Evul mediu

Franta in Evul mediu

Ionescu Anastasia
Iordache Cristina
Mazilu Ana
Pietroiu Eusebiu
Velcea Ianis
 CUPRINS
Imperiul Carolingian
Renasterea Carolingiana
Dinastia Capetiana
Cruciade
Cavalerism
 Imperiul Carolingian
S-a dezvoltat intre anii 800-888
Carol cel Mare a fost rege al francilor din 768 până la moarte, şi fondator al
ImperiuluiCarolingian. Carol,reunifică spaţiul galic, cucereşte Italia de la
longobarzi, nordul Spaniei de la arabi, Austria şi vestul Ungariei de la avari,
supunand triburile slave şigermanice dintre Rin, Oder şiMarea Nordului.

Carol cel Mare a fost un mare cuceritor. A cucerit Saxonia după luptegrele (772-
804), regatul longobard (774),regatul avar (795). Un imperiu universal exista în
acelmoment alături de o Biserică universală.

Astfel s-au realizat pentru un scurt moment două principale scopuri:extinderea

graniţelor statului şi răspandirea creştinismului.
 Imperiul Carolingian

La25 decembrie 800, Carol cel Mare este încoronat de către

papaLeon al III-lea caîmpărat.

Statul său bazat pe ideea alianţei cuBiserica, pe universalismul

roman şi egalitatea supuşilor, este un conglomerat etno-economic,
ruralizatşi barbarizat, bazat pe ierarhia socială a Evului Mediu.
Papalitatea urmărea prin încoronarea lui Carol celMare restaurarea
imperiului roman.
 Imperiul Carolingian

Cauzele dezmembrării imperiului carolingian:

vlipsa de unitate economică șicreșterea puterii feudalilor;

vatacurile normanzilor, o parte a vikingilor stabilindu-se în nordul Franței, de undeși
denumirea de Normandia

După moartea lui Carol, tronul imperial a fost preluat de Ludovic cel Pios, dar împotriva s-
auridicat fiii săi, Ludovic Germanicul, Carol cel Pleşuv și Lothar. Moartea lui Ludovic cel Pios
a dus la împărțirea imperiului Carolingian. Prin tratatul de la Verdun (din 843), lui Carol cel
Pleşuv i-aurevenit ținuturile de la vest de Rhone
și Meusa, sau Francia apuseană, adică regatul Franţei,lui Ludovic Germanicul, Francia
răsăriteană adica Germania, iar lui Lothar, care a păstrat titlul imperial, astăpânit Italiași
ținutul dintre Rin șiRhone.
 Renasterea Carolingiana
Renașterea carolingiană este o perioadă de reînnoire a
culturii și a studiilor în Occident în timpul împăraților
carolingeni din secolele VIII-IX. Sub Carol cel Mare
(768-814), Ludovic cel Pios (814-840) și Carol Pleșuvul
(843-877) s-au înregistrat progrese semnificative în
școlile creștine, în timp ce curtea imperială atrăgea
oameni de litere influenți, printre care Alcuin, Éginhard,
Rabanus Maurus, Dungal și Ioan Scotus Eriugena.
Renasterea Carolingiana
Printre cele mai însemnate realizări ale Renaşterii
Carolingiene se numără ilustraţiile de carte din
"Evangheliarul lui Carol cel Mare", păstrat la Viena sau
Capela Palatină din Aachen, care aminteşte de
"Bazilica San Vitale" (sec. al VI-lea) din Ravenna,
precum şi Capela Sankt Michael din Fulda, în stilul
bisericii "Santo Stèfano Rotondo" (sec. al V-lea) din
Roma.
Dinastia Capetienilor
Dinastia Capețienilor (în franceză Capétiens) a început să domnească în Franța odată
cu încoronarea lui Hugo Capet în 987. A fost cea de-a treia dinastie franceză, după
Dinastia Merovingiană și Dinastia Carolingiană. Primul rege al dinastiei a fost Contele
Parisului, Hugo Capet, care a fost ales de nobilii feudali după moartea regelui
Carolingian Ludovic al V-lea. Astfel, Capet (probabil un pseudonim, provenind de la
capă/pelerină conform etimologiei populare, sau de la la latinescul caput, cu înțelesul
de „cap”, sau „mare șef”) a devenit denumirea noii dinastii. Pentru a-și întări puterea
în fața nobililor, Hugo Capet și-a asociat fiul Robert al II-lea la domnie, iar acesta - la
rândul său - a făcut la fel, astfel încât dinastia s-a transmis prin linie masculină
directă.
Dinastia Capetienilor

Dinastia Capetienilor a fost una dintre cele mai lungi dinastii ale Frantei, caci, dupa
stingerea liniei directe de mostenitori, tronul a fost preluat de catre alte ramuri ale
aceleiasi familii. Dintre marile realizari ale acestei dinastii, cele mai importante au fost
extinderea domeniului regal si un nou sistem de administratie, ce a rezistat inca doua
secole dupa stingerea liniei Capetiene directe. Din aceasta acuza, putem considera ca
dinastia Capetienilor a avut o importanta covarsitoare in istoria Frantei.
 Cruciadele
Cruciadele au fost expediții militare ale feudalilor apuseni cu scopul de a cuceri și
coloniza regiuni din Orientul Apropiat, îndeosebi Palestina și Ierusalimul.
Ele au apărut într-o societate aflată în plină expansiune politică și militară și sunt
o întregire a procesului de colonizare petrecut în Europa, la acestea participând
toate clasele și păturile sociale. In 1095,Papa Urban al 2 lea a venit cu ideea
intemeierii cruciadelor ,astfel incepand clasificarea celor destoinici pentru a sluji
tara si a elibera „Locurile Sfiinte„.
Dintre cele 8 cruciade cate au fost in total,primele 4 reprezinta un interes ceva mai
mare.
Cruciadele
Cruciada I (1096–1099)
Cruciada a II-a (1147–1149)
Cruciada a III-a (1189–1192)
Cruciada a IV-a (1202–1204)
Cruciada a V-a (1217–1221)
Cruciada a VI-a (1228–1229)
Cruciada a VII-a (1248–1254)
Cruciada a VIII-a (1270)
 Cruciadele
PRIMA CRUCIADA-Fiecare grup de creștini trebuia să se supună seniorului local și
să se autofinanțeze, unde aveau să se alăture armatei gigantice a Bizanțului, să-i
izgonească pe turcii selgiucizi din Asia Mică și să înainteze spre sud, prin Siria,
până la Ierusalim.In urma cuceririlor făcute, s-au creat mai multe formațiuni
politice, conform sistemului politico-vasalic din Occident: Regatul Ierusalimului,
Principatul de Antiohia, Principatul de Galileea,Pentru menținerea ordinii în rândul
populației cucerite și pentru înlăturarea răscoalelor s-au înființat ordine militaro-
călugărești: Ordinul Ioaniților și cel al Templierilor, organizate la începutul
secolului al XII-lea de călugării francezi și Ordinul germanic al teutonilor, spre
sfârșitul aceluiași veac.
 Drumul primei
cruciade

Cucerirea Ierusalimului

Cruciada Saracilor
 Cavalerism
Cavalerii erau Istoria cavalerilor medievali merge înapoi în lumea
antică, dar fenomenul real a devenit popular în perioada medievală
mijlocie și târzie.

Cavalerismul se întoarce la ordinul cavaleresc catolic. Primii cavaleri

au apărut printre vizigoți, care au trăit în Italia și Spania. Și până la
sfârşitul secolului al XII-lea, aproape toți nobilii au fost numiți cavaleri.

Un fapt remarcabil: se dovedește că a fi cavaler era foarte scump. Era

necesar să cumpăr armură, un cal, un servitor. Acestea au fost
premisele. Toți aceşti cavaleri trebuiau să ofere domnitorul. Le-a dat
terenuri care puteau fi închiriate și cu acești bani puteau cumpăra tot
ce le trebuia.
 Cavalerism
Printre elementele cavaleresti se numara si turnirurile,perioada de
ucenicie ( de la 12 la 16 ani),rangurile la care erau ridicati cavalerii si
juramintele pe care trebuiau sa le resprecte inca din prima zi.
Un cavaler trebuia sa fie nobil, sa intrunasca mai toate calitatile unui
om bun si brav.
MULTUMIM,
pentru atentie!!!