Bazele managementului financiar

Unitatea 5. Costul capitalului- factor determinant în decizii de finanţare

5.1. Conceptul de structură şi de cost al capitalului

Capitalul este un factor important și necesar pentru dezvoltarea economico - financiare a
întreprinderii.
De procesul de formare a capitalului întreprinderii este legată noţiunea de structură a
capitalului. Adoptarea unei anumite structuri financiare reprezintă un aspect important al
managementului financiar.
Capitalul ca și orice alt factor se caracterizează printr-un anumit cost. Capitalul este
format din mai multe surse care sunt prezentate într-o structură financiară.
În teoria și practica internațională drept sursă de finanțare a dezvoltării economico –
financiară a întreprinderii se consideră capitalul propriu și datoriile pe termen lung.
Conceptul costului al capitalului este unul de bază în managementul financiar şi se referă
la soluţionarea următoarelor probleme:

a) calcularea plăţilor relative pentru utilizarea resurselor financiare;

b) caracteristica rentabilităţii capitalului investit, ce trebuie să fie asigurat de întreprindere
astfel, ca să nu se reducă valoarea sa de piaţă.

Costul capitalului întreprinderii poate fi definit ca fiind preţul perceput de deţinătorul

capitalului (investitorul sau creditorul) pentru resursele financiare, pe care le pune la dispoziţie,
pe o perioadă determinată, beneficiarul finanţării, adică rentabilitatea cerută de investitori.
Indiferent de forma de finanţare, întotdeauna se percepe un cost, în funcţie de forme pe care o
îmbracă (dividend, dobândă, cupon). Este un indicator relativ şi se exprimă în %. Costul
capitalului se determină pentru fiecare sursă de finanţare în parte şi în ansamblu pe structura
financiară (cu excepția datoriilor pe termen scurt).

Costul întreprinderii se formează în baza diferitor indicatori valorici absoluţi. Cum ar fi:
valoarea capitalului propriu, atras, împrumutat.

Costul capitalului este un subiect major care trebuie abordat din următoarele considerente:

1) pentru maximizarea valorii întreprinderii. Conducătorii întreprinderii trebuie să

minimizeze costurile tuturor intrărilor de capital, iar pentru aceasta trebuie să fie
capabil să-le măsoare;

© Angela Șestacovscaia pagina 1

 Bazele managementului financiar
2) pentru selectarea proiectelor investiţionale;
3) pentru previziunea fluctuaţiilor a preţurilor la titluri de valori în funcţie de
modificarea valorilor aşteptate a profiturilor şi dividendelor.
Costul capitalului se formează sub influiența factorilor interni și externi. La factorii interni se
referă :

a) politica de dividend a întreprinderii;

b) structura financiară a întreprinderii.

La factori externi se referă :

a) rata medie a dobânzii în piața financiară;

b) tendințele în evoluția pieții financiare.

5.2. Costul diferitor surse de finanţare a capitalului

Costul capitalului se determină pentru fiecare sursă de finanţare. De aceia vom distinge
următoarele surse: creditul bancar, împrumutul obligatar, acţiuni preferenţiale, acţiuni ordinare,
profitul nerepartizat.

Pentru capitalul împrumutat costul reprezentat de rata dobânzii (r) pentru creditele
bancare, rata cuponului obligaţiunii, precum şi un şir de alte costuri aferente utilizării capitalului
împrumutat (penalităţi), de exemplu: 0,01% pentru fiecare zi de întârziere de la valoarea
nerambursată a creditului.

În unele cazuri pentru determinarea costului capitalului împrumutat la dobânda (cupon

etc.) se mai adaugă un şir de cheltuieli aferente realizării tranzacţiei de atragere a surselor de
finanţare (la credite-comisioanele băncii la suma totală a creditului; comision administrativ ce se
achită o dată la eliberarea împrumutului în valoare 0,5 – 1,5% de la suma creditului.

La determinarea costului capitalului împrumutat se scad economiile din impozitare, care

rezultă datorită faptului că dobânda, cuponul se plătesc până la impozitare, adică est o cheltuială
deductibilă în scopuri fiscale. De aceea, costul capitalului împrumutat se corectează cu corectorul
fiscal (1-I), unde I – rata impozitului pe venit.

Astfel, costul capitalului împrumutat

kd = kd ' (1- I )
© Angela Șestacovscaia pagina 2
 Bazele managementului financiar
Unde: kd' - costul capitalului împrumutat până la impozitare;
kd - costul capitalului împrumutat după impozitare.
I - cota impozitului pe venit, exprimată în unitîți.
La calcularea costului împrumutului obligatar

Vn∗r + ( Vn−Vp ) :n
K împ.oblig.= ∗(1−i), unde:
( Vn+Vp ) :2
Vn - valoarea nominală a împrumutului obligatar;

Vp – valoarea de piaţă a împrumutului obligatar;

n – durata perioadei de împrumut (numărul de ani);

r - rata cuponului .
Pentru acțiunile ordinare se va aplica formula lui Gordon – Shapiro:

K acțiuni obișnuite = (Dividendul așteptat : Prețui de piață a ac.ob.) + g

Unde: g – rata de creștere a dividendului la acțiuni ordinare.

Deoarece pe acţiuni preferenţiale se plăteşte un % stabil din valoarea nominală, adică

dividendul este cunoscut, costul acestei surse de finanţare se va determina după formula:
K acțiuni pref. = Dividendul stabilit : Prețul de piață a acțiunii preferențiale

În managementul financiar există trei abordări cu privire la evaluarea profitului

nerepartizat şi anume:
1) abordarea CAPM „capital asset pricind model„- conform acestui model profitul
nerepartizat se va evalua:
Kprof.nerepartizat = KRF + (KM - KRF)*∙ β

Unde: kRF – este rata nominală a dobânzii, la grad de risc zero (obligațiuni emise de guvern);

β –gradul de risc al unei acțiuni în comparației cu alte acțiuni;

kM – rentabilitatea medie pe piaţă a acţiunilor.

2) abordarea „randamentul obligațiunii plus prima de risc”. Conform acestei

abordări profitul nerepartizat poate fi apreciat la același post ca și capitalul împrumutat. Prima de risc
constituie de la 2%- 4%.
3) abordarea pe bază de fluxuri de numerar actualizate (abordarea DCF „discounted cash
flows”). Ideea acestei abordări constă în faptul că profitul nerepartizat poate fi apreciat după cost

© Angela Șestacovscaia pagina 3

 Bazele managementului financiar
egal cu costul capitalului acțiunii ordinare.

5.3. Determinarea costului mediu ponderat al capitalului.

Costul se determină ca o medie ponderată a costurilor diferitor surse de finanţare şi se
determină după formula:

WACC =∑ ki* di
i =1

Unde: WACC - Costul mediu ponderat al capitalului;

di - ponderea fiecărei surse de finanţare în suma totală a capitalului;

ki - costul fiecărei surse de capital.

Pentru a determina costul mediu ponderat a capitalului este necesar de urmărit cele cinci etape:
I) Se corectează valoarea capitalului, pentru care se va stabili WACC. Pentru aceasta se ia în calcul
suma finanțărilor pe termen lung. Datoriile curente nu se iau în calcul.

II) Se examinează structura financiară în baza valorii, stabilite în prima etapă, identificând
ponderea fiecărei surse de finanțare pe termen lung.
III) Se calculă costul fiecărei surse de finanţare pe termen lung, aplicând formulele cunoscute.
IV) Se determinat costul mediu ponderat a capitalului, adunând produsele dintre cost și ponderea
la fiecare sursă de finanțare pe termen lung.
V) Se prezintă concluzia (decizia managerilor cu privire la valoarea costului mediu ponderat).

Costul mediu ponderat a capitalului se calculă în baza cheltuielilor prognozate care le va

suporta entitatea economică pentru realizarea activității investiționale în condițiile actuale a pieței
financiare.

© Angela Șestacovscaia pagina 4