Contents

CAPITOLUL I: FUNCTIA PUBLICA SI FUNCTIONARUL PUBLIC...............................................3

CAPITOLUL II: CATEGORII DE FUNCTII PUBLICE SI DE FUNCTIOARI PUBLICI...................3
CAPITOLUL III: DREPTURILE SI OBLIGATIILE FUNCTIONARILOR PUBLICI.........................6
CAPITOLUL IV: RĂSPUNDEREA DISCIPLINARĂ A FUNCȚIONARILOR PUBLICI..................8
RASPUNDEREA CIVILA.................................................................................................................9
RASPUNDEREA DISCPLINARA....................................................................................................9
RASPUNDEREA PENALA............................................................................................................11
BIBLIOGRAFIE..................................................................................................................................12
CAPITOLUL I: FUNCTIA PUBLICA SI FUNCTIONARUL PUBLIC

Funcția publică și funcționarul public sunt instituții juridice ale dreptului public, în general, și
ale dreptului administrativ, în particular, care s-au conturat ca atare într-o continuă dispută
între doctrină, jurisprudenţă şi reglementare.1

Conform doctrinei, funcționarul public este persoana legal învestită prin numire într-o funcție
publică din structura unui serviciu public administrativ, în scopul îndeplinirii competenței
acestuia.2 Potrivit legii, funcționarul public este acea persoană numită, în condițiile legii, într-
o funcție publică.3

Noțiunea de funcție publică reprezintă o noțiune fundamentală a dreptului public, în general și

a dreptului administrativ, în special, strâns legată de noțiune de organ, autoritate, activitate
administrativă. Funcția publică este definită în Codul administrativ4 ca fiind ansamblul
atribuţiilor şi responsabilităţilor, stabilite în temeiul legii, în scopul exercitării prerogativelor
de putere publică de către autorităţile şi instituţiile publice. Funcționarea oricărei instituții
publice presupune prezența celor trei elemente: mijloace materiale și financiare, competență și
personal, care este structurat pe compartimente.

CAPITOLUL II: CATEGORII DE FUNCTII PUBLICE SI DE

FUNCTIOARI PUBLICI

Fiecare funcţie publică se caracterizează prin anumite trăsături, dar tuturor funcţiilor publice
le sunt comune următoarele:

1. funcţia publică reprezintă un complex de drepturi şi obligaţii, care nu sunt facultative,

ci obligatorii pentru persoana investită;
2. funcţia publică are un caracter de continuitate care decurge din însăşi continuitatea
existenţei statului;

1
Preda, Drept administrativ. Partea generală, ediţie revăzută şi actualizată, Ed. Lumina Lex, Bucureşti,
2000, pag. 73
2
 V. Vedinaș, Drept administrativ, ed. a 8-a, Ed. Universul Juridic, București, 2014, p.516.
3
Legea nr 57/2019 privind statutul funționarilor publici (Text publicat în Monitorul Oficial, Partea I
nr. 555 din 05 iulie 2019).
4
Art 385 din Codul administrativ
 3. funcţia publică nu poate face obiectul unei înţelegeri între părţi, ea este rezultatul unui
act unilateral de voinţă prin investitura legală ce se acordă persoanei care exercită
funcţia;
4. funcţia publică, în marea ei majoritate, are un caracter profesional, fiind exercitată de
oameni care îşi fac din aceasta o profesie;
5. funcţia publică poate avea şi un caracter politic, iar titularii acestor funcţii (miniştrii,
secretarii şi subsecretarii de stat, prefecţii şi primarii) au un regim juridic special;
6. funcţia publică este accesibilă tuturor cetăţenilor, în condiţiile legii.

Astfel competenţa funcţiei publice este determinată în mod unilateral de către autorităţile
publice, prin norme juridice pentru realizarea interesului general. 5

Atribuţiile corespunzătoare fiecărei funcţii publice se stabilesc pe baza sarcinilor specifice ale
autorităţilor şi instituţiilor publice, cu respectarea principiilor ierarhiei, specializării şi
profesionalizării funcţiei publice. Drepturile şi obligaţiile care intră în conţinutul acesteia nu
pot fi modificate, înlocuite sau suprimate de către titularul funcţiei, dacă legea nu i-a conferit
un asemenea drept. Funcţiile publice au caracter continuu, neputând fi exercitate o singură
dată în funcţie de situaţia creată. Prin urmare caracterul continuu al funcţiei publice,
presupune exercitarea acesteia, pe toată durata existenţei funcţiei publice.

Funcţiile publice se pot clasifica6:

1. După felul atribuțiilor si responsabilităților:

a) Funcții publice generale;

b) Funcții publice specifice.

2. În funcție de nivelul studiilor necesare ocupării funcției publice:

a) clasa I, cuprinde funcţiile publice pentru a căror ocupare se cer studii

superioare de lungă durată, absolvite cu diplomă de licenţă sau echivalentă;
b) clasa a II a, cuprinde funcţiile publice pentru a căror ocupare se cer studii
superioare de scurtă durată, absolvite cu diplomă de licenţă sau echivalentă;
c) clasa a III a, cuprinde funcţiile publice pentru a căror ocupare se cer studii
medii liceale, absolvite cu diplomă.

5
Paul Negulescu, Tratat de drept administrativ vol II Bucuresti , 1934 pag. 154
6
Art 383-385 din Codul administrativ
 3. După natura funcției publice:
a) Funcții publice de stat;
b) Funcții publice teritoriale;
c) Funcții publice locale.

4. După nivelul atribuţiilor titularului funcţiei publice:

a) funcţii publice corespunzătoare categoriei înalţilor funcţionari publici;
b) funcţii publice corespunzătoare categoriei funcţionarilor publici de conducere;
c) funcţii publice corespunzătoare categoriei funcţionarilor publici de execuţie.

Funcţiile publice generale reprezintă ansamblul atribuţiilor şi responsabilităţilor cu caracter

general şi comun tuturor autorităţilor şi instituţiilor publice, în vederea realizării
competenţelor lor generale.

Funcţiile publice specifice reprezintă ansamblul atribuţiilor şi responsabilităţilor cu caracter

specific unor autorităţi şi instituţii publice, în vederea realizării competenţelor lor specifice.

Pot fi numiţi funcţionari publici debutanţi persoanele care au promovat concursul pentru
ocuparea unei funcţii publice şi nu îndeplinesc condiţiile prevăzute de lege pentru ocuparea
unei funcţii publice definitive.

 Pot fi numiţi funcţionari publici definitivi următorii:

1. funcţionarii publici debutanţi, care au efectuat perioada de stagiu prevăzută de lege şi au

obţinut rezultat corespunzător la evaluare;
2. persoanele care intră în corpul funcţionarilor publici prin concurs şi care au vechime
corespunzătoare funcţiei publice de minimum 12 luni, 8 luni şi, respectiv, 6 luni, în
funcţie de nivelul studiilor absolvite;
3. persoanele care au promovat programe de formare şi perfecţionare în administraţia
publică.
CAPITOLUL III: DREPTURILE SI OBLIGATIILE FUNCTIONARILOR
PUBLICI

 În doctrina de drept public se fac referiri la o deontologie a funcţionarilor publici privită

ca ansamblul atribuţiilor, obligaţiilor morale şi juridice ale acestora, necesare pentru
îndeplinirea misiunilor ce incumbă funcţiilor lor, considerate ca îndatoriri în slujba
societăţii, în scopul înfăptuirii raţionale, eficiente, operative şi legale a administraţiei
publice şi a satisfacerii drepturilor şi intereselor legitime ale persoanelor fizice şi juridice.7

În ansamblul lor, drepturile şi obligaţiile constituie suportul legal al autorităţii şi

prestigiului funcţionarului public, fiind asigurate şi garantate de stat prin mijloace juridice,
de natură materială, civilă, administrativă şi chiar penală.8

Drepturile şi obligaţiile funcţionarilor publici sunt reglementate în  Capitolul V din Legea

nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici cu modificările şi completările
ulterioare.

Dintre drepturile9 si obligațiile10 funcționarilor publici enumeram:

1. Dreptul la opinie

Acest drept oferă funcționarului public libertate de exprimare, in condițiile legii, a

gândurilor, ideilor si opiniilor, prin viu grai sau scris.

2. Dreptul la tratament egal

Principiul egalității fata de toți funcționarii publici este obligatoriu. Orice

discriminare in conformitate cu condițiile legii este strict interzisa.

3. Dreptul de a fi informat

Funcționarul public trebuie informat in legătura cu deciziile care se iau in aplicarea

Codul administrativ si care îl vizează direct pe acesta.

7
 M. Oroveanu, Tratat de drept administrativ, ed. a II-a revăzută şi adăugită, Ed. Cerma, Bucureşti, 1998,
pag. 355
8
Idem, pag. 118
9
Art. 412-429 din Codul administrativ.
10
Art 430-450 din Codul administrativ.
4. Dreptul de asociere sindicală

Funcţionarii publici pot să înfiinţeze organizaţii sindicale, să adere la ele şi să

exercite orice mandat în cadrul acestora.

5. Dreptul de asociere la organizații profesonale

Funcţionarii publici se pot asocia în organizaţii profesionale sau în alte organizaţii

având ca scop reprezentarea intereselor proprii, promovarea pregătirii profesionale
şi protejarea statutului lor. Spre deosebire de sindicate, organizaţiile profesionale
nu pot desemna reprezentanţi ai funcţionarilor publici în comisiile paritare.

6. Dreptul la greva

În esenţă, dreptul la grevă reprezintă un drept fundamental al salariaţilor,

consacrat de Constituţie pentru apărarea intereselor profesionale, economice şi
sociale ale acestora.

7. Obligaţia de îndeplinire a sarcinilor.

Funcţionarii publici au obligaţia să-şi îndeplinească cu profesionalism,

imparţialitate şi în conformitate cu legea, obligaţiile de serviciu şi să se abţină de
la orice faptă care ar putea aduce prejudicii persoanelor fizice sau juridice ori
prestigiului corpului funcţionarilor publici

8. Obligaţia de discreţie profesională

Funcţionarii publici au obligaţia să păstreze secretul de stat, secretul de serviciu,

precum şi confidenţialitatea în legătură cu faptele, informaţiile sau documentele de
care iau cunoştinţă în exercitarea funcţiei publice, în condiţiile legii, cu excepţia
informaţiilor de interes public.

9. Obligaţia de dezinteresare

Funcţionarilor publici le este interzis să solicite sau să accepte, direct sau indirect,
pentru ei sau pentru alţii, în considerarea funcţiilor lor publice, daruri sau alte
 avantaje. Funcţionarului public îi este interzis să aibă în legătură cu serviciul său
anumite beneficii de natură să-i compromită independenţa.

10. Obligaţia de exprimare rezervată

Funcţionarii publici au obligaţia ca, în exercitarea atribuţiilor ce le revin, să se

abţină de la exprimarea sau manifestarea publică a convingerilor şi preferinţelor
lor politice, să nu favorizeze vreun partid politic şi să nu participe la activităţi
politice în timpul programului de lucru. Funcţionarilor publici le este interzis să
facă parte din organele de conducere ale partidelor politice

CAPITOLUL IV: RĂSPUNDEREA DISCIPLINARĂ A

FUNCȚIONARILOR PUBLICI

Potrivit legii, încălcarea de către funcţionarii publici, cu vinovăţie, a îndatoririlor de serviciu

atrage răspunderea disciplinară, contravenţională, civilă sau penală, după caz.

Sancțiunile disciplinare11 (cu excepția mustrării scrise12) pot fi aplicate de conducătorul

autorității publice numai după efectuarea de către comisia de disciplină a unei cercetări
disciplinare a funcționarului public, care se concretizează  într‐un raport al acestei comisii,
care conține, după  caz, propunerea privind sancțiunea disciplinară  aplicabilă sau propunerea
de clasare a sesizării. Dacă prin aceeaşi sesizare s‐au semnalat mai multe fapte ca abateri
disciplinare săvârşite de acelaşi funcționar public, comisia de disciplină  propune, în urma
cercetării administrative, aplicarea unei singure sancțiuni disciplinare, cu luarea în considerare
a tuturor abaterilor disciplinare.

11
Sancțiunile disciplinare sunt enumerate limitativ de art. 77 alin. (3) din Legea nr. 188/1999. Acestea sunt: a)
mustrare scrisă; b) diminuarea drepturilor salariale cu 5‐20% pe o perioadă  de până la 3 luni; c) suspendarea
dreptului de avansare în gradele de salarizare sau, după caz, de promovare în funcția publică pe o perioadă de la
1 la 3 ani; d) retrogradarea în funcția publică pe o perioadă de până la un an; e) destituirea din funcția publică.
12
Mustrarea scrisă este cea mai uşoară sancțiune disciplinară  şi poate fi aplicată direct de conducătorul
autorității publice care are competența legală de numire în funcția publică, fără  a fi necesară efectuarea unei
cercetări disciplinare prealabile [art. 78 alin. (1) din Legea nr. 188/1999].  
Acest raport al comisiei de disciplină se comunică persoanei care a formulat sesi‐ zarea,
funcționarului public a cărui faptă  a fost sesizată, precum  şi conducătorului autorității
publice în vederea emiterii de către acesta a actului administrativ de sancțio‐ nare disciplinară.

RASPUNDEREA CIVILA

Expresia „răspundere civilă” are în vedere o răspundere pentru pagubele cauzate. Aceasta este
însă o instituţie a dreptului administrativ, atunci când paguba a fost cauzată printr-un act
administrativ declarat ilegal de către instanţa de contencios administrativ, fiind vorba de o
răspundere administrativ-patrimonială, specifică dreptului administrativ.

Potrivit Statutului, răspunderea civilă a funcţionarului public se angajează13:

1. pentru pagubele produse cu vinovăţie patrimoniului autorităţii sau instituţiei publice în

care funcţionează;
2. pentru nerestituirea în termenul legal a sumelor ce i s-au acordat necuvenit;
3. pentru daunele plătite de autoritatea sau instituţia publică, în calitate de comitent, unor
terţe persoane, în temeiul unei hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile.

În ce priveşte modul de reparare a pagubelor aduse autorităţii sau instituţiei publice, în

primele două situaţii, aceasta se va dispune prin emiterea de către conducătorul autorităţii sau
instituţiei publice a unui ordin sau a unei dispoziţii de imputare, în termen de 30 de zile de la
constatarea pagubei sau, după caz, prin asumarea unui angajament de plată, iar, în a treia
situaţie, pe baza unei hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile.

RASPUNDEREA DISCPLINARA

Încălcarea cu vinovăţie de către funcţionarii publici a îndatoririlor corespunzătoare funcţiei

publice pe care o deţin şi a normelor de conduită profesională şi civică prevăzute de lege
constituie abatere disciplinară şi atrage răspunderea disciplinară a acestora.

13
Art. 499 din Codul administrativ
   Răspunderea disciplinară14 reprezintă un ansamblu de norme care reglementează actele şi
faptele (acţiunile şi inacţiunile) săvârşite de funcţionarul public în exercitarea atribuţiilor sale
sau în legătură cu acestea, sancţiunile care se aplică şi normele procedurale corespunzătoare.15

Constituie abateri disciplinare următoarele fapte16:

1. întârzierea sistematică în efectuarea lucrărilor;

2. neglijenţă repetată în rezolvarea lucrărilor;
3. absenţe nemotivate de la serviciu;
4. nerespectarea în mod repetat a programului de lucru;
5. intervenţiile sau stăruinţele pentru soluţionarea unor cereri în afara cadrului legal;
6. nerespectarea secretului profesional sau a confidenţialităţii lucrărilor cu acest caracter;
7. manifestări care aduc atingere prestigiului autorităţii sau instituţiei publice în care îşi
desfăşoară activitatea;
8. desfăşurarea, în timpul programului de lucru, a unor activităţi cu caracter politic;
9. refuzul de a îndeplini atribuţiile de serviciu;
10. încălcarea prevederilor legale referitoare la îndatoriri, incompatibilităţi, conflicte de
interese şi interdicţii stabilite prin lege pentru funcţionarii publici;
11. stabilirea de către funcţionarii publici de execuţie de relaţii directe cu pretenţii în
vederea soluţionării cererilor acestora.

Abaterea disciplinară este întotdeauna o faptă concretă, care trebuie analizată sub toate
elementele care-i constituie conţinutul : subiect, obiect, latură obiectivă, latură subiectivă,
sancţiune, iar normele juridice care o definesc trebuie să determine, cu rigoarea necesară,
toate aceste elemente.

Sancţiunile disciplinare sunt17 :

1. a) mustrarea scrisă;
2. b) diminuarea drepturilor salariale cu 5-20% pe o perioadă de până la 3 luni;
3. c) suspendarea dreptului de avansare în gradele de salarizare sau, după caz, de promovare
în funcţia publică pe o perioadă de la 1 la 3 ani;

14
Art. 492 din Codul administrativ
15
M. Preda, Drept administrativ. Partea generală, ediţie revăzută şi actualizată, Ed. Lumina Lex, Bucureşti,
2000, pag. 136

16
Art. 492 din Codul administrativ
17
Art 494 din Codul administrativ
4. d) trecerea într-o funcţie publică inferioară pe o perioadă de până la un an, cu diminuarea
corespunzătoare a salariului;
5. e) destituirea din funcţia publică.

RASPUNDEREA PENALA

 Răspunderea penală18 intervine pentru infracţiunile săvârşite în timpul serviciului sau în

legătură cu atribuţiile funcţiei publice pe care o ocupă.

Este de menţionat că funcţionarul public poate să apară atât ca subiect activ, ca autor al
infracţiunii, cât şi ca subiect pasiv în infracţiunile săvârşite de alţii împotriva sa.

Infracţiunile care pot fi săvârşite de funcţionarii publici în exercitarea funcţiei sau în legătură
cu atribuţiile de serviciu sunt prevăzute în Codul penal, dar unele pot fi prevăzute şi în legi
speciale.

18
Art 498 din Codul administrativ
BIBLIOGRAFIE

I. Tratate, cărți, cursuri universitare

1. Marin. Preda, Drept administrativ. Partea generală, ediţie revăzută şi actualizată,

Ed. Lumina Lex, Bucureşti, 2000
2. Mihai. Oroveanu, Tratat de drept administrativ, ed. a II-a revăzută şi adăugită, Ed.
Cerma, Bucureşti, 1998
3. Paul Negulescu, Tratat de drept administrativ vol II București , 1934
4. Verginia. Vedinaș, Drept administrativ, ed. a 8-a, Ed. Universul Juridic, București
5. Voicu Costică, Teoria generală a dreptului. Curs universitar, Ediţie revăzută şi
actualizată, Editura Universul Juridic, Bucureşti, 2006

II. Acte normative

1. Legea nr 57/2019 privind statutul funtionarilor publici (Text publicat în Monitorul Oficial,
Partea I nr. 555 din 05 iulie 2019).
2. Codul adminitrativ din 2019

III. Surse internet

1. https://legeaz.net/dictionar-juridic/raspunderea-civila
2. https://www.ujmag.ro/drept/drept-administrativ/legislatia-personalului-din-
administratia-publica-editie-tiparita-pe-hartie-alba/rasfoire/
3. https://administrare.info/domenii/administra%C8%9Bie-public%C4%83/18328-
referat-func%C8%9Bia-public%C4%83-%C8%99i-func%C8%9Bionarul-
public#_ftn58