Cuprins

ÎNTRODUCERE
Capitolul I. Aspecte generale privind asigurarea Republicii Moldova cu apă potabilă

1.1 . Sisteme de alimentare cu apă potabilă …………………………………………………4

1.2 . Resursele de apă ale Republicii Moldova ……………………………………………...6

1.3 . Aprovizionarea mediului rural cu apă potabilă…………………………………………13

Capitolul II. Calitatea și protecția surselor de apă din Republica Moldova

2.1 . Calitatea apei potabile………………………………………………………………….16

2.2 . Protecția surselor și sistemelor de alimentare cu apa potabilă………………………...22

Concluzii și recomandări……………………………………………………………………..25

Bibliografie…………………………………………………………………………………...26

1
 ÎNTRODUCERE
Actualitatea temei
Continuitatea vieții pe Pămînt din cele mai vechi timpuri și pînă în prezent este
condiționată de existența rezervelor de resurse naturale care stau la baza dezvoltării social-
economice a oricărui stat. Bunăstarea si prosperarea unei națiuni este în strînsă legatură cu
resursele naturale de care dispune sau, mai bine – zis, pe care le poate consuma.
Vorbind despre apă, de regulă ne gândim la sănătate. În Republica Moldova starea apei
este o problemă actuală. Republica Moldova face parte din numărul ţărilor europene care au cel
mai jos grad de asigurare cu apă potabilă.
Problema apei este actuală în prezent pentru cel puţin 2/3 din numărul de peste o mie de
sate cu populaţia de circa 2 mln. de oameni. Asigurarea populaţiei rurale cu apă la moment nu
satisface completamente cerinţele decalitate şi cantitate pe întreg teritoriul republicii. Reuşita
soluţionării problemei aprovizionării cu apă în localităţile din mediul rural depinde în mare
măsură de eforturile comune, de aplicarea celor mai eficiente căi de rezolvare, inclusiv şi de
nivelul de responsabilitate manifestat de către populaţie, a necesităţii consolidării eforturilor la
nivel local şi a comunităţilor rurale în general.
Apa este nu numai cea mai răspîndită, dar şi una dintre cele mai utile substanţe de pe
Pămînt, avînd un rol deosebit de important în procesele de apariţie şi întreţinere a vieţii pe Terra.
Dezvoltarea intensă a ramurilor industriale, a agriculturii, a serviciilor comunale etc. a condus la
creşterea continuă a consumului de apă şi implicit la degradarea resurselor acvatice. Astăzi nu
există nici o ţară care să nu se confrunte cu problemele legate de deficitul surselor de apă, în
special a celor de apă potabilă. Mai mult decît atît, circa 20 la sută din populaţia de pe glob nu
are acces la apă potabilă calitativă, iar în jur de 50% este lipsită de condiţiile sanitare adecvate.
Avînd în vedere necesitatea vitală permanentă a prezenţei apei potabile pentru procesele
fiziologice, biochimice şi de alt ordin din organismul uman, precum şi necesităţile igienice,
menajere, putem afirma fără rezerve că factorul de mediu cu cel mai mare impact asupra
sănătăţii populaţei este apa. Folosită în scopuri potabile, în Republica Moldova, apa de proastă
calitate determină pană la 15-20% din cazurile de boli diareice acute şi hepatită virală A,
preponderent in zonele rurale, 20-25% din bolile somatice, în cazul fluorozei dentare – 100%.
Gradul de regenerare a resurselor acvatice este de 11% anual, ceea ce este insuficient
pentru a menține ciclul acestor resurse la un nivel stabil.Ținînd cont de faptul că în Republica
Moldova foarte frecvent sunt secete, debitul resurselor acvatice se reduce substanțial, ceea ce se
răsfrînge negativ asupra necesităților consumului de apă în ansamblu. Gradul de asigurare cu apă
potabilă este neuniform după teritoriu: valoarea medie a debitului descrește semnificativ de la
nord spre sud.

2
 Asigurarea populaţiei cu apă potabilă de calitate şi în cantităţi suficiente trebuie să fie una
din direcţiile prioritare în politica şi acţiunile statului în domeniul sănătăţii, aflate sub impactul
mediului, aceasta fiind unica măsură eficientă în profilaxia maladiilor condiţionate de apă. La fel
de importantă este şi problema canalizării localităţilor. Este important ca ambele probleme să fie
soluţionate concomitent, deoarece construcţia separată a sistemelor de alimentare cu apă, fapt
care implică o creştere inevitabilă a volumului de ape uzate, în lipsa colectării şi epurării acestora
conduce la poluarea apelor de suprafaţă şi din fîntîni.
Poluarea apelor la nivel global a cunoscut o creștere semnificativă mai ales în ultimele
decenii, ca urmare a creșterii numărului de locuitori ai planetei, dezvoltării sociale și industriale,
corelate cu lipsa unor măsuri adecvate de protecție a diferitelor categorii de ape. Din acest motiv,
uneori poluarea apelor, mai ales în zonele cu deficit hidrologic, nu mai este numai o
problematica legată strict de protecția mediului, avînd implicații sociale, economice și chiar
politice. Din acest punct de vedere, poluarea surselor de apă potabilă sau cu folosință agricolă și
degradarea cestor categorii de ape este un aspect stringent a vieții contemporane.
Reeșind din actualitatea problemei de cercetare,
scopul cercetării constă în determinarea stării resurselor de apă din Republicii Moldova și
gradului ei de asigurare cu apă potabilă.
Obiectivele cercetării:
 Valorificarea teoretică a ideilor și conceptelor de apă potabilă;
 Determinarea sistemelor de alimentace cu apă potabilă;
 Evidențierea resurselor de apă din Republica Moldova;
 Analiza calității și surselor de poluare a apei în Republica Moldova;
 Identificarea măsurilor de îmbunătățire a stării resurselor de apă din Republica
Moldova.
Metode de cercetare:
 Analiza și generalizarea datelor din literatura științifică;
 Prelucrarea datelor statistice;
 Deductivă.
Importanța teoretică: cunoașterea stării actuale a resurselor de apă din Republica Moldova și
gradul de asigurare a ei cu apă potabilă.
Importanța practică: soluțiile de îmbunătățire a strării actuale a apei din Republica Moldova.

Structura

3
Capitolul I . Aspecte generale privind asigurarea Republicii Moldova cu apă
potabilă

1.1. Sisteme de alimentare cu apă potabilă

Parlamentul adoptă Legea Republicii Moldova cu privire la apa potabilă Nr.272-XIV din
10.02.99 Monitorul Oficial al R.Moldova nr.39-41 din 22.04.1999. În sensul prezentei legi, se
utilizează urmatoarele noțiuni principale:
 apa potabilă - apa care poate fi consumată de om, direct sau indirect, timp
indelungat fără a-i prejudicia sănătatea;
 alimentare cu apa potabilă - activitate de asigurare a necesitaților de apa potabilă ale
persoanelor fizice si juridice;
 consumator de apă potabilă - persoană fizică sau juridică ce utilizează apa potabilă
pentru satisfacerea necesitaților (fiziologice,menajere, tehnologice);
 distribuitor - persoana juridică, intermediară intre furnizor și consumator, care livrează
apa potabilă in baza de contract, incheiat cu furnizorul și consumatorul;
 fiabilitate a sistemului de alimentare cu apa potabilă – capacitate a sistemului de a
asigura funcționarea unui regim de distribuție a apei potabile corespunzator normelor
de consum și normelor de calitate, stabilite pentru apa potabilă;
 furnizor de apă potabilă - agent economic care furnizează în mod centralizat apa
potabilă consumatorului;
 norme de consum al apei potabile - cantitate de apa podbila calculată, necesară
unui om in 24 de ore pentru satisfacerea necesităților lui fiziologice si menajere in
condiții de funcționare normală a sistemului de aprovizionare cu apa și in condiții
excepționale;
 norme sanitaro-igienice (de calitate) ale apei potabile – parametrii fizico-chimici,
microbiologici si organoleptici cărora trebuie să le corespundă apa potabilă astfel
încît consumul ei să nu pericliteze sănătatea; parametrii sint stabiliți in regulile și
normele sanitare, aprobate de Guvern;
 sistem centralizat de alimentare cu apa potabilă - ansamblu de construcții, instalații,
acțiuni si operațiuni (procedee) prin care apa captată dintr-o sursa naturala este tratată,
transportată, inmagazinată și distribuită consumatorului cu o presiune stabilă, conform
normelor de cantitate și calitate în vigoare;
 sistem necentralizat de alimentare cu apa potabilă – instalații și construcții (fîntîna,
izvor, sonda de foraj (fîntîna arteziană) cu/sau fără instalații de tratare etc.) de captare și
potabilizare a apei fară distribuție la locul de consum;

4
  sistem autonom de alimentare cu apa potabilă - instalații și construcții de captare si
potabilizare a apei cu/sau fără distribuție la locul de consum, aflate în folosința
individuală sau colectivă;
 sursa de alimentare cu apa potabilă - resursa naturală de apa care corespunde normelor
de calitate stabilite și care se utilizează (sau poate fi utilizată) pentru captarea apei în
sistemele de alimentare cu apa potabilă;
 zona de protecție sanitară - teritoriu unic, care include sursa de
 apă, construcțiile si instalațiile de alimentare cu apa, cu regim special de activitate și
de protecție a apelor.[3]
O alimentare cu apă este un sistem hidrotehnic alcătuit din:
 captare de apă brută;
 pompare treapta I, dacă e cazul;
 conducte de aducțiune, pentru transportul apei brute de la sursă, la stația de tratare;
 stație de tratare, pentru corectarea calității apei brute, funcție de calitatea impusă la
consumator;
 rezervoare, pentru înmagazinarea volumului de apă necesar pentru: rezerva de avarie,
compensarea consumului orar, rezerva necesară pentru combaterea incendiilor;stație de
pompare treapta a II-a, pentru asigurarea presiunii necesare în rețeaua de distribuție, dacă
e cazul. Asigurarea presiunii se poate asigura și gravitațional; rețea de distribuție, pentru
distribuția apei la consumatori;
Alimentările cu apă pot fi:
 Alimentări cu apă potabilă, care distribuie apa pentru nevoi gospodărești și nevoi publice;
 Alimentări cu apă industrială, care distribuie apa pentru utilizări industriale;
 Alimentări cu apă pentru combaterea incendiilor.
În general, un sistem centralizat de alimentare cu apă a unui centru populat, combină tipul
de sisteme de alimentare cu apă enumerate mai sus.
Sistemele de alimentare cu apa potabilă pot fi proprietate a statului, a autorităților
administrației publice locale (proprietate municipală) sau a persoanelor juridice și fizice.
Principalele sisteme de alimentare cu apa potabilă sînt cele centralizate, aflate în
proprietatea statului. Dacă nu există sisteme centralizate, alimentarea cu apa potabilă se
efectueaza prin sisteme necentralizate și/sau autonome.
Proiectarea, construirea și reconstruirea sistemelor centralizate și necentralizate
de alimentare cu apa potabilă se pun în seama beneficiarului sau a proprietarului, dupa caz, și
se realizează conform planurilor urbanistice generale, planurilor de amenajare a teritoriului

5
în corespundere cu normele și regulile în construcții, cu standardele de stat, cu regulile și
normele sanitare, aprobate în modul stabilit.
La proiectarea și construcția sistemelor centralizate și necentralizate de alimentare
cu apa potabilă, se ia în considerare în mod obligatoriu condițiile de asigurare a fiabilității
acestor sisteme, inclusiv a surselor de rezervă de alimentare cu apa potabilă, influența factorilor
naturali destabilizatori (alunecările de pămînt, subinundațiile, epuizarea straturilor
acvifere) și a factorilor de origine antropogenă.
Proiectarea, construirea și exploatarea sistemelor de alimentace cu apa potabilă se efectuează
în baza de autorizații (licențe) eliberate în modul stabilit.
Exploatarea sistemelor centralizate și necentralizate de alimentare cu apa potabilă se
efectuează de către întreprinderi specializate, obligate să respecte cu strictețe standardele,
regulile și normele sanitare, prevederile altor acte normative.
Asigurarea calității apei în sistemele autonome de alimentare cu apa potabilă se pune în
sarcina proprietarului. Controlul asupra calității apei se face din contul proprietarului în baza
de contract încheiat cu serviciul igienico-epidemiologic. Sistemele centralizate de alimentare
cu apa potabilă nu sînt posibile de privatizare.
Privatizarea sistemelor necentralizate de alimentare cu apa potabilă se efectueaza in baza
de proiecte individuale, aprobate deParlament, la propunerea Guvernului.[3]

1.2 . Resursele de apă din Republica Moldova

Republica Moldova dispune de o retea hidrografică cu o lungime sumară a rîurilor de

peste 16 000 km. Cele mai mari cursuri de apă sunt fluviul Nistru (cu o lungime de 1352 km și
suprafața bazinului hidrografic - 72100 km²) și rîul Prut (cu o lungime de 967 km și suprafața
bazinului hidrografic - 27,5 km²), care sunt rîuri transfrontiere. Republica dispune de circa 900 m
de teritoriu pe malul stang al fluviului Dunarea în aval de confluența acestuia cu r. Prut.
Teritoriul republicii este strabătut de circa 3260 de rîuri, rîulețe și pîraie permanente și
intermitente, dintre care 90% au o lungime mai mică de 10 km și numai 10% au o lungime de
peste 100 km. Majoritatea rîurilor mici în timpul verii seacă.
Pe teritoriul țării există peste 3400 de lacuri și bazine de acumulare de apă, inclusiv
90 - cu un volum de peste 1 mln. m³ fiecare. Aceste bazine acvatice dețin o suprafață totală de
peste 330 km³ si un volum de apă de circa 2 km³. Ele au fost construite, în majoritatea cazurilor,
pe rîurile mici pentru acumularea apei de scurgere din teritoriu și folosirea ei pentru diverse
necesități, în primul rînd, pentru irigarea terenurilor agricole. Lacurile de acumulare servesc, de

6
asemenea, ca unități de prevenire și combatere a revărsărilor și inundațiilor în timpul viiturilor de
primavară și vară, sunt folosite pentru agrement, în piscicultura și alte scopuri.
O importanță deosebită pentru republică o au apele subterane din straturile acvifere
freatice și de adîncime. Spre deosebire de apele subterane adînci, apele freatice sunt supuse unei
poluări antropogene intense.
Din cantitatea totală de ape subterane de adîncime extrase sau cercetate pe teritoriul republicii
circa 50% nu pot fi recomandate în scopuri potabile fără o tratare preliminară. Aceste ape se
caracterizează prin nocținut ridicat de mineralizare, fluor, hidrogen sulfurat, fier, sodiu, amoniac
și alte elemente.
În prezent se exploatează peste 4000 de sonde arteziene și circa 150 000 de fîntîni și
izvoare din stratul acvifer freatic. Repartizarea resurselor de apa subterană pe teritoriul republicii
este neuniformă, cea mai mare parte a lor fiind concentrata în luncile fluviului Nistru și rîului
Prut. Pe măsura indepărtării de aceste rîuri, alimentarea cu apă a orizonturilor acvifere subterane
scade.
Gradul de regenerare a resurselor acvatice este de 11% anual, ceea ce este insuficient
pentru a menține ciclul acestor resurse la un nivel stabil.Ținînd cont de faptul că în Republica
Moldova foarte frecvent sunt secete, debitul resurselor acvatice se reduce substanțial, ceea ce se
răsfrînge negativ asupra necesităților consumului de apă în ansamblu. Gradul de asigurare cu apă
potabilă este neuniform după teritoriu: valoarea medie a debitului descrește semnificativ de la
nord spre sud.
Consumul mediu zilnic individual de apă potabilă pe republica este de 163 litri, ceea ce
este mai puțin ca în majoritatea statelor din Europa Centrala și de Sud (255 litri/persoană) și cu
mult în urma statelor occidentale (300 litri/persoană). De remarcat faptul că în multe localități
din sudul Moldovei acest indicator nu depașește 20 litri/persoană.
Este de menționat faptul că apa rîurilor mari se apreciază ca puțin sau moderat poluată
(clasele II-III), iar în cele mici continuă să rămînă degradată și poluată (clasele IV-V).
In baza datelor din ultimii 10 ani se observă o menținere a nivelului de poluare sub limita admisă
de norma pentru fluviul Nistru, iar pentru rîul Prut - o apropiere esențială de normă. În rîurile
interne nivelul de poluare se menține în continuare majorat.
Principalele surse de poluare sunt determinate de sectorul comunal prin stațiile de epurare
care evacueaza ape uzate epurate insuficient epurate. În anul 2002 s-a observat o continuă
reducere a evacuărilor de poluanți în apele de suprafatî, însă nivelul acestor poluanți se mai
menține încă peste limita admisă de autorizațiile de gospodărire a apelor. Volumul evacuărilor
apelor uzate s-a redus de 3,5 ori față de 1990.

7
 Pentru epurarea apelor uzate au fost construite 580 de stații de epurare biologică (SEB),
din care au mai rămas in funcțiune doar 330, iar în anul 2002 au funcționat permanent doar 110.
Eficiența funcționării stațiilor SEB nu în toate cazurile a fost sub supravegherea organelor de
mediu, cauza fiind potențialul redus al laboratoarelor de analiză hidro-chimică.
Din an în an scade gradul de încarcare a capacităților disponibile ale stațiilor de epurare în
funcțiune. Nu sunt incarcate suficient cu ape uzate cele mai mari SEB-uri ale republicii:
Chișinău, Bălți, Tiraspol, Bender.
Dereglările tehnologice conduc la evacuări de ape uzate cu un conținut supranormal de
poluanți. Alarmantă este situația creată pe cursurile receptoare în aval de punctele de deversare a
stațiilor de epurare ale localităților: Chișinău, Soroca, Orhei, Telenețti, Rezina, Soldănești,
Bulboaca, Roșcani, Bucovăț, Ciorescu, Bubueci, Căușeni, Olănești, Ștefan-Vodă, Ocnița, Otaci,
Frunze, Dondușeni, Edineț, Fălești, Basarabeasca, Hîncești, Leova, Cahul, Cantemir, Taraclia,
Svetlai, Comrat, Congaz și altele, unde are loc înrăutățirea calității apelor naturale.
De asemenea, pune în gardă situația reală de pe teren, deoarece sunt depășite limitele de
poluanți, inclusiv a produselor petroliere în apele descendente din sol spre freatic cu azotați,
amoniac, sulfați, cloruri, iar întreținerea animalelor în număr mare și stocarea deșeurilor
animaliere pe malul rîpilor, drumurilor, rîurilor și iazurilor face starea ecologică mai agravată. În
calitate de exemplu servesc apele fîntînilor din satul Budești și izvorului din Buiucanii Noi
(Chișinău) care au un grad de poluare cu produse petroliere rezultat al construcției unor stații
PECO în imediata vecinatate a acestor surse de apă.
De menționat că Republica Moldova dispune și de ape minerale, care stimulează secreția
biliară, pot fi utilizate pentru tratarea colecistitei, hepatitei și altor maladii.
Se extrag pentru uz intern și pentru export apele minerale “Resan”, “Gura Căinarului”,
“Soroca”. Pe baza apelor termale funcționează sanatoriile “Nufărul” din municipiul Cahul si
“Codru” din s. Hîrjăuca, jud. Ungheni.
Întru imbunătățirea situației în domeniul resurselor acvatice, în deosebi la compartimentul
aprovizionare cu apă și canalizare, de către Guvernul Republicii Moldova a fost aprobat
Programul de alimentare cu apă și canalizare a localităților din Republica Moldova pînă în anul
2006.[12]
Se cunoaște că 90 la sută din apa potabilă din fântânile din Republica Moldova este poluată, iar
peste 80 la sută din locuitorii de la sate nu au acces la surse sigure de apă potabilă. Potrivit
viceministrului sănătăţii, Mihai Magdei, Republica Moldova riscă să rămână fără apă potabilă,
dacă nu va avea grijă de calitatea apelor din râurile Nistru şi Prut, care asigură 85 la sută din
necesităţi. Alte 15 la sută provin din apele freatice, care sunt la fel de poluate.

8
Totodată, directorul adjunct al Centrului Naţional de Sănătate Publică, Ion Şalaru, a spus că zona
cea mai afectată de această problemă este nordul republicii, unde în sate şi oraşe întregi nu există
un apeduct.
„Doar 15 la sută din populaţia de la sate are apă la domiciliu, faţă de 80 la sută din populuaţia de
la oraşe. Cel mai des, oamenii de la ţară iau apa din fântâni şi sisteme improvizate, de cele mai
multe ori poluate cu nitraţi, fapt ce cauzează diferite boli, deseori fatale”, a specificat Şalaru.
În context acesta suţine că o problemă ar fi şi lipsa cadrului normativ, dreptul la apă fiind foarte
succint reflectat în legislaţia Republicii Moldova, iar dreptul la sanitaţie nu este deloc expus.
Pe de altă parte şi ecologiştii susţin că Republica Moldova are mari probleme la capitolul
asigurării cu apă poatbilă şi că dacă nu se vor lua măsuri imediate de stopare a poluării apelor,
atunci în timpul apropiat ne vom confrunta cu o criză a apei potabile.
„Aproape toate cele peste trei mii de râuri mari şi mici din Moldova se află, în prezent, într-o
stare deplorabilă, iar pentru a le salva trebuie luate măsuri de urgenţă, precum curăţarea şi
amenjarea izvoarelor care le alimentează, lichidarea focarelor poluante de pe maluri şi
restabilirea fâşiilor de protecţie ale acestora”, susține preşedintele organizaţiei teritoriale
Chişinău a Mişcării Ecologiste din Moldova, Vladimir Garaba. Acesta susţine că dezvoltarea
apeductelor în Republica Moldova poate fi realizată doar acolo unde avem surse sigure de
alimentare cu apă. „Noi avem doar două râuri - Nistrul şi Prutul în rest cu mici excepţii izvoarele
de deasupra satelor, apele din fântânile tubulare la o 100 % nu sunt bune de băut şi sondele
arteziene în centru şi sudul Republicii Moldova au concentraţii sporite de substanţe chimice cu
impact asupra sănătăţii oamenilor”, a conchis Garaba.
De menţionat că potrivit unui studiu realizat de UNESCO, 1 miliard de locuitori ai planetei se
confruntă cu problema apei potabile, ţările din Africa fiind cel mai mult afectate de această
problemă, iar Finlanda se bucură de apa cea mai curată din lume. Totodată, datele Organizaţiei
Mondiale a Sănătăţii arată că, în lume, mor zilnic 34 de mii de persoane, inclusiv 5 mii de copii,
din cauza apei potabile poluate.[11]
Principiile baziniere de management al resurselor de apă in Republica Moldova.
Apele de suprafaţă formate pe teritoriul Republice Moldova constituie circa10 % din toate
resursle de apă de suprafaţă . Debitul de scurgere la majoritatea din raurile din ţară, complet sunt
regularizate, fapt ce nu garantează o asigurare permanentă cu apă, condiţionand in perioadele
secetoase ale anului desecarea parţială sau de scurtă durată a cursurilor de apă, diminuare a
debitelor ecologice şi sanitare –factori de influenţă negativă asuprastării ecologice a florei şi
faunei acvatice şi, in ansamblu, a biodiversităţii.[2]

9
 Întrucît apele de transfrontieră reprezintă subiect de activitate internaţională, Republica
Moldova este obligată să respecte prevederile acordurilor care prevăd utilizarea raţională a
resurselor de apă, protecţia şi evaluarea influenţei factorilor antropogeni asupra stării ecologice
a resurselor de apă.
De menţionat că legislaţia in vigoare a Republice Moldova in scopul utilizării raţionale a
resurselor de apă, protecţiei şi evitării epuizării şi influenţei distructive a
apelor preconizează:
– implementarea unei politici unice de stat privind gestionarea resurselor de apă;
– realizarea unui set de măsuri ce ţin de utilizarearaţională a resurselor de apă, reabilitarea şi
construcţia sistemelor de irigare;
– elaborarea şi perfecţionarea acordurilor internaţionale referitor la majorarea eficacităţii
utilizării apelor raurilor de transfrontieră Nistru, Prut. Dunărea; şi evitarea inundaţiei localităţilor
şi a terenurilor agricole;
– implementarea unui regim eficient de exploatare a fîşiilor riverane de protecţie a apelor,
împădurirea acestora.[2]
Întru evitarea inundaţiei localităţilor şi terenurilor agricole de-a lungul raurilor Nistru,
Prut, Răut sunt construirte diguri de protecţie de o lungime totală de cca 1400 km, majoritatea
din care se află la balanţa intreprinderilor subordonate Concernului „Apele Moldovei”. Digurile
de protecţie protejează de inundaţie 92 mii ha terenuri agricole, 660 localităţi, 32 mii construcţii,
72 mii ha teren delingă case in care locuiesc 150 mii persoane.
Concernul „Apele Moldovei” in comun cu partea romană pe riul Prut prin intermediul
Nodului Hidrotehnic Costeşti-Stanca şi in comun cu partea ucraineană prin intermediul
Complexului Hidrotehnic Dnestrovsc, exercită regularizarea cotelor de nivel şi de debit a
raurilor de transfrontieră şi, ca consecinţe, practic complet pe aceste rîuri este asigurată
evacuarea in regim de siguranţă a debitelor de viitură, astfel evitind inundaţia terenurilor de
luncă.
Etapa primordială a integrării Republicii Moldova în Uniunea Europeană prezintă
realizarea politicii naţionale în domeniul resurselor de apă şi a recomandărilor Directivei– Cadru
2000/60 UE. În acest context sarcina primordială este gestionarea integrală a resurselor de apă
după principiul de bazin hidrografic, luand in consideraţie particularităţile hidrologice ale
bazinului respectiv.[2]
Implementarea gestionării resurselor de apă după principiu de bazin hidrografic are ca obiectiv
asigurarea durabilă a populaţiei şi ramurilor economiei naţionale cu volumele necesare de apă şi
de calitatea respectivă şi, de asemenea, evacuarea in regim de siguranţă a apelor de viitură. Acest
principiu de gestionare a resurselor de apă practic se implementează in toate ţările europene ca

10
principiu fundamental şi este luat drept premisă la planificarea, realizarea şi evidenţierea
resurselor de apă în conformitate cu politica naţională respectivă.
În tabelul nr.1sunt prezentate materialele statistice (fără partea stangă a Nistrului) privind
utilizarea apei în aspect de bazine hidrografice.
Tabelul nr.1Utilizarea apelor în anul 2005
(mil m³)

Bazinul Total, Inclusiv în scop:

hidrografic mil.m³ menajer producere irigare alimentare piscicultură
cu apă în
agricultură
Nistru 111,68 74,18 14,16 6,04 16,66 0,64
Prut 16,96 3,43 2,43 3,36 7,58 0,16
Al râurilor 10,23 2,68 0,54 1,84 4,77 0,40
intrafluviale
Total 138,87 80,29 17,13 11,24 29,01 1,20

Cum se poate observa din tabel, din volumul de apă utilizat – 138,87 mil m3 cca 80 % se
efectuează din bazinulhidrografic Nistru, 12,2 % din bazinul hidrografic Prut şi cca 8 % din
bazine hidrografice de raurilor Cogalnic, Ialpug şi. a.. Din volumul total de apă utilizat in limita
bazinului hidrografic al raului Nistru – 66,4 % revin aprovizionării cu apă in scopuri menajere,
aprovizionarea cu apă în agricultură –14,9 % şi în producere –12,7 %.
În tabelul nr.2 sunt prezentate datele statistice despre evacuarea apelor.
Tabelul nr.2

Evacuarea apelor uzate în anul 2005

(mil m³)
Bazinul Total Inclusiv:
hidrografic fără epurare epurate epurare conform
insuficient normelor
Nistru 89,49 0,50 3,79 85,20

Prut 3,22 1,11 2,11

Al râurilor 1,00 0,02 0,43 0,55

11
intrafluviale
Total 93,71 0,52 5,33 87,86

% 100% 0,9% 5,7% 93,3%

Analiza datelor prezentate confirmă că din volumul total de apă uzate evacuate 89,49 mil.m3
revin în bazinul hidrografic Nistru, din acestea 95,2% au fost epurate normativ. Din total, de
asemenea, 65,5 % din volumul de apă evacuat în bazinul hidrografic Prut. Una din condiţiile
obligatorii ale implementării eficiente a gestionării resurselor de apă după principiul de bazin
hidrografic, este monitorizarea instrumentală a regimului hidrologic pe reţeaua teritoriului
bazinului hidrografic.[2]
În tabelul nr.3 conform Strategiei dezvoltării resurselor de apă, sunt prezentate repartizarea
posturilor de supraveghere hidrologică in limita bazinelor hidrografice. Informaţia privind
calitatea apelor in această serie de monitoring se efectuează, evidenţiind următorii indici:
particularităţile fizice, schimbul de gaze la nivel ionic, substanţele poluante anorganice,
componentele biogenice şi substanţele poluante de provenienţă neorganică. Monitoringul calităţii
se efectuează la 44 posturi de supraveghere, inclusiv in bazinul riului Prut şi riurilor care se scurg
în Marea Neagră – 16 posturi şi in bazinul hidrografic a r.Nistru – 28 posturi .

Tabelul nr.3
Repartizarea posturilor de supraveghere pe
suprafaţa bazinelor şi subbazinelor hidrografice
(km²)
Bazinul Suprafaţa hidologică
hidrografic 51-100 101-200 201-500 501-1000 1001- Mai mare Total
10000 de
10000
Nistru 1 2 3 5 4 8 23

Prut 1 2 2 - 1 7 13
Al râurilor - 2 2 - - - 4
intrafluviale
Total 2 6 7 5 5 15 40

12
Important este că in condiţiile gestionării după principiulde bazin hidrografic există posibilitatea
regularizării şi devizării raţionale a resurselor de apă, întreprinderea măsurilor eficiente de
evitare a inundaţiilor, utilizarea raţională a apelor şi protecţia lor.

1.3. Aprovizionarea mediului rural cu apă potabilă

Republica Moldova face parte din numărul ţărilor europene care au cel mai jos grad de asigurare
cu apă potabilă. Doar în municipiul Chişinău şi cele mai importante centre urbane populaţia
beneficiază neîntrerupt de volumul necesar de apă relativ calitativă. Într-o situaţie gravă se află
locuitorii de la sate, care constituie mai mult de jumătate din populaţia ţării.Conform statisticii
oficiale, doar 17% din localităţile rurale dispun de apeducte, majoritatea(67%) cărora sunt în
stare nesatisfăcătoare şi nu corespund cerinţelor sanitaro-igienice. Folosirea fîntînilor şi
izvoarelor în calitate de sursă de apă, pune în pericol permanent sănătatea populaţiei. Conform
estimărilor făcute de specialişti, 70-90% din fîntîni şi 50-70% din izvoare sunt poluate cu nitraţi
şi bacterii patogene, nu corespund standardelor sanitaro-epidemiologice.În unele localităţi rurale,
fântânile sunt situate la distanţa de 150-200 m de case şi oamenii sunt nevoiţi să cheltuie ore
întregi pentru a-şi aproviziona gospodăria cu apă [4, 5].La moment accesul populaţiei rurale la
apă potabilă calitativă nu poate fi satisfăcut din cauza lipsei mijloacelor necesare în bugetele
locale şi cel de stat, inclusiv nivelul extrem de mic al veniturilor disponibile ale populaţiei.
În vederea soluţionării situaţiei sunt necesare surse financiare importante de care nu
dispune Republica Moldova şi pe care le pot oferi instituţiile finanţatoare internaţionale şi
guvernele ţărilor donatoare. Astfel, în ultimii ani, prin intermediulşi cu susţinerea diferitelor
instituţii finanţatoare (Fondul de Investiţii Sociale, Guvernele Danemarcii, SUA, Elveţiei,
Turciei, etc.) şi-au îmbunătăţit situaţia privind aprovizionarea cu apă mai multe localităţi rurale.
Problema apei este actuală în prezent pentru cel puţin 2/3 din numărul de peste o mie de sate cu
populaţia de circa 2 mln. de oameni [6]. Pentru a realiza angajamentul luat la Summit-ul Mondial
de la Johannesburg, ce prevede reducerea de două ori până în anul 2005 a numărului populaţiei
care nu are acces sigur la apă potabilă, Guvernul RepubliciiMoldova, prin Hotărârea sa Nr. 159
din 23 aprilie 2002, a adoptat „Programul de modernizare şi Dezvoltare a sistemelor comunale
centralizate de alimentare cu apă şicanalizare a localităţilor Republicii Moldova” [7].În vederea
studierii sociologice a problemei privind aprovizionarea şi îmbunătăţireacalităţii apei potabile la
sate a fost supusă investigaţiei populaţia rurală a Republicii Moldova.În urma analizei datelor
obţinute au fost identificate problemele majore ale comunităţilor rurale şi ierarhizate conform
criteriului de stringenţă. Astfel, distribuţia răspunsurilor obţinute plasează aprovizionarea cu apă

13
potabilă în ierarhia priorităţilor, asupra acestei probleme, indicând 51% din totalul celor
intervievaţi [8, 9]. Cea de-a doua problemă identificată a fost starea drumurilor, care a întrunit
47,5% din întregul volum eşantionat şi pe altreilea loc s-a plasat problema aprovizionarea cu
gaze naturale, acumulând 44%. Printre celelalte probleme care au fost menţionate de subiecţii
studiului, se înscriu:evacuarea deşeurilor menajere– 23,2%; starea sanitară a edificiilor de menire
socială – 10,5% şi construirea sistemelor de irigare– 2,2%.

Ierarhia problemelor social-ecologice din mediul rural (%)

Figura nr.I. 1
Astfel, conform distribuţiei răspunsurilor obţinute la întrebarea respectivă,problema
aprovizionării cu apă în mediul rural este actuală şi rămâne de a fi una din cele mai stringente din
domeniul protecţiei mediului şi asigurării necesităţilor vitale ale populaţiei
rurale.Rezultateleobţinute sunt explicabile şi prin faptul că cercetarea a fost axată pe problema
calităţii apei şiindicatorii au vizat, în special, aspectul dat [10].

14
Asigurarea populaţiei rurale cu apă la moment nu satisface completamente cerinţele decalitate şi
cantitate pe întreg teritoriul republicii. Reuşita soluţionării problemei aprovizionării cu apă în
localităţile din mediul rural depinde în mare măsură de eforturile comune, de aplicarea celor mai
eficiente căi de rezolvare, inclusiv şi de nivelul de responsabilitate manifestat de către populaţie,
a necesităţii consolidării eforturilor la nivel local şi a comunităţilor rurale în general.

Sursa de alimentare cu apă din mediul rural (%)

Figura nr.I. 2

Din răspunsurile obţinute, constatăm că fântânile şi cişmelele sunt sursa principală de

alimentară cu apă, asupra acestui fapt indicând 83% din totalul celor chestionaţi, din apeduct
seaprovizionează doar 4%, din surse combinate (apeduct, fântână) – 12%. Dacă ţinem cont de
faptul că de la 70 până la 90% din fântânile şi cişmelele din republică nu conţin apă potabilă
calitativă (conţinut sporit de nitraţi, poluare bacteriană, duritate excesivă) poate fi pronosticat ce
parte a populaţiei este supusă riscului din cauza consumului apei necalitative [10, 6].

15
 Capitolul II. Calitatea și protecția surselor de apă din Republica Moldova

2.1 . Calitatea apei potabile

Calitatea apei potabile trebuie să corespundă normelor stabilite în actele normative în
vigoare. Normele sanitaro-igienice (de calitate) ale apei potabile se aprobă de către Ministerul
Sănătății.
Normele de calitate ale apei potabile se asigură prin:
a) alegerea sursei corespunzătoare de alimentare cu apa potabilă și
a tehnologiei de tratare a apei;
b) folosirea de materiale, reactivi și utilaj certificați;
c) respectarea regulilor de control al calității apei potabile,
realizarea de programe-model și de programe de lucru care să corespundă condițiilor locale,
monitorizarea calității apei;
d) protecția surselor de alimentare cu apa potabilă impotriva poluării lor întimplătoare sau
intenționate;
e) alte acțiuni.
(4) Derogările de la prevederile actelor normative privind calitatea apei potabile pot fi
permise temporar numai de autoritățile administrației publice locale, de comun acord cu
organele de stat de supraveghere sanitaro-epidemiologica, cu conditia ca derogările nu se
fac referitor la parametrii microbiologici, toxicologici și ca ele nu prezintă riscuri pentru
sănătatea omului.
(5) Furnizorii de apă potabilă sînt obligați să informeze populația despre nivelul depășirii, în
apa potabilă furnizată, a nocținutului de ingredienți supuși monitorizării obligatorii in
conformitate cu actele normative și cu standardele în vigoare.
(6) Normele de calitate ale apei potabile și ale surselor de alimentare cu apa potabilă se
reexaminează cel puțin o dată în 5 ani.[3]
Poluarea apelor la nivel global a cunoscut o creștere semnificativă mai ales în ultimele
decenii, ca urmare a creșterii numărului de locuitori ai planetei, dezvoltării sociale și industriale,
corelate cu lipsa unor măsuri adecvate de protecție a diferitelor categorii de ape. Din acest motiv,
uneori poluarea apelor, mai ales în zonele cu deficit hidrologic, nu mai este numai o
problematica legată strict de protecția mediului, avînd implicații sociale, economice și chiar
politice. Din acest punct de vedere, poluarea surselor de apă potabilă sau cu folosință agricolă și
degradarea cestor categorii de ape este un aspect stringent a vieții contemporane.
Sursele de poluare a apelor pot fi clasificate în mai multe moduri. Există surse de poluare
naturală a apelor, așa cum există surse antropice (artificiale). În cadrul ultimei categorii, se poate

16
aminti de surse de poluare organizate, al caror efect poluant este facilitat de existența unor
instalații construite special pentru evacuarea apelor uzate din localitățile urbane, zootehnie etc.,
precum și de surse neorganizate care determină, de exemplu, poluarea apelor din zonele rurale
locuite sau localitățile fară sisteme de canalizare și drenaj al apelor uzate.[13]
În funcție de perioada de timp activă a diverselor surse de poluare, se pot aminti:
- surse de poluare permanente;
- surse de poluare cu functionare intermitentă sau sezonală;
- surse de poluare accidentală.
Poluarea naturală a apelor se produce mai ales dacă există condițiile mediale favorizate.
Dintre acestea, cele mai importante sunt prezentate în continuare.
- Prezența rocilor mai mult sau mai puțin solubile constituite din minerale care solvite de ape
contribuie la creșterea concentrației diferitelor elemente chimice.
- Prezența solurilor instabile, mai ales cele afectate de eroziune, determină creșterea cantitaților
de material în suspensie în diferite categorii de ape curgătoare.
- Prezența vegetației în exces poate conduce la creșterea cantităților de substanță organică în
suspensie.
Poluarea artificială se datoreaza mai ales apelor uzate din industrie, agricultură sau
menajere dar și accidentelor din diferite industrii sau transporturi. Apele uzate sunt incluse în
cîteva categorii, în functie de proveniența lor:
- ape menajere provenite din centrele urbane sau așezările rurale ca rezultat al consumului de apă
pentru necesități igienico-sanitare și alte activități specifice;
- ape uzate provenite din activitățile publice specifice aglomerațiilor urbane;
- ape uzate industriale rezultate în urma consumului de apă în diferite tehnologii specifice unor
industrii diverse;
- ape uzate ca urmare a activităților zootehnice;
- ape de precipitație contaminate ca urmare a poluării atmosferei și solului.[13]
Poluarea apelor poate fi produsă și de către deșeurile toxice sau de reziduurile
contaminante nedepozitate sau depozitate necorespunzător și care pot fi spălate sau antrenate de
apele precipitație.
O problematică foarte actuală este monitorizarea calității apelor curgătoare utilizate ca
surse de apă pentru alimentarea zonelor urbane sau rurale cu apă potabilă. Un exemplu,
interesant în acest sens îl ofera fluviul Dunărea. Calitatea apelor Dunării este foarte importantă
nu numai din punct de vedere strict ecologic, dar și din punct de vedere socio-economic și
politic, deoarece Dunarea, al doilea fluviu ca mărime în Europa traversează mai multe țări

17
industrializate, cu densitate a populației ridicată și are un bazin hidrografic foarte întins
(aproximativ 817 000 km2).
Clasificarea calității apelor curgătoare ia în considerare diferite aspecte (biologic,
ecologic, fizico-chimic) dar mai ales contaminarea apei cu poluanți de natură organică care sunt
biodegradabili prin oxidare (Tab. 1). Deși selectarea parametrilor biologici luați în considerare,
precum și metodele de determinare a unor indicatori de calitate nu sunt în întregime
standardizate aceasta analiză ofera avantajul unei imagini generale asupra calității apelor.[13]
Tabel 1 . Clasele de calitate ale apelor curgatoare
Nr. Clasa Descrierea Observații
crt. de clasei de
calitate calitate a apei
1 (C) I Nepoluată spre foarte Ape curate, cu oxigen solvit permanent aproape
slab poluată de saturație; nivel scăzut de nutrienți, bacterii;
(oligosaproba) densitate moderată de alge, briofite, viermi plați
și larve de insecte; apa rece în sezonul de vară.
2 (C) I-II Ușor poluată Ape cu conținut scăzut de nutrienți anorganici,
(oligosaproba spre beta- fără un consum semnificativ de oxigen (încărcare
mezosaproba) organică); foarte dens populată cu o diversitate
mare de specii; apă rece în sezonul de vară.
3 (C) II Moderat poluată (beta- Ape cu poluare moderată și bine oxigenate;
mezosaproba) foarte dens populată cu o diversitate mare de
specii (alge, reptile, moluțte, larve de insecte);
plante acvatice prezente pe arii întinse;
diversitate mare a speciilor de pești.
4 (C) II-III Critic poluată (beta- Ape în care încarcarea cu substanțe organice
mezosaproba spre alfa- poate crea concentrații critice ale oxigenului
mezosaproba) solvit; posibile anoxii manifestate la pești; număr
scăzut de macrofite, tendința creșterii explozive a
numărului unor anumite specii de plante sau
animale.
5 (C) III Puternic poluată (alfa- Ape cu poluare organică mare; cu nonținut scăzut
mezosaproba) de oxigen solvit, uneori impropriu pentru unele
organisme acavatice, concentrație mare de
bacterii și ciliate specifice apelor poluate organic;
vegetație acvatică rară.

18
6 (C) III- Foarte puternic poluată Ape cu condiții de viața foarte restrictive pentru
IV (alfa-mezosaproba spre organismele acvatice superioare; poluarea
polisaproba) organică foarte mare determină foarte frecvent
fenomenul de anoxie; turbiditate crescută;
depozite sapropelice frecvente, populații dense
de larve de chironomide și viermi ologocheți.
7 (C) IV Excesiv poluată Ape cu încarcare excesivă de substanțe organice,
(polisaproba) anoxice; depozite sapropelice extinse populate de
bacterii, flagelate și ciliate; adeseori absența
totală a oxigenului nu permite decît local și
temporar supraviețuirea organismelor acvatice
altele decît cele menționate anterior.

Obiectivele de Dezvoltare a Mileniului prevăd reducerea cu 50% către anul 2015,

comparativ cu anul 1990, a numărului populaţiei care nu are acces la sisteme îmbunătăţite de
alimentare cu apă potabilă şi canalizare. Astfel, Republica Moldova trebuie să atingă următorii
indicatori de acces: 68% din populaţie la sisteme de apeduct şi respectiv 58% la sisteme
îmbunătăţite de canalizare. Aceste argumente stau la baza iniţierii studiului referitor la
evidenţierea şi evaluarea factorilor de risc prioritari pentru sănătatea copiilor, în dependenţă de
calitatea apei potabile consumate.[14]
În 2008 s-a menţinut un nivel ridicat de necorespundere a calităţii apei din surse şi din sistemele
de distribuire a apei potabile. Din 1534 apeducte aflate la evidenţa Serviciului de Stat de
Supraveghere a Sănătăţii Publice, 1523 apeducte se alimentează din surse de apă subterane şi 11
apeducte din surse de apă de suprafaţă. Conform examinărilor calităţii apei potabile efectuate în
anul 2008, normelor sanitare privind calitatea apei potabile, nu au corespuns la parametrii
microbiologici 11% din probe de apă din apeductele comunale urbane alimentate din surse
subterane, 9% probe de apă din apeductele comunale urbane alimentate din surse de suprafaţă şi
16,7% probe de apă din apeductele comunale rurale. Acest fapt Denon menţinerea
necorespunzătoare a apeductelor în multe localităţi rurale.[14]
Deşi în ultimii cinci ani se atestă o îmbunătăţire a stării sanitaro-tehnice a apeductelor,
fapt reflectat şi în îmbunătăţirea relativă a calităţii apei potabile la parametrii microbiologici,
mai persistă multe probleme la acest capitol, în special în localităţile rurale, unde de regulă
lipsesc întreprinderile specializate de intreţinere a sistemelor de apeduct şi canalizare. Numai
în cazul dării în exploatare a apeductelor noi de către finanţatori se pune condiţia ca să fie create
asociaţii ale consumatorilor de apă, care asigură deservirea apeductelor.

19
 Laboratoare departamentale pentru asigurarea monitoringului calităţii apei potabile
există numai la 11 apeducte alimentate din surse de suprafaţă. De aceea în acest sector sunt
necesare reforme serioase cu crearea unor Intreprinderi specializate „Apă-Canal” regionale, care
să deservească mai multe raioane şi localităţi.[14]
Calitatea apei potabile din fîntîni. Gestionarea necorespunzătoare a deşeurilor,
insalubritatea localităţilor şi nerespectarea măsurilor elementare de protecţie a surselor sunt
principalele cauze de înrăutăţire a calităţii apei din fântâni, folosite ca unică sursă de alimentare
cu apă pentru cca 85% din populaţia rurală. Ponderea necorespunderii calităţii apei din fîntîni, la
parametrii sanitaro-chimici, în 2008 a crescut şi a constituit 84,8% (2007 - 82,1%) şi la
parametrii sanitaro-microbiologici 38,3% (2007 - 31,1%). Acest lucru poate fi explicat prin
întreţinerea necorespunzătoare a fântânilor şi prin poluarea acestora în rezultatul inundaţiilor.
Izbucniri hidrice. În perioada 2004-2008 s-au înregistrat două izbucniri epidemice
de maladii infecţioase condiţionate de apă şi anume de dizenterie, inclusiv în satul Tomai,
raionul Ciadâr-Lunga cu 138 cazuri (2007) şi în oraşul Nisporeni – 88 cazuri (2007). În
ambele cazuri a fost efectuată anchetarea epidemiologică a izbucnirilor, fi ind constatată o
poluare microbiană a apei în punctele de distribuţie la consumatori.[14]
Studiul calităţii apei potabile în şcoli. În anul 2009, cu suportul UNICEF Moldova, a
fost efectuat un studiu al calităţii apei potabile în şcoli. Studiul a cuprins toate cele 1526 şcoli
care au funcţionat în anul şcolar 2008-2009.
Rezultatele studiului denotă probleme serioase privind calitatea apei potabile şi a sistemelor de
alimentare cu apă potabilă a şcolilor. S-a constatat, că 69% din şcoli utilizează ca surse de
alimentare cu apă apeductele, iar 31% - fântânile, izvoarele sau apă transportată cu cisterna,
pentru centrele raionale aceşti indici constituie respectiv 66 şi 34%. Cea mai scăzută pondere a
sistemelor de apeduct se înregistrează în raioanele Şoldăneşti – 3%, Leova – 23%, Donduşeni –
27%, Edineţ şi Rezina – câte 30%. Altă situaţie se înregistrează în municipiile Chişinău şi Bălţi
unde alimentarea cu apă din apeduct constituie respectiv 97,8 şi 96,3%, în raioanele
Basarabeasca -100%, Cahul -95%, Făleşti – 96%, Căuşeni – 92%, Criuleni şi Dubăsari - 93%.
Datele privind investigaţiile efectuate la 8 parametri semnifi cativi denotă, că cea mai
ridicată pondere de neconformitate se înregistrează la conţinutul de nitraţi – 31,6% probe, de
poluare microbiană – 23,6%, de fluor - 13,3% şi de bor – 6,5% (Tabelul 4). Menţionăm că
ponderea probelor neconforme după conţinutul de nitriţi a constituit doar 1,9%. Dacă luăm în
considerare faptul, că jumătate din probele neconforme (15) au fost înregistrate în 2 raioane –
Teleneşti şi Călăraşi, iar în majoritatea cazurilor conţinutul de nitriţi se datorează conţinutului de
amoniu din sursele de profunzime, putem deduce că nitriţii nu constituie o problemă majoră
pentru calitatea apei potabile la scara întregii ţări, ci poartă un caracter sporadic, tipic numai

20
pentru unele teritorii aparte. Cât priveşte conţinutul de arsen, cianuri şi pesticide total nu s-au
înregistrat probe neconforme. Deaceea, putem concluziona, că aceste elemente nu constituie o
problemă pentru calitatea apei distribuite în şcoli, în special şi în general pentru alimentaţia cu
apă potabilă a populaţiei ţării şi deci nu constituie un factor de risc pentru sănătate.
Odată cu aprobarea Normelor sanitare privind calitatea apei potabile (2007), document
armonizat la directivele UE şi recomandările OMS, s-a creat cadrul normativ necesar pentru
reglementarea calităţii şi controlului calităţii apei potabile, a relaţiilor şi responsabilităţilor din
acest domeniu. Este necesar de dezvoltat şi în continuare cadrul normativ pentru sistemele mici
şi foarte mici de alimentare cu apă potabilă, din care se alimentează circa 50% din populaţia ţării.
Deşi numai în anii 2007-2008 au fost puse în funcţiune 119 apeducte, fapt ce a permis ca peste
100 mii persoane să aibă acces la sisteme îmbunătăţite de alimentare cu apă potabilă, putem
constata că acest indice este relativ mic în comparaţie cu alte ţări. Astfel, în anul 2008 accesul
general al populaţiei la sisteme îmbunătăţite de alimentare cu apă potabilă a constituit 53%,
inclusiv 92% pentru populaţia urbană şi 26% pentru cea rurală. Pentru a realiza prevederile
Obiectivelor de Dezvoltare ale Mileniului pentru anul 2015 acest indicator trebuie să constituie
68%.
Caracteristica calităţii apelor de suprafaţă a fost efectuată în baza observaţiilor lunare după o
serie de indicatori ca: indicii fi zico-chimici, sanitaro chimici, sanitaro microbiologici,
virusologici şi conţinutul de ouă viabile de helminţi, elemente biogene, produse petroliere,
detergenţi anioni-activi, fenoli etc. Pe parcursul anilor 2004-2008 tendinţa schimbării calităţii
apelor de suprafaţă s-a evaluat conform valorilor indicelui poluării apei (IPA), care denotă o
îmbunătăţire uşoară. S-a constatat, că calitatea apei rîurilor Nistru şi Prut, a variat în limitele
clasei II de calitate (curată) secţiunea oraşul Soroca (Nistru), satul Branişte (Prut) şi clasei III de
calitate (moderat poluată) – secţiunile oraşelor Vadul lui Vodă (Nistru) şi Leova (Prut).
Apa rîului Prut înregistrează o poluare mai înaltă pentru compuşii cuprului ca rezultat al
prelucrării plantaţiilor de viţă de vie şi livezilor împotriva bolilor şi vătămătorilor cu substanţe
chimice ce conţin cupru, care fi ind spălate de precipitaţiile atmosferice ajung în rîu.
Calitatea apei fluviului Dunărea pe parcursul ultimilor 5 ani a variat în limitele de la clasa II de
calitate (curată) pînă la clasa a III de calitate (moderat poluată).
Calitatea apei bazinelor Ghidighici, Costeşti, Taraclia, Comrat şi lacurilor Cahul,
Beleu şi Manta se încadrează în clasa III (moderat poluată), apa bazinului Dubăsari se
încadrează în clasa II (curată). Referitor la cazurile de poluare înaltă (PÎ) şi poluare extrem de
înaltă (PEÎ) a apelor de suprafaţă pe parcursul anilor 2004-2008, se menţine o frecvenţă
aproximativ stabilă a numărului cazurilor înregistrate. Continuă să se menţină ridicat nivelul de
poluare a apei acestor rauri la indicatorii sanitaro-microbiologici, ponderea cărora a constituit

21
pentru rîul Nistru în perioada anilor 2004 -2008 (64,5%-29,0%), respectiv pentru rîul Prut
(62,34% – 35,5%).
Aproape în toate cazurile de necorespundere în apa rîurilor Nistru şi Prut era mărit
indicele bacteriilor coliforme lactopozitive, însă e de menţionat că pe parcursul ultimelor
trei ani în apă n-a fost depistată microfl ora patogenă. Rămîne poluată şi apa râurilor mici care
este folosită de populaţie pentru irigare şi în scopuri de recreaţie. Dintre rîurile mici cele mai
poluate sunt: rîul Lunga, unde calitatea apei se încadrează în clasa V (poluată); în rîul Bîc
calitatea apei a variat în limitele clasei IV (degradată) pînă la clasa VII (extrem de poluată),
secţiunea în aval de satul Calfa, şi în cea din aval de municipiul Chişinău.
Situaţia descrisă nu se schimbă din cauza că construcţia sistemelor de evacuare
şi epurare se tărăgănează din an în an şi rămâne cu mult în urma construcţiei sistemelor
de alimentare cu apă potabilă. În 2008 au fost date în exploatare numai 11 sisteme de
canalizare, din ele cu staţii de epurare au fost numai 5, în 2007 11 şi 6 corespunzător. În
acelaşi timp în anii 2007-2008 au fost date în exploatare 119 sisteme de apeduct.[14]

2.2 . Protecția surselor și sistemelor de alimentare cu apa potabilă

Protecția surselor de alimentare cu apa potabilă contra poluării este o condiție obligatorie de
menținere a apei in limitele potabilității și se realizează prin respectarea normelor
ecologico-sanitare, prin măsuri de combatere a epuizării și poluării resurselor de apă, prin
respectarea regulilor de exploatare și prin crearea a trei zone de protecție sanitară a surselor,
aducțiunilor și a obiectivelor sistemelor centralizate și necentralizate de alimentare cu
apa potabilă, prin respectarea regimului acestor zone.
Crearea zonelor de protecție sanitară, stabilirea modului de proiectare, organizare si
exploatare a acestor zone se fac în conformitate cu regulile și normele sanitare, cu alte acte
normative aprobate în modul stabilit.
Responsabilă de efectuarea măsurilor și de respectarea regimului stabilit în zona I de
protecție sanitară (cu regim sever) este administrația intreprinderilor care exploatează
sistemele de alimentace cu apa potabilă, iar in zonele II și III (cu regim de restrictie)
responsabile sînt autoritățile administrației publice locale, persoanele juridice și fizice care
desfașoară activități în aceste zone.[3]
Baza de acţiune în acest domeniu este fundamentată pe următoarele considerente:
• Dezvoltarea pe termen lung a resurselor de apă dulce ale globului necesită o gospodărire holistă
a acestora şi recunoaşterea interdependenţei elementelor legate de cantitatea şi calitatea apelor
dulci. Există puţine regiuni ale lumii care nu se confruntă cu probleme cum sunt: pierderea unor

22
potenţiale surse de alimentace cu apă dulce, degradarea calităţii apelor şi poluarea surselor de
apă de suprafaţă şi subterane.
• Principalele probleme care afectează calitatea râurilor şi lacurilor apar datorită unui domeniu de
situaţii diverse, care acoperă: epurarea inadecvată a apelor uzate menajere, controlul inadecvat al
evacuărilor de ape uzate industriale, pierderea şi distrugerea zonelor de captare, amplasarea
necorespunzătoare a obiectivelor industriale, defrişarea, modificarea necontrolată a tipurilor de
culturi agricole şi proastele practici agricole. Acestea generează scurgeri de substanţe nutritive şi
pesticide.
• Ecosistemele acvatice sunt perturbate şi componentele biotice din ape sunt ameninţate. În
anumite circumstanţe, ecosistemele acvatice sunt de asemenea afectate de proiectele de
dezvoltare a resurselor de apă în scopuri agricole, cum sunt: barajele, devierile cursurilor de apă,
staţiile de pompare şi schemele de irigaţii. Eroziunea, colmatarea, defrişarea şi deşertificarea au
condus la sporirea degradării terenurilor, iar amenajarea lacurilor de acumulare a avut în anumite
cazuri efecte dăunătoare asupra ecosistemelor.
• Multe dintre aceste probleme reprezintă consecinţele aplicării unor modele de dezvoltare care
au condus la distrugerea mediului şi ale lipsei de conştientizare şi educaţie publică în ceea ce
priveşte protecţia resurselor de apă de suprafaţă şi subterane.
• Consecinţele măsurabile constau în efectele generate asupra sănătăţii umane şi a ecosistemelor,
deşi mijloacele pentru monitorizarea acestor efecte sunt inadecvate sau inexistente în multe ţări.
• Lipsa unei percepţii corecte a legăturilor existente între dezvoltarea, managementul, utilizarea
şi tratarea resurselor de apă şi a ecosistemelor acavtice este extrem de răspândită.
• Abordarea de tip preventiv, este esenţială pentru evitarea aplicării ulterioare a unor măsuri
pentru reabilitarea, tratarea şi dezvoltarea unor noi surse de alimentare cu apă.[13]
Protecția apelor de suprafață și subterane are ca obiect, menținerea și ameliorarea calității
și productivității naturale ale acestora în scopul evitării unor efecte negative asupra mediului,
sanătății umane și bunurilor materiale:
 Interzicerea evacuării la întîmplare a reziduurilor de orice fel care ar putea polua apa și,
în primul rand, a apelor reziduale, comunale și industriale. Acestea trebuie colectate și
îndepartate prin sisteme de canalizare sau instalații locale de cololectare;
 Construirea de stații de epurare pentru reținerea si degradarea substanțelor organice
poluante nocținute în apele reziduale ale localităților și unităților zootehnice înainte de
eliminarea lor în apă;
 Distrugerea prin dezinfecție a germenilor patogeni nocținuți în ape reziduale ale unor
instituții (spitale), abatoarele, unitățile industriei cărnii, etc;
 Înzestrarea cu sisteme de reținere ți colectare a substanțelor radioactive din ape reziduale;

23
 Construirea de stații sau sisteme de epurare specifice pentru apele reziduale ale unității
industriale în vederea reținerii și neutralizării substanțelor chimice potențial toxice;
 Controlul depozitării deșeurilor solide, astfel încat acestea să nu fie antrenate sau purtate
în sursele de apă de suprafață sau subterane. .[15]

24
 Concluzii și recomandări
În concluzie putem afirma că sistemele de alimentace cu apă şi canalizare continuă să
degradeze, pierderile de apă în reţea sunt mari, ca rezultat se produce poluarea mediului. Rolul
consumatorilor de apă în procesul de reformare a sistemelor de alimentare cu apă şi canalizare
este subestimat, fiind redus doar la achitarea tarifelor.
Consumul mediu zilnic individual de apă potabilă pe republica este de 163 litri, ceea ce
este mai puțin ca în majoritatea statelor din Europa Centrala și de Sud (255 litri/persoană) și cu
mult în urma statelor occidentale (300 litri/persoană). De remarcat faptul că în multe localități
din sudul Moldovei acest indicator nu depașește 20 litri/persoană.
Asigurarea populaţiei cu apă potabilă de calitate şi în cantităţi suficiente trebuie să fie una
din direcţiile prioritare în politica şi acţiunile statului în domeniul sănătăţii, aflate sub impactul
mediului, aceasta fiind unica măsură eficientă în profilaxia maladiilor condiţionate de apă.
Folosită în scopuri potabile, în Republica Moldova, apa de proastă calitate determină
pană la 15-20% din cazurile de boli diareice acute şi hepatită virală A, preponderent in zonele
rurale, 20-25% din bolile somatice, în cazul fluorozei dentare – 100%.
Din cantitatea totală de ape subterane de adîncime extrase sau cercetate pe teritoriul
republicii circa 50% nu pot fi recomandate în scopuri potabile fără o tratare preliminară.
Spre îmbunătățirea stării apelor se impune un şir de măsuri de ordin tehnicoorganizatoric,
cum ar fi:
 crearea rezervelor sigure de apă pentru alimentare diversificarea tehnologiilor industriale
de condiţionare a apei potabile;
 excluderea utilizării clorului lichid ca dezinfectant,
 elaborarea şi implementarea unui program cuprivire la înlocuirea ţevilor vechi din asbest
şi metal cu ţevi noi din plasti,
altele, precum şi de ordin economicofinanciar, inclusiv
 reexaminarea tarifelor pentru serviciile de apă şi canalizare, prin semnarea contractelor
bilaterale de prestare a serviciilor.
Reieşind din importanţa resurselor de apă pentru prosperitatea populaţiei şi dezvoltarea
durabilă a economiei naţionale, resursele de apă necesită să fie supuse unei administrări
complexe şi centralizate, efectuate de către un organ specializat abilitat, precum prevede
legislaţia RM şi Concepţia politicii naţionale în domeniul resurselor de apă şi, de asemenea,
practica europeană în acest domeniu.

25
 Bibliografie
1. Revista apelor Nr. 1 2007, Publicaţie trimestrială dedicată protecţiei şi utilizării raţionale
a resurselor acvatice;
2. Legea Republicii Moldova cu privire la apa potabilă Nr.272-XIV din 10.02.99
Monitorul Oficial al R.Moldova nr.39-41 din 22.04.1999;
3. Aşevschi V., Dudnicenco T.Inginerie ambientală . Ch.: Foxtrot, 2008. 411 p.
4. Capcelea A. Perspectivele integrării ecologice europene. Ch.: Ştiinţa, 2000. 77 p.
5. Spătaru T., Danii T.Probleme ale Devoltării Durabile în societatea tranzitivă (Studii
sociologice). Ch.: IFSD al AŞM, 2003. 195 p.
6. Duţu M. Dreptul Mediului - Tratat, Vol. I . Bucureşti: Economică, 1998. 404 p.
7. Duţu M. Dreptul Mediului - Tratat, Vol. II . Bucureşti: Economică, 1998. 352 p
8. Marinescu D. Tratat de Drept al Mediului. Bucureşti: All Beck, 2003. 236 p.
9. Spătaru T.Republica Moldova în contextul Dezvoltării Durabile (Aspecte
sociologice).Iaşi: Pan-Europe, 2005. 340 p.
Surse internet:
10. http://www.allmoldova.com/ro/moldova-news/1249054497.html
11. http://www.referatele.com/referate/noi/2/1Terenuri-erodate-RESURSELE-
NATURALE.php
12. http://www.hydrop.pub.ro/dreptcurs4.pdf
13. http://www.scritube.com/geografie/ecologie/Poluarea-apelor-continentale55734.php
14. Sănătatea copiilor și mediului înconjurător în Republica Moldova, Chișinău 2010
15. http://www.referatele.com/referate/chimie/online7/Poluarea-apei---cauze--clasificare-
poluanti--consecinte--protectie-referatele-com.php

26