Sunteți pe pagina 1din 12

|Caracterizarea lui Ilie Moromete

de Marin Preda -caracterizareRomanul Morometii, scris de Marin Preda, a carui originalitate sta fara indoiala in noua viziune asupra lumii rurale, este unul ce prezinta foarte bine povestea unei familii de tarani din Campia Dunarii, mai precis din satul teleormanean Silistea-Gumesti, care cunoaste de-a lungul unui sfert de secol, o adanca si simbolica destramare. Marin Preda pleaca in construirea personajului Ilie Moromete de la tatal sau , Tudor Calarasu , modelul sau literar : Scriind , totdeauna am admirat ceva , o creatie preexistenta , care mi-a fermecat nu numai copilaria , ci maturitatea : eroul preferat , Moromete , care a existat in realitate , a fost tatal meu . Acest sentiment a ramas stabil si profound pentru toata viata. 13989pmb16evn9u Ilie Moromete esta un taran din Silistea-Gumesti, tatal a sase copii, Paraschiv, Nila, Achim, Tita, Ilinca si Niculae, si sotul Catrinei. El este capul familiei, insa are probleme financiare. Este un om rational in ceea ce priveste atitudinea lui fata de pamant . Spre deosebire de Ion al lui Rebreanu, care era dominat de instinctul de posesiune, de lacomie pentru pamant, Moromete nu este sclavul imbogatirii, ci pamantul constituie pentru el simbolul libertatii materiale si spirituale.In comparatie cu ceilalti tarani.Moromete nu are nimic de facut atunci cand toti ceilalti vecini ai sai sunt in casa muncind, fiind preocupati de problema supravietuirii. Se creaza astfel taranul mijlocas : nu e atat de sarac incat sa fie tot timpul preocupat de problema supravietuirii, aceasta neafectandu-i personalitatea, dar nu e nici foarea bogat incat sa fie dusmanit de vecinii sai mai saraci. De aceea el are timp si disponibilitate catre comunicare. Are o foarte mare placere de a comunica, fiind intr-o contiuna asteptare a altor persoane cu care sa vorbeasca Statea degeaba, nu se uita in mod deosebit, dar pe fata lui se vedea ca n-ar fi rau daca s-ar ivi cineva... Cand chiar nu are cu cine sa vorbeasca sau cand ajunge la concluzia ca nimeni nu e demn sa vorbeasca cu el, vorbeste singur. Gandurile sale sunt aparent un haos total, insa el face niste legaturi ce nu sunt accesibile oricui, iar acesta legaturi nu sunt prezentate nici de fata cu celialti, lucru ce ii determina pe sateni sa il considere un ciudat. Cand vrea sa para serios, Moromete este de fapt ironic, iar cand este foarte serios si traieste cu intensitate,in exterior vrea sa para ca se amuza. El procedeaza astfel in scena taierii salcamului, dandu-i raspunsuri ironice lui Nila desi era un moment foarte important. Monologul personajului este aparent dezorganizat, insa exista conexiuni pe care cititorii nu la percep, deoarece Moromete are un alt fel de a gandi, o viziune diferita asupra lumii decat restul oamenilor. Acest monolog are o structura diferita: este fie interior, la persoana I, fie un monolog adresat simplu, fie un monolog adresat prin dedublare, cand vorbeste cu el insusi ca si cum ar vorbii cu alta persoana.

Pozitia lui Moromete la masa este deasupre tuturor, el avand o pozitie privilegiata, pe prag. Statutul sau era acela de cap al familiei, nimeni nu avea acest drept in afara de el, iar statutul sau era asumat prin traditie.Astfel personajul nu se afla in nici o tabara, el asigurand echilibru si stabilitate in familie. Este intruchiparea autoritatii, si este constient de statutul sau, acceptandu-l. mv989p3116evvn Dialogul sau cu vecinul sau, Tudor Balosul, incepe cu o replica cu o functie fatica, insa aceasta discutie este un pretext pentru a ajunge la un anumit subiect, Balosul vrand de fapt sa vorbeasca despre salcam. Pana in momentul cand acest subiect ia viata, dialogul este unul normal, insa cand vine vorba de salcam, Moromete abordeaza un alt subiect. Vecinul sau ia acest raspuns drept un refuz, si incearca in contiunuare sa il convinga sa vanda. Moromete evita intrebarile incomode, iar conversatia pare a fi un dialog al surzilor.Insa in realitate, cei doi se inteleg, personajele stiind sa citeasca in spatele cuvintelor, Moromete avand capacitatea de a vorbii cu subanteles. La fierarie, locul unde satenii se intalneau sa discute politica, Ilie Mormmete are un rol important, fiind privilegiat. Cand ajunge la fierarie, el ii ignora pe tarani ce il asteptau cu nerabdare, si intra mai intai la frizerie, tinandu-i astfel in suspans. Pentru a-si da o si mai mare importanta, in momentul cand intra in fierarie personajul spune Ce e, ma, ce v-ati adunat aicea?! In momentul cand anunta ce o sa citeasca, se face liniste, captand atentia. El citeste ca si cum ar fi tinut el un discurs, observandu-se aici un alt rol jucat de Moromete. Personajul are o placere de a vorbii, iar in momentul cand citeste un discurs, isi schimba glasul, manipuland astfel auditoriul. Dupa ce termina de citit, iar oamneii incep sa rada deoarece nu au inteles discursul, Moromete le explca. Personajul sintetizeaza informatiile si la prezinta pe intelesul publicului, aratandu-si astfel capacitatea de sinteza. In momentul cand Tugurlan, unul dintre taranii sataci ai satului se revolta si incepe sa tina un discurs, Moromete pune capat intregii discutii, sintetizand problemele ridicate de Tugurlan, insa ii intoarce cuvintele, aparent sustinandu-l, cand de fapt el ocoleste problema reala pusa de Tugurlan. Cand se intoarce de la fierarie, personajul este constient ca il asteapta agentii ii vor cere plata foncirii, insa Moromete intra in curte si incepe sa ii strige pe ceilalti membrii ai familiei, ignorandu-i pe agenti si astfel enervendu-i. Mimeaza ca este un om foarte ocupat, iar cei doi agenti sunt nesemnificativi in comparatie cu problemele sale Paraschive, tu unde esti, ma? Nu vezi ca furca ai sta acolo langa gard de cinci saptamani? Ia-o de acolo si bag-o in sopron! Ar putea sa stea acolo pan-o rugini, pana te-ai intepa in ea si tot n-ai s-o ridici!... Deodata, se intoarce spre agenti, luandu-i prin surprindere, intr-un moment nepregatit spunandu-le raspicat N-am!. Aceasta reprezinta tehnica lui pentru a controla situatia, el incarcand astfel sa creeze un avantaj. Insa agentii sunt invatati cu taranii, iar la inceput sunt destul de duri, dar pe drum ei se mai inmoaie, ajungand ca la sfarsit sa inceapa sa faca unele compromisuri. Se creaza un contrast intre gravitatea situatiei si aparenta indiferenta a lui Moromete, insa aceasta reprezinta tehnica lui de intimidare. Pana la urma plateste o mie de lei, vrand astfel sa para ca face o favoare. Pentru ca perceptorul sa primeasca mai putini bani, Moromete trebuie sa joace tot acest spectacol. Insa nu acesta este singurul scop, personajul avand o placere pentru a fraierii oamenii. Dupa plecarea lui Jupuitu , Moromete este cuprins de o ciudata voiosie si-i marturiseste lui Balosu l-am pacalit cu doua sute de lei (...) i-am dat numai o mie (...) . Balosu se uita la el cu o privire rece si

buimaca . Nu intelegea. Personajul reuseste astfel prin talentul disimularii sa iasa din incurcatura, depasind problemele cu mai putina usurinta. Moromete se arata pana acum precum un personaj inteligent, diferit, subtil, ce considera ca problemele din familia lui sunt la fel de superficiale ca toate problemele din universul rural. El este ironic, foarte comunicativ, insa isi creaza un univers paralel deoarece se simte incompatibil cu universul existent. Are insa loc o trensformare a lui Moromete, transformare ce este avertizata in primul rand de taierea salcamului, si vizibila in momentul cand Scamosul ii zice ce vor sa faca fii lui. Acum, el nu mai stie ce sa faca, desi pana in momentul de fata tot timpul stia cum sa iasa din incurcatura. Este un bun cunoscator al psihologiei umane, avand o anumita intuitie, si citind gandurile personajelor. Ii spune lui Scamosul Acuma de ce-oi fi crezand tu ca nu se intoarce Achim cu oile de la Bucuresti! Crezi ca te mint?, desi Scamosul nu pomenise nimic de acest lucru, insa Moromete ii citeste gandurile. Cand aude adevarul, prima sa reactie este aceea de a respinge ideea, iar apoi intepeneste vazandu-se pe chipul sau panica. Ia aceasta veste precum o lovitura ce il obilga sa se trezeasca la realitate. Pana acum, personajul reusea sa isi ascunde trairile interioare dar acum nu mai poate, acesta fiind un prim semn al schimbarii sale. In momentul urmator, constientizeaza, incearca sa aduca argumente si sa recupereze ce a pierdut. Isi da seama ca a fost orb ca nu a vazut toate semnele; cand intelege, se schimba si fizic, nu numai in interior. Apoi urmeaza etepe in care se dezvinovateste, gandind ca motivul plecarii fiilor sai nu este in nici un caz el. Ironia folosita Baietii mei, Scamosule, sunt bolnavi..Sa fuga de acasa! De ce asta? Nu i-am lasat eu sa faca ce vor? Absoluta, absoluta libertate le-am lasat! Parca daca veneau si-mi spuneau : Ma, noi vrem sa fugim de acasa, crezi ca i-as fi impiedicat eu de, Scamosule!? De ce sa fugiti fratioare? le-as fi spus. Incet nu puteti sa mergeti?, vrea sa arate ca ii lasa sa faca ce vor. Este o ironie cu umor negru ce duce spre sarcasm si lasa un gust amar. Personajul nu mai simte placerea de a pacali deoarece se simte el pacalit acum. Cand ajunge acasa, si baietii vor sa ia haine curate din lada, Moromete este la inceput calm fata de acestia. Si are glasul calm si fata de fata sa si sotia, cu toate ca le bate. Mai face o ultima incercare de a mentine familia unita, rugandu-se da baieti sa il ajute, cu un glas bland. Insa Mormmete nu mai are aceeasi forta interioare, si pierde controlul, batandu-i pe baieti ca o pedeapsa. Isi da seama ca oricum nu mai are cum sa ii tina in familie, iar batia este singurul lucru pe care il mai poate face. Verbele ce il caracterizeaza cel mai bine pe Ilie Moromete sunt a face, datorita faptului ca baietii ii cer tot timpul sa actioneze si a gandi deoarece el prefera sa gandeasca, sa reflecte, nu sa faca. Insa dupa aceasta traire, schimbarea lui Moromete este radicala. Schimbarile profunde produse asupra lui Moromete aveau sa se extinda in curand asupra intregului sat , trei ani mai tarziu izbucnea cel de-al doilea razboi mondial . Timpul nu mai avea rabdare. Personajul principal al romanului Morometii de Marin Preda , Ilie Moromete este un contemplativ inteligent , temperat , un <filozof> iubind <linistea> (fara de care nu se poate trai si

nu se poate face nimic durabil) si mai ales iubind libertatea , independenta de gandire si exprimare a opiniilor . (Ion Rotaru)
Unul dintre cele mai fascinante personaje din literature noastra. Obiect al unei bogate literaturi critice, destinul lui Ilie Moromete ilustreaza o "tema fundamentale", care l-a preocupat indelung pe prozator: disparitia clasei taranesti. A interpreta evolutia sa din perspective "caracterului universal al experientei taranesti " inseamna al situa intr-o tesatura mai complicate de determinari; categoric mai relevanta decat interpretarea pur factoriala. Caracter puteric, natura complexa, inteligenta iesita din comun, Ilie Moromete (al carui prototip este Tudor Calausu, tatal autorului)"simbolizeaza lumea taraneasca in valorile ei durabile". Comentatorii romanului au remarcat spiritual independent al personajului, ironia, darul de a descoperi dimensiunile inedited ale lucrurilor. Exista o lume in care personajul se lupta cu alde Tudor Balosu, Jupuitul sau Aristide ca sa isi achite datoriile, sa-si pastreza independenta materiala, dar si o alta lume, nevazuta, la care foarte putini au acces, in care darul sau de povestitor, calmul, perspicacitatea, omenia, il situeaza in centrul tuturor. Timpul interior, masura unei ecuatii alcatuite cu migala de Ilie Moromete, trebuie sa ramana multa vreme sursa de bucurii profunde, de aceea desfasoara un intreg arsenal de subtilitati si eschive (uneori de un effect sarcastic necrutator), ca presiunea evenimentelor sa nu-l tulbure. Contemplarea lumii, acceptarea ei, "lupta pentru apararea vechilro bucurii ", aveau sa sfarseaca in momentul producerii unor lovituri imprevizibile. Pana atunci descoperirea unui cod existential care exedia intr-un plan second fapte posibil dominant, ca sa raman seninatatea si, prin ea, puterea. Trama epica se axeaza, asadar, pe episoade semnificative din eforturile pentru achitarea foncierei, pregatirea viitorului celor trei fii si a celor doua fiice, gasirea unei solutii pentru trimiterea lui Nicolae la scoala. Pastrarea neatinsa a lotului de pamant primit dupa razboi inseamna libertate, independenta de actiune, o conditie a vechilor "bucurii": discutii prelungite in poiana fierariei lui Iocan, ceasurile de visare ciudata de pe stanoaga podisei, drumurile incarcate de mari sperante la munte, senzatia ca lumea-I nu poate determina in nici un fel reactiile, discutiile cu oamenii inteligenti cum era Cocosila. Atacurile decisive vor veni din interiorul familiei (fuga lui Achim, Nica, Paraschiv cu caii si oile, neintelegerile cu Catrina, convingerea ca trebuie sa il trimita pe Niculaie la scoala) si il inconjoara treptat cu immense teritorii ale singuratatii, il izoleaza, fiindca jocul lui este de neinteles. Catrina nu-I intelege suceala, calmul("Esti mort dupa sedere si tutun"), Guica il crede un spoliator, iar la instigarea ei, cei trei baieti din prima casatorie, un tata nedrept. Darurile firii sale deosebite gasesc apreciere in ochi prietenilor din fieraria lui Iocan, cu care discuta politica, dar si ai primarului Aristide, de la care este nevoit sa se imprumute cu bani. Bucuria libertatii interioare, a spiritului insetat de contemplare, nu trebuie atinsa de indivizi ca Jupuitul(cel cu foncierea), Aristide sau Tudor Balosu, ci sa se reverse in spiritele celor ca Dumitru lui Nae sau Cocosila, Tugurlan. Fata de primii, o permanenta circumspectie, pentru a evita capcanele, ca sa biruie inteligenta in fata asaltului prostiei si patimii posesiunii, un joc complicat pana la epuizarea "victimei " in panza nuantelor, a finetilro psihologice(celebre scene cu foncierea, Tudor Balosu, cu seful de post). Cand insa un nevoias ca Tugulan ii cere un imprumut, subtilitatile sunt lasate la o parte pentru a nu-l jigni. Ilie Moromete exercita asupra celor din jur fascinatie, marturisita, o terapeutica de tip aparte, prin magia cuvantului. Intors dintr-o calatorie la munte, unde fusese sa vanda porumb, povesteste, cu

inflexiuni neobisnuite si o regizare neasteptata a efectelor, ce s-a intamplat. Nu castigul il urmarea, ci altceva, un lucru neinteles de cei trei fii care "au inceput sa murmure ca a omorat caii si caruta de pomana, si ca si-a batut joc de munca lor ". Si cu acest prilej exista un limbaj aparte, un meta limbaj in care evenimentele propiei existente iau alte dimensiuni. Interesanta asadar, opinia lui Eugen Simion, care vede in Ilie Moromete "un narrator simbolic". "Naratorul simbolic" nu este altceva decat naratorul mitic. al carui ceremonie creeazao iluzie initiaticaa intamplarilor initiatica a intamplarilor exemplare, care nu vin de oriunde si trec spre oriunde, ci ordoneaza lumea, ii dau coerenta, o fac accesibila. Strategia oralitatii, de alt tip decat la Creanga sau Sadoveanu, accentueaza subtextul presuasiunii.

MOROMETII

Caracterizarea personajului Ilie Moromete De Marin Preda


Statutul social al personajului . Sili tea-Gume ti comun mare cu coal

i dou biserici

devine spa iul fic ional n care se vor accentua contradic iile ce vor duce la dispari ia unei civiliza ii, peste care prefacerile politice i economice mari sau mici, acceptnd o condi ie social asumat con tient , c ci timpul avea r bdare. Cnd acesta se va gr bi, satul va intra n criz , iar ranii cu prestigiu, stima i de colectivitate vor disp rea o dat cu mentalitatea lor, cu felul lor de via . Din lumea pestri a comunei Sili tea-Gume ti se diferen ieaz categoric figura lui Ilie Moromete replica literar a lui Tudor C l r u, tat l scriitorului - , ran mijloca , cu o familie numeroas , tr ind n limita normalit ii: are p mnt care le asigur traiul, cas cu acareturi, oi i cai. Dar nu acest ran nscris n via a comun intereseaz , ci acela care se deosebe te de ceilal i prin complexitate sufleteasc , prin gndire superioar , prin spiritul contemplativ, prin harul vorbei care-l unicizeaz . Ca exponent al lumii r ne ti, protagonistul ilustreaz , prin destinul s u, soarta unei societ i agrare fixate ntr-o civiliza ie arhaic ce nu rezist schimb rilor, fiind sortit dispari iei.
Caracterizare direct .Ilie Moromete este prezentat rareori n mod direct, naratorul mu umindu-se

s noteze st ri : era t cut, era vesel, era tulburat, era eap n i sumbru, n func ie de motivele ce-i determinau starea, anun nd un comportament nea teptat, cu totul inedit. Ceilal i s teni l respect i asta o tie i eful de post, care m rturise te c : Moromete este un om de care mi-ar fi nu tiu cum s -i iau b iatul la sec ie. Pentru Coco il , prietenul lui cel mai bun, Moromete este prost, cuvntul rostit nefiind jignitor, amuzndu-l chiar, avnd n vedere c

njur turile f ceau parte din via a lui Coco il , vestit pentru aceasta.Primarul Aristide l consider ciudat i l prive te curios, Jupuitul l acuz de rea voin , fiindc nu- i pl te te datoriile: Ras de om ca dumneata n-am mai pomenit!S rac nu e ti, copii mici n-ai, bolnav nu e ti? Toat lumea pl te te loturile, numai dumneata o ntinzi ca gaia-ma u de mai bine de cincisprezece ani. Niculaie, de i copil, realizeaz c tat l s u era un om care gndea i gndirea lui era limpede, n-avea nevoie s se nghesuie n ea. Catrina l consider lene i p c tos: . . . toat ziua stai la drum i bei tutun i la sfnta biseric nu vrei s vii sau l acuz de pl cerea lui de a vorbi: . . .lovi-o-ar moartea de vorb , de care nu te mai saturi, Ilie. Toat ziua stai de vorb i beai la tutun i mie mi arde c ma a pe mine, e ti mort dup edere i tutun. M rturisirea lui Moromete, nsingurat i bolnav, nit din mndria orgolioas care i-a guvernat via a, chiar i n momentele de pr bu ire, apare ca o dramatic , dar trufa autocaracterizare: Domnule, eu ntotdeauna am dus o via independent .
Caracterizare indirect - Prin fapte

Ilie Moromete prinde via , ca personaj principal, nu att din faptele pe care le s vr e te, ct din comportamentul s u inimitabil, din atitudinile cu totul originale fa de oameni i de ntmpl ri. Faptele s vr ite de Moromete sunt cele ale unui ran obi nuit, cu familie i griji: merge la cmp dar nu se prea omoar cu munca vorbe te cu un vecin, l viziteaz pe altul, merge la poiana fier riei lui Iocan, z bove te pe st noaga din fa a casei, i bate copii cnd i se pare c ace tia dep esc m sura. Important pentru ranul acesta este nu ceea ce face, ci cum face sau cum le prezint ntmpl rile celor care-l ascult . Glasul, mimica, gesturile se modific n func ie de ce spune, dar i de ceea ce simte, iar comportamentul s u este o surs de nedumerire pentru cei din jur. Nici una dintre ac iunile sale nu dovede te grab , c ci timpul are r bdare cu oamenii. De aceea, Moromete are timp s stea de vorb , s -i priveasc pe cei din jur, satul, salcmul, cmpia, gr dina; problemele care i amenin lini tea sunt amnate, pentru c nu numai el are asemenea

greut i. Gesturile calme, mersul rar, lini tit, glasul nuan at sunt ale unui om care iube te i respect un anume mod de via . Glasul lini tit este un semn al echilibrului s u, dar epitetul lini tit apare ntotdeauna urmat de altul care indic starea sau inten iile sale; glasul lini tit, dar ndesat i este adresat lui Niculaie, care-l sup rase, indicnd autoritatea agresiv , uneori a tat lui; glasul ncet i rar i subliniaz nelini tea i ndoiala trezite de propunerea b ie ilor de a-l l sa pe Achim la Bucure ti; glasul lini tit i straniu apare cnd afl de la Sc mosu despre tr darea feciorilor i vorbe te cu acesta cu o jale i o triste e aproape duioas , nep mnteasc . Durerea sim it este att de puternic , nct glasul lini tit i ncet devine turbure i nsingurat; glasul st pnit, care p rea blnd i sfios, anun , de fapt, furtuna, c ci atunci cnd e nfruntat de Paraschiv glasul devine un urlet sf ietor de durere i mnie.
Prin comportament i gesturi-

Moromete este un om neobi nuit i e perceput ca atare. Comportamentul s u treze te uimire i nedumerire, uneori invidie, pentru c el avea ciudatul dar de a vedea lucruri care lor le sc pau, pe care ei nu le vedeau. St pne te arta disimul rii, regizeaz mici spectacole n care el devine actor, ntreab , se minuneaz , r spunde. Magistral n acest sens este sceneta jucat cu agen ii fiscali veni i pentru plata fonciirii. Moromete trece pe lng ace tia, strig la o Catrin care, de fapt, era la biseric , se adreseaz apoi unui fecior, sup rat c acesta n-a pus la locul ei o furc , pentru ca s se ntoarc brusc la cei doi i s le spun dezolat: Nam, subliniindu- i cuvntul cu un gest de neputin : desf cndu- i bra ele n l turi. i cere nso itorilui o igar i acesta i ntinde repede tabachera, l las pe agent s -i scrie o chitan de 3000 de lei, f r s protesteze, relund acela i refren: N-am, spre furia Jupuitului, care ncearc s ia altceva n contul banilor. Moromete r mne calm, se minuneaz cnd agentul spune c statul nu-l pl te te s piard timpul n cur ile oamenilor: Uit -te la sta! se mir Moromete cu oarecare veselie. Ce, te iu eu?.

n timp ce el r mne t cut pe prisp , fumnd lini tit, cei doi au de nfruntat mpotrivirea Titei L sa i oalele aici, ce v-a i repezit la ele!, a lui Paraschiv: Nu, caii nu-i lua i i ironia lui Moromete cnd vor s ia c ru a: Crezi c-ai s-o po i duce?. n cele din urm , agen ii trebuie s se mul umeasc doar cu o mie de lei, ranul bucurndu-se c i-a p c lit, pentru c i-au mai r mas dou sute de lei din banii primi i de la B losu pentru salcm. Sup rarea, lini tea, nedumerirea, veselia for at , neputin a, indignarea sunt prezente n comportamentul omului, subliniate fiind de gesturi i de o mimic expresiv . La fel de elocvent este scena prnzului la cmp; de i se frige cu fasolea fiebinte, nu se exteriorizeaz n nici un fel, a teptnd curios i amuzat s p easc i Paraschiv acela i lucru, l sndu-l s se frig sanc ionnd n felul acesta l comia - , apoi, prevenitor, i ofer ap rece i se intereseaz grijuliu dac s-a fript r u: Na, Paraschive, bea ap , se precipit Moromete, apucnd bota n bra e i ntinzndu-i-o grijuliu. Te-ai ars r u? Eu credeam c e rece, m rturisi el naiv.
Prin atitudini- Atitudinea lui Moromete n diferite mprejur ri dezv luie alte tr s turi ale sale.

Este mndru i dispre uitor fa de B losu, pe care l njur ntotdeauna, n gnd,pentru dorin a de mbog ire, iar acesta, sim ind superioritatea vecinului s u, nu- i dore te dect s -l vad umilit. n poiana fier riei lui Iocan, se comport ca un om care tie c este a teptat, lucru confirmat, de altfel, de primirea pe care i-o fac s tenii: Moromete fu ntmpinat de departe cu exclama ii. Se simte superior acestora i nu- i poate st pni pornirea de a fi ironic cu cei care nu sunt n stare s -l n eleag . Cite te din ziar discursul regelui ca i cum el s-ar adresa speciali tilor la marele congres agricol, cu ni te inflexiuni curioase n glas care scormoneau n elesuri nem rturisite sau ncheieri definitive care trebuiau s zdrobeasc de convingere pe cei care ascultau. Atitudinea de ef absolut al familiei este subliniat de pozi ia sa privilegiat n timpul cinei: Moromete st tea parc deasupra tuturor. Locul lui era n pragul celei de-a doua od i, de pe care st pnea cu privirea pe fiecare [. . .] . El edea bine pe pragul od ii lui, putea s se mi te n voie.
Prin limbaj-To i se minuneaz de priceperea lui Moromete n a l muri chestiuni de nen eles

pentru al ii. Dar magistral este ranul acesta cnd vorbe te. Dialogul cu cei din jur este o permanent provocare, Moromete strecurnd subtil, n ep turi, din pur curiozitate de a vedea reac ia acestora i de a se amuza de neputin a lor. Cnd l ntreab pe Udubea c unde a fost cu o zi nainte i acesta i r spunde c st tuse toat ziua n ograda lui, se mir , iar r spunsul: Ce vorbe ti! P i, nu te-am v zut, nseamn de fapt, c nu l-a v zut pe Udubea c pentru c omul nu se distingea prin nimic nct s fie v zut. n gura lui, cuvntul cap t fascina ie magic , cele mai obi nuite ntmpl ri devin aventuri, iar povestitorul are puterea de a-i convinge pe ascult torii care-l ascult vr ji i. E suficient s amintim relatarea c l toriei la munte, mpreun cu B losu, pentru a vinde porumb sau a vizitei n casa plin de copii a lui Traian Pisic . Precum un orator des vr it, nti treze te curiozitarea celor dispu i s -l asculte cu un fel de captatio benevolentiae: P i, voi nu ti i nici unul cu cine avem noi de-a face aici n sat, anun el cu glasul acela nep rtinitor, care parc nu era al lui. S c uta i n toat Romnia, de la munte la balt , i la turci s c uta i i altul ca el [Traian Pisic ] nu g si i!.Apoi se nfierbnt i jur c e adev rat ce-a spus, l snd impresia c ntre el i cel lalt ran s-a petrecut ceva neobi nuit. Relatarea propriu-zis include uimirea lui Moromete i ntreb rile lui retorice, adresate ascult torilor, r spunsurile lui Pisic la ntreb rile curioase ale musafirului, intreven iile nevestei lui Pisic , urletele Ciulc i. Nedumerirea pref cut a lui Moromete, pauzele n rostire, interjec iile folosite, hazul prin care nf i eaz gesturile celor cinsprezece suflete aflate ntr-o singur nc pere produc bucurie i satisfac ie auditoriului, lacom de a afla i alte am nunte picante despre cel care i amendeaz copii, vnzndu-le p mntul. Aceasta este doar o fa a lui Moromete, ar tat celor din jur, lumii exterioare pe care n eleptul ran o accept a a cum este, dar n care nu este acceptat cu felul lui de a fi i de a gndi, pentru c nu este n eles.
Prin rela iile cu celelalte personaje- Ca tat , se afl n rela ii conflictuale cu feciorii s i, ce nu mai

accept s tr iasc a a cum tr ise de-o via Moromete, care vor bani i cer ca produsele s fie vndute pentru a se mbog i, precum B losu. Ace tia suport din ce n ce mai greu autoritatea tat lui, care i ironizeaz , i umile te uneori, le aplic pedepse corporale. Cu toate acestea, Moromete va accepta planul lor, f r s le b nuiasc inten iile. Duritatea lui nu este un defect, pentru c autoritatea tat lui care conduce familia, fiind r spunz tor de binele acesteia, nu poate fi pus la ndoial , iar ncercarea de a o nc lca este sanc ionat drastic. Cu att mai surprinz tor este Ilie Moromete cnd tr ie te o emo ie nen eleas la premierea lui Niculaie, el nsu i fiind uimit de ceea ce i se ntmpl : . . .vorbea singur i ca niciodat f cea pa i largi i repezi. P rea nemul umit i dezorientat, atins tocmai n lini tea sa netulburat . Ce era Niculaie sta? De unde mai r s rise i el cu povestea asta a lui cu coala? [. . .] pr p ditul de el [. .] Cnd l-am v zut pe scena aia, acolo, mi-a secat inima. Un sentiment de vinov ie l va urm ri mereu, subliniind, de fapt, c ntr-o lume dur sentimentele trebuie s fie ascunse. Nici ca so nu- i va manifesta tr irile: i insult i i njur nevasta, care nu pare afectat de acest mod de a fi, absolut obi nuit n lumea satului, iar uneori o love te, f r ca aceasta s riposteze la lovituri (dar va deveni aprig , atunci cnd b rbatul nui va respecta cuvntul, p r sindu-l, lucru rar ntlnit n lumea satului). Moromete este tolerant cu prietenul s u, Coco il , i nu-l ia n seam atunci cnd acesta l face mereu prost, amuzndu-se de ncercare lui de a p rea mai de tept. Este n eleg tor cu ugurlan, care l-a njurat, considernd incidentul o chestiune politic ,dar nu-l suport pe B losu, dispre ul lui fiind evident, ca i ironia subtil c reia i cade prad Victor B losu. i permite s fie sarcastic cu Aristide, de i are nevoie de un mprumut, i r mne onest, neacceptnd s devin omul lui, ceea ce provoac sup rarea primarului, care nu-l va mai p sui cu datoria, adncind criza n care se zb tea neputincios, nglodat n datorii.
Personaj simbolic. De-a lungul romanului s-a cristalizat un alt fel de

ran, deosebit de ceilal i

ap ru i n literatura romn , numit ran filosof, ran arhaic, ranul conservator, sintagme incomplete ce nu pot cuprinde complexitatea eroului care tr ie te n dou lumi. Aparent, este ranul care se ncadreaz perfect n lumea satului, mp rt ind destinul de munc i lupt cu problemele existen ei tuturor ranilor, nfruntndu-i pe B losu, pe Jupuitul sau pe Aristide; se str duie te s - i achite datoriile (f r s reu easc ), s - i p streze neatinse loturile, nu din dragoste pentru p mntul ale c rui produse i-ar fi putut aduce c tig nu s-a gndit nicodat s comercializeze roadele - , ci pentru c aceasta nseamn calea lui spre libertate.P mntul asigur hrana familiei de care este r spunz tor i l elibereaz de grijile materiale. Acesta i permite s se retrag n cealalt lume, inaccesibil celorlal i, ce este numai a lui i n care tr ie te dup un cod existen ial propriu, n armonie cu sine, deta ndu-se de aspectele nepl cute ale vie ii ce i-ar putea afecta senin tatea interioar . Este un contemplativ ce crede c spectacolul lumii trebuie descoperit; este vorba de spectacolul oferit de natur , privirea lui larg nregistrnd frumuse ea acesteia, dar i de oameni, pe a c ror figur z bove te, curios i insistent, cu aceea i privire larg . Este o altfel de mbog ire, a sufletului, pe care cei din jur n-o n eleg i pe care o ine ascuns . Cnd simte nevoia unei dest inuiri vorbe te singur, ncercnd s - i l mureasc gndurile, legate de cas , de politic , de via , de lume. Crede n eternitatea satului patriarhal n care via a decurge f r schimb ri, refuznd s vad transform rile ce i tulbur lini tea, f r s realizeze c libertatea pe care i-o d dea proprietatea este iluzorie. Presat de datorii, f r caii i oile pe care le-au luat cu ei b ie ii fugi i la Bucure ti, Moromete se pr bu e te, ca odinioar salcmul a c rui t iere poate fi considerat primul semn al declinului, salcmul fiind dublul vegetal al eroului (Eugen Simion). Tragismul ranului nfrnt de istorie (pe plan social) i lovit n sentimentul paternit ii (n plan familial) se contureaz n scena de la hotar. Se simte strivit de singur tate, iar gesturile sunt ale unui nvins: a eznduse pe piatra lat de hotar, i lu capul n mini. Are revela ia unei uneltiri mpotriva lui, din partea lumii pe care o contemplase i o crezuse prieten i plin de daruri ascunse i din partea timpului

pe care-l crezuse r bd tor cu oamenii. Lumea i-a nstr inat copiii pe care el, mereu , i iertase. Supunndu-se unui proces de con tiin , i recunoa te neputin a de a fi g sit un alt drum pe care s -l urmeze, punnd, pentru prima oar , sub semnul ntreb rii existen a lumii imaginate de el: i dac lumea e a a cum zic ei i nu e a a cum zic eu, ce mai r mne de f cut?. Nu mai era nimic de f cut. Masca vesel purtat de omul inteligent care credea c e dreptul de teptului s rd de pro ti, este nlocuit de alta, trist , anun nd imposibilitatea de a se opune istoriei i pr bu irea nu numai a familiei sale, ci a unui mod de via patriarhal, a unei civiliza ii arhaice. Stnd Morome ii dup spusele lui Eugen Simion sub un clopot cosmic, drumurile mari ale istoriei trec prin ograda lor. Pr bu irea lui Moromete simbolizeaz , n fapt, pr bu irea unei civiliza ii arhaice i patriarhale.
Concluzii. Ca s poat exista, Moromete, contemplativul i ironicul ce persifla fapte i oameni

pe bun dreptate - , trebuie s se adapteze altei lumi pe care o va judeca, de altfel, f r pl cere i f r lumina ce iradia din el. Renun nd la valorile n care credea, ranul ce se individualizase din rndul cons tenilor s i nu se mai reg se te n noua lume, a a cum cititorii nu-l mai recunosc n al doilea volum, r mnnd cu nostalgia unui Moromete unic, neegalat de cel lalt Moromete, copie palid care are totu i, o ultim r bufnire de orgoliu, naintea mor ii. Sub aparenta mp care cu via a, s-a ascuns mereu o mare nelini te, ce-i confer statutul de personaj tragic, nvins n lupta cu lumea lui pe care n-a putut-o p stra nealterat - , dar i cu lumea nou ce nu l-a c tigat i c reia a ncercat s i se adapteze, f r s-o iubeasc .