorităților sectoriale pentru menținerea unui echilibru, evidențiind aspectele legate de
gestionarea grupurilor vulnerabile raportate la societatea actuală.

METODOLOGIE

Studiul de față prezintă ca și obiectiv principal o analiză calitativă și complexă din punct
de vedere al vulnerabilității sociale a locuitorilor la nivelul Sectorului 2 al Municipiului
București, la baza căreia se află indicatori și principalele domenii de activitate a conceptului,
ce prezintă o importanță deosebită în acest sens. În acest sens s-a propus analiza fiecărui factor
determinant, astfel încât, pe baza rezultatelor obținute, să fie înțeles impactul pe care unul dintre
aceștia îl poate produce asupra unui individ și societății actuale, și cum pot fi prevenite
posibilele disfuncționalități ce pot apărea de pe urma acestora.
De asemenea, un alt obiectiv secundar al lucrării este reprezentat de analiza asupra
percepției personale a populației, astfel încât să se poată determina un anumit grad de
conștientizare și de instruire a populației, cu privire la sănătatea personală, pe baza datelor
obținute. La baza realizării lucrării de față, au fost utilizate diverse etape de lucru, printre care
se identifică: etapa de documentare, etapa de colectare a datelor, etapa de prelucrare a datelor
obținute și interpretarea primară a rezultatelor, și respectiv etapa de analiză a rezultatelor și
redactarea lucrării. Pentru realizarea acestei lucrări în primă fază, a fost efectuată consultarea
unui material bibliografic de specialitate, de natură geografică, statistică, și cartografică,
documentarea fiind realizată prin intermediul cărților, revistelor, și articolelor științifice, puse
la dispoziție atât fizic, cât și prin intermediul internetului.
Printre metodele specifice utilizate pentru realizarea lucrării de față, au fost utilizate
următoarele: metoda analizei, metoda comparativă, metoda observației, metoda statistică,
metoda cartografică. În ceea ce privește graficele prezența graficelor și tabelelor, datele pentru
acestea au fost introduse, și prelucrate în cadrul aplicației Microsoft Excel 2019, rezultând
grafice de tip linie sau pondere , pentru evidențierea evoluției fiecărui indicator în parte, în
intervalul anilor 2010-2020, astfel, în urma prelucrării răspunsurilor la întrebările prezentate s-
a realizat o statistică bine predefinită, având ca scop ulterior soluționarea tuturor problemelor
sau disfuncționalităților apărute în cadrul societății actuale și a populației arealului de studiu
prin care s-a urmărit evaluarea mediului de viață și calității acesteia raportate la societatea
actuală.

4
CAPITOLUL 1 . AȘEZARE ȘI CARACTERISTICI FIZICO- GEOGRAFICE

1.1 Localizare și aspecte generale

Sectorul 2 al Municipiului București reprezintă o subunitate administrativ-teritorială a

Municipiului București , fiind situat în partea de Nord-Est a Bucureștiului, cu anumite
prelungiri în cadrul Județului Ilfov. Astfel, acesta se învecinează în partea de Vest cu Sectorul
1 al Municipiului București, în partea de Nord și Nord- Est cu Județul Ilfov , iar în partea sudică
și sud-estică cu Sectorul 3 al Municipiului București, aceste aspecte fiind reprezentate în cadrul
Figurii nr. 1 .

Figura nr. 1 – Harta limitelor spațiale ale arealului de studiu – Sectorul 2 al Municipiului București (sursa
Direcția de Venituri Buget Local Sector 2 )

Din punct de vedere al limitelor spațiale, în cadrul arealului de referință- Sectorul 2 al

Municipiului București se identifică în partea de Vest o limită impusă de aliniamentul stradal
format de Piața Nicolae Bălcescu – Bulevardul Nicolae Bălcescu – Strada C.A. Rosetti- Strada
Xenopol – Calea Floreasca – Șoseaua Pipera ( până la intersecția cu calea ferată București -
Constanța ), în partea de Nord limita impusă de prezența căii ferate București – Constanța până
la Gara Pantelimon, în partea de Est limita impusă de prezența căii ferate Pantelimon -Bucur
Obor până la Lacul Fundeni și Șoseaua Pantelimon , iar în partea sudică limita impusă de
aliniamentul stradal format din Pantelimon până la intersecția cu Șoseaua Vergului – Piața
Muncii-Calea Călărașilor- Strada Hristo Botev – Piața Nicolae Bălcescu.
Din punct de vedere al reliefului, Sectorul 2 al Municipiului București se caracterizează
printr-un relief de câmpie joasă – Câmpia Vlăsiei, cu o altitudine cuprinsă între 80-90 m și care
fusese acoperită cu pădurile întinse ale Codrilor Vlăsiei. În ceea ce privește caracterul
geomorfologic, în cadrul arealului de referință – Sectorul 2, acesta se evidențiază prin prezența
unui relief format prin activități de eroziune, transport șidepunere de aluviuni în sol, datorate în
mare parte prezenței cursurilor de apă – Râul Colentina, și care ulterior au dus la formarea de
terase.
Din punct de vedere al aspectelor climatice, arealul de studiu – Sectorul 2 al
Municipiului București se încadrează în clima temperat-continentală cu ușoare nuanțe de
ariditate și în cadrul căruia masele de aer provenite atât din partea vestică, cât și din partea
sudică definesc existența unor perioade de toamna lungi și călduroase, a unor zile de iarnă

5
blânde și a unor primăveri timpurii. În ceea ce privește hidrografia arealului de referință –
Sectorul 2 al Municipiului București, prezența Râului Colentina, principala arteră hidrografică
, a avut ca efect formarea unor forme de relief negative, precum văile și terasele , reprezentate
sub forma unor meandre - în zona Lacului Tei , și terase – în zona Parcului Plumbuita.

CAPITOLUL 2. DOMENIILE PRINCIPALE ALE VULNERABILITĂȚII

SOCIALE

2.1 Vulnerabilitatea socială

Vulnerabilitatea socială - produsul inegalităților sociale, acei factori sociali care

influențează sau modelează susceptibilitatea diferitelor grupuri de a face rău și care guvernează,
de asemenea, capacitatea lor de a răspunde 1(Cutter și colab., 2003) două dintre principalele
modele arhetipale de formă redusă ale vulnerabilității sociale, care au analizat în cunoștință de
cauză vulnerabilitatea: modelul Risk-Hazard (RH) și modelul Pressure and Release.
Studiile despre vulnerabilităţi sociale au luat amploare în ultima vreme, mai ales în ceea ce
priveşte gestionarea riscurilor. Conceptul de vulnerabilitate a fost adus în atenţie după anul 1970, când
cercetătorii au observat că pierderile din dezastre au crescut, deşi numărul dezastrelor a rămas aceleaşi..
Analiza vulnerabilităţilor este de un real folos în managementul dezastrelor. Natura
vulnerabilităţilor sociale arată modul în care comunităţile sunt pregătite să facă faţă unor dezastre de
orice natură şi cum se pot reface dacă acestea se produc. Teoria vulnerabilităţii oferă posibilitatea de a
construi pe fundamentele ei diferite analize, contribuind astfel la reducerea pierderilor rezultate din
dezastre
Conform UNEP (2002) vulnerabilitatea este un concept multidimensional ale cărui definiţii
ilustrează varietatea punctelor de vedere care au acordat importanţă fie gradului de expunere, fie
contextului economic, accesului la resurse sau investigaţiilor social. Este considerat un concept dinamic
şi nu o etichetă, rezultată din procese de inegalitate socială şi modele istorice ale relaţiilor sociale care
se manifestă ca bariere sociale structurale rezistente la schimbare și „încorporată în relaţii sociale
complexe şi se află situată la intersecţia dintre om şi mediu, necesitând soluţii sociale pentru reducerea
cu succes a riscurilor.
Contextele sociale şi politice diferă de la o regiune la alta şi de la un loc la altul. Ruralul este
mai expus la riscuri decât urbanul, având în vedere calitatea infrastructurii, calitatea locuirii, care e mai
proastă, lipsa dotării spitalelor şi a personalului medical, îmbătrânirea demografică, migraţia forţei de
muncă tinere etc. Înţelegând distribuţia socială a riscului vis à vis de contextul socio-economic, se pot
identifica locurile expuse la risc, ajutând astfel la modul de distribuire a resurselor. Paradigma
vulnerabilităţii sociale ajută la identificarea factorilor sociali expuşi la risc şi a locurilor unde se poate
acţiona pentru a contracara potenţialele dezastre
Susceptibilitatea este definită de acelaşi autor ca „probabilitate a unor oameni de a suferi
prejudicii sau dificultăţi în urma unui dezastru. Unii autori consideră riscul ca fiind interşanjabil cu
susceptibilitatea” 2(Norris, Stevens, Pfefferbaum, Wyche şi Pfefferbaum, 2008, apud Zakour şi
Gillespie, 2013, 20).
De asemenea, o componentă importantă în analiza riscurilor sociale este modalitatea în care
populaţia locală foloseşte capacităţile şi capabilităţile în managementul dezastrelor. Pe lângă factorii
economici şi de mediu, factorii sociali sunt de un real folos în ceea ce priveşte dezvoltarea sustenabilă,
se urmăreşte o analiză multidimensională a vulnerabilităţii comunitare, având în vedere factorii socio-

1
Cutter și colab., 2003 - „Vulnerabilitatea socială la pericolele pentru mediu”. Social Science Quarterly . 84 (2): 242–261 ;
2
Norris, Stevens, Pfefferbaum, Wyche şi Pfefferbaum, 2008, apud Zakour şi Gillespie, 2013, 20;
6
demografici, de capital uman şi în ceea ce priveşte sărăcia comunitară, dotarea locuinţelor şi accesul la
utilităţi publice, fiind evidențiată in cadrul arealului de referință.
Resursa umană este indispensabilă în analiza vulnerabilităţii comunitare. Scăderea populaţiei,
migraţia, îmbătrânirea populaţiei reprezintă în sine factori de risc comunitar care pot duce la
vulnerabilităţi în rândul populaţiei.Accesul la educaţie, la serviciile de sănătate sunt factori care ar putea
duce la o îmbunătăţire a calităţii vieţii comunitare. Accesul la serviciile de sănătate are o importanţă
deosebită în analiza vulnerabilităţilor, calitatea serviciilor medicale fiind relevantă în studiul ex ante al
riscurilor sociale. Accesul la utilităţile de bază (canalizare, energie, încălzire), precum şi dotările
locuinţelor sunt importante în analiza riscurilor de natură comunitară, reliefând gradul de dezvoltare
comunitară.

De asemenea remarcăm două dintre principalele modele arhetipale de formă redusă ale
vulnerabilității sociale, care au analizat în cunoștință de cauză vulnerabilitatea: modelul Risk-Hazard
(RH) și modelul Pressure and Release.
Modelele Risk- Hazard (RH) - Figura nr. 2 inițiale au căutat să înțeleagă impactul unui pericol
în funcție de expunerea la evenimentul periculos și sensibilitatea entitățiiexpuse.. Aplicațiile acestui
model în evaluările impactului asupra mediului și climatului au subliniat în general expunerea și
sensibilitatea la perturbații și factori de stres și au funcționat de la pericol la impact. Cu toate acestea,
au apărut mai multe inadecvări. În principal, nu tratează modurile în care sistemele în cauză amplifică
sau atenuează impactul pericolului.
Nici modelul nu abordează distincția dintre subsistemele și componentele expuse care duc la
variații semnificative ale consecințelor pericolelor sau rolul economiei politice în modelarea expunerii
și consecințelor diferențiale, astfel, nu abordează distincția dintre subsistemele și componentele expuse
care duc la variații semnificative ale consecințelor pericolelor sau rolul economiei politice în modelarea
expunerii și consecințelor diferențiale ,acest lucru ducând la dezvoltarea modelului PAR.

Figura nr. 2 – Modelul Risk-Hazard (RH)

Modelul Pressure and Releasze (PAR) – Figura nr. 2 înțelege un dezastru ca fiind intersecția
dintre presiunea socio-economică și expunerea fizică. Riscul este definit în mod explicit ca o funcție a
perturbării, stresului sau stresului și a vulnerabilității unității expuse. În acest fel, direcționează atenția
asupra condițiilor care fac expunerea nesigură, ducând la vulnerabilitate și la cauzele care creează aceste
condiții.
Utilizat în primul rând pentru a aborda grupurile sociale care se confruntă cu evenimente de dezastru,
modelul subliniază distincțiile de vulnerabilitate de diferite unități de expunere, cum ar fi clasa socială
și etnia. Modelul face distincția între trei componente pe latura socială: cauzele fundamentale, presiunile
dinamice și condițiile nesigure și o componentă pe partea naturală, pericolele naturale în sine.
Principalele cauze fundamentale includ „procesele economice, demografice și politice”, care afectează
alocarea și distribuirea resurselor între diferite grupuri de oameni.
Presiunile dinamice traduc procesele economice și politice în circumstanțe locale (de exemplu,
tiparele de migrație). Condițiile nesigure sunt formele specifice în care vulnerabilitatea este exprimată
în timp și spațiu, cum ar fi cele induse de mediul fizic, economia locală sau relațiile sociale (. Deși

7
evidențiază în mod explicit vulnerabilitatea, modelul PAR pare insuficient de cuprinzător pentru
preocupările mai largi ale științei durabilității . Modelul tinde, de asemenea, să subestimeze feedback-
ul dincolo de sistemul de analiză pe care l-au inclus modelele integrative RH .

Figura nr. 3 – Modelul Pressure and Release.

2.2 Grupurile vulnerabile

Comunităţile care se confruntă cu lipsa utilităţilor şi cu un număr mic de locuitori sunt

considerate „zone marginalizate”, expuse riscului sărăciei. În zonele marginalizate, unde drumurile sunt
neasfaltate, impracticabile, iar locuinţele nu sunt dotate cu utilităţi publice, comunităţile sunt expuse mai
mult riscurilor de mediu, ca, de pildă, inundaţiile sau alunecările de teren.
Reliefarea comunităţilor vulnerabile şi identificarea problemelor cu care se confruntă acestea
reprezintă un reper pentru prioritizarea intervenţiilor în caz de urgenţă. Vulnerabilitatea joacă un rol
important în toate aspectele care ţin de dezvoltarea sustenabilă.Proiectele de dezvoltare pot reduce sau
creşte riscul la dezastre naturale prin impactul lor asupra rezilienţei sociale şi asupra mediului.
Obiectivele dezvoltării durabile presupun politici de îmbunătăţire a vulnerabilității sociale, de
reducere a sărăciei şi inegalităţilor sociale, pentru o mai bună gestionare a riscurilor pe termen lung.
Identificând provocările cu care se confruntă societatea, avem în vedere elemente-cheie care orientează
politicile spre nevoi fundamentale (de sănătate, educaţie, echitate, bunăstare etc.). Vulnerabilitatea
socială este legată de nivelul de bunăstare a indivizilor, comunităţilor şi societăţilor. Ea include aspecte
legate de educaţie, accesul la drepturile fundamentale, de bună guvernanţă, echitate socială.
Noţiunea de vulnerabilitate stă la baza strategiei de reducere a riscurilor şi de combatere a
dezastrelor. Prin urmare măsurile de reducere a dezastrelor ar trebui să se bazeze pe o evaluare continuă
a vulnerabilităţilor, asigurând o înţelegere comprehensivă a riscurilor dezastrelor. Fără o analiză a
vulnerabilităţii este dificil pentru decidenţii politici să construiască agendele legislative pentru reducerea
riscurilor .
În cadrul arealului de studiu – Sectorul 2 al Municipiului București ,pentru identificarea
grupurilor vulnerabile sunt folosite de regulă caracteristici sociodemografice precum sex, vârstă, etnie,
localizare geografică, educație, ocupație etc. De asemenea, există situații exterioare, evenimente la nivel
macrosocial care pot transforma anumite persoane în persoane vulnerabile: cutremure, inundații,
războaie, crize economice etc. Termenul de grup vulnerabil este folosit adesea în documente oficiale,
documente legislative sau în rapoarte de cercetare ca fiind similar celui de grup defavorizat,

8
marginalizat, exclus sau grup de risc, toate aceste concepte fiind puse în relație cu fenomenul mai larg
al sărăciei.
Aceste grupuri sunt lipsite de suport, care se află adesea în stare cronică de sărăcie, fiind în
incapacitate de a profita de oportunități sau de a se apăra în fața problemelor care pot apărea. Exemple
în acest sens sunt persoanele cu dizabilități, copiii abandonați, persoanele infectate cu HIV, vârstnicii,
minoritățile etnice, familiile monoparentale.
Astfel, la nivelul Tabelului nr.1 , sunt reprezentate tipurile de dizabilitate, raportate la totalul
numărului de locuitori din cadrul arealului de studiu – Sectorul 2 al Municipiului București.

Tabelul nr. 1 – Tabelul tipurilor de dizabilități raportate la numărul total al populației în cadrul
arealului de studiu – Sectorul 2 al Municipiului București

Tip de dizabilitate Procent (%)

Handicap locomot 36,6 %
Handicap senzorial 38,9 %
Întârziere mintală 13,9 %
Dizabilități multiple 10,4 %
sursa: www.wikipedia.org

Acestea reprezintă o categorie care cumulează riscuri pe toate dimensiunile vieții, incapabile de
a face față dificultăților. O accepțiune alternativă a vulnerabilității se referă la expunerea la riscuri
care pot conduce la un nivel de bunăstare plasat sub pragul a ceea ce consideră societatea a fi
acceptabil/dezirabil . În această accepțiune mai largă pot fi vulnerabile şi grupuri precum femeile aflate
în perioada maternității, tinerii absolvenți debutanți pe piața muncii, persoanele care migrează pentru
muncă etc. În prima accepțiune, vulnerabilitatea este mai degrabă o stare problematică permanentă. În
al doilea caz, vulnerabilitatea este legată de un eveniment, de o intervenție sau de eşecul unei strategii şi
este mai degrabă o stare tranzitorie.
Şi în legislația românească se pot identifica o serie de termeni care
vizează grupurile vulnerabile, în relație cu incluziunea/ excluziunea socială: persoane defavorizate,
persoane marginalizate, persoane excluse social sau supuse riscurilor de excluziune socială sau
persoane vulnerabile. Mai jos sunt prezentate câteva exemple de definiții explicite sau implicite ale
familiei de termeni din documente legislative sau de politică socială. În OUG nr. 137/2000 privind
prevenirea şi sancționarea tuturor formelor de discriminare, categoria defavorizată este definită ca fiind
„acea categorie de persoane care fie se află pe o poziție de inegalitate în raport cu majoritatea cetățenilor
din cauza diferențelor identitare față de majoritate, fie se confruntă cu un comportament de respingere şi
marginalizare” 3. În Legea nr. 116/2002 privind prevenirea şi combaterea marginalizării sociale,
persoanele marginalizate sunt definite ca având „poziție socială periferică, de izolare, cu acces limitat
la resursele economice, politice, educaționale şi comunicaționale ale colectivității, manifestată prin
absența unui minimum de condiții sociale de viață” .4
Grupurile vulnerabile sunt considerate o țintă în care economia socială poate avea un rol
important. Obiectivul specific al întreprinderilor sociale este de a promova incluziunea socială a
grupurilor aflate în dificultate prin creşterea oportunităților de angajare. În acelaşi timp, întreprinderile
sociale oferă servicii personalizate, asigurând tranziția de la o stare de vulnerabilitate la o piață a muncii
normale.

3
Ordonanței Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 183 din 2 aprilie 2013;

4
Legea nr. 116/2002, art. 4 - 1) Armonizarea politicilor destinate cunoașterii și prevenirii situațiilor care
determină marginalizarea socială se realizează cu participarea instituțiilor publice, a comunităților locale, a
reprezentanților organizațiilor patronale și sindicale și a reprezentanților societății civile ;
9
 În privința măsurilor de suport, majoritatea inițiativelor legislative au fost orientate către
reglementarea accesului pe piața muncii, salarizare egală, formare profesională, promovare în carieră,
prevenirea şi combaterea hărțuirii sexuale, reconcilierea vieții de familie cu viața profesională.
Din analiza situației prezentate anterior, putem identifica mai multe categorii problematice din
punct de vedere al ocupării:
− femeile cu nivel scăzut de pregătire şi/sau calificare neadecvată pe piața muncii;
− femeile cu mulți copii, fără experiență pe piața muncii sau cu o perioadă îndelungată de
pauză care face extrem de dificilă reintegrarea;
− femeile rome, în special cele din comunități tradiționale: nu reprezintă o categorie
problematică în sine, ci prin cumulul de problemele identificate şi la celelalte categorii – sunt adesea
fără educație şi calificare, au mulți copii şi trăiesc în mediul rural.

Populația de romi reprezintă un grup vulnerabil comparativ cu ansamblul populației pe mai

toate dimensiunile vieții: standard de viață, educație, ocupare, locuire, sănătate, participare socială.
Această minoritate etnică se confruntă cu probleme generalizate, care încep de la lipsa documentelor
oficiale de identificare şi se continuă cu lipsa educației, şomaj, stare precară a sănătății şi a locuirii,
discriminare şi chiar segregare 5(Ionescu şi Cace, 2006; Preda şi Duminică, 2003)
Poziția de relativă excluziune a romilor pe piața muncii are drept explicație un complex de
factori, atât la nivel individual
‐ educație şi aspirații scăzute, stare de sănătate proastă, condiții de locuit precare, familie
numeroasă, nivel de trai foarte scăzut, mobilitate scăzută ,cât şi la nivelul instituțiilor responsabile sau
al angajatorilor
– interesul scăzut al angajatorilor pentru romi, stereotipurile negative asociate, angajarea
preponderent la negru, practicile discriminatorii sau implicarea redusă în viața comunității.

Tabelul nr. 2 – Tabelul grupelor de vârste a populației rome raportate la numărul populației în
cadrul arealului de studiu – Sectorul 2 al Municipiului București

Populația romă Populația totală a Sectorului

Vârsta 2 al Municipiului București

Număr Procent Număr Procent

sub 18 ani 6,465 41,6 32,879 24

18-24 ani 3,261 19,1 23,654 10,4
25-34 ani 2,278 16,9 27,987 16,2
35-44 ani 951 6,6 24,123 12,3
45-54 ani 1,021 11,1 25,001 13
55-64 ani 775 2,6 22,087 10,2
peste 65 ani 556 2,1 25,001 13
Total 15,307 100 180,732 100
sursa: www.wikipedia.org

5
Ionescu, Mariea, & Cace, Sorin. (2006) - Politici publice pentru romi . Evoluții și perspectiv, București;
10
 Romii prezintă, comparativ cu populația majoritară, un pattern paradoxal: generațiile mai tinere
au un nivel de educație şi calificare mai scăzut, comparativ cu generațiile mai vârstnice, care au reuşit
să dobândească o calificare în timpul regimului comunist. Aproape 10% dintre cei din generația
matură au reuşit să termine o şcoală profesională .
Modelul familiei tradiționale Gospodăriile de romi sunt numeroase, adesea pe mai multe
generații. Căsătoria timpurie şi naşterea la vârste fragede stopează partici‐ parea şcolară în special a
femeilor, contribuind la menținerea unui stoc educațional scăzut la nivelul etniei.
Factorii care duc la căsătoria şi naşterea timpurie în comunitățile de romi sunt atât de
natură culturală, cât şi de natură economică, accentuând acelaşi cerc vicios semnalat şi în cazul
educației. Modelul tradițional al familiei favorizează problemele cu care se confruntă populația romă:
sărăcie, educație scăzută, lipsa ocupării. Ideologia de gen de tip tradițional întreține poziția de
inferioritate a femeii în familie şi vulnerabilitatea sa crescută de pe piața muncii.

2.3 Incluziunea socială

Incluziunea socială se bazează pe accesul indivizilor și al familiilor la un set de

standarde sociale, sub formă de drepturi sociale. Altfel spus, conceptul incluziunii sociale se
referă la egalitatea în ceea ce privește oportunitățile cu scopul de a obține drepturi egale.
Într-o abordare mai concretă, incluziunea socială se referă la apartenența simultană a
individului la patru sisteme:
• Sistemul democratic si legal, care presupune integrarea civică;
• Piața muncii, care promovează integrarea economică;
• Sistemul statului bunăstării, care promovează ceea ce poate fi numit integrare
socială;
• Sistemul familiei si comunității, care promovează integrarea interpersonală.

Elaborat și aprobat în cadrul organismelor europene cu impact la nivel național,

conceptul de incluziune socială este definit ca fiind un set de masuri și acțiuni
multidimensionale din domeniile protecției sociale, ocupării forței de muncă, locuirii, educației,
sănătății, informării și comunicării, mobilității, securității, justiției și culturii, destinate
combaterii excluziunii sociale.
În limbajul instituțional românesc, conceptul de incluziunea și dezvoltare socială a intrat
în uz începând cu anul 2001, odată cu adoptarea H.G. 829/2002, privind Planul Național Anti -
Sărăcie și Promovare a Incluziunii Sociale – PNA. Lupta împotriva excluziunii sociale și a
sărăciei este o nouă modalitate de abordare care încurajează cooperarea în domeniu, combinând
obiectivele comune ale Uniunii Europene cu ale țărilor membre, respectiv comple men taritatea
planurile naționale de acțiune cu programul de acțiune al Comisiei Europene. 6
Procesul de incluziune socială reprezintă ansamblul de măsuri și acțiuni
multidimensionale din domeniile protecției sociale, ocupării forței de muncă, locuirii, educației,
sănătății, informării-comunicării, mobilității, securității, justiției și culturii, destinate combaterii
excluziunii sociale și asigurării participării active a persoanelor la toate aspectele economice,
sociale, culturale și politice ale societății. (conform art. 6 lit. cc) 7din Legea nr. 292/2011 - Legea
asistenței sociale.

6
H.G. 829/2002, privind Planul Național Anti - Sărăcie și Promovare a Incluziunii Sociale – PNA
7
Legea nr. 292/2011 - Legea asistenței sociale.
11
 Așadar, incluziunea socială își propune să sprijine oamenii săraci și marginalizați pentru
a profita de oportunitățile globale și să asigure că aceștia au o voce în ceea ce privește deciziile
care le afectează viața și că se bucură de acces egal la piețe, servicii și spații politice, sociale și
fizice. La nivelul arealului de studiu – Sectorlui 2 al Municipiului București, a fost detectată
problema excluziunii sociale, analizată și redată astfel: „excluziunea socială se referă la factorii
multipli și schimbători care au ca efect excluderea oamenilor de la participarea la interacțiunile
sociale normale, practicile și drepturile societății moderne.

CAPITOLUL 3 . MODALITĂȚI DE COMBATERE A FACTORILOR

VULNERABILITĂȚII SOCIALE

Prin modalități de combatere a vulnerabilității sociale, înțelegem ansamblul tuturor

ideilor, conceptelor și modalităților posibile pentru diminuarea tuturor disfuncționalităților
apărute în cadrul societății actuale, atât din cadrul arealului de referință – Sectorul 2 al
Municipiului București, cât și la nivel local sau regional. Astfel, pentru stoparea acestor
impedimente am regăsit o serie de metode de combatere precum:
• dezvoltarea unei societăți incluzive, prin acordarea de servicii de incluziune
socială integrate, având la bază o evaluare reală a nevoilor individului, prin
dezvoltarea sectorului terțiar şi prin asigurarea oportunităților egale pentru toți, cu
accent deosebit pe grupurile vulnerabile;
• promovarea egalității de gen şi combaterea excluziunii sociale a femeilor si dezvoltarea
unui sistem eficient de servicii sociale destinate reducerii riscului de marginalizare şi
excluziune socială;
• creşterea șanselor de ocupare pentru grupurile vulnerabile se face prin promovarea
dimensiunii incluzive a pieței muncii şi a educației şi formării profesionale inițiale şi
continue;
• integrarea pe piața muncii şi combaterea discriminării si îmbunătățirea accesului şi
participării la educație inițială şi continuă pentru grupurile vulnerabile.

De asemenea, au mai fost regăsite diferite concepte pentru dezvoltarea unor norme
legislative, precum realizarea de proiecte pilot de economie socială, care ulterior pot fi replicate
la nivel național, în zone identificate ca fiind cu probleme sociale, • formarea în domeniul
economiei sociale a profesioniștilor din sistemul social, a managerilor de întreprinderi sociale şi
a persoanelor din grupurile dezavantajate, dezvoltarea unui Centru Național de Resurse pentru
consultanță şi sprijin destinat inițiativelor de economie socială.
Totalitatea acestor disfuncționalități au ca scop fundamental diminuarea procesului demografic de
vulnerabilitate socială, integrând partea socio-economică cu cea legislativă pentru indivizii care dețin
un anume factor de risc în nucleu societății prin conștientizarea și întelegerea acestei problematici
necesită mai mult decât simpla înțelegere a relațiilor prezent-trecut cu privire la dezastru și
dezvoltare a societății actuale moderne.

12
CONCLUZII

Studiul realizat la nivelul Sectorului 2 al Municipiului București din punct de vedere al

conceptului vulnerabilității sociale a atins toate punctele de interes prezentate ulterior,
evidențiind într- o manieră personală atât problematica impusă de societatea actuală în raport
direct cu individul în scopul creării unui spațiu propice dezvoltării personale și stabilirii
relațiilor interpersonale, astfel, având la bază caracteristicile obținute în cadrul capitolelor
ulterioare a fost schițată o imagine de ansamblu privind atât aspectele pozitive în raport cu
societatea și individul de referință, cât și aspectele negative privind prezența
disfuncționalităților prezente în cadrul arealului de studiu, în urma analizelor realizate.
Astfel, în cadrul primului capitol au fost conturate aspectele de natură fizico-geografice
precum localizarea geografică, analiza factorilor climatici, hidrologici și geomorfologice în
conformitate cu cadrul natural în care populația își desfășoară activitățile și gradul de impact
asupra aspectelor existențiale ale acestora, pe când în cadrul capitolului al doilea a fost realizată
analiza tuturor aspectelor din punct de vedere al principalelor domenii de activitate ce
integrează conceptul de vulnerabilitate socială într-o manieră cât mai obiectivă, punând
accentul pe raportarea directă a populației la diferiți factori de influență , conturând și
menținând, de asemenea, echilibrul social al individului prin potențarea la capacitate maximă
în cadrul societății actuale.
De asemenea, ultimul capitol al acestui studiu de față realizat s-a adresat într-o manieră
cât mai subiectivă și directă populației reprezentative pentru zona de referință a Sectorului 2 al
Municipiului București cu privire la modalitățile de combatere a tuturor acestor
disfuncționalități, raportate direct la tendințele actuale existente .
Așadar, percepțiile cu privire la conceptul de vulnerabilitatea socială diferă de la individ
la individ , în raport cu societatea actuală prin intermediul căruia au fost conturate și definite
aspirațiile și nevoile umane actuale, în cadrul unui sistem ce înglobează valorile morale, sociale
și culturale, aflându-se într-un plin proces de dezvoltare și într-o continuă relație de
interdependență față de propriile trebuințe, standarde și aspirații la un trai mai bun și o bunăstare
interioară cât mai echilibrată.

13
BIBLIOGRAFIE

• Cutter și colab., 2003 - „Vulnerabilitatea socială la pericolele pentru mediu”. Social

Science Quarterly . 84 (2): 242–261 ;
• Ianoş, I. și colab, Spaţiu, economie şi sisteme de aşezări, Bucureşti , Editura Tehnică,
2006.
• Ionescu, Mariea, & Cace, Sorin. (2006) - Politici publice pentru romi . Evoluții și
perspectiv, București;
• Hoogeveen, Johannes; Tesliuc, Emil; Vakis, Renos; Dercon, Stefan, A Guide to the
Analysis of Risk, Vulnerability and Vulnerable Groups, World Bank,
http://siteresources.worldbank.org/ INTSRM/Publications/20316319/RVA.pdf
• Ianoş, I., Dinamica urbană, Bucureşti , Editura Tehnică, 2004.
• Jaliu, D., Dezvoltare regională şi fonduri structurale, Bucureşti , Editura Economică,
2012.
• Norris, Stevens, Pfefferbaum, Wyche şi Pfefferbaum, 2008, apud Zakour şi Gillespie,
2013, 20;
• UNEP (2002), Assessing Human Vulnerability due to Environmental Change:
Concepts, Issues, Methods and Case Studies, http://anyflip.com/ycww/lvnf/basic.
• *** Guvernul României (2005), Memorandumul comun în domeniul incluziunii
sociale.
• H.G. 829/2002, privind Planul Național Anti - Sărăcie și Promovare a Incluziunii
Sociale – PNA
• Legea nr. 292/2011 - Legea asistenței sociale.
• egea nr. 116/2002, art. 4 - 1) Armonizarea politicilor destinate cunoașterii și prevenirii
situațiilor care determină marginalizarea socială se realizează cu participarea
instituțiilor publice, a comunităților locale, a reprezentanților organizațiilor patronale
și sindicale și a reprezentanților societății civile ;

14