Relativitatea generală sau teoria relativității generale este teoria geometrică a gravitației,

publicată de Albert Einstein în 1916. Ea constituie descrierea gravitației în fizica modernă,

unifică teoria relativității restrânse cu legea gravitației universale a lui Newton, și descrie
gravitația ca o proprietate a geometriei spațiului și timpului (spațiu-timp). În particular,
curbura spațiu-timp este legată direct de masa-energia și impulsul materiei, respectiv a
radiației. Relația fundamentală a teoriei relativității generale este dată de ecuațiile de câmp
ale lui Einstein, un sistem de ecuații cu derivate parțiale.

Predicțiile relativității generale diferă semnificativ de cele ale fizicii clasice, mai ales în ce
privește trecerea timpului, geometria spațiului, mișcarea corpurilor în cădere liberă, și
propagarea luminii. Exemple de astfel de diferențe sunt dilatarea temporală gravitațională,
deplasarea spre roșu gravitațională a luminii, și întârzierea gravitațională. Previziunile
relativității generale au fost confirmate de observațiile empirice efectuate în toate domeniile
științelor experimentale. Deși relativitatea generală nu este singura teorie relativistă a
gravitației, ea reprezintă cea mai simplă teorie în acord cu datele experimentale. Totuși,
teoria nu oferă răspuns la câteva dileme teoretice, cea mai fundamentală dintre acestea fiind
modalitatea în care se poate unifica teoria gravitației generale cu legile mecanicii cuantice,
care să conducă la o teorie completă și consistentă cu ea însăși a gravitației cuantice.

Teoria lui Einstein are implicații astrofizice importante. Din ea decurge posibilitatea existenței
găurilor negre — regiuni ale Universului în care spațiul și timpul sunt distorsionate într-o
măsură atât de pronunțată, încât nimic, nici măcar lumina, nu mai pot emerge de acolo — ca
stare finală a evoluției stelelor masive. Există indicii că astfel de găuri negre stelare, precum
și alte tipuri mai masive de găuri negre, sunt răspunzătoare pentru radiațiile intense emise
de unele tipuri de obiecte astronomice, cum ar fi nucleele galactice active sau microquasarii.
Curbura traiectoriei luminii sub efectul gravitației conduce la apariția efectului de lentilă
gravitațională, prin care imaginile obiectelor cosmice aflate în spatele lentilei sunt
distorsionate sau uneori chiar multiplicate. Relativitatea generală prezice existența undelor
gravitaționale, care au fost măsurate indirect. O măsurare directă a acestora este scopul mai
multor proiecte, între care și LIGO. În plus, relativitatea generală stă la baza modelelor
cosmologice actuale ale unui univers în expansiune.

Definiție:
Relativitatea generalizată este o teorie metrică a gravitației. La baza sa stau ecuațiile lui
Einstein, care descriu relația dintre geometria unei varietăți tetradimensionale,
semi-riemanniene, care reprezintă spațiu-timpul pe de o parte, și energia și impulsul
conținute în acel spațiu-timp, pe de altă parte.[31] Fenomenele care, în mecanica clasică,
sunt explicate prin acțiunea forței gravitaționale (cum ar fi căderea liberă, mișcarea pe orbită
și traiectoriile navelor spațiale), în relativitatea generală corespund mișcării inerțiale într-o
geometrie curbă a spațiu-timpului pentru care nu există o forță gravitațională care să devieze
obiectele de la traiectoria lor naturală, dreaptă. În schimb, gravitația corespunde schimbărilor
proprietăților spațiului și timpului, care la rândul lor schimbă traiectoriile drepte, de lungime
minimă, pe care obiectele le urmează în mod natural.[32] Curbura este, la rândul ei, cauzată
de energia și impulsul materiei. Parafrazându-l pe fizicianul relativist John Archibald
Wheeler, spațiu-timpul îi spune materiei cum să se miște; materia îi spune spațiu-timpului
cum să se curbeze.[33]
În timp ce teoria relativității generale înlocuiește potențialul gravitațional scalar din fizica
clasică cu un tensor simetric de rangul al doilea, tensorul se reduce la scalar în anumite
cazuri-limită. Pentru câmpuri gravitaționale slabe și pentru viteze reduse în raport cu viteza
luminii, predicțiile teoriei converg înspre cele ale legii gravitației a lui Newton.