UNIVERSITATEA SPIRU HARET BUCUREŞTI

FACULTATEA DE EDUCAŢIE FIZICĂ SI SPORT

LUCRARE DE LICENȚĂ

COORDONATOR ȘTIINȚIFIC
Lector Dr. Univ.Cătuna George Cristian

ABSOLVENT
Roşu Marian

2020
 UNIVERSITATEA SPIRU HARET BUCUREŞTI
FACULTATEA DE EDUCAŢIE FIZICĂ SI SPORT
EDUCAȚIE FIZICĂ ȘI SPORTIVĂ

STUDIU PRIVIND UTILIZAREA

MIJLOACELOR
DE REFACERE ÎN JOCUL DE
FOTBAL

COORDONATOR ȘTIINȚIFIC
Lector Dr. Univ. Cătuna George Cristian

ABSOLVENT
Roşu Marian

2020
 PLANUL LUCRĂRII

CAPITOLUL 1 – INTRODUCEREA /4
1.1. Motivația alegerii temei /4
1.2. Gradul de activitate al temei /5
CAPITOLUL 2 – FUNDAMENTAREA TEORETICĂ A TEMEI / 7
2.1. Bazele fiziologice ale refacerii /7
2.2. Principiile generale ale refacerii / 9
2.3. Formele refacerii organismului după efort /10
2.4. Refacerea spontană (naturală) /11
2.5. Supracompensarea/11
2.6. Somnul /12
2.7. Refacerea dirijată /14
2.8. Mijloacele și metodele refacerii dirijate /14
CAPITOLUL 3 – APLICAŢII PRACTICE ALE REFACERII ÎN JOCUL
DE FOTBAL /24
3.1. Metode și mijloace folosite în refacerea fotbaliștilor/24

CONCLUZII / 29

BIBLIOGRAFIE /30
Roșu Marian________________________________________________________Capitolul 1

CAPITOLUL 1
INTRODUCERE

1.1. MOTIVAŢIA ALEGERII TEMEI

În fotbalul actual, componenta refacerii a devenit foarte importantă în cadrul pregătirii

fotbaliştilor. În contextul noilor tendinţe, când jucătorii trebuie să facă faţă unui efort susţinut
timp de 90 sau chiar 120 de minute, pregătirii fizice şi psihice i se alocă, pe lângă celelalte
componente – teoretică, tehnică, tactică - un loc foarte important în programul de pregătire al
fotbaliştilor. Trebuie, de asemenea, menţionat faptul că în compeţiile în care sunt angrenate
echipele există posibilitatea ca fotbaliştii să aibă două meciuri oficiale într-un ciclu
săptămânal. Echipele de top sunt angrenate în campionatul naţional – Liga I, în cupele
europene, iar unii jucători sunt angrenaţi şi cu echipele reprezentative în diferite competiţii,
astfel încât aceştia pot să aibă meciuri oficiale sâmbătă – miercuri/joi – duminică. De aceea,
refacerea organismului după un efort susţinut, în contextul menţionat mai sus, ocupă un loc
foarte important în pregătirea fotbaliştilor, care devine aproape obligatorie pentru echipele cu
pretenţii, în vederea obţinerii unor performanţe ulterioare ridicate.
Refacerea reprezintă componenta antrenamentului sportiv care foloseşte în mod
raţional şi dirijat o serie de mijloace metodico - pedagogice, naturale şi/sau artificiale,
provenite din mediul exterior şi/sau intern al organismului, în scopul reeditării homeostaziei
de dinaintea efortului şi mai ales, dacă este posibil, depăşirea acestui nivel prin
„supracompensări funcţionale”, conform teoriei lui Folbort.(Creţu, A.; Drăgan, I.)

Fig. 1.1(sursă: https://www.fcviitorul.ro/stiri/noutati/video-25-06-2018-fc-viitorul-a-efectuat-un-nou-antrenament-in-

polonia)

4
Roșu Marian________________________________________________________Capitolul 1

1.2. GRADUL DE ACTIVITATE AL TEMEI

Refacerea reprezintă componenta trofotropă a procesului de antrenament, care

reuneşte ansamblul mijloacelor naturale sau artificiale, utilizate în scopul accelerării
proceselor de reechilibrare a homeostazei organismului. Pe lângă restabilirea constantelor
fiziologice, biochimice, refacerea vizează atingerea nivelului de supracompensaţie, dar aceste
deziderate nu se pot realiza decât în cadrul sistemului raţional „efort - repaus” şi constituie
condiţia esenţială pentru creşterea eficacităţii antrenamentului.

Fig. 1.2. (https://pregatirefizica.wordpress.com/2015/11/16/conceptia-de-antrenament-si-joc/)

Legătura strânsă între efort şi refacere în procesul de pregătire sportivă, priveşte nu

numai creşterea încărcăturii ci și a repausului, fără de care nu se pot realiza exigenţele de
volum şi intensitate ale antrenamentului. Dacă se acordă atenţie doar parametrilor încărcăturii
sau dacă procesele de refacere post efort sunt insuficiente, este inevitabilă o diminuare a
rezervelor energetice ale organismului sportivului, ceea ce conduce la o scădere a capacităţii
de performanţă.
În acest sens, trebuie avut în vedere decalajul temporal dintre efort şi refacere precum
şi evaluarea influenţei exerciţiului prealabil asupra efortului ulterior. Privită în acest mod,
refacerea reprezintă o rezervă de performanţă, dar şi o sursă de sănătate și reconfortare după
efort.
• Refacerea este o componentă a antrenamentului sportiv, constituind cu efortul
propriu-zis cele două laturi esenţiale ale procesului de pregătire: componenta de muncă
(ergotropă) – efortul şi componenta de refacere (trofotropă).
• Refacerea se adresează unui organism sănătos, integru şi are un caracter strict

5
Roșu Marian________________________________________________________Capitolul 1

individualizat. Individualizarea ţine cont de sex, vârstă, stare de antrenament etc.

• În mod spontan, refacerea organelor şi sistemelor se realizează în timp, într-o
anumită ordine:
a) parametrii sferei vegetative (exemplu: cardiovasculari, respiratori) se refac în câteva
minute;
b) unii parametri metabolici în câteva ore;
c) parametrii neuroendocrini se refac în 2 – 3 zile.
• Refacerea se realizează între efort, după antrenament, după ciclul săptămânal, anual,
olimpic.
• Refacerea se adresează celui mai afectat organ sau sistem implicat în efort, fără a
subaprecia efectul efortului asupra organismului ca tot unitar. Refacerea are în vedere întregul
organism, dar diferenţiat pe aparate şi sisteme.
• Refacerea spontană se completează în mod obligatoriu cu refacerea dirijată care
cunoaşte procedee de refacere generală şi de refacerea specifică fiecărui sport.

Somnul lent are rol reparator, odihnitor, restaurator și fortifiant; joacă o importantă
funcţie de creştere şi reînnoire a ţesuturilor corporale în general şi un deosebit rol în sinteza
proteică. Somnul paradoxal este indispensabil pentru restaurarea ionică metabolică şi proteică
a neuronilor precum şi în stabilizarea memoriei de scurtă şi de lungă durată.
Refacerea dirijată este acea parte componentă a antrenamentului, care foloseşte dirijat
unele mijloace naturale sau artificiale, fiziologice provenite din mediu intern sau extern, în
scopul restabilirii homeostaziei şi chiar depăşirea acestui prag prin realizare.
Refacerea dirijată completează, compensează, accelerează refacerea naturală a
organismului (nu o poate substitui). Refacerea dirijată se impune în toate situaţiile în care
intensitatea efortului este mare, iar între repetiţii, pauzele sunt suficient de lungi. În aceste
cazuri, este necesară intervenţia din afară a medicului, antrenorului şi psihologului care prin
diverse procede, contribuie la accelerarea procesului de refacere.

6
Roșu Marian________________________________________________________Capitolul 1

7
Roșu Marian________________________________________________________Capitolul 2

CAPITOLUL 2
FUNDAMENTAREA TEORETICĂ A TEMEI

2.1. BAZELE FIZIOLOGICE ALE REFACERII

Reechilibrarea, restabilirea fiziologică, biochimică din cadrul procesului de refacere

după efort se realizează: în pauzele dintre exerciții, dintre reprize (refacerea intraefort), după o
lecţie de antrenament sau zi de muncă, după un ciclu săptămânal (refacerea durează 2 – 3
zile); după o etapă de pregătire, sau un ciclu anual de pregătire (refacerea durează 2 – 3
săptămâni) şi după un ciclu olimpic (refacerea durează 4 – 6 săptămâni).

Fig. 2.1. (Sursa: https://blog.playo.co/5-stretches-to-cool-you-down-after-football-game/)

Din punct de vedere fiziologic, refacerea organismului după efort este rezultatul unor
procese predominant anabolice care restabilesc echilibrul afectat în timpul susţinerii efortului
şi readuc la normal constantele tulburate. Practic, refacerea înseamnă combaterea oboselii
apărute în timpul efortului care diminuează randamentul sportiv.
Oboseala metabolică locală depinde de următorii factori (Bota, C.,2000):
• dejecţia de fosfocreatinină musculară în eforturi până la 2 min.;
• acumularea de acid lactic în muşchi în eforturile cuprinse între 35 sec. şi 4 – 5 min.;
• scăderea glicogenului muscular şi acumularea de amoniac în eforturile cuprinse între
10 - 90 min.;
• epuizarea glicogenului muscular şi acumularea de peroxizi lipidici în efortul cuprins
între 70 – 360 min.;
• pentru apariţia oboselii centrale se incriminează scăderea glucozei circulante
(creierul consumă 5 g glucoză/oră );

8
Roșu Marian________________________________________________________Capitolul 2

• dejecţia aminoacizilor esenţiali din sânge şi pătrunderea triptofanului în creier;

• factori neuropsihici de disconfort.
După solicitări mari (antrenamente, concursuri) urmează imediat aşa - zisul „repaus
anabolic”, care exprimă de fapt scăderea pronunţată a rezervelor energetice la nivelul
organismului instalându-se starea de oboseală fiziologică, stare denumită „pessimum” şi care,
în final, reprezintă un veritabil semnal de alarmă, ce declanşează şi potențează intensitatea şi
variaţia proceselor de refacere naturală ce au loc în organism.
Dacă în acest moment se depăşesc posibilităţile funcţionale ale organismului, se
creează premisele intrării într-o fază de disinergism funcţional cu instalarea oboselii
patologice.

Fig. 2.2. (Sursa:https://www.topculturism.ro/simptomele-oboselii/)

Refacerea, latura anabolică (însumată în timp) a metabolismului diminuat în faza post

– efort se manifestă şi are repercusiuni la diferite niveluri funcţionale, organe şi sisteme ale
organismului astfel:
• la nivel muscular creşte cantitatea de mioglobină şi se produc modificări enzimatice
ce au ca efect creşterea sintezei de proteine musculare;
• în sistemul nervos central efectul dominant este iradierea inhibiţiei corticole care va
facilita instalarea proceselor anabolice în neuroni şi în celule gliale;
• la nivelul sferei vegetative se instalează bradicardia, bradipneea datorate mediaţiei
chimice colinergice parasimpatice cu efect trofotrop;
• la nivelul mediului intern se restabileşte pH-ul, glicemia şi echilibrul
hidroelectrolitic.

9
Roșu Marian________________________________________________________Capitolul 2

2.2. PRINCIPIILE GENERALE ALE REFACERII

• Refacerea este o componentă a antrenamentului sportiv, constituind cu efortul

propriu-zis cele două laturi esenţiale ale procesului de pregătire: componenta de muncă
(ergotropă) – efortul şi componenta de refacere (trofotropă).
• Refacerea se adresează unui organism sănătos, integru şi are un caracter strict
individualizat. Individualizarea ţine cont de sex, vârstă, stare de antrenament etc.
• În mod spontan, refacerea organelor şi sistemelor se realizează în timp, într-o
anumită ordine:
a) parametrii sferei vegetative (exemplu: cardiovasculari, respiratori) se refac în câteva
minute;
b) unii parametri metabolici în câteva ore;
c) parametrii neuroendocrini se refac în 2 – 3 zile.
• Refacerea se realizează între efort, după antrenament, după ciclul săptămânal, anual,
olimpic.
• Refacerea se adresează celui mai afectat organ sau sistem implicat în efort, fără a
subaprecia efectul efortului asupra organismului ca tot unitar. Refacerea are în vedere întregul
organism, dar diferenţiat pe aparate şi sisteme.
• Refacerea spontană se completează în mod obligatoriu cu refacerea dirijată care
cunoaşte procedee de refacere generală şi de refacerea specifică fiecărui sport.

Fig. 2.3.
(Sursa: https://protips.dickssportinggoods.com/sports-and-activities/soccer/dynamic-stretching-for-soccer-games-practice)

10
Roșu Marian________________________________________________________Capitolul 2

2.3. FORMELE REFACERII ORGANISMULUI DUPĂ EFORT

a) După momentul în care se aplică procedeele de refacere se deosebesc:

• Refacerea dinaintea efortului care, după Demeter H. (1979), are ca scop
restabilirea energiei intime a ţesuturilor chiar din timpul stării de start, ca expresie a
modificărilor reflex condiţionat determinat de efortul care urmează. După Drăgan I. (1989),
această formă s-ar apropia într-o oarecare măsură cu ceea ce înseamnă pregătirea biologică de
concurs;
• Refacerea curentă după efort are ca stimuli cataboliţi acizi acumulaţi în cadrul
proceselor de metabolism intensificat în efort şi care ar induce predominanta metabolismului
în perioada post efort;
• Refacerea periodică se referă la cea cotidiană sau după fiecare din ciclurile de
pregătire ale sportivului şi care îşi are fiecare durata destul de bine cunoscută, ca şi locul de
desfăşurareşi procedeele cele mai eficiente.

Fig. 2.4. (Sursa: https://nationalpost.com/health/a-better-way-to-stretch-for-soccer)

b) Din punct de vedere al modului de realizare, refacerea este spontană şi dirijată.

Această formă de restabilire, reechilibrare a organismului care se produce în mod fazic
după orice solicitare, fără intervenţia din afară asupra organismului este refacerea spontană şi
se realizează prin odihnă pasivă. Ea este eficientă după eforturile de intensitate mare şi când
perioadele dintre eforturi sunt suficiente ca timp pentru producerea fenomenelor de reparaţie
tisulare şi refacere a substratului energetic şi a echipamentului enzimatic. Acest tip de refacere
are la bază componenta anabolică a metabolismului celular, iar amplitudinea refacerii este
direct proporţională cu gradul de solicitare a organismului din timpul efortului. Refacerea
spontană are un caracter fazic oscilant, cu intensitate tot mai mică pe măsură ce trece timpul,

11
Roșu Marian________________________________________________________Capitolul 2

de la momentul efortului până la stingerea completă.

2.4. REFACEREA SPONTANĂ (NATURALĂ)

Această formă de restabilire, reechilibrare a organismului care se produce în mod fazic

după orice solicitare, fără intervenţia din afară asupra organismului este refacerea spontană şi
se realizează prin odihnă pasivă. Ea este eficientă după eforturile de intensitate mare şi când
perioadele dintre eforturi sunt suficiente ca timp pentru producerea fenomenelor de reparaţie
tisulare şi refacere a substratului energetic şi a echipamentului enzimatic. Acest tip de refacere
are la bază componenta anabolică a metabolismului celular, iar amplitudinea refacerii este
direct proporţională cu gradul de solicitare a organismului din timpul efortului. Refacerea
spontană are un caracter fazic oscilant, cu intensitate tot mai mică pe măsură ce trece timpul,
de la momentul efortului până la stingerea completă.

Fig. 2.5
(Sursa: https://www.cosmopolitan.ro/sanatate/slabeste-si-tonifiaza-fara-efort-2149113/attachment/httplocalhostcosmowp-
contentuploads20140628exercitii-stretching-yoga-png)

2.5. SUPRACOMPENSAREA

Se ştie că în timpul travaliului muscular o parte din rezervele energetice ale

organismului sunt degradate în funcţie de intensitatea şi durata efortului. În timpul perioadei
de refacere, procesele de resinteză a lor devin prioritare. În cazul când rezervele au fost
epuizate sau serios afectate, se produce nu numai o reconstituire a ceea ce a fost epuizat, ci o
depăşire a nivelului iniţial. Toate celulele organismului solicitate maximal (principiul
supraîncărcării) tind în faza de restabilire să-şi reconstituie şi să depăşească nivelul iniţial al
rezervelor utilizate (principiul specificităţii) până la atingerea unui maxim genetic determinat.
În consecinţă, eficacitatea regenerării rezervelor la un nivel superior, depinde nu numai de

12
Roșu Marian________________________________________________________Capitolul 2

intensitatea şi durata travaliului, dar şi de durata optimă a repausului, valoarea optimă a

acestei durate este legată de substratul utilizat în timpul efortului şi de posibilităţile
individuale de refacere.
Conform teoriei lui Folbort G.V. (1941), refacerea nu numai că readuce la normal
constantele şi parametrii tulburaţi în efort, dar dacă stimulul bine dozat are o intensitate ritmic
crescătoare şi este administrat în momentul când organismul este complet refăcut, acest efort
va conduce la o stare calitativ superioară în ce priveşte refacerea şi care ştim că este
supracompensarea. Şi tot astfel, după eforturi repetate plasate în momentul când organismul
se află la nivelul cel mai înalt al supracompensării, efortul depus poate fi mai mare ca cel
precedent, refacerea ce urmează supracompensării va atinge un nivel şi mai înalt, atestând o
creşteresubstanţială a capacităţii de efort a individului.
Un principal efect al refacerii spontane îl reprezintă refacerea rezervelor energetice
după efort. Principalele surse de energie solicitate în cursul efortului sunt fosfagenele (ATP şi
CP), glucidele şi lipidele, bineînţeles în funcţie de durata şi de intensitatea efortului.

Fig. 2.6 (Sursa: http://www.escalada.verticon.ro/antrenament/principii.htm)

2.6. SOMNUL

În cadrul refacerii spontane, somnul profund odihnitor are rol deosebit asupra
capacităţii fizice şi intelectuale. În somn, inhibiţia de protecţie iradiată pe scoarţa cerebrală
induce regenerarea celulelor nervoase. Se cunoaşte rolul hormonului de creştere la adulţi în
regenerarea şicreşterea celulelor după cum şi faptul că, secreţia lui se realizează în somn şi
orice tulburare de somn conduce la diminuarea acestui hormon în sânge şi diminuarea
refacerii. Experimente efectuate pe sportivi cu privare prelungită de somn, au demonstrat că
oboseala cumulată după 48 – 72 ore s-a transformat în senzaţie imperioasă de somn, în paralel

13
Roșu Marian________________________________________________________Capitolul 2

cu pierderea tonusului şi a forţei musculare, precum şi mari dificultăţi de concentrare.

Modificările ritmului somn-veghe se repercutează negativ asupra performanţei. Important este
somnul nocturn şi în special la sportivii ce susţin competiţii în ţări cu diferenţe mari de fus
orar. Somnul diurn nu este la fel de odihnitor, deoarece perioadele de somn paradoxal sunt
diminuate (în somnul normal nocturn la fiecare aproximativ 90 min de somn lent se
intercalează perioade de 20 min de somn paradoxal) şi implicit fazele de refacere a neuronilor,
refacere ce se realizează în perioadele de somn paradoxal.

Fig. 2.7. (Sursa: https://www.nervocalmin.ro/infocalmin/Somnul-Paradoxal-p6-a133.htm)

După Schneider, somnul nu reprezintă o perioadă pasivă a ciclului nictemeral, ci o

perioadă de refacere a organismului în general şi a sistemului nervos în special, cu o
importantă componentă anabolică şi organizatoare. Somnul lent are rol reparator, odihnitor,
restaurator şi fortifiant; joacă o importantă funcţie de creştereşi reînnoire a ţesuturilor
corporale în general şi un deosebit rol în sinteza proteică. Somnul paradoxal este indispensabil
pentru restaurarea ionică metabolică şi proteică a neuronilor precum şi în stabilizarea
memoriei de scurtă şi de lungă durată.

14
Roșu Marian________________________________________________________Capitolul 2

Fig. 2.8.(Sursa: https://www.nervocalmin.ro/infocalmin/Somnul-Paradoxal-p6-a133.htm)

2.7. REFACEREA DIRIJATĂ

Refacerea dirijată este acea parte componentă a antrenamentului, care foloseşte dirijat
unele mijloace naturale sau artificiale, fiziologice provenite din mediu intern sau extern, în
scopul restabilirii homeostaziei şi chiar depăşirea acestui prag prin realizarea
supracompensării.(Dragan I., 1994)
Refacerea dirijată completează, compensează, accelerează refacerea naturală a
organismului (nu o poate substitui). Refacerea dirijată se impune în toate situaţiile în care
intensitatea efortului este mare iar între repetiţii, pauzele sunt suficient de lungi. În aceste
cazuri, este necesară intervenţia din afară a medicului, antrenorului şi psihologului care prin
diverse procedee, contribuie la accelerarea procesului de refacere.

Fig. 2.9. (Sursa: http://aleginformat.ro/suplimentele-alimentare-ce-trebuie-sa-stiti-despre-ele/)

15
Roșu Marian________________________________________________________Capitolul 2

2.8. MIJLOACELE ŞI METODELE REFACERII DIRIJATE

2.8.1. Clasificarea metodelor şi mijloacelor refacerii după sectorul biologic

asupra căruia acţionează
Mijloace şi metode care accelerează refacerea neuropsihică:
• Psihoterapia (demonstraţie, de sensibilizare, de tensionare, activare, convorbiri,
sugestie, tehnici de relaxare neuropsihică, autosugestie, antrenamentul psihosomatic sau
triningautogen, meditaţie neurotropă etc.);
• Acupunctură, acupresură;
• Oxigenarea şi aeroionizarea negativă naturale sau artificiale;
• Odihna activă şi pasivă (somnul);
• Hidroterapia caldă (la 38-40° C, duş sau cadă în care se pot adăuga săruri de Bazna,
frunze de tei, nuc, flori de muşeţel, iodură de potasiu 1%);
• Masaj: manual, hidromasaj, masaj-reflex, vibromasaj, electromasaj etc;
• Medicaţie la indicaţia medicilor: glucoza, vitaminele grupului B, PP, Lecitină,
glicocol, sărurile acidului aspartic, hipnosedative, Piracetam, Piravitan etc.

Fig. 2.10. (Sursa: https://topkineto.ro/metode/masaj-terapeutic-localizat)

Mijloace şi metode care accelerează refacerea neuromusculară:

• Hidroterapie caldă (duş, cadă, bazin);
• Saună (uscată, la 800C);
• Masaj: manual (efleuraj, vibraţii), hidromasaj, masaj reflex;
• Antrenament psihosomatic (training autogen);
• Acupunctură, acupresură, tehnici de relaxare musculară;
• Baropresiune locală (musculară);
• Odihnă activă şi pasivă;

16
Roșu Marian________________________________________________________Capitolul 2

• Reechilibrarea hidroelectrolitică la 30 min după efort;

• Dieta (alcalină, hidroclucidică, bogată în vitamine şi oligoelemente);
• Medicaţia: glucoză, sodiu, potasiu, calciu, fosfor, magneziu, vitaminele grupului B,
vitamina E, ATP, miorelaxante, glutationul, folcisteina, lecitina, acidul aspartic etc.

Fig. 2.11. (Sursa: https://www.i-medic.ro/exercitii/exercitii-de-stretching-pentru-fotbalisti)

Mijloace şi metode care accelerează refacerea cardio-respiratorie:

• Oxigenarea naturală sau artificială;
• Reechilibrarea hidroelectrolitică la 30 min după efort;
• Odihna activă şi pasivă;
• Hidroterapia caldă şi sauna săptămânală;
• Masajul zilnic;
• Antrenamentul psihosomatic, tehnici de relaxare;
• Acupunctură, acupresură;
• Dieta alcalină, bogată în minerale, potasiu, vitamine, glucide, proteine etc.;
• Medicaţia (ATP, potasiu, magneziu, aspartaţii de potasiu şi magneziu, glucoza,
vitaminele E, C, carnitina etc.).

Mijloace şi metode care accelerează refacerea endocrino-metabolică:

• Oxigenarea şi aeroionizarea negativă (naturală, artificială);
• Tehnici de relaxare neuromusculare;
• Reechilibrarea hidroelectrolitică după efort;
• Psihoterapia;
• Masajul, acupunctura, acupresura;
• Odihnă activă (în special în climat de cruţare, la 600 – 800 m );

17
Roșu Marian________________________________________________________Capitolul 2

• Medicaţia: Piracetam, Piravitan, Vitaspol, Polimineralizant S, extracte glandulare-

Revitaloase C, lecitina, glicocol, săruri de acid aspartic etc.)
Fig. 2.12. (Sursa: https://liniadestart.ro/top-11-exercitii-de-incalzire-pentru-fotbal/)

2.8.2. Clasificarea metodelor şi mijloacelor refacerii după apartenenţă

I. Mijloace fizico-balneo-hidro-kineto-terapeutice
a) hidroterapia caldă la aproximativ 38° C constând din duş după efort (la 15 min după
efort) cu săruri minerale plante medicinale care realizează o bună relaxare musculară;
b) climatoterapia, se realizează după o etapă sau ciclu anual de pregătire, când pentru
2-3 săptămâni sportivul se deplasează în zona subalpină (la 800 m altitudine);
c) masajul şi sauna;
d) oxigenarea naturală sau artificială, aeroionizare naturală şi artificială. Oxigenarea şi
aeroionizarea naturală se practică în aer liber de preferinţă în zona subalpină bogată în ioni
negativi cu rol benefic în refacere. Oxigenarea artificială constă în inspirarea cu ajutorul unei
măşti a oxigenului sau în cazul aeroionizării artificiale se inspiră aeroioni negativi ce sunt
eliberaţi în camere speciale;
e) acupunctura şi presopunctura.

18
Roșu Marian________________________________________________________Capitolul 2

IFig. 2.13. (Sursa: arhiva personală)

II. Mijloace psihoterapeutice
Mijloace psihoterapeutice: convorbiri, sugestie – autosugestie, tehnici de relaxare
neuropsihică, neuromusculară, antrenament psihosomatic etc.

III. Mijloace dietetice

Alimentaţia de refacere trebuie să asigure refacerea metabolică a organismului după
încetarea efortului fiind: normocalorică, normoproteică, hipolipidică, hiperglucidică, bogată în
radicali alcalini, vitamine şi oligoelemente.

19
Roșu Marian________________________________________________________Capitolul 2

Fig. 2.14. (Sursa: https://www.biod.ro/alimente-bogate-in-magneziu/)

IV. Mijloace farmacologice
VITAMINE ȘI MINERALE
Vitaminele şi mineralele deschid lista substanţelor de refacere (trofotrope), iar
explicaţia prezenţei lor în această categorie de produse farmaceutice constă în faptul că, pe de
o parte, se consumă exagerat datorită efortului sportiv, sărăcind astfel depozitele, iar, pe de
altă parte, se elimină excesiv prin lichidul sudoral, de asemenea, în exces, ca urmare a
efortului sportiv. Aceste produse sunt folosite în refacerea metabolică, neuropsihică,
neuromusculară etc.
COMPUŞI GLUCIDICI
Glucoza constituie un combustibil energetic pentru eforturile de anduranţă. Depleţia
de glicogen muscular, uneori şi hepatic, ca urmare a efortului de durată, trebuie compensată
după efort pentru a putea repeta antrenamente şi competiţii la intervale relativ scurte de timp,
şi chiar supracompensată, ceea ce permite un randament superior celui anterior. Această
compensare (refarere) se realizează prin raţia hiperglucidică din alimentaţie, în special prin
glucoză şi fructoză (miere, dulciuri, făinoase etc.). Dintre produsele condiţionate menţionăm:
Eleutalul, tablete (glucoză) 2 g, Inozitol (125 mg şi vitamina C 25 mg), 3-4 după
antrenamente; Mineral Plus 6 (glucoză pulvis şi 6 minerale – calciu, magneziu, fosfor, fier,
cupru, mangan); Multivitaglucoză (glucoză pulvis şi vitamine hidrosolubile).

Fig. 2.15. (Sursa: https://www.wikiwand.com/ro/Glucoz%C4%83)

AMINOACIZII ŞI CONCENTRATELE PROTEICE

Acidul aspartic (sărurile de potasiu, magneziu, arginină) exercită o acţiune
detoxifiantă prin fixarea amoniacului în ciclul ureogenic şi scăderea hiperamoniemiei induse
de efortul de anduranţă şi oboseală metabolică. Produse ca Aspacardin, Tromcardin, Sargenor
sunt utilizate cu bune rezultate în refacerea metabolică. Glicocolul (glicina), aminoacid
esenţial glicoformator, factor de conjugare în procesele de detoxifiere şi eliminare a diverselor

20
Roșu Marian________________________________________________________Capitolul 2

substanţe şi metaboliţi, se dovedeşte util în refacerea neuropsihică şi neuromusculară, în

general, în sporturile cu dominantă nervoasă. Produsul Glycocolle-Nevrosthenine, fiole
buvabile (glicocol + glicerofosfaţi), se dovedeşte extrem de util în refacerea neuropsihică şi
neuromusculară. Concentratele proteice, cu efectele lor de tip ergogen, anabolizant, se
dovedesc în egală măsură utile şi în refacerea metabolică (proteică), în special în eforturile de
anduranţă, forţă, care au apelat si la proteine ca sursă energetică şi deci impun o compensare a
rezervelor proteice, acţiune realizată în principal prin alimentaţie, dar suplimentată de
administrarea concentratelor proteice, în special din lapte.

Fig. 2.16. (Sursa: https://supliment.weebly.com/aminoacizii.html)

DIVERŞI COMPUŞI FARMACEUTICI, ASOCIERI, PRODUSE NATURALE

Efortul sportiv, mai ales în sezonul cald, poate antrena pierderi marcate de calciu prin
urină, cu scăderea consecutivă în ser şi hiperexcitabilitate neuromusculară, ca şi stresul psihic
care poate induce negativarea bilanţului calcic.
În practică, calciul este folosit sub formă de săruri organice (gluconat, glicerofosfat,
lactat etc.); Calciu SANDOZ (asociază şi vitamina C) este bine tolerat şi agreat de sportivi.
Administrarea în exces a sărurilor de calciu poate produce unele inconveniente (tulburări în
absorbţia fierului, eliminări crescute de fosfor prin urină, depozitarea lui în ţesuturi sau organe
etc.).
Magneziul, cofactor a numeroase enzime de fosforilare şi activator a numeroase
sisteme enzimatice, exercită efecte miorelaxante, sedative, iar alături de calciu controlează
contractilitatea şi excitabilitatea musculară. Spolierea organismului de magneziu prin
transpiraţie excesivă, de exemplu saună, sau prin eforturi stresante neuropsihice impun
administrarea orală a unor săruri organice sau anorganice de magneziu (Trimagant,
Biomagneziu, Magneziu diasporal). Menţionăm că magneziul se absoarbe greu (circa 30%) şi
se elimină rapid din organism, riscul de supradozare fiind relativ scăzut.

21
Roșu Marian________________________________________________________Capitolul 2

Fig. 2.17. (Sursa: https://www.depozitpiscine.ro/articole/informatii-utile/saune/tipuri-de-sauna-si-beneficiile-lor)

Din ultima categorie de substanţe de refacere enumerăm: Piracetamul, metabolit rezultat

din activitatea neuronală, care protejează neuronii împotriva diverselor agresiuni (Nootropil,
Nootrop, Normobrain, Pyramen), fiind util în refacerea neuropsihică; asociat cu Piritinolul
potenţează efectele acestuia, cu rezultate benefice pentru sportivul stresat. Pe baza Piracetamului a
fost realizat produsul Piravitan tablete (piracetam 100 mg, aspartat de magneziu 100 mg, vitamina
B1 şi B6 câte 10 mg) sau Piravitan, fiole buvabile (Piracetam 100 mg, Aspartat de magneziu 100
mg, Glicocole 500 mg, vitamină B1 şi B6 câte 10 mg, Sorbitol 3 g), ambele cu efecte evidente în
refacerea neuropsihică şi neuromusculară; Folcisteina (1-cisteină, aminoacid eliberator de grupări
sulfhidrice, -SH, permite restabilirea proceselor redox celulare împreună cu 0,5 mg acid folic) s-a
dovedit eficace în aclimatizarea la altitudine medie, în acelaşi timp influenţând favorabil şi
refacerea neuroendocrină; produsele pe bază de procaină (Aslavital, Gerovital) exercită efecte
trofice generale şi neuronale, încetinind procesul de îmbătrânire celulară; Glutacisteseleniu – E
(seleniu 100 mg, vitamină E 100 mg, glutationşi 1-cisteină câte 200 mg) s-a dovedit eficient în
combaterea efectelor nocive ale peroxidării rezultate în urma eforturilor de anduranţă; Ginseng,
alcaloizi extraşi din plante, se dovedeşte, de asemenea, util în refacerea sportivilor de performanţă.
Dintre produsele de refacere diverse mai menţionăm: seleniul, combinaţii de polen cu
vitamine, minerale, Prevalonul (glucoză, aspartaţi, vitamine, minerale) şi multe altele. Ca şi în
cazul susţinătoarelor de efort şi administrarea acestor substanţe de refacere trebuie privită ca un
act strict medical, corelat direct cu efortul desfăşurat (natura lui, intensitatea, volumul), ceea ce
dictează dozarea, şi cu scopul urmărit (metabolic, neuropsihic, neuromuscular,
endocrinometabolic, senzorial etc.).
Să nu uităm că refacerea metabolică se asigură prin alimentaţie, susţinută de medicaţia de
refacere care are rol compensator, accelerator.
O formă specială a refacerii dirijate este odihna activă. Aceasta include măsurile care
22
Roșu Marian________________________________________________________Capitolul 2

conduc imediat după efort la o refacere cât mai rapidă şi mai complet posibilă. Scopul odihnei
active este menţinerea stării de antrenament, prin diferite măsuri întreprinse după efort din care
enumerăm, alergare uşoară, o şedinţă uşoară de nataţie, vâslit, bicicleta, gimnastică cu exerciţii de
întindere şirelaxare, jocuri distractive sau şedinţe de lucru la bicicleta ergonomică. Aceste genuri
de efort lejer, plăcut, la alegerea sportivului, nu fac decât să scurteze revenirea sistemelor
funcţionale după efort. Revenirea parametrilor funcţionali la nivelul valorilor de repaus ca şi
degradarea cataboliţilor acizi şi a altor deşeuri metabolice, vor fi favorizate de eforturile
adecvate, situate la nivelul metabolismului aerob.

Fig. 2.18.(Sursa: https://www.fcviitorul.ro/stiri/noutati/video-fc-viitorul-a-efectuat-primul-antrenament-la-warka

Experimente efectuate de Beckmann C. (1983), Kindermann K. (1980), demonstrează

că refacerea activă specifică disciplinei sportive conduce în toate cazurile la o accelerare netă
a degradării lactatului după efort.
Explicaţia procesului de accelerare a restabilirii după efort prin refacere activă constă
în:
• transferul mai rapid de la predominanta simpatică la cea parasimpatică cu efect
trofotrop;
• eliminarea mai rapidă a hormonilor de efort (adrenalină, noradrenalină);
• eliminarea sau metabolizarea lactatului într-o manieră mai activă şi eficientă. Astfel,
exerciţiile alese în cadrul refacerii active vor solicita alte sisteme funcţionale, alte grupe
musculare, sau dacă vor fi acelaşi, intensitatea lucrului va fi mult scăzută faţă de cea din
efortul propriu-zis. Se impun câteva reguli pentru deplina eficienţă a refacerii active:
• Refacerea activă este recomandată după eforturile anaerobe lactacide (exemplu cursa
de 400 m).

23
Roșu Marian________________________________________________________Capitolul 2

• Efortul lejer prestat în cadrul refacerii active să se situeze la nivelul pragului aerob (2
mmol/l) lactat. Această intensitate favorizează cea mai mare viteză de eliminare a lactatului.
Ca indice obiectiv al intensităţii este frecvenţa cardiacă, care trebuie să fie între 120 – 140
bătăi/ min. sau consumul de oxigen de 50 – 60% din VO2 max.
Timpul de lucru în cadrul odihnei active nu trebuie să depăşească 45 minute.
Prelungirea acestei activităţi solicită suplimentar sistemul cardio-vascular şi consumă substrat
energetic care este oricum diminuat şi prin efortul propriu-zis. Odihna activă este
contraindicată când solicitarea din antrenament sau competiţie a dus la consumul marcat al
rezervelor energetice, epuizând suplimentar substratul energetic şi consecutiv sunt întârziate
procesele de restabilire.
În concluzie putem afirma că fiecare din rezervele energetice utilizate, se reconstituie
după o dinamică proprie şi care depinde de: subiect, nivelul de antrenament, natura,
intensitatea şi durata efortului care a determinat epuizarea rezervelor. În funcţie de obiectivele
antrenamentului, sportivul poate să oprească total efortul şi atunci refacerea se realizează
pasiv, sau se menţine în continuare o activitate lejeră, refacerea în acest caz fiind activă.
Efortul următor poate fi reluat când rezervele utilizate sunt:
• total reconstituite, deci refacerea a fost completă;
• sau parţial reconstituite, refacerea în acest caz fiind incompletă

Fig. 2.19. (Sursa: https://www.fcviitorul.ro/stiri/noutati/video-25-06-2018-fc-viitorul-a-efectuat-un-nou-antrenament-in-

polonia

24
Roșu Marian________________________________________________________Capitolul 3

CAPITOLUL 3

APLICAŢII PRACTICE ALE REFACERII ÎN JOCUL DE FOTBAL

3.1. METODE ŞI SCHEME ORIENTATIVE FOLOSITE ÎN REFACEREA

FOTBALIŞTILOR
I. Schema orientativă de refacere după efortul predominant anaerob (efort
neuropsihic, neuromuscular)
1. Psihoterapie 8 – 10 min (cu antrenorul, psihologul, medicul);
2. Duş cald în cadă sau bazin (cu săruri, plante), 10 min la 38 – 40°C;
3. Saună 10 min (1 min în saună şi 1 min la duş sau în bazin);
4. Masaj 10 – 15 min (manual sau instrumental, de preferinţă manual);
5. Antrenament psihosomatic sub supravegherea specialistului;
6. Reechilibrarea hidroelectrolitică la 30 min după efort (300 ml suc de fructe, apă
minerală alcalină, ceai sau iaurt + 25 g glucoză sau miere + ½ lămâie, zeama pentru ceai sau
apă minerală);
7. Oxigenare sau aeroionizare negativă 10 – 15 min, după tehnici individuale sau
colective;
8. Medicaţie: polivitaminizant S 2 drageuri, polimineralizant S 2 – 3 drageuri; eleutal
3-4 tablete (se sug); Vitaspol 1 fiolă per os; piracetam (piravitan) 2 tablete, în special la
scrimă, tir, sărituri, arucări, haltere etc;
9. Alimentaţie bogată în radicali alcalini, legume, fructe, sucuri, crudităţi, fibre şi
gelatine, normocalorică, hipolipidică, normo sau uşor hipoproteică, hiperglucidică;
10. Odihna activă şi pasivă (somnul).

OBSERVAŢII:
După fiecare antrenament se recomandă mijloacele de la punctele: 1, 2, 4, 6, 8, 9,10
(odihnă pasivă).
Sauna se recomandă la mijlocul săptămânii.
Antrenamentul de refacere de la sfârşitul ciclului săptămânal va cuprinde mijloacele
de la punctele 1, 2, 3 (15 min), 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10.
Refacerea după o etapă se efectuează într-o staţiune balneoclimaterică (600 – 800 m),
timp de 5 – 7 zile, cuprinzând zilnic toate mijloacele de mai sus.

25
Roșu Marian________________________________________________________Capitolul 3

Fig. 3.1.(Sursa: arhiva personală)

II. Schema orientativă de refacere după efortul predominant aerob:

1. Duş cald, cadă sau bazin (săruri, plante), la 38 – 40°C, între 10 – 15 min.;
2. Saună 10 min (1 min în saună şi 1 min afară – duş, bazin);
3. Masaj manual 10 min sau vibromasaj, hidromasaj 6 min.;
4. Tehnici de relaxare musculară sub supravegherea specialistului;
5. Oxigenare şi aeroionizare negativă 10 min.;
6. Reechilibrarea hidroelectrolitică (vezi indicaţiile de mai sus + sodiu şi potasiu);
7. Medicaţie: Vitaspol 1 – 2 fiole; polivitaminizant S 2 drageuri; polimineralizant S 2 –
3 drageuri; eleutal 4 – 5 tablete; aspatofort sau Sargenor 1 – 2 fiole; Ginseng 1 – 2 drageuri;
8. Alimentaţie hidrozaharată, bogată în crudităţi şi lactate, alcalină, hipolipidică,
normoproteică, normocalorică;
9. Psihoterapie (convorbiri, antrenament psihosomatic);
10. Odihnă activă;
11. Odihnă pasivă (somn)

26
Roșu Marian________________________________________________________Capitolul 3

OBSERVAŢII:
După fiecare antrenament se recomandă aplicarea mijloacelor de la punctele 1, 3, 6,
7, 8, 9 (convorbiri), 11.
De două ori pe săptămână se vor efectua antrenamente de refacere, cu durata de circa
15 min, masajul manual la 20 min, iar cel instrumental la 10 min.
După o etapă se efectuează refacere 5 – 7 zile într-o staţiune, aplicându-se zilnic toate
mijloacele, sub supraveghere medicală (atenţie la saună !).

Fig. 3.2.
(Sursa: https://pregatirefizica.wordpress.com/2016/03/10/program-recuperare-ruptura-partiala-adductor-lung-zona-inghinala/)

III. Schema orientativă de refacere după eforturile de tip mixt Psihoterapie:

1. Hidroterapie caldă 15 min.;
2. Saună de două ori pe săptămână, 15 minute (2 minute saună şi un minut afară);
3. Masaj manual 10 minute;
4. Rehidratare hidroelectrolitică;
5. Aeroionizare negativă 10 minute;
6. Medicaţie: Vitaspol 1-2 fiole, Eleutal 3-7 tablete, Polimineralizant S 3 drageuri,
Aspatofort 1 fiolă, Glicocol 1 fiolă;
7. Alimentaţie alcalină bogată în minerale, vitamine, glucide, apă;
8. Odihnă activă şi pasivă (somn);
9. Tehnici de relaxare (eventual antrenament psihosomatic).

27
Roșu Marian________________________________________________________Capitolul 3

OBSERVAŢII:
După fiecare antrenament se aplică mijloacele de la punctele 1, 2, 4, 5, 7, 8, 9,
(somn).
La sfârşitul ciclului săptămânal se efectuează o şedinţă de refacere (se începe cu 30
min odihnă activă şi apoi se aplică toate mijloacele descrise; refacerea de etapă durează 5 –
7 zile, care se recomandă să fie petrecute într-o staţiune submontană, cu aplicarea zilnică a
tuturor mijloacelor).

Fig. 3.3. (Sursa:https://www.superfit.ro/cum-se-desfasoara-un-program-de-recuperare-medicala/

IV. Schema orientativă de refacere în efortul neuropsihic:

1. Psihoterapie (convorbiri, tehnici de relaxare, training autogen);
2. Hidroterapie caldă, masaj, saună de două ori pe săptămână;
3. Aeroionizare negativă 10 min.;
4. Medicaţie: piracetam (piravitan) 2 tablete, polivitaminizant S 2 drageuri;
polimineralizant S 2 – 3 drageuri, glicocol (glicocol - nevrosthenin) 1 fiolă per os, Ginseng 2
drageuri, leutal 3 – 4 tablete;
5. Alimentaţia bogată în lactate, crudităţi, organe, peşte (fosfor);
6. Odihnă activă;
7. Odihnă pasivă (somn).

28
Roșu Marian________________________________________________________Capitolul 3

OBSERVAŢII:
După fiecare antrenament se recomandă aplicarea mijloacelor de la punctele 1, 2, 3,
4, 5, 7
De două ori pe săptămână se efectuezăşedinţele de refacere (se în cepe cu 30 min
odihnă activă şi apoi se aplică toate mijloacele descrise la cote maxime ca timp şi
intensitate).
Refacerea de etapă se efectuează timp de 5 – 7 zile în staţiuni balneoclimatice (600 m
altitudine), adăugându-se şi oxigenarea.
Şedinţa de refacere este condusă de personalul medico – sanitar, iar cea de
psihoterapie de psiholog.

29
Roșu
Marian____________________________________________________________Concluzii

CONCLUZII

1. În contextul noilor tendinţe, când jucătorii trebuie să facă faţă unui efort
susţinut timp de 90 sau chiar 120 de minute, pregătirii fizice şi psihice i se alocă, pe lângă
celelalte componente – teoretică, tehnică, tactică - un loc foarte important în programul de
pregătire al fotbaliștilor. Trebuie, de asemenea, menționat faptul că în competițiile în care sunt
angrenate echipele există posibilitatea ca fotbaliștii să aibă două meciuri oficiale într-un ciclu
săptămânal. Echipele de top sunt angrenate în campionatul naţional – Liga I, în cupele
europene, iar unii jucători sunt angrenați și cu echipele reprezentative în diferite competiţii,
astfel încât aceştia pot să aibă meciuri oficiale sâmbătă – miercuri/joi – duminică.

2. Refacerea organismului după un efort susţinut, în contextul menţionat mai sus,

ocupă un loc foarte important în pregătirea fotbaliştilor, care devine aproape obligatorie
pentru echipele cu pretenţii, în vederea obţinerii unor performanţe ulterioare ridicate.

3. Refacerea reprezintă componenta trofotropă a procesului de antrenament, care

reuneşte ansamblul mijloacelor naturale sau artificiale, utilizate în scopul accelerării
proceselor de reechilibrare a homeostazei organismului. Pe lângă restabilirea constantelor
fiziologice, biochimice, refacerea vizează atingerea nivelului de supracompensație, dar aceste
deziderate nu se pot realiza decât în cadrul sistemului rațional „efort - repaus” și constituie
condiția esențială pentru creşterea eficacităţii antrenamentului.

4. Reechilibrarea, restabilirea fiziologică, biochimică din cadrul procesului de

refacere după efort se realizează: în pauzele dintre exerciții, dintre reprize (refacerea
intraefort), după o lecție de antrenament sau zi de muncă, după un ciclu săptămânal (refacerea
durează 2 – 3 zile); după o etapă de pregătire, sau un ciclu anual de pregătire (refacerea
durează 2 – 3 săptămâni) şi după un ciclu olimpic (refacerea durează 4 – 6 săptămâni). Din
punct de vedere fiziologic, refacerea organismului după efort este rezultatul unor procese
predominant anabolice care restabilesc echilibrul afectat în timpul susținerii efortului şi
readuc la normal constantele tulburate.

5. Refacerea înseamnă combaterea oboselii apărute în timpul efortului care

diminuează randamentul sportiv.

30
Roșu
Marian____________________________________________________________Concluzii

31
Roșu
Marian____________________________________________________________Bibliografie

BIBILIOGRAFIE

1. Baciu, C. (1977) – Anatomia Functionala si Biomecanica Aparatului Locomotor, Editura

Sport-Turism, Bucuresti,.
2. Borgi, R. (1982) - Traumatologie et reeducation: Biomecanique, principes therapeutiques.
Masson
3. Bosco, G. – Forza in calcio: metodologia,biomecanica in programi di allenamento con
profesionisti.
4. Donskoi, T. (1978) - Biomecanica: bazele tehnicii sportive, Editura didactica si pedagogica,
Bucuresti
5. Drăgan, I.,Eremia, N., Petrescu, D., Bendiu, P., Untea, Gh., (1995) „Masaj. Automasaj.
Refacere. Recuperare”, Editura Cucuteni, Bucureşti;
6. Gagea, A. (1994) - Probleme de Biomecanica in Sport “Medicina Sportiva Aplicata” sub
redactia Prof. Dr. I. Dragan, Editis, Bucuresti
7. Gagea, A. (2002) - Biomecanica teoretica, Ed. Scrisul gorjean
8. Gagea, A. (2002) – Cercetari interdisciplinare in domeniul sportului, Editura Destin, Deva.
9. Human Kinetics. (1995) - Three-Dimensional Analysis of human movement
10. Human Kinetics. (1999) – Clinical Guideto Sport Injuries
11. Ifrim, M. (1986) – Biomecanica generala, Curs universitar.
12. Iliescu, A. si Gavrilescu, D. (1976) - Anatomia functionala si biomecanica, Editura Sport-
Turism, Bucuresti
13. Nitescu,V. (1995) - Anatomie functionala: Biomecanica si antropologia aparatului
locomotor. Editura didactica si pedagogica, Bucuresti
14. Manno, R. (1996) – Bazele teoretice ale antrenamentului sportiv, Editura Sportul de
Performanta, Bucuresti
15. Reading Football Club Magazine, Ianuarie 2020, Londra, Anglia.
16. Sbenghe, P. (1981) – Recuperarea medicala a sechelelor post traumatice ale membrelor,
Ed. Med., Bucuresti
17. Sbenghe, P. (1987) - Kinetologia profilactica si terapeutica a recuperarilor, Editura Med.,
Bucuresti
18. Schreiber, C., Goldberg, J., (2011) Sauna - desfătare pentru minte şi trup, Editura Casa de
editură, Oradea;
19. Untea, Gh., (1984) - Aspecte metodico-biologice in fotbal, Editura Sport - Turism,

32
Roșu
Marian____________________________________________________________Bibliografie

Bucureşti
20. Zatsiorski,V. (2005) - Stiinta si practica antrenamentului de forta. Sportul de inalta
performanta, Bucuresti.
21. *** - Biomecanica, Editura Academiei R.S.R. 1989.
22. *** - Buletin metodic. Analiza biomecanica a saritorilor juniori la Campionatele
europene de atletism. F.R.Atletism,1996.
23. *** - Buletin metodic. Analiza biomecanica a aruncatorilor juniori la Campionatele
europene de atletism, F.R.Atletism.1996.
24. *** - ISB, Maurece Green, Biomecanics Analysis Atena 2004.
25. *** - Exercitii pliometrice.Sportul de inalta performanta.Bucuresti 2004
26. https://www.aspetar.com/journal/viewarticle.aspx?id=180#.XuhUX0UzaUk 03.06.2020
27.http://www.naqifoundation.com/wp-content/uploads/2018/07/Magazine2-football-EN-vs2-
issue-mei-2018-SPREADS-voor-website.pdf 25.05.2020

33