GRILE Licenta AI - FSE Hyperion

AFACERI INTERNAŢIONALE
©
2
UNIVERSITATEA HYPERION DIN BUCUREŞTI
FACULTATEA DE ŞTIINŢE ECONOMICE
pentru pregătirea examenului de licenţă
AFACERI INTERNAŢIONALE
3
4
Cuprins
Cuvânt înainte .......................................................................................... 7
Teste grilă. Comerţ internaţional ....................................................... .... 9
Bibliografie .............................................................................................. 17
Răspunsuri teste grilă ......................................................................... 17
Teste grilă. Burse internaţionale de mărfuri.. ........................................ 18
Bibliografie .............................................................................................. 32
Teste grilă. Marketing internaţional ...................................................... 34
Bibliografie .............................................................................................. 49
Teste grilă. Organizaţii economice internaţionale ................................. 51
Bibliografie .............................................................................................. 58
Răspunsuri teste grilă ........................................................................ 59
Teste grila. Tehnica plăţilor si finanţărilor tranzacţiilor internaţionale 60
Bibliografie .............................................................................................. 69
Teste grila. Managementul afacerilor internationale ................ 70
Bibliografie .............................................................................................. 81
Răspunsuri teste grilă .......................................................................... 82
Teste grila. Economie mondială ............................................................. 83
Bibliografie .............................................................................................. 91
Teste grila. Asigurări internaţionale ...................................................... 93
Bibliografie .............................................................................................. 105
Răspunsuri teste grilă .......................................................................... 106
Teste grilă. Economie europeană .......................................................... 107
Bibliografie ............................................................................................... 116
Teste grilă. Negociere comercială intenaţională ................................... 118
Bibliografie ............................................................................................... 128
Teste grilă. Gestiunea riscului în tranzacţiile internaţionale ............... 130
Bibliografie ............................................................................................... 139
Teste grilă. Dreptul comerţului internaţional ........................................ 141
Bibliografie ............................................................................................... 155
Teste grilă. Investitii internationale ........................................................ 157
Bibliografie ............................................................................................... 173
Teste grilă. Pieţe internaţionale de capital ............................................ 175
Bibliografie ............................................................................................... 187
5
Îndrumar pentru conceperea şi prezentarea lucrării de diplomă ............ 189
Tematica lucrării de diplomă. Modele orientative ................................... 195
6
Cuvânt înainte
„Niciodată să nu te opreşti din învăţat.
A conduce este o profesiune, nu un drept sau o
moştenire. Acceptă că vor exista, în mod frecvent,
lucruri pe care nu le ştii şi că a găsi modalităţi mai
bune de a rezolva lucrurile face parte din profesie.”
(Bruce Hyland)
Examenul de licenţă reprezintă ultima etapă a pregătirii universitare înainte

de a face faţă profesiei de economist, pentru că, aşa cum spunea odată Balzac,
„învăţătura trebuie transformată în fapte – altfel se pierde”.
Lucrarea Teste grilă pentru pregătirea examenului de licenţă, specializarea
Afaceri Internaţionale, a fost gândită ca un real suport absolvenţilor în vederea
pregătirii examenului de licenţă. Testele de verificare a cunoştinţelor dobândite
pe parcursul celor trei ani de studiu sunt prezentate sub forma întrebărilor grilă,
modalitate în care se va susţine şi examenul de licenţă. Fiecare întrebare are cinci
opţiuni de răspuns, însă grilele sunt în aşa fel formulate încât doar o singură
variantă de răspuns este corectă.
În vederea pregătirii eficiente, recomandăm, înainte de toate, parcurgerea
suporturilor de curs prezentate de profesorii de specialitate. Numai după însuşirea
acestora se vor putea testa cunoştinţele dobândite cu ajutorul întrebărilor grilă
prezentate aici.
Prima probă a examenului de licenţă constă în verificarea cunoştinţelor
teoretice dobândite şi se desfăşoară sub forma unui examen scris, tip grilă.
Caietul cu întrebări cuprinde un număr de 45 teste grilă selectate aleator din acest
volum. Ne rezervăm dreptul de a modifica datele aplicaţiilor, cerinţele şi ordinea
variantelor de răspuns. Atragem atenţia studenţilor să citească cu atenţie cerinţele
şi variantele de răspuns. Pentru a delimita răspunsul corect, absolvenţii trebuie să
examineze cu atenţie opţiunile de răspuns şi să ţină cont de faptul că acestea se
pot baza atât pe informaţii corecte, cât şi pe informaţii voit eronate. Reuşita este
posibilă numai şi numai prin studiu aprofundat şi perseverent.
A doua probă a examenului de licenţă este reprezentată de susţinerea lucrării
de diplomă având ca temă o problematică aleasă de student, aprobată în prealabil
de un profesor din cadrul Facultăţii de Ştiinţe Economice a Universităţii
Hyperion din Bucureşti, coordonată de respectivul profesor şi notată printr-un
referat întocmit de acesta la finalizarea lucrării. În ultima parte a acestui volum
sunt prezentate sub forma unui îndrumar câteva elemente referitoare la
7
conceperea şi prezentarea lucrării de diplomă. De asemenea, absolvenţii pot
analiza modul de organizare a unei lucrări de diplomă prin exemplificarea câtorva
teme. Atenţionăm absolvenţii că acestea au rol strict orientativ!
Sub rezerva perfectabilităţii, considerăm că acest volum vine în întâmpinarea
absolvenţilor noştri dornici să acumuleze rapid şi corect cunoştinţele necesare
promovării cu succes a examenului de licenţă. Le dorim multă baftă şi sperăm să
obţină rezultate foarte bune!
8
Teste grilă
Comerţ internaţional
1. Importatorul de servicii numărul 1 în lume este:

a) Germania; b) Franţa; c) Japonia; d) China; e) SUA.
2. Paradoxul lui Leontief a fost demonstrat în anii '50 pe bază de:
a) prognoze macroeconomice;
b) date statistice pentru SUA şi Japonia;
c) tabelul intrări-ieşiri pentru economia americană;
d) modele şi metode econometrice;
e) balanţă input-output construită pentru economia americană.
3. Ipotezele pe care le-a utilizat David Ricardo pentru teoria avantajelor
comparative au fost, în principal, următoarele: (1) ipoteza echilibrului static;
(2) ipoteza pieţei pure şi perfecte; (3) ipoteza echilibrului dinamic; (4)
ipoteza imobilităţii relative a factorilor; (5) ipoteza circumstanţei libere a
forţei de muncă.
Combinaţia corectă este:
a) 1, 2, 3; b)1, 2, 5; c)1, 4, 5; d)1, 3, 4; e)1, 2, 4.
4. Adam Smith a fost cel care a susţinut ideea:
a) comerţului internaţional;
b) comerţului liber între state;
c) comerţului intern;
d) comerţului coordonat de „mâna invizibilă” a statului;
e) implicării statului în derularea operaţiunilor sale.
5. Teoria dotării cu factori de producţie reprezintă o dezvoltare a uneia din
următoarele concepte sau teorii:
a) costurile de substituire;
b) teoria avantajului absolut;
c) teoria costurilor comparative;
d) teoria neo-factorială;
e) teoria clasică.
6. Primul importator mondial de produse agricole este:
a) Uniunea Europeană; b) SUA; c) Japonia; d) Rusia; e) China.
7. Teoria avantajului absolut a fost analizată prin compararea ipotetică a
relaţiilor comerciale dintre:
a) 3 ţări; b) 2 ţări; c) Ţările din nord şi sud; d) Ţările producătoare de
autoturisme şi textile; e) 4 ţări.
8. Din punct de vedere al efectelor creşterii economice asupra comerţului
internaţional, există mai multe tipuri de creştere economică: (1) creştere
economică favorabilă; (2) creştere economică puţin favorabilă; (3) creştere
9
economică neutră; (4) creştere economică fără efect şi (5) creştere economică
defavorabilă.
a) 1, 2, 3; b) 3, 4, 5; c) 2, 3, 4; d) 1, 3, 4; e) 1, 3, 5.
9. Indicatorii de analiză a structurii comerţului exterior se referă la:
a) structura pe mărfuri;
b) structura geografică şi pe activităţi;
c) structura pe mărfuri şi orientarea geografică;
d) structura comerţului exterior de bunuri şi servicii;
e) structura pe tipuri de produse.
10. Teoria avantajului comparativ ia în considerare conceptul de:
a) cost redus; b) cost de oportunitate; c) cost total; d) cost relativ; e) cost de
substituţie.
11. În teoria avantajelor comparative, cerinţa pentru un comerţ
internaţional eficient se referă la:
a) producerea de bunuri pentru care o ţară este cea mai avantajată;
b) producerea de bunuri cu capital redus;
c) specializarea în producerea acestor bunuri pentru care o ţară este cel mai
puţin dezavantajată;
d) specializarea în producerea de bunuri pentru care o ţară are resurse
naturale;
e) producerea de bunuri pe care o altă ţară nu le produce.
12. Punctul de plecare la teoriilor clasice privind comerţul internaţional l-au
reprezentat tezele dezvoltate de:
a) Adam Smith; b) David Ricardo; c) Paul A. Samuelson; d) Alfred
Marshall; e) Eli Heckscher.
13. Reformularea teoriei clasice a comerţului internaţional a fost iniţiată de:
a) Alfred Marshall; b) Gottfried Haberler; c) Eli Filip Heckscher; d) Bertil
Ohlin; e) Alfred Marshall şi Gottfried Haberler.
14. Indicatorii comerţului exterior la nivel macroeconomic se referă la:
a) exportul de mărfuri;
b) importul de mărfuri;
c) exportul şi importul pe locuitor;
d) nivelul şi structura comerţului exterior de mărfuri;
e) comerţul exterior de bunuri şi servicii.
15. Conform teoriei lui R. Vernon, ciclul de viaţă al produselor cuprinde:
a) 2 faze; b) 5 faze; c) 4 faze; d) 3 faze; e) 6 faze.
16. Ipoteza echilibrului static care presupune că la producerea unui bun se
utilizează factori de producţie în proporţii bine determinate, fără ca
substituţia să fie posibilă, a fost utilizată de:
10
a) P. Krugman; b) R. Vernon; c) S. B. Linder; d) P. A. Samuelson; e) David
Ricardo.
17. Fazele prin care trece un produs, până la eliminarea de pe piaţa
internaţională sunt:
a) apariţia, creşterea, maturitatea şi declinul;
b) apariţia, creşterea şi declinul;
c) apariţia, maturitatea, declinul şi suspendarea fabricării;
d) apariţia, creşterea, descreşterea şi declinul;
e) apariţia, dezvoltarea, involuţia şi suspendarea fabricării.
18. Importul de bunuri al României a totalizat in anul 2013:
a) 55 mld. euro; b) 60 mld. euro; c) 50 mld. euro; d) 59 mld. euro; e) 65
mld. euro.
19. Limitele teoriilor clasice şi neoclasice privind comerţul internaţional se
referă în principal la următoarele aspecte:
a) specializarea ţărilor;
b) specializarea ţărilor, imobilitatea factorilor de producţie şi existenţa unei
concurenţe perfecte;
c) imobilitatea factorilor de producţie şi existenţa unei concurenţe perfecte;
d) existenţa unei dotări cu resurse naturale total deferită;
e) specializarea ţărilor şi productivitatea muncii diferită de la o ţară la alta.
20. Comerţul exterior al României este orientat in principal către:
a) ţările Uniunii Europene; b) Rusia; c) Turcia; d) ţările extracomunitare; e)
ţările asiatice
21. Ce nu distinge comerţul internaţional de cel intern:
a) comerţul internaţional implică schimburile valutare;
b) comerţul internaţional se confruntă cu o mai mare imobilitate a factorilor
de producţie;
c) comerţul internaţional este supus unui număr mai mare de restricţii
legislative;
d) comerţul internaţional este rezultatul specializării;
e) comerţul internaţional implică schimburile băneşti.
22. Anul de început al teoretizării comerţului internaţional, prin apariţia
lucrării „The Wealth of Nations” de Adam Smith, este:
a) 1775; b) 1750; c) 1820; d) 1776; e) 1676.
23. Un indice al avantajului comparativ relevat a fost creat de Damien Neven
în anul:
a) 1990; b) 2000; c) 1965; d) 1995; e) 1992.
24. Indicatorii de dinamică ai comerţului exterior cu mărfuri pot fi: (1)
indici ai volumului valoric; (2) indici ai valorii exprimate în euro; (3) indicii
volumului fizic; (4) indicele valorii unitare; (5) indicele valorii totale.
11
a) 1, 3, 4; b) 1, 2, 3; c) 1, 4, 5; b) 2, 3, 5; c) 3, 4, 5.
25. Teoria clasică expusă de Adam Smith se referă la:
a) avantajul comparativ;
b) avantajul absolut şi cel comparativ;
c) avantajul absolut;
d) costurile de oportunitate;
e) costurile comparative.
26. Gradul de deschidere al unei economii exprimă măsura in care:
a) ţară are un export mai mare decât importul;
b) ţară este mai integrată în comerţul internaţional;
c) ţară are o economie bazată pe importul de materii prime;
d) ţară are exportul mai mare decât producţia de bunuri;
e) ţară este mai integrată în regiunea din care face parte.
27. Teoria neo-tehnologică privind comerţul internaţional are la bază:
a) diferenţele tehnologice dintre Nord şi Sud;
b) diferenţele privind resursele naturale dintre Nord şi Sud;
c) diferenţele tehnologice dintre Nord şi Sud şi ciclul de viaţă al produselor;
d) diferenţele de pregătire profesională a muncitorilor;
e) transferurile tehnologice între Nord şi Sud care îmbunătăţesc performanţa
la export.
28. Ponderea importurilor americane din PIB este de circa:
a) între 7 şi 10%; b) între 14 şi 17%; c) 28-30%; d) 1-3%; e) 1-7%.
29. În teoria avantajului absolut, raportul dintre numărul de ore de muncă
(M) şi cantitatea de produse (Q) poartă numele de:
a) productivitatea muncii;
b) coeficient intrări-ieşiri;
c) coeficient input-output;
d) coeficientul randamentului;
e) coeficientul avantajului absolut.
30. Exportatorul de mărfuri numărul 1 în lume între 2004 şi 2008 a fost:
a) China; b) Germania; c) SUA; d) Japonia; e) Rusia.
31. Identificaţi afirmaţia eronată. În plan internaţional, cei mai importanţi
factori de succes sunt:
a) atitudinea faţă de autorităţi;
b) normele de raporturi interpersonale;
c) standardele profesionale;
d) comportamentul lucrătorilor în raport cu managerii;
e) legislaţia fiscală internaţională.
32. Prima poziţie în exportul pe cap de locuitor între ţările de mai jos o are:
12
Japonia; b) Elveţia; c) Singapore; d) Germania; e) China.
33. Demonstraţia lui Samuelson despre egalizarea remunerării factorilor de
producţie utilizează doi factori de producţie care diferă de alte teorii,
respectiv:
a) pământul şi capitalul;
b) pământul şi munca;
c) capitalul şi munca;
d) pământul şi tehnologia;
e) tehnologia şi munca.
34. Care din afirmaţii este corectă:
a) Comerţul inter-regional are o importanţă din ce în ce mai mare;
b) Comerţul intra-regional e predominant;
c) Circa 40% din exporturile UE sunt efectuate între statele membre;
d) America de Nord are un excedent comercial în relaţia cu Uniunea
Europeană;
e) Comerţul intra-continental este predominant.
35. Criza economică mondială din anii '70 a fost declanşată de:
a) criza comerţului exterior;
b) criza resurselor naturale;
c) criza petrolului;
d) criza monetară;
e) criza energetică.
36. Economia SUA este considerată relativ închisă faţă de cea a altor ţări
fiindcă:
a) Nu agreează intrarea produselor străine pe propria piaţă;
b) Are un deficit comercial mare în balanţa de plăţi;
c) Exporturile şi importurile deţin o pondere mică din PIB;
d) Are taxe vamale de import foarte mari;
e) Erau mai bine industrializaţi.
37. Balanţa de plăţi a unei ţări oferă informaţii cu privire la:
a) comerţul exterior de bunuri;
b) comerţul exterior de bunuri şi servicii dar şi despre investiţiile străine şi
circulaţia capitalurilor;
c) exportul de bunuri şi servicii;
d) comerţ exterior si investiţii;
e) comerţ exterior, circulaţia capitalurilor şi a forţei de muncă.
38. Investiţiile străine directe au ca principală destinaţie:
a) ţările dezvoltate;
b) ţările în dezvoltare;
c) Africa;
13
d) Europa Centrală şi de Est;
e) ţările slab dezvoltate.
39. Teoriile clasice şi neoclasice privind comerţul internaţional se bazează pe
analiza comparativă a avantajelor oferite de fabricarea şi exportul două
produse, respectiv:
a) textile şi calculatoare;
b) autoturisme şi confecţii;
c) textile şi mijloace de transport;
d) autoturisme şi textile;
e) mijloace de transport şi confecţii.
40. Samuelson, printr-o demonstraţie extrem de complexă, arată că
schimburile internaţionale duc la egalizarea remunerării factorilor de
producţie, dacă: (1) pe pieţele internaţionale există concurenţă perfectă; (2)
factorii de producţie sunt imobili; (3) factorii de producţie nu pot depăşi
frontierele naţionale; (4) costurile de transport sunt neglijabile; (5)
randamentele sunt crescătoare.
a) 1, 3, 4; b) 1, 2, 5; c) 3, 4, 5; d) 1, 3, 5; e) 2, 3, 4.
41. Referitor la actualitatea teoriilor clasice şi neoclasice în condiţiile
expansiunii comerţului internaţional există diverse opinii care combat sau
nu respectivele teorii, opinii ce pot fi astfel grupate: (1) atitudinea
conservatoare care nu pune sub semnul întrebării teoriile clasice; (2)
atitudinea „neutră” care afirmă că relaţiile externe nu se bazează pe teorie;
(3) atitudinea „revoluţionară” care afirmă că teoriile clasice şi neoclasice
trebuie integral reconstruite; (4) atitudinea „moderată” care consideră că
teoriile clasice sunt insuficiente pentru lumea contemporană.
a) 1 şi 3; b) 1, 2, 3, 4; c) 1, 3, 4; d) 1 şi 4; e) 1, 2, 4.
42. Teoria avantajului competitiv naţional se bazează pe cercetările
laborioase ale lui Michael Porter, publicate în anul:
a) 1980; b) 1950; c) 1990; d) 2000; e) 1930.
43. România a exportat în anul 2013 bunuri în valoare de:
a) 50 mld. euro;
b) 52 mld. euro;
c) 60 mld. euro;
d) 55 mld. euro;
e) 45 mld. euro.
44. Pe piaţa unică europeană comerţul dintre ţările membre mai este
denumit:
a) comerţ exterior;
14
b) schimb interregional;
c) schimburi comerciale dintre statele membre;
d) schimburi intracomunitare;
e) schimburi extracomunitare.
45. Coeficientul de concentrare pe produse a exportatorilor unei ţări este
cunoscut şi sub numele de:
a) coeficient Samuelson;
b) coeficient Krugman;
c) coeficient Gini;
d) coeficient Gini-Hischmann;
e) coeficient D. Ricardo.
46. România are un export pe locuitor mai mare decât:
a) Polonia; b) Bulgaria; c) Ungaria; d) Slovenia; e) Cehia.
47. Indicele schimburilor intra-industriale a fost prezentat de Grubel în
anul:
a) 1975; b) 1970; c) 1980; d) 1976; e) 1981.
48. Comerţul exterior al României are un caracter preponderent:
a) agricol; b) industrial; c) intraindustrial; d) energetic; e) interindustrial.
49. Relaţiile economice internaţionale nu pot exista fără intervenţia activă a
statelor, materializată prin încheierea unor acorduri care pot fi:
a) multilaterale şi bilaterale;
b) naţionale şi internaţionale;
c) bilaterale şi internaţionale;
d) interţări şi interregionale;
e) bilaterale şi interregionale.
50. Teoria costurilor de oportunitate elimină oricare referinţă la:
a) teoria valorii-muncă;
b) teoria factorilor de producţie;
c) teoria avantajului comparativ;
d) teoria concurenţei perfecte;
e) teoria echilibrului static.
51. David Ricardo a publicat teoria avantajelor relative sau comparative în
anul:
a) 1820; b) 1825; c) 1815; d) 1817; e) 1819.
52. Teoria lui S. B. Linder cu privire la faptul că similitudinile dintre
economiile naţionale nu constituie un obstacol în calea comerţului
internaţional, a fost făcută public în anul:
a) 1965; b) 1961; c) 1969; d) 1966; e) 1962.
53. Raportul de schimb care ilustrează condiţiile în care o ţară schimbă
produse cu o altă ţară se referă la:
15
a) un raport între valorile exprimate în euro;
b) un raport între preţurile la export şi import;
c) cantitatea sau valoarea bunurilor exportate pentru a obţine o unitate de
bunuri importate;
d) un raport între indicele volumului exporturilor şi cel al importurilor;
e) un raport între indicele relativ al preţurilor la export şi import.
54. Adoptarea monedei „euro” are impact asupra comerţului exterior în
sensul că:
a) favorizează exporturile dintre ţările membre;
b) favorizează exportul cu SUA;
c) defavorizează exportul ţărilor membre;
d) avantajează importul faţă de exporturile unei ţări;
e) nu are niciun impact asupra comerţului exterior.
55. Modelul Heckscher-Ohlin are în vedere principalii factori de producţie a
căror abundenţă determină avantajul comparativ, respectiv:
a) pământul, munca şi mijloacele fixe;
b) munca şi utilajele;
c) pământul, munca şi capitalul;
d) capitalul, personalul şi tehnologiile;
e) munca şi capitalul.
BIBLIOGRAFIE
1. Albu A, Ciurel V., Contrapartida în relaţiile economice internaţionale, Editura

Economică, Bucureşti, 1991
2. Albu A., Cooperare economică internaţională, ASE, Bucureşti,1991
3. Defarges P. M., Organizaţii internaţionale contemporane, Editura Institutul
European, Iaşi, 1998
16
4. Drăgan G., Zaharia R., Relaţii economice internaţionale, Editura ASE, Bucureşti,
2000
5. Miron D., Comerţ internaţional, Editura ASE, Bucureşti, 2003
6. Miron D., Politici comerciale, Editura Luceafărul, Bucureşti, 2003
7. Rujan O., Teorii şi modele în comerţul internaţional, Editura All, Bucureşti, 1995
8. Suta N., Comerţ internaţional şi politici comerciale contemporane, Editura
Independenţa Economică, Brăila, 1999
9. Suta N., Comerţ internaţional şi politici comerciale contemporane, Editura Eficient,
Bucureşti, 2000
10. Uzlău Carmen, Grigore Stolojescu, Ionuţ Pătraşcu, „Curs de drept comercial” Editura
Transversal Bucureşti, 2011, ISBN 978-606-8042-95-4
Răspunsuri teste grilă

Comerţ internaţional
1 e 2 e 3 a 4 b 5 c 6 a 7 b 8 e 9 e 10 b
11 c 12 a 13 a 14 d 15 c 16 e 17 a 18 a 19 b 20 a
21 d 22 d 23 d 24 a 25 c 26 b 27 c 28 b 29 c 30 b
31 e 32 c 33 b 34 b 35 c 36 c 37 b 38 a 39 d 40 a
41 c 42 c 43 a 44 d 45 d 46 b 47 a 48 c 49 a 50 a
51 d 52 b 53 c 54 a 55 e
17
Teste grilă
Burse internaţionale de mărfuri
1. Un speculator vinde un contract futures pe o marfa la pretul de 1,804 lei.
Marimea contractului este de1.000. In apropierea scadentei pretul devine
1,86 lei.
Care este castigul sau pierderea vanzatorului de futures?
a) castigul este de 46 lei; b) pierderea este de 58 lei; c) pierderea este de 56 lei; d)
castigul este de 56 lei; e) castigul este de 36 lei
2. Presupunem ca ati vandut 1 contract forward pe cursul EURRON la
pretul de 4.35 lei/euro. Cantitatea aferenta contractului este de 100.000 euro
iar la scadenta sa cotatia EURRON pe piata spot este de 4.30 lei/euro. In
aceste conditii rezultatul dumneavoastra din aceasta tranzactie este:
a) profit 50.000 de lei
b) profit 500 de lei
c) profit de 5.000 lei
d) pierdere 500 de lei
e) pierdere 5.000 de lei
3. Diferenta intre un contract FORWARD si un contract FUTURES conta in
aceea ca:
a) Contractul FORWARD este tranzactionat la bursa in vreme ce contractul
FUTURES nu
b) Toate clauzele contractului FUTURES sunt negociabile in vreme ce
clauzele contractului FORWARD sunt intotdeauna standardizate
c) Contractele FUTURES sunt standardizate si se tranzactioneaza pe piete
bursiere de licitatie in timp ce contractele FORWARD au majoritatea
clauzelor negociabile si se tranzactioneaza pe pietele OTC.
d) Contractele FORWARD sunt practicate numai in tranzactia dintre un
client si o banca si au la baza numai variabile financiare (rata de
dobanda, curs de schimb)
e) Contractele FORWARD sunt specifice pietelor bursiere nord-americane
in vreme ce contractele FUTURES sunt preponderent tranzactionate la
burse europene de marfuri
4. Presupunem ca ati cumparat 2 contracte futures pe petrol la pretul de 90
dolari / baril. In prezent pretul futures al petrolului este de 92 dolari/baril.
Cantitatea aferenta unui astfel de contract futures este de 100 de barili. In
aceste conditii la momentul curent rezultatul dumneavoastra potential din
aceasta tranzactie este:
a) profit 400 de dolari
b) profit 200 de dolari
18
c) profit 4 dolari
d) pierdere 200 de dolari
e) pierdere 400 de dolari
5. Daca ati cumparat o optiune CALL pe cafea arabica la pretul de
exercitare de 220 dolari/pound platind o prima de 5 dolari/pound iar la
scadenta acestei optiuni pretul pe piata spot al cafelei arabica este de 230
dolari/pound atunci veti decide ca:
a) nu exercitati optiunea pentru ca v-ar aduce o pierdere de 10 dolari/pound
b) va este indiferent daca exercitati sau nu optiunea pentru ca ea nu va
aduce nici un castig
c) ar fi in interesul dumneavoastra sa exercitati optiunea dar nu o puteti face
pentru ca dreptul de exercitare apartine vanzatorului
d) nu exercitati optiunea pentru ca ati pierde 5 de dolari/pound
e) exercitati optiunea pentru ca veti castiga 5 dolari/pound
6. Daca ati vandut o optiune PUT pe zahar la pretul de exercitare de 25
dolari/pound incasand o prima de 2 dolari/pound iar la scadenta acestei
optiuni pretul pe piata spot al zaharului este de 20 dolari/pound atunci:
a) cumparatorul va exercita optiunea iar dumneavoastra veti pierde 3
dolari/pound
b) cumparatorul va exercita optiunea iar dumneavoastra veti ramane cu un
castig de 2 dolari/pound
c) decideti sa exercitati optiunea vanduta si castigati 2 dolari/pound
d) cumparatorul nu va exercita aceasta optiune deoarece ar pierde 5
dolari/pound iar dumneavoastra castigati 2 dolari/pound
e) decideti sa exercitati optiunea si castigati 25 de dolari/pound
7. Daca ati vandut o optiune CALL pe zahar la pretul de exercitare de 25
dolari/pound incasand o prima de 2 dolari/pound iar la scadenta acestei
optiuni pretul pe piata spot al zaharului este de 26 dolari/pound atunci:
a) cumparatorul va exercita optiunea iar dumneavoastra veti pierde 1
dolar/pound
b) cumparatorul va exercita optiunea, iar dumneavoastra veti ramane cu un
castig de 1 dolar/pound
c) decideti sa exercitati optiunea vanduta si castigati 2 dolari/pound
d) cumparatorul nu va exercita aceasta optiune deoarece ar pierde 3
dolari/pound iar dumneavoastra castigati 2 dolari/pound
e) decideti sa exercitati optiunea si castigati 26 de dolari/pound
8. Definiti notiunea de arbitraj financiar.
a) strategia financiara in urma careia se obţine profit, fară ca cel care o iniţiază
să-şi asume vreun risc si fara aport iniţial de capital.
19
b) strategia financiara in urma careia se obtine un profit mic pentru ca si riscul
asumat este redus
c) strategia financiara prin care se obtine un profit mare, fara aport initial de
capital dar cu un risc asumat ridicat.
d) strategia financiara prin care nu se poate obtine profit pentru ca cel care o
initiaza, nu-si asuma niciun risc
e) strategia financiara prin care nu se poate obtine profit, pentru ca cel care-o
initiaza isi asuma riscuri, dar nu aloca si capital initial
9. Despre o optiune CALL pe petrol care are pret de exercitare 100
dolari/baril si care se tranzactioneaza la o prima de 10 dolari/baril putem
spune ca este „in bani” sau „in the money” daca pretul de pe piata spot al
petrolului este:
a) 80 dolari / baril
b) 90 dolari / baril
c) 95 dolari / baril
d) 120 dolari/bari
e) 75 dolari / baril
10. Despre o optiune CALL pe aur care are pret de exercitare 1500
dolari/uncie si care se tranzactioneaza la o prima de 80 dolari/uncie in
conditiile in care pe piata spot pretul aurului este de 1300 dolari/uncie putem
spune ca:
a) este o optiune „in bani” sau „in the money”
b) este o optiune „la bani” sau „at the money”
c) este o optiune „in afara banilor” sau „out of the money”
d) daca ar fi exercitata ar aduce profit detinatorului (cumparatorului)
e) vanzatorul acesteia este in pierdere la momentul curent
11. Se considera ca ati cumparat 3 optiuni CALL pe grau cu pret de
exercitare 800 lei/tona platind o prima de 50 lei/tona. Cantitatea de grau
aferenta unei astfel de optiuni este 1 tona. Daca la scadenta pretul de pe
piata spot al graului este de 950 lei/tona, atunci din aceasta tranzactie cu
optiuni ati realizat urmatorul rezultat:
a) profit 450 de lei
b) profit de 300 de lei
c) profit 150 de lei
d) pierdere 150 de lei
e) pierdere 50 de lei
12. In cazul unui contract de optiune prima acesteia (adica pretul optiunii):
a) se plateste de catre cumparator la momentul scadentei optiunii
b) este incasata de catre vanzator numai daca optiunea este exercitata
c) reprezinta comisionul de tranzactionare platit de catre vanzator bursei
20
d) reprezinta un venit al casei de compensare
e) se plateste de catre cumparator la momentul achizitiei optiunii
13. In cazul unui contract de optiune diferenta intre cumparator si vanzator
provine printre altele din faptul ca:
a) vanzatorul are dreptul sa aleaga daca exercita sau nu optiunea
b) cumparatorul este cel care incaseaza prima optiunii
c) cumparatorul are obligatia de a respecta decizia vanzatorului cu privire la
exercitarea optiunii
d) cumparatorul are libertatea de a decide daca exercita sau nu optiunea in
vreme ce vanzatorul trebuie sa se conformeze alegerii facute de catre
acesta.
e) daca optiunea este exercitata atunci vanzatorul trebuie sa plateasca prima
14. Diferenta dintre o optiune CALL si o optiune PUT este printre altele si
aceea ca:
a) optiunea CALL da dreptul vanzatorului de a cumpara activul de baza
(marfa) in vreme ce optiunea PUT da dreptul vanzatorului de a vinde
activul de baza
b) optiunea CALL da dreptul cumparatorului de a cumpara activul de baza
(marfa) in vreme ce optiunea PUT da dreptul vanzatorului de a vinde
activul de baza
c) ambele optiuni ofera cumparatorului dreptul de a alege, dar in cazul
optiunilor CALL alegerea cumparatorului este de a cumpara sau nu
activul suport (marfa) in vreme ce un cazul optiunilor PUT alegerea
cumpatorului acesti optiuni este aceea de a vinde sau nu activul de baza
la pretul de exrcitare al optiuni
d) optiunile PUT au in general scadente mult mai indepartate decat optiunile
CALL
e) optiunile PUT sunt specifice pietelor bursiere americane in vreme ce
optiunile CALL sunt specifice pietelor bursiere europene
15. Daca ati cumparat o optiune PUT pe cafea arabica la pretul de exercitare
de 200 dolari/pound platind o prima de 10 dolari/pound iar la scadenta
acestei optiuni pretul pe piata spot al cafelei arabica este de 180
dolari/pound atunci veti decide ca:
a) nu exercitati optiunea pentru ca v-ar aduce o pierdere de 10 dolari/pound
b) va este indiferent daca exercitati sau nu optiunea pentru ca ea nu va
aduce nici un castig
c) ar fi in interesul dumneavoastra sa exercitati optiunea dar nu o puteti face
pentru ca dreptul de exercitare apartine vanzatorului
d) nu exercitati optiunea pentru ca ati pierde 5 de dolari/pound
e) exercitati optiunea pentru a castiga 10 dolari/pound
21
16. Mărfurile tranzacţionate în burse trebuie să aibă următoarele
caracteristici:
1. să fie bunuri generice; 2. să fie bunuri fungibile ; 3. să fie bunuri
standardizabile; 4. să fie bunuri cu grad redus de prelucrare; 5. să fie bunuri
generale; Alegeţi varianta corectă:
a) 1, 2, 3 şi 4; b) 1, 2, 3, 4 şi 5 c) 1, 2 şi 3; d) 2 şi 3; e) 3.
17. In vederea îndeplinirii obligaţiilor de contraparte centrală, Casa de
Compensare Bucuresti poate utiliza oricare din următoarele resurse
disponibile:
a) colateralul depus de membri compensatori, fondul de garantare şi
capitalurile proprii ale membrilor compensatori
b) colateralul depus de membri compensatori, capitalurile proprii ale
membrilor compensatori şi capitalurile proprii ale Casei de Compensare
Bucureşti.
c) colateralul depus de membrii compensatori, fondul de garantare şi
capitalurile proprii ale casei de Compensare Bucuresti
d) numai colateralul depuse de membrii compensatori
e) numai fondul de garantare al Casei de Compensare Bucuresti
18. In cazul tranzactionarii de instrumente financiare derivate, putem spune
despre marja de mentinere ca: 1. reprezinta o borna pentru excedent; 2.
reprezinta o borna pentru emiterea apelului in marja; 3. este mai mica sau cel
mult egala cu marja de initiala; 4. se determina pe baza numarului de contracte
din ordinele aflate in piata si ne-executate inca precum si a numarului de
contracte din pozitiile deja deschise; 5. se determina numai pe baza numarului de
contracte din pozitiile deja deschise. Alegeti varianta corecta de raspuns:
a) 1+3+5 b) 2+3+4 c) 2+3+5 d) 1+2 e) 4+5
19. In cazul cumpararii de contracte pe diferenta (CFD-uri) avand ca suport
actiuni comune, intalnim urmatoarele particularitati: 1. reprezinta un pariu pe
directia de evolutie a pretului actiunilor respective; 2. se tranzactioneaza in marja
ca majoritatea celorlalte instrumente financiare derivate; 3. sunt cel mai adesea
instrumente listate la bursa; 4. brokerul emitent actioneaza ca market maker
pentru clientii sai; 5. nu prezinta cost de mentinere a pozitiei de la o zi la alta; 6.
detinatorul nu incaseaza dividend; 7. detinatorul nu are drept de vot.
Alegeti varianta corecta de raspuns:
a) 1+2+3+4+5+6+7 b) 4+5+6 c) 5+6+7 d) 1+2+4+7 e) 1+2+4+6+7
20. Presupunem ca am cumparat 10 contracte futures pe indicele Dow Jones
(DJIA) la nivelul de 15.340 de puncte. Cotatia actuala este de 16.000 de
puncte. Fiind nevoiti sa lichidam pozitia, calculati care este castigul in aceste
conditii.
22
a) pierderea este de 6600 lei; b) pierderea este de 5600 lei; c) castigul este de
6600 lei; d) castigul este de 7600 lei; e) pierderea este de 7600 lei
21. Contractul de opţiune devine obligatoriu pentru vanzator deoarece:
a) a fost remunerat prin prima de opţiune;
b) trebuie să plătească prima de opţiune;
c) trebuie să plătească preţul de opţiune;
d) trebuie să plătească preţul de cotare;
e) presupune un preţ.
22. Beneficiarul contractului de opţiune plăteşte pentru opţiune un preţ
numit:
a) preţ de exerciţiu; b) preţ de cotare; c) primă de opţiune; d) preţ de opţiune; e)
preţ al acţiunii.
23. La termen beneficiarul opţiunii având la bază acţiuni poate să
vândă/cumpere stocul de acţiuni sau să renunţe la vânzarea/cumpărarea lor.
Alegerea este determinată de:
a) nivelul preţului de cotare (pc) al acţiunilor la termen;
b) nivelul preţului de exerciţiu;
c) nivelul primei de opţiune;
d) nivelul preţurilor de cotare şi exerciţiu şi nivelul primei de opţiune;
e) nivelul preţului acţiunii şi al preţului de exerciţiu.
24 Un investitor, atunci când ia o decizie de investiţie pe piaţa de capital:
a) urmăreşte profitul fără să acorde atenţie riscului;
b) este interesat de risc, nu şi de rentabilitate;
c) vrea să-şi recupereze investiţia fără realizarea unui profit;
d) vrea să-şi maximizeze profitul în condiţii de risc minim;
e) vrea să se retragă din piaţă atunci când evolutia pietei nu-i este favorabila.
25 In cazul unui contract de optiune decizia de a exercita sau a nu exercita
aceasta optiune apartine:
a) cumparatorului b) vanzatorului c) casei de compensare d) depozitarului
central e) bursei
26. Arbitrajele financiare sunt acelasi lucru cu operatiunile speculative?
a) Da, pentru ca in ambele cazuri, operatorul obtine profit.
b) Da, pentru ca sunt operatiuni care implica aceleasi riscuri.
c) Da, pentru ca se realizeaza pe perioade scurte de timp.
d) Nu, pentru ca doar in cazul arbitrajului obtinem cu siguranta profit, in
conditiile in care nu ne asumam riscuri si nici nu alocam capital initial
e) Nu, pentru ca profitul rezultat din operatiunile speculative este mai mare
decat cel din operatiunile de arbitraj.
27. Operatiunea de short selling consta in:
23
a) cumpararea unui activ financiar, in scopul obtinerii de profit din
aprecierea cursului de piata
b) imprumutarea unui activ de la un broker si pastrarea lui in portofoliu
c) vanzarea in lipsa a unui activ, in scopul obtinerii de profit din deprecierea
cursului de piata al acestui activ
d) imprumutarea unui broker cu un activ financiar in schimbul unui
comision
e) toate cele de mai sus
28. Avantajele contractelor futures sunt urmatoarele:
a) sunt standardizate
b) garantul contractului este Casa de Compensare
c) renuntarea la contract se face fara penalitati
d) transferul contractului se poate face in orice moment
29. Principalele instrumente derivate sunt:
a) contractele forward b) contractele pe optiuni c) contractle swap d) contractele
futures e) toate cele de mai sus
30. Activele suport instrumentelor financiare derivate sunt:
a) cursul valutar b)rata dobanzii, c)metalele pretioase, d)petrol, indicii bursieri e)
toate cele de mai sus
31. O societate comerciala A, are de primit 50 mil. Eur peste 6 luni. La acel
moment va trebui sa cumpere $ pentru plata către un furnizor extern.
Societatea incearca sa se acopere impotriva riscului valutar si incheie cu
banca un contract futures la cursul de 0,95$/Euro pentru vanzarea celor 50
mil. Eur. In acest moment societatea are o poziţie short şi va vinde cei 50 mil
Eur pentru 47,5 mil.$. Banca are o poziţie long ca urmare a cumpararii
celor 50 mil. Eur cu 47,5 mil. $ peste 6 luni. La momentul incheierii
tranzactiei nu a avut loc niciun flux de numerar intre cele doua parti. Daca
dupa 6 luni, cursul spot este de 0,87$/Eur, societatea va castiga:
a) 4 mil. $ b) 3 mil$ c) 2 mil$ d) 1,5 mil $ e) 5mil$
32. Cumparatorul unei contract futures (detine pozitia Long) la pretul de
10.000 u.m. crede ca piata va creste in urmatoarea luna. In conditiile in care
pretul contractului futures dupa o lua este de 9.800 u.m. detinatorul pozitiei
Long va pierde:
a) 100 u.m. b) 200 u.m. c) 50 u.m. d) 250 u.m. e) 150 u.m.
33. Pretul (prima) unei optiuni call creste in cazul in care:
a) cursul activului suport creste
b) volatilitatea creste
c) rata dobanzii fara risc creste
d) data expirarii creste
24
34. Prima (pretul) unei optiuni creste in cazul in care:
a) pretul de exercitare scade
b) data expirarii se reduce
c) rata dobanzii fara risc creste
d) daca pretul de exercitare creste
e) daca pretul activului suport creste
35. Sistemul financiar include urmatoarele componente principale: 1. pietele
financiare
2. intermediarii financiari si relatiile dintre acestia; 3. institutiile financiare
internationale; 4. infrastructura financiara; 5. capitalurile financiare. Alegeti
varianta corecta de raspuns:
a) 1+2+3+4 b) 1+2+3 c)1+2+4 d) 1+2+3+5 e) 1+2
36. Principalele diferente intre pietele bursiere reglementate si pietele OTC
sunt: 1. bursele sunt piete de licitatie in vreme ce pietele OTC sunt piete de
negociere; 2. tranzactiile bursiere se realizeaza prin intermediari specializati in
vreme ce pe pietele OTC de regula tranzactiile au loc direct intre vanzator si
cumparator; 3. supravegherea si regulile prudentiale sunt mai puternice pe pietele
reglementate decat pe pietele OTC; 4. pe pietele OTC nu este obligatorie
inregistrarea valorilor mobiliare tranzactionate in evidentele unui Depozitar
Central; 5. la nivel international valoarea tranzactionata pe pietele bursiere este
mult mai mare decat cea aferenta pietelor OTC
Alegeti varianta corecta de raspuns:
a)1+2+3+4 b) 1+2+3+5 c) 1+2+3 d) 1+2+4 e) 1+2
37. Se considera ca ati vandut 4 optiuni PUT pe argint cu pret de exercitare
32 dolari/uncie incasand o prima de 2 dolari/uncie. Cantitatea de argint
aferenta unei astfel de optiuni este 100 uncii. Daca la scadenta pretul de pe
piata spot al argintului este de 31 dolari/uncie, atunci din aceasta tranzactie
cu optiuni ati realizat urmatorul rezultat:
a) profit 800 de dolari
b) profit de 400 de dolari
c) profit 100 de dolari
d) pierdere 800 de dolari
e) pierdere 100 de dolari
38. Intr-o companie de brokeraj, atributiile compartimentului de control
intern sunt:
a) asigurarea respectarii de catre agentii de servicii de investitii financiare a
legilor, regulamentelor si normelor interne ale companie
b) respectarea legalitatii si a corectitudinii fata de clienti din partea tuturor
angajatilor companiei de brokeraj.
25
c) asigurarea celei mai bune executii pentru ordinele clientilor
d) inregistrarea operatiunilor in cadrul sistemului de back-office al companiei
e) realizarea de analize de piata si emiterea de recomandari catre clienti
39. Functia de casa de compensare a Casei de Compensare Bucuresti
presupune:
a) doar compensarea şi garantarea finalizarii decontarii instrumentelor financiare
derivate
b) doar înregistrarea şi decontarea instrumentelor financiare derivate
c) inregistrarea, compensarea si decontarea instrumentelor financiare derivate
d) decontarea tranzactiilor cu actiuni
e) decontarea tranzactiilor cu obligatiuni
40. In cazul tranzactionarii de instrumente financiare derivate, putem spune
despre marja de mentinere ca: 1. reprezinta o borna pentru excedent; 2.
reprezinta o borna pentru emiterea apelului in marja; 3. este mai mica sau cel
mult egala cu marja de initiala; 4. se determina pe baza numarului de contracte
din ordinele aflate in piata si ne-executate inca precum si a numarului de
contracte din pozitiile deja deschise; 5. se determina numai pe baza numarului de
contracte din pozitiile deja deschise. Alegeti varianta corecta de raspuns:
a) 1+3+5 b) 2+3+4 c) 2+3+5 d) 1+2 e) 4+5
41. Principala diferenta intre optiunile de tip european si optiunile de tip
american este aceea ca:
a) Optiunile de tip european pot fi exercitate doar la scadenta, in timp ce
optiunile de tip american pot fi exercitate oricand pe parcursul duratei lor
de existenta
b) Optiunile de tip american sunt interzise la tranzactionare pentru publicul
european
c) Optiunile de tip european sunt interzise la tranzactionare pentru
investitorii americani
d) Nu exista optiuni americane tranzactionate la burse europene de marfuri
e) Primele de tranzactionare pentru optiunile de tip american sunt
intotdeauna mai mari decat cele aferente optiunilor de tip european
42. Care sunt pieţele componente ale pieţei de capital?
1. Piaţa monetară; 2. Piaţa primară de capital; 3. Piaţa secundară de capital; 4.
Piaţa bancară; 5. Piaţa bunurilor de consum. Alegeţi varianta corectă:
a) 2, 3 şi 4; b) 5;c) 4; d) 2 şi 3; e) 1 şi 4.
43. Rolul primordial al organismului de autoritate al pietei de capital este de
a asigura:
a) protecţia statului împotriva fraudelor;
b) protectia emitentilor;
c) protectia investitorilor;
26
d) reglementarea pietei financiare;
e) protectia institutiilor financiare.
44.Bursele generale tranzacţionează:
a) numai bunuri materiale;
b) bonuri de tezaur;
c) titluri emise de către societăţile transnaţionale;
d) o gamă variată de mărfuri şi hârtii de valoare;
e) numai aur şi metale preţioase.
45. Investitorii de capital formează împreună:
a) cererea de capitaluri;
b) oferta de capitaluri;
c) intermedierea transferurilor de capital;
d) emitenţii de valori mobiliare;
e) cererea agregată de monedă.
46. Cum se caracterizează piaţa financiară?
a) este o piaţă închisă;
b) este o piaţă pe termen mediu;
c) este o piaţă pe termen lung;
d) este o piaţă dirijată;
e) este o piaţă pe termen scurt.
47. Obiectivele unui investitor, atunci când ia o decizie de investiţie pe piaţa
de capital sunt:
a)urmăreşte profitul fără să acorde atenţie riscului;
b)este interesat de risc, nu şi de rentabilitate;
c)să-şi recupereze investiţia fără realizarea unui profit;
d)să-şi maximizeze profitul în condiţii de risc minim;
e)să se retragă din piaţă atunci când nu este favorabil.
48. Resursele financiare ale Fondului:
a)contributia initiala a membrilor, platita in conformitate cu reglementarile ASF
b) contributia anuala si/sau speciala platita de membri;
c) venituri din investirea resurselor Fondului;
d) venituri din recuperarea creantelor compensate de Fond;
49. Una dintre afirmaţiile de mai jos cu privire la tranzacţiile bursiere este
falsă:
a) oricine poate investi la bursă, în limita unor condiţii;
b) acţiunile sunt emise pe termen nedefinit;
c) valorile mobiliare sunt negociabile;
d) valorile mobiliare îşi pot schimba posesorul prin negociere;
e) tranzacţionarea se poate face fără intermediari.
27
50.Din punct de vedere al relaţiei între profit şi risc, bursa se plasează:
a) mai riscantă decât un depozit bancar şi cu profitabilitate nulă;
b) mai puţin riscantă decât un depozit bancar şi cu profitabilitate maximă;
c) mai puţin riscantă decât un depozit bancar şi cu profitabilitate minimă;
d) mai riscantă decât un depozit bancar, dar cu profitabilitate mai mare;
e) fără riscuri majore.
51. Presupunem ca am vandut 10 contracte futures pe indicele Dow Jones
(DJIA) la nivelul de 15.340 de puncte (avem deci o pozitie SHORT DJIA).
Cotatia actuala este de 16.000 de puncte. Suntem nevoiti sa inchidem pozitia.
Care este castigul/pierderea inregistrata?
a) pierderea este de 6600 lei; b) pierderea este de 7000 lei; c) castigul este de
6600 lei; d) castigul este de 6000 lei; e) pierderea este de 8000 lei
52. Riscul posesiei unui activ are la bază următoarele ipoteze:
a) câştigul rezultat din posesia activului poate fi diferit în raport cu împrejurările
generate de mediul economic;
b) nu poate fi estimată probabilitatea apariţiei fiecăreia din împrejurările posibile
a fi generate de mediul economic;
c) indicele pentru identificarea împrejurărilor generate de mediu este staţionar;
d) numărul de împrejurări pe care le poate genera mediul şi care sunt luate în
considerare este nelimitat;
e) orice investiţie presupune un risc.
53. Un investitor are o pozitie LONG CALL cu pret de exercitare 10.000
u.m. pentru care a platit o prima de 550 u.m. la scadenta, pretul activului
support este 11.000 u.m.. Ce va face investitorulin acest caz ?
a) va exercita optiunea si va castiga 450 u.m.
b) nu va exercita optiunea si va pierde 550 u.m.
c) nu va exercita optiunea si va pierde 150 u.m.
d) va exercita optiunea si va castiga 1.000 u.m.
e) va exercita optiunea si va castiga 800 u.m.
54. La termen beneficiarul opţiunii având la bază acţiuni poate să
vândă/cumpere stocul de acţiuni sau să renunţe la vânzarea/cumpărarea lor.
Alegerea este determinată de:
55. În cadrul licitaţiei bursiere se confruntă:
a) un vânzător cu mai mulţi cumpărători;
b) un cumpărător cu mai mulţi vânzători;
28
c) mai mulţi vânzători cu mai mulţi cumpărători;
d) un vânzător şi un cumpărător;
e) câţiva vânzători şi cumpărători
56. Titlurile financiare negociabile pe piaţa bursieră sau alte pieţe
reglementate se mai numesc şi instrumente bursiere şi se clasifică în
următoarele categorii:
a) titluri primare şi secundare; b) titluri de credit şi debit; c) titluri sintetice şi
derivate; d) titluri primare şi derivate; e) titluri primare, sintetice şi derivate
57. Fondul de compensare a investitorilor are ca actionari: 1. intermediarii;
2. societatile de administrare a investitiilor, care au in obiectul de activitate
administrarea portofoliilor individuale de investitii; 3. operatorii de piata; 4.
depozitarul central; 5. bancile comerciale
a) 1+2 b)1+3 c)3+4 d)4+5 e)1+2+3+4
58. Care dintre afirmatiile de mai este falsa? Sunt exceptate de la
compensare de la Fondul de compensare a investitorilor, urmatoarele
categorii:
a) investitorii calificati;
b) administratorii, inclusiv conducatorii, directorii, cenzorii, auditorii
financiari ai membrilor Fondului, actionarii acestora cu detineri mai mari
de 5% din capitalul social, precum si investitorii cu statut similar in
cadrul altor societati din acelasi grup cu membrii Fondului;
c) sotii, rudele si afinii pâna la gradul I, precum si persoanele care
actioneaza in numele investitorilor mentionati la lit b);
d) investitorii, persoane fizice sau juridice, care sunt direct raspunzatori
pentru fapte care au agravat dificultatile financiare ale membrului sau au
contribuit la deteriorarea situatiei financiare a acestuia.
e) investitorii, persoane fizice sau juridice necalificati, care au inregistrat
prejudicii in relatia cu un intermediar sau cu o societate de administrare.
59. Limita plafonului de compensare a investitorilor atinge incepand cu anul
2012:
a) echivalentul a 2.000 euro/investitor individual
b) echivalentul a 4.500 euro/investitor individual
c) echivalentul a 7.000 euro/investitor individual
d) echivalentul a 11.000 euro/investitor individual
e) echivalentul a 20.000 euro/investitor individual
60. Prin comparatie cu piata reglementata, un sistem alternativ de
tranzactionare se caracterizeaza prin aceea ca: 1. are reguli mai putin stricte
de transparenta si de anvergura pentru emitenti listati; 2. poate fi administrat si de
catre un SSIF, nu doar de un operator de piata
29
3. nu este necesara autorizarea CNVM a intermediarilor care activeaza pe aceasta
piata ; 4. tranzactiile se pot desfasura si direct intre cumparator si vanzator fara
existenta unor intermediari care sa preia si sa introduca ordinele in piata; 5.
prezinta un risc mai ridicat pentru investitori decat pietele reglementate. Alegeti
varianta corecta de raspuns:
a) 1+2+3+4 b) 1+2+3+5 c) 1+2++3+4+5 d) 1+2+5 e) 1+2
61. Un investitor a vandut o optiune CALL. Are asadar o pozitie SHORT
CALL. Pretul de exercitare este de 10.000 u.m. si prima de 550 u.m. La
scadenta, pretul activului support este 11.000 u.m.. Care este situatia
financiara a vanzatorului de CALL?
a) cumparatorul va exercita optiunea si vanzatorul va pierde 150 u.m.
b) cumparatorul va exercita optiunea si vanzatorul va pierde 450 u.m.
c) cumparatorul va exercita optiunea si vanzatorul va pierde 350 u.m.
d) cumparatorul va exercita optiunea si vanzatorul va pierde 650 u.m.
e) cumparatorul va exercita optiunea si vanzatorul va pierde 1.000 u.m.
62. Detinatorul unui pozitii LONG PUT cu pret de exercitare de 10.000 u.m.
si prima de 400 u.m. a ajuns la scadenta optiunii. Cum va proceda
cumparatorul de PUT in conditiile in care pretul activului suport este de
9.600 u.m.
a) cumparatorul va exercita optiunea, nu va inregistra profit, dar va recupera
valoarea primei platite la cumpararea optiunii PUT
b) nu va exercita optiunea si va pierde 400 u.m.
c) nu va exercita optiunea si va pierde 200 u.m.
d) va exercita optiunea si va castiga 400 u.m.
e) va exercita optiunea si va castiga 800 u.m
63. Detinatorul unui pozitii SHORT PUT cu pret de exercitare de 10.000
u.m. si prima de 400 u.m. a ajuns la scadenta optiunii. Ce rezultat va
inregistra vanzatorul optiunii PUT in conditiile in care pretul activului
suport este de 9.600 u.m.
a) cumparatorul va exercita optiunea, iar vanzatorul nu va castiga nimic in urma
acestei operatiuni.
b) cumparatorul nu va exercita optiunea, iar vanzatorul va castiga 400 u.m.
c) cumparatorul nu va exercita optiunea, iar vanzatorul va pierde 400 u.m.
d) cumparatorul va exercita optiunea, iar vanzatorul va castiga 800 u.m.
e) cumparatorul nu va exercita optiunea, iar vanzatorul nu va pierde in urma
aceastei operatiune.
64. Un speculator pe piata Sibex a cumparat 20 contracte futures pe o
marfa, cu scadenta martie 2014, la pretul de 3,255 lei pentru un contract.
Marimea contractului este de 1.000.
30
Determinati care va fi castigul/pierderea acestui speculator in conditiile in
care pretul
marfii este de 3,265 lei.
a) speculatorul va pierde 100 lei; b) speculatorul va pierde 200 lei; c) speculatorul
va castiga 200 lei; d) speculatorul va castiga 500 lei; e) speculatorul va pierde
500 lei
65. Un speculator pe piata Sibex a vandut 10 contracte futures pe o marfa,
cu scadenta martie 2014, la pretul de 1,255 lei pentru un contract. Marimea
contractului este de 1.000.
Determinati care va fi castigul/pierderea acestui speculator in conditiile in
care pretul
marfii este de 1.555 lei.
a) speculatorul va pierde 3000 lei; b) speculatorul va pierde 2000 lei; c)
speculatorul va castiga 2000 lei; d) speculatorul va castiga 6000 lei; e)
speculatorul va pierde 6000 lei
66. Un speculator a cumparat un contract futures pe indicele Dow Jones
(DJIA) la nivelul de 15.940 de puncte (avem deci o pozitie LONG DJIA).
Cotatia actuala este de 16.000 de puncte si cumparatorul trebuie sa lichideze
pozitia, avand nevoie de bani. Care este castigul/pierderea inregistrata de
cumparatorul acestui contract?
a) cumparatorul va pierde 60 lei; b) cumparatorul va pierde 80 lei; c)
cumparatorul va castiga 60 lei; d) cumparatorul va castiga 600 lei; e)
cumparatorul va pierde 600 lei
67. Despre o optiune PUT pe petrol care are pret de exercitare 90
dolari/baril si care se tranzactioneaza la o prima de 2 dolari/baril putem
spune ca este „in bani” sau „in the money” daca pretul de pe piata spot al
petrolului este:
a) 92 dolari / baril; b) 90 dolari / baril; c) 87 dolari/baril; d) 110 dolari /
baril; e)100 dolari / baril
68. Se considera ca ati vandut 2 optiuni CALL pe argint cu pret de
exercitare 32 dolari/uncie incasand o prima de 1,5 dolari/uncie. Cantitatea
de argint aferenta unei astfel de optiuni este 100 uncii. Daca la scadenta
pretul de pe piata spot al argintului este de 31 dolari/uncie, atunci din
aceasta tranzactie cu optiuni ati realizat urmatorul rezultat:
a) profit 200 de dolari; b) profit 300 de dolari; c) profit 500 de dolari d)
pierdere 150 de dolari; e)pierdere 300 de dolari
69. Despre o optiune PUT pe aur care are pret de exercitare 1500
dolari/uncie si care se tranzactioneaza la o prima de 80 dolari/uncie in
conditiile in care pe piata spot pretul aurului este de 1300 dolari/uncie putem
spune ca:
31
a) este o optiune „in bani” sau „in the money”
b) este o optiune „la bani” sau „at the money”
c) este o optiune „in afara banilor” sau „out of the money”
d) daca ar fi exercitata ar aduce pierdere detinatorului (cumparatorului)
e) vanzatorul acesteia este in profit la momentul curent
70. Se considera ca ati cumparat 5 optiuni PUT pe grau cu pret de exercitare
900 lei/tona platind o prima de 30 lei/tona. Cantitatea de grau aferenta unei
astfel de optiuni este 1 tona. Daca la scadenta pretul de pe piata spot al
graului este de 800 lei/tona, atunci din aceasta tranzactie cu optiuni ati
realizat urmatorul rezultat:
a) profit 500 de lei; b) profit 150 de lei; c) profit de 350 lei; d) pierdere 150
de lei; e) pierdere 500 de lei
BIBLIOGRAFIE
1. Alexandru Felicia, Armeanu Daniel, Asigurări de bunuri şi persoane. Aspecte

teoretice. Aplicaţii practice, Editura Economică, Bucureşti, 2003
2. Anghelache Gabriela, Pieţe de capital şi burse de valori. Teste grilă
şi aplicaţii, Editura Economică, Bucureşti, 2003
3. Bistriceanu Ghe., Mică enciclopedie de finanţe, monedă, asigurări, Vol. I-III,
Editura Universitară, Bucureşti, 2007
4. Denuţa Ioan, Investiţiile străine directe, Editura Economică, Bucureşti, 1998
5. Moise Elena, Investiţii străine directe, Editura Victor, Bucureşti, 2006
6. Negru Titel, Asigurări. Ghid practic, Editura CH Beck, Bucureşti, 2006
7. Românu Ion, Vasilescu Ion, Managementul investiţiilor, Editura Mărgăritar,
Bucureşti, 1997
8. Stoica Victor, Pieţe de capital şi produse bursiere, Editura Universitară, Bucureşti,
2006
9. Vasilescu, Ion, Eficienţa investiţiilor aplicată, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 2003
10. Văcărel Iulian, Bercea Florian, Asigurări şi reasigurări, Editura Expert, Bucureşti,
2003
32
Burse internaţionale de mărfuri
1. c 21. a 41. a 61. b
2. c 22. c 42. d 62. a
3. c 23. d 43. c 63. a
4. a 24. d 44. d 64. c
5. e 25. a 45. b 65. a
6. a 26. d 46. c 66. c
7. b 27. c 47. d 67. c
8. a 28. e 48. e 68. b
9. d 29. e 49. e 69. a
10. c 30. e 50. d 70. c
11. b 31. a 51. a
12. e 32. b 52. a
13. d 33. e 53. a
14. c 34. d 54. d
15. e 35. c 55. c
16. c 36. a 56. e
17. c 37. b 57. e
18. d 38. b 58. e
19. c 39. c 59. e
20. c 40. c 60. d
33
Teste grilă
Marketing internaţional
1. Marketingul internaţional reprezintă:

a) concentrarea asupra pieţei interne în exclusivitate, servind un singur set de
consumatori. Chiar dacă este vorba de mai multe segmente de piaţă, ele sunt de
pe piaţa naţională şi sunt fiecare în parte extrem de atractive astfel încât compania
se limitează la această piaţă;
b) procesul de planificare şi tranzacţionare peste graniţe pentru a crea schimburi
care să satisfacă indivizi şi organizaţii, îmbrăcând forme diverse, de la comerţ
internaţional la licenţiere, societăţi mixte, filiale în proprietatea totală a firmei,
operaţii la cheie şi contracte de management.;
c) rezultatul adaptării la schimbările condiţiilor de mediu, la strategii deliberate.
Firmele se pot implica în activităţi internaţionale şi ca urmare a concurenţei
firmelor străine;
d) are în vedere o regiune formată din mai multe ţări, care este tratată în mod
unitar;
e) elaborarea unei strategii comune la nivelul întregii lumi. Lumea întreagă este
văzută şi tratată ca o singură piaţă.
2. Marketingul de export reprezintă:
a) constă în uniformizarea politicilor de marketing pe ansamblul pieţelor străine
(întreprinderea aplică o strategie globală standardizată);
b) constituie o poziţie mediană între adaptarea sistematică şi standardizarea
totală;
c) presupune ca întreprinderea să angajeze pe fiecare piaţă străină politici de
marketing identice la nivel global şi nediferenţiate având în vedere importanţa
fiecărei pieţe în parte pentru companie;
d) are în vedere elaborarea unei strategii comune la nivelul întregii lumi;
e) firma primeşte comenzi întâmplătoare de la clienţi străini, implicarea sa în
activităţi de marketing internaţional fiind mai degrabă rezultatul adaptării la
schimbările condiţiilor de mediu, decât al unei strategii deliberate.
3. Printre caracteristicile marketingului global se numără:
1) transferarea unei politici comerciale în exterior;
2) întreprinderea caută segmente de piaţă identice în toate ţările;
3) conceperea unui produs internaţional sau gestionarea unui portofoliu de
activităţi;
4) calcularea şi fixarea preţului de vânzare în străinătate;
5) crearea unei imagini internaţionale omogene.
a) 1,2,3 b) 2,3,5 c)1,4 d)1,3,5 e) 2,3,4

34
4. Printre caracteristicile marketingului de export se numără:
1) transferarea unei politici comerciale în exterior;
2) întreprinderea caută segmente de piaţă identice în toate ţările;
activităţi;
4) calcularea şi fixarea preţului de vânzare în străinătate;
5) prezentarea mărcii în străinătate.
a) 1,2,3 b) 2,3,5 c)1,4 d)1,3,5 e) 1,4,5
5. Printre aspectele care diferenţiază marketingul intern de marketingul
internaţional se numără:
1) deseori factorii politici sunt primordiali;
2) piaţa relativ omogenă;
3) monedă unică;
4) reguli diverse, schimbătoare şi neclare;
5) marile companii influenţează puternic mediul.
a) 2,4 b) 2,3,5 c) 2,3 d)1,3,5 e) 1,2,4,5
6. Marketingul pan-regional reprezintă:
a) presupune că întreprinderea acordă o atenţie deosebită pieţei locale şi nu celei
externe;
b) presupune că întreprinderea abordează pieţele străine ca pe o extensie a pieţei
interne;
c) rezultatul activităţii corporaţiilor multinaţionale la nivel naţional;
unitar;
e) elaborarea unei strategii distincte la nivelul întregii lumi.
7. Printre caracteristicile standardizării adaptate se numără:
1) realizarea unor economii de scară. Luarea în considerare a diferenţelor socio-
culturale ale fiecărei pieţe.;
activităţi;
3) identificarea grupurilor omogene de consumatori. Identificarea segmentelor
complementare cu potenţial de dezvoltare în jurul aceleiaşi meserii;
4) adaptare în funcţie de evantaiul preţurilor de pe piaţă. Luarea în considerare a
diferenţelor în imaginea produsului;
5) Transferarea unei politici comerciale în exterior.
a) 1,4 b) 2,3,4 c) 3,5 d)1,3,5 e) 1,3,4
8. Marketingul multinaţional reprezintă:

a) firma se concentrează asupra pieţei interne în exclusivitate, servind un singur
set de consumatori;
35
b) firma primeşte comenzi întâmplătoare de la clienţi străini, implicarea sa în
activităţi de marketing internaţional fiind mai degrabă rezultatul adaptării la
schimbările condiţiilor de mediu, decât al unei strategii deliberate;
c) firma va avea operaţii şi activităţi de producţie pe pieţe externe şi va dezvolta
strategii de marketing adaptate la nivel naţional, în fiecare ţară;
unitar şi are la bază cheltuielile mari ale strategiilor de marketing adaptate la
nivel de ţară individuală în vederea creşterii eficienţei lor;
e) definirea unei strategii unitare la nivelul întregii lumi.
9. Care este rolul specialistului în marketing internaţional?
a) de a modela variabilele controlabile ale deciziei sale în raport cu variabilele
necontrolabile ale mediului, în vederea realizării obiectivelor de marketing;
b) de a modela variabilele necontrolabile ale deciziei sale în raport cu variabilele
controlabile ale mediului, în vederea realizării obiectivelor de marketing;
c) crearea de satisfacţie şi crearea de schimburi;
d) orientarea activităţilor economice în concordanţă cu cerinţele şi specificul
pieţelor externe (naţionale, multinaţionale, globale), în scopul satisfacerii
necesităţilor actuale şi viitoare ale acestora cu eficienţă maximă;
e) dezvoltarea de strategii de marketing profitabile la nivel naţional.
10. Marketingul internaţional este puternic influenţat de următoarele medii
economice:
1) mediul economic internaţional;
2) mediul bancar internaţional;
3) mediul economic supranaţional de pe pieţele externe;
4) mediul economic intern de pe pieţele străine;
5) mediul economic regional de pe pieţele interne.
a) 1,4 b) 2,3,4 c) 3,5 d)1,2,5 e) 1,2,3
11. Printre caracteristicile mediului economic la nivel internaţional se
numără:
1) puternica accelerare a transporturilor interne şi a comunicaţiilor;
2) globalizarea economiei mondiale, care se reflectă în creşterea rapidă a
comerţului şi investiţiilor internaţionale;
3) creşterea puterii economice a unor blocuri economice, în special a Uniunii
Europene;
4) stabilirea unor bariere de intrare pentru protejarea pieţei naţionale contra
concurenţei străine;
5) tendinţa accentuată de privatizare a întreprinderilor publice.
a) 1,2 b) 2,3,4,5 c) 1,2,3,5 d)1,2,5 e) 1,2,3
12. Principalele componente ale mediului economic internaţional sunt:
1) politicile comerciale internaţionale;
36
2) integrarea economică internaţională;
3) globalizarea;
4) politica unitară internaţională;
5) schimburile comerciale internaţionale.
a) 1,3 b) 3,4,5 c) 1,2,3,5 d)1,2,5 e) 1,2,4
13. Naţionalizarea presupune:
a) trecerea bunurilor din proprietatea investitorilor străini în proprietatea
guvernului local, prin plata de la buget a unor despăgubiri;
b) trecerea bunurilor din proprietatea investitorilor străini în proprietatea
guvernului local, fără despăgubiri;
c) proprietatea unei întreprinderi trece – fără despăgubiri – de la firma străină la
ţara gazdă;
d) investiţia străină este preluată, cu anumite despăgubiri, de către o companie
locală;
e) proprietatea unei întreprinderi trece – fără despăgubiri – de la firma străină la o
firmă concurentă locală.
14. Legile regionale sunt:
a) convenţii şi tratate ONU;
b) colecţii de tratate, convenţii şi acorduri care au, mai mult sau mai puţin,
putere de lege;
c) elaborate în anumite zone ce cuprind un grup de ţări inter-corelate într-un
sistem de cooperare economică regională;
d) legi relative la proprietatea industrială;
e) legi relative la proprietatea intelectuală.
15. Din punctul de vedere al marketingului internaţional trebuie analizate
următoarele elemente:
1) religia; 2) cultura materială; 3) estetica; 4) organizarea guvernamentală;
5) discriminarea.
a) 1,2,3 b) 3,4,5 c) 1,2,3,5 d)1,2,5 e) 1,2,4
16. Estetica reprezintă:
a) o normǎ de comportament strâns corelatǎ cu folclorul şi religia;
b) un mijloc de comunicare dintre oameni, o cale de culegere şi de evaluare a
informaţiilor, fiind indispensabilă de cunoscut în afacerile internaţionale;
c) un vector principal al culturii unei ţări/zone;
d) setul de norme şi credinţe specifice unei anumite comunităţi sau unui anumit
individ rezultate în urma experienţei de viaţă a acestora/acestuia;
e) ansamblul de idei specifice unei culturi cu privire la conceptele de bine,
frumos, bun-gust şi modul cum acestea se materializează în domeniile de
exprimare artistică locale (muzică, pictură, sculptură, literatură, film, teatru, operă
etc.).
37
17. În marketingul internaţional direcţiile importante de cunoaştere a
valorilor şi atitudinilor sunt:
1) valorile şi atitudinile privitoare la schimbare;
2) valorile şi atitudinile privitoare la câştig şi consum;
3) valorile şi atitudinile privitoare la modul de asumare a riscului;
4) valorile şi atitudinile privitoare la activităţile economice (şi în special cele de
marketing);
5) valorile şi atitudinile privitoare la activităţile nonguvernamentale.
a) 1,5 b) 2,4,5 c) 1,2,3,5 d)1,2,4 e) 1,2,3,4
18. Dintre factorii tehnologici cu influenţă ridicată asupra activităţii
întreprinderii se evidenţiază:
1) ritmul lansării de noi produse şi tehnologii;
2) nivelul tehnic al utilajelor şi calitatea tehnologiilor disponibile pe piaţă;
3) veniturile generate de inovaţii;
4) investiţiile în cercetarea ştiinţifică şi dezvoltarea tehnologică;
5) productivitatea muncii.
a) 1,4 b) 1,4,5 c) 1,3,5 d)1,2,4 e) 1,2,3,4
19. Topografia:
a) presupune că variaţiile de climă şi umiditate mari obligă la adaptarea
conţinutului şi ambalajului produselor de la o zonă la alta, precum şi mijloacele
de transport utilizate;
b) influenţează alegerea şi organizarea transportului şi poate reprezenta un factor
de influentă important în privinţa gradului de accesibilitate şi penetrare a unei
anumite zone cu bunuri şi servicii;
c) influenţează activitatea de marketing internaţional în principal prin două
componente ale sale;
d) diferă de asemenea de la cultură la cultură, de la un nivel de dezvoltare
economică la altul;
e) este una vastă ceea ce presupune capacităţi de producţie superioare unei
desfaceri interne.
20. Mediul legal al marketingului internaţional are următoarele
dimensiuni:
1) legile internaţionale; 2) legile regionale; 3) legile supranaţionale;
4) legile interne ale fiecărei pieţe; 5) legile externe ale fiecărei pieţe.
a) 1,3 b) 1,2,4 c) 1,2,3 d) 1,2,5 e) 1,2,3,4
21. Întreprinderea îşi constituie un portofoliu de pieţe şi acest lucru

presupune:
a) identificarea, individualizarea unor noi pieţe;
38
b) monitorizarea, studierea continuă a pieţelor pe care întreprinderea şi-a
consolidat poziţia;
c) costuri de oportunitate asociate pierderii oportunităţilor de pe pieţele pe care
produsul ar fi înregistrat un succes;
d) gruparea pieţelor în funcţie de similaritatea lor, adoptând o politică deliberată
de concentrare sau diversificare a eforturilor de marketing;
e) costul actual al pătrunderii pe o piaţă.
22. Întreprinderea răspunde la anumiţi stimuli care pun în evidenţă
oportunităţile existente pe pieţele externe, printre aceştia se numără:
1) programele neguvernamentale de promovare a exporturilor;
2) lansarea unei comenzi din partea unui client extern;
3) informaţiile obţinute din publicaţii comerciale, reviste, ziare, posturi radio şi
TV;
4) informaţiile din surse guvernamentale privind oportunităţile de export;
5) târguri naţionale.
a) 2,3,4 b) 1,2, c) 1,2,3 d) 1,5 e) 2,3,5
23. Segmentarea pieţelor internaţionale presupune parcurgerea
următoarelor etape:
1) alegerea segmentului cel mai potrivit structurii şi intereselor firmei şi eventual
adaptarea firmei la restricţiile segmentului;
2) segmentarea ţărilor în grupe eterogene cu caracteristici comune;
3) analiza previziunilor economice;
4) stabilirea mixului de marketing;
5) stabilirea criteriilor de desfacere.
a) 2,3,5 b) 1,4 c) 1,2,3 d) 2,5 e) 2,3,4
24. Segmentarea pieţelor internaţionale reprezintă:
a) asumarea unui risc minim legat de pătrunderea pe noi pieţe de desfacere;
b) analize complexe privind piaţa internă;
c) o tehnică de împărţire a diferitelor ţări în grupuri eterogene;
d) o tehnică de împărţire a diferitelor ţări în grupuri omogene;
e) posibilitatea de vizualizare a diferitelor pieţe.
25. Printre criterii de segmentare a pieţelor internaţionale se numără:
1) criteriul cultural; 2) criteriul extern; 3) criteriul geografic; 4) criteriul de
comportament; 5) criteriul economic.
a) 2,3,4 b) 1,2 c) 1,2,3 d) 1,3,4,5 e) 1,2,3,4
26. Scopul cercetării vizează:
a) definirea sintetică a informaţiilor ce urmează a fi obţinute prin cercetare;
b) mărimea pieţei, stadiul ei de dezvoltare, numărul de competitori şi cotele lor de
piaţă şi canalele prin care este abordată piaţa şi este în strânsă legătură cu conceptul
de produs;
39
c) posibilitatea stabilirii unor limite ale problemei suficient de largi, pentru a
include toate valorile;
d) perceperea problemei în contextul mediului din ţara de origine a firmei;
e) analiza ţǎrii în care firma doreşte sǎ pǎtrundǎ.
27. Ipotezele cercetării reprezintă:
a) răspunsurile obţinute din partea persoanelor intervievate;
b) rezultatele studiilor de piaţă;
c) probabilităţi rezultate în urma utilizării instrumentelor de cercetare disponibile
şi fezabile pentru mediul internaţional;
d) variabile cu privire la scopul cercetării întreprinse, pornind de la informaţii
obţinute din studii anterioare, opiniile experţilor, răspunsurile analiştilor şi nu în
ultimul rând opiniile cetăţenilor;
e) răspunsuri anticipate (presupuneri) cu privire la obiectivele urmărite, pornind
de la informaţii obţinute din cercetări anterioare, din teoria existentă, din
experienţa acumulată sau din cercetări exploratorii realizate în acest sens.
28. Datele secundare în cadrul cercetări de marketing internaţional se obţin
din următoarele surse:
a) pieţe; b) regionale şi interne; c) interne şi externe; d) instituţii bancare; e)
tranzacţii.
29. Culegerea datelor în cercetarea de marketing internaţional implică
desfăşurarea mai multor activităţi, precum:
1) controlul activităţii forţelor de teren; 2) constituirea forţelor de teren; 3)
pregătirea respondenţilor; 4) culegerea informaţiilor; 5) analiza datelor.
a) 2,3,5 b) 1,3 c) 1,2,4 d) 1,3,5 e) 1,2,3,4
30. Printre condiţiile unei segmentări eficiente se nnumără:
1) mărimea fiecărui segment trebuie să fie măsurabilă;
2) segmentul ales trebuie să poată aduce venituri adecvate, pentru a fi profitabil;
3) segmentul ales trebuie să fie accesibil consumatorilor din punct de vedere a
modalităţilor şi instrumentelor de distribuţie, vânzare şi promovare;
4) segmentul trebuie să fie suficient de distinct, astfel încât să poată aduce
avantaje competitive;
5) segmentul ales trebuie să fie abordat şi de concurenţă.
a) 3,5 b) 1,2 c) 1,2,4 d) 1,4,5 e) 1,2,3,4
31. Printre principalele etape ale procesului de cercetări de marketing
internaţional se numără:
1) proiectarea metodologiei de cercetare; 2) identificarea surselor financiare;
3) culegerea datelor; 4) prelucrarea, analiza şi interpretarea datelor; 5)
elaborarea raportului de cercetare.
a) 1,3,4,5 b) 1,3 c) 1,2,4,5 d) 1,3,5 e) 3,4
40
32. Principalele forme de alianţe şi cooperări internaţionale sunt
următoarele:
1) alianţe strategice sub formă de asociaţii, consorţii pentru construirea de
obiective în comun, livrări la cheie, consulting-engineering etc.;
2) operaţiuni comerciale internaţionale;
3) implantarea în străinătate, realizată pe calea investiţiilor directe;
4) cooperările pe baze contractuale, în care pot fi incluse contractele de licenţă,
franciză, subcontractarea;
5) cooperarea instituţionalizată, reprezentată de societăţile mixte.
a) 1,3,4,5 b) 1,2 c) 1,4,5 d) 1,3,5 e) 3,5
33. Cea mai simplă modalitate de pătrundere pe o piaţă străină o constituie:
a) exportul; b) importul; c) alianţe şi cooperări internaţionale; d) licenţierea;
e) franciza.
34. Pentru a se ajunge la performanţă, strategia de export indirect este
recomandată în situaţia în care întreprinderea dispune de:
a) un amplu avantaj concurenţial; b) poziţia numărul doi pe piaţă; c) resurse
financiare limitate; d) specialişti de top; e) poziţie geografică cheie.
35. Întreprinderile care adoptă strategia exportului direct sunt în
următoarea poziţie:
a) continuă să-şi menţină baza productivă într-o singură ţară fără să abordeze
pieţele externe;
b) continuă să-şi menţină baza productivă într-o singură ţară, dar încearcă să se
apropie de cumpărătorul potenţial şi să realizeze o prezenţă directă pe pieţele
externe;
c) nu are o organizare specială pentru vânzarea pe pieţele externe;
d) are o poziţie de lider într-un segment de piaţă restrâns şi în care concurenţa
este limitată;
e) producţia poate fi concentrată în ţara de origine fără a fi necesar transferul unor
instalaţii, echipamente de producţie spre pieţele de desfacere străine.
36. Licenţierea reprezintă:
a) un aranjament comercial prin care o persoană, cedentul, acordă unei alte
persoane, beneficiarul, permisiunea de a se folosi în afaceri de drepturi
intelectuale şi materiale aparţinând cedentului;
b) toate operaţiile bazate pe relaţii contractuale între o firmă principală şi una sau
mai multe firme executante în temeiul cărora subcontractanţii fabrică, pe baza
documentaţiei tehnologice a ordonatorului, produse finite sau subansamble,
componente, piese, care sunt livrate contra cost ordonatorului, acesta asigurând şi
comercializarea (integrală sau parţială) a produsului finit pe piaţa internaţională,
sub marca sa;
41
c) o formă de cooperare industrială ce presupune un grad ridicat de complexitate
tehnică a activităţii şi de complementaritate a potenţialului partenerilor;
d) crearea unor capacităţi de asamblare sau de producţie în străinătate;
e) un transfer de drepturi de proprietate privind brevete, mărci, know-how contra
plăţii unei redevenţe şi a unui procent din valoarea vânzărilor sau din profitul
obţinut în urma folosirii licenţei.
37. Alianţele strategice reprezintă:
a) o formă de cooperare (sau, după mai mulţi autori, de alianţă strategică) prin
care doi sau mai mulţi parteneri din ţări diferite desfăşoară în comun, în cadrul
unei entităţi independente, cu personalitate juridică, activităţi de producţie,
marketing şi comercializare, financiare etc., prin partajarea beneficiilor şi
riscurilor afacerii;
b) un contract care dă dreptul unei societăţi străine să gestioneze o firmă într-o
ţară străină.;
c) contopirea patrimoniilor a două întreprinderi;
d) cooperări între firme în diferite domenii, firmele implicate păstrându-şi
independenţa juridică;
e) preluarea unor întreprinderi, caz în care întreprinderile rămân separate din
punct de vedere juridic, tranzacţia având ca obiectiv dobândirea unui număr
suficient de mare de acţiuni ale întreprinderii achiziţionate.
38. Printre avantajele subproducţiei se numără:
1) sporirea rentabilităţii;
2) reducerii costurilor de producţie;
3) diminuarea riscurilor asociate afacerilor internaţionale;
4) furnizarea de către executant a unor produse necorespunzătoare calitativ;
5) posibilitatea transformării subcontractantului în concurent direct sau indirect.
a) 1,3,4,5 b) 1,2,3 c) 1,2,4,5 d) 1,3,5 e) 3,4
39. Printre avantajele co-producţiei se numără:
1) nu afectează autonomia părţilor contractante;
2) sincronizarea executării subansamblelor;
3) are un caracter stabil şi durabil;
4) asincronismele din sfera producţiei;
5) respectarea graficului de livrări.
a) 1,3,4,5 b) 1,3 c) 1,4,5 d) 1,3,5 e) 4
40. Printre formele de alianţe strategice se numără:

1) Alianţe strategice bazate pe producţie;
2) Alianţe strategice ce privesc cooperarea pe orizontală;
3) Alianţe strategice ce privesc cooperarea pe diagonală;
4) Alianţe strategice ce privesc cooperarea neutrală;
42
5) Alianţe strategice ce privesc cooperarea substituţională.
a) 3 b) 1,3 c) 1,2,4,5 d) 1,3,5 e) 3,4
41. Strategiile adoptate pentru piaţa globală cuprind:
1) strategiile de segment global;
2) strategiile de nişă globală;
3) strategiile hibride;
4) strategiile coordonate global;
5) strategiile locale.
a) 1 b) 1,2 c) 1,2,4,5 d) 2,3 e) 3,4,5
42. Strategiile hibride constau în:
a) implicarea în afaceri unde există importante diferenţe în preferinţele
consumatorilor şi unde există oportunităţi limitate pentru obţinerea de
economii de scară;
b) integrarea unor afaceri şi standardizarea unor linii de produse şi mărci la nivel
global şi adaptarea unor afaceri şi linii de produse la nivel regional sau local;
c) obţinerea economiilor de scară în producţie, întărirea imaginii firmei şi
câştigarea de experienţă în marketing;
d) concentrarea pe economiile de scară în producţie şi cercetare-dezvoltare şi
urmărirea cererii relativ omogene;
e) implicarea în afaceri unde nu există importante diferenţe în preferinţele
consumatorilor şi unde există oportunităţi nelimitate pentru obţinerea de
profit.
43. Segmentele globale sunt formate din:
a) consumatorii cu caracteristici diferite din mai multe ţări;
b) consumatorii cu caracteristici diferite din mai multe regiuni;
c) vânzătorii de produse şi servicii globale;
d) consumatori cu nevoi şi caracteristici diferite în diferite ţări şi regiuni din
lume;
e) clienţi cu nevoi şi caracteristici similare în diferite ţări şi regiuni din lume.
44. Printre caracteristicile strategiei de export indirect se numără:
1) Piaţa internă rămâne cea mai importantă pentru întreprindere;
2) Produsele sunt concepute pe baza cerinţelor, exigenţelor pieţei interne;
3) Tehnicile de promovare şi distribuţie sunt adaptate pieţei externe;
4) Orientarea spre pieţele externe apare în situaţia în care cererea internă este
capabilă de a absorbi producţia sau în situaţia în care cumpărătorii externi nu se
interesează de produs;
5) Întreprinderile producătoare încredinţează altor întreprinderi gestiunea
procesului de export, lăsând în seama acestora majoritatea riscurilor, costurilor şi
implicaţiilor birocratice.
a) 2 b) 1,2 c) 1,2,5 d) 1,3 e) 3,4,5
43
45. Componentele produsului includ:
a) componenta principală, componenta legată de preţ şi componenta legată de
service, garanţie, servicii post-vânzare;
b) componenta de bază, componenta legată de ambalaj şi componenta legată de
service, garanţie, servicii post-vânzare;
c) componenta de bază, componenta legată de ambalaj şi componenta legată de
service, garanţie, servicii ante-vânzare;
d) componenta de bază, componenta secundară şi componenta legată de ambalaj,
garanţie, servicii post-vânzare;
e) componenta de bază, componenta legată de design şi componenta legată de
service.
46. În general, ambalarea internaţională trebuie să corespundă cerinţelor
următoarelor grupuri:
1) navlositorului; 2) distribuitorii; 3) angajaţilor; 4) consumatorii; 5) guvernele-
gazdă.
a) 4 b) 1,2 c) 1,2,4,5 d) 1,3 e) 1,3,4,5
47. Decizia de stabilire a politicii de produs are la bază următoarele criterii:
a) caracteristicile produsului, considerentele firmei şi ale angajaţilor;
b) mediul firmei, caracteristicile produsului şi piaţa;
c) mediul pieţei, caracteristicile produsului şi service-ul;
d) mediul pieţei, caracteristicile produsului şi considerentele firmei;
e) considerentele firmei şi ale partenerilor.
48. O firmă care abordează pieţele internaţionale are la dispoziţie
următoarele alternative:
1) vânzarea produsului fără modificări pe pieţele internaţionale;
2) dezvoltarea unor noi produse pentru pieţele externe;
3) modificarea produselor pentru diferite ţări sau regiuni;
4) încorporarea tuturor diferenţelor într-un singur produs şi introducerea unui
produs global;
5) vânzarea produsului cu modificări pe piaţa internă.
a) 3 b) 1,4 c) 1,2,4,5 d) 1,3,5 e) 1,2,3,4
49. Printre factorii care încurajează adaptarea produsului se numără:
1) concurenţa locală; 2) integrarea economică; 3) concurenţa globală;
4) economii în marketing; 5) modele de consum diferite.
a) 1,5 b) 2,3 c) 1,2,4,5 d) 1,2,4 e) 1,2,3
50. Produsul în marketingul internaţional:
a) nu are aceeaşi poziţie în curba ciclului de viaţă în ţări diferite;
b) are aceeaşi poziţie în curba ciclului de viaţă în ţări diferite;
c) nu are ciclu de viaţă;
d) nu include etapa de maturitate în ciclu de viaţă;
44
e) nu include etapa de creştere în ciclu de viaţă.
51. Marca reprezintă unul din elementele care:
a) pot fi uşor standardizate; b) nu pot fi standardizate; c) trebuie modificate
pentru fiecare piaţă în parte; d) nu trebuie înregistrate; e) nu trebuie creată.
52. Factorii de mediu la nivel internaţional nu sunt controlabili de firmă şi se
referă la:
1) inflaţie; 2) rata de schimb; 3) clima; 4) locaţia; 5) reglementări
guvernamentale.
a) 4,5 b) 1,3 c) 1,2,3,5 d) 1,2,5 e) 1,3,4
53. În cadrul politicii de preţ atunci când moneda internă este slabă compania
va acţiona astfel:
1) Schimbarea aprovizionării şi prelucrării în străinătate;
2) Minimizarea împrumuturilor locale;
3) Realizarea unui comerţ cu plata în numerar;
4) Exploatarea oportunităţilor de export pe toate pieţele;
5) Lucrarea în contrapartidă cu ţările în ţara – gazdă..
a) 2,5 b) 2,3 c) 1,2,3,4 d) 1,2,5 e) 2,3,4
54. Metoda de determinarea preţurilor în funcţie de concurenţă reprezintă:
a) evaluarea presiunii cererii, care se manifestă în mai multe forme;
b) calculul costului total al produsului (costul de producţie, costul marketingului,
cheltuieli generale) şi apoi adăugarea unui procent de profit la costul total, pentru
a se obţine preţul de vânzare;
c) calea cea mai uşoară de determinare a preţurilor, bazându-se pe ipoteza că
nivelul preţurilor practicat de concurenţă poate fi aplicat şi de către firmă;
d) evaluarea presiunii ofertei şi a cererii, care se manifestă în mai multe forme pe
pieţele externe;
e) analiza costurilor de producţie ale firmei şi ale concurenţei.
55. Strategii generale de stabilire a preţurilor pe pieţele internaţionale sunt:
a) strategia preţului constant, strategia preţului variabil şi strategia preţului
promoţional;
b) strategia preţului de producţie, strategia preţului de export şi strategia
preţului constant;
c) strategia preţului mediu, strategia preţului variabil şi strategia preţului
moderat;
d) strategia preţului socilogic, strategia preţului natural şi strategia preţului
exagerat;
e) strategia preţului ridicat, strategia preţului scăzut şi strategia preţului moderat.
56. Factorii care influenţează determinarea preţurilor internaţionale sunt
grupaţi în următoarele categorii:
45
1) factori interni firmei; 2) factori specifici pieţei; 3) factori de mediu; 4)
factori variabili; 5) factori indirecţi.
a) 1,3 b) 2,4 c) 1,2,3 d) 1,3,5 e) 2,3,4
57. Principalele metode de determinare a preţurilor pe pieţele internaţionale
sunt:
1) determinarea preţurilor în funcţie de alte cheltuieli;
2) determinarea preţurilor pe baza costurilor;
3) determinarea preţurilor în funcţie de cerere;
4) determinarea preţurilor în funcţie de concurenţă;
5) determinarea preţurilor în funcţie de mediul tehnologic.
a) 2,3 b) 2,5 c) 1,2,5 d) 1,3,5 e) 2,3,4
58. Întreprinderea care adoptă strategia canalului indirect:
a) nu dispune de o structură proprie de vânzare pe pieţele externe, limitându-se la
a ceda produsele altor întreprinderi care se ocupă de exportul şi distribuţia
acestora pe pieţele externe;
b) nu se limitează la a ceda produsele altor întreprinderi care se ocupă de exportul
şi distribuţia acestora pe pieţele externe;
c) dispune de o structură proprie de vânzare pe pieţele externe;
d) acordă o mare importanţă activităţii de marketing internaţional;
e) întreprinderea este interesată în a dobândi o cotă de piaţă ridicată pe pieţele
externe.
59. Formele principale ale canalului direct în marketingul internaţional
sunt:
a) cumpărătorii, producătorii;
b) angajaţii producătorului, agenţii de vânzări, intermediarii internaţionali,
clientul final;
c) forţa de cumpărare a producătorului, agenţii intermediari, unitatea operativă
internă, clientul final;
d) forţa de vânzare a producătorului, agenţii de vânzări, unitatea operativă
externă, clientul final;
e) întreprinderea este interesată în a dobândi o cotă de piaţă ridicată pe pieţele
externe.
60. Acordul “piggy-back” presupune că:
a) exportul şi distribuţia este realizată de o altă întreprindere care operează deja
pe piaţa externă cu o reţea proprie de distribuţie;
b) o întreprindere cedează alteia atât dreptul de utilizare a mărcii, cât şi a
tehnicilor de gestiune, producţie, şi distribuţie a unui produs sau serviciu;
c) încheie un acord pentru a implementa o politică comună de penetrare pe pieţele
externe;
d) permite prezenţa directă pe o piaţă cu costuri reduse;
46
e) întreprinderea dispune de mijloacele necesare pentru a deschide o proprie reţea
de distribuţie sau o filială pe pieţele externe.
61. Costul canalelor cuprinde următoarele categorii:
a) costuri iniţiale, costuri de întreţinere şi costuri logistice;
b) costuri fixe şi costuri variabile;
c) costuri iniţiale, costuri medii şi costuri finale;
d) costuri de încărcare şi costuri de descărcare;
e) costuri totale de producţie, costuri materiale şi costuri financiare.
62. Procesul de selecţie a distribuitorilor implică:
1) analiza informaţiilor primare din piaţă;
2) stabilirea criteriilor de selecţie;
3) stabilirea limitelor bugetare;
4) stabilirea nivelului minimal de performanţă pentru fiecare criteriu şi global;
5) analiza performanţelor anterioare ale distribuitorilor.
a) 1,3 b) 2,5 c) 1,2,5 d) 1,4,5 e) 2,3,4
63. Canalul indirect este adoptat în următoarele situaţii:
1) întreprinderea nu exportă în mod curent;
2) nu există siguranţa realizării unui volum ridicat de vânzări pe pieţele externe;
3) prezenţa pe piaţa externă cu propria marcă;
4) prezenţa pe piaţa internă cu propria marcă;
5) penetrarea stabilă a pieţei.
a) 1,2 b) 2,5 c) 1,2,3 d) 2,4,5 e) 2,3,5
64. Canalul direct este adoptat în următoarele situaţii:
1) întreprinderea nu este interesată în a dobândi o cotă de piaţă ridicată pe pieţele
externe;
2) se acordă o importanţă redusă activităţii de marketing internaţional;
3) nivelul mai ridicat de costuri poate fi compensat de un avantaj obţinut;
4) indisponibilitatea unor intermediari eficienţi;
5) disponibilitatea unor intermediari eficienţi.
a) 1,4,5 b) 3,4 c) 1,2 d) 2,4,5 e) 2,3,5
65. Printre cele mai importante criterii de selecţie a canalelor de distribuţie
se numără:
1) natura produsului; 2) potenţialul de promovare al firmei; 3) disponibilitatea
canalelor; 4) cerinţele de capital; 5) caracteristicile pieţei şi consumatorului.
a) 1,2, 4,5 b) 3,5 c) 1,3 d) 1,3,4,5 e) 2,3,5
66. Reclama reprezintă:
a) un mesaj plătit de o firmă pentru a fi transmis prin mass-media;
b) un mesaj gratuit pentru o firmă care este transmis prin mass-media;
c) acordarea unei suficiente atenţii diferenţelor sensibile între culturile pieţelor
internaţionale;
47
d) un mod de comunicare inovativ;
e) unul dintre aspectele cele mai delicate pentru o firmă.
67. Vânzările internaţionale au loc atunci când:
a) se realizează prin intermediul vânzătorilor locali angajaţi de firmă;
b) se realizează prin intermediul vânzătorilor colaboratori;
c) vânzările interne sunt ridicate;
d) nu există forţă de muncă pe piaţa internă;
e) forţa de vânzare a firmei pleacă în străinătate pentru a vinde direct produsele
consumatorilor.
68. Instruirea privind condiţiile asignării presupune că:
a) limba este poate cel mai important element al culturii ce trebuie însuşit de
salariatul asignat pentru afaceri internaţionale. Ea permite înţelegerea
subtilităţilor ţării şi a motivaţiei diferenţei de realizare a unor activităţi;
b) salariaţii trebuie să aibă o viziune clară a politicii şi procedurilor firmei, a
sistemului de compensaţii, transport, şcolarizare, aranjamente de mutare;
c) o instruire deopotrivă academică şi interpersonală. Instruirea academică
presupune furnizarea de cărţi, broşuri, hărţi, filme şi diapozitive. Instruirea
interpersonală cuprinde încheierea unor acorduri de călătorie a candidatului şi a
familiei sale în străinătate şi întâlnirea cu persoane care au fost plecate în
străinătate;
d) dezvoltarea modului de comunicare al angajaţilor în interiorul firmei;
e) îmbunătăţirea abilităţilor de comunicare a angajaţilor în mai multe limbi
străine.
69. Publicul de pe pieţele internaţionale cuprinde:
1) comunitatea financiară; 2) mediile de negociere; 3) grupurile de acţiune;
4) guvernul; 5) acţionarii.
a) 1,2,4,5 b) 3,4 c) 1,2 d) 1,3,4,5 e) 2,3,4
70. Promovarea cuprinde următoarele elemente:
1) vânzările personale; 2) promovarea vânzărilor; 3) relaţiile publice;
4) marketingul indirect; 5) târgurile şi expoziţiile internaţionale.
a) 1,2,3,5 b) 3,5 c) 1,3 d) 1,3,4,5 e) 2,3,5
71. Elaborarea reclamei internaţionale este influenţată de existenţa
următoarelor bariere:
a) naturale, tehnice şi sociale;
b) financiare, tehnice şi culturale;
c) culturale, tehnice şi legale;
d) culturale şi sociale;
e) culturale, naturale şi tehnice.
48
BIBLIOGRAFIE
1. Brătucu, G., Boşcor, D., Marketing internaţional, Editura Universităţii

”Transilvania”, Braşov, 2008
2. Cateora, Ph. R., Hess, J. M., International Marketing, Irwin Professional
Publishing, 1989
3. Cătoiu, I. (coord.), Cercetări de marketing, Editura Uranus, Bucureşti,
2002
4. Constantin, C., Sisteme informatice de marketing. Analiza şi prelucrarea
datelor de marketing. Aplicaţii în SPSS, Editura Infomarket, Braşov,
2006
5. Danciu, V., Marketing internaţional. Provocări şi tendinţe la începutul
mileniului trei, ediţia a II-a, Editura Economica, Bucureşti, 2009
6. Florescu, C., Mâlcomete, P., Pop, N. Al. (coord.), Marketing – Dicţionar
Explicativ, Editura Economică, Bucureşti, 2003
7. Kotler, Ph., Managementul marketingului, ediţia a V-a, Editura Teora,
Bucureşti, 2008
8. Lefter, C., Cercetarea de marketing, Editura Infomarket, Braşov, 2004
9. Nichifor, B. V., Publicitatea internaţională - între standardizare şi
adaptare, Editura Uranus, Bucureşti, 2007
10. Pop, N. Al. (coord.), Dabija, D.C., Dumitru, I., Petrescu, E.C., Pelău,
M.C., Marketing Internaţional – Teorie şi practică, Editura Uranus
Bucureşti, 2011
11. Sasu, C., Marketing internaţional. Ediţia a III-a revazută şi adăugită,
Editura Polirom, Iaşi, 2005
49
Marketing internaţional
1. b 21. d 41. e 61. a

2. e 22. a 42. b 62. d
3. b 23. b 43. e 63. a
4. e 24. d 44. c 64. b
5. c 25. d 45. b 65. d
6. d 26. a 46. c 66. a
7. e 27. e 47. d 67. e
8. c 28. c 48. e 68. b
9. a 29. c 49. a 69. d
10. a 30. e 50. a 70. a
11. b 31. a 51. a 71. c
12. d 32. c 52. d
13. a 33. a 53. e
14. c 34. a 54. c
15. a 35. b 55. e
16. e 36. e 56. c
17. e 37. d 57. e
18. d 38. b 58. a
19. b 39. b 59. d
20. b 40. c 60. a
50
Teste grilă
Organizaţii economice internaţionale
1. În anul 1981, după aderarea Greciei, numărul statelor membre în UE a
ajuns la:
a) 12; b) 15; c) 10; d) 25; e) 28.
2. Cea mai mare extindere a UE s-a produs în anul 2004 când numărul
statelor membre a ajuns la:
a) 15; b) 20; c)25; d)27; e)28.
3. Instituţiile Uniunii Europene formează structura de bază a Uniunii şi sunt
în număr de:
a) 5; b) 10; c) 7; d) 4; e) 8.
4. Activitatea instituţiilor UE este guvernată de următoarele principii: (1)
principiul echilibrului instituţional; (2) separarea atribuţiilor faţă de
organismele naţionale; (3) principiul autonomiei de voinţă; (4) principiul
codeciziilor; (5) principiul atribuirii de competenţe. Combinaţia corectă este:
a) 1, 3, 5; b) 1, 2, 3; c) 1, 4, 5; d) 2, 3, 4; e) 1, 2, 5.
5. Comisia Europeană, ca organ executiv al Uniunii Europene, este formată
din comisari propuşi de guvernele statelor membre. În prezent Comisia
Europeană are:
a) 25 comisari; b) 30 comisari; c) 15 comisari; d) 27 comisari; e) 22
comisari.
6. Atribuţiile Comisiei Europene sunt, în principal, următoarele: (1) atribuţii
în procedura legislativă; (2) atribuţii în monitorizarea politicilor statelor
membre; (3) atribuţia de organ executiv al UE; (4) atribuţia de „gardian al
tratatelor”; (5) atribuţia de organ consultativ al Parlamentului European.
Este valabilă combinaţia:
a) 1, 2, 5; b) 2, 3, 4; c) 2, 4, 5; d) 1, 3, 5; e) 1, 3, 4.
7. Instituţiile UE a căror competenţă este stabilită prin alegeri libere sunt:
a) Comisia Europeană şi Parlamentul European;
b) Banca Centrală Europeană şi Consiliul European;
c) numai Comisia Europeană;
d) toate instituţiile;
e) numai Parlamentul European.
8. Conceptul de Uniune Europeană a fost introdus pentru prima oară prin:
a) Tratatul de la Lisabona; b) Tratatul de la Maastricht; c) Tratatul de la
Roma; d) Tratatul de la Bruxelles; e) Tratatul de la Paris.
9. În 1994 a intrat în vigoare Acordul de la Schengen care prevede:
a) libera circulaţie a persoanelor;
51
b) incitarea în ameliorarea competitivităţii;
c) evaluarea consecinţelor unei pieţe interne integrate;
d) eliminarea tuturor formalităţilor la frontieră între ţările semnatare;
e) reducerea decalajelor economice.
10. Tratatul de la Amsterdam:
a) scade considerabil responsabilitatea Parlamentului, făcând din procedura
de codecizie regula cvasigenerală;
b) creşte considerabil responsabilitatea Comunităţilor, făcând din procedura
c) creşte considerabil responsabilitatea Parlamentului, făcând din procedura
d) scade considerabil responsabilitatea Comunităţilor, făcând din procedura
e) nu are nici un efect asupra Parlamentului sau Comunităţilor.
11. Sistemul European al Băncilor Centrale (SEBC) este format din:
a) Banca Centrală Europeană (BCE) şi băncile centrale ale statelor membre;
b) BERD şi BIRD;
c) Banca Centrală Europeană (BCE) şi BNR;
d) Băncile centrale ale statelor membre;
e) BCE, BERD şi băncile centrale ale statelor membre.
12. Dintre limitele monedei unice putem aminti: (1) costuri ridicate ale
conversiei; (2) centralizarea puterii; (3) impactul asupra balanţei de plăţi;
(4) ameninţarea inflaţionistă:
a) 1, 2, 3; b) 1, 2, 4; c) 1, 3, 4; d) 2, 3, 4; e) 1, 2, 3, 4.
13. Parlamentul European are ca atribuţii principale:
a) atribuţii legislative şi de asistenţă tehnică;
b) atribuţii legislative;
c) atribuţii legislative, de control şi bugetare;
d) atribuţii legislative, de supraveghere şi control;
e) atribuţii legislative şi executive.
14. Parlamentul European rezultat în urma alegerilor din 2009 are:
a) 750 membri; b) 736 membri; c) 700 membri; d) 745 membri; e) 756
membri.
15. Contribuţiile statelor membre la resursele FMI, denumite „cote-părţi”
sunt exprimate în:
a) dolari; b) monedele statelor membre; c) euro; d) D.S.T.; e) D.S.T. şi
dolari.
16. Moneda DST are următoarele caracteristici: (1) valoarea iniţială a DST a
fost egala cu 1$, echivalând cu 0,888671 grame de aur; (2) îndeplineşte direct
şi nelimitat funcţia de mijloc de plată şi schimb; (3) alocările de DST sunt
52
realizate numai în favoarea ţărilor dezvoltate; (4) îndeplinesc funcţia de
mijloc de rezervă internaţională; (5) circulă direct între autorităţile
monetare; (6) serveşte pentru exprimarea preţului obligaţiunilor de plată
internaţională. Este valabilă combinaţia:
a) 1, 4, 6; b) 2, 3, 4; c) 1, 5, 6; d) 4, 5, 6; e) 2, 4, 6.
17. Care dintre următoarele enunţuri reprezintă un dezavantaj al DST?
a) prezintă stabilitate comparativ cu monedele naţionale;
b) se alocă în mod gratuit de către FMI;
c) circulă doar între autorităţile monetare;
d) este emis de un organism internaţional;
e) este stabil.
18. Cotele-părţi reprezintă criteriul de stabilire pentru:
a) mărimea creditelor acordate statelor membre;
b) dreptul de vot în organele de conducere ale FMI;
c) dreptul de a beneficia de asistenţa FMI;
d) dreptul de vot şi dreptul de împrumut;
e) poziţia fiecărei ţări în organele de conducere.
19. FMI a început să asigure asistenţă de urgenţă ţarilor membre care suferă
dezastre naturale din anul:
a) 1960; b) 1980; c) 1995; d) nu acordă o astfel de asistenţă; e) 1962.
20. Grupul Băncii Mondiale este format din:
a) Banca Internaţională pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare (BIRD) şi alte
trei organisme;
b) BIRD şi Corporaţia Financiară Internaţională (CFI);
c) BIRD şi alte patru organisme;
d) BIRD;
e) BIRD, CFI şi Asociaţia Internaţională pentru Dezvoltare (AID).
21. La BIRD pot adera:
a) numai ţările membre ale FMI; b) numai ţările din UE; c) numai ţările din
America Latină; d) numai ţările din Africa; e) numai ţările puternic
industrializate.
22. BIRD are în prezent:
a) 180 ţări membre; b) 190 ţări membre; c) 183 ţări membre; d) 185 ţări
membre; e) 195 ţări membre.
23. FMI şi BERD reprezintă instituţii specializate ce fac parte din:
a) Sistemul Uniunii Europene;
b) Organizaţia Mondială a Comerţului;
c) Sistemul Naţiunilor Unite;
d) Sistemul bancar internaţional;
e) Programul ONU pentru dezvoltare.
53
24. În prezent, sistemul de instituţii specializate ale ONU cuprinde:
a) 20 instituţii specializate; b) 25 instituţii specializate; c) 17 instituţii
specializate; d) 21 instituţii specializate; e) 26 instituţii specializate.
25. Cea mai nouă instituţie specializată a ONU, creată în anul 1995, este:
a) FAO; b) OMC; c) UNCTAD; d) ONUDI; e) BIRD.
26. Organizaţiile economice internaţionale reprezintă:
a) forme de conlucrare şi modalităţi de colaborare între diferite ţări;
b) forme instituţionale de conlucrare şi colaborare între ţări învecinate;
c) forme internaţionale de conlucrare şi modalităţi de colaborare
multilaterală între ţări;
d) forme bilaterale de colaborare dintre ţări aflate în relaţii comerciale;
e) forme instituţionale de conlucrare şi modalităţi de colaborare
interguvernamentale.
27. Organizaţiile economice internaţionale se caracterizează prin:
a) existenţa unui act constitutiv, organe comune de conducere şi
personalitate juridică distinct de cea a statelor membre;
b) capacitate instituţională proprie şi capacitate judiciară;
c) existenţa unor organe comune de conducere şi personalitate juridică
distinctă;
d) existenţa de documente de constituire aprobate de ţările membre,
conducere asigurată prin rotaţie de fiecare ţară şi personalitate juridică
distinctă;
e) funcţionarea pe baza acordurilor interguvernamentale în care se
precizează modul de existenţă.
28. Organizaţiile economice internaţionale pot fi:
a) cu vocaţie universală şi regională;
b) bilaterale şi multilaterale;
c) cu vocaţie globală sau regională;
d) cu vocaţie universală sau cu vocaţie restrânsă;
e) cu vocaţie regională şi interregională.
29. Organele care asigură funcţionarea organismelor economice
internaţionale sunt:
a) organe deliberative şi administrative;
b) organe deliberative, administrative, tehnice şi consultative;
c) organe de conducere şi de administrare;
d) organe deliberative, tehnice şi consultative;
e) organisme proprii de conducere şi de administrare.
30. Factorii care au determinat extinderea organizaţiilor economice
internaţionale sunt:
a) diviziunea internaţională a muncii;
54
b) dezvoltarea pieţei mondiale;e
c) funcţionarea economiei mondiale ca un sistem închegat şi independent;
d) globalizarea şi integrarea economică;
e) piaţa mondială şi diviziunea internaţională a muncii.
31. Sfera de acţiune a organizaţiilor economice internaţionale poate fi astfel
caracterizată:
a) se limitează la comerţul internaţional;
b) se referă la ajutorul financiar pentru statele membre;
c) este omnifuncţională;
d) organizaţiile economice internaţionale pot fi specializate sau omnifuncţionale;
e) se limitează la domeniul economic.
32. Organizaţiile economice internaţionale pot fi:
a) organizaţii subregionale şi regionale;
b) organizaţii subregionale, regionale şi extraregionale;
c) organizaţii locale, regionale şi interregionale;
d) organizaţii subregionale, regionale şi interregionale;
e) organizaţii subregionale, interregionale şi extraregionale.
33. Fondul Monetar Internaţional este o organizaţie economică de tipul:
a) regional; b) extraregional; c) cu vocaţie globală; d) cu vocaţie economică;
e) cu vocaţie universală.
34. Uniunea Europeană este o organizaţie:
a) specializată; b) strict economică; c) supranaţională; d) omifuncţională;
e) de comerţ liber.
35. Organizaţia Ţărilor Exportatoare de Petrol (OPEC) este:
a) o organizaţie cu vocaţie universală; b) o organizaţie regională; c) o organizaţie
interregională; d) o organizaţie continentală; e) o organizaţie mondială.
36. NAFTA reprezintă:
a) crearea unei zone de comerţ liber a Austriei;
b) crearea unei zone de comerţ liber a Australiei;
c) crearea unei zone de comerţ liber a Americii de Nord;
d) crearea unei zone de comerţ liber a UE;
e) crearea unei zone de comerţ liber a Asiei şi Orientului Mijlociu.
37. Ideea unor organisme regionale în Europa a apărut:
a) după primul Război mondial; b) la sfârşitul anilor 30; c) după cel de-al doilea
Război mondial; d) la sfârşitul anilor 40; e) după 1950.
38. Prima organizaţie economică în Europa s-a numit:
a) OCDE; b) OECE; c) CEE; d) CECO; e) CEDO.
39. Comunitatea Economică Europeană (actuala Uniune Europeană) s-a
creat în 1957 prin:
a) Tratatul de la Paris; b) Tratatul de la Maastricht; c) Tratatul de la Roma;
55
d) Tratatul de la Bruxelles; e) Tratatul de la Amsterdam.
40. Tratatul de la Roma din 25 martie 1957 nu prevedea:
a) libera circulaţie a capitalului; b) libera circulaţie a bunurilor; c) libera circulaţie
a serviciilor; d) libera circulaţie a mărfurilor; e) libera circulaţie a patentelor.
41. Principalele forme ale pieţei mondiale sunt:
a) comerţul internaţional; b) piaţa internaţională a capitalurilor; c) piaţa mondială
a muncii; d) piaţa informatică mondială; e) piaţa internaţională a tehnologiilor de
vârf.
42. Organizaţiile economice internaţionale pot avea ca membri:
a) statele care doresc să facă parte din organizaţia respectivă;
b) state sau regiuni dintr-o anumită ţară;
c) statele dintr-o zonă, chiar dacă nu doresc să participe;
d) state, oraşe sau regiuni administrative;
e) alte organizaţii economice internaţionale.
43. ONU a fost creat în anul:
a) 1940; b) 1960; c) 1930; d) 1925; e) 1945.
44. Organismul de conducere a ONU este:
a) Adunarea Generală; b) Consiliul de Securitate; c) Secretariatul General;
d) Curtea Internaţională de justiţie; e) Consiliul Director.
45. România a aderat la ONU în anul:
a) 1955; b) 1960; c) 2007; d) 1930; e) 1945.
46. România a aderat la Uniunea Europeană în anul:
a) 1990; b) 2007; c) 2004; d) 1999; e) 2001.
47. Tratatul de la Roma a fost semnat în anul:
a) 1957; b) 1951; c) 1979; d) 1988; e) 2007.
48. Asistenta tehnică acordată de FMI se concretizează în:
a) acordarea dreptului de a cumpăra cu moneda naţională o monedă străină;
b) elaborarea politicilor valutare şi fiscale;
c) revizuirea şi chiar elaborarea legislaţiei în domenii specifice;
d) crearea de instituţii;
e) implementarea politicilor valutare şi fiscale.
Una din variantele enumerate nu este corectă. Care anume?
49. FMI este condus de:
a) Comitetul Guvernatorilor, Consiliul de Administraţie şi Directorul General;
b) Consiliul Guvernatorilor, Consiliul de Administraţie şi Directori;
c) Consiliul Guvernatorilor şi Consiliul de Administraţie;
d) Consiliul Guvernatorilor, Consiliul de Administraţie, Directorul General şi
Directorul General Adjunct;
e) Consiliul Guvernatorilor şi Directorul General.
56
50. Funcţiile FMI, conform Statutului său, sunt: (1) supravegherea
politicilor financiar-valutare; (2) acoperirea deficitelor financiar-valutare
ale ţărilor membre; (3) asistenţă financiară; (4) asistenţă tehnică şi
consultanţă în domeniile specifice de expertiză ale FMI; (5) sprijinirea
financiară a statelor pentru dezvoltare. Este valabilă combinaţia:
a) 1, 3, 4; b) 1, 2, 5; c) 1, 4, 5; d) 2, 3, 4; e) 3, 4, 5.
51. Moneda euro a fost introdusă în circulaţie pentru toate categoriile de
plăţi în anul:
a) 1999; b) 1990; c) 1979; d) 2002; e) 2004.
52. CEE a fost lansată ca o Uniune Vamală până la finele anului 1968,
pentru a deveni, după lansarea Actului Unic European:
a) piaţă comună; b) piaţă vamală; c) piaţă internaţională; d) piaţă comunitară;
e) piaţă concurenţială.
53. În anul 1969, în timpul summitului de la Haga, ţările fondatoare au decis
ca UE să se transforme treptat în:
a) UME; b) PCC; c) FSE; d) SME; e) CEE.
54. Prin Tratatul de la Nisa, Parlamentului i se reconfirmă rolul de:
a) ofertant; b) negociator; c) co-legislator; d) coordonator; e) comisar
internaţional.
55. Orice stat european poate deveni membru al Uniunii Europene dacă: (1)
solicită în mod oficial aderarea; (2) dacă respectă democraţia şi statul de
drept; (3) criteriile de aderare stabilite prin Tratatul de la Maastricht, (4)
dacă are un nivel ridicat de dezvoltare; 95) dacă nu face parte din altă
organizaţie internaţională. Este valabilă combinaţia:
a) 1, 4, 5; b) 1, 2, 3; c) 3, 4, 5; d) 1, 4, 5; e) 2, 3, 4.
57
Bibliografie
 Botescu, I., Tranzacţii comerciale internaţionale, Ed. Ex Ponto, Constanţa, 2005

 Bugnar N., Managementul tranzacţiilor economice internaţionale, Ed. Dacia,
Cluj Napoca, 2006
 Ciobanu Ghe., Tranzacţii economice internaţionale, Ed. Imprimeria Ardealul,
Cluj Napoca, 2004
 Constantin P., Organizaţii internaţionale, Vol.I, Editura ASE, Bucureşti, 2007
 Costea, C., Afaceri internaţionale, Ed. All Beck, Bucureşti 2005
 Costin,M., Dicţionar de drept internaţional al afacerilor, Ed. Lumina Lex, Cluj
Napoca, 1996
 Dragomir, C., Afaceri economice internaţionale, Ed. Expert, Bucureşti, 2004
 Drăgan G., Fundamentele comerţului internaţional, Ed. ASE, Bucureşti, 2004
 Driga C., Driga E., Primii paşi în franciză, Ed. C.H.Beck, Bucureşti, 2006
 Işan, V., Tranzacţii comerciale internaţionale, vol I, Ed. Sedcon Libris, Iaşi,
2004
 Miga Beşteliu, R.,Drept internaţional public, vol. II, Editura CH Beck, 2008
 Olaru O. L., Tehnica operaţiunilor de comerţ exterior, Ed. ProUniversitaria,
Bucureşti, 2006
 Pleter O.T., Administrarea afacerilor, Ed Cartea Universitară, Bucureşti, 2005
 Poenaru, M., Organizaţii Economice Internaţionale, Editura Antet, Bucureşti,
2000
 Popa, I., Tranzacţii de comerţ exterior, Ed. Economică, Bucureşti, 2002
 Popescu, A., Dinu, A., Jinga, I., Organizaţii europene şi euroatlantice, Editura
Economică, Bucureşti, 2005
 Puiu, A., Management internaţional. Tratat, vol. I şi II, Ed. Independenţa
Economică, Brăila, 1999
 Puiu, A., Tehnici de negociere, contracte şi derulare în afacerile economice
internaţionale, Tribuna Economică, Bucureşti, 1997
 Rotariu, I., (coord), Managementul tranzacţiilor economice internaţionale şi
strategia competitivităţii, Ed. Mirton, Timişoara, 2002
 Rusu, I., Organizaţii şi relaţii internaţionale, Editura Lumina Lex, Bucureşti,
2002
 Vătăman, D., Organizaţii europene şi euroatlantice, Editura Lumina Lex,
Bucureşti, 2008
58
Organizaţii economice internaţionale
1. c 21. a 41. d
2. c 22. c 42. a
3. c 23. c 43. e
4. a 24. a 44. a
5. d 25. b 45. a
6. e 26. c 46. b
7. e 27. a 47. a
8. b 28. d 48. a
9. d 29. b 49. a
10. c 30. c 50. a
11. a 31. d 51. d
12. e 32. b 52. a
13. c 33. e 53. a
14. b 34. d 54. c
15. d 35. c 55. b
16. a 36. c
17. c 37. d
18. b 38. b
19. e 39. c
20. a 40. e
59
Tehnica plăţilor şi finanţării tranzacţiilor
internaţionale
1. Nu este tehnică de finanţare pe termen scurt în activitatea de import-
export:
a. Creditul de scont; b. Creditul de accept; c. Creditul în descoperit de cont; d.
Creditul sindicalizat; e. Liniile de credit.
2. Se foloseşte în cazul plăţii prin ordin de plată:
a. Creditul de accept; b. Avansul în valută în contul curent;
c. Creditul de scont; d. Creditul de cesiune de creanţă; e. Creditul paralel.
3. Se foloseşte în cazul plăţii prin cec:
a. Creditul paralel; b. Creditul subsidiar; c. Creditul sindicalizat;
d. Creditul în descoperit de cont; e. Creditul de scont.
4. Nu este tehnică specială de creditare a activităţii de export – import:
a. Leasing-ul; b. Forfetarea; c. Lohn-ul; d. Factoring-ul;
e. Nici una dintre variantele de mai sus.
5. Care dintre afirmaţiile de mai jos este falsă:
a. Acreditivul documentar este deschis de către importator;
b. Incaso documentar este deschis de către exportator;
c. Biletul la ordin poate fi comercial şi financiar;
d. Biletul la ordin este purtător de dobândă;
e. Cec-ul nu poate fi garantat.
6. Care dintre afirmaţiile de mai jos este adevărată:
a. Garantarea creditului se aplică şi pentru creditul furnizor şi nu şi pentru cel
cumpărător;
b. După validarea documentelor depuse într-un acreditiv banca plătitoare poate
efectua plata către exportator;
c. Banca prezentatoare a documentelor din incaso niciodată nu trebuie să refuze
remiterea documentelor în caz de neplată;
d. Acreditivul documentar este mai riscant decât un incaso documentar;
e. Acreditivul „spate în spate” se foloseşte în operaţiunile de barter.
7. Care dintre instrumentele de plată de mai jos este iniţiat de exportator:
a. Cecul; b. Biletul la ordin; c. Incaso documentar; d. Acreditivul documentar; e.
Biletul la ordin.
8. Nu se avalizează de către o terţă bancă:
a. Cecul; b. Cambia; c. Ordinul de plată; d. Biletul la ordin;
e. Nici unul dintre instrumentele de mai sus.
9. Nu este mijloc internaţional de plată:
60
a. Cambia; b. Cecul; c. Biletul la ordin; d. Acreditivul documentar;
e. Ordinul de plată.
10. Care dintre următoarele afirmaţii este adevărată:
a. Creditorii au, de regulă, drept de vot;
b. Dobânda nu este, în general, o cheltuială deductibilă fiscal;
c. Randamentul obligaţiunilor pe termen lung nu poate fi un substitut pentru rata
fără risc;
d. Riscul emitentului nu influenţează costul capitalului de împrumut;
e. Costurile de emisiune ale acţiunilor comune sunt mai mari decât cele ale
acţiunilor preferenţiale.
a. Acreditivul documentar este cea mai sigură formă de plată pentru exportatori;
b. La plata prin ordin de plată blocarea sumei în contul curent este obligatorie;
c. Cecul poate fi folosit pentru plăţi la termen;
d. În cazul biletului la ordin nu se percepe dobândă pentru perioada de creditare;
e. Cambiile cu plată la termen (time draft) sunt acceptate înainte de livrarea
mărfii.
12. Care dintre alternativele de creditare de mai jos este legat de acreditivul
documentar:
a. Creditul de accept; b. Avansul în valută în contul curent; c. Creditul de cesiune
de creanţă; d. Creditul paralel; e. Creditul subsidiar.
13. În finanţarea prin emisiune de obligaţiuni prin ofertă publică pe pieţele
internaţionale cea mai mare parte din sumă este subscrisă prin intermediul:
a. Băncii lider; b. Grupului de coordonare; c. Grupului de plasament garantat; d.
Grupului de bănci participante; e. Grupului de vânzare a obligaţiunilor.
14. În cazul securitizării riscurile sunt preluate de:
a. Investitori; b. Sponsorii operaţiunii; c. Companiile de finanţare ce iniţiază
operaţiunea; d. Agenţiile de rating; e. Vehiculul financiar creat în acest sens
(SPV).
15. În cazul emisiunii de certificate de depozitare asupra acţiunilor
operaţiunea este iniţiată şi coordonată de:
a. Banca lider; b. Banca depozitară; c. Banca custode; d. Sponsorul operaţiunii; e.
Emitent.
16. În cazul operaţiunii de leasing internaţional:
a. Cel care închiriază bunurile nu poate dispune de ele la scadenţă;
b. Bunurile de echipament sunt cumpărate şi deţinute de compania de leasing;
c. Asigurarea bunurilor de echipament o face utilizatorul;
d. Refinanţarea se face exclusiv de pe piaţa locală;
e. Beneficiarul garantează cu bunurile de echipament.
17. În cazul balanţei de plăţi externe importul se înregistrează:
61
a. Creditul contului financiar; b. Debitul contului curent; c. Debitul contului de
capital; d. Debitul contului financiar; e. Creditul contului curent.
18. Ajustarea automată a balanţei de plăţi externe se poate face doar dacă:
a. Banca centrală depreciază cursul de schimb;
b. Banca centrală menţine stabil cursul de schimb;
c. Banca centrală reduce dobânda de intervenţie;
d. Banca centrală creşte masa monetară;
e. Banca centrală creşte dobânda de intervenţie pe piaţă.
19. Care dintre instrumentele financiare de mai jos are riscul cel mai ridicat:
a. Titlurile de stat; b. Certificatele de depozit; c. Obligaţiunile corporative; d.
Acţiunile; e. Instrumentele derivate.
20. Nu intră în categoria intermediarilor financiari internaţionali de tipul
instituţiilor non-depozitare:
a. Băncile de investiţii; b. Companiile de finanţare; c. Îngerii afacerilor;
d. Băncile comerciale; e. Fondurile cu capital de risc.
21. Nu poate fi folosit pentru plăţi la vedere:
a. Cecul; b. Cambia; c. Incasoo documentar; d. Biletul la ordin; e. Ordinul de
plată.
22. Nu poate avea caracter documentar (să presupună documente ce trebuie
depuse de exportator):
a. Ordinul de plată; b. Acreditivul; c. Incasso; d. Cecul. e. Dobânda încasată de o
ţară se înregistrează pe creditul BPE;
23. Nu poate fi folosit pentru plăţi la termen:
a. Cecul; b. Acreditivul documentar; c. Incasso documentar; d. Biletul la ordin;
e. Cambia.
24. Cea mai riscantă formă de plată pentru exportatori dintre cele de mai jos
este:
a. Ordinul de plată; b. Cambia; c. Acreditivul documentar; d. Incasso
documentar; e. Cecul garantat.
25. Cea mai ieftină formă de plată dintre cele de mai jos este:
a. Acreditivul documentar; b. Ordinul de plată; c. Cecul barat; d. Incasso
documentar; e. Scrisoarea de credit comercial „stand by”.
26. În cazul creditului de scont acceptarea cambiei se face de către:
a. Exportator; b. Importator; c. Banca exportatorului; d. Banca importatorului;
e. O bancă terţă.
a. În cazul creditului de scont exportatorul nu este menţinut solidar la plată;
b. Creditul de accept presupune existenţa unei cambii;
c. Creditul de cesiune de creanţă este mai scump decât cel de scont;
d. Avansul în contul curent se practică pentru plata prin cec sau ordin de plată.
62
e. Contagiunea volatilităţii;
a. Creditul sindicalizat este o formă de creditare pe termen scurt;
b. Leasingul presupune încasarea unei dobânzi pe perioada de derulare a
contractului;
c. Factoringul se poate derula doar cu plată la scadenţă;
d. Creditul paralel presupune negocierea dobânzilor;
e. Creditul cumpărător se asigură.
29. În cazul creditului subsidiar:
a. Dobânzile nu se mai negociază; b. Se utilizează o scrisoare de garanţie
bancară; c. Se utilizează o poliţă de asigurare a creditului; d. Se constituie un
sindicat bancar; e. Se emit obligaţiuni pe pieţele internaţionale.
30. Diferenţa dintre forfetare şi scontare constă în:
a. Finanţarea la forfetare se face de pe pieţele locale;
b. Riscul scontării e mai mare;
c. Durata finanţării la forfetare e mai mare;
d. Scontarea presupune finanţarea pe baza unei game mai mari de documente
comerciale;
e. Forfetarea poate avea la bază doar cambii.
31. Un mecanism IPO nu este considerat internaţional dacă:
a. Se realizează pe o piaţă locală dar este sindicalizat internaţional;
b. Se realizează pe o piaţă locală şi una internaţională simultan;
c. Se realizează simultan pe mai multe pieţe;
d. Se realizează pe o piaţă locală fiind sindicalizată local;
e. Se realizează pe europieţe.
a. Securitizarea presupune emisiune de obligaţiuni pe pieţele internaţionale;
b. Securitizarea este folosită pentru a consolida activele instituţiilor financiare;
c. IPO este o tehnică de finanţare garantată;
d. Emisiunea de certificate de depozitare asupra acţiunilor este coordonată de
banca custode.
e. Dobânda încasată de o ţară se înregistrează pe creditul BPE;
33. Finanţarea în cazul unui IPO de obligaţiuni pe pieţele internaţionale este
asigurată în principal de:
a. Grupul de vânzare a obligaţiunilor; b. Grupul de plasament garantat; c. Grupul
de coordonare a emisiunii de obligaţiuni; d. Grupul de audit; e. Grupul lider.
34. Finanţarea în cazul emisiunii de certificate de depozitare asupra
acţiunilor este asigurată de:
a. Banca lider; b. Banca depozitară; c. Banca custode; d. Banca garantă.
e. problemele de agenţie;.
63
35. În cazul securitizării pe pieţele internaţionale emisiunea prin IPO de
obligaţiuni sau acţiuni se realizează de către:
a. Beneficiar; b. Banca lider; c. SPV (Special Purpose Vehicle – compania creată
în acest sens); d. Grupul de consolidare a creanţelor; e. Grupul de vânzare.
36. Nu presupune mecanism de finanţare pe termen scurt în favoarea
exportatorului:
a. Cambia scontată; b. Cecul avalizat; c. Acreditivul cu plată prin negociere; d.
Factoring-ul cu plată la termen; e. Biletul la ordin.
37. Printre factorii care au influenţat dezvoltarea sistemului financiar
internaţional nu regăsim:
a. problemele de agenţie; b. independenţa de fluxurile comerciale internaţionale;
c. separarea capitalului de administrarea afacerii; d. dispersia câştigurilor în timp;
e. nevoia de consolidare a capitalurilor pentru dezvoltarea afacerilor
38. Garanţia depusă la factor în cazul operaţiunilor de factoring are rolul:
a. De a asigura lichiditatea operaţiunii; b. De a spori siguranţa aderentului; c. De
a diminua dobânda percepută de factor; d. De a garanta plata facturilor de către
aderent; e. De a diminua riscul de neplată pentru factor.
39. Printre avantajele beneficiarului contractului internaţional de leasing nu
regăsim:
a. Plata la vedere a bunului de echipament exportat;
b. Opţiunile pe care le are acesta la expirarea contractului de leasing;
c. Consultanţa din partea societăţii de leasing;
d. Costul operaţiunii, mult mai mic decât finanţarea prin credite;
e. Fiscalitatea mai redusă în cazul unor astfel de operaţiuni.
40. În cazul creditului de accept are loc:
a. Acceptarea unei cambii trase asupra băncii importatorului;
b. Acceptarea unei cambii trase asupra băncii confirmatoare;
c. Acceptarea unei cambii trase asupra importatorului;
d. Acceptarea unei cambii trase asupra băncii negociatoare;
e. Acceptarea unei cambii trase asupra exportatorului.
41. Diferenţa dintre factoring şi forfetare constă în:
a. Finanţarea se realizează în cazul factoringului cu precădere de pe pieţele
externe;
b. Factoring-ul nu presupune finanţare în timp ce forfetarea da;
c. Factoring-ul e mai complex decât forfetarea;
d. Factoring-ul are în vedere toate creanţele externe ale unei companii;
e. Forfetarea vizează un termen de finanţare mai scurt.
42. În cazul factoring-ului cu plată în avans se percepe de către factor:
a. Garanţie, dobândă şi comision; b. Doar garanţie şi dobândă; c. Doar comision
şi dobândă; d. Doar garanţie şi comision; e. Doar dobândă.
64
a. Creditul furnizor are scadenţă mai mare decât creditul cumpărător;
b. Creditul de accept se foloseşte în cazul plăţii prin incaso documentar;
c. Garanţia în cazul factoring-ului cu plată în avans se restituie la încasarea la
scadenţă a creanţelor;
d. Biletul la ordin nu poate fi avalizat;
e. Cecul nu poate fi transmis prin gir.
44. În cazul ordinului de plată internaţional:
a. Avalizarea sa se face de către o altă bancă;
b. Existenţa provizionului bancar este obligatorie;
c. Transmiterea prin gir se poate face numai cu acceptul băncii emitente;
d. Nu este permisă transmiterea sa prin SWIFT;
e. Ordonatorul plăţii nu se mai poate răzgândi după completarea ordinului de
plată.
45. Printre componentele dobânzilor pe pieţele financiare internaţionale nu
regăsim:
a. Prima de lichiditate; b. Prima de inflaţie; c. Prima de solvabilitate; d. Prima de
risc; e. Prima de durată.
46. Cambia se foloseşte întotdeauna în cazul:
a. Acreditivului documentar cu plată la vedere; b. Incaso de tipul „documente
contra plată” c. Acreditiv cu plată prin negociere; d. Acreditiv irevocabil;
e. Acreditivul domiciliat în ţara importatorului.
47. Domicilierea unui acreditiv documentar este dat de:
a. Locul unde se face notificarea deschiderii acreditivului;
b. Locul unde se face plata către exportator;
c. Locul unde se acceptă cambia;
d. Locul unde se negociază cambia;
e. Locul unde se scontează cambia aferentă acreditivului.
48. Cel mai sigur acreditiv documentar pentru exportatori este:
a. Acreditivul irevocabil, neconfirmat, domiciliat într-o terţă ţară;
b. Acreditivul irevocabil, confirmat, domiciliat în ţara exportatorului;
c. Acreditivul revocabil, neconfirmat, domiciliat în ţara exportatorului;
d. Acreditivul revocabil, neconfirmat, domiciliat în ţara importatorului;
e. Acreditivul documentar, confirmat, domiciliat în ţara importatorului.
49. Pentru a creşte siguranţa plăţii prin incaso documentar cu plată la
vedere se recomandă:
a. Utilizarea clauzei „plată la prima prezentare a documentelor”;
b. Scontarea unei cambii acceptate de exportator;
c. Livrarea mărfii de către un terţ;
d. Dublarea incaso de un bilet la ordin;
65
e. Cesionarea incaso-ului către importator.
50. Care dintre modalităţile de plată de mai jos are riscul cel mai mare
pentru importator:
a. Plata prin cec; b. Plata prin ordin de plată; c. Plata la termen;
d. Plata în avans; e. Plata prin bilet la ordin.
51. Sistemul Financiar Internaţional poate fi definit:
a. Ca un ansamblu de norme, tehnici cu privire la transferul resurselor de capital;
b. Ca un sistem care se reglează automat;
c. Ca un sistem independent în cadrul sistemului economic;
d. Ca un complex format din pieţe, instituţii şi instrumente financiare.
e. Acţiunile.
52. Sistemul financiar de la Bretton – Woods se caracteriza prin:
a. Un sistem de cursuri care flotează liber;
b. Un sistem prin care fiecare monedă era legată direct de aur;
c. Un ansamblu de cursuri bilaterale menţinute fixe;
d. Un sistem în care toate monedele erau fixate faţă de dolar şi dolarul era fixat în
raport cu aurul.
e. Instituţii publice financiare internaţionale
53. Prăbuşirea sistemului de la Bretton – Woods (1971) s-a datorat:
a. Lipsei unor reglementări unitare în sistem;
b. Lipsa de voinţă politică;
c. Instabilitatea cursurilor de schimb;
d. Lipsa unor reguli clare de intervenţie pe piaţa valutară în vederea deprecierii
monedelor participante la sistem;
e. Lipsa unui etalon mai complex.
54. Contagiunea crizelor financiare se poate transmite prin:
a. Canalele comerciale internaţionale; b. Informaţiile eronate cu privire la piaţă;
c. Mecanismele fiscale; d. Piaţa internaţională a forţei de muncă; e. Avansul
tehnologic diferenţiat.
55. Printre efectele de contagiune nu regăsim:
a. Contagiunea volatilităţii; b. Contagiunea de tip „muson”; c. Contagiunea de tip
„spillover”; d. Contagiunea de tip rezidual; e. Contagiunea indusă.
56. În categoria instituţiilor financiare depozitare de pe pieţele
internaţionale nu regăsim:
a. Băncile comerciale; b. Băncile de economii; c. Băncile de investiţii; d.
Uniunile de credit. e. Instituţii publice financiare internaţionale
57. Companiile de finanţare sunt:
a. Instituţii depozitare private; b. Instituţii non-depozitare private; c. Instituţii
publice locale; d. Instituţii publice financiare internaţionale. e. Un sistem prin
care fiecare monedă era legată direct de aur;
66
58. Singurele instituţii dintre cele de mai jos implicate în derularea
fluxurilor de încasări şi plăţi internaţionale sunt:
a. Băncile de investiţii; b. Băncile de economii; c. Băncile comerciale;
d. Companiile de factoring; e. Uniunile de credit.
59. Finanţarea indirectă are ca principal dezavantaj:
a. Costuri de tranzacţionare mai mici; b. Consultanţa oferită de intermediar;
c. Contactul cu investitorii; d. Costuri operaţionale mai mari; e. Lipsa unui sistem
de monitorizare a companiei.
60. Printre serviciile oferite de intermediarii financiari de pe pieţele
financiare internaţionale nu regăsim:
a. Monitorizarea pieţelor; b. Expertiză managerială; c. Managementul fondului de
rulment al companiilor; d. Finanţarea operaţiunilor comerciale; e. Vânzarea şi
cumpărarea de titluri financiare.
61. Cele mai riscante instrumente financiare din lista de mai jos sunt:
a. Titlurile de stat; b. Certificatele de depozit; c. Obligaţiunile corporative;
d. Acţiunile. e. Instabilitatea cursurilor de schimb;
62. Instrumentele care nu presupun plată de dobândă (sau forme ale
acesteia) sunt:
a. Certificatele de depozit; b. Hârtiile comerciale; c. Titlurile de stat; d.
Obligaţiunile municipale. e. Contagiunea volatilităţii;
63. Sunt emise de companii pentru finanţarea nevoilor lor:
a. Titlurile de trezorerie; b. Certificatele de depozit; c. Obligaţiunile de stat;
d. Acordurile de răscumpărare (REPO); e. Hârtiile comerciale.
64. Statul (prin instituţiile sale) nu poate emite niciodată pe pieţele
financiare internaţionale:
a. Obligaţiuni; b. Certificate de trezorerie; c. Acţiuni; d. Acorduri de
răscumpărare. e. O balanţă de plăţi externe trebuie să fie întotdeauna echilibrată;
65. În categoria instrumentelor cu venit fix nu se includ:
a. Obligaţiunile convertibile în acţiuni; b. Certificatele de depozitare asupra
acţiunilor; c. Obligaţiunile municipale; d. Obligaţiunile corporative; e.
Obligaţiunile de stat.
66. Care dintre principiile ce se referă la înregistrarea operaţiunilor în
balanţa de plăţi externe (BPE) de mai jos este falsă:
a. Exporturile se înregistrează pe debitul balanţei de plăţi externe;
b. Intrările se înregistrează pe creditul balanţei
c. Fiecare cont al balanţei de plăţi externe are un credit şi un debit;
d. O balanţă de plăţi externe trebuie să fie întotdeauna echilibrată;
e. Echilibrarea unor conturi din balanţa de plăţi externe se face prin alte conturi
din aceeaşi balanţă.
67
a. Dobânda încasată de o ţară se înregistrează pe creditul BPE;
b. Rezerva internaţională nu se înregistrează în BPE;
c. Salariile repatriate de muncitorii străini dintr-o ţară se înregistrează pe debitul
BPE;
d. Serviciul datoriei externe se înregistrează în contul curent al BPE.
e. O balanţă de plăţi externe trebuie să fie întotdeauna echilibrată;
68. În poziţia investiţională internaţională a unei ţări nu regăsim:
a. Datoria externă; b. Investiţiile străine directe; c. Rezerva obligatorie;
d. Investiţiile străine de portofoliu; e. Rezerva internaţională.
69. Echilibrul balanţei de plăţi externe se poate realiza automat prin:
a. Mecanismul preţurilor; b. Certificate de trezorerie; c. Instrumente derivate;
d. Acorduri de răscumpărare. e. O balanţă de plăţi externe trebuie să fie
întotdeauna echilibrată;
a. Balanţa de plăţi externe se poate echilibra prin măsuri fiscale;
b. În balanţa de plăţi externe se pot înregistra operaţiuni între doi nerezidenţi;
c. Balanţa de plăţi nu are sold global;
d. Intrările de resurse se înregistrează pe credit în timp ce ieşirile de resurse pe
debitul balanţei de plăţi externe;
e. Balanţa de plăţi externe se poate echilibra şi prin cursul de schimb.
68
BIBLIOGRAFIE
1. Popa, I., Tranzactii comerciale internationale, Editura Economică, Bucureşti, 2007
2. Simon, Y., Finance Internationale. Questions et exercices corriges, Editura
Economică, 2003
3. Kolb, R. W., Financial Derivatives, Blackwell Business, 1996

Tehnica plăţilor şi finanţării tranzacţiilor internaţionale
1. d 21. d 41. d 61. d

2. b 22. d 42. a 62. c
3. d 23. a 43. c 63. e
4. c 24. a 44. b 64. c
5. e 25. b 45. c 65. b
6. b 26. b 46. c 66. a
7. c 27. a 47. b 67. b
8. c 28. d 48. c 68. c
9. d 29. a 49. a 69. c
10. e 30. c 50. d 70. b
11. b 31. d 51. a
12. a 32. d 52. d
13. c 33. b 53. d
14. a 34. b 54. a
15. b 35. c 55. e
16. b 36. b 56. c
17. b 37. d 57. b
18. b 38. e 58. c
19. e 39. a 59. a
20. d 40. a 60. c
69
Teste grilă
Managementul afacerilor internaţionale
1. Funcţiile pe care le realizează conosamentul sunt: 1) poliţă de încărcare

semnată de armator (sau de un reprezentant legal al acestuia); 2) dovadă a
contractului de transport maritim – el face practic dovada prelucrării mărfii la
transport; 3) titlu de proprietate asupra mărfii, respectiv de a o vinde sau de a o
pune în gaj (prin andosare) fără ca marfa să fie efectiv prezentată noului posesor
(cumpărător); 4) factura în original, ori un alt document pe baza căruia se declară
valoarea în vamă a mărfurilor; 5) documentele necesare aplicării unui regim
tarifar preferenţial sau altor măsuri derogatorii la regimul tarifar de bază.
a) 1,3,5; b) 2,3,4; c) 3,4,5; d) 1,2,4; e) 1,2,3.
2. Documentele care însoţesc declaraţia vamală sunt următoarele:
1) documentul de transport al mărfurilor; 2) factura în original, ori un alt
document pe baza căruia se declară valoarea în vamă a mărfurilor; 3) poliţă de
încărcare semnată de armator (sau de un reprezentant legal al acestuia); 4)
declaraţia de valoare în vamă; 5) documentele necesare aplicării unui regim
tarifar preferenţial sau altor măsuri derogatorii la regimul tarifar de bază.
a) 1,2,3,4; b) 2,3,4,5; c) 1,2,4,5; d) 1,3,4,5; e) 1,2,3,5.
3. Controlul documentar constă în verificarea: 1) corectitudinii completării
declaraţiei vamale în detaliu; 2) existenţei documentelor anexate la declaraţia
vamală în detaliu potrivit regimului vamal solicitat; 3) numărul şi valabilitatea
licenţei înscrise în declaraţia vamală, corespunde cu datele din licenţă, atunci
când normele legale prevăd existenţa unei licenţe. 4) concordanţei dintre datele
înscrise în declaraţia vamală în detaliu şi cele dintre documentele anexate; 5)
verificarea formală a documentelor anexate.
a) 1,2,3,5; b) 1,2,4,5; c) 2,3,4,5; d) 1,2,3,4; e) 1,3,4,5.
4. Controlul vamal fizic al mărfurilor se efectuează după cum urmează:
1) mărfurile de masă se controlează prin observare sau prin sondare, pe
mijloacele de transport pe care se află, pe rampe sau cheiuri, ori pe platformele
din terminalele de operare a containerelor; 2) mărfurile ambalate în colete se
controlează, prin sondaj, pe mijloacele de transport pe care se află. Când nu
există condiţii pentru acest fapt, organele vamale pot cere descărcarea mărfurilor;
3) mărfurile ambalate în colete care se află în magazii, pe rampe sau cheiuri ori
pe platformele din terminalele de manipulare a containerelor se controlează, prin
sondaj, pe fiecare partidă de marfă; 4) numărul şi valabilitatea licenţei înscrise în
declaraţia vamală, corespunde cu datele din licenţă, atunci când normele legale
prevăd existenţa unei licenţe; 5) mărfurile transportate prin conducte, precum şi
curentul electric se controlează din punct de vedere al cantităţii, prin citirea
contoarelor instalate.
70
a) 1,2,3,4; b) 2,3,4,5; c) 1,2,4,5; d) 1,2,3,5; e) 1,3,4,5.
5. Cambia ca instrument de plată reprezintă:
a) un înscris care conţine ordinul necondiţionat dat de o persoană (trăgătorul)
altei persoane (trasul), de a plăti o anumită sumă, unei a treia persoane
(beneficiarul), la un anumit termen (scadenţă) şi într-un anumit loc;
b) este un înscris prin care o persoană fizică sau juridică denumită emitent se
obligă să plătească o sumă de bani, la un anumit termen (scadenţă) sau la
prezentare (la vedere), unei alte persoane denumită beneficiar;
c) este un înscris, prin care o persoană (trăgător,emitent) dă ordin unei bănci
(tras), să plătească o sumă de bani unei terţe persoane (beneficiar);
d) angajamanetul asumat de către o bancă pe baza ordinului cumpărătorului, de
a vira o anumită sumă vânzătorului (beneficiarului),într-un interval de timp,
contra remiterii documentelor care dovedesc că o marfă a fost expediată;
e) o modalitate de plată prin care banca emitentă se angajează, în mod
irevocabil faţă de exportator, să efectueze plata, cu respectarea condiţiilor
cuprinse în textul scrisorii.
6. Biletul la ordin ca instrument de plată reprezintă:
7. CEC-ul ca instrument de plată reprezintă:
71
8. Acreditivul documentar ca modalitate de plată internaţională reprezintă:
9. Scrisoare de credit comercială ca modalitate de plată internaţională
reprezintă:
10. Incasso-ul documentar ca modalitate de plată internaţională reprezintă:
72
b) o modalitate de plata care consta in faptul ca importatorul (cumparatorul)
accepta plata documentelor remise de catre exportator (vanzator), remitere care se
realizeaza prin bancile celor doi parteneri: banca exportatorului la care acesta
depune documentele de expeditie si cea a importatorului care tine contul acestuia;
11. Filiala în străinătate:
a) activează pe baza mandatului firmei pe care o reprezintă, permiţând
exportatorului să se afle în contact direct şi constant pe piaţa externă;
b) reprezintă un compartiment operativ implantat în străinătate;
c) reprezintă un serviciu al unei firme în străinătate;
d) este o persoană juridică autonomă, din punct de vedere financiar, care în
funcţionarea sa ţine seama, în principiu, de strategiile comerciale ale societăţii
mamă;
e) sunt forme ale investiţiilor străine directe, cu autonomie financiară şi
administrativă, cu o importanţă din ce în ce mai mare în practica afacerilor
internaţionale.
12. În cazul exportul indirect: 1) se transferă integral funcţia de comercializare
externă de la producător la firma comercială; 2) producătorul are posibilitatea sa
participe direct si complet la însuşirea profitului comercial, avantaj care devine
semnificativ când prin strategii flexibile de marketing, obţine preturi foarte
avantajoase; 3) activitatea de prospectare a pieţei, negociere, contractare şi
derulare se realizează de către firma comercială; 4) producătorul este separat
de piaţa externă, având un acces indirect la informaţiile privind caracteristicile
cererii; 5) aceasta modalitate permite promovarea imaginii de marcă a firmei si
consolidarea poziţiei sale pe pieţele externe. a) 1,2,4;
b) 1,4,5; c) 2,3,4; d) 3,4,5; e) 1,3,4.
13. Casele comerciale: 1) sunt mari firme comerciale care, p.d.o.p. cumpăra
mărfurile de la producătorii sau de la angrosiştii din ţara lor şi le revând în
străinătate, iar p.d.a.p. achiziţionează produse din străinătate pe care apoi le
revând angrosiştilor locali sau detailiştilor, precum şi întreprinderilor
73
producătoare; 2) îndeplinesc şi operaţiuni pe baza de comision; 3) sunt
întreprinderi comerciale specializate în tranzacţiile internaţionale, care realizează
operaţiuni de export şi de import pentru alte firme naţionale; 4) se ocupă atât cu
operaţiuni de comerţ exterior, cât şi cu cele de comerţ interior; 5) realizează în
principal operaţiuni pe cont propriu, dar adeseori îndeplinesc şi diferite servicii
pe bază de comision. a)1,2,3; b)3,4,5; c)2,3,4; d)1,3,5; e)1,4,5
14. Funcţiile îndeplinite de firma de comerţ exterior sunt: 1)promovarea;
2) se ocupă atât cu operaţiuni de comerţ exterior, cât şi cu cele de comerţ interior;
3) negocierea; 4) contractarea; 5) derularea operaţiunilor comerciale.
a) 1,2,3,5; b) 1,3,4,5; c) 2,3,4,5; d) 1,2,3,4; e) 1,2,4,5.
15. Firmele de comerţ exterior: 1) realizează în principal operaţiuni pe cont
propriu, dar adeseori îndeplinesc şi diferite servicii pe bază de comission; 2)
sunt întreprinderi comerciale specializate în tranzacţiile internaţionale, care
realizează operaţiuni de export şi de import pentru alte firme naţionale; 3) se
ocupă atât cu operaţiuni de comerţ exterior, cât şi cu cele de comerţ interior;
4) îndeplinesc şi operaţiuni pe bază de comision; 5) exercită o influenţă
însemnată asupra modernizării producţiei de export, prin adaptarea
la cerinţele dinamicii pieţei mondiale.
Care din variantele enumerate mai sus nu sunt adevărate?
a) 1,4; b) 3,4; c) 1,3; d) 4,5; e) 2,4.
16. Care din variantele enumerate, nu este firmă care acţionează în nume şi
pe cont propriu: a) casele comerciale; b) firma de comerţ exterior; c)
comercianţii angrosişti; d) comisionarii; e) organizaţiile cooperatiste.
17. În România, firmele de comerţ sunt structurate pe 3 tipuri de servicii:
operative, de sinteză şi funcţionale. Serviciile operative realizează 3 mari
categorii de operaţiuni: 1) negocierea si încheierea contractelor; 2) derularea la
extern - urmărirea livrării mărfii si a efectuării plătii in relaţiile cu partenerul
extern; 3) promovare-publicitate; 4) marketing şi conjunctură (cercetarea pieţei,
prospectare, elaborarea strategiei de marketing); 5) derularea la intern -
raporturile cu partenerii interni, furnizori de mărfuri pentru export sau beneficiari
de mărfuri din import.
a) 1,2,5; b) 2,4,5; c) 1,3,4; d) 2,3,4; e) 3,4,5.
18. Organizaţiile cooperatiste: 1) sunt asociaţii de consumatori, ţărani şi
meseriaşi care au drept scop cumpărarea sau desfacerea mărfurilor fără
intermedierea comercianţilor cu amănuntul şi cu ridicata din ţara lor; 2) deţin un
loc din ce în ce mai însemnat în comerţul exterior al ţărilor în curs de dezvoltare;
3) acţionează în domeniul valorificării pe pieţele externe a produselor agricole,
dar şi în comercializarea altor produse; 4) îndeplinesc rolul de verigi intermediare
între firmele industriale şi cele de comerţ cu amănuntul; 5) cumpăra partizi mari
74
de mărfuri pe care le depozitează şi le revând, defalcate în partizi mici,
detailiştilor şi chiar unor întreprinderi comerciale.
a) 1,3,5; b) 2,3,4; c) 1,3,4; d) 3,4,5; e) 1,2,3.
19. Care din variantele enumerate, sunt firme care acţionează în nume
propriu şi pe contul altora: 1) comisionarii; 2) organizaţiile cooperatiste; 3)
cunpărătorii voiajori; 4) casele comerciale; 5) comercianţii angrosişti.
a) 1,3; b) 2,4; c) 3,5; d) 1,4; e) 2,5.
20. Brokerii, samsarii sau curtierii:
a) sunt persoane fizice sau juridice cărora le este acordat dreptul de către o
altă companie de a acţiona în numele ei într-un anumit teritoriu dintr-un stat
străin, cu un anumit nomenclator de mărfuri;
b) îşi desfăşoară activitatea pe contul vânzătorului extern, intermediind
operaţiuni de import în schimbul unui commission;
c) sunt intermediari care se ocupă cu mijlocirea încheierii contractelor prin
punerea în legătura a cumpărătorului cu vânzătorul sau invers;
d) acţionează din ordinul unei întreprinderi industriale sau al unui număr
restrâns de astfel de întreprinderi din ţara lor pe baza contractului de agent;
e) acţionează în baza ordinului pe care îl primesc de la comitent de a săvârşi
acte şi fapte de comerţ legate de vânzarea şi cumpărarea mărfurilor pe contul şi în
numele părţii ordonatoare, pe baza unui contract de agent sau de reprezentare.
21. Activităţile promoţionale la nivel microeconomic, în raport cu nivelul la
care se practică pot fi: 1) publicitate; 2) relaţii publice; 3) servicii de orientare a
clienţilor; 4) saloane internaţionale; 5) servicii de informare comercială.
a) 1,2,3; b) 2,3,4; c) 3,4,5; d) 1,2,4; e) 1,3,5.
22. Publicitatea (advertisingul):
a) este o formă de comunicare de tip persuasiv, având rolul de a modifica
atitudinea receptorilor în sensul achiziţiei unui produs sau serviciu anume, ale
cărui calităţi anunţate sunt reale;
b) este procesul prin care o organizaţie sau un individ încearcă să se facă
cunoscuţi opiniei publice, să ocupe un loc vizibil în spaţiul public;
c) efortul planificat şi susţinut de a stabili şi menţine o stare de simpatie şi
înţelegere între o organizaţie şi mediul ei;
d) procesul de creare a unor nevoi în rândul consumatorilor pentru un produs
sau serviciu, motivarea vânzării acestuia şi distribuirea lui consumatorilor, în
scopul obţinerii unui profit;
e) presupune o acţiune pe termen scurt, iar tehnicile sale specifice aduc
consumatorului avantaje imediate de tip economic şi material.
23. Relaţiile publice (public relations):
a) desemnează orice tip de comunicare prin intermediul căruia sunt promise
destinatarilor beneficii reale legate de un produs/serviciu de cumpărat;
75
b) desemnează informaţiile difuzate de către media fără ca acestea să fi fost
plătite şi care au rezultat cel mai adesea în urma unor evenimente;
c) efortul planificat şi susţinut de a stabili şi menţine o stare de simpatie şi
d) desemnează un ansamblu divers de tehnici specifice destinate să stimuleze
vânzarea mai rapidă ori într-un volum mai mare a unor produse sau servicii;
e) este procesul de creare a unor nevoi în rândul consumatorilor pentru un
produs sau serviciu, motivarea vânzării acestuia şi distribuirea lui consumatorilor,
în scopul obţinerii unui profit.
24. Publicity (publicitate gratuită):
a) desemnează orice tip de comunicare prin intermediul căruia sunt promise
b) desemnează informaţiile difuzate de către media fără ca acestea să fi fost
plătite şi care au rezultat cel mai adesea în urma unor evenimente;
c) include toate activităţile folosite pentru a aduce produsul în atenţia
consumatorului, cât mai aproape de el, incluzând deopotrivă efortul de
convingere pentru a-l cumpăra;
d) desemnează un ansamblu divers de tehnici specifice destinate să stimuleze
e) presupune o acţiune pe termen scurt, iar tehnicile sale specifice aduc
consumatorului avantaje imediate de tip economic şi material.
25. Promovarea vânzărilor:
a) desemnează un ansamblu divers de tehnici specifice destinate să stimuleze
b) desemnează orice tip de comunicare prin intermediul căruia sunt promise
c) este procesul prin care o organizaţie sau un individ încearcă să se facă
cunoscuţi opiniei publice, să ocupe un loc vizibil în spaţiul public;
d) efortul planificat şi susţinut de a stabili şi menţine o stare de simpatie şi
e) este procesul de creare a unor nevoi în rândul consumatorilor pentru un
produs sau serviciu, motivarea vânzării acestuia şi distribuirea lui consumatorilor,
în scopul obţinerii unui profit.
26. În promovarea schimburilor economice internaţionale, relaţiile publice
îndeplinesc mai multe funcţii: 1) să informeze conducerea şi să avizeze toate
acţiunile acesteia care au influenţă asupra opiniei publice; 2) crearea unei
fidelităţi pentru o marcă de produs, pentru firma care a realizat sau care
comercializează acel produs; 3) să câştige înţelegerea publicului pentru scopurile
şi activităţile firmei, prin informaţii satisfăcătoare; 4) să provoace în rândul
angajaţilor un sentiment de solidaritate a intereselor proprii cu cele ale firmei şi
76
astfel să intensifice activitatea lor în scopul unor beneficii sporite; 5)
Promovarea vânzării noilor produse sau câştigarea de noi clienţi („crearea de
pieţe”) şi suţinerea desfacerii produselor deja introduse pe piaţă („lărgirea
pieţelor deja existente”). a) 1,2,4; b) 3,4,5; c) 1,3,4; d) 2,3,4; e) 1,3,5.
27. Precizaţi care din variantele enumerate, nu este etapă a unui program de
participare la un târg internaţional.
a) selectarea manifestării; b) planificarea activităţilor; c) derularea acţiunii;
d) coordonarea activităţii de asistenţă tehnică; e) urmările acţiunii.
28. Eficienţa participării la târguri se poate evalua cu ajutorul mai multor
indicatori. Ca indicator de evaluare, costul unui contract de afaceri încheiat
la târg se poate afla:
a) prin raportarea totală a cheltuielilor la numărul contractelor semnate;
b) ca raport între cheltuielile ocazionate de participarea respectivă şi volumul
tranzacţiilor încheiate la târg;
c) ca raport între cheltuielile ocazionate de participarea respectivă şi costul
programului de marketing;
d) ca raport între costul programului de marketing şi numărul vizitatorilor;
e) ca raport între cheltuielile ocazionate de participarea respectivă şi volumul
tranzacţiilor neîncheiate la târg.
29. Negocierea:
a) este un complex de procese; b)este un proces de decizie; c) este o formă
de comunicare; d) nu se bazează pe un dialog între părţi; e) este un
complex de activităţi.
Care din afirmaţiile enumerate mai sus nu este adevărată?
30. Unele dintre avantajele unei negocieri desfăşurate în România ar putea
fi: 1) constituirea unei echipe de negociere mai numeroase; 2) posibilitatea
formării unei imagini directe asupra partenerului; 3) luarea mai rapidă a deciziilor
şi influenţarea partenerului prin demonstraţii; 4) cunoaşterea formelor de
comercializare practicate; 5) din punct de vedere psihologic, negociatorii români
sunt mai degajaţi şi mai nepresaţi de timp.
a) 2,3,4; b) 1,3,5; c) 1,2,4; d) 3,4,5; e) 1,4,5.
31. O analiză cât mai exactă a procesului de negociere, indiferent de modul
în care este definit, de poziţia de pe care este abordat, trebuie să aibă în
vedere anumite caracteristici şi anume: 1) un proces competitiv; 2) un
fenomen social; 3) o finalitate precisă; 4) are un caracter intercultural; 5) să se
desfăşoare în mod organizat. a)1,2,3,4; b)2,3,4,5; c)1,2,3,5; d)1,2,4,5 e)1,3,4,5
32. În procesul de negociere, negocierea se bazează pe următoarele principii
de bază, de care trebuie să ţină seama dacă se doreşte evitarea greşelilor şi
anume : 1) moralităţii şi legalităţii; 2) progresul oricărei negocieri, nu este
influenţat de valorile personale, înţelegerea, atitudinile şi emoţiile persoanelor de
77
la masa de negocieri; 3) avantajul reciproc; 4) este o activitate voluntară; 5) cel
puţin una din părţi doreşte să obţină ceva şi consideră că este posibilă ajungerea
la o înţelegere reciprocă satisfăcătoare.
a) 1,3,4,5; b) 1,2,3,5; c) 1,2,4,5; d) 2,3,4,5; e) 1,2,3,4.
33. În cadrul negocierilor se pot identifica următoarele forme de negocieri:
1) negocierea nestructurală; 2) negocierea distributivă; 3) negocierea integrativă;
4) negocierea raţională; 5) negocierea strategică.
a) 1,2,3,5; b) 1,3,4,5; c) 1,2,4,5; d) 1,2,3,4; e) 2,3,4,5.
34. Negocierea integrativă:
a) părţile implicate încearcă fiecare dintre ele să căştige, câştigul uneia dintre
părţi se va reflecta în pierderea celeilalte;
b) părţile adoptă o poziţie obiectivă, neîncercând să obţină concesii de pe poziţii
subiective;
c) părţile implicate caută o realizare reciprocă a intereselor lor, în vederea
păstrării unor relaţii de colaborare amiabile, urmărind beneficii mai mari decât
costuri;
d) într-o astfel de negociere nici una dintre părţi nu poate reuşi fără cooperarea
celeilelte;
e) această formă de negociere are o importanţă mare deoarece rezultatul
negocierii poate afecta interesele lor pe termen lung.
35. Negocierea internă:
a) la momentul negocierii are o miză relative mare, dar nu are efecte
semnificative pe termen lung;
b) într-o astfel de negociere nici una dintre părţi nu poate reuşi fără cooperarea
celeilelte;
c) rezultatul negocierii poate afecta interesele lor pe termen lung;
d) cei ce negociază se străduiesc să obţină acordul unanim al organizaţiei din care
provin;
e) obiectul supus negocierii are o valoare mică.
36. Creşterea importanţei negocierilor are loc datorită unor factori
economici şi social-politici: 1) negocierile servesc preocupărilor de a da
răspunsuri la problemele ce derivă din nevoia obiectivă a cooperării dintre firme
şi dintre ţări; 2) scăderea concurenţei în condiţiile în care oferta depăşeşte cererea
de mărfuri; 3) posibilitatea alegerii dintr-un număr mare de tehnici de contractare
şi derulare a schimburilor comerciale externe; 4) creşterea numărului de parteneri
de afaceri (amplasaţi în zone geografice cât mai întinse şi diversificate); 5) în
condiţiile existenţei unor diferenţe şi limitări în ceea ce priveşte dotarea cu
resurse a ţărilor lumii, accesul la resursele deficitare este posibilă printr-o
colaborare reciproc avantajoasă, pe baza negocierii.
a) 1,2,3,5; b) 1,3,4,5; c) 2,3,4,5; d) 1,2,4,5; e) 1,2,3,4.
78
37. Unele dintre avantajele unei negocieri desfăşurate în străinătate , pot fi:
1) cunoaşterea formelor de comercializare practicate; 2) posibilitatea formării
unei imagini directe asupra partenerului de afaceri; 3) constituirea unei echipe de
negociere mai numeroase; 4) cunoaşterea preţurilor practicate de concurenţă; 5)
cunoaşterea canalelor de distribuţie utilizate.
a) 1,2,3,4; b) 2,3,4,5; c) 1,3,4,5; d) 1,2,4,5; e) 1,2,3,5.
38. Negocierea comercială devine necesară şi este posibilă ori de căte ori sunt
îndeplinite următoarele condiţii pe o piaţă mai mult sau mai puţin liberă: 1)
lipsa unor reguli şi proceduri prestabilite; 2) progresul oricărei negocieri, nu este
influenţat de valorile personale, înţelegerea, atitudinile şi emoţiile persoanelor de
la masa de negocieri; 3) lipsa unei autorităţi aflate deasupra părţilor aflate în
divergenţă; 4) dorinţa părţilor în vederea obţinerii unui acord; 5) existenţa unor
interese complementare.
a) 1,3,4,5; b) 2,3,4,5; c) 1,2,4,5; d) 1,2,3,4; e) 1,2,3,5.
39. Un mare dezavantaj, în cazul unei negocieri desfăşurate în străinătate este
că partenerul de afaceri:
a) are posibilitatea formării unei imagini directe asupra partenerului de tratative;
b) are posibilitatea să cunoască preţurile practicate de concurenţă;
c) ştie de la bun început (în calitate de exportator) că, partenerul străin a făcut
deplasarea tocmai pentru că este interesat să achiziţioneze produsul;
d) are posibilitatea să cunoască formele de comercializare practicate;
e) din punct de vedere psihologic, negociatorii sunt mai degajaţi şi mai nepresaţi
de timp.
40. Atribuţiile echipei de negociere sunt următoarele: 1) informaţii cu privire
la: produs, calitate, cantitate; preţ minim/maxim; piaţă şi partener; transport,
credit, penalităţi, modalităţi de plată, etc.; 2) elaborarea şi lansarea ofertei, atunci
când se negociază un contract de vânzare, respectiv a cererii de ofertă, în cazul
negocierii unui contract de cumpărare; limitarea argumentelor la un minim
necesar; 4) participarea la elaborarea mandatului de negociere; 5) fixarea
legăturilor de comunicaţie.
a) 1,3,5; b) 2,4,5; c)1,4,5; d) 1,2,4; e) 2,3,4.
41. În funcţie de obiect, deosebim: 1) afaceri industriale; 2) afaceri comerciale;
3) afaceri interne; 4) afaceri financiare; 5) afaceri internaţionale.
a) 1,2,3; b) 3,4,5; c) 2,3,4; d) 1,3,5; e) 1,2,4.
42. În funcţie de mediul în care se realizează, deosebim: 1) afaceri interne; 2)
afaceri externe; 3) afaceri internaţionale; 4) afaceri necomerciale; 5) afaceri
economico - financiare. a) 1,3; b) 2,4; c) 4,5; d) 3,4; e) 1,5.
43. Care din variantele enumerate, nu este argument PRO deciziei de
export?
a) sporirea cifrei de afaceri prin lărgirea ariei de desfacere a produselor;
79
b) investiţii suplimentare (noi capacităţi de producţie);
c) prelungirea ciclului de viaţă al produselor;
d) stimularea inovaţiei prin rentabilizarea activităţii de cercetare/dezvoltare şi
contactul cu experienţe avansate;
e) reducerea unor riscuri prin diversificarea pieţelor.
44. Care din variantele enumerate, nu este argument CONTRA deciziei de
export?
a) crearea unor structuri organizatorice specifice; b)costuri suplimentare
(adaptarea produsului, promovare); c)impactul diferenţelor culturale, legislative,
economice între parteneri; d) posibilităţi de vânzare de servicii auxiliare,
consultanţă, licenţe; e) riscuri specifice (de preţ, valutar).
45. Avantaje ale exportului - importului direct: 1) producătorul are
posibilitatea sa participe direct si complet la însuşirea profitului comercial; 2)
cheltuielile de comercializare sunt de regulă mari şi se justifică numai la o
anumită cifră de afaceri; 3) posibilităţi sporite de a se menţine în contact cu
pieţele externe; 4) permite promovarea imaginii de marcă a firmei; 5) o mare
parte a timpului managerilor firmei trebuie să fie alocată afacerilor internaţionale.
a) 1,2,3; b) 3,4,5; c) 1,3,4; d) 2,3,4; e) 1,3,5.
46. Limite ale exportului - importului direct: 1) cheltuielile de comercializare
sunt de regulă mari şi se justifică numai la o anumită cifră de afaceri; 2) permite
promovarea imaginii de marcă a firmei; 3) riscurile specifice pieţei internaţionale
se pot repercuta asupra întregii activităţi de ansamblu a companiei; 4) cheltuielile
de comercializare sunt de regulă mici şi se pot recupera într-un interval de timp
scurt; 5) o mare parte a timpului managerilor firmei trebuie să fie alocată
afacerilor internaţionale, în detrimentul preocupărilor tehnologice şi de producţie.
a) 1,3,4; b) 2,4,5; c) 1,3,5; d)1,2,4; e) 3,4,5.
47. Care din variantele enumerate mai jos, nu este formă organizatorică a
importului - exportului direct:
a) reprezentanţă comercială în străinătate; b) biroul comercial; c) sucursală în
străinătate; d) filială în străinătate; e) casele comerciale.
48. Reprezentanţa comercială în străinătate acţionează pentru: 1)
prospectarea continuă a pieţei; 2) difuzarea de informaţii privind activitatea
firmei si oferta de export; 3) informarea firmei cu privire la segmente de
utilizatori, mobiluri de achiziţie, politici sectoriale din tara gazda, uzanţe
comerciale si obiceiuri locale, concurenta, etc.; 4) mijlocirea contactelor de
afaceri; 5) asigurarea unui contact permanent cu piaţa locala in vederea
promovării vânzărilor. a)1,2,3,4; b)2,3,4,5; c)1,2,4,5; d)1,3,4,5; e)1,2,3,5
49. Care din variantele enumerate, nu reprezintă funcţie a biroului
comercial:
80
a) asigurarea unui contact permanent cu piaţa locală în vederea promovării
vânzărilor;
b) sprijin în vederea pregătirii şi desfăşurării tratativelor comerciale;
c) depinde financiar şi administrativ de societatea care a creat-o;
d) urmărirea la faţa locului a modului de derulare a contractelor încheiate;
e) coordonarea activităţii de asistenta tehnica.
50. Particularităţi ale sucursalei în străinătate: 1) obiectul său de activitate
este de regulă identic cu cel al societăţii mamă; 2) cheltuielile necesare activităţii
sale sunt evidenţiate şi suportate în bugetul de venituri şi cheltuieli al societăţii
mamă; 3) nu are capital social şi nu poate fi declarat falimentat; 4) nu are
personalitate juridică, fiind dotată la înfiinţare cu fonduri asupra utilizării cărora
poate decide parţial; 5) societatea mamă păstrează tot timpul dreptul de a lichida
biroul comercial dacă activitatea sa este nesatisfăcătoare.
a) 1,2,3; b) 1,2,4; c) 2,3,4; d) 3,4,5; e) 2,4,5.
BIBLIOGRAFIE
1. Caraiani, Gh., Potecea V., Negocierea în afaceri internaţionale – strategii, tactici,
uzanţe diplomatice şi de protocol, Ed. Wolters Kluwer, Bucureşti, 2010
2. Cistelecan, L., Economia, eficienţa şi finanţarea investiţiilor, Editura Economică,
Bucureşti, 2002
3. Popa I., Filip R., Management internaţional, Editura Economică, 2001
4. Popa I., Negocierea comercială internaţională, Editura Economică, Bucureşti, 2006
5. Popa I., Tranzacţii de comerţ exterior, Editura Economică, Bucureşti, 2002
6. Popa S., Abordări conceptuale ale investiţiilor străine ca factor de creştere şi
dezvoltare, Editura ProUniversitaria, Bucureşti, 2013
7. Popa S., Afaceri economice internationale, Editura Sitech, Craiova, 2017
8. Puiu A., Management în afacerile economice internaţionale. Tratat, Editura
Independenţa Economică, 1996
9. Puiu Al., Management internaţional - tratat, Piteşti, Ed. Independenţa Economică,
2003
10. Puiu A., Management internaţional. Tratat, Vol I, Editura Independenţa Economică,
2003
11. Sasu, C., Managementul Internaţional. Iaşi, Ed. Universităţii „Al. I. CUZA”, 2004
12. Stoian I., Cartea specialistului în comerţ exterior – tehnici, proceduri, uzanţe, Editura
Caraiman, 1994
13. Vasilescu, I., Gheorghe, A., Cicea, C., Dobrea C., Eficienţa şi evaluarea investiţiilor,
Editura Eficon Press, Bucureşti, 2004
***http://www.iccwbo.org/products-and-services/trade-facilitation/incoterms-2010/the-
incoterms-rules/
***http://www.unctad.org/en/pub
***http://www.unctad.org/wir
***www.bnr.ro/Ro /Statistica/Cercetari/FDI2010rez.pdf
81
Managementul afacerilor internaţionale
1. e 26. c
2. c 27. d
3. b 28. a
4. d 29. d
5. a 30. b
6. b 31. c
7. c 32. a
8. d 33. e
9. e 34. c
10. b 35. d
11. d 36. b
12. e 37. d
13. e 38. a
14. b 39. c
15. c 40. b
16. d 41. e
17. a 42. a
18. e 43. b
19. a 44. d
20. c 45. c
21. d 46. c
22. a 47. e
23. c 48. a
24. b 49. c
25. a 50. b
82
Teste grilă
Economie mondială
1. În 1944, la Bretton Woods (S.U.A.), s-a decis crearea, alături de Fondul

Internaţional, a:
a) BERD b) BIRD c) BERT d) BRTE e) BDER
2. B.I.R.D. a fost înfiinţată ca instituţie geamănă a:
a) MFI b) IFM c) FMI d) FIM e) MIF
3. În prezent, Banca Mondială susţine obiectivele prioritare stabilite la:
a) Summit-ul Mileniului b) Summit-ul Secolului c) Summit-ul Anului d)
Summit-ul Săptămânii e) Summit-ul Lunii
4. Acordul General pentru Tarife şi Comerţ poartă denumirea de:
a) AGTC b) ATCG c) GATT d) CTGA e) GAAT
5. Forumul Economic Mondial are contribuţii mari la teoretizarea
fenomenului:
a) epistemologic b) globalizării c) macrostabilizării d) microstabilizării
e) concretizării
6. Procesul prin care o economie devine crescând integrată în economia
mondială reprezintă:
a)economizare b)globalizarea c)europenizare d)volatilizare e) regionalizare
7. Globalizarea are în principal trei piloni:
a) comerţ şi ISE b) comerţ şi transporturi c) comerţ şi servicii d) comerţ,
investiţii directe şi fluxurile financiare e) comerţ şi SIE
8. Globalizarea este produsul:
a) concretizării b) firmelor locale c) liberalizării d) firmelor segregat e)
firmelor regionale
9. O cale de atac a globalizării este:
a) sistemul interdisciplinar b) sistemul concurenţial c) sistemul bancar d)
sistemul funciar e) sistemul internaţional
10. Globalizarea presupune:
a) mondializarea clientului
b) mondializarea concernului
c) mondializarea producţiei
d) mondializarea regională
e) mondializarea trimestrială
11. Singurii beneficiari ai globalismului sunt:
a) factorii externi b) factorii interni c) factorii medii d) corporaţiile interne
e) corporaţiile şi băncile transnaţionale
83
12. Perioada liberalizării şi cea în care aurul definea standardul economic
este, deseori, numită:
a) Prima eră a Globalizării
b) A doua eră a Globalizării
c) A treia eră a Globalizării
d) A patra eră a globalizării
e) Ultima eră a Globalizării
13. Bazată pe Pax Britannica şi pe schimbul de bunuri în numerar, era
globalizării a crescut odată cu:
a) Modernizarea b) comercializarea c) segregarea d) agricultura e)
industrializarea
14. Runda Uruguay a dus la semnarea unui tratat prin care se creează:
a) MOC b) COM c) OMC d) CMO e) OMC
15. Organizaţia Mondială a Comerţului (WTO) are rolul de:
a) a media dispute locale
b) a media dispute interdisciplinare
c) a media dispute legale
d) a media dispute comerciale
e) a media dispute internaţionale
16. Combinaţia între teoria economică a liberului schimb şi îndepărtarea
barierelor în care se mişcă bunurile poartă denumirea de:
a)propagandă b)instituţionalizare c)liberalizare d)prosperitate e)localizare
17. Principiul ordonator pentru gobalitate şi globalism este cel al:
a) centralizării b) cuantificării c) adversităţii d) proprietăţii e) propunerii
18. Inovaţia tehnologică se referă mai ales la tehnologia de:
a) informare şi centralizare
b) informare şi comunicare
c) informare şi propagandă
d) informare şi descentralizare
e) informare şi confluenţe
19. Un sistem economic modern necesită 3 elemente pentru a funcţiona:
a) cererea, şi internauţii
b) cererea, şi interlocutorii
c) cererea, oferta şi intermediarii
d) oferta şi intermediarii
e) Subcontractarea
20. Unii specialişti opinează că un indicator mai relevant al echităţii creşterii
economice globale decât alţii ar fi:
a) creşterea veniturilor medii pe cap de locuitor
b) creşterea veniturilor totale pe cap de locuitor
84
c) creşterea veniturilor parţiale pe cap de locuitor
d) creşterea veniturilor trimestriale pe cap de locuitor
e) creşterea veniturilor zilnice pe cap de locuitor
21. Banca Centrală în cadrul economiei de piaţă îndeplineşte următoarele
funcţii:
a) emite monedă şi reglează masa monetară aflată în circulaţie
b) emite monedă şi dereglează masa monetară aflată în circulaţie
c) nu emite monedă şi reglează masa monetară aflată în circulaţie
d) emite monedă şi nu reglează masa monetară aflată în circulaţie
e) emite monedă şi reglează masă inflaţionistă aflată în circulaţie
22. Cursul de schimb este un instrument important care:
a) poate influenţa scăderea exporturilor şi importurilor unui stat
b) poate influenţa creşterea exporturilor şi importurilor unui stat
c) poate influenţa exporturile şi scăderea importurilor unui stat
d) poate influenţa volumul exporturilor şi importurilor unui stat
e) nu poate influenţa volumul exporturilor şi importurilor unui stat
23. Instrumentele politicii vamale:
a) tariful vamal, legislaţia fiscală, codul vamal şi regulamentul vamal
b) tariful nefiscal, legislaţia vamală, codul vamal şi regulamentul vamal
c) tariful fiscal, legislaţia vamală, codul vamal şi regulamentul vamal
d) tariful vamal, legislaţia vamală, codul vamal şi regulamentul vamal
e) tariful nevamal, legislaţia vamală, codul vamal şi regulamentul vamal
24. G8 este format din:
a) Statele Unite, Japonia, Germania, Marea Britanie, Franţa, Italia, Canada şi
Rusia
b) Statele Unite, Japonia, India, Marea Britanie, Franţa, Italia, Canada şi Rusia
c) Statele Unite, China, Germania, Marea Britanie, Franţa, Italia, Canada şi
Rusia
d) Statele Unite, Japonia, Germania, Brazilia, Franţa, Italia, Canada şi Rusia
e) Statele Unite, Japonia, Germania, Marea Britanie, Franţa, Spania, Canada şi
Rusia
25. G8 poate fi considerat în mod neoficial:
a) un guvern al lumii b) un guvern al poporului c) un guvern al păcii d) un
guvern al prosperităţii e) un guvern macro
26. Indicele de internaţionalizare se determină ca:
a) raport între numărul de filiale implantate în străinătate şi numărul total de
filiale
b) diferenţă între numărul de filiale implantate în străinătate şi numărul total
de filiale
85
c) adunare între numărul de filiale implantate în străinătate şi numărul total
de filiale
d) scăderea dintre numărul de filiale implantate în străinătate şi numărul
total de filiale
e) raport între numărul de filiale implantate în străinătate şi numărul
operaţional de filiale
27. Fluxurile internaţionale de capital îmbracă două forme principale:
a) investiţiile internaţionale de portofoliu şi investiţiile străine directe
b) investiţiile naţionale de portofoliu şi investiţiile străine directe
c) investiţiile internaţionale de portofoliu şi investiţiile naţionale directe
d) investiţiile internaţionale de portofoliu şi investiţiile străine indirecte
e) investiţiile internaţionale de portofoliu şi investiţiile directe
28. Prin fluxurile de ISD (FDI flows) se înţeleg:
a) sumele aferente investiţiilor realizate într-o perioadă de timp (de obicei 5 ani)
b) sumele aferente investiţiilor realizate într-o perioadă de timp (de obicei 2 ani)
c) sumele aferente investiţiilor realizate într-o perioadă de timp (de obicei un an)
d) sumele aferente investiţiilor realizate într-o perioadă de timp (de obicei 3 ani)
e) sumele aferente investiţiilor realizate într-o perioadă de timp (de obicei 4 ani)
29. Tipul etnocentric de organizare constă în:
a) organizarea centralizată a puterii b)organizarea necentralizată a puterii c)
organizarea descriptivă a puterii d) organizarea concentrată a puterii
e)organizarea puterii locale
30. Monopolul transnaţional presupune că:
a) cel puţin cinci unităţi situate în state diferite să deţină o poziţie cheie într-
un anumit domeniu
b) cel puţin patru unităţi situate în state diferite să deţină o poziţie cheie într-
un anumit domeniu
c) cel puţin trei unităţi situate în state diferite să deţină o poziţie cheie într-
un anumit domeniu
d) cel puţin două unităţi situate în state diferite să deţină o poziţie cheie într-
un anumit domeniu
e) cel puţin o unitate situată în state diferite să deţină o poziţie cheie într-un
anumit domeniu
31. Modalităţile practice de concentrare a capitalului sunt:
a) cererea şi achiziţia b) fuziunea şi cererea c) creşterea şi descreşterea d)
intrările şi ieşirile e) fuziunea şi achiziţia
32. Economiile naţionale sunt celulele de bază ale:
a) economiei mondiale b) economiei naţionale c) economiei internaţionale
d) economiei locale e) economiei interculturale
33. Fluxurile economiei internaţionale stau la baza formării:
86
a) pieţei albe b) pieţei mondiale c) pieţei locale d) pieţei strategice e)
pieţei negre
34. Abordarea geopolitică şi geoeconomică evidenţiată prin redefinirea
alianţelor şi printr-un proces complex de integrare a economiilor ţărilor
lumii se numeşte:
a) globalizare b) europenizare c) mondializare d) ecologizare e)
conglomerare
35. Politică de vigoare aplicată pentru evitarea crizelor economice de
supraproducţie se numeşte:
a) politica preferenţială b) politica de tip stop c) politica de liber schimb d)
politica concurenţială e) politica de embargou
36. Planificarea Programată a Sistemului Bugetar presupune:
a) calcularea necesarului de resurse financiare plecând de la finalităţile
guvernamentale
b) calcularea necesarului de resurse naturale plecând de la finalităţile
guvernamentale
c) calcularea necesarului de resurse amortizabile plecând de la finalităţile
guvernamentale
d) calcularea necesarului de resurse nefinanciare plecând de la finalităţile
guvernamentale
e) calcularea necesarului de resurse statice plecând de la finalităţile
guvernamentale
37. Totalitatea instrumentelor utilizate de către stat pentru reglementarea
relaţiilor sale comerciale externe poartă denumirea de:
a) politica terţiară b) politică mercantilică c) politică industrială d) politică
navală e) politică comercială
38. Subdezvoltarea este reversul:
a) internaţionalizării b) dezvoltării c) viabilităţii d) clarviziunii e)
macrostabilizării
39. Subdezvoltarea unui număr mare de ţări este, mai ales, efectul unui
factor extern şi anume:
a) regimul colonial b) regimul universal c) regimul transversal d) regimul
totalitar e) regimul interdisciplinar
40. O problemă specifică ţărilor subdezvoltate este:
a) creşterea economică b) viabilitatea economică c) interdisiplinaritatea d)
dezvoltarea e) şomajul
41. Gradul scăzut de industrializare poate fi luat ca punct de reper pentru :
a) resursele de care dispune economia
b) susţinerea industriei şi a mediului
c) strategia industrializării orientate spre export
87
d) aprecierea fondului de dezvoltare al unei ţări
e) mărimea şi cerinţele pieţei
42. Raporturile băneşti care se formează între economiile naţionale, între
agenţii economici din diferite ţări ca urmare a participării lor la circuitul
economic mondial poartă denumirea de:
a) RMI b) IMR c) MRI d) IRM e) MIR
43. Flotarea generalizată a cursurilor de schimb a făcut ca ele să joace un rol
foarte important în:
a) rata dobânzii b) avantajul comparativ c) conpetiţia dintre state d) rata
valutară e) rata şomajului
44. Depozitele în monede naţionale la bănci situate în exteriorul ţării care le-
a emis se numesc:
a) euro-devize b) euro-stabilizare c) euro-acreditare d) euro-comercializare
e) euro-consacrare
45. În cadrul euro-pieţelor rata dobânzii de referinţă se stabileşte:
a) zilnic b) lunar c) săptămânal d) trimestrial e) bilunar
46. Supremaţia economiei deschise înseamnă:
a) capitalism b) urbanism c) regionalizare d) controversare e)
macrostabilizare
47. Stabilirea unor relaţii de piaţă nemijlocite între sectorul public şi cel
privat, din iniţiativa puterii publice reprezintă:
a) acţiune statală viabilă b) acţiune statală scurtă c) acţiune statală lungă d)
acţiune statală indirectă e) acţiune statală directă
48. Tehnica de achiziţie prin care o firmă cumpără integral altă firmă poartă
denumirea de:
a) creaţie b) diviziune c) corespondenţă d) absorbţie e) asociaţie
49. România este membră a FMI din anul:
a) 1968 b) 1970 c) 1972 d) 1975 e) 1985
50. În fruntea sistemului de conducere a FMI se află:
a) Consiliul Administratorilor b)Consiliul General c) Consiliul Sindical d)
Consiliul Proletar e) Consiliul Guvernatorilor
51. Prima şi cea mai importantă premisă a economiei mondiale o constituie:
a) dominaţia proprietăţii private b) dominaţia propietăţii totale c) dominaţia
propietăţii inobiliare d) dominaţia frontală e) dominaţia perpetuă
52. Proprietatea comună a fost, caracteristica:
a) economiei totale b) economiei parţiale c) economiei de penurie d)
economiei transparente e) economiei cvasitotale
53. Ţara care a dominat piaţa mondială, în perioada manufacturieră, a fost:
a) Danemarca b) Norvegia c) Finlanda d) Olanda e) România
54. Economia mondială reprezintă:
88
a) stadiu al schimbului reciproc de activităţi, când este implicată majoritatea
agenţilor economici de pe glob
b) stadiu al activităţii vânzărilor mondiale
c) stadiu al schimbului mondial
d) stadiu al produselor mondiale
e) stadiu minim al majorităţii agenţilor economici de pe glob
55. Conceptul de economie mondială este:
a) expresie valorică b) expresie numerică c) expresie vectorială d) expresia
teoretică a unui complex de relaţii economice e) expresia teoretică a unui
complex de secante economice
56. Echilibrul economic mondial are un caracter:
a) dinamic b) reflexiv c) mimic d) antepus e) oscilant
57. Un moment esenţial, decisiv, pentru procesul de constituire a economiilor
naţionale reprezintă formarea pieţei:
a) pieţei interne b) pieţei externe c) pieţei totale d) pieţei extrapolare e)
pieţei internaţionale
58. Ansamblul tranzacţiilor care au loc între agenţii economici de pe întregul
glob reprezintă:
a) piaţa interbancară b) piaţa mondială c) piaţa valutară d) piaţa internă e)
piaţa servabilă
59. Ordinea economică mondială caracterizează:
a) starea de incertitudine a economiei mondiale
b) starea calitativă a economiei mondiale
c) starea excesivă a economiei mondiale
d) starea interrsectorială a economiei mondiale
e) starea adpriori a economiei mondiale
60. Piaţa internaţională a capitalului reprezintă:
a) plasamentele realizate de către agenţii economici sub forma investiţiilor
externe de capital
b) plasamentele realizate de agenţii economici sub formă de bani scripturali
c) plasamentele realizate de agenţii economici sub formă de valută
d) plasamentele realizate de agenţii economici sub formă de schimb troc
e) plasamentele realizate de către agenţii economici sub forma investiţiilor
interne de capital
61. Procesul prin care pieţele bunurilor şi serviciilor, piaţa monetară,
financiară şi a muncii se extind dincolo de graniţele unei ţări constituindu-se
astfel un sistem economic mondial unic şi coerent reprezintă:
a) globalizarea b) regionalizarea c) competitivitatea d) coerenţa e)
ireversibilitatea
62. Liberalizarea comerţului internaţional a stat la baza:
89
a) dezvoltării economice a statelor b) interdependenţei economice c)
sustenabilităţii economice d) creşterii care sărăceşte e) interdependenţelor
sociale
63. În contextul globalizării producţiei se remarcă:
a) detaşare a banilor de spaţiul teritorial naţional b) un faliment iminent c)
un circuit comercial adecvat d) creştere locală e) descentralizare
64. Globalizarea finanţelor presupune:
a) circulaţia rapidă a economiei
b) circulaţia rapidă a forţei de muncă
c) circulaţia rapidă şi în volum mare a banilor
d) circulaţia rapidă a producţiei
e) circulaţia bunăstării
65. Creşterea economică globală din ultimul deceniu a fost realizată în
principal de:
a) BERC b) BURC c) Statele Unite şi BRIC d) Statele Unite şi BREE e)
Statele unite şi BRII
66. Riscul de solvabilitate apare atunci când:
a) activele unei firme, ale unui sector sau ale unei ţări nu mai acoperă companiile
b) activele unei firme, ale unui sector sau ale unei ţări nu mai acoperă obligaţiile
c) activele unei firme, ale unui sector sau ale unei ţări nu mai acoperă clienţii
d) activele unei firme, ale unui sector sau ale unei ţări nu mai acoperă sectorul
terţiar
e) activele unei firme, ale unui sector sau ale unei ţări nu mai acoperă
globalizarea
67. Creşterea investiţiilor, veniturilor, producţiei prin reducerea şomajului
se numeşte:
a) faza de recesiune b) faza de accelerare c) faza de centralizare d) faza de
ascensiune e) faza de impulsionare
68. Faza de depresiune economică este caracterizată prin:
a) indisciplinare economică
b) scădere globală
c) nediscriminare
d) creşterea cererii globale şi a investiţiilor, scăderea şomajului
e) reducerea cererii globale şi a investiţiilor, creşterea şomajului
69. Supraîncălzirea economică constă în:
a) pe fondul unei scăderi a activităţii economico-financiare, inflaţia devine mare,
importurile depăşesc exporturile iar datoria publică scade excesiv
b) pe fondul unei scăderi a activităţii economico-financiare, inflaţia devine mică,
importurile depăşesc exporturile iar datoria publică creşte excesiv
90
c) pe fondul unei creşteri a activităţii economico-financiare, inflaţia devine mică,
d) pe fondul unei creşteri a activităţii economico-financiare, inflaţia devine mare,
exporturile depăşesc importurile iar datoria publică creşte excesiv
e) pe fondul unei creşteri a activităţii economico-financiare, inflaţia devine mare,
70. Politica monetară şi de credit este elaborată şi coordonată de:
a) Banca Centrală b) Banca de Obligaţiuni c) Banca de Fiscalitate d) Banca
de Creditare e) Banca de Cheltuieli
BIBLIOGRAFIE
11. Bal Ana (coord.), Economie mondială, ASE, Bucureşti, 2006

12. Basno Cezar, Dardac Nicolae, Integrarea monetar – bancară europeană, EDP,
Bucureşti, 2001
13. Bibe O., Uniunea Europeană între real şi virtual, Editura ALL Education,
Bucureşti, 1999
14. Dumitrescu Sterian, Ana Bal, Economie mondială, Editura Economică, Bucureşti,
2002
15. Hamzescu Roşu Ion (coord.), Cunoştinţe economice de specialitate. Noţiuni
teoretice şi teste de verificare, Editura Universitaria, Craiova, 2006
16. Miron D., Drăgan G., Păun L., Ilie F., Cibian M, Economia integrării europene,
Editura ASE, Bucureşti, 2002
17. Miron D., Integrarea economică regională; de la prototip la producţia în serie,
Editura Sylvi, Bucureşti, 2000
18. Miron Dumitru, Economia Uniunii Europene, Editura Luceafărul; Bucuresti; 2003
19. Miron D., Politici comerciale, Editura Luceafărul, Bucureşti, 2003
11. Moise Elena, Economie mondială, Editura Victor, Bucureşti, 2005
12. Suta N., Comerţ internaţional şi politici comerciale contemporane, Editura Eficient,
Bucureşti, 2000
91
Economie mondială
1. c 21. a 41. a 61. a

2. a 22. d 42. c 62. a
3. c 23. d 43. a 63. a
4. b 24. a 44. a 64. c
5. b 25. a 45. a 65. c
6. d 26. a 46. e 66. b
7. c 27. a 47. d 67. d
8. c 28. c 48. c 68. e
9. c 29. a 49. e 69. e
10. e 30. e 50. b 70. a
11. a 31. a 51. a
12. e 32. b 52. c
13. e 33. c 53. d
14. d 34. b 54. a
15. c 35. a 55. d
16. c 36. e 56. a
17. b 37. b 57. a
18. c 38. a 58. b
19. a 39. e 59. b
20. a 40. d 60. a
92
Teste grilă
Asigurări internaţionale
1. La Asigurarea marfurilor pe timpul transportului ca şi tipuri de avarii

întâlnim printre altele:
a) avarii CASCO b) avarii în caz de sabordaj c) despagubiri solicitate de terţe
persoane d) avarii totale: presupun pierderea sau distrugerea totala a marfurilor
asigurate e) pierderea bunurilor echipajului
2. Una dintre condiţiile de asigurare des întalnite la asigurarea marfurilor pe
timpul transportului este:
a) asigurarea „contra tuturor riscurilor” (AR sau ARR – All Risks), tip „A”: se
despagubesc pagubele din orice cauze, cu excepţia celor excluse în mod expres;
b) asigurarea echipamentelor de navigaţie;
c) asigurarea de timp nefavorabil;
d) garanţia parcurgerii traseului cel mai scurt;
e) executarea contractelor de navlosire.
3. La asigurarea bunurilor pe timpul transportului raspunderea
asiguratorului începe:
a) în momentul încarcarii bunurilor în mijlocul de transport
b) la cinci zile de la expirarea zilei în care s-au platit primele de asigurare
c) dupa 24 de ore de la expirarea zilei în care s-au achitat primele
d) la trei zile dupa ce s-a încheiat contractul de asigurare
e) din momentul primirii bunurilor de catre transportator
4. Precizaţi care este obiectul asigurarii în cazul contractului de asigurare
CARGO:
a) raspunderea civila a producatorului marfurilor transportate
b) bunurile care fac obiectul transportului maritim extern
c) raspunderea civila a prestatorului de servicii de transport
d) asigurarea CASCO pentru mijlocul de transport
e) aparatele de zbor, proprietate a companiilor comerciale
5. Identificaţi riscurile acoperite prin poliţa CARGO:
a) uzura normala b) pierderea normala de bunuri asigurate c) coliziunea, eşuarea,
scufundarea sau rasturnarea navei d) piraterie, baraterie e)
comportarea voit necorespunzatoare a asiguratului
6. Poliţa CARGO acopera:
a) bunurile care fac obiectul transportului maritim extern
b) asigurarea de protecţie şi indemnizaţie (raspundere civila)
c) asigurarea casco a navelor comerciale
d) asigurarea casco a navelor de pescuit
93
e) transportul aerian al bunurilor de valoare deosebita
7. Precizaţi daca asigurarea aparatelor de zbor acopera daunele produse
aeronavelor proprietate personala:
a) da; b) depinde de caracteristicile aeronavei; c) doar atunci cand aeronavele
staţioneaza la sol; d) nu; e) acest tip de asigurare acopera doar raspunderea
civila a proprietarului navei.
8. Asigurarea aparatelor de zbor acopera daunele produse aeronavelor
speciale (utilitare)?
a) nu; b) acest tip de asigurare, acopera doar raspunderea civila autilizatorului
navei; c) doar atunci cand aeronavele staţioneaza la sol; d) da; e) depinde de
tipul aeronavei.
9. Pot fi incluse în asigurea echipamentelor datele şi suporturile de date?
a) doar daca vechimea datelor este de maximum 5 ani; b) da; c) se pot asigura
datele, însa nu şi suporturile de date; d) pot fi incluse numai datele ce se folosesc
în contabilitate; e) nu.
10. Ce riscuri sunt acoperite prin asigurarea CARGO:
a) coliziunea, eşuarea, scufundarea sau răsturnarea navei; b) uzura normalaă; c)
pierderea normală de bunuri asigurate; d) insolvabilitatea; e) daunele morale.
11. Asigurarea aparatelor de zbor acoperă:
a) doar riscurile din timpul zborului;
b) riscuri precum: revizii, mentenanţa etc.;
c) toate riscurile, în timpul zborului, rulării la sol sau staţionării la sol;
d) doar riscurile staţionarii la sol;
e) întotdeauna riscul de deturnare a navei.
12. Asigurarea aparatelor de zbor nu acoperă riscuri, precum:
a) riscurile determinate de staţionarea la sol; b) incendiul; c) riscurile determinate
de natura zborului; d) deturnarea aeronavei; e) riscuri provocate în afara
timpului de zbor.
13. Un agent de asigurare profesionist are:
a) un manager de succes; b) o capacitate de disimulare mare; c) cunoştinţe,
abilităţi şi competenţe; d) relaţii de subordonare; e) o arie curriculară.
14. Decizia de achiziţie a unei asigurări este motivată:
a) doar emoţional; b) doar logic; c) doar prin prisma obligativitaţii; d) doar ca
nevoie de apartenenţa la un grup social; e) emoţional şi argumentată logic, 50%
emoţional, 50% logic.
15. În pregătirea construirii soluţiilor pentru client se ia în calcul:
a) planificarea consultantului; b) mixul de marketing; c) potenţialul de realizare;
d) analiza priorităţilor; e) analiza factorilor de mediu.
16. Ce trebuie să verifice consultantul la alegerea produsului potrivit?
a) dacă beneficiile produsului corespund necesităţilor clientului;
94
b) dacă clientul este suficient de tânar;
c) dacă beneficiarul îşi va da acordul în alegerea soluţiei;
d) dacă prima va respecta sumele minime impuse de produs;
e) dacă clientul este angajat.
17. Informarea detaliată, corectă şi clară a clienţilor, asupra contractelor de
asigurare, a preţurilor produselor, a condiţiilor contractuale şi a riscului
face parte din:
a) principiile morale; b) educarea populaţiei; c) etica profesională; d) crearea
unei imagini favorabile în rândul clienţilor; e) stimularea şi sprijinirea pieţei de
capital din România.
18. Precizaţi care este varianta completă şi corectă privind principalii
factori generatori de risc:
a) natura, accidentele, jafuri, furtuni;
b) natura, activitatea profesională, sănătatea, natura umană;
c) accidentele, natura, activitatea profesională, sănătatea, natura umană;
d) natura umană, dezvoltarea ştiinţei şi tehnicii, forţele naturii, accidentele;
e) sănătatea, natura umană, forţele naturii, activitatea umană, dezvoltarea ştiinţei
şi tehnicii.
19. Care din următoarele caracteristici ale unui contract este specifică numai
contractului de asigurare (nu şi altor tipuri de contracte):
a) caracterul consensual; b) contract cu titlu oneros; c) caracterul aleatoriu; d)
caracterul succesiv; e) caracterul sinalagmatic.
20. Contractul de asigurare:
a) nu trebuie probat; b) se probează cu orice mijloace de probă; c) poate fi probat
cu martori în orice situaţie; d) se încheie în formă scrisă; e) se probează cu
expertiză.
21. Riscul este un element de baza, esenţial şi obligatoriu, de la care porneşte
o asigurare deoarece:
a) producerea lui nu lasa loc hazardului
b) fara acest element nu poate exista un raport de asigurare valabil
c) producerea lui se realizeaza prin fapta intenţionata a asiguratului
d) producerea lui se realizeaza prin fapta intenţionata a contractantului asigurarii
e) este un eveniment posibil, viitor şi probabil la care sunt expuse bunurile,
patrimoniul, viaţa, sanatatea sau integritatea fizica a persoanelor
22. Care sunt elementele unui contract de asigurare?
a) numele sau denumirea, domiciliul sau sediul parţilor contractante, obiectul
asigurarii, riscurile asigurate, momentul începerii şi cel al încetarii raspunderii
asiguratorului, suma asigurata şi prima de asigurare
b) nume şi adresa parţi contractante, suma asigurata şi prima de asigurare,
excluderi, valabiliate
95
c) nume şi adresa parţi contractante, suma asigurata şi prima de asigurare,
modalitate de plata, asiguraţi adiţionali, moneda contractului
d) nume şi adresa parţi contractante, obiectul asigurarii, modalitate şi frecvenţa
de plata
e) nume şi adresa parţi contractante, acoperiri, exluderi, suma asigurata
23. În care din urmatoarele situaţii se poate rezilia un contract de asigurare?
a) în cazul producerii unui eveniment asigurat pe durata contractului de asigurare
b) în cazul în care asiguratorul considera ca asiguratul este un client daunaş
c) în cazul în care primele de asigurare sau ratele de prima datorate de asigurat nu
sunt platite în termenul prevazut în contractul de asigurare
d) în orice moment doreşte asiguratorul cu înştiinţarea în prealabil a asiguratului
e) în cazul expirarii perioadei de valabilitate
24. De la ce data s-a introdus în România formularul Constatare amiabila de
accident?
a) 01.01.2007;b)01.01.2008;c)01.07.2008;d)01.07.2009;e)01.01.2010
25. În câte exemplare se completeaza formularul Constatare amiabila de
accident?
a) într-un singur exemplar b) în dublu exemplar c) în doua exemplare
autocopiative d) în trei exemplare e) în patru exemplare
26. Când se poate utiliza formularul Constatare amiabila de accident?
a) atunci când în accident sunt implicate mai mult de doua vehicule ale caror
poliţe RCA erau valabile la data accidentului;
b) atunci când în accident sunt implicate doua vehicule, unul dintre acestea fiind
staţionat şi s-au produs vatamari corporale cel puţin unei persoane;
c) atunci când sunt îndeplinite cumulativ urmatoarele condiţii: au fost implicate
maximum doua autovehicule pentru care poliţele RCA erau valabile la data
accidentului; s-au produs pagube materiale doar la cele doua vehicule implicate şi
nu s-au produs vatamari corporale; nu a fost comisa o infracţiune prevazuta de
codul rutier; vehiculul care a produs evenimentul avea o poliţa RCA valabila la
data accidentului;
d) atunci când sunt îndeplinite cumulativ urmatoarele condiţii: au fost implicate
doua autovehicule; s-au produs pagube materiale doar la cele doua vehicule
implicate; nu s-au produs vatamari corporale sau decese; pentru vehiculele
implicate poliţele RCA erau valabile la data producerii accidentului; fiecare
dintre conducatorii auto declara ca autorul accidentului este celalalt conducator
auto;
e) atunci când în accident au fost implicate cel puţin doua vehicule şi s-au produs
vatamari corporale uşoare care nu necesita spitalizarea persoanelor în cauza.
27. Formularul Constatare amiabila de accident se poate folosi:
a) doar în cazul accidentelor produse în afara României
96
b) în cazul accidentelor rutiere produse în România doar pe drumurile deschise
circulaţiei publice
c) în cazul accidentelor rutiere produse în România atât pe drumuri care sunt
deschise circulaţiei publice cât şi pe drumuri care nu sunt deschise circulaţiei
publice
d) în cazul accidentelor rutiere produse în România, indiferent de locul producerii
acestora: pe drumuri deschise circulaţiei publice, pe drumuri care nu sunt
deschise circulaţiei publice, în incinte şi orice alte locuri
e) în cazul accidentelor rutiere produse într-unul din statele membre ale Uniunii
Europene.
28. Care este, in genere, legea care guverneaza stabilirea despagubirilor ca
urmare a unui eveniment rutier?
a) legea locului producerii evenimentului
b) legea ţarii unde este înmatriculat autovehiculul agresor
c) legea ţarii de unde a fost emis documentul de asigurare
d) legea ţarii de domiciliu a faptuitorului
e) legea convenita de parţile implicate
29. Un cetaţean francez, care este victima a unui eveniment produs în
Romania, primeşte primul ajutor în România şi este transportat în Franţa
unde este operat şi reabilitat. Care este temeiul legal al evaluarii
prejudiciului, conform legii franceze?
a) legea 105/1992 privind reglementarea raportului de drept internaţional privat
b) acordul bilateral dintre Franţa şi România referitor la asistenţa sociala
c) la loi badinter din 1985
d) hotarârea Consiliului de miniştri al României nr. 354/05/1964
e) directiva 72/166 CEE din 24.04.1972
30. Partea pagubita, urmare a unui accident în România, are dreptul:
a) doar la prejudiciul produs maşinii
b) numai pentru daunele morale în caz de vatamari corporale
c) la acoperirea integrala a prejudiciului
d) numai la pensiile de întreţinere, daca nu sunt suportate de stat
e) numai pentru costurile de spitalizare
31. În conformitate cu Directiva a VI – a, asiguratorii RCA:
a) vor plati cu precadere prejudiciul corporal
b) nu pun franşize în sarcina parţii vatamate
c) vor plati mai întâi regresele asigurarilor sociale
d) vor institui franşize de 500 de euro la daune materiale
e) vor institui o franşiza universala de 1000 de euro asupra oricarei daune
32. La baza asigurarilor sta:
a) legea talionului
97
b) legea cererii şi ofertei
c) declaraţia universala a drepturilor omului
d) principiul solidaritaţii: unul pentru toţi şi toţi pentru unul
e) Insurance act, London 1906
33. Care este principiul fundamental al raspunderii civile?
a) “orice fapta a omului care cauzeaza altuia prejudiciu, obliga pe acela din a
carui greşeala s-a ocazionat a-l repara”
b) “cum te comporţi aşa ţi se raspunde”
c) “dupa fapta şi rasplata”
d) “orice fapta sapiensiala ce cauzeaza în dimensiunea antropologica un sistem
axiometric evolutiv”
e) “cine sapa groapa altuia, cade singur în ea”
34. Realizarea activitaţii de asigurare se bazeaza pe incertitudinea privind
previzibilitatea producerii unor evenimente nefavorabile, care consta în
aceea ca:
1. nu pot fi identificate persoanele care vor fi afectate de aceste pericole; 2. nu pot
fi identificate momentul sau zona în care se vor produce; 3. asiguratul poate
determina regularitatea acestei producerii; 4. asiguratul poate determina
posibilitatea producerii unor evenimente sau pericole.
a) 1,3; b) 1,2,3; c) 1,2; d) 3,4; e) 1.
35. Informaţiile pe care asiguratorii şi intermediarii în asigurari trebuie sa
le ofere clienţilor sunt furnizate:
a) numai în limba româna
b) într-o limba de circulaţie internaţionala
c) în limba oficiala a ţarii din care provine asiguratorul
d) în limba româna sau într-o limba de circulaţie internaţionala
e) în limba româna sau într-o alta limba, la cererea în scris a clientului.
36. Informaţiile pe care asiguratorii şi intermediarii în asigurari trebuie sa
le furnizeze clienţilor sunt:
a) furnizate în scris, sub semnatura de confirmare a clienţilor
b) prezentate de catre intermediar sau reprezentantul asiguratorului
c) furnizate în scris, în rezumat şi detaliate de catre intermediar sau
reprezentantul asiguratorului
d) publicate pe site-ul asiguratorului
e) transmise clienţilor prin e-mail
37. Procedurile de soluţionare a eventualelor litigii fac parte din:
a) prevederile-standard ale contractului de asigurare b) codul civil c) codul
comercial d) informaţiile furnizate înainte de încheierea contractului e)
procesul de negociere a contractului de asigurare.
98
38. Care dintre informaţiile urmatoare nu este obligatoriu sa fie furnizata
clientului în timpul derularii unui contract de asigurare?
a) modificarea denumirii asiguratorului
b) modificarea conducerii executive a asiguratorului
c) modificarea adresei sediului social, respectiv a sucursalei sau agenţiei
d) orice modificare a condiţiilor contractului de asigurare sau al legii aplicabile
acestuia
e) informaţii despre situaţia bonusurilor şi a sumelor reprezentând participarea la
profit (la fiecare aniversare a contractului)
39. Intermediarul în asigurari este obligat sa informeze clienţii cu privire la
dreptul lor de a solicita şi alte informaţii referitoare la contractul de
asigurare?
a) da, pentru ca aşa prevede codul deontologic al profesiei
b) nu, pentru ca prezenţa lui face implicit acest drept
c) da, pentru ca aşa prevad normele CSA
d) da, pentru ca asiguratorul poate sa deţina unele informaţii suplimentare
e) nu, pentru ca toate informaţiile relevante sunt incluse în oferta
40. Introducerea şi perceperea de noi taxe, comisioane, tarife, speze bancare
sau orice alte costuri care nu au fost menţionate în contract:
a) se negociaza cu beneficiarul înainte de aplicarea lor
b) se negociaza cu beneficiarul înainte de data scadenţei
c) se realizeaza în limita clauzelor prevazute în contract
d) se anunţa clientului înainte de data scadenţei
e) sunt interzise
41. La încheierea unei poliţe RCA, daca vehiculul este înmatriculat
provizoriu pentru 30 de zile, are voie sa paraseasca ţara?
a) depinde de destinaţie b) da c) doar daca asiguratul are încheiata şi o asigurare
medicala de cheltuieli în strainatate d) nu e) doar dupa o solicitare scrisa catre
Asigurator
42. Documentul Carte Verde face parte din poliţa de asigurare RCA?
a) nu b) în funcţie de solicitarea clientului c) da d) depinde de marca şi modelul
vehiculului e) doar în anumite cazuri
43. Documentul Carte Verde ce face parte integranta din poliţa RCA, este
valabil în România?
a) depinde de solicitarea clientului b) da c) în funcţie de fiecare Asigurator în
parte d) nu e) numai prin plata unei prime de asigurare suplimentara
44. Limita despagubirii din cadrul poliţei RCA este valabila şi pentru
pagubele produse în afara teritoriului României?
a) da b) depinde de natura pagubelor provocate c) numai pentru secţiunea de
vatamari corporale d) nu e ) numai pentru cheltuieli de judecata.
99
45. În cazul asigurarii marfurilor pe timpul transportului sunt acoperite
riscurile:
a) furtuna, naufragiul, eşuarea; b) cheltuieli de carantina şi magazinaj; c)
întârziere în livrare; d) confiscarea marfii; e) viciu propriu al marfii.
46. Beneficiar în cadrul poliţei Carte Verde poate fi considerat:
a) persoana fizica sau juridica, care încheie poliţa de asigurare;
b) moştenitorii legali ai asiguratului, în cazul decesului acestuia;
c) persoana care a creat pagubele;
d) terţa persoana prejudiciata, într-un accident în afara teritoriului României;
e) persoane din familia asiguratului, care au creat pagubele.
47. Asigurarea marfurilor pe timpul transportului se poate încheia:
a) în momentul încarcarii bunurilor în mijlocul de transport;
b) la cinci zile de la expirarea zilei în care s-au platit primele de asigurare;
c) dupa 24 de ore de la expirarea zilei în care s-au achitat primele;
d) la trei zile dupa ce s-a încheiat contractul de asigurare;
e) din momentul predarii marfii pâna la primirea de catre beneficiar.
48. Asigurarile de accidente ofera acoperire în urmatoarele cazuri:
a) deces din accident b) invaliditate permanenta din accident c) incapacitate
temporara de munca determinata de un accident d) spitalizare ca urmare a unui
accident e) primele patru riscuri
49. Ce reprezinta excluderile pe o polita de asigurare?
a) riscuri care nu sunt initial prevazute in conditiile de asigurare dar pot fi
preluate contra cost;
b) riscuri şi situaţii care nu sunt cuprinse în asigurare şi pentru care Asiguratorul
nu acorda despagubiri;
c) situatii negociabile cu asiguratorul in cazul producerii evenimentului
neasigura;
d) parti din contractul de asigurare care se negociaza separat;
e) anexele la polita de asigurare.
50. Limita de despagubire la Carte Verde:
a) difera în funcţie de ţara în care s-a produs accidentul
b) este acceaşi în toata Europa
c) exista o reglementare a UE care prevede o limita medie pentru ţarile membre
d) are în vedere salariul minim din ţara din care provine şoferul vinovat
e) este influenţata de rata daunei pe CASCO din ţara unde s-a produs accidentul
51. Noţiunea de contractant şi beneficiar al asigurării se întâlnesc în cazul
asigurărilor:
a) maritime; b) creditelor de export; c) creditelor de investiţii; d) de persoane;
e) de bunuri obligatorii.
52. Contractantul asigurării este:
100
a) persoana fizică ce poate încheia o asigurare fără ca aceasta să obţină calitatea
de asigurat;
b) persoana care are dreptul sa încaseze despagubirea sau suma asigurată;
c) persoana fizică sau juridică ce poate încheia o asigurare fără ca aceasta să
obţină calitatea de asigurat;
d) persoana fizică sau juridică care în schimbul primei de asigurare plătite
asigurătorului, îşi asigură bunurile;
e) persoana juridică autorizată să exercite activităţi de asigurare.
53. Dupa forma juridică de realizare a contractului de asigurare avem:
a) asigurări obligatorii, asigurări facultative; b) asigurări directe, reasigurarea;
c) asigurări de bunuri, asigurari de persoane; d) asigurări interne, asigurari
externe; e) asigurări de răspundere civilă, asigurări de viaţă.
54. Riscurile, din punct de vedere al teoriei managementului riscului, sunt:
a) pure şi speculative; b) fundamentale şi pure; c) statice şi dinamice; d)
particulare şi fundamentale; e) asigurabile şi neasigurabile.
55. Creditul furnizor este :
a) o metodă traditţională de finanăare bancară pe termen mediu ăi lung a
exportatorilor de bunuri de capital;
b) o metoda traditionala de finantare pe termen mediu si lung a exportatorilor de
bunuri de capital, care presupune acordarea unui împrumut direct importatorului,
în scopul platii imediate a contravalorii bunurilor importate;
c) o categorie speciala a finantarii bancare prin intermediul liniilor de credit
extern;
d) un tip de credit ce are la baza fonduri puse la dispozitia bancilor din tarile cu
economii în tranzitie de catre bancile din tarile dezvoltate;
e) o tehnica practicata de bancile comerciale ca urmare a solicitarilor venite din
partea clientilor lor de finantare a unor obiecte de investitii.
56. Potrivit conditiei F.P.A. (Free of Particular Average) se despagubesc :
a) numai daunele rezultate din avaria totala a încarcaturii;
b) daunele rezultate din avaria totala sau partiala a încarcaturii sau a unei parti a
acesteia;
c) numai daunele din pierdere totala a întregii încarcaturi sau a unei parti a
acesteia si daune de avarie particulara determinate de anumite cauze;
d) daune de avarie particulara daca sunt determinate de urmatoarele cauze:
incendii, trasnet, esuare, rasturnare;
e) daunele de avarie totala sau partiala a întregii încarcaturi, care a avut loc din
orice cauza.
57. Prin indemnizaţie de asigurare se înţelege:
a) dauna efectiva, evaluabila în bani, pe care asiguratul o poate suferi în caz de
pierdere sau degradare a bunului asigurat;
101
b) prejudiciul suferit de asigurat în urma realizarii cazului asigurat;
c) suma de bani pe care o plateşte asiguratul asiguratorului pentru asumarea
riscului;
d) suma asigurata pe unitatea de obiect asigurat;
e) suma de bani pe care asiguratorul o achita asiguratului la survenirea cazului
asigurat.
58. Ce se înţelege prin asigurat:
a) ofertantul produsului „asigurare” şi este persoana juridica specializata care îşi
desfaşoara activitatea pe baza unor relementari specifice;
b) persoana fizica sau juridica care intra în raporturi juridice cu asiguratorul fie
prin efectul legii, fie prin încheierea contractului de asigurare;
c) persoana fizica care intra în raporturi juridice cu asiguratorul fie prin efectul
legii, fie prin încheierea contractului de asigurare;
d) persoana fizica sau juridica care intra în raporturi juridice cu asiguratorul prin
încheierea contractului de asigurare;
e) persoana fizica sau juridica care intra în raporturi juridice cu asiguratorul prin
efectul legii.
59. Care din urmatoarele afirmaţii legate de prima de asigurare reprezinta
varianta corecta:
a) prima de asigurare reprezinta suma de bani dinainte stabilita, platita de asigurat
asiguratorului, pentru ca acesta sa-şi poata constitui fondul de asigurare necesar
achitarii despagubirii la producerea riscului asigurat;
b) din primele de asigurare încasate, asiguratorul îşi poate constitui şi alte fonduri
prevazute de lege;
c) în cazul asigurarilor generale, prima de asigurare se calculeaza înmulţind suma
asigurata cu cota de prima tarifara;
d) cota de prima tarifara se mai numeşte şi prima bruta;
e) toate variantele de mai sus.
60. În cadrul contractului de asigurare contractantul asigurarii poate fi:
a) orice persoana care încheie o asigurare;
b) orice persoana care are un interes patrimonial, doreşte sa încheie o asigurare şi
are peste 18 ani;
c) doar o persoana juridica poate fi contractant al asigurarii;
d) persoana care încheie contractul de asigurare în numele altei persoane şi se
obliga faţa de asigurator sa plateasca prima de asigurare;
e) persoanele alese sau numite în conformitate cu prevederile legale, statutele sau
actele constitutive autorizate sa reprezinte Asiguratul.
61. Ce reprezinta riscul asigurat?
a) o situaţie neprevazuta; b) un eveniment întâmplator; c) o întâmplare ce putea fi
prevenita; d) o paguba creata asiguratului de beneficiarul asigurarii; e)
102
evenimentul viitor, posibil dar incert, menţionat în condiţiile speciale de
asigurare, la producerea caruia Asiguratorul îşi asuma obligaţia de a plati
despagubirea / indemnizaţia.
62. Ce reprezinta suma asigurata într-o poliţa de asigurare?
a) suma platita de catre asigurat în schimbul protecţiei asigurarii;
b) suma maxima prevazuta în poliţa de asigurare în limita careia asiguratorul
plateşte indemnizaţia de asigurare la producerea riscului asigurat;
c) termenul de “suma asigurata” apare doar la asigurarile de viaţa;
d) suma fixa pe care o achita clientul la fiecare dauna;
e) suma maxima prevazuta în poliţa care atesta valabilitatea poliţei de asigurare.
63. Ce reprezinta prima de asigurare într-un contract de asigurare?
a) suma de bani pe care o achita Asiguratorul în caz de dauna;
b) este o suma fixa, stabilita la încheierea asigurarii pe care o achita clientul în
caz de dauna;
c) suma platita de beneficiarul asigurarii, pentru eventuale daune create de
contractantul asigurarii;
d) suma de bani pe care o plateşte asiguratul (contractantul) asiguratorului pentru
asumarea riscului;
e) suma încasata de client, în schimbul achitarii ratelor de asigurare.
64. Ce înţelegem prin perioada de asigurare într-o poliţa de asigurare?
a) intervalul de timp în care asiguratorul acopera riscurile asigurate;
b) începutul valabilitaţii poliţei de asigurare;
c) perioada de timp maxima, de la emiterea poliţei şi pâna la achitarea primei de
asigurare;
d) încetarea acoperirii poliţei de asigurare;
e) reprezinta intervalul de timp pâna la acceptarea ofertei de catre client.
65. Cine poate fi considerat reprezentant al asiguratului?
a) persoanele alese sau numite în conformitate cu prevederile legale, statutele sau
actele constitutive autorizate sa reprezinte asiguratul;
b) doar persoanele din familia asiguratului desemnate sa reprezinte interesele
asiguratului într-un contract de asigurare ;
c) persoana îndreptaţita sa primeasca despagubirea / indemnizaţia, pentru dauna /
prejudiciul suferit ca urmare a angajarii raspunderii civile a asiguratului,
acoperita prin asigurare;
d) persoana fizica sau juridica, nominalizata în contractual de asigurare, care
suporta franşiza;
e) persoana fizica sau juridica, nominalizata în contractul de asigurare, care în
schimbul plaţii primei de asigurare se asigura pentru riscurile prevazute în
contractul de asigurare.
66. Ce înseamna dauna totala?
103
a) distrugerea în întregime a obiectului asigurat sau dispariţia în cazul furtului
fara resturi care se mai pot întrebuinţa sau valorifica, atunci când refacerea pe
cale de reparaţie nu mai este posibila sau rentabila
b) numarul total de daune platite de Asigurator pentru un client într-un an de zile
c) numarul total de daune pe care le achita un Asigurator într-un an de zile
d) depaşirea sumei asigurate, în caz de dauna, de catre asigurat
e) putem folosi acest termen doar în cazul daunelor provocate de cutremur
67. Ce înseamna dauna parţiala?
a) proporţia din dauna pe care o plateşte asiguratul
b) dauna provocata de riscuri provocate de fenomene atmosferice
c) distrugerea sau avarierea obiectului asigurat, astfel încât costurile necesare
pentru readucerea obiectului asigurat la starea de funcţionalitate de dinainte de
producerea daunei, plus valoarea pieselor recuperate, sunt mai mici decât
valoarea asigurata
d) suma de bani achitata de asigurator în caz de coasigurare
e) cazul în care asiguratorul achita doar un procent din dauna, asiguratului
68. Asigurarile se pot clasifica în funcţie de modul de realizare a raporturilor
juridice de asigurare în:
a) asigurari obligatorii şi asigurari facultative b) asigurari prin efectul legii şi
asigurari generale c) asigurari contractuale şi asigurari generale d) asigurari
obligatorii şi asigurari generale e) asigurari facultative şi asigurari generale
69. Asigurarile se clasifica, dupa domeniul asigurarii, în:
a) asigurari de persoane, asigurari de bunuri, asigurari de raspundere civila şi
asigurari de risc financiar b) asigurari de persoane şi asigurari generale c)
asigurari de viaţa, asigurari de bunuri şi asigurari de raspundere civila d) asigurari
directe şi asigurari indirecte e) asigurari interne şi asigurari externe
70. Identificaţi varianta adevarata referitoare la clasificarea asigurarilor:
a) dupa domeniul la care se refera, asigurarile se împart în asigurari de bunuri,
asigurari de persoane, asigurari de raspundere civila şi asigurari de risc financiar;
b) dupa forma juridica de realizare, asigurarile se grupeaza în asigurari facultative
şi asigurari obligatorii;
c) dupa sfera de cuprindere în profil teritorial, asigurarile se împart în asigurari
interne şi asigurari externe;
d) dupa natura raporturilor ce se stabilesc între asigurat şi asigurator, asigurarile
se pot grupa în asigurari directe şi asigurari indirecte;
e) toate variantele de mai sus.
104
BIBLIOGRAFIE
1. Alexandru Felicia, Armeanu Daniel, Asigurări de bunuri şi persoane. Aspecte

teoretice. Aplicaţii practice, Editura Economică, Bucureşti, 2003
2. Anghelache Gabriela, Pieţe de capital şi burse de valori. Teste grilă
şi aplicaţii, Editura Economică, Bucureşti, 2003
3. Bistriceanu Ghe., Mică enciclopedie de finanţe, monedă, asigurări, Vol. I-III,
Editura Universitară, Bucureşti, 2007
4. Denuţa Ioan, Investiţiile străine directe, Editura Economică, Bucureşti, 1998
5. Moise Elena, Investiţii străine directe, Editura Victor, Bucureşti, 2006
6. Negru Titel, Asigurări. Ghid practic, Editura CH Beck, Bucureşti, 2006
7. Românu Ion, Vasilescu Ion, Managementul investiţiilor, Editura Mărgăritar,
Bucureşti, 1997
8. Stoica Victor, Pieţe de capital şi produse bursiere, Editura Universitară, Bucureşti,
2006
9. Vasilescu, Ion, Eficienţa investiţiilor aplicată, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 2003
10. Văcărel Iulian, Bercea Florian, Asigurări şi reasigurări, Editura Expert, Bucureşti,
2003
105
Asigurări internaţionale
1. d 21. e 41. d 61. e

2. a 22. a 42. c 62. b
3. e 23. c 43. d 63. d
4. b 24. d 44. d 64. a
5. c 25. c 45. a 65. a
6. a 26. c 46. d 66. a
7. a 27. d 47. e 67. c
8. a 28. a 48. e 68. a
9. b 29. a 49. b 69. a
10. a 30. c 50. a 70. e
11. c 31. b 51. d
12. d 32. d 52. c
13. c 33. a 53. a
14. e 34. c 54. c
15. d 35. e 55. a
16. a 36. a 56. c
17. c 37. d 57. e
18. c 38. b 58. b
19. c 39. c 59. e
20. d 40. e 60. d
106
Teste grilă
Economie europeană
1. La 5 iunie 1947, SUA decid aplicarea Planului Marshall, pentru

reconstructia economica a Europei.Se are în vedere în acelaşi timp şi
introducerea unui sistem politic democratic in toate statele europene. Întrun
astfel de context, aşa numitul "calendar european" s-a continuat cursul şi
in scopul coordonarii aplicarii Planului Marshall a fost constituita la 16
aprilie 1948 o organizatie cunoscută sub numele de :
a.Organizaţia Tratatului Atlanticului de Nord,
b.Consiliui Europei,
c. Organizatia pentru Cooperare Economica Europeană,
d.Comunităţile Economice Europene,
e.Consiliul Economic de Ajutor Reciproc.
2. La 9 mai 1950, cu ocazia aniversării a cinci ani de la sfârşitul celui
de-Al Doilea Război Mondial, ministrul francez de atunci al afacerilor
externe, Robert Schuman, a propus, inspirat de ideile lui Jean Monnet, ca
Franta, Germania şi alte ţări europene, care doresc să li se alăture, ar trebui
să-şi organizeze într-un cartel, resursele de cărbune şi otel. Aceasta luare de
poziţie s-a numit ulterior:
a. Comunitatea Economică Europeană,
b.Declaraţia Monnet,
c.Comunitatea Economică a Cărbunelui şi Otelului,
d. Declaraţia Schuman,
e.Comunitatea Energiei Atomice Europene.
3. La 18 aprilie 1951, câteva state europene au semnat Tratatul de la
Paris, prin care s-a constituit Comunitatea Europeană a Cărbunelui şi
Oţelului (CECA). Câţi membri a avut CECA la constituirea sa:
a.trei, b. şase, c. şapte, d. nouă, e. unsprezece.
4. Consiliul Europei s-a constituit prin Tratatul de la Strasbourg. Când
a fost semnat acesta:
a.la 16 aprilie 1948, b.la 5 mai 1949, c.la 9 mai 1949,
d.la 5 iunie 1947, e.la 9 mai 1950.
5. Consiliul European reunit la Copenhaga în aprilie 1978 stabileşte ca
primele alegeri directe pentru Parlamentul Europei să aiba loc între 7 şi 10
iunie:
a. 1978, b. 1979, c. 1980, d. 1981, e. 1982.
107
6. Tot în 1978 se stabileşte ca moneda europeană folosită pentru
transferuri financiare, să poarte numele ECU (european currency unit). La
care Consiliu European s-a decis acest lucru:
a.de la Bremen, b.de la Copenhaga, c.de la Bruxelles,
d.de la Barcelona, e.de la Lisabona.
7. La 10 ianuarie 1981, Grecia este admisă oficial în Comunităţile
Europene. Al câtelea stat membru a devenit Grecia:
a.al zecelea, b. al unsprezecelea, c. al doisprezecelea,d. al treisprezecelea, e. al
paisprezecelea.
8. La 10 ianuarie 1981, Spania este admisă oficial în Comunităţile
Europene. Al câtelea stat membru a devenitSpania:
a. al zecelea, b.al unsprezecelea, c.al doisprezecelea,
d.al treisprezecelea, e.al paisprezecelea.
9. La 10 ianuarie 1981, Portugalia este admisă oficial în Comunităţile
Europene. Al câtelea stat membru a devenit Portugalia:
a. al zecelea, b. al unsprezecelea, c. al doisprezecelea,
d. al treisprezecelea, e. al paisprezecelea
10. La 10 decembrie 1991, Consiliul European întrunit la Maastricht
ajunge la un acord asupra primei versiuni de lucru, a proiectului Tratatului
cu privire la Uniunea Europeană. În ce ţară membra a Comunităţilor
Europene se afla localitatea Maastricht:
a.Suedia, b.Finlanda, c.Olanda, d.Austria, e.Belgia
11. La 7 februarie 1992, la Maastricht (Olanda), miniştrii de externe şi
de finanţe ai statelor membre au semnat Tratatul de Constituire a Uniunii
Europene, urmând ca parlamentele ţărilor respective să ratifice acest tratat.
De-a lungul anului, statele membre ratifică Tratatul cu privire la Uniunea
Europeana, cu excepţia unui singur stat, unde va fi necesară organizarea
unui nou referendum. Care este aceasta:
a.Olanda, b.Austria, c.Danemarca, d.Italia, e.Belgia.
12. Când a intrat în funcţiune Piaţa Unică Europeană:
a.1990, b.1991, c.1992, d.1994, e.1995.
13. Care este populaţia UE -27:
a. 445 mil loc, b. 455 mil loc, c.465 mil loc, d. 475 mil loc, e. 485 mil loc.
14. Câte state erau în Comunitatea Europeană în 1973:
a.6 state, b.8 state, c.9 state, d.11 state, e.12 state.
15. Fascineaza si astazi, prin spiritual lor vizionar, ideile: “Federatia Statelor
Europene nu este o utopie, ceva fantastic, o fictiune, un deziderat irealizabil,
ci, o etapa necesara unei evolutii sociale in curs de desfasurare: dupa cum s-
a trecut de la formele federative comunale, la cele provincial si nationale, tot
astfel, pentru a ajunge la solidaritatea planetara (Societatea Natiunilor), va
108
trebui sa se creeze mai intai etapa intermediara continentala (Federatia
Europeana)”. Cui apartin acestea:
a-Dimitrie Gusti, b-Nicolae Titulescu, c-Eduard Herriot, d.Bela Balassa, e. Jan
Tinbergen.
16. Imediat dupa sfarsitul celui de-al doilea razboi mondial, primul ministru
al Marii Britanii, sir Winston Churchill, sublinia in cadrul unei ceremonii,
necesitatea constituirii Statelor Unite ale Europei. Unde a avut loc aceasta
ceremonie:
a.la Londra, capital Regatului Unit al Marii Britanii, b.la Zürich, înElvetia, c.la
Fulton, Missouri, în SUA, d.la Paris , în Franaţa, e.la Roma, în Italia.
17.Strategia de la Lisabona - angajament de revigorare a Uniunii Europene
din punct de vedere economic, social si protecţia mediului- a fost lansata in
anul:
a-1990, b-1993, c-1995, d-1999, e- 2000,
18. Cate obiective avea Strategia de la Lisabona 2000?
a.trei, b.cinci, c.şapte, d.noua, e.unsprezece.
19.Pentru ce an erau prevăzute a se realiza obiectivele pe termen mediu, în
materie de ocupare ale Strategiei Lisabona 2000 (67% pentru rata ocupării;
57% rata ocupării în rândul femeilor):
a.2002, b.2003, c.2004, d.2005, e.2006.
20. Pentru ce an erau prevăzute a se realiza obiectivele pe termen lung în
materie de ocupare ale Strategiei Lisabona 2000 (rata ocupării de 70%
pentru poplaţia în vârstă între 15-64 ani; rata ocupării de 60% pentru
femeile din aceiaşi grupă de vărstă; rata ocupării de 60% pentru persoanele
în vârstă între 55 şi 64):
a.2006, b.2007, c.2008, d.2009, e.2010.
21.Până în 2010, conform noii Strategii Lisabona, urma să fie creat(ă):
a.piaţa unică a muncii pentru cercetători, b.programul naţional de reformă,
c.spaţiul european al cercetării, d.uniunea vamală, e.politica agricolă comună,
22. Iniţiativa „i2010 – O societate informaţională europeană pentru creştere şi
ocupare” reprezinta o iniţiativă substanţială generată de
a.Procesul Luxemburg, b.Procesul Cardiff,
c.Strategia Lisabona revizuită, d.Procesul Cologne,
e.Consiliul Europei de la Stockholm.
23.În 1971, Consiliul Comunitatilor Europene adopta un plan destinat
intaririi cooperarii in domeniul politicii economice: statele member decid sa
ia masuri pentru a-si armoniza politicile bugetare si pentru a reduce
fluctuatiile ratelor de schimb ale monedelor lor nationale, in raporturile
dintre ele. Cum se numea acest plan:
109
a.Planul Werner, b.PlanulDavignon, c.Planul Monnet, d.Planul Marchall, e.Planul
Shuman.
24.La 13 decembrie 1993, Consiliul European da forma definitiva Acordului
de creare a Zonei Economice Europene. Cand a intrat in vigoare acest
acord:
a. la 15 decembrie 1993, b. la 1 ianuarie 1994, c. la 13 ianuarie 1994, d. 15
decembrie 1995, e. 1 ianuarie 1996.
25.În 1994, concomitent cu continuarea negocierilor de aderare ce au loc
intre Uniune si Austria, Suedia, Finlanda si Norvegia, doua alte tari isi
depun candidatura. Care au fost aceste doua tari:
a.Bulgaria şi România, b.Croaţia şi Cipru, c. Ungaria şi Polonia, d.Repblica
Cehoslovacă şi Slovacia, e.Lituania şi Letonia.
26.Austria, Finlanda si Suedia devin membre ale Uniunii Europene incepand
cu:
a.1.01.1995, b.1.01.1996, c. 1.01.1997, d. 1.01.1998, e.1.01.1999.
27.Când intra in aplicare Acordul de la Schengen, incheiat intre Belgia,
Franta, Germania, Luxembourg, Olanda, Portugalia si Spania:
a. martie 1995, b.Ianuarie 1996, c.Iunie 1997, d.Mai 1998, e. Septembrie 1998.
28.La ce se referă Acordul de la Schengen intrat în aplicare în martie 1995:
a. la libera circulatie a capitalurilor, b.la libera circulatie a mărfurilor, c. la libera
circulaţie a persoanelor, d.la libera circulaţie a serviciilor, e. la libera circulaţie a
mărfurilor şi persoanelor.
29.Agenda 2000 a fost adoptată la:
a.1 ianuarie 1999, b.15 ianuarie 2000, c.16 iulie 1997, d. 1 ianuarie 1998, e. 2
ianurie 2001.
30.Lansarea monedei unice europene a avut loc la:
a. 1 ianurie 1999, b. 1 mai 1999, c. 2 ianurie 2001, d. 9 mai 2001, e. 15 iulie
2001.
31.Tratatul de la Roma a fost semnat la:
a. 18 aprilie 1951, b. 9 mai 1950, c. 25 martie 1957, d. 1 ianuarie 1958, e. 2
ianuarie 1955.
32. In ce an Uniunea Europeana numara 15 state membre (UE-15):
a.1981, b.1985, c.1990, d.1994, e.1995.
33.Câte state membre are Uniunea Europeana din 1 iunie 2013:
a.25, b.15, c.27, d. 28, e. 23.
34.Când s-a semnat Tratatul de la Amsterdam, tratat ce completează
Tratatul cu privire la Uniunea Europeana
a.2 octombrie 1993, b.2 octombrie 1995, c.2 octombrie 1997, d. 2 octombrie
2000, e.2 octombrie 2007.
35. Care este denumirea oficială a Tratatului privind Uniunea Europeană:
110
a.Tratatul de la Paris, b.Tratatul de la Roma, c.Tratatul de la Amsterdam,
d.Tratatul de la Maastricht, e.Tratatul de la Nisa.
36.Programul de extindere spre Centrul şi Estul Europei a fost lansat oficial
in anul:
a.1993, b.1996, c.1997, d.1998, e.1999.
37. Câte state au solicitat aderarea la Uniunea Europeană, la reuniunea
desfăşurată la nivelul miniştrilor de externe ai statelor membre UE, la 30
martie 1998 :
a. 5, b.7, c.10, d.12, e.13.
38. La 10-11 decembrie 1999, la reuniunea Consiliului European la Helsinki
s-a decis
a. inceperea concomitenta a negocierilor destinate admiterii in UE a Romaniei,
Slovaciei, Letoniei,
b. inceperea concomitenta a negocierilor destinate admiterii in UE a Romaniei,
Lituaniei, Bulgariei si Maltei,
c. sa ii fie recunoscuta Turciei cererea de admitere in uniune,
d. inceperea concomitenta a negocierilor destinate admiterii in UE a Romaniei ,
Bulgariei,Maltei,Cipru,
e. sa ii fie recunoscut Croaţiei cererea de admitere in uniune.
39."Planul Schuman" a condus la constituirea:
a. Comunitatii Europene a Carbunelui si Otelului,
b. Comunitatii Europene a Energiei Atomice,
c. Pieţei Comune,
d. Uniunii Vamale,
e. Spaţiului Economic European.
40.Care sunt considerate tratate de bază ale UE:
a. Tratatul de la Paris ,Tratatul de la Essen,Tratatul de la Roma,
b. Tratatul de la Roma, Tratatul de la Maastricht, Tratatul de la Amsterdam,
c. Tratatul de la Maastricht, Tratatul de la Amsterdam, Tratatul de la Paris,
d. Actul Unic European, Tratatul de la Amsterdam, Tratatul de la Nisa,
e. Tratatul de la Paris, Tratatul de Constituirea Comunităţii Europene a Energiei
Atomice.
41.Care sunt ţările din UE care pot influenţa evoluţia europeană
a.Austria-Germania-Belgia,
b. Franta-Germania-Maria Britanie,
c. Franta-Germania-Italia,
d.Italia-Franţa-Olanda,
e. Marea Britanie-Italia-Germania.
111
42.România a fost prima ţară din Europa Centrala şi de Est care a stabilit
relaţii contractuale cu UE. În ce an a stabilit România relaţii diplomatice cu
UE:
a.1970, b.1974, c.1980, d.1983, e.1985,
43. Acordul privind comerţul şi cooperarea comercială reciprocă pe baza
clauzei naţiunii celei mai favorizate a fost semnat în 1990 la 22 octombrie.
Prin acest acord s-a stabilit eliminarea de către Comunităţile Europene a
unor restricţii cantitative în cadrul viitorului Acord de Asociere, semnat la :
a. 1 februarie 1993, b. 1 februarie 1994, c. 1 februarie 1995,
d. 22 iunie 1995, e. 17 iulie 1995.
44. În vederea integrării depline în UE, România trebuie să îndeplinească
anumite criterii stabilite în spaţiul UE :
a.criteriile de convergenţă reală,
b.criteriile politice,
c.criteriile de la Copenhaga,
c.criteriile de convergenţă nominal,
d.criteriile de la Maastricht,
e.criteriul “acquis-ului communautaire”.
45. Legislaţia europeană (denumită acquis comunitar) este împărţită într-un
număr de domenii (care fac obiectul aşa-numitelor capitole de negociere).Câte
capitol de negociere a avut România în programul detaliat al adoptării
întregului acquis:
a.15, b.18, c.21, d.31, e.45.
46. Care este cel mai ambiţios dar şi cel mai riscant proiect al construcţiei
europene:
a. Piaţa Unică Comună, b. Piaţa Agricolă Comună, c. Uniunea Vamală, d.
Uniunea Economică şi Monetară, e. Spaţiul European al Cercetării.
47. La sfârşitul anilor ’60 colapsul sistemului financiar de la Bretton Woods,
coroborat cu şocurile petroliere ale deceniului opt au adus în discuţie
crearea unui sistem monetar european.Când a fost creat acesta:
a.1970, b.1973, c.1975, d.1978, e.1980.
48. ECU a fost introdus în anul 1975 ca unitate oficială de cont a Comunităţii
Europene înlocuind Unitatea Europeană de Cont.În ce an ECU a primit
denumirea de EURO:
a.1979, b.1980, c.1990, d.1995, e.1999.
49. În ce an fost introdus mecanismul ratei de schimb (MRS) pentru a
reduce fluctuaţiile în valoarea nominală a monedelor statelor membre, pe
baza susţinerii reciproce şi a acţiunilor colective ale băncilor centrale din
statele membre:
a.1975, b.1978, c.1979, d.1981, c.1983.
112
50.Câţi membri avea mecanismul ratei de schimb(MRS) în timpul crizei din
1992-1993:
a.6, b.8, c.10, d.12, e.15.
51.În ce an a fost lansat al doilea mechanism al ratei de schimb (MRS2) în
cadrul căruia sistemul multilateral a fost înlocuit cu unul bilateral, prin care
fiecare monedă participantă are definită o paritate centrală comparativ cu
euro:
a.1994, b.1995, c.1997, d.1998, e.1999.
52.Câte etape au fost prevăzute în calendarul transformării Comunităţii
Europene în Uniune Economică şi Monetară :
a.2, b.3, c.5, d.6, e.7.
53.Câte criteria de convergenţă nominal trebuie să îndeplinească un stat
membru al UE pentru a participa în cadrul Uniunii Economice şi Monetare
a. 3, b.4, c.5, d.6, e.7
54.Care este criteriul obligatoriu pe care trebuie sa-l îndeplinească un stat
membru UE înainte de a adapta moneda unică europeană:
a.rată scăzută a inflaţiei, care să nu depăşească cu mai mult de 1,5 % cele mai
bune performanţe ale statelor membre participante în anul dinaintea examinării,
b.dobânzi scăzute pentru creditele pe termen lung, care să nu depăşească cu mai
mult de 2%dobânzile din cele mai performante state membre participante în anul
dinaintea examinării,
c.un deficit real sau planificat care să nu depăşească 3% din PIB,
d.datorie publică cumulată care să nu depăşească 60% din PIB,
e.stabilitatea cursului de schimb, în sensul menţinerii cursului naţional în limitele
marjelor normale de fluctuaţie ale MRS2 pentru cel puţin doi ani înaintea intrării
în zona euro.
55.Fondul de Coeziune (1993) este destinat:
a. creşterii convergenţei statelor mai dezvoltate economic,
b. creşterii convergenţei statelor mai puţin dezvoltate economic,
c. creşterii bonităţii statelor mai puţin dezvoltate economic,
d. creşterii bonităţii statelor mai dezvoltate economic,
e. creşterii convergenţei statelor în curs de dezvoltare.
56.Câte obiective are politica de coeziune în UE:
a.trei, b.cinci, c.şase, d.opt, e.zece.
57.Care dintre modele sistemelor economice existente au servit ca
fundament în elaborarea conceptului de coeziune în UE:
a.modelul anglo-saxon(modelul liberal),
b.modelul scandinav(modelul Nordic),
c.modelul renan(modelul continental),
d.modelul social European (MSE),
113
e.modelul mediteranean.
58.Comisia Europeană, în formula sa actuală, este formată din:
a. 20 comisari, b. 27 comisari c. 17 comisari, d. 33 comisari,
e. 38 comisari.
59.Comisia Europeană este condusă de un Preşedinte, care este numit:
a. cu 30 de zile înainte ca mandatul său să înceapă,
b. cu 10 zile înainte ca mandatul său să înceapă,
c. cu şase luni înainte ca mandatul său să înceapă,
d. cu doua luni înainte ca mandatul său să înceapă,
e.cu un an înainte ca mandatul său să înceapă.
60.Consiliul European este instituţia comunitară a cărei atribuţie principală
este:
a. de a participa la adoptarea unor norme juridice obligatorii,
b. de a participa pasiv la adoptarea unor norme juridice facultative,
c. de aviza adoptarea unor norme juridice obligatorii,
d. de a adopta şi a participa la adoptarea unor norme juridice obligatorii,
e. de a coordona politicile economice generale ale Uniunii.
61.Preşedinţia Consiliului revine, prin rotaţie, fiecărei ţări membre, la
intervale de:
a. trei ani, b. două luni, c. un an, d. şase luni, e.doi ani.
62. Când a definit Consiliul european cadrul general al Strategiei Europa
2020 prin prezentarea viziunilor Preşedintelui Comisiei Europene, domnul
José Manuel Durão Barroso, asupra noii strategii cât şi punctul de vedere al
Preşedintelui Consiliului European, domnul Herman van Rompuy:
a. ianuarie 2010, b. februarie 2010, c. decembrie 2010,
d. martie 2012, e. decembrie 2013.
63.Care este obiectivul general al Strategiei Europa 2020 :
a. Dezvoltarea unei economii dinamice, bazate pe cunoaştere,
b. Promovarea dezvoltării durabile şi a protecţiei mediului,
c.Transformarea UE într-o economie inteligentă, ecologică şi favorabilă
incluziunii,
d. Creşterea gradului de ocupare al forţei de muncă,
e.Obiectivul 3%.
64. Pe 27 aprilie 2010, ca urmare a solicitării Consiliului European de
primăvară, Comisia Europeană a publicat un set de recomandări constând
într-un număr de orientări integrate pentru Strategia Europa 2020.Câte
orientări integrate cuprinde setul de recomandări:
a.5, b.7, c.9, d.10, e.12
65.Care este principalul instrument prin care România realizează propria
Strategia 2020:
114
a.Strategia naţională 2014-2020,
b.Strategia dezvoltării durabile,
c. PNR-programul naţional de reforme,
d. Programul de convergenţă,
e.Strategia CDI 2014-2020.
66. În ce an a intrat în circulaţie EURO
a.1999, b.2000, c.2001, d.2002, e.2003.
67.Câte din cele 15 state member ale UE au adoptat şi au pus în circulaţie
moneda Euro la 1 ianuarie 2002:
a. 9, b.11, c.12, d.13, e.14.
68. Comisia Europeană şi a Banca Centrală Europeană în perspectiva
integrării în UE a noilor state care au aderat la UE după 2000 au îniţiat
criteriile de convergenţă reală, criterii care merg pe asigurarea convergenţei
şi coeziunii structurilor economice ale statelor membre şi ale celor
candidate.Care este numărul acestor criteria:
a.3, b.4, c.5, d.6, e.7.
69. Începând cu 1 ianuarie 1994, politicile economice ale statelor membre
sunt coordonate la nivel comunitar.Care este organismul care formulează, în
fiecare an, un document care cuprinde cadrul general al politicii
economice pentru statele membre şi pentru Uniune în ansamblul ei şi
raportează rezultatele Consiliului European:
a.Comitetul Economic şi Social,
b.Comitetul Regiunilor,
c.Consiliul pentru Afaceri Economice şi Financiare (ECOFIN),
d.Banca Europeana de Investiţii,
e.Banca Centrală Europeană.
70. Pe ce se fundamentează monitorizarea multilaterală a dezvoltărilor
economice ale fiecărui stat:
a. Programele naţionale de reformă,
b. Parteneriatul european pentru creştere economică şi locuri de muncă,
c. Programele de convergenţă,
d. Programul-cadru pentru competitivitate şi inovare (CIP),
e. decembrie 2013.
115
BIBLIOGRAFIE
1) Tofan Mihaela, Integrarea României în structurile Uniunii Monetare Europene,

Editura C.H. Beck, Bucureşti 2008;
2) Bărbulescu Iordan Gheorghe, Procesul decizional în Uniunea Europeană, Editura
Polirom, Iaşi 2008;
3) Dumitrescu Sterian Ion, Iuliana Ciochină, Guvernanţa U.E, Editura Independenţa
economică, Piteşti 2008;
4) Jing Ion, Uniunea Europeană în căutarea viitorului: Studii Europene, Editura
C.H. Beck, Bucureşti 2008;
5) Adrian Liviu Ivan, Statele Unite ale Europei: Uniunea Europeană între
interguvernamentalism şi supranaţionalism, Editura Institutul European, Iaşi
2007;
6) Irinescu Teodora, Ioniţă Cristina, Uniunea Europeană – ieri şi azi, Editura
Demiurg, Iaşi 2007;
7) Oprea Ovidiu, Meşniţă Gabriela, Fonduri europene pentru România în perioada
2007-2013, Editura Sedcom Libris, Iaşi 2007;
8) Dragoş Dacian Cosmin, Uniunea Europeană. Instituţii. Mecanisme., Editura All
Beck, Bucureşti 2007;
9) Bal Ana (coord.), Economie mondială, ASE, Bucureşti, 2006;
10) Hamzescu Roşu Ion (coord.), Cunoştinţe economice de specialitate. Noţiuni
teoretice şi teste de verificare, Editura Universitaria, Craiova, 2006;
11) Bărbulescu Iordan Gheorghe, Uniunea Europeană: politicile extinderii, Editura
Tritonic, Bucureşti 2006;
12) Enciclopedia Uniunii Europene, Editura Meronia, Bucureşti 2006;
13) Moise Elena, Economie mondială, Editura Victor, Bucureşti, 2005;
14) Bărbulescu Iordan Gheorghe, Uniunea Europeană: de la naţional la federal,
Editura Tritonic, Bucureşti 2005;
15) Brucan Silviu, Secolul XX: Viitorul Uniunii Europene. Războaiele în secolul XXI,
Editura Polirom, Iaşi 2005;
16) Dumitrescu Sterian, Construcţia europeană; Uniunea Europeană, Editura
Independenţa economică, Piteşti 2005;
17) Miron Dumitru, Economia Uniunii Europene, Editura Luceafărul; Bucuresti;
2003;
18) Miron D., Politici comerciale, Editura Luceafărul, Bucureşti, 2003;
19) Miron D., Drăgan G., Păun L., Ilie F., Cibian M, Economia integrării europene,
Editura ASE, Bucureşti, 2002;
20) Dumitrescu Sterian, Ana Bal, Economie mondială, Editura Economică, Bucureşti,
2002;
21) Miron D., Integrarea economică regională; de la prototip la producţia în serie,
Editura Sylvi, Bucureşti, 2000;
22) Suta N., Comerţ internaţional şi politici comerciale contemporane, Editura
Eficient, Bucureşti, 2000.
116
Economie europeană
1. c 21. c 41. b 61. d

2. d 22. c 42. c 62. b
3. b 23. a 43. a 63. c
4. b 24. b 44. c 64. d
5. b 25. c 45. d 65. c
6. c 26. a 46. d 66. d
7. a 27. a 47. d 67. c
8. c 28. c 48. d 68. b
9. b 29. c 49. c 69. c
10. c 30. a 50. c 70. c
11. c 31. c 51. e
12. c 32. e 52. b
13. c 33. d 53. c
14. c 34. b 54. e
15. a 35. d 55. b
16. b 36. d 56. a
17. a 37. c 57. d
18. b 38. c 58. b
19. d 39. a 59. c
20. e 40. b 60. d
117
Teste grilă
Negociere comercială internaţională
1. Negocierea:
a) este un complex de procese;
b) este un proces de decizie;
c) este o formă de comunicare;
d) nu se bazează pe un dialog între părţi;
e) este un complex de activităţi.
Care din afirmaţiile enumerate mai sus nu este adevărată?
2. Comunicarea de marcă are ca scop:
a) aducerea la cunoştinţa publicului, a personalului firmei, a sistemului de
valori pe care se întemeiază firma;
b) punerea în valoare a calităţii produselor firmei, caracteristicile tehnice,
performanţele acestora, precum şi avantajele aduse de procurarea lor;
c) prezentarea firmei, a performanţelor sale către partenerii de afaceri.
Obiectivul comunicării este de informare;
d) promovarea contactului direct între exportator şi importator;
e) indivizualizarea firmei şi a produselor sale pe piaţă în raport cu
concurenţa, impunerea acestora în conştiinţa consumatorilor,
partenerilor.
3. Unele dintre avantajele unei negocieri desfăşurate în România ar putea fi:
1) constituirea unei echipe de negociere mai numeroase;
2) posibilitatea formării unei imagini directe asupra partenerului;
3) luarea mai rapidă a deciziilor; influenţarea partenerului prin
demonstraţii;
4) cunoaşterea formelor de comercializare practicate;
5) din punct de vedere psihologic, negociatorii români sunt mai degajaţi şi
mai nepresaţi de timp.
a) 2,3,4; b) 1,3,5; c) 1,2,4; d) 3,4,5; e) 1,4,5.
4. O analiză cât mai exactă a procesului de negociere, indiferent de modul
în care este definit, de poziţia de pe care este abordat, trebuie să aibă în
vedere anumite caracteristici şi anume:
1) un proces competitiv;
2) un fenomen social;
3) o finalitate precisă;
4) are un caracter intercultural;
5) să se desfăşoare în mod organizat.
a) 1,2,3,4; b) 2,3,4,5; c) 1,2,3,5; d) 1,2,4,5 e) 1,3,4,5.
118
5. În procesul de negociere, negocierea se bazează pe următoarele principii
de bază, de care trebuie să ţină seama dacă se doreşte evitarea
greşelilor şi anume :
1) moralităţii şi legalităţii;
2) progresul oricărei negocieri, nu este influenţat de valorile personale,
înţelegerea, atitudinile şi emoţiile persoanelor de la masa de negocieri;
3) avantajul reciproc;
4) este o activitate voluntară;
5) cel puţin una din părţi doreşte să obţină ceva şi consideră că este posibilă
ajungerea la o înţelegere reciprocă satisfăcătoare.
a) 1,3,4,5; b) 1,2,3,5; c) 1,2,4,5; d) 2,3,4,5; e) 1,2,3,4.
6. În cadrul negocierilor se pot identifica următoarele forme de negocieri:
1) negocierea nestructurală;
2) negocierea distributivă;
3) negocierea integrativă;
4) negocierea raţională;
5) negocierea strategică.
a) 1,2,3,5; b) 1,3,4,5; c) 1,2,4,5; d) 1,2,3,4; e) 2,3,4,5.
7. Negocierea integrativă:
a) părţile implicate încearcă fiecare dintre ele să căştige, câştigul uneia
dintre părţi se va reflecta în pierderea celeilalte;
b) părţile adoptă o poziţie obiectivă, neîncercând să obţină concesii de pe
poziţii subiective;
c) părţile implicate caută o realizare reciprocă a intereselor lor, în vederea
păstrării unor relaţii de colaborare amiabile, urmărind beneficii mai
mari decât costuri;
d) într-o astfel de negociere nici una dintre părţi nu poate reuşi fără
cooperarea celeilelte;
e) această formă de negociere are o importanţă mare deoarece rezultatul
negocierii poate afecta interesele lor pe termen lung.
8. Negocierea internă:
a) la momentul negocierii are o miză relative mare, dar nu are efecte
semnificative pe termen lung;
b) într-o astfel de negociere nici una dintre părţi nu poate reuşi fără
cooperarea celeilelte;
c) rezultatul negocierii poate afecta interesele lor pe termen lung;
d) cei ce negociază se străduiesc să obţină acordul unanim al organizaţiei
din care provin;
e) obiectul supus negocierii are o valoare mică.
119
9. Creşterea importanţei negocierilor are loc datorită unor factori economici
şi social-politici:
1) negocierile servesc preocupărilor de a da răspunsuri la problemele
ce derivă din nevoia obiectivă a cooperării dintre firme şi dintre ţări;
2) scăderea concurenţei în condiţiile în care oferta depăşeşte cererea
de mărfuri;
3) posibilitatea alegerii dintr-un număr mare de tehnici de contractare
şi derulare a schimburilor comerciale externe;
4) creşterea numărului de parteneri de afaceri (amplasaţi în zone
geografice cât mai întinse şi diversificate);
5) în condiţiile existenţei unor diferenţe şi limitări în ceea ce priveşte
dotarea cu resurse a ţărilor lumii, accesul la resursele deficitare este
posibilă printr-o colaborare reciproc avantajoasă, pe baza negocierii.
a) 1,2,3,5; b) 1,3,4,5; c) 2,3,4,5; d) 1,2,4,5; e) 1,2,3,4.
10. Pentru evitarea unor situaţii neplăcute, sau evitarea unei încheieri brusce
a negocierilor, negociatorii trebuie să ţină cont de următoarele:
1) în cazul în care se pierde controlul asupra discuţiilor sau asupra echipei,
cel mai bine este ca discuţiile să fie
amânate;
2) pentru o mai bună înţelegere a obiectivelor, este de preferat folosirea
întrebărilor directe;
3) abandonează negocierea înainte de obţinerea unui acord, indiferent dacă
este bun sau rău;
4) obiectul negocierilor trebuie să fie clar , specific şi realist, trebuie evitate
formulările vagi“ speram “, “am
dori “, “ preferam “;
5) trebuiesc evitate criticile, iritările, izbucnirile emoţionale, atacurile la
persoană sau sarcasmul.
a) 1,2,4,5; b) 1,2,3,4; c) 2,3,4,5; d) 1,3,4,5; e) 1,2,3,5.
11. Unele dintre avantajele unei negocieri desfăşurate în străinătate, pot fi:
2) posibilitatea formării unei imagini directe asupra partenerului de
afaceri;
3) constituirea unei echipe de negociere mai numeroase;
4) cunoaşterea preţurilor practicate de concurenţă;
5) cunoaşterea canalelor de distribuţie utilizate.
a) 1,2,3,4; b) 2,3,4,5; c) 1,3,4,5; d) 1,2,4,5; e) 1,2,3,5.
120
12. Negocierea comercială devine necesară şi este posibilă ori de căte ori sunt
îndeplinite următoarele condiţii pe o piaţă mai mult sau mai puţin
liberă:
1) lipsa unor reguli şi proceduri prestabilite;
2) progresul oricărei negocieri, nu este influenţat de valorile
personale, înţelegerea, atitudinile şi emoţiile persoanelor de la masa de
negocieri;
3) lipsa unei autorităţi aflate deasupra părţilor aflate în divergenţă;
4) dorinţa părţilor în vederea obţinerii unui acord;
5) existenţa unor interese complementare.
a) 1,3,4,5; b) 2,3,4,5; c) 1,2,4,5; d) 1,2,3,4; e) 1,2,3,5.
13. Un mare dezavantaj, în cazul unei negocieri desfăşurate în străinătate este
că partenerul de afaceri:
a) are posibilitatea formării unei imagini directe asupra partenerului de
tratative;
b) are posibilitatea să cunoască preţurile practicate de concurenţă;
c) ştie de la bun început (în calitate de exportator) că, partenerul străin a
făcut deplasarea tocmai pentru că este interesat să achiziţioneze
produsul;
d) are posibilitatea să cunoască formele de comercializare practicate;
e) din punct de vedere psihologic, negociatorii sunt mai degajaţi şi mai
nepresaţi de timp.
14. Care sunt motivaţiile pentru pregătirea unei negocieri comerciale
internaţionale?
1) diversificarea tehnicilor manageriale;
2) concurenţa accentuată ce caracterizează piaţa mondială, în special
datorită faptului că oferta depăşeşte cererea;
3) politicile economice naţionale şi internaţionale, puternic diferenţiate;
4) mobilitatea specifică economiei de piaţă, necesită folosirea unor
instrumente şi metode de negociere şi contractare variate şi complexe;
5) obiectivele minime şi maxime ale negocierii;
a) 1,2,4,5; b) 1,3,4,5; c) 1,2,3,4; d) 2,3,4,5; e) 1,2,3,5.
15. Atribuţiile echipei de negociere sunt următoarele:
1) informaţii cu privire la: produs, calitate, cantitate, preţ minim/maxim,
piaţă şi partener, transport, etc.;
2) elaborarea şi lansarea ofertei, atunci când se negociază un contract de
vânzare, respectiv a cererii de ofertă, în cazul negocierii unui contract
de cumpărare;
3) limitarea argumentelor la un minim necesar;
4) participarea la elaborarea mandatului de negociere;
121
5) fixarea legăturilor de comunicaţie.
a) 1,3,5; b) 2,4,5; c)1,4,5; d) 1,2,4; e) 2,3,4.
16. Procesul de negociere este:
1) un fenomen social;
2) un fenomen economic;
3) un proces organizat;
4) un proces informal;
5) un proces cu finalitate precisă.
a) 2, 3, 5; b) 1, 2, 3; c) 1, 3, 5; d) 3, 4, 5; e) 2, 4, 5.
17. În definirea conceptului de negociere, trebuie subliniate două aspecte
esenţiale pentru relaţiile economice internaţionale:
1) cerinţa încheierii negocierii pe analize riguroase ale fenomenelor ce
constituie obiectul acesteia;
2) aduce la cunoştinţa publicului, a personalului firmei, a sistemului de
valori pe care se întemeiază firma;
4) finalitatea optimă a negocierii exprimată printr-o înţelegere;
5) indivizualizarea firmei şi a produselor sale pe piaţă în raport cu
concurenţa, impunerea acestora în conştiinţa
consumatorilor, partenerilor.
a) 2,5; b) 3,4; c) 1,4; d) 2,3; e) 3,5.
18. În domeniul afacerilor economice internaţionale, se disting:
1) tranzacţiile comerciale internaţionale;
2) primirea/acordarea de credite pe termen scurt, mediu şi lung;
3) operaţiunile internaţionale în sfera comerţului;
4) plasamente în valori mobiliare derivate (futures, options);
5) operaţiunile internaţionale în sfera producţiei.
a) 3,4,5; b) 1,3,4; c) 2,4,5; d) 1,3,5; e) 1,2,4.
19. Arătaţi care dintre variantele enumerate nu reprezintă un argument
reactiv în ceea ce priveşte internaţionalizarea afacerilor:
a) presiunea din ce in ce mai mare a concurenţei;
b) reducerea costurilor datorită valorificării avantajelor economice;
c) reducerea vânzărilor pe plan intern;
d) excedentul de capacitate în raport cu posibilităţile de desfacere la intern;
e) supraproducţia determinată de factori conjuncturali.
20. Analiza externă (caracteristicile mediului de afaceri) este operaţiunea
prin care firma descrie, analizează şi încearcă să prevadă starea şi evoluţia
mediului de afaceri. Principalele componente ale acestei analize sunt:
1) cererea;
2) oferta;
122
3) capacitatea financiară;
4) concurenţa;
5) diagnosticul comercial.
a) 2,3,4; b) 1,3,5; c) 2,3,5; d) 1,3,4. e) 1,2,4.
21. Există trei categorii de motivaţii care determină decizia de export:
1) legate de cerere;
2) motivaţii reactive;
3) legate de ofertă;
4) motivaţii proactive;
5) atitudinea pro internaţionalizare a managementului.
a) 1,2,3; b) 2,3,4; c) 1,3,5; d) 3,4,5; e) 1,3,4.
proactiv în ceea ce priveşte internaţionalizarea afacerilor:
a) excesul de capacitate în raport cu posibilităţile de desfacere la intern;
b) accesul la resurse materiale şi financiare în străinătate;
c) valorificarea avansului tehnologic deţinut în unele domenii;
d) orientarea spre piaţa externă a managementului (export-minded);
e) extinderea reţelei de informaţii şi comunicaţii în condiţiile globalizării.
23. Exportatorii activi sunt cei care concep o strategie de internaţionalizare
şi urmăresc promovarea exporturilor. Principalele avantaje pe care le
urmăresc sunt următoarele:
1) scăderea pieţei de desfacere;
2) sporirea profitului, prin sesizarea oportunităţilor de piaţă;
3) mai buna utilizare a capacităţilor proprii de producţie prin lărgirea bazei
de clienţi;
4) asigurarea unei rentabilităţi sporite pe termen lung, prin valorificarea
avantajelor durabile pe care le oferă
piaţa externă;
5) îmbunătăţirea potenţialului de marketing prin confruntarea directă cu
concurenţa internaţională.
a) 1,2,3,4; b) 2,3,4,5; c) 1,2,4,5; d) 1,2,3,5; e) 1,3,4,5.
24. Arătaţi care dintre variantele enumerate nu reprezintă un argument pro

deciziei de export:
a) sporirea cifrei de afaceri prin lărgirea ariei de desfacere a produselor;
b) reducerea costurilor de producţie şi de tranzacţie;
c) prelungirea ciclului de viaţă al produselor;
d) crearea unor structuri organizatorice specifice cu personal de specialitate;
e) reducerea unor riscuri prin diversificarea pieţelor.
123
contra deciziei de export:
a) investiţii suplimentare (noi capacităţi de producţie);
b) costuri suplimentare (adaptare a produsului, promovare);
c) cerinţe noi în ceea ce priveşte finanţarea;
d) riscuri specifice (de preţ, valutar);
e) stimularea inovaţiei prin rentabilizarea activităţii de cercetare/dezvoltare.
26. Analiza internă (evaluarea capacităţii firmei de a se integra pe piaţa
mondială) presupune evaluarea capacităţilor strategice ale firmei pentru a
determina aptitudinea acesteia de a valorifica oportunităţile şi a face faţă
ameninţărilor. Principalele elemente de diagnostic intern se referă la:
1) cererea şi oferta;
2) diagnosticul comercial;
3) concurenţa;
4) producţia;
5) cercetarea şi dezvoltarea.
a) 1,2,3; b) 2,3,4; c) 2,4,5; d) 3,4,5; e) 1,3,5.
27. Utilizarea contractelor tip ofera comerciantilor o serie de avantaje:
a) simplificarea procesului de negociere si reducerea duratei acestuia;
b) sunt prezentate pe verso-ul documentului de comandă;
c) evitarea riscului formularii unor clauze neclare;
d) evitarea riscului omisiunii unor clauze importante;
e) evitarea neintelegerilor cu privire la interpretarea unor clauze.
Precizati care varianta nu este adevarata?
28. Încheierea fructuoasa a negocierilor corespunde cu etapa redactarii
definitive a contractului, fiind o expresie a consacrarii acordului de
voinţă dintre parti. Semnarea contractului presupune:
1) verificarea identitatii partilor si a reprezentantilor acestora
imputerniciti sa semneze contractul;
2) asigurarea unei logici riguroase a contractului;
3) verificarea competenţei reprezentantilor de a semna contractul;
4) simplificarea procesului de negociere si reducerea duratei acestuia;
5) semnarea propriu-zisa.
a) 1,3,5; b) 2,3,4; c) 1,2,3; d) 2,4,5; e) 1,2,4.
29. Calitatea mărfii se determina prin mai multe metode, conform
practicilor de pe piata internationala:
a) determinarea calitatii pe baza vizionarii marfii;
b) determinarea marfii pe baza de descriere;
c) determinarea calitatii pe baza de mostre;
124
d) determinarea calitatii la locul de expediere a marfii;
e) determinarea marfii pe baza utilizarii unor conditii consacrate.
30. Preţul este un element de bază al contractului şi reprezintă
contravaloarea mărfii livrate de către furnizor şi totodată obligaţia
cumpărătorului de plată către furnizor. Condiţiile preţului sunt:
a) preţul trebuie stabilit în bani;
b) preţul să fie nedeterminat;
c) pretul sa fie determinabil (în contract se prevăd anumite elemente cu
ajutorul cărora se va stabili în viitor
cuantumul preţului);
d) preţul să fie real (să existe efectiv);
e) preţul să fie determinat.
31. Clauza pretului escaladat:
a) cand pretul materiilor prime si al manoperei creste sau scade cu mai
mult de un procent convenit, se va
recurge la inlocuirea pretului de contract initial cu pretul escaladat;
b) este folosita in contractele externe atunci cand se inceraca contracararea
efectelor variatiei pretului;
c) este o metoda prin care se coreleaza valoarea contractului de export cu
o cantitate bine precizata de marfa;
d) consta in alinierea automata a pretului produsului la schimbarile de
conjunctura de pe piata mondiala a
acestuia;
e) presupune adaptarea pretului de contract la noile conditii ale pietei prin
renegocierea acestuia.
32. Clauza valutara simpla:
a) presupune legarea valutei de contract de o alta valuta considerata mai
stabila, care se va numi valuta
clauzei;
b) moneda de contract este legata de un cos format din mai multe valute,
fiecare avand pondere egala;
c) moneda contractului este legata de un cos de valute ponderat, ponderea
facandu-se in functie de
importanta valutelor respective pe piata de referinta;
d) posibilitatea exprimarii sumei de palata in mai multe valute in
momentul semnarii contractului, iar la
scadenta partenerul poate sa aleaga moneda de plata;
125
e) partile pot cere renegocierea totala sau partiala a contractului in cazul in
care a intervenit un fenomen
neprevazut, din care a rezultat un dezechilibru major fata de situatia
initiala, in raporturile dintre parteneri.
33. Expedierea camioanelor în traficul internaţional presupune
îndeplinirea formalităţilor vamale legate de exportul-importul
mărfurilor şi a altor formalităţi. Pentru aceasta, convenţia CMR
(scrisoarea de trăsură rutieră) stabileşte obligaţia expeditorului de a
anexa la scrisoarea de trăsură documentele necesare privind marfa:
a) factura interna, care să conţină descrierea mărfii, preţul;
b) lista specificativă (număr de colete, greutate netă, greutate brută);
c) certificatul de origine (ex. EUR 1);
d) certificatul de sănătate (după caz);
e) autorizaţia/licenţa de export/import (după caz).
34. Transportatorul rutier trebuie să deţină documentele autovehiculului
care efectuează transportul internaţional:
a) certificatul de înmatriculare;
b) foaia de parcurs si carnetul TIR;
c) autorizaţia de transport naţional, care se emite, de regulă, de Ministerul
Transporturilor din fiecare ţară de
tranzit/ destinaţie;
d) certificatul de agreere – atestă că autovehiculul corespunde condiţiilor
tehnice şi vamale pentru transportul
internaţional de mărfuri sub sigiliul vamal.
35. Care dintre variantele enumerate nu reprezintă o clauză de prevenire

a riscului de preţ:
a) clauza de consolidare a preturilor;
b) clauza de rectificare a preturilor;
c) clauza de revizuire a pretului;
d) clauza valutara simpla;
e) clauza ofertei concurente.
36. În funcţie de natura si complexitatea marfurilor care fac obiectul
contractului, termenele de livrare pot fi:
1) termen de livrare cert;
2) termen de livrare nedeterminabil;
3) termen de livrare orientativ;
126
4) termen de livrare determinabil;
5) termen de livrare incert.
a) 1,2,3; b) 3,4,5; c) 1,3,4; d) 2,3,4; e) 1,3,5.
37. Documentele care însoţesc declaraţia vamală sunt următoarele:
a) documentul de transport al mărfurilor;
b) factura în original, ori un alt document pe baza căruia se declară
valoarea în vamă a mărfurilor;
c) declaraţia de valoare în vamă;
d) documentele necesare aplicării unui regim tarifar preferenţial sau altor
măsuri derogatorii la regimul tarifar
de bază;
e) navlul (freight).
38. Regulile INCOTERMS nu specifică momentul transferului dreptului
de proprietate asupra mărfii, aspect care trebuie specificat separat în
contract sub una din modalităţile următoare:
1) în momentul semnării contractului;
2) în momentul trecerii fizice a mărfii în posesia vanzatorului;
3) dupa semnarea contractului;
4) în momentul trecerii fizice a mărfii în posesia cumpărătorului;
5) în momentul achitării mărfii integral.
a) 1,2,3; b) 2,3,4; c) 1,4,5; d) 2,3,5; e) 1,3,5.
39. Clauza de forta majora:
a) presupune acoperirea riscurilor in cazul unor evenimente de orice
natura care fac imposibila realizarea
obligatiilor contractuale;
b) presupune legarea valutei de contract de o alta valuta considerata mai
stabila, care se va numi valuta
clauzei;
c) moneda de contract este legata de un cos format din mai multe valute,
fiecare avand pondere egala;
d) posibilitatea exprimarii sumei de plata in mai multe valute in momentul
semnarii contractului, iar la
scadenta partenerul poate sa aleaga moneda de plata;
e) partile pot cere renegocierea totala sau partiala a contractului in cazul in
care a intervenit un fenomen
neprevazut, din care a rezultat un dezechilibru major fata de situatia
initiala, in raporturile dintre parteneri.
40. Clauza de revizuire a pretului:
127
a) presupune adaptarea pretului de contract la noile conditii ale pietei prin
renegocierea acestuia;
b) cand pretul materiilor prime si al manoperei creste sau scade cu mai
mult de un procent convenit, se va
recurge la inlocuirea pretului de contract initial cu pretul escaladat;
c) este folosita in contractele externe atunci cand se inceraca contracararea
efectelor variatiei pretului;
d) este o metoda prin care se coreleaza valoarea contractului de export cu
o cantitate bine precizata de marfa;
e) consta in alinierea automata a pretului produsului la schimbarile de
conjunctura de pe piata mondiala a
acestuia.
BIBLIOGRAFIE
1. Drăgan Gabriela, Fundamentele comerţului internaţional, Editura Academiei

de Studii Economice, Bucureşti, 2005;
2. Malita Mircea, Teoria şi practica negocierilor, Editura Politica, Bucureşti,
2002;
3. Popa Ioan, Tranzacţii internaţionale, Editura Recif, Bucureşti, 1992;
4. Popa Ioan, Tranzacţii de comerţ exterior, Editura Economică, Bucureşti,
2002;
5. Puiu Alexandru, Tehnici de negociere, contractare şi derulare în afacerile
economice internaţionale, Editura Tribuna Economică, Bucureşti, 1997.
128
Negociere comercială internaţională
1. d 21. c
2. e 22. a
3. b 23. b
4. c 24. d
5. a 25. e
6. e 26. c
7. c 27. b
8. d 28. a
9. b 29. d
10. a 30. b
11. d 31. a
12. a 32. a
13. c 33. a
14. c 34. c
15. b 35. d
16. c 36. c
17. c 37. e
18. d 38. c
19. b 39. a
20. e 40. a
129
Teste grilă
Gestiunea riscului în tranzacţiile internaţionale
1. Care dintre următoarele forme de export este mai puţin riscantă pentru
exportator:
a) exportul indirect; b) exportul direct; c) grupuri de marketing pentru export
d) exportul fictiv e) nici un răspuns corect.
2. Care dintre următoarele condiţii INCOTERMS (Internaţional
Commercial Terms) este mai puţin riscantă pentru vânzǎtor (exportator):
a) Free on board (FOB) b) Ex Works (Exw) c) Cost insurance and freight (CIF)
d) Delivered Ex Ship (DES) e) Free Alongside Ship (FAS)
3. Care dintre următoarele condiţii INCOTERMS (Internaţional
Commercial Terms) este mai riscantă pentru vânzǎtor (exportator):
a) Free on board (FOB) b) Ex Works (Exw) c) Cost insurance and freight (CIF)
d) Delivered Ex Ship (DES) e) Free Alongside Ship (FAS)
4. Ce risc contractual este preluat de către vânzǎtor (exportator) în cazul
condiţiei INCOTERMS Ex Works:
a) transportul la chei b) încărcarea pe vas c) cheltuieli de transport
d) asigurarea încărcăturii e) costul bunurilor la poarta fabricii
5. Ce riscuri contractuale NU sunt preluate de către vânzǎtor (exportator) în
cazul condiţiei INCOTERMS Cost insurance and freight (CIF)
a) costul bunurilor la poarta fabricii b) transportul la chei c) încărcarea pe vas
d) descǎrcarea în portul străin e) asigurarea încărcăturii
6. Ce riscuri contractuale NU sunt preluate de către vânzǎtor (exportator) în
cazul condiţiei INCOTERMS Free on board (FOB)
a) costul bunurilor la poarta fabricii b) transportul la chei c) încărcarea pe vas
d) asigurarea încărcăturii e) nici un răspuns corect
7. Care din următoarele elemente Nu reprezintă riscuri legate de păstrarea
integritǎţii fizice a mǎrfurilor şi de logistică:
a) organizarea defectuoasă a transportului b) lipsa de coordonare a distribuţiei
c) ambalarea neglijentă d) riscuri financiare (de neplatǎ) e) pierderi şi avarii pe
parcursul transportului, depozitǎrii, manipulǎrii
8. Riscul financiar (de neplatǎ) reprezintă
a) riscul de transfer valuta, care se manifestă atunci când instituţii financiare din
ţara debitorului împiedicǎ transferul valutei
b) riscul de nerecuperare sau de recuperare lentǎ a creanţelor, datorită
insovabilitǎţii clienţilor
c) riscul legat de preţ, datorită modificărilor conjuncturale ale preţului pe piaţă
d) riscul valutare, datorită deprecierii cursului valutar
130
e) riscul de acoperire a ratei dobânzii, , în situaţia în care exportatorul s-a
împrumutat de la o bancă comercială pentru finanţarea operaţiunilor
9. Riscul care se manifestă atunci când instituţii financiare din ţara
debitorului împiedicǎ transferul valutei poartă denumirea de:
a) riscul valutar b) riscul financiar c) riscul legat de preţ d) riscul de transfer al
valutei e) riscul de acoperire a ratei dobânzii.
10. În situaţia în care exportatorul s-a împrumutat de la o bancă comercială
pentru finanţarea operaţiunilor, este puternic expus în primul rând:
a) riscului de transfer valutar b) riscului financiar, de neplată c) riscul legat de
preţ, datorită modificărilor conjuncturale ale preţului pe piaţă d) riscului valutar
datorită deprecierii cursului valutar e) riscului de acoperire a ratei dobânzii
11. Ce măsuri se pot lua împotriva riscuri financiare (de neplatǎ) în
comerţul internaţional:
a) hedging b) acreditivul documentar c) declararea stării de război d) futures pe
rata dobânzii e) opţiune de tip call pe rata dobânzii
12. Care din următoarele riscuri NU se referă la riscurile cedentului în
contractele de licenţiere internaţională:
a) lipsa controlului asupra activităţilor beneficiarului
b) risc de a înregistra costuri fiscale ridicate, date de taxele percepute din anuităţi
în anumite ţări sau regiuni
c) risc conflictual
d) risc de limitare a profiturilor, prin împiedicarea licenţiatorului de a folosi alta
strategie de penetrare, mai profitabilă
e) risc legat de păstrarea integritǎţii fizice a mǎrfurilor şi de logistică
13. Ce clauze speciale pot include contractele de export, dacă partenerul este
de acord:
a) clauza valutară b) clauza multivalutară c) clauza de alegere a monedei de plată,
la scadenţǎ partenerul având dreptul să aleagă moneda de plată cea mai
convenabilǎ d)clauza de impreviziune (hardship)
e) toate răspunsurile de mai sus.
14. Ce riscuri se pot manifesta în cazul contractului de franciză
a) riscul de a pierde controlul asupra acţiunilor francizatului,
b) riscul de a înregistra pierderi însemnate datorită neîncasării redevenţelor de la
beneficiar
c) riscul francizorului de a-şi crea concurenţi
d) risc de inadaptabilitate culturală
15. Ce risc NU se manifestă în cazul contractului de franciză
a) riscul de a pierde controlul asupra acţiunilor francizatului, b) riscul de a
înregistra pierderi însemnate datorită neîncasării redevenţelor de la beneficiar c)
131
riscul francizorului de a-şi crea concurenţi d) riscul de transport e) riscul de
inadaptabilitate culturală
16. Care dintre următoarele strategii de pătrundere pe piaţa internaţională
este cea mai riscantă
a) exportul b) licenţierea c) franciza d) joint-venture e) investiţia directă
este cea mai puţin riscantă
a) exportul b) licenţierea c) franciza d) joint-venture e) investiţia directă
18. Care este riscul principal la care se supune o firmă care îşi
internaţionalizează afacerea prin franchising:
a) riscul valutar b) riscul de distrugere a mărfurilor în timpul transportului
c) riscul diseminării know-how-ului d) riscul social e) riscul de acoperire a ratei
dobânzii
19. Ce riscuri se pot manifesta în cazul alianţei strategice
a) riscul legat de dificultăţile întâmpinate în integrarea operaţiunilor unor
parteneri din ţări diferite. b) riscul conflictual c) riscuri legate de inovaţie şi
tehnologie d) riscul de imposibilitate a controlului în cazul piggibacking-ului
20. Riscul de imposibilitate a controlului în cazul piggibacking-ului se
manifestă în cazul următoarei strategii de pătrundere pe piaţa
internaţională puţin riscantă
a) exportul direct b) licenţierea c) franciza d) alianţa strategică e) investiţia
directă
este cea mai riscantă
a) achiziţii b) fuziuni c) investiţii pe loc gol d) export e) franchising
22. Care din următoarele organizaţii ierarhizeaza ţǎrile din punct de vedere
al ratingului pentru împrumuturile acordate diverselor state, precum şi
pentru obligaţiunile emise de state, influenţând într-o oarecare măsură
pieţele financiare:
a) Agenţia Political Risk Services Group
b) Agenţiile de rating Moody's şi Standard & Poor's
c) Revistele „The Economist”, Institutional Investor şi “Euromoney
d) Business Environmental Risk Intelligence
e) Organizaţia Naţiunilor Unite
presupune maximă vulnerabilitate în caz de naţionalizare, indigenizare,
expropriere, confiscare, sechestru, embargo
a) exportul b) licenţierea c) franciza d) investiţia directă e) joint-venture
132
24. Pentru limitarea efectelor riscului de ţară asupra investiţiei, care
dintre următoarele tehnici pot fi utilizate
a) evitarea totală a riscului b) asigurarea împotriva riscului c) acorduri de
concesii d) tehnici de control al riscului politic. e) toate răspunsurile de mai
sus
25. Dezinvestirea este
a) o măsură preinvestiţională b) o măsură postinvestiţională c) o strategie de
pătrundere pe o piaţă slab dezvoltată d) o stratagemă de inducere in eroare a
concurenţilor e) nici un răspuns corect
26. Care din următoarele strategii pentru diminuarea impactului riscului de
ţară asupra investiţiei NU este una postinvestiţională
a) cultivarea de relaţii economice şi sociale cu parteneri locali cheie
b) maximizarea profitului pe termen scurt
c) asigurarea împotriva riscului prin COFACE
d) dezinvestirea
e) strategii de ameninţare sau de capitulare
27. Ţinând cont de faptul că finanţarea investiţiilor se realizează atât din
capitaluri proprii cât şi din capitaluri împrumutate, se recomandă folosirea
ca rată de actualizare a:
a) ratei inflaţiei; b) ratei rentabilităţii fără risc; c) ratei medii de rentabilitate din
sectorul de activitate; d) ratei dobânzii la obligaţiunile de stat; e) costului mediu
ponderat al capitalului investit.
28. Rata internă de rentabilitate trebuie să fie superioară:
a) ratei dobânzii fără risc pe piaţa financiară; b) ratei inflaţiei; c) ratei medii de
rentabilitate din sectorul de activitate; d) costului mediu ponderat al capitalului
investit; e) costului de oportunitate.
29. Prima de risc a pieţei se determină ca:
a) diferenţă între rata rentabilităţii medii pe piaţa financiară şi rata fără risc;
b) diferenţă între capitalul propriu şi capitalul împrumutat;
c) diferenţă între dividend şi preţul curent al acţiunii;
d) sumă între rata rentabilităţii medii pe piaţa financiară şi rata fără risc;
e) sumă între capitalul social şi capitalul permanent..
30. Prima de risc a investiţiei se determină ca:
a) diferenţă între rata rentabilităţii medii pe piaţa financiară şi rata fără risc;
b) diferenţă între capitalul propriu şi capitalul împrumutat;
c) produs între coeficientul de sensibilitate şi prima de risc a pieţei;
d) produs între coeficientul de sensibilitate şi rata costului capitalului propriu;
e) produs între rata costului capitalului propriu şi prima de risc a pieţei.
31. Riscul care apare atunci când obligaţia împrumutatului nu este
exprimată în moneda locală a acestuia este:
133
a) risc valutar; b) risc de preţ; c) risc de transfer; d) risc de piaţă; e) risc de ţară.
32. Riscul apărut ca urmare a aplicării defectuoase a dispoziţiilor legale ori
contractuale este:
a) risc de credit; b) risc juridic; c) risc reputaţional; d) riscul ratei dobânzii;
e) risc financiar.
33. În calculul despăgubirii de asigurare, aplicarea principiului răspunderii
limitate presupune că:
a)despăgubirea reprezintă aceeaşi parte din pagubă pe care o reprezintă suma
asigurată faţă de valoarea de asigurare;
b)despăgubirea de asigurare se acordă numai dacă dauna produsă de riscul
asigurat depăşeşte o anumită limită, dinainte stabilită;
c)despăgubirea este egală cu dauna, în limitele sumei asigurate, indiferent de
valoarea reală a bunului;
d)despăgubirea este egală cu dauna, indiferent de valoarea reală a bunului şi de
suma asigurată;
e)despăgubirea este egală cu suma asigurată, indiferent de valoarea daunei.
34. Un bun în valoare de 10 milioane euro, care a fost asigurat pentru suma
de 8 milioane euro, a fost distrus parţial, paguba fiind evaluată la suma de 6
milioane euro Asigurătorul a stabilit o despăgubire de asigurare la valoarea
de 4,8 milioane euro, care a fost calculată cu ajutorul următorului principiu
de calcul al despăgubirii:
a)principiul primului risc; b)principiul interesului asigurabil; c)principiul
răspunderii limitate; d)principiul răspunderii proporţionale; e)principiul franşizei
atinse.
35. Asigurarea riscurilor financiare acoperă:
a) riscul de neplată a primelor de asigurare din partea asiguraţior;
b)riscul de a obţine pierderi financiare din partea asiguraţilor;
c)riscul de neplată din partea debitorilor ca urmare a refuzului acestora de a plăti;
d)riscul de neplată din partea debitorilor în caz de incapacitate de plată a acestora;
e)riscul de fraudă financiară din partea asiguratului.
36. Asigurarea are la bază contractul de asigurare, prin care:
a)asiguratul se obligă să plătească despăgubirea sau suma asigurată la apariţia
riscului asigurat;
b)asigurătorul se obligă să plătească asiguratului despăgubirea sau suma asigurată
în momentul încheierii contractului;
c) asiguratul se obligă să plătească o primă contractantului asigurării;
d)asigurătorul se obligă ca la producerea unui anumit risc să plătească
asiguratului despăgubirea sau suma asigurată;
e)asiguratul se obligă să plătească o primă asigurătorului la apariţia riscului
asigurat.
134
37. Trăsăturile activităţii de asigurare sunt:
a)riscurile să prezinte caracteristici asemănătoare, comune tuturor persoanelor ce
alcătuiesc clasa de risc;
b) riscurile să fie cedate în coasigurare;
c)evenimentul să nu se mai fi produs anterior la niciunul dintre asiguraţi;
d)trebuie să existe toate cele patru părţi ce intervin în contractul de asigurare;
e)existenţa certitudinii.
38. Legislaţia în domeniul asigurărilor prevede pentru asigurătorii care
practică asigurări generale să constituie următoarele categorii de rezerve
tehnice:
a) rezerva matematică; b) rezerva de viaţă; c) rezerva de daune; d) rezerva pentru
riscul de credit; e) rezerva pentru riscuri expirate.
39. Pentru ca un risc să fie asigurabil, trebuie îndeplinite anumite condiţii:
a)producerea lui să fie posibilă;
b)producerea lui să depindă de voinţa asiguratului;
c)să aibă un caracter ilicit;
d)să genereze fie pierdere, fie câştig pentru asigurat;
e)să nu se mai fi produs anterior la niciunul dintre asiguraţi.
40. Suma asigurată reprezintă:
a)suma pe care, în toate cazurile, trebuie să o plătească asigurătorul la producerea
riscului asigurat;
b) expunere la un prejudiciu financiar;
c)partea din valoarea de asigurare pentru care asigurătorul îşi asumă răspunderea;
d)limita minimă a răspunderii asigurătorului;
e)valorile patrimoniale sau nepatrimoniale expuse pierderii sau distrugerii.
41. Evaluarea nivelului de risc, ca moment distinct în încheierea contractului
de asigurare, are scopul de a stabili:
a)condiţiile finale ale încheierii contractului de asigurare;
b)dacă a luat măsuri pentru limitarea pagubelor;
c)dacă asiguratul mai are şi alte asigurări încheiate;
d)coeficienţii de ajustare a tarifului de prime specific fiecărei forme de asigurare;
e)dacă asiguratul a plătit primele de asigurare la zi.
42.Până la apariţia evenimentului asigurat, asiguratul are obligaţia de:
a)a încheia asigurări suplimentare;
b)a furniza acte şi date referitoare la sinistrul asigurat;
c)a acorda sprijin pentru constatarea şi evaluarea pagubelor;
d)de a informa pe asigurător în privinţa modificării circumstanţelor care
agravează riscul;
e)de a depune avizarea de daună.
43. Diversificarea portofoliului investitorilor internaţionali reprezintă:
135
a) o componentă importantă a firmelor cu apetit pentru risc;
b) formarea unui portofoliu prin achiziţia unui singur titlu financiar;
c) achiziţionarea unui titlu financiar urmată de vânzarea respectivului titlu într-o
perioadă foarte scurtă;
d) activitatea de achiziţie a activelor reale (aur, opere de artă);
e) atenuarea riscului prin combinarea în interiorul portofoliului a mai multor
active financiare.
44. Teoria portofoliului dezvoltată de Markowitz este construită în jurul
următoarelor idei centrale:
a) investitorii raţionali vor alege deţinerea de portofolii eficiente care sunt acelea
care minimizează câştigurile prognozate la un anumit nivel al riscului sau, în mod
alternativ sau echivalent, maximizează riscul la un nivel dat al câştigului
prognozat;
b) cele două caracteristici relevante ale unui portofoliu sunt câştigul prognozat şi
riscul său;
c) este imposibilă identificarea portofoliilor eficiente prin analiza temeinică a
informaţiilor pentru fiecare valoare mobiliară;
d) investitorii pe piaţa de capital sunt iraţionali;
e) programul computerizat nu indică ponderea resurselor financiare ale
investitorului care ar trebui alocată pentru fiecare valoare mobiliară pentru ca
portofoliul să fie eficient.
45. Conceptul de supraestimare se concretizează în :
a) reacţia exagerată la ştirile rele;
b) credinţa investitorilor în faptul că ei deţin cele mai bune informaţii;
c) credinţa investitorilor în faptul că ei au mai multe obligaţii decât au în realitate;
d) toleranţa crescută faţă de risc a investitorilor;
e) intoleranţa faţă de risc a investitorilor
46.Suprareacţia se explică prin faptul că :
a) oamenii sunt foarte reticenţi la noile informaţii;
b) investitorii sunt raţionali ;
c) investitorii au o toleranţă crescută faţă de risc;
d) oamenii pun prea mult entuziasm în câteva şanse, crezând că au prins un trend;
e) investitorii tind să se îndepărteze de cele mai recente informaţii de pe piaţa de
capital.
47. În cadrul metodei Altman a determinării riscului de faliment Z
(insolvabilitate), firma este viabilă dacă:
a) Z≤1,81 b)1,81< Z ≤2,99 c) Z>2,99 d)Z este subunitar e)nici un raspuns corect
48. În cadrul metodei Conan & Holder a determinării riscului de faliment Z
(insolvabilitate), firma este supusă unui puternic risc de faliment dacă:
a) Z > 0,16 b) 0,1 < Z < 0,16 c) 0,05 < Z < 0,1 d) 0,04 < Z < 0,05 e) Z < 0,04
136
49. Care dintre următoarele opţiuni nu reprezintă o strategie de protejare
împotriva riscului de inadaptabilitate culturalǎ
a) studii preinvestiţionale ale obiceiurilor de cumpǎrare
b) studii preinvestiţionale ale tradiţiilor
c) studii preinvestiţionale ale reţelei de distribuţie
d) studii preinvestiţionale ale religiei şi limbii
e) adaptarea mixului de marketing la specificul pieţei ţintǎ.
50. Fondurile create în contabilitate pe seama cheltuielilor, pentru
acoperirea riscurilor legate de fluctuaţia ratei dobânzii, a cursului valutar, a
preţurilor, pentru situaţii cum ar fi: litigii, amenzi, penalitǎţi, despǎgubiri,
daune, cheltuieli legate de activitatea de service în perioada de garanţie,
cheltuieli cu reparaţiile capitale eşalonate pe mai multe perioade se numesc
a) fonduri de rezervă b) fonduri de risc c) provizioane d) rezerve legale
e) nici un răspuns corect
51. Care din următoarele opţini NU reprezintă un risc de încălcare a
drepturilor de proprietate intelectuală
a) copierea b) imitaţia c) pirateria d) achiziţia licenţei e) nici un răspuns corect
52. Prin ce metodă se limiteazǎ efectele riscului de scǎdere a dobânzii la
nivelul primei plǎtite
a) contractul de opţiune de tip call per rata dobânzii
b) hedging
c) contractului futures pe rata dobânzii
d) contracte forward de vânzare a valutei
e) dezivestirea
53. O situaţie decizionalǎ în materie de investiţii străine incumbǎ:
a) cunoaşterea strategiilor de utilizare a factorilor controlabili de cǎtre
întreprindere (resurse financiare, umane, abilitǎţi manageriale, eforturi de
marketing, etc);
b) cunoaşterea variabilelor necontrolabile ale ambianţei pieţei (concurenţi,
comportamentul consumatorilor, elasticitatea cererii, preţurile pieţei, etc),
variabile care se mai numesc şi „stǎri de naturǎ”;
c) probabilitatea de apariţie a fiecǎrei stǎri de naturǎ, care poate lua valori
între 0 şi 1; conform teoriei probabilitǎţilor, pentru evenimente
întâmplǎtoare, probabilitatea unui eveniment P(A), satisface dubla
inegalitate 0 ≤ P(A) ≤ 1
d) analiza consecinţele strategiilor alese şi alegerea acţiunii care are cea mai
mare speranţǎ matematicǎ, datǎ de suma consecinţelor evaluate ponderate
cu probabilitǎţile lor de realizare
e) toate răspunsurile sunt corecte.
54. Care dintre următoarele nu reprezintă elemente de risc economic:
137
a) politica economică (fiscală,industrială, agricolă,vamală, bugetară, monetară)
b) inflaţia c) datoria externă d) compatibilitatea culturală e) balanţa de plăţi
55. Structurile arborescente în care nodurile semnificǎ alegerea unei
variante din mulţimea acţiunilor posibile poartă numele de:
a) organigrame b) tablouri de bord c) arbori de decizie d) probabilităţi
e) nici un răspuns corect
56. Tendinţa conjuncturii unui sector de pe o piaţă ţintă poate fi urmărită
printr-un model matematic care ţine cont de următoarele variabile:
ΔX este modificarea variabilelor conjuncturale; ΔZ este modificarea variabilelor
de tendinţă; ΔS este modificarea variabilelor structurale; ΔEt reprezintă
componenta conjuncturală. Considerând că ΔY este modificarea indicatorului de
conjunctură în intervalul de timp t + T şi că a, b, c sunt coeficienţi atribuiţi
fiecărei variabile, ce formulă este corectă?
a) ΔY = aΔX + bΔZ + cΔS + Et
b) ΔY = aΔX -bΔZ + cΔS + Et
c) ΔY = aΔX + bΔZ -cΔS + Et
d) ΔY = aΔX + bΔZ + cΔS - Et
e) ΔY = aΔX -bΔZ –cΔS- Et
57. Care dintre următoarele elemente NU se referă la riscul operaţional:
a) frauda internă (furtul, încheierea de către salariaţi de tranzacţii în cont
propriu, raportarea eronată, cu rea credinţă, a poziţiilor)
b) frauda externă (jaful, falsificarea, spargerea codurilor sistemelor
informatice)
c) practici defectuoase legate de clientelă, produse şi activităţi (spălarea
banilor, procesarea eronată şi utilizarea necorespunzătoare a datelor
clienţilor, accesul neautorizat la acestea, administrarea defectuoasă a
garanţiilor reale, vânzarea de produse neautorizate)
d) riscul reputaţional
e) punerea în pericol a activelor corporale (acte de terorism, vandalism,
incendii, cutremure)
58. Care dintre următoarele elemente NU se referă la riscul operaţional:
întreruperea activităţii sau funcţionarea defectuoasă a sistemelor de
telecomunicaţii, hardware sau software
a) riscul reputaţional
b) practici greşite de resurse umane, cum ar fi testarea insuficientă
personalului bancar în ceea ce priveşte aptitudinile, etica sau profilul
psihologic;
c) procese manageriale, intenţionate sau nu, cum ar fi interferenţa cu
auditorii interni;
d) dezastrul, cum ar fi inundaţiile, pene de curent, activităţi teroriste.
138
59. Care este cel mai important risc la care sunt supuse investiţiile străine
directe
a) riscul de ţarǎ. b) risc de inadaptabilitate culturală c)risc de recuperare lenta a
investiţiilor d) risc de mediu e) risc de transfer
60. Riscul de ţarǎ este analizat din mai multe unghiuri diferite, dintre care
unul NU este corect în enumerarea următoare:
a) obiectul risclui (adicǎ ce anume este supus riscului-împrumutul sau investiţia
directǎ) şi ce evenimente sunt susceptibile de risc (economice, politice, sociale)
b) riscul de calcul eronat
c)durata expunerii la risc (termen lung, mediu sau scurt);
d) tipul de proprietate al debitorului (cu capital privat sau de stat);
e)probabilitatea producerii riscului.
BIBLIOGRAFIE
1. Bârsan – Pipu N., Managementul riscului. Concepte şi abordări, Buletinul

Ştiinţific al Universităţii Creştine „Dimitrie Cantemir”, Bra
şov, 2003
2. Bârsan – Pipu N., Managementul riscului. Concepte, metode, aplicaţii, Editura
Universităţii „Transilvania”, Braşov, 2003
3. Coşa M., Nastovici L., Modele de evaluare a riscului de ţară, Editura Orientul
Latin, 2000
4. Stoian I., Metode şi studii de caz privind managementul riscului în tranzacţiile
de afaceri, Editura Oscar Print, 1999
5. Anda Gheorghiu - Analiza riscurilor in studiile de fezabilitate pentru afaceri
internationale, Editura Pro Universitaria, Bucureşti, 2014
139
Gestiunea riscului în tranzacţiile internaţionale
1. a 21. c 41. d
2. b 22. b 42. d
3. d 23. e 43. e
4. e 24. e 44. b
5. d 25. b 45. b
6. d 26. c 46. d
7. d 27. e 47. c
8. b 28. a 48. e
9. d 29. a 49. c
10. e 30. c 50. c
11. b 31. c 51. d
12. e 32. b 52. a
13. e 33. b 53. e
14. e 34. d 54. d
15. d 35. d 55. c
16. e 36. d 56. a
17. a 37. a 57. d
18. c 38. d 58. b
19. e 39. a 59. a
20. d 40. c 60. b
140
Teste grila
Dreptul comerţului international
1. Izvoarele dreptului comertului international sunt reprezentate de catre:
a. tratate, cutume, jurisprudenta, legi
b. nu are izvoare aceasta ramura de drept
c. tratate, cutume, jurisprudenta
d. cutume, tratate, dovezi arheologice
e. cutume, tratate, inregistrari audio
2. Obiectul dreptului comerţului internaţional este constituit de către:
a. raporturi juridice patrimoniale care au caracter voliţional, comercial şi
internaţional;
b. raporturi financiare patrimoniale care au caracter voliţional;
c. raporturi contractuale cu caracter voliţional;
d. raporturi juridice patrimoniale care au caracter comercial şi internaţional;
e. sistemele de drept in general
3. În dreptul statelor contemporane există concepţii privitoare la valoarea
juridică a uzanţelor comerciale:
a. conceptia uzantelor legislative si a celor imperative
b. conceptia uzantelor interpretative si conceptia uzantelor legislative
c. conceptia uzantelor interpretative si a uzantelor imperative
d. conceptia uzantelor legislative si a uzantelor interpretative
e. conceptia uzantelor interpretative, legislative, imperative
4. În conflictul dintre o uzanţă interpretativă şi o lege civilă imperativă – va
avea câştig de cauză:
a. legea civilă, ale cărei prevederi imperative nu pot fi înlăturate prin convenţia
părţilor.
b. uzanţă interpretativă, va prevala uzanţa interpretativă întrucât reprezintă o
reglementare specială
c. legea civilă - datorită caracterului imperativ
d. uzanţa interpretativă, datorita caracterului perpetuu al acesteia
e. uzanţa interpretativă datorita lipsei unui grad de risc
5. Subiecţi de drept internaţional sunt:
a. statele, organizatiile interguvernamentale, societăţile transnaţionale
b. statele, societăţile transnaţionale
c. organizatiile interguvernamentale, societăţile transnaţionale
d. statele, organizatiile interguvernamentale,
e. statele, organizatiile interguvernamentale, societăţile transnaţionale
141
6. Dreptul comerţului internaţional este format din:
a. norme sociale
b. norme financiare
c. norme sociale şi norme procedurale
d. norme financiare şi norme de drept internaţional public
e. norme de drept intern, norme procedurale şi norme de drept internaţional
public.
7. Statutul comerciantului persoană fizică ce are un domiciliu este cârmuit
de:
a. legea statului unde – si vinde bunurile
b. legea statului unde produce bunurile
c. legea statului al cărui cetăţean este
d. legea internationala
e. legea statului unde are punct de lucru
8. Definitia corecta a societatii civile este:
a. Societatea civilă este un contract în temeiul căruia una sau mai multe persoane
( asociaţi ) se înţeleg să pună în comun anumite bunuri pentru a desfăşura
împreună o anumită activitate, în vederea realizării şi împărţirii beneficiilor care
vor rezulta
b. Societatea civilă este un accord verbal în temeiul căruia două sau mai multe
persoane ( asociaţi ) se înţeleg să pună în comun anumite bunuri pentru a
desfăşura împreună o anumită activitate, în vederea realizării şi împărţirii
beneficiilor care vor rezulta
c. Societatea civilă este un contract în temeiul căruia două sau mai multe
desfăşura împreună o anumită activitate, în vederea realizării şi împărţirii
beneficiilor care vor rezulta
d. Societatea civilă este un contract în temeiul căruia două sau mai multe
desfăşura împreună o anumită activitate, în vederea realizării unor obiective
commune.
e. Societatea civilă este un contract în temeiul căruia două sau mai multe
persoane ( asociaţi ) se înţeleg să pună în comun anumite bunuri, în vederea
realizării şi împărţirii beneficiilor care vor rezulta.
9. Societatea comercială poate fi definită ca:
a. un cumul de persoane constituită pe baza unui accord verbal şi care dobândeşte
personalitate juridică, în care asociaţii se înţeleg să pună în comun anumite
bunuri, pentru exercitarea unor fapte de comerţ, în scopul realizării şi împărţirii
beneficiilor realizate
142
b. o grupare de persoane constituită pe baza unui accord verbal şi care nu
dobândeşte personalitate juridică, în care asociaţii se înţeleg să pună în comun
anumite bunuri, pentru exercitarea unor fapte de comerţ, în scopul realizării şi
împărţirii beneficiilor realizate
c. o grupare de persoane constituită pe baza unui contract de societate şi care
d. o grupare de persoane constituită pe baza unui contract de societate şi care
anumite bunuri, pentru exercitarea unor fapte extracomerciale.
e. un grup de personae judidice constituit pe baza unui contract comercial şi care
10. Consecinţele juridice ale dobândirii personalităţii juridice sunt:
a. patrimoniu propriu; societatea comercială are un nume; societatea comercială
are un sediu; societatea comercială răspunde în nume propriu; societatea
comercială este citată în justiţie în numele ei.
b. patrimoniu propriu; societatea comercială are un nume; societatea comercială
are un sediu; societatea comercială răspunde în nume propriu;
c. patrimoniu propriu; societatea comercială are un sediu; societatea comercială
răspunde în nume propriu; societatea comercială este citată în justiţie în numele
ei.
d. patrimoniu propriu; societatea comercială are un nume; societatea comercială
răspunde în nume propriu; societatea comercială este citată în justiţie în numele
ei.
e. societatea comercială are un nume; societatea comercială are un sediu;
societatea comercială răspunde în nume propriu; societatea comercială este citată
în justiţie în numele ei.
11. Naţionalitatea formaţiunii colective este dată de:
a. naţionalitatea celui intrat ultimul în societate ca asociat cu drepturi depline.
b. naţionalitatea bunurilor supuse actului comercial.
c. naţionalitatea (sau după caz cetăţenia) asociaţiilor, mai exact a persoanelor
juridice şi a persoanelor fizice care deţin acţiunii sau parţi sociale în număr
suficient pentru a deţine controlul formaţiunii
d. naţionalitatea logoului formaţiunii colective
e. naţionalitatea ţării unde formaţiunea are sediul social
12. O societate îşi poate schimba naţionalitatea dacă:
a. schimbă sediul social real
143
b. asociaţii majoritari schimbă naţionalitatea lor
c. daca-şi schimbă naţinalitatea logoului
d. daca –şi schimbă locul unde plăteste taxele şi impozitele
e. dacă 50 % + 1 din asociaţii î–şi schimbă nationalitatea
13. În principiu legea aplicabilă statutului juridic al societăţii comerciale
este:
a. legea statului unde produce bunurile
b. legea statului al cărui cetăţean este asociatul majoritar
c. legea naţională a acelei societăţi
d. legea internationala
e. legea statului unde are punct de lucru
14. Grupurile de societăţii sunt:
a. concernul, grupul de interese, companiile de tip holding
b. concernul, societatea pe actiuni, companiile de tip holding
c. concernul, , companiile de tip holding
d. societatea in comandita simpla, grupul de interese, companiile de tip holding
e. societatea cu raspundere limitata, grupul de interese, companiile de tip holding
15. Caracterele juridice ale contractului de comerţ international sunt:
a. sunt contracte cu titlu neoneros, sunt contracte comerciale., sunt contracte
commutative, sunt contracte sinalagmatice perfecte, sunt acte sau fapte de
comerţ.
b. sunt contracte cu titlu oneros, sunt contracte comerciale., sunt contracte
comerţ.
c. sunt contracte cu titlu oneros, sunt contracte comerciale., sunt contracte
commutative, sunt contracte sinalagmatice perfecte, sunt fapte de comerţ.
d. sunt contracte cu titlu oneros, sunt contracte comerciale., sunt contracte
commutative, sunt acte sau fapte de comerţ
e. sunt contracte cu titlu oneros, sunt contracte civile., sunt contracte
comerţ.
16. Legea aplicabilă contractului de comerţ internaţional
a. nu există nici o lege care să se aplice în mod automat în comerţul internaţional
b. există nici legi regelmentate special pentru comerţul internaţional
c. legea care să se aplice în comerţul internaţional este cea reglementata de
O.N.U.
d. legea care să se aplice în comerţul internaţional este cea reglementata de
O.S.C.E.
e. legea care să se aplice în comerţul internaţional este cea reglementata de W.E.F
144
17. In contractul de comerţ internaţional dosarul tehnic trebuie să cuprindă
date privind:
a. parametrii de calitate ai produsului respectiv; elemente comparative cu oferta
concurentă; limitele acceptate de partener.
b. parametrii de calitate ai produsului respectiv; garanţiile tehnice; elemente
comparative cu oferta concurentă; limitele acceptate de partener.
c. garanţiile tehnice; elemente comparative cu oferta concurentă; limitele
acceptate de partener.
d. parametrii de calitate ai produsului respectiv; garanţiile tehnice; elemente
comparative cu oferta concurentă.
e. elemente comparative cu oferta concurentă; limitele acceptate de partener.
18. Dosarul comercial trebuie să includă date privind:
a. modalităţile de livrare; modalităţile de ambalare; garantarea plăţii în cazul
operaţiunilor de credit; politicile comerciale ale ţării pe piaţa căreia urmează să se
declanşeze dialogul comercial.
b. modalităţile de livrare; modalităţile de ambalare; nivelul minim al preţului;
garantarea plăţii în cazul operaţiunilor de credit; politicile comerciale ale ţării pe
piaţa căreia urmează să se declanşeze dialogul comercial.
c. modalităţile de livrare; modalităţile de ambalare; nivelul minim al preţului;
garantarea plăţii în cazul operaţiunilor de credit.
d. modalităţile de ambalare; nivelul minim al preţului; garantarea plăţii în cazul
e. modalităţile de livrare; nivelul minim al preţului; garantarea plăţii în cazul
19. Dosarul privind bonitatea partenerului trebuie să includă date privind:
a. modalităţile de livrare; solvabilitatea sa; bilanţul de profit şi pierderi
b. solvabilitatea sa; băncile care garantează solvabilitatea; bilanţul de profit şi
pierderi
c. solvabilitatea sa; bilanţul de profit şi pierderi
d. băncile care garantează solvabilitatea; bilanţul de profit şi pierderi
e. solvabilitatea sa; bilanţul de profit şi pierderi; nivelul minim al preţului
20. Contractul de mandat comercial internaţional poate fi definit ca fiind:
a. contractul prin care o persoană fizică sau juridică, numită mandatar se obligă
către o altă persoană mandant, să îndeplinească atributiile unui adevarat vanzator
primită în numele şi în contul acesteia.
b. contractul prin care o persoană fizică sau juridică, numită mandatar se obligă
către o altă persoană mandant, să se comporte ca un adevarat proprietar.
145
c. contractul prin care numai o persoană fizică, numită mandant se obligă către o
altă persoană mandatar, să îndeplinească atributiile unui adevarat vanzator
primită în numele şi în contul acesteia.
d. contractul prin care o persoană fizică sau juridică, numită mandatar se obligă
către o altă persoană mandant, să îndeplinească însărcinarea primită în numele şi
în contul acesteia.
e. contractul prin care o persoană fizică sau juridică, numită mandatar se obligă
către o altă persoană mandant, să îndeplinească atributiile unui adevarat
cumparator.
21. Obligaţiile principale ale mandatarului sunt:
a. să informeze pe mandant despre operaţiunile pe care le întreprinde; să
plătească remuneraţia stabilită
b. să execute mandatul; să plătească remuneraţia stabilită
c. să creeze condiţiile necesare executării mandatului; să execute mandatul;
d. să informeze pe mandant despre operaţiunile pe care le întreprinde; să
informeze pe mandant despre operaţiunile pe care le întreprinde
e. să execute mandatul; să informeze pe mandant despre operaţiunile pe care le
întreprinde;
22. În funcţie de tipul sau franciza poate fi:
a. franciză industrială; franciză indirecta;franciză torsionară
b. franciză industrială; franciză de distirbuţie; franciză de servicii
c. franciză indirectă; franciză torsionară; franciză de distribuţie
d. franciză industrială; franciză de directa; franciză de servicii
e. franciză industrială; franciză de distirbuţie; franciză indirectă
23. După nivelul de intermediere francizele se împart in:
a. franchisingul direct; franchisingul indirect
b. franchisingul indirect; master franchisin
c. franchisingul direct; master franchisin
d. middle franchising; master franchisin
e. franchisingul indirect; middle franchising
24. Francizorul, conform raportului contractual se obligă sa:
a. să asigure beneficiarului folosinţa însemnelor de atragere a clientelei, un know-
how verificat.
b. un know-how verificat şi asistenţa tehnică şi/sau comercială
c. să asigure beneficiarului folosinţa însemnelor de atragere a clientelei, un know-
how verificat şi asistenţa tehnică şi/sau comercială
d. să asigure beneficiarului folosinţa însemnelor de atragere a clientelei
e. să asigure beneficiarului folosinţa însemnelor de atragere a clientelei, asistenţa
tehnică şi/sau comercială
146
25. Care dintre enunturile de mai jos expune cel mai complet avantajele
francizorului:
a. extinderea afacerii cu investiţii minime; obţinerea veniturilor suplimentare;
evitarea unor probleme legislative;economia de cheltuieli general-administrative
b. extinderea afacerii cu investiţii minime; evitarea unor probleme
legislative;economia de cheltuieli general-administrative
c. evitarea unor probleme legislative;economia de cheltuieli general-
administrative; obţinerea veniturilor suplimentare
d. obţinerea veniturilor suplimentare; extinderea afacerii cu investiţii minime
e. extinderea afacerii cu investiţii minime
26. Încetarea contractului de franciză are loc in urmatoarele cazuri:
a. încetarea existenţei uneia dintre părţi.; expirarea termenului; anularea
contractului de franciză; rezilierea contractului de franciză
b. expirarea termenului; anularea contractului de franciză; rezilierea contractului
de franciză
c. încetarea existenţei uneia dintre părţi.; expirarea termenului; anularea
contractului de franciză;
d. încetarea existenţei uneia dintre părţi.; anularea contractului de franciză;
rezilierea contractului de franciză
e. încetarea existenţei uneia dintre părţi.; expirarea termenului;; rezilierea
contractului de franciză
27. Alegeti din varinatele de mai jos denimirea corecta a contractului de
agent:
a. contract internaţional de agent b. contract de reprezentanţă c. contract de
agenţie d. contract de agentură e. contract de agendură
28. Responsabilitatea financiara in cadrul contractului international de
agent este in sarcina:
a. agentiei b. agentului c. reprezentantei d. agentiei si agentului
e. agentului si reprezentantei
29. Cuantumul comisionului agentului poate fi:
a. un cuantum nediferenţiat; un cuantum care diferă în funcţie de valoarea
mărfurilor vândute; reducerea cuantumului comisionului pentru acele vânzări
încheiate de comitent cu clienţii nominalizaţi de pe teritoriul agentului.
b. un cuantum care diferă în funcţie de valoarea mărfurilor vândute; reducerea
cuantumului comisionului pentru acele vânzări încheiate de comitent cu clienţii
nominalizaţi de pe teritoriul agentului; un cuantum diferenţiat
c. un cuantum nediferenţiat; un cuantum care diferă în funcţie de valoarea
mărfurilor cumparate; reducerea cuantumului comisionului pentru acele vânzări
147
d. un cuantum nediferenţiat; un cuantum care diferă în funcţie de valoarea
mărfurilor vândute; majorarea cuantumului comisionului pentru acele vânzări
e. un cuantum nediferenţiat; un cuantum care diferă în funcţie de valoarea
mărfurilor vândute; mentinerea cuantumului comisionului pentru acele vânzări
30. Definiţia contractului de vânzare în comerţul internaţional
a. una din parti – numita vanzator – se obliga sa transmita celeilalte parti –
numita cumparator – proprietatea unui bun in schimbul unui pret
b. una din parti – numita cumparator – se obliga sa transmita celeilalte parti –
numita vanzator – proprietatea unui bun in schimbul unui prêt
c. instrument juridic prin care un comerciant numit vânzător transmite unei alte
persoane care îsi are domiciliul sau sediul în alt stat (cumpărator) dreptul său de
proprietate asupra unuia sau mai multor bunuri determinate ori alte creanţe în
schimbul unei sume de bani numită preţ.
d. o vânzare este internaţională atunci cand s-a produs transmiterea bunului si s-a
primit pretul in schimbul sau
e. una din parti – numita vanzator – se obliga sa ia celeilalte parti – numita
cumparator – proprietatea unui bun in schimbul unui pret
31. Obligatiile principale ale cumparatorului in contractul de vanzare –
cumparare sunt:
a. Plata pretului si preluarea bunului;
b. Garantarea impotriva evictiunii
c. Conservarea bunului
d. Vanzarea bunului daca situatia o impune
e. Stabilirea pretului de piata in cazul vanzarii
32. Obligatiile principale ale vanzatorului in contractul de vanzare –
cumparare sunt:
a. predarea bunului; incasarea pretului; garantarea bunului impotriva evictiunii
b. Stabilirea pretului de piata in cazul vanzarii
c. Conservarea bunului
d. Garantarea impotriva evictiunii
e. Vanzarea bunului daca situatia o impune
33. Contractul comercial de depozit de mărfuri în magazii generale se
încheie, sub sancţiunea nulităţii, astfel:
a. formă scrisă prin întocmirea a trei înscrisuri cu conţinut identic
b. formă verbala fara a mai fi nevoie de prin întocmirea de înscrisuri
c. formă scrisă prin întocmirea de înscrisuri in atâtea exemplare cate pati exista
d. formă scrisă prin întocmirea de înscrisuri in atâtea exemplare cate pati exista
plus unul pentru autorităţi
148
e. la notariat formă scrisă prin întocmirea a trei înscrisuri cu conţinut identic
34. Legea aplicabila contractului de depozit este:
a. Legea aplicabila in tara unde are domiciliul proprietarul depozitului
b. Legea aplicabila in tara unde se afla depozitul
c. Legea aplicabila in tara unde are sdiul societatea ce este proprietarul
depozitului
d. Legea aplicabila este cea desemnata de catre U.E.
e. Legea aplicabila este cea desemnata de catre UNESCO.
35. Contractul de leasing este:
a. acel contract în baza căruia o parte, denumită chiriaş transmite pentru o
perioadă determinată de timp dreptul de folosinţă asupra unui bun al cărui
proprietar este sau pe care îl va produce ori îl va achiziţiona de la un terţ furnizor,
unei alte părţi, denumită utilizator, contra unei plăţi periodice, denumită rată de
leasing
b. acel contract în baza căruia o parte, denumită proprietar transmite pentru o
perioadă determinată de timp dreptul de folosinţă asupra unui bun al cărui
proprietar nu este sau pe care îl va produce ori îl va achiziţiona de la un terţ
furnizor, unei alte părţi, denumită utilizator, contra unei plăţi periodice, denumită
rată de leasing
c. acel contract în baza căruia o parte, denumită locator/ finanţator transmite
pentru o perioadă nedeterminata de timp dreptul de folosinţă asupra unui bun al
cărui proprietar este sau pe care îl va produce ori îl va achiziţiona de la un terţ
rată de leasing
d. acel contract în baza căruia o parte, denumită locator/ finanţator transmite
pentru o perioadă determinată de timp dreptul de folosinţă asupra unui bun al
rată de leasing
e. acel contract în baza căruia o parte, denumită locator/ finanţator transmite
pentru o perioadă determinată de timp dreptul de proprietate asupra unui bun al
rată de leasing
36. Contractul de leasing poate avea ca obiect:
a. Închirierea temporară a unor bunuri imobiliare, maşini, servicii, echipament
industrial, locaţia fondului de comerţ;
b. Informatiile şi bunurile mobile;
c. Inregistrarile audio şi bunuri mobile de folosinţă îndelungată;
149
d. Inregistrarile video bunuri mobile de folosinţă îndelungată aflate în circuitul
civil;
e. Piesele de teatru si manuscriesele.
37. Falimentul este definit ca find:
a. procedura prin care se incearca stabilirea creantelor debitorilor
b. acea procedura prin care se sanctionaza comerciantii ce nu au facut profit in
anul respective
c. o procedură judiciară specială de executarea silită asupra patrimoniului
debitorului aflat în stare de insolvenţă (încetare de plăţi) în scopul satisfacerii
creditorilor într-un mod colectiv, concursual, unitar şi, în principiu, egalitar
d. activitatea imediat urmatoare ce trebuie indeplinita de catre un comerciant ce
este infiintat de mai mult de 5 ani
e. procedura obligatorie prin care societatile comerciale trebuie sa declare
veniturile pe ultimiii 10 ani
38. Insolventa este definite ca fiind:
a. starea de imposibilitate de plata a unui comerciant fata de furnizorii sai,
precum si lipsa totodata a unor resurse viitoare immediate in acest sens
b. starea de imposibilitate de a incasa a unui comerciant de furnizorii sai, precum
si lipsa totodata a unor resurse viitoare immediate in acest sens
c. o procedura prin intermediul careia societatile au posibilitatea sa modifice cota
de TVA
d. acea procedura ce se indeplineste la Administratiile Financiare si are drept
scop recuperarea TVA-ului acumulat de comerciant
e. procedura cea mai simpla de a plati toti creditorii in acelasi timp fara ca
societatea sa aiba de suferit in orice fel
39. Lichidatorul judiciar este:
a. O persoana din cadrul societatii creditoare
b. O persoana din cadrul societatii debitoare
c. Un administrator ce nu are drept de semnatura in banca
d. O persona desemnata de catre instanta de judecata
e. Administratorul care are mandate numai de 2 ani in cadrul scietatii
40. Reorganizarea societatii este:
a. modul in care se platesc taxe catre stat fara penalizari
b. acea procedura prin care societatea face platile restante, si tototdata i-si
restrange activitatea sis au schimba forma juridical
c. procedura de reglare a conturilor privnd importurile
d. procedura de reglare a conturilor privnd exporturile
e. procedura de reglare a conturilor privnd importurile si importurile
41. Formele arbitrajului commercial sunt:
150
a. Arbitraj ad-hoc şi arbitraj instituţionalizat: arbitraj de drept strict şi arbitraj în
echitate.
b. Arbitraj conventional; arbitraj neconventional
c. Arbitraj special si arbitraj neconventional
d. Arbitraj special si arbitraj conventional
e. Arbitraj Ad – hoc si arbitraj neconventional
42. În cazul în care completul de arbitraj a omis să hotărască cu privire la
un capăt de cerere, atunci oricare dintre parti va putea sa:
a. solicite, în termen de 30 de zile de la pronunţarea sentinţei, o hotărâre de
completare
b. solicite, în termen de 31 de zile de la pronunţarea sentinţei, o hotărâre de
completare
c. solicite, în termen de 60 de zile de la pronunţarea sentinţei, o hotărâre de
completare
d. solicite, în termen de 15 de zile de la pronunţarea sentinţei, o hotărâre de
completare
e. formuleze contestatie in termen de 30 de zile.
43. Hotărârea arbitrală poate fi desfiinţată numai prin:
a. actiune in anulare b. contestatie c. recurs d. apel e. apel sau recurs
44. Primind acţiunea în anulare instanţa judecătorească poate să:
a. suspende fara cautiune executarea hotararii atacate
b. nu suspende executarea hotararii atacate
c. suspende fara cautiune executarea hotararii atacate
d. suspende cu sau fara cautiune executarea hotararii atacate
e. sa continue executarea hotararii atacate
45. În cazul în care executarea hotărârilor arbitrale date pe teritoriul
României nu este executată de bună voie de cel împotriva căruia a fost dată,
atunci:
a. va fi investita si apoi executata b. va fi executata fara a mai fi investita
c. va fi apostilata d. va fi legalizata e. pusa in intarziere
46. Potrivit Convenţiei de la New York (1958), recunoaşterea şi executarea
hotărârii arbitrare va putea fi:
a. refuzată dacă se dovedeşte în faţa autorităţii competente a ţării unde se cere
recunoaşterea şi executarea
b. recuzată dacă se dovedeşte în faţa autorităţii competente a ţării unde se cere
c. anulata dacă se dovedeşte în faţa autorităţii competente a ţării unde se cere
d. anulata in parte dacă se dovedeşte în faţa autorităţii competente a ţării unde se
cere recunoaşterea şi executarea
151
e. blocata dacă se dovedeşte în faţa autorităţii competente a ţării unde se cere
47. Caracterisiticile fundamentale ale Dreptului Comercial International
sunt:
a. caracterul volitional, caracterul patrimonial, caracterul commercial, caracterul
international
a. caracterul patrimonial, caracterul commercial, caracterul international
c. caracterul volitional, caracterul patrimonial, caracterul commercial
d. caracterul volitional, caracterul commercial, caracterul international
e. caracterul volitional, caracterul patrimonial, caracterul international
48. Principiile fundamentale ale Dreptului Comertului International sunt:
a. principiul libertatii comertului, principiul concurentei loiale, egalitatea juridica
a partilor, principiul libertatii conventiilor
b. principiul libertatii comertului, egalitatea juridica a partilor, principiul libertatii
conventiilor, principiul bunei-credinte
c. principiul libertatii comertului, principiul concurentei loiale, egalitatea juridica
a partilor, principiul libertatii conventiilor, principiul bunei-credinte
d. principiul libertatii comertului, principiul concurentei loiale, principiul
libertatii conventiilor, principiul bunei-credinte
e. principiul libertatii comertului, principiul concurentei loiale, egalitatea juridica
a partilor, principiul bunei-credinte
49. In contractul international de leasing, vanzatorul este de regula:
a. producator de bunuri b. producator de instalatii complexe c. producator de
echipamente industriale d. nu poate fi producator
e. producator de instalatii complexe si de echipamente industriale
50. Prin operatiunile de leasing se inchiriaza temporar bunuri:
a. de larg consum b. neconsumptibile c. de investitii d. consumptibile e.
alimentare
51. Tehnica de leasing presupune ca operatiune juridica:
a. o locatie b. promisiune unilaterala de vanzare c. mandate d. nici una din
variante e. toate variantele
52. Pentru ca o persoana fizica sa fie considerata comerciant strain,
elemental de extraneitate relevant este ca:
a. domiciliul sau sa fie in strinatate
b. bunurile sale sa fie inregistrate in statul de provenienta
c. bunurile folosite in actul de comert sa aiba provenienta in Romania
d. nici una din variante
e. bunurile sale sa fie inregistrate in statul de provenienta iar domiciliul sa fie in
strainatate
53. Dobandesc calitatea de comerciant persoanele care:
152
a. nu au viza de flotant b. promit ca vor vinde c. fac acte si fapte de comert
d. promit ca vor cumpara e. persoanele juridice
54. Acceptarea si plata cambiei se garanteaza prin:
a. aval si gir b. chitanta c. factura d. factura si chitanta e. nici una din ele
55. Taxa de reescont sau taxa oficiala a scontului se retine de către:
a. organul fiscal competent b. banca centrala c. banca de emisiune d. de catre un
alt organism nementionat express e. de catre minister
56. Protestul de neplata se adreseaza:
a. la locul platii
b. la adresa mentionata in cambia
c. la locul platii si la adresa din cambie
d. la adresa declarata de tragator
e. la nici una din variantele propuse
57. Dupa modul de incasare cecurile pot fi:
a. cecuri de calatorie, barate, circulare, certificate, postale
b. cecuri nominative, la ordin, la purtator, postale
c. cecuri de calatorie, barate, circulare, la ordin
d. cecuri nominative, la ordin, la purtator, postale
e. cecuri de calatorie, barate, la ordin
58. Comertul International cuprinde:
a. Totalitatea operatiunilor de import, de bunuri si servicii pe care le realizeaza
persoane fizice si juridice din state diferite sau pe piete straine
b. Totalitatea operatiunilor de export, de bunuri si servicii pe care le realizeaza
persoane fizice si juridice din state diferite sau pe piete straine
c. Totalitatea operatiunilor de export – import, de bunuri si servicii pe care le
realizeaza persoane juridice din state diferite sau pe piete straine
d. Totalitatea operatiunilor de export – import, de bunuri si servicii pe care le
realizeaza persoane fizice si juridice din state diferite sau pe piete straine
e. Totalitatea operatiunilor de export – import, de bunuri si servicii pe care le
realizeaza persoane fizice din state diferite sau pe piete straine
59. Concordatul este denumirea purtată de :
a. norma de dreptul comercial aplicabila intr-un caz anume determinat;
b. o relatie sociala reglementata de o norma de drept comercial international
c. întelegerea dintre debitor şi adunarea creditorilor prin care debitorul se obligă
să-şi achite datoriile la termenele şi în condiţiile pe care le-a stabilit cu masa
credală;
d. raportul patrimonial reglementat de o norma de drept comercial international
e. omologarea de către tribunal a stării de faliment.
60. Sunt elemente definitorii ale raportului juridic de drept comercial :
153
a. comercialitatea b. nationalitatea c. nepatrimonialitatea d.
singularitatea e. internaţionalitatea.
61. Moratoriul este instituţia juridică prin care:
a. este suspendată executarea hotărârii de declanşare a procedurii falimentului la
cererea debitorului;
b. este suspendată executarea hotărârii de declanşare a procedurii falimentului la
cererea creditorului;
c. se desfiinţează masa credală;
d. debitorul poate fi urmărit în mod individual;
e. debitorul îsi demonstrează solvabilitatea.
62. Un raport juridic comercial dobandeste vocatie internationala in masura
in care prezinta atributul internationalitatii ?
a. da, întotdeauna
b. nu, deoarece un raport comercial nu poate dobândi vocatie international
c. cateodata
d. doar raportul juridic financiar
e. doar anumite raporturi juridice.
63. Un raport juridic ce contine elemente de internationalitate in structura
sa si in imprejurarile referitoare la nasterea, modificarea sau stingerea unui
raport juridic cu element strain din orice domeniu al dreptului privat
apartine:
a. dreptului comertului international b. dreptului international privat c. dreptului
civil d. dreptului penal e. dreptului financiar
64. Declararea stării de faliment se face de către
a. debitor b. judecătorul sindic prin sentinţă c. creditori d. adunarea generală e.
masa credală.
65. Principiile care trebuie să guverneze interpretarea contractelor de
comerţ sunt:
a. buna credinţă, loialitatea şi colaborarea între părţi
b. loialitatea şi colaborarea între părţi
c. colaborarea între părţi şi executarea voluntară
d. loialitatea, colaborarea între părţi şi executarea prin echivalent a obligaţiilor
comerciale
e. loialitatea şi executarea silită.
66. Continutul raportului juridic de comert interrnational este format din:
a. parti, obiect si cauza
b. drepturile si obligatiile asumate de catre parti
c. doar obligatii
d. obligaţiile patrimoniale
e. drepturile personale patrimoniale
154
67. Izvoarele dreptului comertului international sunt :
a. cu caracter intern si international b. cu caracter special c. cu caracter general si
international d. cu caracter intern şi special e. cu caracter special şi internaţional
68. Uzantele comerciale sunt de regula:
a. clauze tip, elaborate de cãtre pãrtile raportului juridic de dreptul comertului
international
b. componente ale practicii arbitrale
c. tratate internationale
d. izvoare de drept internaţional public
e. izvoare de drept comercial.
69. Factoringul la scadenţă presupune ca:
a. Factorul să achite facturile la data scadenţării, fiind un serviciu complet însă
fără finanţare.
b. Vânzătorul să încaseze creanţele
c. Aderentul să încaseze valoarea facturii cedate
d. Operaţiunea se derulează în mod direct
e. Operaţiunea se derulează fără notificare.
70. Orice acţiune care priveşte transportul mărfurilor pe cale maritimă se
prescrie în cazul în care nu a fost introdusă nicio procedura judiciară sau
arbitrară în termen de:
a. 2 ani b. 1 an c. 3 ani d. 6 luni e. Nu se prescrie.
Bibliografie
1.Ioan Macovei - Dreptul comerţului internaţional, Ed. CH Beck, 2008
2. Victor Babiuc – Dreptul Comerţului Internaţional, Ed. Atlas Lex, Bucuresti,
1994
3. Brândusa Stefănescu – Tratat de Drept al Comerţului Internaţional, 2007.
4. O. Căpăţână, Brândusa Stefănescu – Tratat de drept al comerţului
internaţional, Ed. Actomi, Bucuresti, 1997
5. Dumitru Mazilu – Dreptul Comerţului Internaţional, Ed. Lumina Lex,
Bucuresti, 2009
6. Ioan Macovei– Dreptul comerţului international, Ed. C. H. Beck Bucuresti,
2008.
7. Duret Nicu – Dreptul comerţului international, Ed. Universitara Danubius ,
Galaţi, 2009.
8. Dumitru Mazilu, Dreptul comerţului international, Ed. Lumina Lex, Bucuresti,
2008.
155
9.Tudor R. Popescu, Dreptul comerţului internaţional, E.D.P., Bucureşti, 1983;
10.Dragoş Alexandru Sitaru şi colectiv, Dreptul comerţului internaţional, 2 vol.,
Editura Universul Juridic, Bucureşti, 2008

Dreptul comerţului International
1. a 30. c 59. c
2. a 31. a 60. a
3. b 32. a 61. a
4. a 33. a 62. a
5. e 34. b 63. b
6. e 35. d 64. b
7. c 36. a 65. a
8. c 37. c 66. b
9. c 38. a 67. a
10. a 39. d 68. a
11. e 40. b 69. a
12. a 41. a 70. a
13. c 42. a
14. a 43. a
15. b 44. d
16. a 45. a
17. b 46. a
18. b 47. a
19. b 48. c
20. d 49. e
21. e 50. c
22. b 51. e
23. c 52. a
24. c 53. c
25. a 54. a
26. a 55. b
27. a 56. c
28. b 57. a
29. a 58. d
156
Teste grilă
Investiţii intenaţionale
1. Cum se caracterizează piaţa financiară?

a) este o piaţă închisă; b) este o piaţă pe termen mediu; c) este o piaţă pe
termen lung; d) este o piaţă dirijată; e) este o piaţă pe termen scurt.
2. Obiectivele unui investitor, atunci când ia o decizie de investiţie pe piaţa
de capital, sunt:
a) urmăreşte profitul fără să acorde atenţie riscului;
b) este interesat de risc, nu şi de rentabilitate;
c) să-şi recupereze investiţia fără realizarea unui profit;
d) să-şi maximizeze profitul în condiţii de risc minim;
e) să se retragă din piaţă atunci când nu este favorabil.
3. Una dintre afirmaţiile de mai jos este falsă.
b) instrumentele de la bursă sunt emise pe termen indefinit;
4. Una din afirmaţiile de mai jos este falsă.
a) valorile mobiliare sunt instrumente negociabile;
b) posesorii de valori mobiliare nu au drepturi patrimoniale;
c) acţiunile sunt emise în forme materiale;
d) acţiunile sunt părţi din capitalul social şi au o valoare nominală;
e) acţiunile sunt indivizibile.
5. Acţiunile ordinare sunt caracterizate prin:
a) nu pot fi transferate în mod liber;
b) nu reflectă mărimea capitalului social;
c) nu implică răspundere din partea acţionarilor;
d) dreptul de vot poate fi transmis terţilor;
e) dau drept de încasare de dividende.
6. Acţiunile preferenţiale sunt caracterizate prin:
a) nu au o valoare nominală;
b) nu sunt garantate de emitent;
c) conferă o rentabilitate minimă (dividend prioritar);
d) conferă drept de vot în cadrul AGA;
e) nu au aceeaşi valoare nominală ca şi acţiunile ordinare.
7. Valoarea unei acţiuni poate fi exprimată prin:
157
a) valoare nominală; b) valoare contabilă; c) valoare de piaţă; d)
valoare nominală, contabilă, de piaţă; e) valoare actuală.
8. Care sunt efectele imediate ale unei majorări de capital (prin emisie de noi
acţiuni)?
a) creşte numărul de acţiuni în circulaţie;
b) scade procentul de acţiuni deţinute de acţionari;
c) acţionarii vechi au întâietate la subscriere;
d) vechii acţionari au prioritate la subscriere, dar concomitent scade
procentul de acţiuni deţinute de acţionari şi creşte numărul acţiunilor în
circulaţie;
e) scade preţul de cotare la bursă.
9. Acţionarii care aleg să nu subscrie în cadrul unei majorări de capital pot
să-şi vândă drepturile la o valoare teoretică (DSt). Care este formula de calcul
corectă?
C  PE C  PE C  PE
a) DS t  ; b) DSt  ; c) DS t  ;
N N n N n
1
n
C  PE * n C  PE * n
d) DSt  ; e) DSt  ;
N n N
1
n
10. Care sunt formele sub care se distribuie dividendul:
a) dividend anual, ca rezultat al politicii de dividend;
b) dividend fix, pentru cei ce deţin acţiuni privilegiate;
c) dividend provizoriu, ca avans înaintea dividendului definitiv;
d) dividend anual, fix sau provizoriu;
e) dividend anual, proporţional cu numărul de acţiuni deţinu
11. În urma unei majorări de capital, în care se acordă acţiuni gratuite,
dreptul de atribuire se calculează astfel:
C*N C*N C *n
a) Da  C  ; b) Da  C  ; c) Da  ;
N n N n N n
C*N C *n
d) Da  C  ; şi Da  ;
N n N n
C*N C *n
e) Da  C  ; şi Da  ;
N n N n
12. Una din următoarele afirmaţii este adevarată:
a) data înregistrării este data până la care ai drept de a primi dividende;
b) data ex-dividend este aceeaşi cu data înregistrării;
158
c) data de referinţă este data la care se întruneşte AGA;
d) data de plată a dividendelor este înainte de data de înregistrare;
e) la data de înregistrare, practica a dovedit că preţul acţiunilor creşte.
13. Când se hotărăşte distribuirea de dividende în acţiuni:
a) societatea va oferi bani cash direct proporţional cu procentul de
deţinere;
b) se distribuie la toţi acţionarii la aceeaşi rată fixă;
c) se preferă atunci când societatea nu a înregistrat profit, şi nu are bani
cash să-şi recompenseze acţionarii;
d) acţiunile noi primite conferă mai multe drepturi decât cele vechi
(deţinute anterior procedurii);
e) se distribuie direct proporţional cu procentul de participare la capitalul
social.
14. Ce reprezintă profitul pe acţiune?
a) Se calculează ca raport între dividend pe acţiuni şi cursul în piaţă;
b) se calculează ca produs între dividende şi numărul de acţiuni deţinute;
c) parte din profitul societăţii înregistrat la finalul anului;
d) un surplus financiar pentru cel care deţine acţiuni;
e) un indicator care reflectă evoluţia dividendelor.
15. Din punct de vedere al relaţiei între profit şi risc, bursa se plasează:
a) mai riscantă decât un depozit bancar şi cu profitabilitate nulă;
b) mai puţin riscantă decât un depozit bancar şi cu profitabilitate maximă;
c) mai puţin riscantă decât un depozit bancar şi cu profitabilitate minimă;
d) mai riscantă decât un depozit bancar, dar cu profitabilitate mai mare;
e) fără riscuri majore.
16. Indicele BET are următoarele caracteristici:
a) a fost creat pentru a reflecta tendinţa preţurilor tuturor societăţilor
admise la bursă;
b) a fost creat pentru a reflecta scăderile preţurilor unor societăţi de top;
c) în alcătuirea lui se ţine cont de volumul de tranzacţionare pe o anumită
perioadă;
d) în alcătuirea lui intră doar 10 emitenţi de la categoria I;
e) în alcătuirea lui intră doar emtitenţii care au lichiditatea minimă.
17. Indicele BET-FI reprezintă:
a) un indice care cuprinde societăţile de la categoria I;
b) un indice care cuprinde numai societăţile de la categoria II;
c) un indice sectorial ce reflectă tendinţa preţurilor unităţilor de fond;
d) un indice oarecare;
e) un indice care reflectă scăderea preţurilor unor societăţi listate.
159
18. O acţiune contează în anul 2007 la 1.000 u.m. Dividendul oferit este de
100 u.m. Anul următor dividendul se majorează cu 20%, iar cursul devine
1.500 u.m. Care este peformanţa la final?
a) 52%; b) 62%; c) 72%; d) 20%; e) 40%.
19. Care este valoarea coeficientului multiplicator al capitalizării (PER) în
cazul în care cunoaştem cursul = 100 unităţi, rata de distribuire a
dividendelor = 40% din profit, profitul pe acţiune = 50 u.m.?
a) 0,5; b) 200; c) 2; d) 50; e) 0,05.
20. Preţul de emisiune (PE) se calculează ca:
a) diferenţă între valoarea nominală (VN) şi curs (C);
b) suma dintre valoarea nominală (VN) şi curs (C);
c) suma dintre valoarea nominală (VN) şi prima de emisiune (pe);
d) diferenţă între valoarea nominală (VN) şi prima de emisiune (pe);
e) produsul dintre valoarea nominală (VN) şi curs (C).
21. Modelul CAPM (Capital Assets Priceing Model):
a) permite estimarea preţului unei noi forme de active financiare;
b) permite determinarea sensului în care trebuie modificat un portofoliu
de active;
c) permite evaluarea preţului activelor pe piaţa de capital;
d) permite evaluarea rentabilităţii medii a portofoliului;
e) permite estimarea preţului acţiunilor.
22. Modelul OPM (Options Priceing Model):
de active;
23. Modelul APM (Arbitrage Priceing Model):
de active;
24. Rentabilitatea unui activ reprezintă:
a) câştigul generat de posesia activului;
b) venitul obţinut şi sporul de valoare înregistrat pe durata posesiei unui
activ;
c) sporul de valoare înregistrat pe durata posesiei unui activ;
160
d) o rată de rentabilitate;
e) venitul obţinut ca urmare a cotării activului.
25. Riscul posesiei unui activ are la bază următoarele ipoteze:
a) câştigul rezultat din posesia activului poate fi diferit în raport cu
împrejurările generate de mediul economic;
b) nu poate fi estimată probabilitatea apariţiei fiecăreia din împrejurările
posibile a fi generate de mediul economic;
c) indicele pentru identificarea împrejurărilor generate de mediu este
staţionar;
d) numărul de împrejurări pe care le poate genera mediul şi care sunt luate
în considerare este nelimitat;
e) orice investiţie presupune un risc.
26. Activele cu dispersie mare sunt generatoare de:
a) aversiune faţă de risc; b) atracţie faţă de risc; c) preţuri mari;
d) preţuri mici; e) preţuri competitive.
27. Beneficiarul contractului de opţiune plăteşte pentru opţiune un preţ
numit:
a) preţ de exerciţiu; b) preţ de cotare; c) primă de opţiune; d) preţ de
opţiune; e) preţ al acţiunii.
28. Contractul de opţiune devine obligatoriu pentru beneficiar deoarece:
a) a fost remunerat prin prima de opţiune;
b) trebuie să plătească prima de opţiune;
c) trebuie să plătească preţul de opţiune;
d) trebuie să plătească preţul de cotare;
e) presupune un preţ.
29. La termen beneficiarul opţiunii poate să vândă/cumpere stocul de acţiuni
sau să renunţe la vânzarea/cumpărarea lor. Alegerea este determinată
de:
30. Rata investiţiilor în sporul de venit:
a) arată care este valoarea investiţiei care asigură creşterea cu o unitate a
venitului;
b) este un parametru de eficienţă a investiţiilor;
c) determină indicele de creştere a venitului;
d) este un parametru de eficienţă a investiţiilor care arată care este
valoarea investiţiei care asigură creşterea cu o unitate a venitului;
161
e) este un parametru de eficienţă a investiţiilor care determină indicele de
creştere a venitului.
31. Investiţiile, în sensul cel mai general, pot fi clasificate ţinând cont de mai
multe criterii: 1) tehnice; 2) umane; 3) sociale; 4) financiare; 5)
comerciale.
a) 1, 4, 5; b) 2, 3, 5; c) 1, 2, 3, 4; d) 1, 3, 4, 5; e) 1, 2, 3, 4, 5.
32. Construcţia într-un anumit cartier a unui azil de bătrâni reprezintă o
investiţie:
a) tehnică; b) umană; c) socială; d) financiară; e) comercială.
33. Identificaţi varianta eronată. În funcţie de riscul pe care îl implică,
investiţiile pot fi grupate în:
a) investiţii de înlocuire a echipamentelor complet uzate, cu un risc foarte
scăzut, deoarece nu presupune modificarea tehnologiei de fabricaţie;
b) investiţii de modernizare a echipamentului existent în funcţiune şi care
implică un risc redus, ca urmare a unor corecţii neesenţiale în
tehnologia de fabricaţie;
c) investiţii de dezvoltare, de extindere a unor secţii, uzine, fabrici noi,
investiţii care presupun un risc mai mare, antrenat de nevoia de lărgire
a pieţelor de aprovizionare, a forţei de muncă, de capital şi de
desfacere;
d) investiţii financiare, cum ar fi cumpărarea de titluri de participare la
alte societăţi comerciale;
e) investiţii strategice privind crearea unor filiale în străinătate, fuzionarea
cu o altă societate comercială etc.
34. Investiţiile constituie în fapt:
a) economii pe care populaţia le face la fondul de consum în vederea
asigurării dezvoltării capitalului fix în perioadele următoare de timp;
b) opţiuni personale care ţin de utilitate;
c) achiziţii pe care populaţia le face în vederea asigurării unui standard de
viaţă viitor cât mai ridicat;
d) cumpărări de bunuri de folosinţă îndelungată;
e) achiziţii diverse în vederea asigurării dezvoltării capitalului fix în
perioadele următoare de timp.
35. Criteriul de alegere a eficienţei economice reprezintă:
a) un principiu metodologic de apreciere a activităţii din punct de vedere
al raportului dintre eforturi şi efecte;
b) un calcul matematic din care să reiasă că veniturile viitoare depăşesc
cheltuielile prezente;
162
c) un principiu care ţine de capacitatea individuală de a comensura
efectele investiţionale;
d) un nivel la care să se satisfacă nevoia socială (individuală şi de
producţie) în raport cu posibilităţile oferite de consumul de resurse;
e) o colaborare continuă pe tot parcursul desfăşurării procesului
investiţional: proiectarea, execuţia, probe tehnologice, atingerea
parametrilor proiectaţi, accelerarea ritmului de transformare a
investiţiilor în capital fix pentru asigurarea recuperării cât mai rapide a
eforturilor umane, materiale şi financiare făcute.
36. Elementele de natură financiară ale unei investiţii se referă la:
1) suma investiţiei; 2) durata de viaţă a investiţiei; 3) beneficiile
suplimentare; 4) decizia de investire/dezinvestire; 5) valoarea reziduală.
a) 1, 2, 3, 4, 5; b) 1, 2, 3, 5; c) 1, 3, 4, 5; d) 1, 2, 5; e) 2, 3, 4.
37. O investiţie este acceptabilă dacă valoarea sa actuală netă este:
a) egală cu 1; b) pozitivă; c) negativă;
d) mai mare decât profitul impozabil aferent anului anterior;
e) decizia de investire este o opţiune personală.
38. Dacă se notează cu F fluxul de lichidităţi aşteptat se obţine în urma
investiţiei pentru perioada t, suma investiţiei cu I0, rata de actualizare cu
kt pentru un flux care se produce la finele perioadei t, atunci VAN este
egală cu:
n Ft n
Ft
a) VAN    I 0 ; b) VAN    I0;
t 1 (1  k t ) t 1 (1  k t )
n n
Ft Ft
c) VAN    I 0 ; d) VAN    I0 ;
t 1 1  k t  t 1 (1  kt )
n
Ft  1
e) VAN    I0.
t 1 (1  kt )
39. Dacă fluxul de lichidităţi produs de investiţie este constant, este posibilă
recurgerea la următoarea formulă de calcul:
n
Ft
a) VAN    I0;
t 1 (1  kt )
n
1 1 1 1
b) VAN       ;
(1  k ) (1  k ) 2
(1  k ) n
t 1 (1  k )
t
1 1 g (1  g ) n 1 n 1 (1  g )t
c) VAN  
(1  k ) (1  k ) 2
       ;
(1  k ) n t 1 (1  g ) (1  k )
t
163
n
1 1 1 1
d) VAN  
(1  k ) (1  k )
    
(1  k )
  ;
t 1 (1  k )
2 n t
1 1 g (1  g ) n 1 n 1 (1  g )t
e) VAN  
(1  k ) (1  k ) 2
    
(1  k ) n
  (1  g ) (1  k )t .
t 1
40. Se poate substitui criteriul valorii actuale cu criteriul valorii capitalizate
dacă:
a) în loc de a investi o sumă I0 într-un proiect oarecare, se plasează I0 cu
rata k;
b) rata de actualizare este reprezentată de rata dobânzii pe piaţa
financiară;
c) piaţa financiară este perfectă şi dacă ratele aferente împrumutului sunt
întotdeauna egale cu k;
d) suma investiţiei este determinată prin fluxuri de lichidităţi efectiv
debursate de întreprindere, ţinând cont de costurile de oportunitate,
evaluate în termeni de fluxuri de lichidităţi;
e) fluxurile sunt luate în calcul pentru valoarea lor actuală, adică ţinând
cont de costul de oportunitate aferent fondurilor investite.
41. Identificaţi afirmaţia eronată. Rata de rentabilitate contabilă se
diferenţiază de VAN prin următoarele:
a) suma investiţiei este determinată prin valoarea netă contabilă medie, nu
există echivalenţă între definiţia contabilă şi cea financiară a investiţiei,
anumite cheltuieli sunt considerate prin contabilitate ca fiind cheltuieli
şi nu ca investiţii;
b) criteriul ratei de rentabilitate contabilă apare ca fiind un criteriu mai
puţin criticabil decât valoarea actualizată netă;
c) calculul ratei de rentabilitate contabilă nu corespunde cu calculul
financiar care se obţine pornind de la sumele efectiv debursate: calculul
contabil depinde de modul de amortizare practicat;
d) nu există identitate între beneficii, aşa cum sunt ele evaluate în
contabilitate şi fluxurile de lichidităţi.
e) costul de oportunitate al fondurilor investite nu este luat în calcul,
beneficiile nu sunt actualizate.
42. Rata internă de rentabilitate (RIR) sau rata internă de randament este
rata de actualizare pentru care se obţine o VAN:
a) unitară; b) pozitivă; c) negativă; d) nulă; e) egală cu 10.
43. În condiţiile unui VAN pozitiv pentru toate ratele de actualizare
inferioare ratei de rentabilitate internă se ajunge la concluzia că
investiţia:
164
a) este acceptabilă dacă rata de rentabilitate a investiţiei este superioară
ratei de actualizare, adică costului de oportunitate a fondurilor
investite;
b) este acceptabilă dacă rata de rentabilitate a investiţiei este inferioară
ratei de actualizare, adică costului de oportunitate a fondurilor
investite;
c) este acceptabilă dacă rata de rentabilitate a investiţiei este egală cu rata
de actualizare;
d) este acceptabilă dacă rata de rentabilitate a investiţiei este egală
costului de oportunitate a fondurilor investite;
e) nu este acceptabilă.
44. Criteriile financiare recomandate de Banca Mondială în vederea alegerii
unui proiect de investiţii nu se referă la:
a) valoarea actualizată netă;
b) rata internă de rentabilitate;
c) rata internă de rentabilitate modificată;
d) suma investiţiei;
e) termenul de recuperare.
45. Majorarea capitalului unei filiale externe sau un împrumut acordat
acesteia de către firma mamă reprezintă:
a) investiţie internaţională de portofoliu;
b) creditare simplă;
c) investiţie străină directă;
d) operaţiune contabilă conformă IAS-urilor;
e) împrumut nerambursabil.
46. Investiţiile străine directe se definesc ca fiind:
a) transferul drepturilor de proprietate prin achiziţionarea de pe o piaţă
financiară a unor valori mobiliare străine (acţiuni, obligaţiuni);
b) transferul drepturilor de proprietate prin achiziţionarea de pe o piaţă
financiară străină a unor valori mobiliare autohtone (acţiuni,
obligaţiuni);
c) proprietatea asupra unor active de către un rezident străin, cu scopul de
a controla folosirea acestora;
d) proprietatea asupra unor active de către o societate comercială, cu
scopul de a controla folosirea acestora;
e) proprietatea asupra pachetului majoritar de acţiuni al unei STN cu
scopul de a o controla.
47. Printre atribuţiile Agenţiei Române pentru Investiţii Străine nu se
numără:
a) acordarea asistenţei de specialitate la cererea investitorilor străini;
165
b) furnizarea informaţiilor necesare pentru înfiinţarea de societăţi
comerciale în România;
c) intermedierea unei comunicări efective între companiile autohtone şi
companiile străine;
d) crearea unei imagini atractive privind posibilităţile de afa-
ceri din România prin manifestări promoţionale, seminarii şi
conferinţe;
e) evitarea poluării generate de companiile străine pe teritoriul ţării
noastre.
48. Atunci când o investiţie presupune transferarea către agentul emitent a
posibilităţii de control şi decizie asupra activităţii agentului respectiv este
vorba despre o investiţie:
a) de portofoliu; b) directă; c) indirectă; d) mixtă; e) combinată.
49. Pentru România ISD reprezintă: 1) o necesitate impusă de suplinirea
resurselor financiare interne; 2) o sursă de finanţare; 3) o sursă de
creştere economică; 4) un mijloc de a accelera procesul tranziţiei; 5) un
mijloc de a înfăptui mutaţii structurale şi calitative în economie şi
contribuie totodată la punerea în valoare a resurselor existente în ţară.
a) 1, 2, 3, 5; b) 2, 3, 4, 5; c) 1, 3, 4, 5; d) 1, 2, 3, 4; e) 1, 2, 3, 4, 5.
50. Interesul pentru atragerea capitalului străin în România s-a manifestat
prin deschiderea către investitorii străini a tuturor sectoarelor
economiei, cu condiţia ca investiţia:
a) să nu facă concurenţă unei activităţi similare existente;
b) să nu producă poluare;
c) să nu aducă atingere interesului liderilor politici;
d) să nu faciliteze exportul de know-how;
e) să nu producă subansamble.
51. Principala diferenţă între opţiunile de tip european şi opţiunile de tip
american este aceea că:
a) Opţiunile de tip european pot fi exercitate doar la scadenţa în vreme ce
opţiunile de tip american pot fi exercitate oricând pe parcursul duratei lor de
existenţă;
b) Opţiunile de tip american sunt interzise la tranzacţionare pentru publicul
european;
c) Opţiunile de tip european sunt interzise la tranzacţionare pentru investitorii
americani;
d) Nu există opţiuni americane tranzacţionate la burse europene de mărfuri;
e) Primele de tranzacţionare pentru opţiunile de tip american sunt întotdeauna
mai mari decât cele aferente opţiunilor de tip european.
166
52. Diferenţa între un contract FORWARD şi un contract FUTURES conta
în aceea că:
a) Contractul FORWARD este tranzacţionat la bursă în vreme ce
contractul FUTURES nu;
b) Toate clauzele contractului FUTURES sunt negociabile în vreme ce
clauzele contractului FORWARD sunt întotdeauna standardizate;
c) Contractele FUTURES sunt standardizate şi se tranzacţionează pe pieţe
bursiere de licitaţie în vreme ce contractele FORWARD au majoritatea
clauzelor negociabile şi se tranzacţionează preponderent pe pieţe OTC;
d) Contractele FORWARD sunt practicate numai în tranzacţia dintre un
client şi o bancă şi au la bază numai variabile financiare (rata de
dobândă, curs de schimb);
e) Contractele FORWARD sunt specifice pieţelor bursiere nord-americane
în vreme ce contractele FUTURES sunt preponderent tranzacţionate la
burse europene de mărfuri.
53. Presupunem că aţi cumpărat 2 contracte futures pe petrol la preţul de 90
dolari / baril. În prezent preţul futures al petrolului este de 92
dolari/baril. Cantitatea aferentă unui astfel de contract futures este de
100 de barili. În aceste condiţii la momentul curent rezultatul
dumneavoastră potenţial din această tranzacţie este:
a) profit 400 de dolari; b) profit 200 de dolari; c) profit 4 dolari;
d) pierdere 200 de dolari; e) pierdere 400 de dolari.
54. Presupunem că aţi vândut 1 contract forward pe cursul EURRON la
preţul de 4.35 lei/euro. Cantitatea aferentă contractului este de 100.000
euro iar la scadenţa sa cotaţia EURRON pe piaţa spot este de 4.30
lei/euro. În aceste condiţii rezultatul dumneavoastră din această
tranzacţie este:
a) profit 50.000de lei; b) profit 500de lei; c) profit 5.000 de lei; d)
pierdere 500 de lei; e) pierdere 5.000 de lei.
55. Dacă aţi cumpărat o opţiune CALL pe cafea arabică la preţul de
exercitare de 220 dolari/pound plătind o primă de 5 dolari/pound iar la
scadenţa acestei opţiuni preţul pe piaţa spot al cafelei arabică este de
230 dolari/pound atunci veţi decide că:
a) nu exercitaţi opţiunea pentru că v-ar aduce o pierdere de 10
dolari/pound;
b) vă este indiferent dacă exercitaţi sau nu opţiunea pentru ca ea nu va
aduce nici un câştig;
c) ar fi in interesul dumneavoastră să exercitaţi opţiunea dar nu o puteţi
face pentru că dreptul de exercitare aparţine vânzătorului;
d) nu exercitaţi opţiunea pentru că aţi pierde 5 de dolari/pound;
167
e) exercitaţi opţiunea pentru vă veţi câştiga 5 dolari/pound.
56. Dacă aţi vândut o opţiune CALL pe zahăr la preţul de exercitare de 25
dolari/pound încasând o primă de 2 dolari/pound iar la scadenţa acestei
opţiuni preţul pe piaţa spot al zahărului este de 26 dolari/pound atunci:
a) cumpărătorul va exercita opţiunea iar dumneavoastră veţi pierde 1
dolar/pound;
b) cumpărătorul va exercita optiunea iar dumneavoastră veţi rămâne cu un
câştig de 1 dolar/pound;
c) decideţi să exercitaţi opţiunea vândută şi câştigaţi 2 dolari/pound;
d) cumpărătorul nu va exercita această opţiune deoarece ar pierde 3
dolari/pound iar dumneavoastră câştigaţi 2 dolari/pound;
e) decideţi să exercitaţi opţiunea şi câştigaţi 26 de dolari/pound.
57. Despre o opţiune CALL pe petrol care are preţ de exercitare 100
dolari/baril şi care se tranzacţionează la o primă de 10 dolari/baril
putem spune că este „în bani” sau „in the money” dacă preţul de pe
piaţa spot al petrolului este:
a) 80 dolari / baril; b) 90 dolari / baril; c) 95 dolari / baril; d) 110 dolari /
baril; e) 75 dolari / baril.
58. Despre o opţiune CALL pe aur care are preţ de exercitare 1500
dolari/uncie şi care se tranzacţionează la o primă de 80 dolari/uncie în
condiţiile în care pe piaţa spot preţul aurului este de 1300 dolari/uncie
putem spune că:
a) este o opţiune „în bani” sau „in the money”;
b) este o opţiune „la bani” sau „at the money”;
c) este o opţiune „în afara banilor” sau „out of the money”;
d) dacă ar fi exercitată ar aduce profit deţinătorului (cumpărătorului);
e) vânzătorul acesteia este în pierdere la momentul curent.
59. Se consideră că aţi cumpărat 3 opţiuni CALL pe grâu cu preţ de
exercitare 800 lei/tona plătind o primă de 50 lei/tona. Cantitatea de
grâu aferentă unei astfel de opţiuni este 1 tonă. Dacă la scadenţă preţul
de pe piaţa spot al grâului este de 950 lei/tona, atunci din această
tranzacţie cu opţiuni aţi realizat următorul rezultat:
a) profit 300 de lei; b) profit 450 de lei; c) profit 150 de lei; d) pierdere
150 de lei; e) pierdere 50 de lei.
60. Se consideră că aţi vândut2 opţiuni CALL pe argint cu preţ de exercitare
32dolari/uncie încasând o primă de 1,5dolari/uncie. Cantitatea de
argint aferentă unei astfel de opţiuni este 100 uncii. Dacă la scadenţă
preţul de pe piaţa spot al argintului este de 31dolari/uncie, atunci din
această tranzacţie cu opţiuni aţi realizat următorul rezultat:
168
a) profit 200 de dolari; b) profit 300 de dolari; c) profit 500 de dolari; d)
pierdere 150 de dolari; e) pierdere 300 de dolari.
61. În cazul unui contract de opţiune decizia de a exercita sau a nu exercita
această opţiune aparţine:
a) cumpărătorului; b) vânzătorului; c) casei de compensare; d)
depozitarului central; e) bursei.
62. În cazul unui contract de opţiune prima acesteia (adică preţul opţiunii):
a) se plăteşte de către cumpărător la momentul scadenţei opţiunii;
b) este încasată de către vânzător numai dacă opţiunea este exercitată;
c) reprezintă comisionul de tranzacţionare plătit de către vânzător bursei;
d) reprezintă un venit al casei de compensare;
e) se plăteşte de către cumpărător la momentul achiziţiei opţiunii.
63. În cazul unui contract de opţiune diferenţa între cumpărător şi vânzător
provine printre altele din faptul că:
a) vânzătorul are dreptul să aleagă dacă exercită sau nu opţiunea;
b) cumpărătorul este cel care încasează prima opţiunii;
c) cumpărătorul are obligaţia de a respecta decizia vânzătorului cu privire la
exercitarea opţiunii;
d) cumpărătorul are libertatea de a decide dacă exercită sau nu opţiunea în
vreme ce vânzătorul trebuie să se conformeze alegerii făcute de acesta;
e) dacă opţiunea este exercitată atunci vânzătorul trebuie să plătească prima.
64. Diferenţa dintre o opţiune CALL şi o opţiune PUT este printre altele şi
aceea că:
a) opţiunea CALL dă dreptul vânzătorului de a cumpăra activul de bază (marfă)
în vreme ce opţiunea PUT dă dreptul vânzătorului de a vinde activul de bază;
b) opţiunea CALL dă dreptul cumpărătorului de a cumpăra activul de bază
(marfă) în vreme ce opţiunea PUT dă dreptul vânzătorului de a vinde activul
de bază;
c) ambele opţiuni conferă cumpărătorului opţiunii dreptul de a alege, dar în cazul
opţiunilor CALL alegerea cumpărătorului este de a cumpăra sau nu activul de
bază (marfă) în vreme ce în cazul opţiunilor PUT alegerea cumpărătorului
opţiunii este de a vinde sau nu activul de baza la preţul de exercitare al
opţiunii;
d) opţiunile PUT au în general scadenţe mult mai îndepărtate decât opţiunile
CALL;
e) opţiunile PUT sunt specifice pieţelor bursiere americane în vreme ce opţiunile
CALL sunt specifice pieţelor bursiere europene.
65. Dacă aţi cumpărat o opţiune PUT pe cafea arabică la preţul de exercitare
de 200 dolari/pound plătind o primă de 10 dolari/pound iar la scadenţa
169
acestei opţiuni preţul pe piaţa spot al cafelei arabică este de 180
dolari/pound atunci veţi decide că:
a) nu exercitaţi opţiunea pentru că v-ar aduce o pierdere de 10
dolari/pound;
b) vă este indiferent dacă exercitaţi sau nu opţiunea pentru că ea nu vă
aduce nici un câştig;
c) ar fi în interesul dumneavoastră să exercitaţi opţiunea dar nu o puteţi
face pentru că dreptul de exercitare aparţine vânzătorului;
d) nu exercitaţi opţiunea pentru că aţi pierde 5 de dolari/pound;
e) exercitaţi opţiunea pentru vă veţi câştiga 10 dolari/pound.
66. Dacă aţi vândut o opţiune PUT pe zahăr la preţul de exercitare de 25
dolari/pound încasând o primă de 2 dolari/pound iar la scadenţa acestei
opţiuni preţul pe piaţa spot al zahărului este de 20 dolari/pound atunci:
a) cumpărătorul va exercita opţiunea iar dumneavoastră veţi pierde 3
dolari/pound;
b) cumpărătorul va exercita opţiunea iar dumneavoastră veţi rămâne cu un
câştig de 2 dolari/pound;
c) decideţi să exercitaţi opţiunea vândută şi câştigaţi 2 dolari/pound;
d) cumpărătorul nu va exercita această opţiune deoarece ar pierde 5
dolari/pound iar dumneavoastră câştigaţi 2 dolari/pound;
e) decideţi să exercitaţi opţiunea şi câştigaţi 25 de dolari/pound.
67. Despre o opţiune PUT pe petrol care are preţ de exercitare 90
dolari/baril şi care se tranzacţionează la o primă de 2 dolari/baril
putem spune că este „în bani” sau „in the money” dacă preţul de pe
piaţa spot al petrolului este:
a) 92 dolari / baril; b) 90 dolari / baril; c) 89 dolari / baril; d) 110 dolari /
baril; e) 100 dolari / baril;
68. Despre o opţiune PUT pe aur care are preţ de exercitare 1500
dolari/uncie şi care se tranzacţionează la o primă de 80 dolari/uncie în
condiţiile în care pe piaţa spot preţul aurului este de 1300 dolari/uncie
putem spune că:
a) este o opţiune „în bani” sau „in the money”;
b) este o opţiune „la bani” sau „at the money”;
c) este o opţiune „în afara banilor” sau „out of the money”;
d) dacă ar fi exercitată ar aduce pierdere deţinătorului (cumpărătorului);
e) vânzătorul acesteia este în profit la momentul curent.
69. Se consideră că aţi cumpărat 5 opţiuni PUT pe grâu cu preţ de exercitare
900 lei/tona plătind o primă de 30 lei/tonă. Cantitatea de grâu aferentă
unei astfel de opţiuni este 1 tonă. Dacă la scadenţă preţul de pe piaţa
170
spot al grâului este de 800 lei/tona, atunci din această tranzacţie cu
opţiuni aţi realizat următorul rezultat:
a) profit 500 de lei; b) profit 150 de lei; c) profit 350 de lei; d) pierdere
150 de lei; e) pierdere 500 de lei.
70. Se consideră că aţi vândut 4 opţiuni PUT pe argint cu preţ de exercitare
32 dolari/uncie încasând o primă de 2 dolari/uncie. Cantitatea de argint
aferentă unei astfel de opţiuni este 100 uncii. Dacă la scadenţă preţul de
pe piaţa spot al argintului este de 31 dolari/uncie, atunci din această
tranzacţie cu opţiuni aţi realizat următorul rezultat:
a) profit 800 de dolari; b) profit 400 de dolari; c) profit 100 de dolari; d)
pierdere 800 de dolari; e) pierdere 100 de dolari.
71. Cât reprezentă stocul de ISD al Bulgariei în anul 2005?
a) Aproximativ 20 mld USD; b) Aproximativ 10 mld USD;
c) Aproximativ 5 mld USD; d) Aproximativ 15 mld USD; e)
Aproximativ 17 mld. USD.
72. Ce sector al economiei României a atras cele mai multe ISD în perioada
de pre-aderare la UE?
a) Industria; b) Comerţul; c) Agricultura; d) Construcţiile; e) Serviciile.
73. Evoluţia fluxului mediu pe locuitor de ISD, în România, în perioada
1991-2005, a fost:
a) Liniară; b) Convexă; c) Concavă; d) Crescătoare; e) Descrescătoare.
74. Ce reprezintă investiţiile?
a) O mărime a bugetelor naţionale;
b) O cale de creştere economică;
c) Un venit al firmelor private;
d) Un venit al bugetelor locale;
e) O mărime a bugetelor locale.
75. Ce regiuni au ocolit investitorii străini?
a) Zonele defavorizate; b) Zonele libere; c) Zonele rurale; d) Zonele
urbane; e) Zonele transfrontaliere.
76. Ce relaţie există între optimul şi eficienţa unei investiţii?
a) De subordonare; b) De ordonare; c) Parte şi întreg; d) Teorie şi
practică; e) Interdisciplinară.
77. Eficienţa economică a investiţiilor trebuie să fie minimă atunci când:
a) Există raport între efect şi efort;
b) Există raport între eforturi;
c) Există raport între efecte;
d) Există raport între creanţe şi credite;
e) Există raport cauzal.
78. Surse externe de finanţare a investiţiilor sunt:
171
a) Vânzarea de active; b) Vânzarea de obligaţiuni; c) Vânzarea de acţiuni;
d) Fonduri propri de dezvoltare; e) Fonduri mutuale.
79. Care sunt cele trei momente importante în evoluţia fluxurilor de ISD în
UE, în perioada 1989-2010?
a) 1989, 2001, 2008; b) 1990, 1991, 2008; c) 1989, 2001, 2007; d)
1991, 2001, 2007; e) 1991, 2007, 2008.
80. Care sunt cele trei ţări din Centrul şi Estul Europei care au atras cele
mai multe ISD ?
a) Cehia, Slovenia, Ungaria; b) Slovenia, Ungaria, Polonia; c) Ungaria,
Polonia, Cehia; d) Ungaria, Cehia, Slovacia; e) Cehia, Slovacia,
Polonia.
81. Care a fost relaţia între fluxurile şi stocurile de ISD în România, în
perioada de tranziţie?
a) Fluxuri mai mari decât Stocuri;
b) Fluxuri egale cu Stocurile;
c) Fluxurile au crescut, Stocurile au scăzut;
d) Fluxurile mai mici decât Stocurile;
e) Fluxurile au scăzut, Stocurile au crescut.
82. În ce an s-au înregistrat cele mai mari fluxuri de ISD în economia
României, în perioada 1991-2005?
a) 1991; b) 2005; c) 2000; d) 2001; e) 1996.
83. În ce regiune economică de dezvoltare a României au fost înregistraţi cei
mai puţini investitori străini, în perioada 1991-2005, dintre regiunile
selectate mai jos?
a) Nord-Est; b) Sud-Est; c) Sud; d) Vest; e) Nord-Vest.
84. Care sunt ţările extra-comunitare care au investit cel mai mult în
România, în perioada 1993-2005 şi sunt prezente în clasamentul
primilor zece investitori străini?
a) SUA, China; b) Antilele Olandeze, SUA; c) SUA, Turcia; d) Turcia,
China; e) Antilele Olandeze, Turcia.
85. În ce regiune a ţării s-au făcut mai multe ISD?
a) Dobrogea; b) Oltenia; c) Moldova; d) Maramureş; e) Bucovina.
86. Câţi investitori străini au fost înregistraţi în regiunea economică de
dezvoltare Bucureşti-Ilfov, ca procent din totalul investitorilor străini
direcţi înregistraţi la nivel naţional?
a) Aproximativ 5%;
b) Aproximativ 10%;
c) Aproximativ 25%;
d) Aproximativ 50%;
e) Aproximativ 75%.
172
87. Precizaţi cauzele pentru care influxul de ISD în România, în perioada de
tranziţie, a fost cel înregistrat statistic:
a) Lipsa monedei Euro;
b) Lipsa apartenenţei la Spaţiul Schengen;
c) Lipsa politicilor reformatoare clare şi stabile;
d) Lipsa exporturilor;
e) Lipsa denominării monedei naţionale.
88. Ce formă de atitudine investiţională au manifestat investitorii străini în
perioada 2001-2003?
a) Ofensivă; b) Defensivă; c) Indiferentă; d) Prudentă; e) Hazardată.
89. Cele trei elemente definitorii de care investitorii trebuie să ţină cont sunt:
a) Ţara, Regiunea, PIB naţional;
b) Capitalul investit, Anul când investeşte, Balanţa de plăţi externe;
c) Infrastructura, Bugetul naţional, PIB naţional;
d) Bugetul naţional, Bugetul local, PIB naţional;
e) Durata investiţiei, Riscul asumat, Eficienţa investiţiei.
90. Ce stat vecin al României a investit mai mult în ţara noastră ?
a) Grecia; b) Serbia; c) Moldova; d) Ucraina; e) Ungaria.
173
Investiţii internaţionale
1. c 21. c 41. b 61. a 81. d

2. d 22. a 42. d 62. e 82. b
3. e 23. b 43. a 63. d 83. a
4. b 24. b 44. d 64. c 84. b
5. e 25. a 45. c 65. e 85. a
6. c 26. b 46. c 66. a 86. d
7. d 27. c 47. e 67. c 87. c
8. d 28. b 48. b 68. a 88. d
9. a 29. d 49. e 69. c 89. e
10. d 30. d 50. b 70. b 90. e
11. d 31. e 51. a 71. b
12. a 32. c 52. c 72. a
13. e 33. d 53. a 73. c
14. d 34. a 54. c 74. b
15. d 35. a 55. e 75. c
16. d 36. d 56. b 76. c
17. c 37. b 57. d 77. a
18. b 38. a 58. c 78. e
19. c 39. b 59. a 79. a
20. c 40. c 60. b 80. c
174
Teste grilă
Pieţe internaţionale de capital
1. Suspendarea sau retragerea de la cota bursei nu este determinata de:

a) decizia actionarilor de retragere;
b) neprezentarea situatiilor solicitate de organele bursei;
c) neplata comisioanelor datorate in termen de o luna de la scadenta;
d) o piata dezorganizata pentru respectivele valori mobiliare;
e) neinformarea publicului despre evenimentele importante ce au avut sau au loc
în cadrul societatii si care pot determina influentarea cursului respectivelor titluri.
2. Care dintre afirmaţii despre instituţiile bancare NU este adevărată?
a) acceptă depozite;
b) gestioneaza portofolii de active de capital ale clienţilor;
c) deschid conturi pentru clienţi;
d) emit active bancare (perfect lichide şi cu risc redus);
e) dau împrumuturi.
3. Ordinul “limita” transmis de bursa este:
1. pret maxim la cumparare;
2. pret minim la cumparare;
3. pret maxim la vanzare;
4. pret minim la vanzare;
5. pretul pietei.
Sunt adevarate: a) 1,3,5 b) 2,4 c) 2,3,5 d) 1,4 e) 1,4,5.
4. Rolul primordial al organismului de autoritate al pieţei de capital este de a
asigura:
a) protecţia statului împotriva fraudelor;
b) protecţia emitenţilor;
c) protecţia investitorilor;
d) reglementarea pieţei financiare;
e) protecţia instituţiilor financiare.
5. Procedura fixing de cotare este:
a) cotatie discontinua (intermitenta);
b) cotatie discontinua in care se cunosc in fiecare moment cererea si oferta de
titluri;
c) cotatie continua in timp real;
d) cotatie continua in timpi diferiti;
e) cotatie pe piata extrabursiera (Rasdaq).
175
6. Printre condiţiile pentru listarea acţiunilor unei companii la categoria a
II-a a Bursei de Valori Bucuresti se numără:
a) să existe un free-float minim de 25% şi compania să aibe cel puţin 2000 de
acţionari;
b) compania să fi funcţionat cel puţin trei ani anterior listării şi compania să aibe
cel puţin 2000 de actţionari;
c) compania sa aibe cel puţin 2000 de acţionari şi să fi avut profit în ultimii 2 ani
anteriori listării;
d) compania să aibe cel puţin 2 milioane de euro capitaluri proprii, să existe un
free-float minim de 25%, compania să fi functionat cel puţin trei ani anterior
listării;
e) compania să fi avut profit in ultimii 2 ani anteriori listării.
7. Segmentul „Regular” al Bursei de Valori Bucureşti este:
a) piaţa principală, de tip “order driven”;
b) piaţa auxiliară, de tip “quote-driven”;
c) piaţa principală de tip “quote driven”;
d) piaţa auxiliară, de tip „order driven”;
e) piaţa complementară.
8. Segmentul „Deal” al Bursei de Valori Bucureşti prezintă următoarele
caracteristici:
a) este o piaţă auxiliară;
b) este o piaţă de negociere;
c) este o piaţă de tip „order driven”;
d) este o piaţă de tip „quote driven”;
e) este rezervată tranzacţiilor de volum mare.
Alegeţi varianta INCORECTĂ de răspuns.
9. Principalele diferenţe între pieţele bursiere reglementate şi pieţele OTC
sunt:
a) bursele sunt pieţe de licitaţie, în vreme ce pieţele OTC sunt pieţe de negociere;
b) tranzacţiile bursiere se realizează prin intermediari specializaţi în vreme ce pe
pieţele OTC de regulă tranzacţiile au loc direct între vânzător şi cumpărător;
c) supravegherea şi regulile prudenţiale sunt mai puternice pe pieţele
reglementate decât pe pieţele OTC;
d) pe pieţele OTC nu este obligatorie înregistrarea valorilor mobiliare
tranzacţionate în evidenţele unui Depozitar Central;
e) la nivel internaţional valoarea tranzacţionată pe pieţele bursiere este mult mai
mare decât cea aferentă pieţelor OTC.
Alegeţi varianta incorectă de răspuns.
176
10. Care sunt serviciile de investiţii financiare ce pot fi prestate atât prin
intermediul agentului delegat, cât şi prin intermediul agentului de servicii de
investiţii financiare:
a) încasări şi plăţi în numerar de la/către clienţi;
b) executarea ordinelor clienţilor;
c) decontarea tranzacţiilor clienţilor;
d) preluarea şi transmiterea ordinelor privind unul sau mai multe instrumente
financiare;
e) preluarea, transmiterea şi executarea ordinelor precum şi operaţiuni de încasări
şi plăţi în relaţia cu clienţii.
11. Cuponul obligaţiunii este:
a) dobânda nominală a obligaţiunii;
b) rata dobânzii obligaţiunii;
c) diferenţa dintre valoarea de emisiune si valoarea nominală;
d) diferenţa dintre valoarea de rambursare şi cea nominală;
e) se mai numeşte primă de emisiune.
12. Într-o companie de brokeraj, atribuţiile compartimentului de control
intern sunt:
a) asigurarea respectării de către agenţii de servicii de investiţii financiare a
legilor, regulamentelor şi normelor interne ale companiei;
b) respectarea legalităţii şi a corectitudinii faţă de clienţi din partea tuturor
angajaţilor companiei de brokeraj;
c) asigurarea celei mai bune execuţii pentru ordinele clienţilor;
d) înregistrarea operaţiunilor în cadrul sistemului de back-office al companiei;
e) realizarea de analize de piaţă şi emiterea de recomandări către clienţi.
13. Funcţia de casă de compensare presupune:
a) doar compensarea şi garantarea finalizării decontării instrumentelor financiare
derivate;
b) doar înregistrarea şi decontarea instrumentelor financiare derivate;
c) înregistrarea, compensarea şi decontarea instrumentelor financiare derivate;
d) decontarea tranzacţiilor cu acţiuni;
e) decontarea tranzacţiilor cu obligaţiuni.
14. Care din afirmaţiile despre comisionul perceput de brokeri pentru
tranzactiile efectuate nu este adevărată?
a) se adauga la pretul de cumparare
b) influenteaza contul in marja al clientului
c) se calculeaza la valoarea tranzactiei
d) se regaseste la client in partea de debit
e) se aduna la pretul de vanzare
15. Emisiunea primară de acţiuni este:
177
a) procedura investiţională de oferire de acţiuni potenţialilor investitori pentru
subscriptie, realizata pentru majorarea de capital social;
b) procedura investiţională de cumpărare a unui număr mare de actiuni prin
oferta publica de cumpărare;
c) procedura investiţională de vânzare a unui număr mare de acţiuni prin oferta
publică de vânzare;
d) procedura investiţională de oferire de acţiuni potenţialilor investitori pentru
subscripţie, pentru constituirea societăţii comerciale pe acţiuni;
e) procedura investiţională de oferire de actiuni potentialilor investitori pentru
subscripţie, realizată pentru modificarea capitalului social.
16. Venitul dealerilor este reprezentat de:
a) comisionul practicat;
b) diferenta intre pretul de vanzare si de cumparare al titlurilor;
c) taxa de negociere stabilita;
d) procentul aplicat fiecarei tranzactii efectuata pentru clienti;
e) diferenta intre pretul tranzactiei si marja depusa de clienti.
17. Principiul de executare a ordinelor de bursa in cotarea continua este:
a) NIFO (next-imput, first-output);
b) LIFO (last-imput, first-output);
c) FIFO (first-imput, first-output);
d) proportional cu cantitatea de titluri din fiecare ordin de bursa;
e) la nivelul cantitatii totale de titluri cerute sau oferite.
18. Bursele generale tranzacţionează:
a) numai bunuri materiale;
b) bonuri de tezaur;
c) titluri emise de către societăţile transnaţionale;
d) o gamă variată de mărfuri şi hârtii de valoare;
e) numai aur şi metale preţioase.
19. Investitorii de capital formează împreună:
a) cererea de capitaluri;
b) oferta de capitaluri;
c) intermedierea transferurilor de capital;
d) emitenţii de valori mobiliare;
e) cererea agregată de monedă.
20. Obligaţiunea reprezintă o parte din:
a) capitalul social; b) rezervele societăţii; c) capitalul propriu;
d) activul net contabil; e) valoarea unui împrumut.
21. Obligaţiunile reprezintă titluri financiare:
a) cu venit variabil; b) cu venit fix; c) de participare la capitalul emitentului;
d) emise pe o durată nedeterminată; e) cu scadenţa pe termen scurt.
178
22. Una dintre afirmaţiile de mai jos cu privire la tranzacţiile bursiere este
falsă:
b) acţiunile sunt emise pe termen indefinit;
23. Una din afirmaţiile de mai jos este falsă:
a) valorile mobiliare sunt instrumente negociabile;
b) posesorii de acţiuni nu au drepturi patrimoniale;
c) acţiunile sunt emise în forme materiale;
d) acţiunile sunt părţi din capitalul social şi au valoare nominală;
e) acţiunile sunt indivizibile.
24. Ce reprezintă profitul pe acţiune?
a) se calculează ca raport între dividend pe acţiuni şi cursul în piaţă;
b) se calculează ca produs între dividende şi numărul de acţiuni deţinute;
c) parte din profitul societăţii înregistrat la finalul anului;
d) un surplus financiar pentru cel care deţine acţiuni;
e) un indicator care reflectă evoluţia dividendelor.
25. Acţiunile preferenţiale sunt caracterizate prin aceea ca:
a) nu au o valoare nominală;
b) nu sunt garantate de emitent;
c) conferă o rentabilitate minimă (dividend prioritar);
d) conferă drept de vot în cadrul AGA;
e) nu au aceeaşi valoare nominală ca şi acţiunile ordinare.
26. Valoarea unei acţiuni poate fi exprimată prin:
a) intermediaza operatiuni de cumparare in numele clientilor;
b) valoare nominală;valoare contabilă;
c) valoare de piaţă;
d) valoare nominală, contabilă, de piaţă;
e) valoare actuală.
27. Preţul de emisiune (PE) se calculează ca:
a) diferenţă între valoarea nominală (VN) şi curs (C);
b) suma dintre valoarea nominală (VN) şi curs (C);
c) suma dintre valoarea nominală (VN) şi prima de emisiune (pe);
d) diferenţă între valoarea nominală (VN) şi prima de emisiune (pe);
e) produsul dintre valoarea nominală (VN) şi curs (C).
28. Acţiunile ordinare sunt caracterizate prin:
a) nu pot fi transferate în mod liber;
b) nu reflectă mărimea capitalului social;
179
c) nu implică răspundere din partea acţionarilor;
d) dreptul de vot poate fi transmis terţilor;
e) dau drept de încasare de dividende.
29. Care sunt formele sub care se distribuie dividendul:
a) dividend anual, ca rezultat al politicii de dividend;
b) dividend fix, pentru cei ce deţin acţiuni privilegiate;
c) dividend provizoriu, ca avans înaintea dividendului definitiv;
d) dividend anual, fix sau provizoriu;
dividend anual, proporţional cu numărul de acţiuni deţinute.
30. Care din afirmaţiile despre brokeri nu este adevarata?
a) efectueaza operatiuni de vanzare in nume propriu;
b) realizeaza operatiuni de vanzare in numele clientilo;
c) intermediaza operatiuni de cumparare in numele clientilor;
d) au un venit obtinut prin aplicarea unei taxe de negociere asupra tranzactiilor;
e) profitul realizat din intermedierea operatiunilor este reprezentat de comisionul
incasat.
31. Indicele BET-FI reprezintă:
a) un indice care cuprinde societăţile de la categoria I;
b) un indice care cuprinde numai societăţile de la categoria II;
c) un indice sectorial ce reflectă tendinţa preţurilor unităţilor de fond;
d) un indice oarecare;
e) un indice care reflectă scăderea preţurilor unor societăţi listate.
32. Indicele BET are următoarele caracteristici:
a) a fost creat pentru a reflecta tendinţa preţurilor tuturor societăţilor admise la
bursă;
b) a fost creat pentru a reflecta scăderile preţurilor unor societăţi de top;
c) în alcătuirea lui se ţine cont de volumul de tranzacţionare pe o anumită
perioadă;
d) în alcătuirea lui intră doar 10 emitenţi de la categoria I;
e) în alcătuirea lui intră doar emtitenţii cu lichiditate minimă.
33. Rentabilitatea unui activ reprezintă:
a) câştigul generat de posesia activului;
b) venitul obţinut şi sporul de valoare înregistrat pe durata posesiei unui activ;
c) sporul de valoare înregistrat pe durata posesiei unui activ;
d) o rată de rentabilitate;
e) venitul obţinut ca urmare a cotării activului.
34. Principiul fundamental al stabilirii cursului prin fixing constă în:
a) cursul se stabileşte astfel încât ordinele de vânzare să fie egale cu cele de
vanzare;
b) cursul se stabileşte astfel încât ordinele limită să aibă prioritate maximă;
180
c) cursul se stabileşte astfel încât să se realizeze volumul maxim de tranzacţii;
d) cursul se stabileşte astfel încât să se obţină preţul maxim;
e) cursul se stabileşte la întâlnirea cererii cu oferta.
35. Despre emisiunea obligaţiunii se ştie:
1. obligaţiunile pot fi emise sub paritate (sub pari);
2. obligaţiunile pot fi emise la paritate (ad pari);
3. obligaţiunile pot fi emise cu discount de emisiune;
4. obligaţiunile pot fi emise supra paritate (supra pari).
Alegeţi varianta corectă de răspuns: a) 1+2; b) 2; c) 3; d) 1+2+4; e) 1+2+3.
36. O participare la capital care conferă cel puţin o treime din totalul
drepturilor de vot în adunarea generală a emitentului semnifică:
a) poziţie majoritară absolută; b) poziţie majoritară; c) poziţie de control;
d) poziţie de acţionar semnificativ; e) poziţie de acţionar minoritar.
37. O participare la capital care fie ar reprezenta cel puţin 10% din capitalul
social al emitentului, fie conferă cel puţin 10% din totalul drepturilor de vot
în adunarea generală reprezintă:
a) poziţie majoritară absolută; b) poziţie majoritară; c) poziţie de control;
d) poziţie de acţionar semnificativ; e) poziţie de acţionar minoritar.
38. Care dintre caracteristicile următoare nu sunt valabile pentru activele
monetare?
a) sunt emise ca rezultat al unui plasament pe termen scurt;
b) produc dobândă;
c) au risc scăzut (sunt mai sigure decat activele de capital);
d) sunt negociabile (au piaţă secundară);
e) au grad ridicat de lichiditate;
39. Care dintre caracteristicile următoare nu sunt valabile pentru activele de
capital?
a) sunt emise ca urmare a unui plasament pe termen lung;
b) produc dobânzi sau dividende;
c) nu sunt negociabile pe pieţe organizate (nu au piaţă secundară);
d) au gradul de lichiditate mai mic decât activele monetare;
e) au risc mai ridicat decît activele monetare;
40. Care din următoarele pieţe nu este componentă a pieţei de capital?
a) piaţa valutară; b) piaţa acţiunilor; c) piaţa obligaţiunilor; d) bursa de valori;
e) piaţa asigurărilor.
41. Pentru a fi admise la cota unei burse de valori, adică pentru a putea fi
tranzacţionate într-o bursă de valori, acţiunile emise de societăţile pe acţiuni
trebuie:
1. să aibă o anumită vechime;
2. să fi obţinut de-a lungul anilor rezultate care-i conferă credibilitate;
181
3. să aibă contract de administrare cu o societate de administrare;
4. să fie emise pe piaţă într-un număr mare;
5. să aibă un număr mare de acţionari.
a) 1+2+4; b) 2+3+4; c) 1+2+5; d) 1+4; e) 3+4+5;
42. Care este valoarea de emisiune a unei obligaţiuni cu valoare nominală de
1000 lei, cu discont de emisiune de 100 lei, rată a dobânzii de 14% şi 5 ani
până la scadenţă?
a) este egală cu 900 lei; b) este egală cu 1100 lei; c) este egală cu 140 lei;
d) este egală cu 500 lei; e) este egală co 1000 lei
43. Care este valoarea capitalului investit în acţiuni peferenţiale cu rată a
dividendului de 18%, dacă un investitor primeşte 1.000 de lei dividende
anual?
a) este egală cu 18.000lei; b) este egală cu 5.556 lei; c) este egală cu 55.556 lei;
d) este egală cu 1.800 lei;e) este egală cu 1.000 lei.
44. Garantul de plasament este:
a) un investitor financiar care garanteaza ca plasamentul in titluri derivate este
realizat cu un randament mai mare decat o limita minima negociata;
b) un intermediar financiar - bancar ce mijloceste transferul de fonduri pe piata
secundara e capital in cazul unor majorari de capital social;
c) un sindicat bancar si financiar care preia actiunile emise si le plaseaza in
randul celor care detin fonduri disponibile iar in cazul in care emisiunea nu este
subscrisa in totalitate de catre investitori, îşi asumă răspunderea acoperirii
diferenţelor de subscris;
d) societatea de asigurari ce garanteaza ca acţiunile vor acorda dividende conform
prospectului de emisiune;
e) niciuna din variante.
45. Bursa de Valori Bucureşti transmite zilnic fiecărei societăţi de servicii de
investiţii financiare care a efectuat tranzacţii, următoarele rapoarte:
a) Raportul de Tranzacţionare; b) Raportul de Compensare; c) Raportul de
Decontare; d) Raportul de Comision; e) niciuna din variante.
46. Oferta publică de vânzare este:
a) tehnica de vanzare de actiuni adresata pentru minim 500 de persoane;
b) tehnica de vanzare de actiuni adresata pentru minim 100 de persoane;
c) tehnica de vanzare de actiuni adresata pentru minim 300 de persoane;
d) tehnica de vanzare de actiuni adresata pentru maxim 100 de persoane;
e) tehnica de vanzare de actiuni adresata pentru maxim 300 de persoane.
47. Oferta publica de cumparare este:
a) tehnica de oferta de a cumpara actiuni adresata tuturor proprietarilor valorilor
mobiliare vizate;
182
b) tehnica de ofertare pentru cumpararea unui pachet de actiuni de la un numar de
cel putin 500 de detinatori ai valorilor mabiliare vizate;
c) tehnica de cumparare a unui pachet de actiuni de la un numar de cel putin 100
de detinatori ai valorilor mobiliare vizate;
d) tehnica de cumparare a unui pachet de actiuni de la un numar de cel putin 300
de detinatori ai valorilor mobiliare vizate;
e) tehnica de cumparare a unui pachet de actiuni de la un numar de cel mult 300
de detinatori ai valorilor mobiliare vizate
48. Oferta publica de preluare este:
a) tehnica de cumparare a unui pachet de actiuni care sa reprezinte cel putin 30%
din actiunile societatii comerciale pe actiuni;
b) tehnica de ofertare pentru cumpararea unui pachet de actiuni care sa reprezinte
cel putin o treime din actiunile societatii comerciale pe actiuni;
c) tehnica de oferta de a cumpara actiuni adresata tuturor proprietarilor valorilor
mobiliare vizate in vederea preluarii majoritatii unei societati comerciale detinuta
public;
d) tehnica de ofertare pentru cumpararea unui pachet de actiuni care sa reprezinte
cel putin doua treimi din actiunile societatii comerciale pe actiuni;
e) tehnica de cumparare a unui pachet de actiuni care sa reprezinte cel putin 25%
din actiunile societatii comerciale pe actiuni.
49. O participare la capital care confera fie mai mult de jumatate din totalul
drepturilor de vot in adunarea generala a emitentului, fie drepturi de vot
suficiente pentru a alege si revoca majoritatea membrilor consiliului de
administratie:
a) pozitie majoritara absoluta; b) pozitie majoritara; c) pozitie de control;
d) pozitie de actionar semnificativ; e) pozitie minoritară.
50. O participare la capital care confera drepturi de vot suficiente pentru a
alege si revoca toti membrii consiliului de administratie este:
a) pozitie majoritara absoluta; b) pozitie majoritara; c) pozitie de control;
d) pozitie de actionar semnificativ; e) pozitie minoritară.
51. Dreptul de vot poate fi exercitat:
a) majoritar şi compus; b) majoritar şi cumulativ; c) cumulativ şi proportional;
d) compus şi proportional; e) compus şi cumulativ.
52. Investitorii care urmaresc sa detine o pozitie majoritara si sa intervina in
administrarea unei societati comerciale pe actiuni, sunt denumiti:
a) investitori de portofoliu; b) investitori strategici; c) investitori financiari;
d) investitori directi; e) investitori străini.
Care din variante nu este adevărată?
53. Definitia rating-ului este:
183
a) Riscul de tara; b) Riscul de neindeplinire a obligatiilor emitentului titlurilor de
credit; c) Riscul investitional; d) Riscul politic; e) Riscul în asigurări.
54. Dreptul de preferinta reprezinta:
a) dreptul unui actionar de a subscrie cu prioritate actiuni la majorarea capitalului
social, proportional cu numarul de actiuni detinute la data de referinta la un pret
inferior pretului actiunilor ofetite public;
b) dreptul actionarilor de a cumpara inaintea oricarui investitor din afara societatii
si la pret preferential actiunii puse in vanzare de a ctionarii societatii detinute
public;
c) dreptul investitorilor din afara societatii de a cumpara inaintea oricarui actionar
si la pret preferential actiuni puse in vanzare de actionarii societatii detinute
public;
d) dreptul unui investitor din afara societatii de a subscrie cu prioritate actiuni la
majorarea capitalului social, la un pret inferior pretului actiunilor oferite public;
e) niciuna din variante nu este corectă.
55. Ratingul nu poate fi:
a) de tara; b) corporatist; c) bancar; d) municipal; e) politic.
56. Executarea contractului bursier presupune:
a) depozitare, compensare şi alocare;
b) compensare, decontare şi alocare;
c) compensare, decontare şi depozitare;
d) decontare şi alocare;
e) depozitare, decontare şi alocare.
57. Orice tranzactie la vedere la BVB se deruleaza in urmatoarele faze:
a) tranzactionarea; b) compensarea; c) asigurarea titlurilor transferate;
d) transferul dreptului de proprietate; e) decontarea.
58. Bursa desemneaza:
a) o institutie a economiei centralizate;
b) un cadru organizat de realizare a tranzactiilor;
c) un sistem caracterizat de exactitate si corectitudine;
d) un sistem care garanteaza incheierea si executarea contractelor;
e) un sistem ce presupune transparenta.
Care din afirmatiile de mai sus nu este adevarata?
59. Organizarea activitatii bursiere presupune:
a) centralizarea tranzactiilor;
b) accesul direct la inform atiile de piata;
c) concentrarea ordinelor de vanzare/cumparare in sala de negocieri a bursei;
d) desfasurarea tranzactiilor in cadrul organizat si reglementat;
e) accesul intermitent la efectuarea operatiilor.
Care din afirmatiile de mai sus nu este adevarata?
184
60. Bursele generale tranzactioneaza:
a) numai bunuri materiale
b) bonuri de tezaur
c) titluri emise de societatile transnationale
d) numai aur si metale pretioase
e) o gama variata de marfuri si hartii de valoare.
61. Bursa asigura:
a) scaderea riscului plasarii capitalului;
b) lichiditatea si mobilitatea capitalurilor;
c) o mai buna fructificare a capitalurilor pe termen scurt;
d) determinarea valorii titlurilor in functie de conditiile oferite pe piata monetara;
e) stabilirea unui curs al titlurilor care sa satisfaca un minim de ordine de
cumparare/vanzare.
62. Investitorii de capitaluri pe piata primara isi pot recupera capitalurile,
prin intermediul bursei:
a) numai la scadenta;
b) cu un anum it numar de zile inainte de scadenta (stabilit pe fiecare piata);
c) intr-un interval T+3 de la data incheierii contractului;
d) oricand pana la scadenta;
e) numai daca exista suficiente ordine de vanzare pentru titlurile respective.
63. Care din functiile urmatoare nu este specifica Bursei de Valori
Bucuresti:
a) reflectarea conjuncturii economice
b) concentrarea cererii si ofertei de valori m obiliare pe o piata anume, la un
moment dat
c) efectuarea de tranzactii cu valori mobiliare conform scopurilor SVM-urilor
d) urmarirea sistematica a cursului valorilor mobiliare inregistrate la cota bursei
e) retrogradarea valorilor mobiliare daca societatea emitenta nu mai indeplineste
cerintele referitoare la profitul net.
64. Inceputul activitatii bursiere in Romania este marcat de anul:
a) 1821 b) 1839 c) 1884 d) 1904 e) 1912.
65. Tranzactiile cu titluri pe piata bursiera romaneasca se deruleaza prin:
a) banci comerciale b) Bursa de Valori Bucuresti c) Bursa de Marfuri
d) Rasdaq e) societati de asigurare.
66. Actuala Bursa de Valori Bucuresti s-a infiintat in anul:
a) 1991 b) 1992 c) 1993 d) 1994 e) 1995.
67. Care din urmatoarele enunturi nu reprezinta conditie pentru ca o SVM
sa obtina autorizatie de a desfasura intermedierea de titluri:
a) sa detina un minim de capital subscris si varsat integral
b) sa detina ea sau actionarii ei semnificativi participatii la alte SVM-uri
185
c) cel putin 75% din totalul activelor detinute sa fie recunoscute ca active ale
pietelor de valori mobiliare
d) SVM-ul sa aiba ca activitate exclusiva intermedierea de titluri
e) sa se incadreze in coeficientii de risc cu privire la active.
68. Activitatea pe piata bursiera este urmarita prin intermediul:
1. indicelui general al pretului
2. deflatorului PIB
3. cursului valorilor mobiliare
4. ratei medii a dobanzii de piata
5. indicelui bursier
6. ratei inflatiei
Sunt adevarate: a) 1,3,6 b) 2,5 c) 1,2,4,5 d) 3,5 e) 2,4,6.
69. Rolul bursei de valori pe piata de capital nu este:
a) asigura intalnirea cererii cu oferta la un moment dat;
b) permite negocierea pretului titlului intre dealeri;
c) reflecta conjunctura economica;
d) stabileste cursul de echilibru prin fixing;
e) urmareste sistematic si reglementeaza tranzactionarea valorilor mobiliare.
70. Executarea ordinelor la BVB are loc astfel:
a) ordinele in cantitati mari se executa cu prioritate;
b) cel mai mare pret de vanzare si cel mai mic pret de cumparare;
c) primul venit, primul servit;
d) la preturi egale factorul determinant este timpul, iar la egalitate de pret si timp
au prioritate ordinele cu cea mai mare cantitate;
e) cel mai scazut pret de vanzare si cel mai ridicat pret de cumparare.
71. Admiterea la cota oficiala a bursei se face:
a) la initiativa Asociatiei Nationale a Societatilor de Valori Mobiliare
b) la initiativa Comisiei Nationale a Valorilor Mobiliare
c) in momentul in care emitentul titlurilor indeplineste conditiile prevazute in
regulamentele bursiere
d) la initiativa emitentului;
e) dupa 5 ani de la data infiintarii societatii emitente a respectivelor valori
mobiliare.
72. Care este succesiunea corectă a etapelor privind procedura de admitere
la cota bursei ?
1. examinarea cererii
2. intocmirea dosarului de admitere
3. asumarea unor obligatii de catre emitent
4. aprobarea cererii
a) 1,2,3,4 b) 3,4,2,1 c) 4,1,3,2 d) 2,3,1,4 e) 2,1,4,3.
186
73. Inscrierea la cota bursei necesita indeplinirea urmatoarelor cerinte:
1. inregistrarea valorilor mobiliare la Oficiul de Evidenta a Valorilor Mobiliare
2. libera transferabilitate a valorilor mobiliare
3. obtinerea de profit net, de catre societatea solicitatoare, in ultimii doi ani
4. furnizarea anumitor servicii de catre emitent
5. incadrarea in anum ite cote de difuzie a valorilor mobiliare
6. functionarea societatii in ultimii cinci ani
Nu sunt necesare categoriei de baza cerintele:
a)3,5,6 b)1,2,4 c)3,4 d)1,5,6 e)2,4.
74. Dividendul asigurat detinatorilor de actiuni la o S.A. se determina in
functie de:
a) capitalul subscris de catre acestia;
b) valoarea nominala a titlurilor detinute;
c) cursul de piata al actiunilor respective;
d) pierderea înregistrată de societate;
e) nicio variantă nu este corectă.
75. Obligatiunile sunt emise cu urmatorul scop:
a) mobilizarea de capital propriu;
b) mobilizarea de capital pe termen scurt;
c) mobilizarea de capital pe termen lung;
d) nu se emit cu un scop anume;
e) nicio variantă nu este corectă.
BIBLIOGRAFIE
1. Anghelache, G., (2004), Piaţa de capital: caracteristici, evoluţii,

tranzacţii, Editura Economică, Bucureşti
2. Anghelache, G., (2009), Piaţa de capital în context european, Editura
Economică, Bucureşti
3. Basno, C.; Dardac, N., (1997), Burse de valori. Dimensiuni şi rezonanţe
social-economice, Editura Economică, Bucureşti
4. Fota, Ctin, (1999), Piaţa acţiunilor, Editura Expert, Bucureşti
5. Frâncu, M., (1998), Piaţa de capital, Editura Tribuna Economică,
Bucureşti
6. Grigoruţ, C., (2001), Piaţa de capital. Mică enciclopedie, Editura
Expert, Bucureşti
7. Stoica, V.A.; Popescu, I.A.; Gruia, I.A.-I., (2009), Pieţe şi burse de
valori, Editura RCR Editorial, Bucureşti
187
8. Vâşcu, T., (1999), Pieţe de capital şi gestiunea portofoliilor, Editura
ASE, Bucureşti
9. Zipf, R., (2000), Piaţa obligaţiunilor, Ediţia a II-a, Institutul Român de
Valori Mobiliare, Bucureşti
10. www.bvb.ro

Pieţe internaţionale de capital
1. c 21. b 41. d 61. b

2. b 22. e 42. a 62. d
3. d 23. b 43. b 63. c
4. c 24. d 44. c 64. b
5. a 25. c 45. e 65. b
6. d 26. d 46. b 66. e
7. a 27. c 47. a 67. b
8. c 28. e 48. c 68. d
9. e 29. d 49. b 69. b
10. d 30. a 50. a 70. d
11. a 31. c 51. c 71. d
12. b 32. d 52. e 72. d
13. c 33. b 53. b 73. a
14. e 34. c 54. a 74. b
15. d 35. e 55. e 75. c
16. b 36. c 56. c
17. c 37. d 57. c
18. d 38. d 58. a
19. b 39. c 59. e
20. e 40. e 60. e
188
Îndrumar pentru conceperea
şi prezentarea lucrării de diplomă
„Un bun profesor are această grijă statornică: îi
învaţă pe discipoli să se lipsească de el. ”
(André Gide)
Scopul şi obiectivele lucrării de diplomă

Lucrarea de diplomă are drept scop testarea cunoştinţelor teoretice
dobândite de absolvent în domeniul său de specialitate, dar şi capacitatea sa de a
efectua în mod independent o cercetare elaborată şi bine organizată.
Prin intermediul lucrării de diplomă se urmăreşte evaluarea capacităţii de
analiză şi sinteză a absolventului, originalitatea sa în abordarea unei anumite
problematici, dar şi gradul de cunoaştere a temei/domeniului ales.
Aţi ajuns la momentul în care trebuie să demonstraţi că ştiţi să abordaţi o
temă într-o manieră profesionistă şi că puteţi să vă exprimaţi în scris de o
manieră riguroasă. În acest context trebuie să consultaţi literatura de specialitate
şi Internetul. Cu siguranţă veţi găsi şi alte abordări pe aceeaşi temă.
Gândiţi înainte de a scrie!
Lucrarea de diplomă certifică faptul că aţi ajuns la maturitatea necesară
pentru a începe o carieră profesională sau ştiinţifică în domeniul pe care
l-aţi ales.
Redactarea
– tipul şi mărimea caracterelor vă va fi indicat de profesorul coordonator;
– lucrarea trebuie să aibă cca. 40-50 de pagini (fără anexe);
– se vor respecta toate cerinţele unei lucrări ştiinţifice: note de subsol,
citate, trimiteri la anexe etc.;
– bibliografia poate să cuprindă titluri de cărţi, articole, resurse web,
împreună cu toate datele de identificare ale acestora (nume şi prenume autor,
titlul complet, editura, oraşul şi anul apariţiei);
– sursele bibliografice vor fi trecute în ordine astfel: autorii (ordonaţi
alfabetic după nume, nu prenume) , revistele în care au apărut articolele citate,
resursele web, legislaţia consultată;
– toată bibliografia prezentată trebuie să fie folosită în cadrul lucrării;
– bibliografia este ideal este să se realizeze în acelaşi timp cu
citările din text şi să se completeze ulterior deoarece este o sarcină
consumatoare de timp;
189
– anexele sunt utile, adecvate conţinutului şi nu cuprind elementele de
importanţă pentru înţelegerea unor aspecte din lucrare, ci elemente interesante de
ştiut, avându-se în vedere că cititorul presat de timp poate să sară peste citirea
anexelor.
– stilul: se utilizează scrierea la persoana a treia pentru a evita
concentrarea atenţiei cititorului asupra persoanei mai degrabă decât asupra
tehnicilor si metodelor; fii atent la greşelile gramaticale, urmăreşte
claritatea exprimării şi utilizarea adecvată a propoziţiilor şi frazelor.
Startul
Începeţi să lucraţi din timp! Nu lăsaţi totul pe ultima sută de metri! Ideal
este ca în perioada în care consultaţi materialul bibliografic (adică citiţi ceea ce
au scris alţii), acumulaţi sau triaţi date legate de activitatea practică a unei
întreprinderi/instituţii, încercaţi să sistematizaţi problematica şi să vă faceţi notiţe.
Vă va fi mai uşor în momentul în care vă hotărâţi să treceţi la redactarea finală a
lucrării: veţi avea de făcut o triere a materialelor, o organizare, interpretare şi
reformulare a ideilor. Tot adunând notiţe, capitolele se vor contura de la sine,
fiindu-vă foarte uşor să detaliaţi conţinutul fiecăruia. Mai mult, veţi realiza pe
parcurs că nu înţelegeţi anumite aspecte, că există inconsistenţe în materialele
consultate, că aveţi nevoie de coordonare, lucru care poate fi depăşit prin
consultarea profesorului coordonator.
Eşalonarea activităţilor în timp
– Timp de gândire a ideii –2 săptămâni
– Timp de documentare-clarificare obiective, întrebări – 2 săptămâni
– Revizuirea literaturii de specialitate – metodologie – 2 luni
– Colectare, prelucrare date – 2 luni
– Redactare şi analiză – 1 lună
– Redactare provizorie, bibliografie – 2 săptămâni
– Revizuirea
– Forma finală
Scrisul necesită concentrarea atenţiei şi implică desfăşurarea pe baza unui
program zilnic riguros, şi nu atunci când apare o disponibilitate de timp.
Includerea în programul zilnic a unei durate bine determinate de timp pentru
scrisul proiectului asigură evitarea stresului şi a redactării în fugă, fără timpul
necesar reflectării asupra ideilor prezentate.
Faceţi un efort şi propuneţi-vă să scrieţi în fiecare zi un pic, căci un
proiect de scriere este unul de durată, iar o lucrare scrisă pe nerăsuflate de la o
zi la alta este de cele mai multe ori una slabă!
Metoda de abordare
– metoda de analiză trebuie să fie explicită şi adecvată temei;
190
– obiectivele şi contextul lucrării trebuie să fie enunţate şi bine explicate;
obiectivele trebuie să fie realiste şi nu prea ambiţioase;
– este obligatoriu ca lucrarea să aibă o introducere şi o parte de concluzii,
iar fiecare capitol al lucrării să aibă un paragraf introductiv şi unul de
concluzii;
– titlul lucrării, ale capitolelor şi subcapitolelor trebuie să reflecte în mod
adecvat conţinutul;
– referinţele bibliografice trebuie să fie complete, iar lucrarea să nu
utilizeze excesiv surse web/Internet;
– trebuie să existe tranziţii logice între paragrafe şi idei;
– noţiunile şi conceptele utilizate trebuie definite şi folosite corect.
Structura
Tema lucrării de diplomă trebuie să fie legată de una dintre
materiile/domeniile studiate în cadrul planului de învăţământ pe parcursul anilor
de studiu.
Lucrarea de diplomă trebuie să cuprindă următoarele părţi:
1. Introducere
2. Partea teoretică
3. Partea practică
4. Concluzii şi aprecieri
5. Bibliografie
6. Anexe
1. Introducerea
În cadrul acestei părţi se prezintă motivele pentru care a fost aleasă tema
lucrării de diplomă, dar şi importanţa acesteia în contextul economic naţional sau
internaţional. Introducerea oferă o idee clară despre problema centrală cuprinsă în
cercetare, raport, proiect, despre
întrebările la care proiectul intenţionează să răspundă şi detalii despre
organizaţie (dacă face obiectul cercetării): istorie, dimensiuni, producţie,
servicii sau despre situaţia (aria, activitatea) ce face obiectul cercetării. De
asemenea este prezentată pe scurt metoda de cercetare folosită. De asemenea,
se va face o prezentare succintă a problemelor abordate în fiecare capitol. Este de
fapt un rezumat al întregului conţinut al lucrării.
2. Partea teoretică
Se vor prezenta teoriile şi problematica considerate relevante, pe care le
implică tema abordată. Partea teoretică va fi scrisă ţinându-se cont de necesitatea
respectării tuturor cerinţelor unei lucrări ştiinţifice: note de subsol, citări, trimiteri
la anexe etc. Se recomandă nu doar prezentarea descriptivă, ci, dacă este posibil,
una comparativă, sintetică sau critică. Trebuie menţionate şi studiile anterioare
191
făcute pe tema lucrării, compararea cu studii şi date recente de o manieră cât mai
completă. Plasarea abordării teoretice, a aborării critice a literaturii de specialitate
la începutul lucrării permite structurarea lucrării şi semnalează cititorului
strategia cercetării. Completarea literaturii de specialitate cu eventuale articole,
interviuri ce au apărut după redactare poate fi făcută în faza de revizuire a
proiectului. Scopul acestui capitol este de a plasa cercetarea proprie în contextul
larg al eforturilor anterioare în această direcţie şi a releva elementele noi sau
clarificările pe care le aduce noua cercetare.
Listă pentru evaluarea părţii teoretice
Acoperă un domeniu mai larg decât topica?
Are legătură clară cu întrebările şi obiectivele cercetării?
Acoperă aria teoretică cu cele mai relevante teorii ale experţilor
recunoscuţi?
Cât de des au fost citate aceste lucrări în alte cercetări?
Clarifică această literatură unde se plasează cercetarea proprie?
Este actualizată lista bibliografică?
Aţi înserat obiectiv ideile şi opiniile altor cerce tători în domeniu?
Aţi inclus referinţe care susţin punctul propriu de vedere?
Este clară referirea la fapte şi la opinii?
Aveţi judecăţi rezonabile privind munca altora în raport cu a voastră?
Aţi justificat clar ideile proprii?
Sunt justificările coerente şi logic – sunt legate?
Pregăteşte revederea critică a literaturii pe cititor pentru secvenţa
următoare?
Partea teoretică trebuie să fie relevantă pentru partea practică.
3. Partea practică
Este vorba aici de aportul propriu al autorului, care va realiza o cercetare
empirică sau teoretică, în funcţie de natura temei abordate. Implică alegerea celor
mai adecvate metodologii în funcţie de scopul cercetării.
Pot fi folosite mai multe tipuri de abordare:
– chestionare, statistici, analize de document. Se stabilesc ipoteze de
cercetare şi se procedează la o analiză statistică. Vor fi prezentate doar acele
rezultate statistice care sunt considerate relevante pentru tema studiată. Important
nu este ca datele statistice să apară în lucrare, ci ca ele să fie interpretate.
– prezentarea unui studiu de caz sau a unei speţe/situaţii particulare care
intervine în legătură cu tema abordată. Nu trebuie doar prezentat în detaliu un
anumit caz, ci analizat. Este important să se găsească şi să se explice diferite
aspecte considerate importante în legătură cu cazul respectiv, iar legătura cu
partea teoretică trebuie să fie evidentă.
192
– cercetarea teoretică. Unele teme nu se pretează la nici una dintre abordările
prezentate anterior. În aceste condiţii, se va trece în revistă sistemul teoretic relevant
pentru tema abordată, iar apoi se va proceda la analiza acestuia. De exemplu, se alege
un model şi se analizează de ce este mai bun decât altul sau se compară două sau mai
multe sisteme (economice) şi se identifică asemănările şi deosebirile dintre ele etc.
În această secţiune se prezintă faptele descoperite în timpul cercetării,
rezultatele obţinute în urma aplicării metodei alese. Cuprinde grafice, tabele cu
faptele analizate (a se evita trimiterea în anexă a tabelelor importante pentru analizele
efectuate). Oferă posibilitatea de a releva bogăţia datelor şi informaţiilor utilizate
pentru a răspunde întrebărilor cercetării. (obiectivelor stabilite).
Conceptele complexe utilizate vor fi explicitate pentru înţelegere.
Orice variantă ar fi aleasă, accentul cade pe analiză şi comparaţie astfel
încât să poată fi formulate nişte concluzii proprii, pertinente, care nu se găsesc ca
atare în materialul deja prezentat.
4. Concluzii şi aprecieri
Observaţiile făcute pe parcursul cercetării vor fi prezentate separat, într-un
capitol distinct. Aici se vor trasa concluziile rezultate în urma cercetării practice.
Această parte clarifică şi finalizează legătura dintre tema abordată, rezultatele
cercetării şi informaţiile prezentate în partea teoretică. Tot aici pot fi formulate
aprecieri/critici personale într-o manieră clară, pertinentă şi concisă. Concluziile
constituie cea mai dificilă parte din proiect şi oferă oportunitatea relevării
elementelor de originalitate a cercetării. Întrebarea cheie ce trebuie să urmărească
fiecare aspect este: “Şi ce?”; ”Ce semnificaţie are? ” Necesită un timp mai lung
de elaborare decât celelalte. Oportună este prezentarea concluziilor în ordinea în
care au fost prezentate rezultatele.
5. Bibiliografie
Partea dedicată referinţelor bibliografice trebuie să apară sub forma: Nume,
prenume autor – Titlul volumului, Editura, Oraşul, Anul apariţiei. Autorii vor fi
ordonaţi alfabetic după nume.
Exemplu:
1. Anghelache Gabriela, Belean Pavel, Finanţele publice ale României,
Editura Economică, Bucureşti, 2003
2. Ansoff, H. Corporate Strategy, M. Graw Hill Book Co., New York,1965
3. Moşteanu Tatiana şi colectivul, Finanţe publice. Note de curs şi
seminar, Editura Tribuna Economică, Bucureşti, 2002
4. Vintilă Georgeta, Gestiunea financiară a întreprinderii, E. D. P. ,
Bucureşti, 1996
5. Aufrant, M. şi Nivelet Jean Marie. Some Concepts For Information
Economy Measurement: ICT and content sectors, National Accounts
193
Seminar, 9th Conference on National Accounting, Session: Controversies
on the New Economy, Paris, 21-22 November 2001
6. *** www. mfinante. ro
7. *** Legea privind finanţele publice, nr. 500/2002, publicată în M. O. nr.
597 din 13 august 2002
6. Anexe
Anexele vor fi numerotate şi vor cuprinde figuri, grafice, tabele etc. la care
textul lucrării face trimitere dar care nu sunt elemente de importanţă pentru
înţelegerea lucrării ci sunt elemente interesante de ştiut.
Evaluarea conţinutului lucrării

Lucrarea de diplomă este o scriere academică, bazată pe consultarea
creativă a unei bibliografii teoretice sau lucrări de specialitate. Lucrarea nu este
un simplu colaj de informaţii luate din surse diverse. Trebuie să fie vizibil un
efort de integrare şi interpretare propriu. Treceţi totul prin prisma dumneavostră
şi astfel veţi avea de câştigat! Fiţi atenţi însă! Maniera în care scrieţi este oglinda
cea mai elocventă a culturii voastre!
Profesorii examinatori vor ţine cont în evaluarea muncii dumneavoastră de
următoarele elemente:
– problematica teoretică este bine expusă, clară;
– prezenţa părţii practice care susţine ideile expuse în partea teoretică;
– discursul este unitar;
– este vizibilă implicarea şi interpretarea proprie;
– există puncte de vedere proprii, originale, interesante;
– lucrarea este originală prin modul de asociere inedită a informaţiilor, prin
actualitatea aspectelor sau fenomenelor supuse analizei;
– ideile exprimate sunt ilustrate cu exemple;
– punerea în pagină este corectă, îngrijită, textul este lizibil, fără greşeli
gramaticale;
– repartiţia paragrafelor este coerentă, logică;
– normele citării şi cele bibliografice sunt respectate;
– anexele sunt utile şi adecvate conţinutului.
Nu ezitaţi să vă consultaţi cu profesorul coordonator în orice problemă
legată de conceperea şi prezentarea lucrării de diplomă.
În speranţa că indicaţiile noastre vă vor fi de folos, vă dorim spor la treabă
şi succes!
194
Tematica lucrării de diplomă.
Modele orientative
Exemplul 1:
Diagnosticul financiar
al rentabilităţii întreprinderii S. C. XXX S. R. L.
Introducere
CAPITOLUL 1
Locul diagnosticului financiar în cadrul analizei economico-financiare
1. 1. Importanţa analizei economico-financiare în procesul decizional al conducerii
1. 2. Obiectivele şi necesitatea diagnosticului financiar
1. 3. Criterii de diferenţiere şi tipurile de diagnostic al întreprinderii
CAPITOLUL 2
Accepţiuni ale diagnosticului financiar
2. 1. Diagnosticul financiar în termeni de rentabilitate
2. 2. Diagnosticul financiar în termeni de lichiditate
2. 3. Diagnosticul financiar în termeni de îndatorare
CAPITOLUL 3
Diagnostic financiar la S. C. XXX S. R. L.
3. 1. Prezentarea companiei
3. 2. Analiza performanţelor financiare
3. 3. Analiza SWOT
Concluzii şi aprecieri
Bibliografie
Anexe
195
Exemplul 2:
Analiza cifrei de afaceri la S. C. XXX S. A.
Introducere
CAPITOLUL 1
Prezentarea S. C. XXX S. A.
1. 1. Scurt istoric al S. C. XXX S. A.
1. 2. Organigrama
1. 3. Comercializarea şi distribuţia produselor
1. 4. Principalii parteneri comerciali ai S. C. XXX S. A.
1. 5. Principalii competitori ai S. C. XXX S. A.
CAPITOLUL 2
Cifra de afaceri – indicator important în cadrul analizei activităţii de
producţie şi comercializare
2. 1. Analiza activităţii de producţie şi comercializare pe baza indicatorilor valorici
2.1.1. Analiza dinamicii pe baza indicatorilor valorici
2.1.2. Analiza statică a principalilor indicatori ai producţiei şi comercializării
2. 2. Analiza cifrei de afaceri
2. 2. 1. Aspecte conceptuale
2. 2. 2. Analiza cifrei de afaceri în legătura cu evoluţia pieţei
2. 3. Structura cifrei de afaceri la S. C. XXX S. A.
2. 4. Analiza dinamicii cifrei de afaceri
2. 5. Analiza cifrei de afaceri în corelaţie cu capacitatea de producţie şi cererea
CAPITOLUL 3
Analiza factorială a cifrei de afaceri
CAPITOLUL 4
Analiza consecinţelor modificării cifrei de afaceri asupra principalilor
indicatori economico-financiari ai firmei
Bibliografie
Anexe
196
Exemplul 3:
Analiza situaţiei financiar-patrimoniale a S. C. XXX S. A.
Introducere
CAPITOLUL 1
Aspecte generale ale analizei situaţiei financiar-patrimoniale a între-
prinderii
1.1. Bilanţul contabil – sursă informaţională de bază a analizei financiare
1.2. Bilanţul patrimonial
1.3. Bilanţul funcţional
1.4. Analiza structurii patrimoniale a întreprinderii
1.4.1. Analiza structurii activului
1.4.2. Analiza structurii pasivului (a surselor de finanţare a întreprinderii)
1.5. Analiza patrimoniului net al întreprinderii
1.6. Analiza corelaţiei dintre fondul de rulment, nevoia de fond de rulment şi
trezoreria netă
1.7. Analiza corelaţiei dintre creanţe şi obligaţii pe termen scurt
1.8. Analiza lichidităţii şi solvabilităţii întreprinderii
1. 9. Analiza echilibrului financiar al întreprinderii prin metoda ratelor
1. 10. Analiza vitezei de rotaţie a activelor circulante
CAPITOLUL 2
Prezentarea S. C. XXX S. A.
CAPITOLUL 3
Analiza echilibrului financiar al S. C. XXX S. A.
3. 1. Analiza structurii activului
3. 2. Analiza structurii pasivului
3. 3. Analiza patrimoniului net al S. C. XXX S. A.
3. 4. Analiza echilibrului financiar al S. C. XXX S. A.
3. 5. Analiza corelaţiei dintre fondul de rulment, necesarul de fond de rulment şi
trezoreria netă a S. C. XXX S. A.
Bibliografie
Anexe
197
Exemplul 4:
Evaluarea tehnică şi comercială a S. C. XXX S. A.

Introducere
CAPITOLUL 1
Consideraţii generale privind metodele de evaluare
1. 1. Tipologia metodelor de evaluare
1. 2. Abordarea pe bază de venit
1. 2. 1. Modelul DCF (Discounted Cash Flow)
1. 2. 2. Modelul actualizării dividendelor (Dividend Discount Model)
1. 2. 3. Modelul capitalizării/actualizării profitului net
1. 3. Problematica metodei de evaluare pe baza activului net corectat
CAPITOLUL 2
Analiza diagnostic a S. C. XXX S. A.
2. 1. Istoricul societăţii
2. 2. Diagnosticul juridic
2. 3. Diagnosticul comercial
2. 3. 1. Produse/servicii oferite
2. 3. 2. Clienţii
2. 3. 3. Concurenţii
2. 4. Diagnosticul tehnic
2. 5. Diagnosticul resurselor umane
2. 6. Diagnosticul financiar
2. 6. 1. Rezultatele economico-financiare
2. 6. 2. Indicatori de structură şi de echilibru financiar
CAPITOLUL 3
Evaluarea tehnică şi economică a S. C. XXX S. A.
3. 1. Evaluarea tehnică
3. 2. Evaluarea economică prin metoda cash-flow-ului net actualizat
Bibliografie
Anexe
198

GRILE Licenta AI - FSE Hyperion

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

GRILE Licenta AI - FSE Hyperion

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

AFACERI INTERNAŢIONALE

pentru pregătirea examenului de licenţă

Examenul de licenţă reprezintă ultima etapă a pregătirii universitare înainte

1. Importatorul de servicii numărul 1 în lume este:

1. Albu A, Ciurel V., Contrapartida în relaţiile economice internaţionale, Editura

Răspunsuri teste grilă

1. Alexandru Felicia, Armeanu Daniel, Asigurări de bunuri şi persoane. Aspecte

1. Marketingul internaţional reprezintă:

a) 1,2,3 b) 2,3,5 c)1,4 d)1,3,5 e) 2,3,4

8. Marketingul multinaţional reprezintă:

21. Întreprinderea îşi constituie un portofoliu de pieţe şi acest lucru

40. Printre formele de alianţe strategice se numără:

1. Brătucu, G., Boşcor, D., Marketing internaţional, Editura Universităţii

1. b 21. d 41. e 61. a

 Botescu, I., Tranzacţii comerciale internaţionale, Ed. Ex Ponto, Constanţa, 2005

Răspunsuri teste grilă

1. d 21. d 41. d 61. d

1. Funcţiile pe care le realizează conosamentul sunt: 1) poliţă de încărcare

1. În 1944, la Bretton Woods (S.U.A.), s-a decis crearea, alături de Fondul

11. Bal Ana (coord.), Economie mondială, ASE, Bucureşti, 2006

1. c 21. a 41. a 61. a

1. La Asigurarea marfurilor pe timpul transportului ca şi tipuri de avarii

1. Alexandru Felicia, Armeanu Daniel, Asigurări de bunuri şi persoane. Aspecte

1. d 21. e 41. d 61. e

1. La 5 iunie 1947, SUA decid aplicarea Planului Marshall, pentru

1) Tofan Mihaela, Integrarea României în structurile Uniunii Monetare Europene,

1. c 21. c 41. b 61. d

24. Arătaţi care dintre variantele enumerate nu reprezintă un argument pro

35. Care dintre variantele enumerate nu reprezintă o clauză de prevenire

1. Drăgan Gabriela, Fundamentele comerţului internaţional, Editura Academiei

1. Bârsan – Pipu N., Managementul riscului. Concepte şi abordări, Buletinul

Răspunsuri teste grilă

1. Cum se caracterizează piaţa financiară?

1. c 21. c 41. b 61. a 81. d

1. Suspendarea sau retragerea de la cota bursei nu este determinata de:

1. Anghelache, G., (2004), Piaţa de capital: caracteristici, evoluţii,

Răspunsuri teste grilă

1. c 21. b 41. d 61. b

Scopul şi obiectivele lucrării de diplomă

Evaluarea conţinutului lucrării

Evaluarea tehnică şi comercială a S. C. XXX S. A.

S-ar putea să vă placă și