43.

DESEURILE CLASIFICAREA DESEURILOR

-Deseuri periculoase:din spitale deseuri infectioase,deseuri ascutite,deseuri chimice,des
farmaceutice,des radioactive,butelii cu gaze sub presiune
-Deseuri inoffensive:deseri menajere(alimente)
-Deseuri likide-apele rexiduale casnice,industrial,scurgeri atmosferice
-Deseuri solide:resturi alimente,hirtie,deseuri din pietre,namol din statile de
epurare,detergent lubrifianti

45. Defenitie, etapele si importanta salubrizarii centrului populat. Sistemele de

salubrizare. Formele de gestionare reziduurilor si deseurilor solide.
Prin protectia sanitara a solului se subintelege complexul de masuri, indreptat spre limitarea
patrunderii in sol a diferitelor impuritati pina la marimi, care nu deregleaza procesele de
autoepurare in sol, nu contribuie la acumularea substantelor nocive in plantele cultivate, in
cantitati periculoase pentru sanatatea oamenilor si a animalelor, nu limiteaza folosirea
solului in scopuri agricole.
Masurile de protectie sanitara a solului pot fi impartite in 4 grupuri: 1) Masuri sanitaro-
tehnice (salubrizarea centrelor populate), 2) masuri tehnologice, 3) masuri de planificare, 4)
masuri legislative, organizatorice si administrative.
Masuri sanitaro-tehnice (salubrizarea centrelor populate). Acest grup de masuri
conditioneaza indeplinirea cerintelor igienice, inaintate fata de constructia si exploatarea
corecta a aparatelor si instalatiilor, destinate pentru colectarea, pastrarea temporara,
transportarea, epurarea si utilizarea reziduurilor lichide si solide menajere si a deseurilor
industriale.
Colectarea reziduurilor solide poate fi efectuata cu ajutorul conductei de gunoi,
colectoarelor de gunoi din apartamente, curti si strazi, conteinere.
Evacuarea si transportarea reziduurilor solide. Pentru evacuarea gunoiului si altor reziduuri
solide se folosesc camione speciale – autogunoiere.
Epurarea reziduurilor solide. Epurarea reziduurilor solide este element cel mai principal a
salubrizarii. Toate metodele de epurare trebuie sa corespunda urmatoarelor cerinte
principale:
1 Inofensivitatea
2 Epurarea rapida a reziduurilor
3 Evitarea dezvoltatii mustelor de casa si crearii mediului favorabil pentru sobolani.
4 Transformarea sigura si rapida a subst organice in compusi, care nu putrezesc si nu
polueaza aerul
5 Lipsa poluarii apelor subterane si de suprafata
6 Utilizarea maximala si inofensiva pentru sanatatea oamenilor a calitatilor folositoare ale
reziduurilor, care contin pina la 6 % de deseuti utilizate.
Sub notiunea de salubrizare a teritoriilor centrelor populate se subintelege un sistem de
masuri planice, organizatorice, igienice,tehnice, gospodaresti ce include colectarea,pastrarea
temporara,indepartarea rapida,neutralizarea sigura,utilizarea unor reziduuri menajere cu
scopul ocrotirii sanatatii populatiei.
Etapele salubrizarii centrului populat:
1.Alegerea tipului de colectare si depozitare temporara a reziduurilor
2.Alegerea caii de evacuare a reziduurilor
3.Efectuarea neutralizarii reziduurilor
Sistemul de salubrizare include construcţii, instalaţii şi echipamente specifice, inclusiv:
a) depozite de colectare şi preselectare a deşeurilor;
b) construcţii şi instalaţii destinate sortării, colectării, evacuării, valorificării şi depozitării
deşeurilor;
c) baze de întreţinere a autovehiculelor de salubritate;
d) centre de colectare şi reciclare a materialelor (recipiente de preselectare şi colectare,
urne, pubele);
e) puncte pentru activitatea de dezinfecţie, dezinsecţie şi deratizare;
f) fabrici, uzine de prelucrare complexă a deşeurilor
Forme de gestionare a reziduurilor si deseurilor solide:

1. Sortarea deseurilor
• Reciclabile
• Organice
• Inerte
• Toxice nereciclabile
2. Colectarea si pastrarea temporara a deseurilor
• Prin conducte de gunoi,cu camera de depozitare temporara
• Colectoare de gunoi din apartamente,curti si strazi(pubele)
• Containere
3. Evacuarea si transportarea reziduurilor
• Cu ajutorul autovehiculelor compactoare
• Autocamioane pe care se incarca pubele si
containere pline si se lasa altele curate
• Prin intermediul retelei de canalizare
• Instalatii pneumatice(tuburi etanse)
4. Neutralizarea reziduurilor
• Compostarea pe cimpuri speciale
• Camere biotermice
• Incinerarea in crematorii speciale
• Fabrici de prelucrare a gunoiului
46. Exigente igienice catre instalatiile de acumulare a reziduurilor manajere solide.
Sistemul de indepartare (transportare, evacuare) reziduurilor manajere solide.
Metode biotermice:
Cimpurile de compostare. Distanta de la cladirile de locuit nu mai mica de cait 300 m.
Stivele reziduurilor solide cu lungimea de 10-25 m si inaltimea 1,5-2m sint amplasate in
rinduri paralele la distanta de 3 m unul de la altul. La baza stivelor de reziduuri menajere se
pun materiale hidroscopice (turba, paie, rumegus de lemn, compost).
Camerele biotermice. Camere se fac cu pereti ingraditori din caramida, beton sau constructii
armate montabile cu capacitatea de 2-20 m ³. Temperatura maximala in camera atinge 65-
70 C si se pastreaza timp de 24-30 de zile. Termenul de compostare : vara – 40 zile, iarna –
60 zile.
Ingroparea reziduurilor pe poligonuri (gunoistile perfectionate). Distanta pin la cladirele de
locuit nu mai mica de cit 1000 m. Temperatura 60 -70 C.
Pentru colectarea si depozitarea temporara a reziduurilor solide se folosesc :conducta de
gunoi cu camera de depozitare temporara,pubele,containere
Exigente igienice:
• Se vor amenaja sectoare special pentru containere,avind cai comode de acces pentru
transportul de salubritate
• Terenul trebuie sa fie copertat,impermeabil pentru apa(betonat sau asfaltat)si izolat cu
perdele verzi
• Se vor lua masuri de prevenire a putrefactiei si de descompunere,in timpul rece al
anului termenul de stocare sa nu depaseasca mai mult de 3 zile,iar in perioada calda a
anului-nu mai mult de 24 ore
• Reziduurile menajere solide in zonele amenajate urbanistic vor fi stocate in
containere metalice standarde returnabile(0,73m3),in zonele rezidentiale necanalizate se
admite utilizarea recipientelor din lemn sau metal nestandarde
• Terenul pentru instalarea containerelor se va plasa fata de casele de locuit,institutii
prescolare,terenuri sportive etc la o distanta nu mai mica de 20 m si nu mai mare de 100
m.Suprafata terenului va corespunde numarului de containere necesare,dar nu mai multe de
5
• Containerele din metal in perioada calda a anului,se vor spala nu mai rar de o data in
10 zile daca nu sint inlocuite cu containere curate si imediat dupa golire daca se schimba
• Blocurile de locuit cu 6 si mai multe etaje se vor inzestra cu conducte de evacuare a
gunoiului
• Accesul in camera de acumulare a gunoiului se va izola de intrarea in blocul de
locuit.Containerele cu reziduuri nu se vor scoate in afara camerei mai devreme de o ora pina
la venirea camionului de evacuare
• Conducta si camera de acumulare trebuie sa fie permanent in functie.Capacele
conductei la etaje trebuie sa se inchida etans si antifonate.Se vor ceea conditii de
curatire,dezinfectie,dezinsectie a lor Se vor folosi
dezinfectantii:Lizol,Crealin,Naftalizol,Fenol,Metasilicat de sodiu etc,timpul de interactiune
nu mai putin de 30 min.
Se deosebesc 3 sisteme de evacuare a reziduurilor,care se acumuleaza in centrele populate
1. Evacuarea flotabila(prin reteaua de canalizatie)
2. Prin exportare
3. Mixta
47. Metodele de neutralizare , prelucrare si utilizare a reziduurilor si deseurilor
La prima etapă se alege tipul de colectare şi depozitare temporară a reziduurilor:
a) Pentru reziduurile lichide: sistemul de canalizare cu elementele lui de recepţionare
sau latrinele, gropile septice, luftclose- tele etc.;
b) Pentru reziduurile solide: conducta de gunoi cu camera de depozitare temporară,
pubelele, containerele.
La etapa a doua se alege calea de evacuare a reziduurilor: a) reziduurile lichide se
evacuează prin reţeaua de canalizare sau, în cazul lipsei acestei reţele, cu ajutorul
cisternelor auto; b) reziduurile solide se înlătura cu ajutorul autovehiculelor compactoare,
care realizează condiţii etanşe de comprimare şi de transport; cu ajutorul autocamioanelor
pe care se încarcă pubelele sau containerele pline, iar în locul acestora se lasă altele curate
şi dezinfectate; prin in¬termediul reţelei de canalizare împreună cu apele reziduale după o
măcinare fină a reziduurilor solide (sistemul Garcheu) sau prin instalaţii pneumatice (tuburi
etanşe).
La următoarea etapă se efectuează neutralizarea reziduurilor. Metodele de neutralizare a
reziduurilor se aleg în funcţie de condiţiile locale. Reziduurile, lichide sunt supuse
prelucrării la staţiile de epurare. Lipsa canalizării impune transportarea reziduurilor lichide
Ia staţiile de deversare ale reţelei de canalizare sau sunt neutralizate la câmpurile de
asenizare sau la câmpurile de îngropare în brazdă. Cea mai simplă metodă de transportare a
reziduurilor solide constă în transportarea gunoiului pe terenurile agricole, unde sunt
încorporate printr-o arătură adâncă. O metodă mai bună pentru transformarea gunoiului în
îngrăşământ agricol este compostarea pe câmpuri speciale de compostare sau pe lotul de
lângă casă în condiţii rurale. Cea mai eficientă pentru mineralizarea reziduurilor solide este
metoda camerelor bioterme. Componentele combustibile ale gunoiului dau o anumită putere
calorică şi fac posibilă incinerarea (arderea) lui în crematorii speciale. Depozitarea simplă
de gunoaie este interzisă pentru folosire. In cazurile necesare sunt recomandabile gunoiştile
amenajate. Cele mai raţionale sunt fabricile de prelucrare a gunoiului.
Cimpurile de compostare se situeaza pe sectoare de pamint special la o distanta nu mai <
300 m de la cladirile de locuit.Stivele reziduurilor solide cu L=10-25 cm si inaltimea=1,5-2
m sunt amplasate in rinduri paralele la distanta de 3m de la altul.la baza stivelor de
reziduuri menajere se pun material higroscopice (turba, paie, rumegus de lemn )pt retinerea
lichidului care se formeaza la compostare. In dependenta de conditiile climaterice maturarea
compostului dureaza de la 5 pin la 12 luni.
Depozitare care daca este insotita de remanieri periodice (2-3 saptamani) si de corectarea
raportului C:N prin introducerea de resturi vegetale tocate (paie de la culturile cerealiere,
coceni de porumb tocati, etc), duce in final (dupa 3-4 luni)la obtinerea unui produs nou mai
putin poluant si mai usor de bidegradat de catre sol - compost. Prin autoliza celulozelor
microbiene aerobe care s-au inmultit, se asigura o cantitate insemnata de enzime care vor
actiona si in conditii de anaerobioza asupra celulozei, hemicelulozelor, proteinelor,
grasimilor si altor compusi astfel descompunerea acestora se va afla intr-un stadiu mult mai
avansat asa-zisa forma de humus.
Mecanism de neutralizare:
Substante organice (proteine, lipide, glucide si produsele lor metabolice) +
Mcroorganisme (bacterii, ciupercii, actinomicete, alge) + O2 din aer =>
Humus (microorganisme sintetizate din nou ale substantelor organice) + carbonati, sulfati,
fosfati, nitrati + energie.

48. EXIGENTE IGIENICE CATRE CONSTRUCTIA SI SALUBRITATEA

CIMPURILOR DE COMPOSTARE.MECAMISMUL DE NEUTRALIZARE A
REZIDURILOR DE COMPOST
Stivele reziduurilor solide cu L=10-25 cm si inaltimea=1,5-2 m sunt amplasate in rinduri
paralele la distanta de 3m de la altul.la baza stivelor de reziduuri menajere se pun material
higroscopice (turba, paie, rumegus de lemn )pt retinerea lichidului care se formeaza la
compostare. In dependenta de conditiile climaterice maturarea compostului dureaza de la 5
pin la 12 luni.
Depozitare care daca este insotita de remanieri periodice (2-3 saptamani) si de corectarea
raportului C:N prin introducerea de resturi vegetale tocate (paie de la culturile cerealiere,
coceni de porumb tocati, etc), duce in final (dupa 3-4 luni)la obtinerea unui produs nou mai
putin poluant si mai usor de bidegradat de catre sol - compost. Prin autoliza celulozelor
microbiene aerobe care s-au inmultit, se asigura o cantitate insemnata de enzime care vor
actiona si in conditii de anaerobioza asupra celulozei, hemicelulozelor, proteinelor,
grasimilor si altor compusi astfel descompunerea acestora se va afla intr-un stadiu mult mai
avansat asa-zisa forma de humus. Mecanism de neutralizare:Substante organice (proteine,
lipide, glucide si produsele lor metabolice) + Mcroorganisme (bacterii, ciupercii,
actinomicete, alge) + O2 din aer =>Humus (microorganisme sintetizate din nou ale
substantelor organice) + carbonati, sulfati, fosfati, nitrati + energie.
49. Managementul Sipravegherii igienice asupra salubrizarii centrelor populate.
Legislatia in domeniul protectiei sanitare a solului. Particuparitatile salubrizarii
comunitatilor rurale.
Controlul sanitar curent se efectuiază în corespundere cu planul anual de lucru,adoptat de
medicul șef.Înfăptuirea la nivel înalt a controlului curent asupra salubrizării sanitare a
centrelor populate presupune:
• Controlul asupra efectuării măsurilor de perfecționare a salubrizării sanitare a
centrelor populate(organizarea sau lărgirea cuprinderii centrului populat cu sistemul
planificat-regulat de salubrizare,îmbunătățire îndestulării cu colectoarele de gunoi și cu
transport,traducerea în practică a metodelor eficiente de neutralizare și utilizare a
rezidurilor,organizarea observărilor asupra măsurilor de salibrizare a centrelor populate și
efectuarea lucrului de educație sanitară)
• Punerea la timp în fața comitetelor executive a problemelor de planificare curentă și
de perspectivă a măsurilor de ameliorare a salubrizării centrelor populate
• Acțiunea administrativă asupra persoanelor de serviciu și a proprietarilor de case.
Legislația în domeniul protecției solului:
• LEGE Nr. 1515 din 16.06.1993 privind protecţia mediului înconjurător
• Legea Nr. X din 03,02,09 cu privire la suprevegherea de stat a SP(art.34-Solul și
menținerea teritoriului)
• Legea Nr.1236-XIII cu privire la regimul produselor și substanțele nocive
• Legea Nr.119-XV cu privire la produsele de uz fitosanitar și la fertilizanți.
Hotărîrea de Guvern Nr.599 despre aprobarea regulamentului cu privire la
importul,comercializarea,stocarea și utilizarea produselor de uz fitosaitar și a fertilizanților
Particularitatile salubrizarii comunititatilor rurale
In cadrul centrului populat este obligatoriu instalarea recipientelor pentru a acumularea
rezidurilor solide.Numarul si dinstanta intre ele trebue sa fie nu mai mare de 40 m in
locurile aglomerate si 100 m in cele putin aglomerate .
Amenajare pe strada a corturilor,taberelor de vinzare a frunctelor si legumelor trebue sa fie
coordonata cu SSSE .Deriticarea teritoriului in raza de 5m se efectueaza de structura
comerciala autorizata .Salubrizare mecanizata umeda si uscata a strazilor si pietelor in
perioada de vara se face in mod planificat .Stazile cu trafic intens in scopul imbunatatiri
microclimatului in timpul arsetei de vara se vor stopi cu apa .Toamna in perioada caredrii
frunzelor salubrizare teritorilor se va face minutios ,iar frunzele cazute vor fi colectate pe
sectoare speciala .In perioada de iarna ,la prelucrarea cailor de circulatie auto cu reagenti
chimici si pentru prevenirea formarii solutilor lor ,vor fi respectate in tocmai normele de
utilizare ;se interzice folosirea sarii de bucatarie .
50. Notiune de poluare exogena si endogena a solului. Principiile de normare igienica a
substantelor chimice exogene in sol.
Poluarea exogena-aducerea din exterior,in sol a unor substante poluante in asa continut
care devine periculos pentru sanatatea omului in cazul contactului direct cu solul poluat sau
prin mediile ce contacteaza cu solul(prin lanturile ecologice:sol-apa-om; sol-plante-om;
sol-plante-animale-om; sol-aer atmosferic-om;)
Poluare endogena-Se manifesta prin procese poluante,care se desfasoara in interiorul
solului(eroziuni,alunecari de teren,refulari,sufozii) sau cresterea unor componenti normali
ai solului.

Principiile de normare igienica a substantelor chimice exogene in sol. Etapele de normare

1. Criteriu de normare – posibilitatea patrunderii unei cantitati suplimentare de substante
chimice in forma de amestecuri la compozitia naturala a solului, in cantitati inoffensive
pentru sanatataea oamenilor si mediului inconjurator
2. Criteriueste bazat pe faptul ca securitatea patrunderii unei anumite cantitati de substante
chimice in sol este cnditionata de inadmisibilitatea maririi actiunii ei mai sus de
posibilitatile adaptive ale celor mai sensibile grupe de populatie sau sau a capacitatii
adaptive a solului la actiunea izolata, complexa, combinata sau asociata a substantelor
chimice asupra organismului uman.
3. Criteriu ca cercetarie trebuie sa se efectueze in conditii pedo-climaterice extremale, care
contribuie la migrarea maximal a substantelor chimice exogene asupra proceselor de
autoepurare si asupra microbiocenozei din sol.
4. prevede in scopul securitatii sanatatii oamenilor efectuarea cercetarilor pe modele
biologice, de laborator
5. Aceatsa pozitie a teoriei de normare prevede ca pe parcursul experimentuluisa fie
evidentiate cele mai inguste locuri la compararea cantitatilor pragale a substantei chimice
in functie de indicia sanitari ai nocivitatii, ai migratiei acvatice, ai migratiei aeriene,
organoleptici, fitoacumulatori…
6. CMA a substantelor chimice este o marime unica pentru orice conditie pedo-climaterica
cu coeficientul de rezerva
7. determinara CMA unice a substantelor chimice pentru o anumita zona pedoclimaterica a
tarii.
Etapele normarii:
1. Efectuarea studierii proprietatilor fizico-chimice a substantei si a stabilitatii ei in sol
2. Argumentarea volumului de cercetari experimentale si a concentratiilor pragale
preliminare pentru fiecare indice de nocivitate
Experimental de laborator de argumentare a concentratiilor subpragale dupa 6 indici ai
nocivitatii(organoleptic, sanitary, fitoacumulativ, de migratie acvatica, de migratie aeriana,
toxicologic) cu scopul de a determina indicele limitatnt al nocivitatii si a marimii CMA.
51. Exigente ig la dezinfectarea si utilizarea cadavrelor animalelor si
confiscatelor.Exigente ig la planificarea si amenajarea cimitirelor si crematoriilor.
Locul pentru platforma specializată de înhumare a cadavrelor animalelor se alege conform
ordinii de reglementarea regimului proprietăţii funciare şi se amplasează pe terenuri
izo¬late, libere de construcţii, bine aerisite, neinundabile, care exclud posibilitatea de
poluare a centrelor populate, a zonelor de agrement, a surselor de aprovizionare cu apă
potabilă, a surselor de ape minerale, a apelor de suprafaţă şi subterane.
Platforma specializată trebuie să fie amplasată în partea fe¬rită de vânt a centrelor
populate, Luând în consideraţie direcţia predominantă a vânturilor. Dimensiunea ZPS nu
trebuie să fie mai mi¬că de 3000 m. Platforma specializată trebuie amplasată la o distanţă
de cel puţin 200 m de la câmpurile agricole şi şosele, şi de cel puţin 50 m de la păduri şi
plantaţiile ce nu sunt destinate pentru odihnă.
Platforma specializată trebuie amplasată pe terenuri cu ape subterane la o adâncime mai
mare de 20 m şi care sunt acoperi¬te de roci cu o permiabilitate mică. Temelia fundaţiei
locului de înhumare trebuie să fie de cel puţin 4 m faţă de nivelul maxim-sezonier al
apelor subterane. Trebuie exclusă posibilitatea de pătrundere a pre¬cipitaţiilor atmosferice.
Se interzice amplasarea platformei specializate de înhuma¬re în albiile râurilor, în râpi, pe
sectoarele cu soluri nisipoase şi nestabile, precum şi în locurile predispuse la crearea
golurilor subterane.
Fosele umplute se dezinfecteaza cu sol. de clorura de var,apoi se izolează cu un strat de sol
tasat cu grosimea de 2 m.
Exigente ig la planificarea si amenajarea cimitirelor si crematoriilor:
Lotul de pămînt pentru cimitire de înmormîntare tradiţională se repartizează în
conformitate cu planurile urbanistice generale, aprobate conform Normelor şi
regulamentelor de construcţie, reieşind din calculul 0,24 ha pentru 1000 locuitori.
Fiecare cimitir permanent trebuie să dispună de un teren liber destinat înmormîntărilor,
reieşind din calculul 0,06 ha pentru 1000 locuitori.
Zona de protecţie sanitară de la cimitir pînă la marginea zonei populate trebuie să fie
determinată conform normativelor tehnice de planificare urbanistică.
După închiderea cimitirului, la expirarea a 15 ani de la ultima înmormîntare, lăţimea zonei
de protecţie sanitară poate fi redusă pînă la 100 m.
În cazul în care cimitirul este situat mai sus de cursul apelor subterane, de unde îşi au
izvorul fîntînile, rezervoarele şi alte instalaţii de alimentare descentralizată cu apă a
localităţilor rurale, zona de protecţie sanitară poate fi majorată pînă la 500 m, iar în cazul
în care cimitirul este situat mai jos de cursul apelor subterane - redusă pînă la 100 m.
Pe terenul zonei de protecţie sanitară se interzice construcţia a orice obiecte.
Pe terenul cimitirului nu se permite construcţia apeductului pentru apă potabilă. Cimitirul
trebuie să dispună de apeduct numai pentru scopurile de stropire.
Nu se permite consturcţia cimitirelor pe terenurile:
-zonei de protecţie sanitară a izvoarelor de aprovizionare cu apă, izvoarelor minerale şi
zonei de protecţie sanitară a staţiunii climaterice:
-cu roci, la suprafaţa cărora există multe crăpături mari şi pe locuri unde există roci
acvifere;
-pe malurile rîurilor, care sînt utilizate de către populaţie pentru diferite scopuri.
Lotul de pămînt pentru cimitire trebuie să corespundă următoarelor cerinţe:
-să aibă înclinare în partea opusă localităţii, bazinelor deschise de apă, utilizate în scopuri
de gospodărire;
-să nu fie supusă alunecărilor şi prăbuşirii;
-să nu fie inundate în caz de revărsări;
-nivelul maxim al apelor subterane trebuie să fie la o adîncime nu mai puţin de 2 m de la
suprafaţă;
-să dispună de sol uscat poros, care asigură pătrunderea suficientă a aerului şi uscare rapidă;
-să dispună de accese cuvenite amenajate şi înverzite.
52. Metoda alegerii locului de pamint pentru neutralizarea deseurilor.
In cadrul acestei etape de lucru medicul igienist acorda atentie urmatoarelor
probleme:suficienta suprafetei terenului pentru amplasarea instalatiilor
proiectate,posibilitatea stabilirii ZPS,valabilitatea terenului conform indicatorilor de
caracterizare a solului si a starii hidrogeologice pentru amplasarea instalatiilor de
colectare,depozitare si neutralizare a reziduurilor.
In scopul determinarii nivelului apelor freatice,beneficiarul sau proiectantul trebuie sa sape
o sonda pina la stratul de apa.Daca pina la adincimea de 5m nu s-a gasit stratul de
apa,saparea mai departe este inutila,deoarece in acest caz practic lipseste posibilitatea
poluarii bacteriologice a apelor freatice.Este necesara insa cunoasterea directiei miscarii
apelor freatice(de regula,ele se misca in directia inclinarii reliefului,adica a curgerii riului
etc.),cit si a vitezei miscarii lor.Se va lua in consideratie ca normativele igienice prevad
urmatoarele marimi minimale ale ZPS in jurul instalatiilor de salubrizare(m):
-terenul pentru pubele(containerele)de gunoi 20 m
-pavilionul pentru lazile(containerele) de gunoi 20 m
-camera biotermica 300 m
-cimpuri de compostare 500 m
-poligoane pentru reziduurile comunale solide 500 m
-fabrici de prelucrare a gunoiului 500 m
-instalatii de incinerare a reziduurilor 500 m
-statii de deversare 300 m
-cimpuri de ingropare sub brazda 1000 m
-parcuri auto 100 m
-cimitire de animale 500 m
-cimitire 300 m
-depozite pentru inmagazinarea ingrasamintelor minerale 200 m
-depozite pentru inmagazinarea pesticidelor,tone:
Pina la 20 t -200m; 20-50t 300m; 50-100t 400m; 100-300t 500m; 300-
500t 700m
Peste 500t 1000m
53. Salubrizarea strazilor, pietilor si terenurilor din cartier, microraion. Exigente
igienice la proiectarea, amenajarea si exploatarea “Regiei autosalubritate”.
La organizarea retelelor de drumuri si strazi se rezolva un complex de sarcini foarte
complicate printer care cele mai importante fiind: a) indestularea celor mai scurte si comode
cai de miscare a trasportului urban si a pietonilor intre diferite parti ale orasului; b)
organizarea evacuarilor apelor de suprafata;c)amplasarea retelelor ingineresti; d) asigurarea
aerisirii normale sau a protectiei contra vintului.e) organizarea miscarii pietonilor.
Drumurile accelerate si drumul p-u traficul marfurilor trebuie amplasate in afara zonei de
trai pe teritoriile ZPS, pe solurile incomode p-u constructive (ripe, talveguri). Pe teritoriile
locative, drumurile accelerate pot fi construite in cazul argumentarii tehnico-economice
corespunzatoare in adincituri, tunele, pe estacade cu conditia izolarii de zonele pietonale
precum si respectarea normativelor admisibile fata de poluarea sonora si poluarea cu gaze
de esapament fata de zonele locative. Distanta minimala de la marginea partii carosabile a
drumurilor accelerate si a drumurilor p-u transportul marfurilor nu trebuie sa safie mai mic
de 50m de la linia rosie. Latimea strazilor se stabileste in corespundere cu categoria lor si in
dependenta de intensitatea circulatiei. Salubrizarea strazilor se face prin instalarea pubelelor
la distanta de 40 m, 100m una de la alta si prin evacuarea deseurilor zilnic pe timp de vara
nu mai tirziu de ora 7 si nu mai tirziu de 23, iar iarna o data la 3 zile. Unele strazi
agglomerate pet timp de vara se vor stropi cu apa.
Terenul pietei trebuie sa fie asfaltat sau cu alt invelis recomandat ( inclusiv sectorul
gospodaresc, caile de acces), p-u a permite scurgerea gravitationala a apelor meteorice spre
recepientele de canalizatie pluviale.
P-u pietele cu suprafata de 0,2 ha se admite teren neasfalt dar bine pavat si acoperit cu nisip
in strat de 3 cm. Piata trebuie sa fie asigurata cu sistema de apeduct si canalizatie si
deasemenea cu instalatii locale de epurare a apelor meteorice. In pietele lipsite de
canalizatie, toaletele publice construite cu haznale impermiabile se vor amplasa la distanta
nu mai mica de 50m fata de locurile de comert. Sectorul gospoda-resc se va amplasa la
distanta nu mai mica de 30 m fata de locurile de comert.
Nr de pubele se determina avind in vedere ca la fiecare 50m de teritoriu de instaleaza o
pubela, iar la distanta de cele instalate linear cu tarabele comerciale nu va depasi 10 m. Nr
recipientelor cu capacitate pina la 100 l se stabilesc reesind din una la 200m2., iar distanta
dintre ele nu va fi mai mica de 20 m. In pietele mai mari de 0,2 ha rezidurile colectate se
vor stoca in recipiente de 0,75 m3..
Programul de lucru al pietei se tabileste de catre organelle administratii publice locale. Se
va selecta o zi din saptamna p-u salubrizarea complexa a pietei. Dupa inchiderea pietei se
va efectua dereticarea cu golirea pubelelor de reziduri. In perioda calda a anului teritoriul
pietei se va spala zilnic.

54. Sursele de poluare a aerului atmosferic si caracteristica lor igienica. Substantele

principale de poluare a aerului atmosferic.
Prin poluarea aerului se înţelege prezenţa în atmosferă a unor substanţe străine de
compoziţia normală a acestuia, care în funcţie de concentraţie şi timpul de acţiune provoacă
tulburări în echilibrul natural, afectând sănătatea şi comfortul omului sau mediul de viaţǎ al
florei şi faunei.
Sursele de poluare se clasifica in 2 grupe:
1.naturale,din ele fac parte:
~Vulcanii pot polua atmosfera cu pulberi solide, gaze şi vapori, substanţe toxice datoritǎ
conţinutul lor mare de compuşi ai sulfului, ce rezultǎ în urma erupţiei şi a pulverizǎrii lavei
vulcanice în aer.
~Furtunile de praf provocate de uragane, cicloane etc. asociate cu eroziunea solului produc
poluare atmosferică pe mari întinderi, ce pot cuprinde mai multe ţǎri sau pot chiar trece de
pe un continent pe altul.
~pulberi meteorice
~incendiile din paduri,cele mai periculoase sunt incendiile pǎdurilor de conifere din
regiunile temperate, care, datoritǎrǎşinii şi terebentinei, accelereazǎ propagarea focului.
~Descompunerea reziduurilor organice. Poluarea atmosferei cu NH3, H2S, CO2 poate fi
produsǎ şi de o serie de gaze rezultate din descompunerea anaerobǎ sau aerobǎ, enzimaticǎ
sau bacterianǎ a reziduurilor precum: deşeuri organice industriale sau alimentare, cadavre,
dejecţii umane şi animale, frunze.
~Particulele vegetale precum polenurile, sporii, mucegaiurile, algele, ciupercile şi fermenţii.
~Ceaţa - frecventǎ în zonele situate în vecinǎtatea oceanelor şi a mǎrilor, care aduc în
atmosfera continentalǎ cristale de sare ce constituie nuclee de condensare a vaporilor de
apǎ.

2.artificiale
~Industria termoenergeticǎ eliminǎ în atmosferǎ poluanţi cum ar fi: praful (cenuşǎ, particule
de cǎrbune nears, zgurǎ), oxizii de sulf şi de azot, iar în cantitǎţi mai mici: hidrocarburi,
funingine, sulfaţi şi acizi organici.
~Industria siderurgicǎ -. În aceastǎ industrie, minereul de fier şi cǎrbunele sunt materiile
prime care degajǎ în atmosferǎ atât poluanţi solizi (praf de minereu, cenuşǎ şi praf de
cǎrbune), cât şi poluanţi gazoşi (compuşi ai sulfului şi carbonului).
~Industria metalelor neferoase -Metalele neferoase utilizate în industrie se împart în douǎ
mari grupe: grele (cupru, zinc, plumb, cositor, nichel, mercur) şi uşoare (litiu, magneziu,
titan, aluminiu, bariu). În afarǎ de particulele solide, metalurgia neferoasǎ produce şi
importante emisii de gaze toxice, în special vapori de mercur şi compuşi de sulf.
~Industria materialelor de construcţie are la bazǎ prelucrarea, fie la cald, fie la rece, a unor
roci naturale (silicaţi, argile, magnezit, calcar, ghips etc.) cele mai poluante fiind industria
cimentului, azbestului, magneziului şi gipsului.
~Industria chimicǎ -oxizii sulfului şi ai carbonului, sulfurǎ de carbon, hidrogen sulfurat,
acetonǎ, formaldehide, cloropren, dicloretan, tetraetil de plumb etc.
~Industria petrolului-În funcţie de compoziţia petrolului, rafinarea este un procedeu
complex ce constǎ din separǎri, distilǎri, desulfurǎri, procese în urma cǎrora se emit
numeroşi poluanţi (hidrocarburi, oxizi de sulf şi de carbon, aldehide, acizi organici,
amoniac etc.).
~mijloacele de transport,in aceastǎ categorie intrǎ: autovehiculele, locomotivele, vapoarele,
avioanele etc.. Indiferent de tipul motorului autovehiculele polueazǎ aerul cu oxizi de
carbon şi de azot, hidrocarburi nearse, oxizi de sulf, aldehide, plumb, azbest, funingine.
3.alte tipuri:incinerarea deseurilor,fumul de tigara(cu eliberarea de nicotina, oxidul de
carbon, benzopirenul, acroleina, hidrocarburi, compuşi ai HCN şi ai acizilor organici,
alcoolul metilic, fenolul, piridina, plumbul, plutoniul radioactiv etc.),poluarea
radioactiva(Principalele surse de poluare radioactivǎ sunt: mineritul uraniului şi plutoniului,
uzinele de preparare a combustibilului nuclear, deşeurile centralelor nucleare, experienţele
nucleare, avariile şi accidentele nucleare. )
Substantele principale de poluare a aerului atmosferic.
1.bioxidul de carbon-intalnit in atmosfera in proportie de 0,03%;Primele tulburari apar in
jurul concentratiei de 3% manifestata prin tulburari respiratorii (accelerarea respiratiei),
apare apoi cianoza, urmata de tulburari respiratorii si circulatorii insotite de fenomene
legate de dezechilibrul acido-bazic.
2.Fumul constituie partea invizibila a substantelor ce se elimina prin cosurile
intreprinderilor industriale si este constituit din vapori de apa, gaze, produsi incomplet arsi
(carbune, hidrocarburi, gudroane etc.) si alte impuritati inglobate si eliberate cu ocazia
arderii.
3.cenusa-se compune din compusi minerali puternic inglobati in masa carbunelui. In aceasta
categorie sunt cuprinsi compusii de Si, Al, Fe, Ca, Mg si/sau S impuritati (cenusa mecanica)
provenite din roca in care se afla inglobat zacamantul.
4.Monoxidul de carbon(CO)este un gaz foarte periculos, ce are o pondere din ce in ce mai
mare printre poluantii devastatori. Toate materiile primare energetice folosite pentru
combustie contin carbon sub forma de combinatii chimice, care se oxideaza,
transformandu-se in gaz carbonic (CO 2 ) sau in oxid de carbon (CO) daca combustia este
incompleta.
Monoxidul de carbon se mai formeaza in mod natural in metabolismul microorganismelor
si in cel al anumitor plante; este un compus al gazului natural. El se raspandeste in
atmosfera sau se formeaza in stratosfera sub efectul razelor UV.
CO este un gaz toxic pentru oameni si animale. El patrunde in organism prin plamani si
blocheaza fixarea oxigenului prin atomul central de Fe al hemoglobinei (HbCO): puterea sa
de fixare este de 240 de ori mai important decat cel al oxigenului. Nivelul de otravire
depinde de saturatia sanguina, de cantitatea de CO din aer si volumul respirat.
5.Dioxidul de sulf (SO2), produs in principal de arderea carbunelui dar prezent si in emisiile
motoarelor diesel, se combina cu apa din atmosfera si provoaca ploile acide care distrug
vegetatia si cladirile.
6.Compusii azotului contribuie constant la poluarea atmosferei, bioxidul de azot NO 2 este
unul din cei mai periculosi poluanti.Sursa principala a acestui gaz o reprezinta motoarele cu
ardere interna, in special a automobilelor. NO2 se formeaza la temperatura ridicata din
tevile de esapament. Cantitati importante de NO2 dau nastere si la arderea carbunilor.In
afara de faptul ca NO2 este toxic ca atare la anumite concentratii, el contribuie nemijlocit la
formarea smogului - fotochimic, un produs complex alcatuit din diversi compusi chimici si
avand ca substrat fizic particule de aerosoli (suspensii solide sau lichide din atmosfera).
7.Praful provine din diviziunea materiei fine in particule aproape coloidale de 10-100 nm.

55. Principiul proceselor de autopurificare a aerului atmosferic.

Poluantii emisi in atmosfera, aflati in concentratii mari la emisie, sunt antrenati de curentii
de aer, indepartati de sursa, diluati si supusi unor fenomene fizico-chimice – sedimentare
pentru particule si aerosoli, absorbtie pe particulele in suspensie, sau transformari chimice
pentru gaze si vapori – care duc la scaderea concentratiei lor, realizandu-se intr-o anumita
masura, autopurificarea atmosferei. In aceste conditii persistenta in atmosfera a unor
poluanti este relativ mica. De exempliu, monoxidul de carbon, avand densitatea mica, va
difuza mai usor, pe cand clorul (densitatea fata de aer la 0 0C = 3,22), fiind mult mai greu
decat aerul, se va acumula la nivelul solului.Volumul emisiilor joaca de asemenea un rol
important, deoarece emisii masive de poluanti ingreuneaza capacitatea de difuziune si duc
la cresterea concentratiei lor sau daca temperatura poluantului la emisie este apropiata sau
egala cu temperatura aerului ambiant, acesta va stagna si se va acumula in jurul sursei, in
schimb daca t0 poluantului la emisie este mai mare decat temperatura mediului ambiant,
viteza ascensionala a acestuia va creste.
56. Notiune despre “roza vinturilor”si “roza de poluare” a aerului
atmospheric,principiul de alcatuire a lor,aplicarea in practica supravegherii igienice.
Roza vânturilor este reprezentarea grafică a frecvenței vântului pe cele opt direcții cardinale
și intercardinale, într-un anumit punct sau într-o anumită zonă de pe un teritoriu.
La sistematizarea și construirea centrelor populate se ține cont de d irecția vântului.
Deoarece direcția vântului se schimbă des, este important să se cunoască direcția ce
predomină într-o localitate. Cu acest scop se fac observări asupra direcției tuturor
vânturilor, în cursul anului și pe baza datelor obișnuite se construiește graficul denumit
Roza vânturilor. Roza frecvenței vânturilor e o reprezentare grafică a repetării predominante
a direcției vânturilor după carturi (părțile lumii), într-o perioadă concretă de timp (de regulă,
o lună, un sezon, un an) sau pentru câțiva ani. Pentru formarea rozei frecvenței vânturilor
trebuie însumat numărul tuturor cazurilor de vânt și timp liniștit în decursul unei perioade.
Suma obținută se ia ca 100%, iar numărul de cazuri de vânt din fiecare cart și timp liniștit se
calculează în procente, după care se construiește o diagramă. Pentru aceasta din centru se
trag 8 linii care înseamnă 8 carturi. (S, N, NE, NV, E, V,-S, SE).
Al doilea sens al termenului roza vânturilor, este cel de reprezentare grafică, în formă de
stea, a direcțiilor punctelor cardinale, folosită în cutia unei busole pentru a repera direcția
către care se îndreaptă acul magnetic al busolei.[2] În navigație, indicatoarele busolei cresc
însens orar în jurul rozei vânturilor, pornind cu 0° în partea de sus a rozei. Direcția
predominantă a vântului se exprimă în grade ale rozei vânturilor (Nord = 0°, Est = 90°, Sud
= 180° și Vest = 270°).A 32-a parte din roza vânturilor, adică 11¼ grade, reprezentând
unghiul dintre direcțiile intercardinale, se numește cartul. Cartul, ca diviziune unghiulară
egală cu 11°15', care reprezintă a 32 parte din cerc, se utilizează în navigație pentru a defini
cu aproximație direcția spre care se află un obiect, direcția din care bate vîntul etc, față de
prova sau traversul navei. La navele cu vele, navigația se efectua pe baza carturilor, în care
scop ele erau indicate pe roza compasului și aveau ca origine de contare direcția nord.Roza
vânturilor, constând din două cercuri concentrice gradate de la 0° la 360°, este imprimată
din loc în loc pe hărțile marine de navigație (încă din vremea portulanelor), cu ajutorul
cărora se trasează pe hartă drumurile și relevmentele adevărate, în lipsa echerelor
gradate.Deoarece pe direcția de mișcare a vântului se produce poluarea cea mai intensă, unii
autori au conceput o "roză a poluanților", derivată din roza vânturilor, care are brațele cele
mai mari pe direcția opusă direcției dominante a vânturilor, pentru că poluanții se
deplasează cu o frecvență corespunzătoare acestei roze. Concentrațiile medii de poluanți se
vor calcula utilizând modelul climatologic de dispersie. Ele vor avea valorile cele mai mari
în direcția opusă celei dominante de la roza vânturilor, adică în direcția unde vor bate
vânturile cu frecventele cele mai mari de apariției.
57. Masurile de protective sanitara a aerului atmosferic
tehnologice – pe prim plan!
• reducerea sau excluderea evacuarii subst nocive in atmosfera.
• Trecerea la procese tehnologice inchise, continue.
• Recuperarea si utilizarea reziduurilor industriale.
• Inlocuirea subst toice cu cele inofensive.
• Epurarea materiei prime de compusi nocivi.
• Inlocuirea proceselor de prelucrare, care genereaza pulberi.
• Perfecionarea proceselor de ardere
• Ermetizarea proceselor tehnologice.
de planificare
• planificarea corecta a centrelor populate
• stailire zonelor de protectie sanitara
• plantarea zonelor verzi in centrele populate

sanitar-tehnice
• Epurarea reziduurilor (folosirea filtrelor, camerelor de sedimentare, de captare a
pulberilor,
• Folosirea dispozitivelor de prelucrare termica a reziduurilor si anume)
• Epurarea catalitca a gazelor
• Ozonarea gazelor formate
• Construirea cosurilor de evacuare inalte (masuri poliactive)
legislative
• elaborarea CMA pentru substanetel evacuate in aerul atmosferic
• elaborarea masurilor de atingere a emanarilor maxime admisibile
• elaborarea standartelor pentru materia prima
58. Masurile de protective sanitara a aerului atmosferic
tehnologice – pe prim plan!
• reducerea sau excluderea evacuarii subst nocive in atmosfera.
• Trecerea la procese tehnologice inchise, continue.
• Recuperarea si utilizarea reziduurilor industriale.
• Inlocuirea subst toice cu cele inofensive.
• Epurarea materiei prime de compusi nocivi.
• Inlocuirea proceselor de prelucrare, care genereaza pulberi.
• Perfecionarea proceselor de ardere
• Ermetizarea proceselor tehnologice.
de planificare
• planificarea corecta a centrelor populate
• stailire zonelor de protectie sanitara
• plantarea zonelor verzi in centrele populate

sanitar-tehnice
• Epurarea reziduurilor (folosirea filtrelor, camerelor de sedimentare, de captare a
pulberilor,
• Folosirea dispozitivelor de prelucrare termica a reziduurilor si anume)
• Epurarea catalitca a gazelor
• Ozonarea gazelor formate
• Construirea cosurilor de evacuare inalte (masuri poliactive)
legislative
• elaborarea CMA pentru substanetel evacuate in aerul atmosferic
• elaborarea masurilor de atingere a emanarilor maxime admisibile
• elaborarea standartelor pentru materia prima.
59. Se descriu 3 grupe de factori care influenţează poluarea aerului atmosferic:
1. Factori fizici acestia detin un rol determinant în mentinerea sau îndepărtarea
substanţelor poluante din aer, la ei se referă:
a) Curenţii de aer-care sunt orizontali şi verticali
b) Temperatura-importanţă majoră se atribuie gradientului de temperatură,în mod
natural cu creşterea altitudinii temperatura scade cu 0.7-1 grad la 100 m
c) Toate reacţiile de descompunere şi putrefacţie din sol
d) Umiditatea
e) Radiaţia solară-în special spectrul ultra violet contribuie la intensificarea reacţiilor
chimice unele din ele avînd ca consecinţă de poluanţi sau emisii cu mult mai toxice c
substanţa iniţială.Substaţele supuse proceselor chimice sub influenţa radiaţiilor UV se
numesc fotooxidanţi. Către oxidanţi sunt aduse substanţele în componenţa cărora persistă
oxigenul ca: oxizii azotului,sulfului s,a. În urma acestor reacţii rezultă formarea a azotului
care este un oxidant puternic cu acţiune şi consecinţe malefice asupr biosubstratului.
2.Factori geografici:
a) Relieful-Acționeazã în strânsã legãturã cu factorii meteorologici și poate influenta
procesul de autoepurare
b) Suprafeţele apei-Contribuie la reducerea poluãrii aerului prin fixarea particulelor
sedimentabile.
c) Vegetaţia
3. Factori urbanistici:
a) Sistematizarea
• Amplasarea coreactă a zonelor industriale
• Amplasarea corectă a zonei locative
• Orientarea străzilor
• Instituirea ZPS
b) Asigurarea cu spaţii verzi
c) Salubrizarea
d) Salubritate
1.Valoarea evacuarii este factorul principal care determina nivelul concentratiilor de
poulare a suprafata solului.Cu cit e mai mare cantitatea evacuarilor intr-o unitate de timp,cu
atit mai mult In curentul de aer patrund poluanti cu o concentratie mai mare.
2.Nivelul concentratiei de la suprafata solului este influentat si de inaltimea evacuarii.Cu cit
mai sus de suprafata solului se efectuiaza evacuarile poluantilor,cu atit mai joase sunt
concentratiile lor in stratul superficial al soluui.
3.Nivelul poluarii se schimba odata cu schimbarea directiei vintului.In urma schimbarilor
neintrerupte ale directiei vinturilor punctul de observatie ba cade in faclia de evacuare a
sursei de impurificare din apropiere,ba iese.
4.Stratificarea de temperature-Cind,odata cu cresterea inaltimii,temperature scade mai
repede decit cu un grad are loc o amestecare puternica a aerului,respective o poulare mai
puternica.
Inversatia temperaturii(temperature creste odata cu inaltimea,straturile de jos avind
temperature mai joasa)face ca sa slabeasca schimbul de turbulenta(amesticul diferitor paturi
de aer) ceea ce duce la inrautatirea conditiior de raspindire a evacuarilor industriale,la
acumularea subst.daunatoare in aerul atmosferic .Sunt urmate astfel de o sporire
considerabila a concentratiilor poluantilor in stratul epigeu.
5.Umeditatea aerului-Odata cu cresterea umeditatii aerului,cresc si concentratiile
poluantilor.Concentratia crescuta de poluanti atmosferici se observa mai ales in perioada de
ceata.
6.Neregularitatea localitatilor –In depresiune are loc stagnarea aerului care mareste
pericolul de acumulare a impurificarii.
7.Concentratia pouantilor scade odata cu indepartarea de la sursa.
8.Autopurificarea atmosferei
60. CMA acea concentratie de poluanti in aerul atmospheric care interactionind cu
organismul nu influienteaza negativ sanatatea populatiei.
Principiile igienice de normare a CMA si ELA de substante chimice in aer.
Se cunosc si sunt implimentate 2 principii de normare a substantelor in aerul atmosferic.
I-principiu metodologic de normare poarta denumirea de cele mai avansate masuri practice
de reglementare.Aceasta metodologie consta in faptul ca indifferent de gradul de poluare
apare tendinta de a implimenta cele mai avansate masuri yehnologice de protective a aerului
atmospheric prezente la etapa acuala a progresului stiintific.
II-princiupiu se denumeste ca dirijarea cu calitatea aerului atmosferic.Aceasta prevede
stabilirea normelor de emisii si a concentratiilor substantelor in ele. Aceste norme sunt
stabilite diferit in raport de tara astfel in unele tari sunt stabilite morme pentru emisii de
noxe in aerul atmosferic,in alte tari-pentru calitatea materiei prime.In categoria 3 de tari-
pentru caliatea aerului atmosferic.Acest principiu este cel mai implimentat si prevede
stabilirea ELA si CMA.CMA pentru aerul atmosferic sunt stabilite sub forma de 2
indicatori:
• CMA de pic-stabilita pe parcurs de recoltare a probei de aer pet imp de 30
min.,stability pentru substantele de au miros si actiune iritanta.
• CMA medie diurnal(24h).
61. Alegerea si repartizarea punctelor de recoltare a probelor de aer atmospheric in
centrele poluate.
Locurile alese ale posturilor de observatie trebuie sa fie situate pe terenuri deschise,
ventilate din toate partile cu invelis lipsit de praf, in diverse zone de functionare ale
urbei.Amplasarea in partea central a urbei, in sectoarele locative cu tip de constructive, si in
zonele de odihna, precum si la autostrazile mari.Atentie deosebita se acorda raioanelor cu
perspective de constructie a spatiilor locative.Nr. Posturilor stationare si de traseu se
determina conform nr de populatie, suprafata si relieful localitatii, dezvoltarea industriei,
amplasarea locurilor de odihna, si a zonelor balneare. 1post-pina la 50mii locuitori
Exigente catre recolt probelor de AA:
Recoltarea probelor de aer la posturile de traseu se organizeaza reiesind din urmatorul
calcul: pe parcursul zilei de munca de 8 ore la un autovehicul se pot efectua 8-10 recoltarii,
un autovehicul poaate sa deserveasca 4-5 posturi. Recoltarea probelor la fiecare post
trebuie sa se faca de 2 ori pe zi. Ordinea de deservire a posturilor de traseu se schimba lunar
p/u ca recoltarea probelor la fiecare din ele sa se efectuieze la ore diferite ale zilei.
Recoltarea probelor trebuie efectuata la distantele alese nu mai putin decit in 3 puncte
concomitent.
In procesul de recoltare a probelor se efectuiaza observatii asupra starii facliilor fumigene.
Se determina forma si culoarea facliei fumigene. In zona posibila de poluare maximal
trebuie sa fie recoltate nu mai putin de 50-60 probe de aer p/u fiecare substanta in diverse
anotimpuri ale anului. In alte zone se recolteaza cel putin 25 de probe; La efectuarea
observatiilor in faclia de poluare pe teritotiul orasului cu un nr mare de intreprinderi
industrial trebuie de ales citeva surse principale (3-5), care impurifica mai intensive aerul
atmonsferic, iar efectuarea probelor se va efectua pe rind in depemndenta de directia
vintului si a facliei acestor surse; Poluarea aerului cu gaze de esapament auto se va efectua
sistematic la posturile stationare si de traseu; P/u observatie se aleg autostrazile principale si
sectoarele cu circulatie intense a transportului auto. P/u determinarea vitezei de miscare a
aerului se folosescc anemometre cu palate sau cu cupe, care se conecteaza p/u 10
62. Metoda si programa avizarii igienice a Intreprinderii Industriale.
In procesul de examinare a surselor de poluare a aerului atm t/e: apreciata amplasarea lor in
planul centrului populat(examinare sanitaro-topografica) , stabilite caile de patrundere a
subst poluanta in aer , alcatuita lista surselor de poluare si constatat gradul eficacitatii de
realizare a masurilor tehnologice, igienice si sanitaro-tehnice p/ureducerea poluarii
bazinului aerian. Un cimp larg de examinare prezinta comparatia gradului de poluare a
aerului atm cu starea sanatatii populatiei(examinare sanitaro-epidemio-logica). Pentru a
realiza programul expus mai sus ,medicul igienist trebuie sa studieze legislatia igienica in
vigoare si sa alcatuiasca schema de avizare:
1. Denumirea obiectivului,adresa,subordonare departamentala.
2. Caracterul obiectivului,capacit lui dupa cantitatea de materie prima prelucrata si
fabricarea productiei gata.
3. Anul de punere in exploatare a obiectivelor de producere principale si auxiliare.
4. Locul de amplasare a obiectivului in planul centrului populat.
5. Existenta si latimea ZPS, corespunderea ei cu clasa de producere; efectuarea corectiei
ZPS in corespundere cu vinturile dominante.
6. Dimensiunea sectorului, zonarea lui functionala, % de construire si inverzire,
amplasarea surselor de eliminari organizate.
7. Descrierea procesului tehnologic cu indicarea componentei si proprietatiilor tuturor
felurilor de materie prima prelucrata, a utilajului folosit si listei de substante care patrund in
AA.
8. Lista sectiilor care sunt surse de poluare a AA, cu indicarea cantitatii si componentei
eliminarilor de gazoase si pulberilor de la eliminarile organizate si neorganizate
9. Inaltimea eliminarilor fumigene si de ventilare, amplasarea zonelor de Concentratii
maxime la supraf solului p/u eliminarile reci si calde, posibilitatea lor de suprapunere.
10. Schemele acceptate de epurare a eliminarilor organizate pentru fiecare substanta,
sectie de productie.
11. Epurarea eliminarilor de pulberi:a) camerele de sedimentare a pulberilor;
b)captatoarele de pulberi si cenusa cu jaluzele; c)cicloanele; d)filtrele; e)electrofiltrele.
12. Epurarea eliminarilor gazoase: a) epuratoarele tubulare de gaze; b) aparatele de
epurare cu barbotare si cu spuma; c)epuratoarele rapide de gaze.
13. Controlul asupra lucrului instalatiilor de epurare a pulberilor: a); b); c); d);e).
14. Gradul de poluare a AA in functie de concentratii unitare, medii de zi , medii lunare
si medii anuale cu diverse substante.
15. Distanta de raspindire a poluantilor de la sursa de eliminare.
16. Actiunea nociva a eliminarilor asupra cond de trai si san-tii populatiei. Plingerile
populatiei, caracterul lor. Datele despre san-tea populatiei care locuieste in zonele poluante
cu gaze si pulberi.
63.CLASIFICAREA CLADIRILOR. Exigente igienice privind orientarea cladirilor si
incaperilor locative
Dupa destinaţie:
■ tip "cu apartamente", destinate pentru locuirea populaţiei (grupurile principale);
■ specializate, cu sistem închis de deservire a populaţiei şi încăpere (odaie) încalitate de
celulă locativă, destinate pentru grupurile sociale cu deosebire expresivăîn modul de vie -
turişti, persoane în etate, studenţi, elevi, etc
■ de recreare, fără sistem de deservire pentru odihna de sezon a orăşenilor cu celula locativă
în formă de casă de locuit.
După numărul de niveluri:
■ cu puţine niveluri, 1 — 2 etaje;
■ cu număr mediu de niveluri, 3 — 5 etaje;
■ cu multe niveluri, 6 etaje şi mai mult.Cele din urmă, la rândul său se împart în:
■ clădiri cu număr sporit de niveluri 10 — 29 etaje;
■ Clădiri cu înălţimi mari — mai mult de 30 etaje.
După durata locuirii :
pentru locuire permanentă, la ele se atribuie:
■ individuale;
■ cu apartamente;
■ pentru locuire temporară — cămine;
■ pentru locuire de scurtă durată — hoteluri;
■ pentru locuire îndelungată — internate.
După numărul de apartamente:
■ cu un apartament (unifamiliare, individuale);
■ cuplate sau cu două apartamente, pentru două familii;
■ cu număr redus de apartamente, de la 3 până la 8 apartamente;
■ cu multe apartamente, mai mult de.......... apartamente
După structura sistematizatoare :
■ Individuale; ■ blocate; ■ cu atrium; ■ cu câteva tronsoane; ■ tronson (turnuri,
punctiforme); ■ cu coridor; ■ cu galerie; ■ tronson cu coridor; ■ tronson cu galerie; ■
structura mixtă
După structura arhitectural-sistematizatoare :
■ cu grădină (pe lângă casa individuală);
■ cu curte (pe lângă apartament, case blocate);
■ cu teren-terasă (pe lângă apartament, case blocate);
■ cu încăperi de vară;
■ fără încăperi de vară.
După modul de aşezare:
■ rurale;
■ urbane.
După situaţia urbanistică :
■ de rând;
■ de colţ;
■ clădiri-încadrări (tip "calcan");
■ clădiri-accente
După gradul de confortabilitate :
■ de calitate înaltă, cu unitate locativă în formă de clădire (casă de locuit);destinate pentru
păturile sociale înstărite;
■ confortabile, cu unitate locativă în formă de nivel (parte) a clădirii delocuit; destinate
pentru familii cu bunăstare medie;
■ municipale, cu unitate locativă în formă de apartament - pentru familii puţin asigurate.
După prezenţa activităţii de muncă In locuinţă :
■ fără zonă productivă, activitatea de muncă se realizează numai în afara locuinţei;
■ cu zonă de muncă în apartament, activitatea de muncă a populaţiei sedesfăşoară în afară fi
în locuinţă;
■ cu zona de muncă şi producere, pentru grupurile de populaţia la careactivitatea are loc
numai în locuinţă.
După numărul de ascensoare :
■ fără ascensor — până la 5 etaje,
■ cu ascensor, începând cu 6 etaje:1 ascensor - 6-9 niveluri;2 ascensoare - începând cu 10
niveluri.
După criteriile suplimentare :
■ pentru construcţia în raioane natural-climaterice deosebite (de sud, denord, etc);- pentru
construcţia pe relief (tip "terasă", "cascadă", cu numărul de nivelurivariabil, etc);
■ după structura funcţională (case-ateliere, complexe locative specializate,complexe
locative polifuncţionale);
■ cu funcţie de protecţie dezvoltată (fonoprotectoare, aziluri subterane).

Sunt 3 tipuri de orientarea cladirii: meridionala, ecvatoriala si dupa axul heliotermic.

Orientarea meridionala. La asa orientarea o fatada o sa fie orientata spre vest, iar alta – spre
est. Asa orientare se alege pentru cladiri in zona temperata (II zona).
Orientarea ecvatoriala. La asa orientarea o fatada o sa fie orientata spre nord, iar alta – spre
sud. De obicei, asa orientarea se alege la nord sau la sud.
Oriantarea diagonala. Una din variante este – orientarea dupa axul heliotermic – 18-22,5
grade la vest. Asa orientarea de obicei este folosita in zona calda.
Referitor la insolare, este o regula: toate cladirile de locuit trebuie sa fiu orientate spre
rumbe de sud, dar auxiliare – spre nord.
64. Notiune de sectie locative. Clasificarea sectiilor.Componenta
apartamentului.Exigente igienice catre incaperi principale si auxiliare.
Celula planificata de baza in blocul locativ cu apartamente in sectii este sectia locativa.
Sectia include un grup de apartamente untie printr-o casa a scarii. Dupa locul de situare in
planul casei sectia poate fi obisnuita si laterala. Dupa numar de apartamente care intra in
sectie locativa sunt urmatoare variante: cu 2 apartamente, cu 3-5 apartamente si de tip
claster – 5-6 (care acum folosesc mai des). Suprafata totala apartamentelor care intra in
sectia locativa nu trebuie sa fie mai mult de cat 500 m². Din punct de vedere igienic, cel mai
bun variant este – cu 2 apartamente.
Apartamentul-celula de baza a blocului locative. In el omul petrece o mare parte a vietii,
deaceea conditiile locative joaca un rol important in pastrarea si intarirea sanatatii lui.
Locuinta t/e sa fie spatioasa ,sa aiba o microclima favorabila, sa fie uscata, sa excluda
igrasia si umeditatea, sa fie bine iluminata de lumina solara difuza si directa, sa fie aerisita,
sa asigure linistea, pacea si odihna oamenilor sis a aiba o arhitectura astetica. El include
incaperile locative(principale) , auxiliare si deschise.
Dintre incaperile locative fac parte:
1) Dormitoarele-are insemnatate deosebita deoarece oamenii isi petrec cel putin o treime
din zi. Numarul dormitoarelor intr-un apartament se ia in consideratie component de virsta
si sex a familiei. In corespundere cu cerintele ig si fiziologice este necesar ca : a) intr-o
odaie(dormitor) sa fie nu m/mult de 2 oameni; b) in perioada maturizarii copii t/e sa aiba
dormitoare separate; c) p/u baieti( m/mari de 14 ani) si p/u fetite ( m/mari de 12) sint
necesare dormitoare separate. Suprafata minima a dormitorului 9-10m2 ; dormitorul p/u 2
oameni t/e sa aiba suprafata de 12-15m2 .Trebuie sa fie izolate bine de alte incaperi
functionale p/u a pastra linistea si odihna. Nu se admite de a repartiza p/u dormitoare odaile
trecatoare. Ele t/e sa aiba orientare optimal si conditii bune p/u aerisire.
2) Salonul( odaia comuna, sufrageria)-cea m/mare odaie in apartament, dimensiunea ei
medie 15-22m2. Poate avea orientare libera , dar este preferabila spre sud; asa odaie poate
fi trecatoare.
3) Biroul(odaia de lucru)- se repartizeaza in ap cu m/multe odai(4-5), destinat pentru
munca intelectuala. Este rational ca sa fie aplasata in apropiere de antreu. Dimensiunea 10-
15 m2; orientare libera.
Din incaperile auxiliare fac parte:
1) Antreul(tinda)-desparte incaperile locative ale apartamentului de strada si casa scarii;
serveste ca ca un vestibule specific care uneste incaperile separate. Antreul e/e un loc
comun p/u plasarea dulapurilor incorporate, el poate fi locul facerii focului in sobe la
incalzirea locala, in el se pastreaza hainele si incaltamintea. Suprafata 4,5-6m2 .
2) Destinatia principal-pregatirea bucatelor. Suprafata 8-10m2 . Uneori in planul
constructiei se proiecteaza bucatarii-sufragerii, in cazul dat va avea o suprafata m/mare 12-
14 m2.
3) Weceul- la fel are o importanta igienica insemnata. Trebuie sa fie unite la sist de
canalizare. Suprafata-1,5m2.
4) Camera de Bucataria-cea m/importanta din incaperile auxiliare si care are
insemnatate igienica si sociala mare. baie sau dusul- se instaleaza neaparat la sist de
canalizare. Supraf camerei de baie sau dusului este limitata de dimensiunile utilajului
instalat in ea(lavoarul, cuveta sau baia p/u piciaore) . Dar cea mai mare parte a camerei este
necesara p/u camera de baie. Supraf-3m2 .
5) Magaziile-permit de a mentine ordinea sanitara. Ele sint destinate p/u pastrarea
lucrurilor casnice si a produselor alimentare.Supraf-1,5-4m2
Incaperile deschise sunt: balcoanele, loggiile(4,5-4.8m2), verandele(9-10m2).
65. HOTELURILE. Caracteristica si exigent igienice.
Hotelurile sau blocurile locative pentru traiul de scurta durata, dupa planificare,
constructive, amenajare si regim au mult comun cu caminul. Camerele-numere de locuit
sint unite printr-un coridor central.Dupa capacitate si dimensiuni camerele-numere pot fi: a)
p/u un loc; b) 2 locuri; c)3-5 locuri; d)numere-lux. Fiecare numar se amenajeaza cu WC,
dur, baie, lavoar. In hotel sint incaperi p/u deservire specifica si auxiliare: a)
restaurant,ospatarie, bufete; b)frizerie; c)punct sanitar de dezinfectie; d)camera p/u personal
de serviciu; e)punct de deservire comunala; f)oficii postale; g)incaperi p/u curatirea hainelor
si a incaltaminte, etс.
66. Caminele.Caracteristica si exigente igienice.
Caminele, spre deosebire de cladirile cu apartamente pentru familiari,sint predestinate
necasatoritilor.
Se pot evidentia unele particularitati ale caminelor:
-locuirea in contact strins a unui numar considerabil de oameni (zeci si sute);
-existenta posibilitatii infectarii si transmiterii bolilor infectioase;
-lipsa la multi locatari a gospodariei casnice,de aceea necesitatea in deservire determina
unele solutionari specific de planificare.
In camine se prevede un numar mare de camera locative separate,unite printr-un coridor
comun in blocuri.
Fiecare camera este destinata pentru locuirea a 2-3 oameni si numai in cladirile caminelor
de clasa 4, care sunt destinate pentru traiul de scurta durata a muncitorilor si slujbasilor,-
pentru 4 oameni.
Camerele de trai in camin nu trebuie sa fie trecatoare,ci sa aiba iesire direct in coridor sau
prin ecluza-antreu. In ecluze se instaleaza dulapuri pentru pastrarea imbracamintei
casnice,lenjeriei,incaltamintei si, de asemenea,cuierul pentru haine.In bloc, in corespundere
cu cerintele sanitare,in afara de camerele de trai, se amplaseaza nodul
sanitar(veceul,dusul,lavoarul),bucataria,camera pentru lectii si camera de odihna.
In camin sint necesare incaperi auxiliare,precum si incaperi pentru deservirea cultural-
sociala si medicala. Componenta si suprafata incaperilor,care asigura conditiile igienice
bune,in dependenta de capacitatea caminului sint diferentiate.Pentru caminul cu capacitatea
mai mare de 400 locuri este necesara prezenta holului cu salon si a locului pentru persoana
de garda in camin,a bucatariei, incaperi pentru pregatirea lectiilor,camerei de
odihna,spalatoriei cu uscatorie si calcatorie,magaziei(pentru pastrarea lucrurilor
personale,inventarului sportive,lenjeriei,inventarului de deriticare);incaperii pentru
administrator si a camerei pentru personalul de deservire,camerei educatorilor;camerei
pentru curatirea si calcarea imbracamintei,incaperilor sanitaro-tehnice,incaperilor pentru
uscarea imbracamintei si incaltamintei; incaperii pentru masurile cultural de masa;bufetului
cu incaperi auxiliare;incaperilor de deservire comunala si izolatorului.Pentru caminul cu
capacitate mai mica nu sunt absolute necesare toate incaperile enumerate;nu sunt necesare,
de exemplu,bufetul,incaperile de deservire comunala.
Suprafata izolatorului pentru caminele mari se determina din calculul 7m2 la un pat.In salon
trebuie sa fie nu mai mult de 2 paturi,el se amenajeaza cu nod sanitar. Izolatorul trebuie sa
aiba intrare separate.
La proiectarea caminelor-complexe de 1500 locuri,in loc de isolator se organizeaza punctul
medical.
In caminele pentru elevii scolilor profesionale-tehnice,cu aigurarea elevilor cu hrana,in loc
de bucatarii si bufete se instaleaza camera cu cazane de fiert(0.15m2 la un om).
In caminul pentru mai mult de 300 de oameni sint prevazute ospataria din sistemul de
alimentative publica,spalatoria.In unele cazuri apare necesitatea de a construi in caminul cu
capacitatea mai mare de 100 de oameni o baie sau un dus –filtru inzestrat cu camera de
dezinsectie
Sistemul unitar(evacuarea flotabila) se foloseste in centrele populate canalizate complet,in
care toate reziduurile lichide si partial solide se transporta printr-o retea de tevi,aceasta
metoda de evacuare a reziduurilor lichide a fost numita canalizatie.

Sistemul de export se foloseste in centrele populate necanalizate.In acest caz evacuarea

reziduurilor lichide si solide se efectueaza cu un transport auto special.Aceasta metoda de
evacuare(exportul reziduurilor solide)a capatat denumirea de asanare,iar a reziduurilor
lichide(dejectii)-de asenizare.
Sistemul mixt de evacuare a reziduurilor se foloseste in centrele populate canalizate
partial.La acest sistem reziduurile lichide din partea canalizata a centrului populat se
evacueaza prin reteaua de canalizare, reziduurile solide-cu transportul de asanare,iar
reziduurile lichide din partea necanalizata-cu transportul de asenizare.
In cazul inlaturii gunoiului cu autovehiculele se folosesc metodele:de plan-curte,si plan-
apartament
Reziduurile solide se inlatura cu ajutorul:
• Autovehiculelor compactoare,care realizeaza conditii etanse de comprimare si de
transport
• Autocamioanelor pe care se incarca pubelele sau containerele pline,iar in locul
acestora se lasa altele curate si dezinfectate
• Prin intermediul retelei de canalizare impreuna cu apele reziduale dupa o macinare
fina a reziduurilor solide(sistemul Garcheu)
• Prin instalatii pneumatice(tuburi etanse)
67. Locuintele rurale. Caracteristica si exigentele igienice catre curtea
gospodareasca
Aceste locuinte construite in conditiile contemporane dupa proiecte-tip trebuie sa
corespunda acelorasi normative igienice,ca si cele urbane,insa,conform
planificarii,construirii si amenajarii sa corespunda particularitatilor economice si sociale ale
vietii de la sate.
In prezent la sate cel mai frecvent se practica constructia de tipul gospodariilor cu case
cu un etaj sau doua pentru o familie,adica alcatuite dintr-un apartament.Casa de locuit cu
ograda,gradina,livada se amplaseaza izolat pe terenul gospodariei.Asemenea tip de
constructie permite de a amplasa casa astfel incit iluminarea, insolatia si aerisirea sa fie
normale.
Cerintele igienice generale fata de calitatea mediului intern al locuintei rurale sint identice
cu cele fata de apartamentul urban.Una din cerintele principale de organizare a casei la sate
este cerinta zonarii functionale a suprafetei.
In dependenta de componenta si marimea familiei,in casa trebuie sa fie urmatorul numar
minimal de camere de locuit:a) 2(odaie comuna-sufragerie si dormitor separat); b)3
(camera comuna si 2 dormitoare). Casa trebuie sa aiba bucatarie separate,care nu foloseste
ca dormitor sau antreu.Impreunarea bucatariei cu sufrageria se admite, cind suprafata
bucatariei este putin mai mare(10-11m2).
In casa-apartament din localitatea necanalizata se prevede o incapere mica(5-6m2)
numita camera de igiena, folosita pentru scaldatul copiilor,spalatul fetei,spalatul rufelor
etc.Aceasta camera trebuie sa se afle intre bucatarie si veceu.Casele din localitatile rurale
trebuie sa aiba incaperi auxiliare cu suprafete mari.In special,in locuintele rurale sint
necesare depozite(camari) pentru pastrarea hainelor de iarna: cojoacelor, hainelor vatuite,
pislelor) si a echipamentului de protectie.
In casa din localitatea rurala o mare insemnatate are veranda cu geam.Terasa si alte
incaperi deschise permit marirea suprafetei locative.
Casele de acest tip pot avea una,dar mai bine 2 iesiri:una din strada in holul casei,alta-din
curtea gospodariei prin tinda in bucatarie.
In locuinta rurala contemporana se aplica pe larg elementele salubrizarii
(apeductul,canalizarea,incalzirea centrala sau de apartament,gazificarea s.a.).In legatura cu
aceasta necesitatea in sobe pentru incalzirea locala si luftclosete calde scade considerabil.
Din punct de vedere al asigurarii conditiilor bune in apartament este inadmisibila asocierea
sub un acoperis a locuintei si a ocolului pentru animale(exceptie fac raioanele cu conditii
climaterice extreme de aspre), constructia beciului-subsol pentru pastrarea legumelor in
timp de iarna cu intrarea din bucatarie.
68. CONSTRUCTII LOCATIVE PROIZORII SI SPECIALE .CARACTERISTICI
SI EXIGENTE IGIENICE . Constructii locative provizorii. Se construiesc in raioanele
constructiilor noi,extragerii resurselor minerale,in raioanele nevalorificate.In perioada
initiala ele servesc drept camine pentru cazarea primelor grupe de muncitori.Aceste locuinte
temporare stationare sau mobile sint prevazute de obicei in cladirile cu putine etaje,de o
constructive simplificata,care se construiesc din material local sau se monteaza din
elemente pregatite din timp.In asemenea locuinte se organizeaza incaperi mari pentru
dormitoare(pentru 15-30 oameni),insa in ele trebuie sa se asigure minimul de spatiu
locative,sa se mentina volumul aerian normal, pentru acest mod de existent cladirile nu
trebuie sa fie adincite in pamint.In ele trebuie sa existe o microclima corespunzatoare si sa
creeze comoditatile necesare:cladirile temporare trebuie sa fie asigurate cu lavoare si toalete
in curte,camera pentru incalzirea apei,iar in caz de necessitate-cu uscatorii.Daca se unesc in
orasele,in acestea din urma trebuie sa fie organizata baia,punctul medical, ospataria,
spalatoria etc Constructii locative specialCazarmele sint case locative destinate pentru
cazarea soldatilor si a sergentilor din unitatile militare.Dupa destinatie si caracterul cazarii
oamenilor cazarma prezinta un camin,de aceea principalele cerinte igienice, referitor la
planificarea si amenajarea lor sint aceleasi ca si in camine.Unele particularitati:Existenta
incaperilor de destinatie speciala(pentru pastrarea si curatirea armelor,uscarea
echipamentului si a incaltamintei,depozite pentru inventarul personal si de
companie)Dormitoare in care incape un numar considerabil de oameni(30-70)si care in
deficitul de suprafata conditioneaza necesitatea folosirii paturilor cu doua etajeNacesitatea
amplasarii separate a unor incaperi(pentru sergenti,cancelarie).
69. Exigente igienice catre materialele si elementele de constructie locative
-Sa posede o conductibilitate joasa de caldura sis a asigure o rezistenta termica suficienta;
-sa dispuna de o buna conductibilitate aeriana si porozitate;
-sa nu fie higroscopice si sa nu elimine in mediul ambient subst volatile ,care pot provoca
miros;
-sa fie dure si neinflamabile;
-sa nu stimuleze dezvoltarea microflorei , si cresterea ciupercilor;
-sa fie accesibile pt prelucrare si dezinfectie;
-sa aiba culoare si facture corespunzatoare cerintelor fiziologice si estetice ale omului.
70. Continutul supav ig Preventive si suprav ig Curente asupra blocurilor locative.
Legislatia in domeniul proiectarii si constructiei, exploatarii cladirilor de trai.
Controlul sanitar preventiv
Efectuând această etapă a controlului sanitar, medicii igienişti elaborează sarcinile sanitare
pentru proiectul (schema) de sistema¬tizare şi construire a aşezării umane, participă la
alegerea terenu¬lui pentru construcţie, fac expertiza sanitară a proiectelor, contro¬lează
realizarea proiectelor de sistematizare, participă la recepţionarea în exploatare a obiectivelor
construite, efectuează evaluarea igienică a gradului de insolaţie a construcţiilor locative.
Sarcina de proiect reflectă conţinutul problemelor puse în faţa instituţiei de proiectare. Ea
include formularea argumentării igie¬nice a rezolvării de către instituţia de proiectare a
problemelor de asigurare a condiţiilor optimale de protecţie a sănătăţii, muncii şi odihnei
populaţiei.
Proiectarea urbelor constă din 3 etape: 1) planul general al ur¬bei cu proiectul amplasării
construcţiilor primare; 2) proiectul pla¬nificării detaliate şi schiţa construcţiei; 3) pregătirea
proiectului de construcţie.
Prima etapă — elaborarea planului general, prezintă principalul document urbanistic. Pentru
urbele prevăzute cu o populaţie de pes¬te 500 000 oameni proiectarea se face în 2 stadii: a)
argumentarea tehnico-economică a dezvoltării urbei cu schiţa planului general;
b) planul general propriu-zis al urbei.
La etapa elaborării planului general al urbei serviciul sanepi¬dului participă la alegerea
teritoriului pentru construcţie sau pen¬tru lărgirea centrului populat; la alcătuirea descrierii
sanitare a te¬ritoriului pe baza materialelor avizării speciale, cât şi a materiale¬lor prezente
în C.I.E. sau prezentate de instituţia de proiectare sau alte instituţii; la elaborarea condiţiilor
speciale, în care se prezintă argumentele igienice ale măsurilor recomandate cu privire la
pla-nificarea, construcţia şi salubritatea centrului populat; la perfec¬tarea concluziei în scris
referitoare la planul general al urbei şi la proiectul de construcţie primară.
Etapa secundă prevede elaborarea proiectelor de planificare de¬taliată şi a schitelor de
construcţie a unor sectoare de trai şi indus¬triale, a centrelor urbane etc. La această etapă
colaboratorii sane¬pidului efectuează expertiza igienică a proiectelor de planificare
detaliată a zonei suburbane, a salubrităţii străzilor, a în.verzirii, a problemelor de transport
interurban, de instalare a reţelelor ingi¬nereşti.
Etapa a treia prevede elaborarea proiectelor de construcţie a fiecărui microraion, a grupelor
de case de locuit, a complexelor obş¬teşti pe baza proiectului de planificare detaliată şi a
sarcinii arhi¬tecturale şi de planificare.
Alegerea terenului pentru construcţia aşezărilor umane. Evalua¬rea igienică a teritoriului
pentru construcţie se efectuează pe baza studierii datelor obiectivului de construcţie,
materialelor carto¬grafice şi explicative, planurilor situationale şi generale. In mod
obligatoriu se ia cunoştinţă de localitate la fata locului şi de date¬le, inclusiv de laborator,
care caracterizează situaţia sanitară a sec¬torului.
La repartizarea terenului pentru construcţia caselor de locuit, instituţiilor pentru copii,
curative şi cultural-sociale se studiază posibi¬litatea creării zonelor de protecţie sanitară,
aprovizionării raţionale cu apă, a canalizării, posibilităţile legăturilor de transport dintre
diferite zone, prezenţa bazinelor de apă şi a spaţiilor verzi, carac¬terul folosirii lor în
prezent şi în viitor. Este de dorit ca spaţiile verzi mari să se mărginească nemijlocit cu zona
de locuit, iar cele mici să fie incluse în raza oraşului: sunt valabile pentru construc¬ţie
sectoarele care pot fi inundate nu mai frecvent de o dată în 100 ani.
In cele din urmă medicul igienist formulează o concluzie în care indică hotărârea sa: terenul
este valabil pentru construcţie, este con¬venţional valabil, indicând măsurile concrete de
asanare a lui; este nevalabil, indicând cauza.
Cei mai importanţi indici igienici ai sistematizării şi construc¬ţiei sunt: densitatea
construcţiei locative, densitatea fondului loca¬tiv şi densitatea populaţiei.
Densitatea construcţiei locative bruto prezintă raportul teritoriu¬lui ocupat de construcţii
faţă de teritoriul total al microraionului, exprimat în %• Densitatea construcţiei locative neto
este raportul teritoriului ocupat de construcţii faţă de partea locativă a teritoriu¬lui
microraionului (adică faţă de teritoriul microraionului, exclusiv terenurile sportive,
sectoarele instituţiilor pentru copii, clădirilor comunale, culturale etc.) exprimat în %.
Densitatea fondului locativ bruto prezintă nr. de metri pătraţi ai suprafeţei locative, care
revin la 1 ha al teritoriului microraionului. Densitatea fondului locativ neto este nr. de metri
pătraţi ai supra¬feţei locative care revin la 1 ha al părţii locative din teritoriul mic-
roraionului. Densitatea maximală a fondului locativ bruto pentru microraioane variază între
3300—7600 m2 de suprafaţă totală la 1 ha de teritoriu al microraionului în dependenţă de
nr. de etaje, iar pentru raionul locativ între 2400—4700 m2, la fel în funcţie de nr. de etaje.
Densitatea populaţiei bruto este nr. de locatari la 1 ha de terito¬riu al microraionului.
Densitatea populaţiei neto este nr. de locatari la 1 ha al părţii locative din teritoriul
microraionului.
Densitatea calculată a populaţiei (nr. de oameni/ha) pe teritoriul raionului locativ se
recomandă să fie egală cu cea prezentată în tabelul 64 (N.R.C. 2.07.01—89).
Efectuarea expertizei sistematizării raionului de locuit în în¬tregime: In acest scop se
stabileşte nr. de locatari, se estimează lo¬cul amplasării raionului locativ în oraş, legătura
lui cu locurile de muncă, cu centrul urbei, cu zona suburbană, transportul exterior. Apoi se
examinează relaţiile dintre microraioane şi centrul urban, raza de deservire a instituţiilor
sociale şi culturale, prezenţa cen¬trului comercial cu întreprinderi de alimentaţie publică de
însem¬nătate raională, cu magazine alimentare şi de mărfuri industriale, cu combinatul de
deservire socială etc., prezenţa spitalului şi a po¬liclinicii.
Se controlează dacă în proiect s-a prevăzut un teritoriu special pentru grădină, pentru
centrul de cultură fizică cu stadion şi ba¬zin de înot.
Se examinează minuţios proiectul zonei comunal-depozitare a raionului de locuit, în care
trebuie să fie prevăzute terenuri pentru garaje, o staţie de deservire tehnică a 250—1000
autovehicule, te¬renuri pentru baie şi spălătorie, cazangerii cu zone de protecţie sa¬nitară.
Examinarea compartimentului de proiect al centrului aşeză¬rii umane, controlul prezenţei
tuturor instituţiilor de deservire pe¬riodică a populaţiei, cât şi comoditatea şi inofensivitatea
legăturilor de transport şi pietonale între raioanele de locuit. Se compară nu¬mărul,
compoziţia şi amplasarea centrelor obşteşti cu mărimea ora¬şului şi cu însemnătatea lui. Se
controlează prezenţa filialelor cen¬trelor obşteşti, zonelor de protecţie sanitară, raza de
deservire a instituţiilor de deservire periodică.
Controlul sanitar curent
La această etapă se efectuează:
a)avizarea sanitară complexă a centrelor populate în scopul evidenţierii influenţei exercitate
de modul de sistematizare, con¬strucţie şi salubritate asupra stării sănătăţii şi condiţiilor de
viaţă a populaţiei;
a) cercetarea igienică profundă a salubrităţii centrelor popula¬te: studierea stării
atmosferei, a nivelului de zgomot, a intensităţii transportului, stresului rutier, aprovizionării
cu apă, canalizării, salubrizării, stării sanitare a solului, bazinelor de apă, a surselor de
emisie a undelor de radio, intensităţii câmpului electromagnetic
Legislatia in domeniul proiectarii si constructiei, exploatarii cladirilor de trai:
— N.R.C. 2.07.01 — 89 «Urbanistica. Sistematizarea şi construcţia aşezărilor umane
ur¬bane şi rurale»
— «Recomandările metodice la efectuarea controlului sanitar de stat asupra
sistematizării şi construirii centrelor popu¬late rurale din Republica Moldova» nr. 06—1/3
din 26 decembrie 1978
— Legea 50 1991 privind autorizarea lucrarilor de constructii
— Legea 10 1995 privind calitatea în construcţii
— Legea 255 2010 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, necesară
realizării unor obiective de interes naţional, judeţean şi local
— Legea 205 2011 pentru modificarea şi completarea Legii 255 2010 privind
exproprierea pentru cauză de utilitate publică, necesară realizării unor obiective de interes
naţional, judeţean şi local.
71. Importanta igienica a luminii si iluminatului. Notiune de lumina, iluminat natural
si insorire. Clima de lumina,factori determinatori.
Lumina soarelui care pătrunde în locuinţă asigură funcţionarea normală a ochiului, dar
contribuie şi la distrugerea microorganismelor. O încăpere în care există o cantitate
insuficientă de lumină care să provină de la soare poate fi cauză a apariţiei de tulburări de
vedere (la copiii de vârstă şcolară sau la alte persoane care au de studiat) sau cauză a
apariţiei unor infecţii prin favorizarea dezvoltării microorganismelor. Se ştie că radiaţiile
ultraviolete au rol în formarea vitaminei D.
Notiune de lumina, iluminat natural si insorire.
Lumina- stimul care acționînd asupra retinei din ochi produce la omul sănătos senzația
vizuală. Din punct de vedere fizic, lumina este o radiație electromagnetică; pentru a fi
percepută de om ea trebuie să aibă anumite caracteristici: frecvența trebuie să fie cuprinsă
între limitele sensibilității vizuale ale receptorilor fotosensibili din retină, iar intensitatea
trebuie să depășească pragul de sensibilitate al acestora.
Iluminat natural-iluminat produs de lumina zilei, datorită luminii solare directe și a celei
difuze.
Insorire- nr de raze care patrund/zi ,trebuie sa fie > 3 h.
Clima de lumina,factori determinatori.
Iluminarea naturala depinde de clima de lumina a regiunii-complexul indicilor resurselor
energiei de lumina naturala si de solaritatea climatului-de caracteristica,care tine cont de
fluxul suplimentar de lumina,ce patrunde prin goluri in incapere in decursul anului datorita
luminii solare directe,si de care depinde de probabilitatea aurorei solare,longitudinea
geografica a localitatii,orientarea golurilor de lumina potrivit punctelor orizontului si
solutionarea lor arhitectural-constructiva.
Clima de lumina-totalitatea coditilor de iluminat natural intro anumita localitate (iluminare
si cantitate de iluminat pe suprafata orizontala si verticala,orientate dupa punctele cardinale
create de lumina difuza de la cer de la lumina directa de la soare ,durata stralucirii solare si
albidoul suprafetei adiacente ),intro perioada de peste 10 ani.
72. Factorii ce determina iluminatul natural din exterior sin incaperi. Argumentarea
igienică a normării iluminatului natural în blocurile locative și cladirile publice.
-clima de lumina
-orientarea geamurilor
-calitatea si exploatarea sticlelor geamurilor
-culoarea peretilor din incapere
-obiectele ce impiedica patrunderea luminii
-adincimea incaperii
-suprafata sticlita a geamurilor
-tipul ciridoarelor si lungimea lor
-aglomerarea incaperilor cu mobilier,modul de amenajare
-mijloace de ecranare a geamurilor. Argumentarea igienică a normării iluminatului natural
în blocurile locative și cladirile publice.
Normarea igienică este rațională de a o specifica deoarece iluminatul natural trebuie sa
asigure:
a) Valori optime ale iluminării pe suprafețele din jur;
b) Uniformitatea iluminării în timp și spațiu;
c) Limitarea lucidității directe;
d) Limitarea lucidității reflectate;
e) Slăbirea umbrelor stridente și profunde;
f) Mărimea contrastului dintre detaliu și fond, intensitatea contrastelor de luminozitate
și culoare;
g) Activitaea optimală biologică a fluxului de lumină;
h) Securitatea și suguranța iluminării.
73. Iluminatul artificial. Evaluarea igienica a surselor de lumina.Normarea igienica a
iluminatului artificial
Exista 2 sisteme de iluminare artificial: generala; combinata(artificial+naturala, care se
subimparte in uniforma si localizata)
In calitate de surse de iluminare artificiala se folosesc lampile incandescente si lampile
fluorescente.
Lampile incandescente sunt surse cu radiati peponderent termica. Energia maxima a acestor
lampi se afla in diapazonul radiatiilor infrarosii. Pentru a evita actiunea orbitoare a firului
incandescent, lampile se vor folosi in corpurile de iluminat. Deosebim corpuri de iluminat
cu lumina difuza, ce emana lumina reflectat si directa.
Lampile fluorescente, in dependenta de componenta luminoforului:
 cu lumina de zi (LZ)
 cu lumina alba (LA)
 cu lumina alba rece (LAR)
 cu lumina alba calda (LAC)
Avantajele lampilor fluorescente:
 dupa spectrul de radiate lumina se apropie de lumina naturala
 au o stralucire neinsemnata
 asigura o lumina difuza, ce nu asigura umbre pronuntate
 asigura o transmitere mai corecta a culorilor
 sunt mai econome.
Dezavantajele:
 efectul stroboscopic – in lampi fluxul de energie se schimba in conformitate cu
oscilatiile curentului alternativ din retea. In cazul efectului stroboscopic are loc denaturarea
perceperii vizuale a obiectelor care se misca se rotesc sau isi schimba directia miscarii
 senzatie de semiintuneric
 regulatorul de pornire poate sa creeze un sunet monoton

Normarea iluminarii artificiale se efectueaza diferentiat. Normele se stabilesc in dependenta

de conditiile de lucru vizual, sistemul de iluminare, tipul sursei de lumina.
Pentru asigurarea calitatii necesare a iluminarii artificial in afara de nivelul luminozitatii se
reglementeaza si unii indici calculate suplimentar:
- indicele disconfortului-apreciaza luciditatea de discomfort
- coeficientul pulsarii luminozitatii- coef de oscilatie a iluminarii in urma schimbarii in
timp a fluxului de lumina
- indicele orbirii- care exprim aprin raport vizibilitatea in cazul ecranarii cu
vizibilitatea cu existent luciditatii.
74. Managementul supravegherii igienice asupra iluminarii blocurilor locative si
cladirilor publice. Legislatia in probleme de iluminat natural si artificial.
Iluminatul reprezinta un element fundamental in asigurarea conditiilor optime de igiena
locuintei, de aceea are o mare importanta managementul supravegherii igienice asupra
iluminarii blocurilor locative si cladirilor publice. Orice locuinta trebuie sa asigure un
iluminat corespunzator activitatii desfasurate. Insuficienta iluminatului creaza o serie de
consecinte ca oboseala, scaderea capacitatii de munca, aparitia unor tulburrari de vedere sau
chiar miopia etc. Dar si un iluminat excesiv poate produce o serie de probleme ca fotofobia,
lacrimarea ,dureri oculare, cefalee etc.
Toate incaperile de studii, locative, laboratoare trebuie sa dispuna de iluminat natural direct,
lateral. Daca incaperile au profunzimea mai mare de 6m este necesar ca iluminatul natural
sa fie din ambele parti. In laboratoare, Sali sportive si festive se admite iluminatul combinat
(de sus si lateral); In incaperi p/u inventor, WC, dusuri se admite ca lumina sa fie
artificiala.
Valorile CIN in clase si cabinete trebuie sa fie nu mai mic de 1,5%;
P/u vopsirea suprafetelor meselor sunt folosite o gama de culori deschise: verde deschis si
cea a lemnului nu mai mic de 0,5%. Tabla trebuie sa aiba o suprafata mata de culoare
verzuie sau cafenie intunecata cu coeficientul de luciu 0,2. Suprafetele tavanului, peretilor,
cerceveaua usilor si ferestrelor se vopsesc in culori albe. Materialele sintetice folosite la
vopsire trebuie coordinate cu S.S.S.S.P.
Dispozitivele de protectie solara trebuie sa fie instalate in incaperile de studii si in
dormitoare. P/u prevenirea micsorarii gradului de iluminare in incaperile de instruiere,
locative, laboratoare, copacii se vor afla la o distanta nu mi mica de 15 m de la ferestrele
cladirii ,iar tufarii de 5 m; Daca nu se asigura in incaperi un iluminat natural sufficient se
admite folosirea concomitenta a iluminatului artificial. Iluminatul artificial si utilajul
electrotehnictrebuie sa corespunda cerintelor normative in vigoare. Valorile iluminarii
depind de caracterul lucrului vizual, de marimea detaliilor examinate si contrastul lor cu
fondul. Numarul necesar de lampi se instaleaza in corespundere cu calculele
corespunzatoare, luind in considerare marimea coeficientului de rezerva;
Sistemul de iluminat la finele constructiei sau reconstructiei, trebuie sa fie receptionat in
exploatare de o comisie in component careia sint inclusi: reprezentanti ai beneficiarului,
organizatiei de montare si proiectare, Centrelor de Sanatate Publica, inspectoratului tehnic,
organelor de stat de supraveghere antiincendiara si dupa necessitate de alte organe
cointeresate.
Legislatia in probleme de iluminat natural si artificial.
STAS 24940-96
1.“Normativ in constructii. Exigente functionale. Instalatii electrice. Iluminatul natural si
artificial NCM. 04-02-2005”.
2.N.R.C. 11-4-79 “ Iluminatul natural si artificial”
3.N.R.C. 2.08-01-89 “ Blocurile locative”.
75. Exiogentele igienice catre incalzire. Sistemele de incalzire (locala si centralizata).
Caracteristica ig.Tipurile de incalzire.
Incalzirea locuintei se poate realiza prin doua sisteme: local si central.
Sistemul local este numit sistemul unde se produce si se intrebuinteaza caldura. Sistemul
local consta din utilizarea diferitor tipuri de instalatii (sobe, curenti, gaz), care incalzite la
rindul lor emana caldura in mediul interior. In sistemele de incalzire locala generatorul
caldurii se uneste intr-un singur agregat cu conductele de caldura si dispozitivele de
incalzire.
Sistemele de incalzire locala au un sir de neajunsuri si anume:
• Neregularitatea temperaturii aerului in decurs de 24h;
• Prezenta in incapere a radiatiei negative ( mai ales de la peretii si geamurile
exterioare);
• Temperatura relativ inalta pe suprafetele dispozitivelor de incalzire care provoaca
arderea prafului si inrautatirea compozitiei aerului in incaperi;
• Impurificarea incaperilor cu combustibili, cenusa, fum,CO etc;
• Greutatea reglarii transmiterii caldurii de suprafetele incalzite;
• Pericolul emanarii gazelor daunatoare;
• Favorizarea incendiilor,murdarirea locuintei;
Sistemele de incalzire , la care incaperile se incalzesc de la generatorul central, indepartat
de ele (cazangerii, termocentrale) se numesc centrale. Apa, aburii sau aerul incalzindu-se in
cazangerii se transmit apoi prin instalatii de incalzire in case si apartamente;
Sistemul de incalzire central are un sir de avantaje:
• Asigura in incapere un regim mai uniform de caldura;
• Lipsa poluarii aerului cu combustibil si produse de ardere;
• Dirijarea mai sigura si comoda;
• Nu prezinta sursa de incendii;
In dependenta de agentii termici deosebim urmatoarele tipuri de incalzire: cu apa, aburi,
aer;
76. Evaluarea comparativa a incalzirii cu apa ,vapori si aer.Incalzirea radiant si
caracteristica igienica a ei.
Sistemul de incalzire cu apa este cel mai raspindit, deoarece temperatura agentului termic –
al apei care circula in aceste sisteme nu depaseste pe cea reglementata in N.R.C. si permite
de a evita suprainclazirea suprafetelor dispozitivelor de incalzire. Sistemul de incalzire cu
apa este binevenit pentru casele de locuit, scoli, spitale, majoritatea cladirilor publice,
deoarece asigura o incalzire uniforma usor reglabila a incaperilor. Deoarece temperatura
caloriferelor incalzite cu apa nu depaseste 850C , praful care se depune pe el nu arde.
Caldura de la calorifere se emana prin convective.
Incalzirea cu vapori nu se foloseste p-u incalzirea locuintelor si cladirilor publice, deoarece
temperatura caloriferelor atinge 1000C ceea ce nu permite reglarea lor.
Se folosesc deasemenea sistemele combinate cu apa si aburi, unde agentul termic initial,
care patrunde in punctul central de incalzire al cladirii este apa supraincalzita( cu
temperature de pina la +1500C), sau aburii de presiune joasa sau inalta, iar agentul termic
secundar – apa patrunde in dispozitivele de incalzire;
Sistemele de incalzire cu aer are ca agent termic aerul atmonsferic incalzit si umectat in
calorifere.Sistemele de incalzire cu aer cumuleaza concomitent doua functii: cea de
incalzire si cea de ventilare. Acest fel de incalzire are din punct de vedere igienic unele
dezavantaje, de aceea incalzirea cu aer se foloseste numai in unele locuri publice cu
incaperi mari (teatre, cinematografe, intreprinderi industriale etc.)
Dupa modul cedarii de caldura deosebim dispositive: convective si cu iradiere.
Drept exemple ale dispozitevelor de incalzire de tip convectiv servesc caloriferul si
convectorul folosite la incalzirea cu apa si cu abur; La incalzirea radiant ca dispozitiv de
incalzire serveste panoul - o suprafata de dimensiuni mari sau caloriferul de perete, de
constructive speciala.
Din p.d v. igienic caldura radianta exercita o actiune mai favorabila asupra organismului
uman. La sistemul de incalzire in care predomina cedarea termica prin iradiere, in incaperi
se micsoreaza radiatia negative de la parapetele exterioare de protective, ceea ce permite de
a asigura conditii de confort la o temperature mai joasa a aerului
Incalzirea radianta si caracteristica igienica a ei.
Poate fi:
-din tavan(28-30 grade C)
-din pereti(40-45 grade C)
-din dusumea(25-27 grade C)
Avantaje:
-micsoreaza pierderile de caldura de pe suprafata corpului uman prin iradiere;
-aerul incaperilor se incalzeste mai treptat,sint mai mici variatiile temperaturii pe orizontala
si verticala;
-la incalzirea prin tavan mai bine se incalzeste dusumeaua decit la incalzirea prin calorifere;
-sint mai putin exprimate variatiile temperaturii suprafetelor externe;
-se formeaza mai putin praf in aer;
-lipsesc aparate de incalzit care ocupa o parte de loc din incapere;
-in anotimpurile calde aceste sisteme pot fi folosite pentru racire.
77. Importanta igienica a ventilatiei, criteriile de apriciere a eficacitatii ei.
Cerintele principale catre ventilatie.
Schimbul de aer organizat corect in cladiri este una din conditiile principale de prevenire a
poluarii aerului in incaperi. In pofilaxia infectiilor aerogene schimbul de aer este mai
eficient decit alicarea mijloacelor fizice si chimice de dezinfectare
Principalele cerinte igienice fata de instalatiile de ventilare, inclusiv instalatiile de
conditionare ale aerului, constau in urmatoarele. Instalatiile trebuie sa asigure si sa sustina
impreuna cu sistemele de incalzire umiditetea si temperatura de comfort, sa infaptuiasca, pe
cit e posibil, intreaga circulatie a aerului in spatiul incaperii, neadmitind cresterea vitezei de
miscare a aerului, sa evite acumularea mirosurilor straine si a diferitelor amestecuri sub
forma gazoasa si de abur in aer, sa functioneze fara intreruperi in decursul anului, sa aiba
dimensiuni mici, sa fie lipsite de zgomot, usoare la deservire, neprimejdioase.
Eficienta ventilatiei este conditionata de organizarea corecta a schimbului de aer in incaperi,
adica de organozarea corecta a afluxului si a inlaturarii aerului, tinind cont de specidicul
destinatiei incaperii.

78. Ventilatia naturala, metodele si instalatiile de organizare si intensificare a ei in

incaperile de locuit si publice.
Schimbul natural de aer nu intotdeauna este asigurat din contul inflitrarii aerului prin porii
materialelor de constructie ai peretilor aerului interior si exterior. De aceea in geamuri se
instaleaza feresruici si oberlih-turi, care contribuie la intensificarea aeratiei. Deficienta
ferestruicilor constituie necesitatea aerisirii indelungare si crearea unui curent de aer rece.O
instalatie mai desavirsita este oberlihtul, care se deschide sub un unghi de 45 grade fata de
suprafata geamului si care se afla in partea lui superioara. Aerul, ce patrunde prin oberliht in
sus si se amesteca cu aerul cald din incapere, ceea ce micsoreaza posibilitatea racirii
oamenilor si permite de a tinea oberlihtul deschis un timp indelungat.
79. Pentru mentinerea parametrilor optimi ai mediului aerian in incaperi, este necesara
debitarea aerului curat si inlaturarea celui poluat. In acest scop sunt folosite diferite sisteme
de ventilati, la proiectarea carora se tine cont de cantitatea poluantilor. La ventilatia
mecanica(artificial) aerul este miscat cu ajutorul ventilatoarelor. Dupa felul de debitare a si
inlaturare a aerului avem: ventilatie de aspiratie, de refulare, refulare-aspiratie, in afara de
aceste sunt ventilatii generala, locala, mixta si de securitate.
Ventilatia de refulare-e folosita in incaperile care t/e protejate de patrunderea aerului poluat
din incaperile alaturate sau a aerului rece din afara(blocul septic).
Ventilatia de aspiratie- e destinata p/u evacuarea aerului din incaperi. Aceasta ventilatie se
foloseste in cazurile ce necesita preintimpinarea raspindirii subst nocive dintr-o incapere in
celelalte(camera de spalare, din cabinetul chimic analitic).
Sistemele de ventilatie locala de aspiratie se folosesc p/u a preintimpina raspindirea in toata
incapere a subst nocive ce se degaja la efectuarea diferitor operatii(dozare, cintarire) . Acest
Sistem de aspiratie se va amenaja in forma de nisa, umbrela. Sistemele de ventilatie locala
sunt si dusurile locale de aer, perdelele de aer.
Ventilatia generala e/e destinata p/u crearea conditiilor optime si admisibile in toata
incaperea. De regula e folosita in cazurile daca subst nocive sunt eliminate direct in aer si
locurile de munca sunt plasate pe inreaga suprafata a incaperii.Sitemele de ventil generala
se instaleaza in spitale,scoli, intreprinderi industrial, teatre, cinematografe
Organizarea sist de ventilatie depinde de repartizarea utilajului de lucru in incaperi, de
sistematizarea incaperii. Daca aerul aspirat nu diminuiaza subst nocive pina la valori
admisibile, atunci ele se acumuleaza si depasesc CMA.
Conditionarea aerului, priincipiul constructiei si folosirea ei.
In cazul cind in incaperile de locuit si cele publice nu poate fi mentinuta o microclimaa
constanta prin ventilarea mecanica obisnuita se folosesc conditionatoarele. Prin
conditionare se obtin in mod automatizat parametrii de incalzire , filtrare, purificare,
umeditate si viteza curentilor de aer, de ionizare a aerului necesari (programate) .
Conditionatoarele pot fi centrale si locale. Cele centrale regleaza aerul pentru o cladire
aparte sau pentru anumite incaperi. Ele sint alcatuite dintr-un sir de instalatii care racesc sau
incalzesc aerul, il usuca , il curate de praf, il ionizeaza. Conditionatoarele
locale( climatizatoare) sint destinate numai racirii aerului insuflat in incaperi. Prin
conditionarea aerului in Sali, cinematografe la nivelul capului se mentine t0 20-220C,
umeditatea 40-60%, viteza curentilor de aer e de 0,15m/s .

80. Exigente privind locul de amplasare a spitalului in planul comunitatii.

Lista cerintelor privind locul de amplasare a spitalului:
1) Nu trebuie sa fie amplasat pe teritoriu, care a fost folosit pentru: acumularea si pastrarea
reziduurilor, cimitir, cimpuri de asenizare.
2) Dimensiunea terenului trebuie sa fie suficienta pentru construirea, inlargirea si pentru
reconstruirea in viitor. Dimensiunea se calculeaza in raport cu tip de spital, puterea
spitalului si sistem de dezvoltare.
3) Locul de amplasare trebuie sa fie linga raionul de deservire (30 min cu masina)
4) Locul de amplasare trebuie sa are o buna insolare, sa fie uscat, sa are o zona de inverzire
masiva, sa fie amplasate pe un teritoriu sub unghi natural 1-6 grade.
Exigente igienice catre lotul spitalului. Zonarea teritoriului si constructiilor.
1) Teren trebuie sa fie la o distanta suficienta de la drumuri magistrale, aeroport, cale
feroviara, uzine.
2) Nivel de apele subterane trebuie sa fie nu mai putin de 1,5 m de la suprafata solului.
3) Este amplasat in zona unde vintul batecel mai puternic (dupa roza vintului).
4) Zona de inverzire nu mai putin de 60% si zona cu parc si gradina – 25 m² pe un pat.
5)Configurarea terenului trebuie sa corespunda de cerintele igigenice si medico-tehnice.
(Varianta cea mai buna – teren dreptunghi cu raport de part 1:2- 2:3, cu orientarea spre axul
heliotermic
Sunt 3 sisteme de spital: centralizat, decentralizat si mixt. Sistemul mixt de spital ajuta in
zonarea teritoriului, micsoreaza distenta pentru transportarea bolnavilor, transportarea
produselor, pastrarea regimului spitalicesc, folosirea cu eficacitate instumentelor si
aparatelor.
Sistem decentralizat-contituit dintr-un sir de sectii amplasate in cladiri cu 1-3 nivele ,fiecare
avind destinatie speciala:de stationar(pe specialitati),policlinica,sectia curativ-
diagnostica,servicii auxiliare(farmacii,cazangerie.patomorfologie)
Sistemcentralizat-unbloc ,mai rar 2-3comasate intre elein care sint amplasate sectiile
curative,de diagnostic,de internare ,policlinica,ambulator,administratie separat fiind
amplasat doar bl.alim.si curtea gospodareasca,bl.anatomopatologic.
Zonarea teritoriului:Spital este divizat in urmatoare zone :I 1) blocul pentru bolnavi
neinfectiosi, 2) blocul pentru bolnavi infectiosi, 3) policlinica, 4) zona de parc, 5) blocul
patalogoanatomic, 6) blocul administrativ.II zonarea sectorului curativ diagtostic,III ZoNA
CURTII GOSPODARESTi si bl.anatomo patologic.IVzona plantatiilor verzi.
Blocul pentru gatirea se amplaseaza in zona blocului pentru bolnavi neinfectiosi.O mare
importanta este pastrarea drumurilor separate pentru: blocul infectios, neinfectios si
administrativ. Distanta intre zone trebuie sa fie ~30 m.
82. Planificarea incaperilor de spital:sectia de internare, sectia spitaliceasca, blocul
operator.
Sectia de internare este o subdiviziune de structura a spitalului. Internarea poate fi efectuata
centralizat sau decentralizat. La nternarea decentralizata fiecrae sectie isi are ncaperile sale
separate de primire si externare a bolnavilor.
Internarea centralizata presupune incaperi comune pentru internare si externare la toate
sectiile cu exceptia celor de boli contagioase, pediatrice, obstetrica, care au fiecrae separat
serviciile sale. Serviciul de internare va avea o planificare care asigura principiul de flux in
functionare (minimum de incaperi si amplasare lor una fata de alta).
Pentru asigurarea acestui principiu, in componenta serciciului de internare trebuie sa fie
incaperile:
-sala de asteptare cu registratura, vestiar si birou de informatii
- cabinetul medicului
- grupul sanitar unde bolnavul este supus unei prelucrari in sensul igienei corporale
- sala de procedure
- boxa si saloane de diagnostic pentru bolnavi cu diagnoza nestabilita
- blocul sanitar
- sala de externare, care va fi pe linga fiecare sectie
In spitalele mari, de profil larg mai sunt:
1. Sala de operatii urgent
2. Laborator de urgent
3. Cabinet radiodiagnostic
Functiile sectiilor de internare: inregistrarea, examenul medical, prelucrarea sanitara,
acordarea primului ajutor medical.
Principala unitate de structura a spitalului este sectia spitaliceasca(SS). Definitie: prezinta
un nr de paturi care depend de o echipa de lucru si presupun o autonomie in deservire. Este
o subdiviziune functional de planificarea careia depinde planificarea interna a intregului
bloc.
Sectia medicala este o unitate administrativa care poate include citeva unitati de ingrijire
medicala. Sunt cazuri cind acestrea coincide.
Planificarea SS va corespunde urmatoarelor cerinte:
1. componenţa încăperii va fi după specificul bolnavului
2. asigurarea unei sfere de circuite salubre. Prin ele înţelegem traseul pe care îl parcurge un
obiect, persoană sau elementul în spital urmărind interferenţa cu sursa de contaminare
3. planificarea uşor mobilă care ar permite o modernizare datorită ajunsurilor ştiinţifice şi
tehnice.
Fiecare SS va include
1. zona cu saloane
a) saloane
b) Sali de tratament
c) Cabinetele medicilor
d) Camera de garda
e) Incapere de zi
2. Zona incaperilor auxiliare (bloc sanitar)
3. Zona incaperilor comune
SS poate fi de 2 tipuri
• Inguste, cu coridor uni sau bilateral
• Extinse, cu 2 coridoare in forma rotunda, patrata sau alte modificari
BLOCUL OPERATOR .Drept o particularitate a sectiilor de chirurgie se considera blocul
chirurgical, in spitalele moderne- sectia de operatii care este cel mai complicat eliment
functional a spitalului. Sunt doua variante de organizare a sectiilor de chirurgie. In prima
variant fiecare sectie isi are blocul sau operator. Acestea se amplaseaza intr-o aripa sau bont
al cladirii pentru a preveni raspandirea infectiilor intraspitalicesti. O sala de operatii v-a fi
pentru 30-40 de bolnavi. Complexul operator v-a avea o comunicare comoda cu sectiile de
chirurgie, reanimatologie-anesteziologie, roenghenologie si de sterelizare. Aparatura
complicate si scumpa poate fi folosita mai eficace in cadrul acestui comlex, incaperile
auxiliare pot fi aranjate mai bine si munca personalului poate fi organizata mai rational. In
complexul operator incaperile destinate pentru operatii ―curate si ―murdare vor fi aparte,
isolate intre ele. Din punct de vedere igienic incaperile pot fi grupate in sterile, curate si
deosebit de curate. La primul grup se refera salile de operatie, de sterilizare a
instrumentelor, fata de care se innainteaza exigent aseptic deosebit de riguroase. La grupul
al doilea se refera incaperile legate nemijlocit de salile de operatie- camerele preoperatorii,
de narcoza. La grupul al patrulea se refera incaperile pentru pastrarea singelui si a aparaturii
mobile, de intregistrare a operatiilor, camerele pentru chirurg, surorile medicale,
laboratorul, zona ―curate a filtrului sanitar.
Ferestrele salilor de operatii se recomanda amplasarea lor spre: N,NE,NV,E. In salile de
operatii aerul trebuie sa fie conditionat. Umeditatea relative a aerului 55-60% si viteza de
misc a aerului nu m/mare de 0,15m/s. Mai sunt prevazute sisteme de sinestatatoare de
ventilatie de aflux si extractie. In calitate de dispozitive de incalzire in sistemele incalzirii
centralizate cu apa se folosesc calorifere din fonta cu suprafata neteda, care permit o
curatare usoara.
83. CERINTELE CONSTRUCTIEI SI IGIENICE A SPITALULUI DE BOLI
INFECTIOASE.BOXE,SEMIBOXE
Secţia de boli contagioase va fi aparte, la distanţa de 30—50 m de celelalte secţii. Intrarea
va îi izolată de celelalte zone ale spitalului.
Persoanele afectate de boli cantagioase sunt internati in sectiile respective nu numai pentru
a fi vindecati, dar si pentru a fi izolati de cei necontajiosi. De aceea in aceste sectii regimul
sanitar are anumite particularitati, scopul carora este de apreveni paritia infectiilor
intraspitalicesti. Aceste particularitati se reflecta in primul rind asupra modului de internare
a bolnavilor. Bolnavii de boli contajioase evita sectiile de internare central, ei sunt
spitalizati in boxa de examinare a sectiei respective. Dupa termometrie si examen medical,
bolnavilor li se face prelucrarea sanitara, iar hainele se expediaza in sectia de dezinfectie.
Boxa de examenare dupa fiecare bolnav se deretica, se aeriseste si se dezinfecteaza. Cu
acest scop sunt recomandate lampile bactericide.
Aceasta sectie v-a avea doua intrari- una pentru bolnvi, alta pentru lucratorii medicali si
pentru substantele curate.
Sectiile de boli contajioase, chiar si cele mici se sistematizeaza asa ca sa poata fi repartizate
in subdeviziuni, destinate internarii bolnavilor cu infectii de acelasi gen. fiecare
subdiveziune v-a avea ecluza sa, ele prezindindu-su ca ―lacat bacterecid‖ in sectiile de boli
infectioase chirurjie, pediatrie s.a. ecluza are doua usi.Cind se deschide una din ele cealalta
v-a fi inchisa. Pentru o siguranta mai mare ecluza poate avea o lampa bacterecida.
Subdeviziunea v-a avea blocul sanitar. O alta particularitate a sectiilor de boli contajioase
consta in faptul ca in saloane se aranjeaza 1-2 paturi. In toate saloanele sunt lavoare. In
sectile de boli infectioase sunt saloane de un loc cu ecluza, saloane-semiboxe si saloane
boxe. Salonul semiboxa consta din salon, ecluza si loc sanitar. Neajunsul acestor saloane
semiboxe consta in faptul ca bolnavii sunt internati aici prin coridurul central, prezentind un
pericol insamintarii coridorului cu microflora patogena. De aceea saloanele-boxa sunt mai
favorabile deoarece garanteaza profilaxia infectiilor aeriene. Ea consta din tambur exterior,
bloc sanitar, salon si ecluza. In peretele dinspre sectie se face o fereastra pentru observatie
care v-a avea sticla. Suprafata boxei complte este de 22 m2. In aceste boxe se interneaza
pacientii cu diagnoza neprecizata sau cu infectii intercurente. In ultimul timp se construesc
semiboxe sau saloane boxate cu unu, doua locuri. Aceste au avantajele lor, in primul rind se
creeaza conditii pentru izolarea bolnavilor cu diferite infectii. In afara de aceasta bolnavii
pot fi internati si externati in acelasi timp, fapt care previne aparitia infectiilor
intraspitalicesti sau intercurente.
In incaperile stationarelor p/u aflarea indelungata a bolnavilor contagiosi geamurile se
recomanda sa fie orientate spre S,SE,E,SV. V entilatia va fi de extractive si va fi organizata
autonom, din fiecare boxa, semiboxa si de la fiecare sectie cu salon. Nr de paturi in aceste
sectii se determina la etapa de intocmire a comenzii de proiectere.
Inainte de evacuare in canalizatie exterioara apele reziduale din sectiile de boli infectioase
trebuie sa fie dezinfectate.
84. Particularitatile planificarii institutiilor de protectie a mamei si copilului
(maternitatii) ,spitalelor de copii sipoliclinicilor.
Exploatarea instituţiilor, inclusiv a celor construite sau reconstruite, supuse replanificării,
reprofilării, reutilării, precum şi folosirea temporară a clădirilor şi încăperilor pentru
amplasarea instituţiilor se efectuează în baza autorizaţiei sanitare de funcţionare pentru
fiecare adresă de desfăşurare a activităţii, eliberate de Serviciul de Supraveghere de Stat a
Sănătăţii Publice (în continuare – Serviciul) din teritoriile deservite, în conformitate cu art.
21 din Legea nr.10-XVI din 3 februarie 2009 privind supravegherea de stat a sănătăţii
publice, şi licenţei pe profilul de activitate planificat, eliberate de Camera de Licenţiere
(pentru instituţiile private).
Orice modificare de ordin tehnologic, de reprofilare ori de schimbare a destinaţiei pentru
spaţiul edificiilor se coordonează, în baza proiectului, cu Serviciul.
Instituţiile se amplasează în zonele: locativă, verde sau suburbană.
Distanţa de la hotarul (gardul) instituţiei pînă la alte obiecte, inclusiv industriale de
categoria a V-a, va fi de minimum 30 m.
Supraf teritoriului înverzit şi a aleilor va constitui cel puţin 60% din supraf totală a terenului
instituţiilor.
Arborii vor fi plantaţi la o distanţă de cel puţin 15 m de clădire, iar arbuştii – de cel puţin 5
m.
Instituţiile amplasate în clădiri publice şi cu menire locativă vor fi separate de edificiul
principal printr-un perete capital şi vor fi asigurate cu sisteme proprii de ventilare,
canalizare şi intrare separată pentru pacienţi.
Nu se admite amplasarea în vecinătatea (pe orizontală şi verticală) saloanelor pentru copii şi
gravide a sălilor de proceduri ale cabinetelor de radiodiagnostic, cabinetele şi încăperile de
radioterapie în care se află surse de radiaţie ionizantă, încăperile laboratorului de diagnostic
radioizotopic, unde se efectuează lucrări cu gradul I şi II de pericol.
reutilării, precum şi folosirea temporară Exploatarea instituţiilor, inclusiv a celor construite
sau reconstruite, supuse replanificării, reprofilării, a clădirilor şi încăperilor pentru
amplasarea instituţiilor se efectuează în baza autorizaţiei sanitare de funcţionare pentru
fiecare adresă de desfăşurare a activităţii, eliberate de Serviciul de Supraveghere de Stat a
Sănătăţii Publice (în continuare – Serviciul) din teritoriile deservite, în conformitate cu art.
21 din Legea nr.10-XVI din 3 februarie 2009 privind supravegherea de stat a sănătăţii
publice, şi licenţei pe profilul de activitate planificat, eliberate de Camera de Licenţiere
(pentru instituţiile private).
85. Componenta proiectului spitalului
-Datele proiectului(denumirea,institutia care a elaborate proiectul,ministerul,autorii,anul
elaborarii etc)
-Materiale prezentate(fisa explicative,materialul graphic,proiectul ZPS,anexele)
Materialele grafice include:planul situational,planul general
Metoda de expertiza a proiectelor institutiilor medico-sanitare
Cele mai insemnate momente ale etapei de control sanitar preventive asupra institutiilor
medico-sanitare sunt:alegerea terenului pentru constructive,expertiza sanitara a
proiectelor,supravegherea sanitara a constructiei,receptionarea in exploatare a obiectivelor
construite si supravegherea sanitara a reconstructiei.Schema expertizei proiectelor
institutiilor curative-profilactice include:
1.familiarizarea cu documentele proiectului,fisa explicativa,descrierea
2. familiarizarea cu planul situational
3.examinarea planului general
4.familiarizarea cu fisa explicative a blocului principal si cu schitele de proiect,cu
denumirea sectiilor din blocul principal,numarul de paturi in fiecare din ele,interrelatiile
dintre sectii si servicii
5.examinarea si caracteristica sectiei de internare
6.caracteristica blocurilor de saloane in fiecare sectie spitaliceasca
7.caracteristica saloanelor de spital
8.examinarea si aprecierea planificarii sectiei de chirurgie
9.examinarea si aprecierea particularitatilor de planificarii blocului de operatie
10.examinarea si caracteristica particularitatilor planificarii sectiei de boli infectioase
11.examinarea si caracteristica particularitatilor planificarii maternitatii
12.evaluarea igienica a planificarii interioare a sectiei de ginecologie
13.examinarea si evaluarea igienica a planificarii interioare a sectiei de pediatrie
14.examinarea si caracteristica blocurilor de deservire a spitalului
15.obiectiile fata de proiect si propunerile
Concluzie
Legislatia in domeniul supravegherii igienice asupra institutiilor medico-sanitare
• N.R.C. 11-69-78”Institutiile curative-profilactice”,
• “Instructia cu privire la efectuarea controlului sanitar current asupra institutiilor
curativo-profilactice”nr.4560-88
• “Instructia despre regimul sanitaro-antiepidemic in spitale” din 23.03.1976
• “Instructia cu privire la regulile efectuarii controlului sanitar current asupra
institutiilor curative-profilactice “nr.4560-88
• “Cerintele igienice fata de subdiviziunile spitalelor si altor stationare,conditiile de
munca si igiena personala a lucratorilor” nr.3182-84
• N.R.C.2.08.02-89”Blocurile si instalatiile publice”
86. Exigente catre salubritatea cu instalatii tehnico-sanitare a spitalului:incalzirea,
ventilarea, iluminatul, conditionarea aerului, alimentarea cu apa , canalizarea si
desalubrizare.
Cerinţe privind aprovizionarea cu apă şi canalizare
Instituţiile nou construite, reconstruite şi cele care funcţionează trebuie să fie asigurate cu
apeduct, canalizare şi apă caldă centralizată.
Instituţiile trebuie să aibă şi să folosească permanent în activitatea lor apă potabilă curentă,
rece şi caldă, sub presiune şi la temperatură adecvată, în cantitate suficientă şi
corespunzătoare din punctul de
vedere al calităţii şi inofensivităţii, cu instalaţii adecvate pentru păstrare şi, în caz de
necesitate, pentru distribuire şi cu protecţie adecvată contra contaminării.
În localităţile sau zonele lipsite de reţele publice de distribuire a apei potabile este permisă
folosirea apei de fîntînă prin instalaţii proprii, corespunzătoare din punct de vedere sanitaro-
igienic, cu obligativitatea ca aceasta să îndeplinească condiţiile de potabilitate.
Instituţiile care folosesc surse proprii de apă potabilă vor asigura protecţia sanitară a
acestora şi controlul calităţii apei utilizate.
Epurarea şi dezinfecţia apelor reziduale de la instituţii trebuie să se efectueze la staţiile
urbane sau în alte staţii de epurare, care vor garanta epurarea şi dezinfecţia lor eficientă.
Apele reziduale ale secţiilor de boli infecţioase şi tuberculoză, înainte de a fi evacuate în
sistemul comunitar de canalizare, trebuie supuse dezinfecţiei
Cerinţe privind sistemul de încălzire, ventilare, microclimatulşi calitatea aerului din încăperi
Sistemul de încălzire, de ventilare şi de condiţionare a aerului trebuie să asigure condiţii
optime ale microclimatului şi componenţa chimică adecvată a aerului din încăperile
instituţiilor.
Temperatura, multiplul schimbului de aer vor corespunde indicilor stabiliţi prin
regulamentele sanitare.

Convectoarele trebuie să aibă suprafaţă netedă, cu accesibilitate uşoară la curăţire, ele vor fi
instalate lîngă pereţii exteriori, sub ferestre. Nu se permite instalarea lor în saloane lîngă
pereţii interni.
 În sălile de operaţii, preoperatorii, de reanimare, de anestezie, de naşteri, de tratament cu
iluminat electric şi în încăperile secţiilor de psihiatrie, precum şi în saloanele de terapie
intensivă şi în saloanele
postoperatorii, în calitate de convectoare se vor utiliza convectoare cu suprafaţă netedă,
rezistente la acţiunea zilnică a detergenţilor şi a soluţiilor dezinfectante.
Pentru evitarea contactului direct cu convectoarele, în încăperile administrative şi în
spitalele pentru copii se folosesc echipamenteconfecţionate din materiale permise pentru
utilizare în ordinea stabilită.
Echipamentele de izolare a convectoarelor vor asigura acces liber pentru exploatarea şi
tratarea lor curentă.
În calitate de agent termic, în sistemele de încălzire centralizată se utilizează apa cu
temperatura maximă în convectoare de 85°C. În instituţii nu se admite utilizarea altor
lichide şi soluţii în calitate de agent termic în sistemele de încălzire
Clădirile instituţiilor trebuie să fie dotate cu sisteme de ventilare, refulare-aspiraţie
mecanică şi ventilaţie de refulare naturală.
În secţiile de boli infecţioase, inclusiv de tuberculoză, sistemul de ventilare mecanică se
instalează sub formă de canale separate pentru fiecare boxă şi semiboxă cu „presiune
negativă”, care vor fi dotate cu instalaţii pentru dezinfecţia aerului.
În lipsa sistemului de ventilare, de refulare-aspiraţie mecanică, în secţiile de boli
infecţioase trebuie să fie instalată ventilaţia naturală, cu montarea obligatorie în fiecare
boxă şi semiboxă a instalaţiilor de tip
recirculant, care vor asigura eficienţa inactivării microorganismelor şi viruşilor nu mai puţin
de 95%.
Proiectarea şi exploatarea sistemelor de ventilare trebuie să excludă direcţia de deplasare a
maselor de aer din zonele “murdare” ale încăperii spre cele “curate”.
Încăperile instituţiilor, cu excepţia sălilor de operaţii, pe lîngă sistemul de ventilare
mecanică vor avea şi ventilaţie naturală.
Captarea aerului din atmosferă pentru sistemul de ventilare şi de condiţionare se efectuează
din zona verde la o înălţime nu mai mică de 2 m de la suprafaţa solului. Aerul captat se va
supune tratării prin filtre.
Cerinţe igienice privind iluminatul natural şi artificial
Încăperile instituţiilor trebuie să aibă iluminat mixt.
luminarea artificială exclusivă se admite în încăperile ale căror tehnologie şi regim de
exploatare nu necesită iluminare naturală.
La proiectarea, construcţia, reconstrucţia instituţiilor, precum şi în instituţiile care
funcţionează nivelul de iluminare naturală şi artificială trebuie să corespundă normelor şi
regulilor sanitare pentru clădiri publice.
Coridoarele secţiilor curative trebuie să aibă iluminare naturală, prin ferestrele din pereţii
laterali şi din holuri. Distanţa dintre holuri nu trebuie să depăşească 24 m, iar pînă la holuri
–36 m. Coridoarele subdiviziunilor diagnostice şi auxiliare trebuie să aibă iluminare
frontală sau laterală.
Durata însoririi trebuie acceptată ţinîndu-se cont de cerinţele igienice faţă de însorire şi de
protecţie împotriva razelor solare a încăperilor din clădirile publice şi locative şi a
teritoriilor.
 Pentru protecţia împotriva acţiunii orbitoare a razelor solare şi a supraîncălzirii, ferestrele
instituţiilor orientate spre sud se amenajează cu instalaţii de protecţie solară (jaluzele,
cozoroc).
Lămpile de iluminare generală a încăperilor, amplasate pe tavan, trebuie să fie dotate cu
dispersatoare închise.
87. Exigente catre blocul alimentar al spitalului amplasarea , componenta
incaperilor transportarea alimentelor in sectie.
Serviciu pentru pregatirea hranei se amplaseaza in zona blocurilor curative pentru bolnavii
somatici sau in zona de gospodarie in cladiri separate sau anexate la blocurile de gospodarie
pentru bolnavii somatici ,sau la blocurile curative pentru bolnavii somatici .
Blocul alimentar va avea intrare separata .Dotarea blocului alimentar :frigidere,instrumentar
de pregatire a bucatelor,camera de deservire.
Transportare bucatelor:fiecare sectie va avea vase speciala destinate pentru transportarea
bucatelor care vor fii emailate .Transportarea bucatelor se va face cu carucioare speciale,cu
ascensorul in sectia respectiva fara a trece prin celelalte incaperi ale spitalului.
88. Regimul sanitar in spital exigent igienice catre microclima incaperilor ,component
aerului,intretinera incaperilor lupta cu zgomotulSistemul de condiţionare a aerului din
încăperi se face în mod diferit în diferite saloane a spitalului conform profilului. Clădirile
instituţiilor curativo-profilactice şi a farmaciilor,cu excepţia secţiilor de boli contagioase ,se
înzestrează cu ventilaţie de aflux şi extracţie cu stimulator mecanic.În secţiile de boli
contagioase ventilaţia de extracţie se efectuiază autonom,din fiecare boxă şe de la fiecare
secţie cu salon. Totodată extracţia naturală se înzestrează cu deflector,iar afluxul-cu
stimulator mecanic şi pomparea aerului în coridor. Sistemul de condiţionare trebuie să
asigure o umiditate relativă a aerului de-55-60% pentru sălile de operaţie,narcoză saloane
postoperatorii,de naştere,de reanimare,terapie intensivă,şi viteza a aerului în aceste încăperi
trebuie sa fie nu mai mare de 0,15m/s. Aerul debitat din exterior trebuie supus purificării
prin filtre dar nu se admite instalarea filtrelor cu ulei în calitate de etapă primară a
purificării dar filtre biologice. Pentru încăzire se folosesc instalaţii centralizate,de obicei
calorifere din fontă cu suprafaţa netedă,care pemit o curăţire usoara. T0 medie trebuie ţinută
în limita 18-22 0. In lupta cu zgomotul spitalele se construiesc în zona suburbană,depare de
la centralele magistrale si intrepr industriale.
89. Particularitatile de salubrizare a spitalelor. Clasificarea, componenta si exigente
igienice la gestionarea deseurilor provenite din activitate medicala
Încărcarea conductelor de gunoi se efectuiază la fiecare etaj.Încăperile cu subpapă de
primire a conductei de gunoi se înzerstrează cu tambur. În instituţiile curativo-profilactice
din centrele ăpopulate lipsite de serviciul de acumulare centralizată a gunoiului şi
rezidurilor, se instalează cuptoare de ardere a gunoiului. Distanţa de la aceste cuptoare pînă
la blocurile cu saloane trebuie sa fie de cel puţin 30m. Spitalele şi dispensarele de 600
paturi şi mai mult sînt utilizate cu instalaţie aspiratoare centralizată. În lucrul instalaţiei
zgomotul în saloane nu trebuie să depăşească 45dB. Înlăturarea apelor reziduale din
încăperile pentru procedurile cu nîmol,încăperile pentru spălarea şi uscarea
cearţafelor,pînzelor din in,şi încăperile pentru păstrarea şi regenerarea nămolului se
efectuiază prin sifoane speciale(fără închizător hidraulic)-în colectorul de nămol înzestrat cu
închizător hidraulic. În încăperile pentru pregătirea ghipsului sub lavoar este necesară
instalarea decantorului de ghips cu capacitatea de 0,1 m3. Evacuarea apelor din clădirea
serviciului de pregătire a hranei în spitalele de peste 1000 de paturi este înzestrată cu
instalaţiile pentru captarea grăsimii,înainte de deversarea apelor din sectiile de boli
contagioase şe de ftiziatrie trebuie dezinfectate.
90. Supravegherea igienica preventive si curenta asupra institutiilor medico-sanitare.
Programul avizarii igienice a institutiilor medico-sanitare,spitalul.
Cerinţe igienice pentru lotul de spital:
Teren uscat cu nivelul apelor freatice 1.5-2m.
Panta lotului peste 0.5-1%.
Cu prez aerisirii optimale.
Cu configuratie apropiata de paralelipiped, cu raportul laturilor 1:2 sau 2:3.
Din partea miscarii maselor de aer spre central populat.
La distanta de sursele de zgomot, poluare a aerului , solului.
Cu posibilitate de racordare la: retelele de apeduct, canalizare , incalzire, s energetice si
informationale.
Instituţiile se amplasează în zonele: locativă, verde sau suburbană.
Distanţa de la hotarul (gardul) instituţiei pînă la alte obiecte, inclusive industriale de
categoria a V-a, va fi de minimum 30 m.
Spitalele specializate cu capacitatea de 1000 şi mai multe paturi, cu tratament de lungă
durată, precum şi staţionarele de psihiatrie, boli infecţioase, inclusiv ftiziopneumologie,
oncologie, dermatovenerologie, pot fi amplasate pe teritoriul localităţilor urbane şi rurale, la
o distanţă de cel puţin 500 m de zona locativă.
Amplasarea cabinetelor stomatologice, ginecologice, a cabinetelor medicilor pentru
acordarea asistenţei medicale de ambulatoriu, a centrelor curative şi de asanare, de
reabilitare şi recuperare, a staţionarelor de zi pe lîngă ele, cu excepţia celor de profil
dermatovenerologic, infecţios, de tuberculoză şi psihiatrie, confirmate prin avizul eliberat
de Serviciu, se permite în clădiri cu destinaţie publicăşi locativă, precum şi în încăperi cu
destinaţie nelocativă.
Pe teritoriul, în incinta, pe acoperişurile edificiilor instituţiilor, pe construcţii (turn de apă,
coşuri de fum, piloni) se interzice amplasarea obiectivelor de altă menire socială, locativă,
de comerţ, producere,inclusiv radiotehnice, care –funcţional –au o altă destinaţie, cu
excepţia unităţilor economice de comerţ cu amănuntul al articolelor de igienă personală, al
produselor alimentare de producere industrială şi a presei, în coordonare cu Serviciul şi cu
condiţia deţinerii autorizaţiei sanitare de funcţionare pentru fiecare
unitate.
Pe teritoriul instituţiilor publice, inclusiv în edificii, se interzice amplasarea institutiilor
private.
La proiectarea şi construcţia instituţiilor se va avea în vedere distanţarea lor de zonele căilor
ferate, aerogărilor şi autogărilor, magistralelor auto, întreprinderilor industriale şi altor surse
de poluare a mediului: cu noxe, radiaţii ionizante şi neionizante şi sonore.
Teritoriul instituţiilor trebuie să fie îngrădit, amenajat, înverzit, iluminat şi menţinut în stare
salubră.
Suprafaţa teritoriului înverzit şi a aleilor va constitui cel puţin 60% din suprafaţa totală a
terenului instituţiilor.
Arborii vor fi plantaţi la o distanţă de cel puţin 15 m de clădire, iar arbuştii –de cel puţin 5
m.
 Instituţiile amplasate în clădiri publice şi cu menire locativă vor fi separate de edificiul
principal printr-un perete capital şi vor fi asigurate cu sisteme proprii de ventilare,
canalizare şi intrare separată pentru pacienţi.
Pe teritoriul spitalelor se diferenţiază zonele: blocurilor curative pentru bolnavii infecţioşi şi
neinfecţioşi, pediatrică, psihosomatică, radiologică, dermatovenerologică, a maternităţii, a
policlinicii, morfopato-logică, gospodărească, a instalaţiilor inginereşti şi a spaţiului verde.
Zona morfopatologică şi pentru funeralii va fi izolată de zonele funcţionale curative printr-
un coridor verde din arbori sau arbuşti şi va fi amplasată la o distanţă de cel puţin 30 m de
acestea. Camera mortuară trebuie să dispună de acces separat.
În spitalele poliprofilate secţiile de boli infecţioase, dermatovenerologice,
ftiziopneumologice, psihoso-matice, radiologie se vor amplasa în clădiri separate.
Blocul/secţia de boli infecţioase va dispune de teren separat, izolat de alte sectoare printr-un
gard sau o fîşie verde (arbuşti), cu intrări separate şi teren şopronat pentru dezinfecţia
transportului.
În zona gospodărească, la o distanţă maximă posibilă de blocurile curative şi auxiliare, se
amenajează o platformă betonată pentru containerele destinate colectării deşeurilor, al cărei
perimetru trebuie să depăşească cel puţin cu 1,5 m perimetrul de bază al containerelor.
Platforma pentru containerele destinate colectării deşeurilor trebuie să fie îngrădită, iar
containerele –închise cu capace.
Coşurile pentru colectarea gunoiului instalate la intrarea în clădire, în locurile de odihnă şi
pe teritoriul instituţiilor trebuie să fie golite zilnic şi menţinute în stare curată.
Containerele pentru colectarea deşeurilor menajere solide trebuie să fie dotate cu capace,
curăţate sistematic, spălate şi dezinfectate după fiecare evacuare.
Programul avizarii igienice a institutiilor medico-sanitare,spitalul.
Cele mai insemnate momente ale etapei de control sanitar preventive asupra institutiilor
medico-sanitare sunt:alegerea terenului pentru constructive,expertiza sanitara a
proiectelor,supravegherea sanitara a constructiei,receptionarea in exploatare a obiectivelor
construite si supravegherea sanitara a reconstructiei.Schema expertizei proiectelor
institutiilor curative-profilactice include:
1.familiarizarea cu documentele proiectului,fisa explicativa,descrierea
2. familiarizarea cu planul situational
3.examinarea planului general
4.familiarizarea cu fisa explicative a blocului principal si cu schitele de proiect,cu
denumirea sectiilor din blocul principal,numarul de paturi in fiecare din ele,interrelatiile
dintre sectii si servicii
5.examinarea si caracteristica sectiei de internare
6.caracteristica blocurilor de saloane in fiecare sectie spitaliceasca
7.caracteristica saloanelor de spital
8.examinarea si aprecierea planificarii sectiei de chirurgie
9.examinarea si aprecierea particularitatilor de planificarii blocului de operatie
10.examinarea si caracteristica particularitatilor planificarii sectiei de boli infectioase
11.examinarea si caracteristica particularitatilor planificarii maternitatii
12.evaluarea igienica a planificarii interioare a sectiei de ginecologie
13.examinarea si evaluarea igienica a planificarii interioare a sectiei de pediatrie
14.examinarea si caracteristica blocurilor de deservire a spitalului
15.obiectiile fata de proiect si propunerile
Concluzie
92. Exigente igienice la planificarea constructia si amenajarea piscinei ,locului de
scaldat,la bazinul acvatic, bazinul de inot.
Cerintele igienice la planificarea, constructia, amenajarea bazinelor de inot.
Cerinţele igienice faţă de bazinele de înot.Cuva bazinului prezintă un rezervuar cu fund
special profilat. În timpul construcţiei este necesar de asigurat hidroizolarea bazinului.
Pereţii cuvei trebuie să fie hidrostabili şi să permită curăţarea prin metoda umedă.
La intrarea în sala bazinului care trece direct din duş, se aranjează duş pentru picioare:
lăţimea – 1,8 m şi adâncimea – 0,1 m.Pereţii şi tavanul sălii de nataţie se recomandă să fie
rezistenţi la umiditate şi să aibă culori deschise. Calitatea apei bazinului trebuie să
corespundă Normelor sanitare privind calitatea apei potabile. Temperatura apei pentru
înotul sportiv, polo de apă se limitează la 26°C, la sărituri apă – la 28°C, în cuvele pentru
însuşirea înotului – la 20°C.
Cerintele catre apa bazileor de inot. Metodele de purificare a apei.
În funcţie de sistemul de purificare şi metoda folosirii apei deosebim bazine cu reciclaţie (o
parte de apă utilizată pentru prelucrare se returnează în bazin) şi bazine cu apă curcătoare.
Din punct de vedere igienic şi economic, sunt preferate bazinele cu circulaţia apei. În ele
apa circulă după principiul bazin – sistem de purificare – bazin.
Instalaţiile de purificare prezintă un sistem închis care include consecutiv pompe, instalaţii
de coagulare a apei, filtre şi aparate pentru dezinfectarea apei. Recircularea apei în bazin
sporeşte efectul dezinfectării, reduce poluarea ei bacterială, permite repartizarea uniformă a
dezinfectantului în tot volumul apei, micşorează consumul apei încălzite. Pentru
dezinfectarea apei se foloseşte clorul, bromul, săruri de cupru şi argint, ozonarea,
dibromantina. Concomitent cu dereticarea zilnică a încăperilor, se efectuează dezinfect
curentă a pasajelor, podelelor, covora-şelor de cauciuc etc. cu soluţie de cloramină de 0,5–
1%.
In scopul preîntâmpinării impurificării bazinului, trebuie respectate următoarele cerinţe:
respectarea regulilor de comportare în bazin care se afişează în vestibul; admiterea în bazin
numai a persoanelor care au trecut controlul medical; examinarea repetată a celor ce se
ocupă cu nataţia (obligatoriu nu mai rar de o dată în şase luni); fiecare vizitator trebuie să
facă duş cu apă fierbinte; sportivii trebuie să aibă costum special de baie; personalul de
deservire trebuie să intre în sala de nataţie, şi sala de pregătire pentru duşuri în încălţăminte
specială; pentru dezbrăcarea şi păstrarea îmbrăcămintei trebuie prevăzute cabine speciale
sau dulapuri individuale cu secţie pentru încălţăminte şi găuri pentru ventilaţie.
93. Exigente igienice catre apa de scaldat. Metode de tratare a apei de piscina.
În funcţie de sistemul de purificare şi metoda folosirii apei deosebim bazine cu reciclaţie (o
parte de apă utilizată pentru prelucrare se returnează în bazin) şi bazine cu apă curgătoare.
Din punct de vedere igienic şi economic, sunt preferate bazinele cu circulaţia apei. În ele
apa circulă după principiul bazin – sistem de purificare – bazin.
Instalaţiile de purificare prezintă un sistem închis care include consecutiv pompe, instalaţii
de coagulare a apei, filtre şi aparate pentru dezinfectarea apei. Recircularea apei în bazin
sporeşte efectul dezinfectării, reduce poluarea ei bacterială, permite repartizarea uniformă a
dezinfectantului în tot volumul apei, micşorează consumul apei încălzite. Pentru
dezinfectarea apei se foloseşte clorul, bromul, săruri de cupru şi argint, ozonarea,
dibromantina. Concomitent cu dereticarea zilnică a încăperilor, se efectuează dezinfect
curentă a pasajelor, podelelor, covora-şelor de cauciuc etc. cu soluţie de cloramină de 0,5–
1%.
In scopul preîntâmpinării impurificării bazinului, trebuie respectate următoarele cerinţe:
respectarea regulilor de comportare în bazin care se afişează în vestibul; admiterea în bazin
numai a persoanelor care au trecut controlul medical; examinarea repetată a celor ce se
ocupă cu nataţia (obligatoriu nu mai rar de o dată în şase luni); fiecare vizitator trebuie să
facă duş cu apă fierbinte; sportivii trebuie să aibă costum special de baie; personalul de
deservire trebuie să intre în sala de nataţie, şi sala de pregătire pentru duşuri în încălţăminte
specială; pentru dezbrăcarea şi păstrarea îmbrăcămintei trebuie prevăzute cabine speciale
sau dulapuri individuale cu secţie pentru încălţăminte şi găuri pentru ventilaţie.
93. Factorii nocivi din edificiile sportive si profilaxia actiunii lor asupra sportivilor.
Edificiile sportive trebuie să corespundă unor cerinţe igienice, pentru a influenţa în mod
pozitiv activitatea sportivă şi sănătatea sportivilor. Exerciţiile fizice şi sportul, practicate în
condiţii igienice necorespunzătoare, influenţează negativ sănătatea celor care le practică şi
performanţele realizate. Factorii nocivi din edificiile sportive sint: factorii de mediu ca:
microclimatul nefavorabil, zgomotul, vibraţia, iluminatul nesatisfăcător, aerul impurificat,
insuficienţa de O2 care exercită acţiune puternică asupra organismului. In scopul
profilaxiei actiunii factorilor nocivi asupra organismului, edificiile sportive se normeaza si
se monitorizeaza conform regulamentelor in vigoare.
Medicului igienist trebuie sa supravegheze starea salubrităţii şi utilajului sanitar-tehnic,
microclimatul şi aerul din încăperi, iluminatul.
Încălzirea, ventilrea din edificiile sportive .
Edificiile sportive închise sunt menite să protejeze sportivii de factorii nefavorabili ai
mediului extern.
Condiţiile microclimei edificiilor sportive închise depind în mare măsură de eficienţa
lucrului sistemelor de încălzire şi ventilare a aerului, mai ales în perioada rece a anului. La
construirea edificiilor sportive sistemul de încălzire se proiectează după temperatura
calculată a aerului, ceea ce înseamnă că sistemul de încălzire trebuie să menţină în încăpere
temperatura optimă în cazul celei mai joase temperaturi a aerului extern pentru localitatea
dată. În sălile fără spectatori temparatura calculată a aerului în perioada rece a anului
constituie150C, în patinoarele acoperite- 140C, a sălilor de tir – 18 0C pentru sălile
piscinelor – cu 1–20C mai mare în raport cu temperatura apei în bazin. Umiditatea relativă
a aerului se reglementează numai pentru sălile cu spectatori şi trebuie să constituie în
perioada rece a anului 40–45%, iar în cea caldă 50–55%. Viteza de mişcare a curenţilor de
aer în zonele de lucru se interzice să depăşească 0,2 m/s – pentru sălile bazinelor acoperite,
0,3 m/s – pentru sălile de lupte, tenis de masă şi patinoare acoperite, 0,5 m/s – pentru
celelalte săli sportive.10
Asigurarea parametrilor normali ai microclimatului şi componenţei chimice a aerului
depinde de eficienţa funcţionării sistemelor de ventilaţie. În vederea menţinerii purităţii
aerului în încăperi, este necesar de a asigura fiecărei persoane un anumit volum de aer.
Pentru sălile sportive, ţinând cont de respiraţia intensă şi transpiraţia sportivilor, cubajul de
aer a fost determinată de 30 m3, iar volumul ventilaţiei – 90 m3 pentru o persoană pe
oră.
Edificiile sportive trebuie asigurate cu iluminare naturală şi artificială suficientă, uniform
repartizată pe toată suprafaţa încăperii.
O mare parte dintre elementele activităţii sportive înaintează organismului un şir de cerinţe
specifice: orientarea vizuală într-un timp scurt, viteza mare de distingere (a aparatelor,
mingii, armei, liniilor de demarcare, altor ţinte etc.), claritatea stabilă a vederii. Eficacitatea
acestor activităţi depinde în mare măsură şi de gradul iluminării sălilor sportive. Totodată,
condiţiile optime de iluminare a edificiilor sportive exercită o acţiune estetică şi
psihologică, ameliorează capacitatea de muncă sportivă şi preîntâmpină traumatismul.
Iluminarea naturală directă e recomandabilă în toate încăperile edificiilor sportive.
Aprecierea obiectivă include cercetarea şi calcularea următorilor indici: coeficientul de
luminozitate, unghiul de incidenţă, unghiul de deschidere, CIN. În sălile de sport valoarea
optimă a coef. de luminozitate trebuie să fie egal cu 1/6, în bazinele de înot, cabinetele
instructorilor, medicilor – cu 1/5–1/6, sălile de masaj – cu 1/8–1/10. CIN în sălile sportive e
necesar să nu fie mai mic de 1%. Ocupaţiile cu sportul înaintează cerinţe deosebite de
asemenea către iluminatul artificial. Iluminarea insuficientă, luminozitatea orbitoare,
luciul şi contrastivitatea de la sursele de lumină cauzează obosirea rapidă a analizatorului
vizual, scăderea sensibilităţii contrastante, stabilităţii vederii clare, rapidităţii distingerii. Au
fost recomandate următoarele
normative ale iluminatului articficial .Lupte sportive, acrobatică, gimnastică, box, scrimă-
200lx, tenis de masa 400lx, atletica usoara, grea 150 lx, badminton, baschet, tenis 100-300
lx. .Acţiunea sistematică a factorilor negativi ai mediului asupra organismului sportivului
poate provoca apariţia stărilor prepatologice şi patologice. Unul dintre aceşti factori este
zgomotul sportiv, care poate fi constant şi inconstant. Zgomotul poate fi considerat drept un
factor de risc profesional, capabil să deregleze starea funcţională a organismului.
Acţionând asupra sănătăţii sportivilor şi antrenorilor, el provoacă schimbări în analizatorul
auditiv, diminuând capacitatea de muncă, eficienţa desfăşurării şi rezultatele
antrenamentului.
De menţionat, că pentru atenuarea nivelului de zgomot se consideră eficientă feţuirea
pereţilor cu saltele din materiale moi fibroase, învelite cu pânză subţire, precum şi cu plăci
din materiale fibroase sau cu foi de poroplast cu grosimea de 50–100 mm. Nivelul maxim
admisibil în sălile sportive nu trebuie să depăşească 60 dBA.
95. Cerinte ig fata de planif, constructia, amenajarea si dotarea institutiilor cultural
publice.
În cadrul supravegherii igienice a instituţiilor cultural-publice, e necesar de a stabili: gradul
de corespundere a utilajelor, instalaţiilor şi conţinutul acestor clădiri (încăperi) cerinţelor
igienice; cauza apariţiei deficienţelor depistate şi căile de înlăturare a efectelor acestora;
existenţa plângerilor cetăţenilor care se folosesc de clădire; influenţa asupra psihicului sau
dispoziţiei persoanelor, vizitarea acestora.
Indiferent de unele cerinţe specifice faţă de planificarea şi înzestrarea încăperilor
instituţiilor cultural-publice cu funcţii diferite, se înaintează şi multe cerinţe comune. Se
cere un microclimat optim, vizibilitate şi acustică bună, un vestiar bine organizat. Vestiarele
instituţiilor de cultură, de obicei, se situează pe parcursul mişcării vizitatorilor, în apropiere
de intrări, de preferinţă într-o încăpere izolată de vestibul. Suprafaţa vestiarului se
calculează în funcţie de raportul 0,08–0,1 m2 la un vizitator.
Cerinţele igienice faţă de planificarea şi înzestrarea sălii de spectacole din teatre sunt dictate
de necesitatea asigurării în teatre a comodităţilor pentru spectatori: vizibilităţii, audiţiei,
microclimei şi calităţii aerului. Vizibilitatea normală în sala de spectacole e asigurată prin
faptul că fiecare rând este situat mai sus decât premergătorul cu cel puţin 12 cm, ultimele
rânduri se află cu 30–32 m de la scenă în teatrele de operă şi cu 25–27 m în cele dramatice.
Cinematografele trebuie amplasate cât mai aproape de spectator, nu se recomandă
construcţia cinematografelor încorporate, deoarece ele prezintă o sursă de zgomot.
Cinematografele constau din următoarele încăperi: vestibulul pentru case şi de intrare,
foaierul parterului, culuarele balconului etc. Volumul de ventilare a cinematografelor se
recomandă să corespundă unei capacităţi maxime de oameni pe care îi poate primi
cinematograful. Cubajul de aer este de 20 m³/oră per persoană. Temperatura aerului în sală
trebuie să fie de 16-200C, însă nu mai mult de 250C în perioada caldă a anului, umiditatea
aerului – de 45–55%. Sistemul de ventilare e necesar să fie aparte pentru încăperile sălii de
cinema, încăperile administrative, cele de deservire a clienţilor etc.
Principala cerinţă igienică faţă de planificarea clădirilor pentru circuri trebuie considerată
plasarea raţională a elementelor lor multiple şi diferenţiate.
Este important să se obţină o izolare sigură a încăperilor pentru animale faţă de sala de
spectacole, foaier şi hol, precum şi de restul încăperilor.
96. Exigente igienice catre microclimatul si nivelul iluminatului in edificiile sportive de
tip inchis si institutiile cultural publice.
Condiţiile microclimei edificiilor sportive închise depind în mare măsură de eficienţa
lucrului sistemelor de încălzire şi ventilare a aerului, mai ales în perioada rece a anului. În
sălile fără spectatori temparatura calculată a aerului în perioada rece a anului constituie
150C, în patinoarele acoperite– 140C, a sălilor de tir – 18oC, pentru sălile piscinelor – cu
1–2oC mai mare în raport cu temperatura apei în bazin. Umiditatea relativă a aerului se
reglementează numai pentru sălile cu spectatori şi trebuie să constituie în perioada rece a
anului 40–45%, iar în cea caldă 50–55%. Viteza de mişcare a curenţilor de aer în zonele de
lucru se interzice să depăşească 0,2 m/s – pentru sălile bazinelor acoperite, 0,3 m/s – pentru
sălile de lupte, tenis de masă şi patinoare acoperite, 0,5 m/s – pentru celelalte săli sportive.
Pentru sălile sportive, ţinând cont de respiraţia intensă şi transpiraţia sportivilor, cubajul de
aer a fost determinată de 30 m3, iar volumul ventilaţiei – 90 m3pentru o persoană pe
oră.Edificiile sportive trebuie asigurate cu iluminare naturală şi artificială suficientă,
uniform repartizată pe toată suprafaţa încăperii.Iluminarea naturală directă e recomandabilă
în toate încăperile edificiilor sportive. Aprecierea obiectivă include cercetarea şi calcularea
următorilor indici: coeficientul de luminozitate, unghiul de incidenţă, unghiul de
deschidere, CIN. În sălile de sport valoarea optimă a coef de luminozitate trebuie să fie egal
cu 1/6, în bazinele de înot, cabinetele instructorilor, medicilor – cu 1/5–1/6, sălile de masaj
– cu 1/8–1/10. CIN în sălile sportive e necesar să nu fie mai mic de 1%. Ocupaţiile cu
sportul înaintează cerinţe deosebite de asemenea către iluminatul artificial. Iluminarea
insuficientă, luminozitatea orbitoare, luciul şi contrastivitatea de la sursele de lumină
cauzează obosirea rapidă a analizatorului vizual, scăderea sensibilităţii contrastante,
stabilităţii vederii clare, rapidităţii distingerii.
În vederea evaluării calităţii aerului din încăperi însemnătate marcantă are examinarea
conţinutului de CO2 şi a oxidabilităţii lui, aceştia fiind indicatorii principali ai gradului de
viciere a aerului. În afară de aceasta, după cantitatea de dioxid de carbon şi oxidabilitatea
aerului din încăpere poate fi determinată eficacitatea ventilaţiei.
Pentru institutiile cultural-publice: Se cere un microclimat optim, vizibilitate şi acustică
bună, un vestiar bine organizat.Cubajul de aer este de 20 m³/oră per persoană. Temperatura
aerului în sală trebuie să fie de 16–20oC, însă nu mai mult de 25oC în perioada caldă a
anului, umiditatea aerului – de 45–55%. Sistemul de ventilare e necesar să fie aparte pentru
încăperile sălii de cinema, încăperile administrative, cele de deservire a clienţilor etc.
97. Expertiza igienică a proiectelor edificiilor sportive. Pentru efectuarea
expertizei igienice a proiectului şi eliberarea avizului sanitar la
proiect la CSP se prezintă următoarele documente:
1. Proiectul de construcţie.
2. Certificatul de Urbanism.
3. Planul general şi planul de încadrare în teritoriu.
4. Concluzia CSP cu privire la repartizarea terenului pentru
construcţie.
Supravegherea igienică la etapa de construcţie şi recepţionăre în
exploatare a edificiilor sportive. În scopul evitării cazurilor de recepţionare
a edificiilor sportive cu încălcarea cerinţelor igienice, se efectuează
supravegherea procesului de construcţie. Aceasta are loc la etapa
„zero”, când se pune accent pe starea solului, sursele de poluare a solului,
hidroizolarea fundaţiei, organizarea lucrărilor, condiţiile de muncă
şi odihnă a constructorilor, influenţa lucrărilor asupra condiţiilor de trai
a populaţiei din apropierea şantierului; evidenţierea corespunderii lucrărilor
la nivel mai sus de „zero” cu proiectul; la sfârşitul lucrărilor de construcţie
La recepţionarea în exploatare a edificiilor sportive se atrage atenţia
la corespunderea teritoriului construcţiei clădirii, modul de planificare a
încăperilor, corespunderea utilajului de tehnică sanitară cerinţelor igieni9
ce. Medicul se familiarizează cu avizele de control ale sistemului de
aprovizionare cu apă, de canalizare, de reglare a tehnicii sanitare, ale sistemului
de încălzire, ventilaţie, gazificaţie etc. Ia de asemenea cunoştinţă
de documentele referitoare la recepţionarea utilajului după o probă de
lucru, de rezultatele de măsurare a zgomotului, vibraţiei, analizelor de
laborator ale aerului din încăperile închise, de măsurare a factorilor microclimatici,
ai iluminatului, etc. Defectele depistate sunt incluse în
foaia de constatare a defectelor, se indică termenele de lichidare a lor.
Comisia de stat îşi începe activitatea după corectarea neajunsurilor, indicate
de comisia de lucru. Actul de recepţie a obiectivului conţine descrierea
tehnică a obiectivului, concluzia privind corespunderea lucrărilor
executate normelor şi regulilor, concluzia privind gradul de pregătire a
obiectivului şi decizia referitoare la recepţia lui.
Supravegherea igienică curentă. Orice obiectiv trebuie să activeze
în baza autorizaţiei sanitare de funcţionare, care se eliberează de către
Centrul de Sănătate Publică. Sarcina medicului igienist în domeniul supravegherii
igienice curente constă în supravegherea salubrităţii şi utilajului
sanitar-tehnic, microclimatului şi aerului din încăperi, iluminatului,
încălzirii, ventilaţiei din edificiile sportive şi cultural- publice.
Edificiile sportive închise sunt menite să protejeze sportivii de factorii
nefavorabili ai mediului extern.
Condiţiile microclimei edificiilor sportive închise depind în mare
măsură de eficienţa lucrului sistemelor de încălzire şi ventilare a aerului,
mai ales în perioada rece a anului. La construirea edificiilor sportive sistemul
de încălzire se proiectează după temperatura calculată a aerului,
ceea ce înseamnă că sistemul de încălzire trebuie să menţină în încăpere
temperatura optimă în cazul celei mai joase temperaturi a aerului extern
pentru localitatea dată. În sălile fără spectatori temparatura calculată a
aerului în perioada rece a anului constituie 15oC, în patinoarele acoperite
– 14oC, a sălilor de tir – 18oC, pentru sălile piscinelor – cu 1–2oC mai
mare în raport cu temperatura apei în bazin. Umiditatea relativă a aerului
se reglementează numai pentru sălile cu spectatori şi trebuie să constituie
în perioada rece a anului 40–45%, iar în cea caldă 50–55%. Viteza
de mişcare a curenţilor de aer în zonele de lucru se interzice să depăşească
0,2 m/s – pentru sălile bazinelor acoperite, 0,3 m/s – pentru sălile
de lupte, tenis de masă şi patinoare acoperite, 0,5 m/s – pentru celelalte
săli sportive.
10
Ocupaţiile cu cultura fizică şi sportul în edificiile sportive acoperite
cauzează schimbări esenţiale ale aerului, atât din punct de vedere chimic,
cât şi fizic. Asigurarea parametrilor normali ai microclimatului şi
componenţei chimice a aerului depinde de eficienţa funcţionării sistemelor
de ventilaţie. În vederea menţinerii purităţii aerului în încăperi, este
necesar de a asigura fiecărei persoane un anumit volum de aer. Pentru
sălile sportive, ţinând cont de respiraţia intensă şi transpiraţia sportivilor,
cubajul de aer a fost determinată de 30 m3, iar volumul ventilaţiei –
90 m3 pentru o persoană pe oră.
Edificiile sportive trebuie asigurate cu iluminare naturală şi artificială
suficientă, uniform repartizată pe toată suprafaţa încăperii.
O mare parte dintre elementele activităţii sportive înaintează organismului
un şir de cerinţe specifice: orientarea vizuală într-un timp scurt,
viteza mare de distingere (a aparatelor, mingii, armei, liniilor de demarcare,
altor ţinte etc.), claritatea stabilă a vederii. Eficacitatea acestor activităţi
depinde în mare măsură şi de gradul iluminării sălilor sportive.
Totodată, condiţiile optime de iluminare a edificiilor sportive exercită o
acţiune estetică şi psihologică, ameliorează capacitatea de muncă sportivă
şi preîntâmpină traumatismul.
Iluminarea naturală directă e recomandabilă în toate încăperile edificiilor
sportive. Aprecierea obiectivă include cercetarea şi calcularea următorilor
indici: coeficientul de luminozitate, unghiul de incidenţă, unghiul
de deschidere, coeficientul de iluminare naturală. În sălile de sport
valoarea optimă a coeficientului de luminozitate trebuie să fie egal cu
1/6, în bazinele de înot, cabinetele instructorilor, medicilor – cu 1/5–1/6,
sălile de masaj – cu 1/8–1/10. Coeficientul de iluminare naturală în sălile
sportive e necesar să nu fie mai mic de 1%.
Ocupaţiile cu sportul înaintează cerinţe deosebite de asemenea către
iluminatul artificial. Iluminarea insuficientă, luminozitatea orbitoare,
luciul şi contrastivitatea de la sursele de lumină cauzează obosirea rapidă
a analizatorului vizual, scăderea sensibilităţii contrastante, stabilităţii
vederii clare, rapidităţii distingerii. Au fost recomandate următoarele
normative ale iluminatului articficial
98. Clasificarea institutiilor de mentinere a igienei corpului.Importanta
igienica ,antiepidemica,fiziologica si terapeutica a baii(culturala,sociala).
1)Baile rusesti –folosesc in salile de aburi vapori,generate cu ajutorul sobei din
piatra,incalzita cu lemne sau alt combustibil(in ultimul timp cu gaz).In baile rusesti sint
lighene si ciubere,dus.
2)Baile cu dus-spalatul are loc in special sub dus,care are din punct de vedere igienic citeva
prioritati:
-pentru spalat se foloseste apa curata curgatoare
-se intrebuinteaza apa de temperature dorita
-consumul apei e mai mic decit in incaperea de spalare a baii rusesti.Cuvele,care de
asemenea pot fi folosite in aceste bai,sint mai putin igienice din cauza lipsei schimbului
apei din ele pe parcursul spalatului.Insa cazile din baile de acest tip sint necesare celora,care
nu se pot folosi de incaperea generala de spalat,iar uneori-pentru efectuarea procedurilor
curative.
3)Baile –sauna se deosebesc de baile rusesti prin faptul ca in incaperea lor pentru aburi se
foloseste aerul uscat,incalzit pina la o temperature considerabila(90 grade C),spalatul
decurge sub dus,baia este inzestrata cu bazin(sau microbazin).Aceasta metoda de spalare
este igienic rationala,insa foarte incordata,din care cauza poate fi contraindicate sau necesita
un antrenament anumit si un control medical.
4)Baile-filtru,in afara de insemnatatea igienica,au si o importanta antiepidemica-in ele are
loc,conform indicatiilor epidemiologice,prelucrarea
sanitara(spalatul,tunsoarea,deparazitarea si dezinfectia lengeriei si a imbracamintei)a unor
contingente.In legatura cu aceasta planificarea,inzestrarea si regimul filtrului are
particularitatile sale.Baile sint inzestrate cu dusuri,intrarea si iesirea in sectie sint
separate.Din camera de dezbracare cei care se spala transmit imbracamintea lor printr-o
fereastra speciala in camera pentru dezinfectie,iar dupa spalare o primesc inapoi.
Importanta igienica a baii se manifesta in primul rind prin rolulul ei de asanare a populatiei.
Rol antiepidemic joaca si baile filtru. In ele are loc,conform indicatiilor
epidemiologice,prelucrarea sanitara(spalatul,tunsoarea,deparazitarea si dezinfectia lengeriei
si a imbracamintei)a unor contingente.
Importanta fiziologica se evidentiaza prin faptul ca temperature inalta a aburilor provoaca
un sir de modificari fiziologice in organism:ridicarea temperaturii corpului,accelerarea
pulsului si respiratiei ,micsorarea tensiunii arteriale, slabirea fortei muscular,ridicarea
tonusului sistemului cardiovascular.
Folosirea permanenta a camerei de aburi duce la antrenarea functiilor enumerate mai sus,la
calire,iar uneori serveste ca factor curativ in special la astfel de boli ca
reumatismul,podagra,bolile renale,la un sir de nevroze.
99. Baile trebuie sa fie situate pe un teritoriu separate(0,2 ha pentru un
obiect).Conform recomandarilor actuale ele pot fi situate in raionul locative al
urbei,deoarece aceasta este in interesul populatiei deservite.Insa datorita faptului ca baia
poate fi sursa de actiune nefavorabila asupra teritoriului ambient,intre ea si teritoriul
locative trebuie sa fie un interval de 25-40 m(in dependenta de capacitate),insa nu mai mic
de 50 m de la institutiile curative si de copii.De obicei baile se amplaseaza pe teritoriul
intercartieral,in apropiere de ele se organizeaza locuri de stationare a transportului urban.
Capacitatea baii se determina dupa formula: X=a*b*c*d/e*g*k,unde
x-capacitatea in ora
a-populatia in perspectiva la 10 ani
b-populatia deservita cu baie(%)
c-nr. de spalatorii pe parcurs de 1 an la un om
d-durata spalarii
e-nr. de zile de lucru a baii
g-nr. de ore de lucru a baii in zi
k-coeficient de iregularitate(~0,8)
Componenta si dimensiunile incaperilor principale si auxiliare ale baii
Pentru baile de orice capacitate este obligatorie constructia incaperilor sau a grupelor de
incaperi.
a)vestibuluri cu vestiare si sali de asteptare
b)incaperi igienice(camere de dezbracare,camere de sapunire,dusuri,camere de aburi)
c)incaperi auxiliare si suplimentare(case de vinzare a biletelor,depozite,weceuri s.a.)
In baile cu capacitatea de 20 locuri si mai mult se organizeaza bazine de scaldat si
innot,incaperi pentru deservire de asanare si profilaxie(dus asanator,baie,masaj,camera de
odihna),incaperi pentru deservirea suplimentara(frizerie,atelier de reparatie marunta a
imbracamintei,punct de inchiriere a articolelor pentru scaldat si innot,spalatorie pentru
spalatul urgent),se largeste component incaperilor auxiliare si suplimentare.
100. Importanta sanitaro-igienica aspalatoriei.Clasificarea spalatoriilor.Calcularea
capacitatiispalatoriei.Exigenteigienicela spalarea si tratarea albiturilor.
.Clasificarea spalatoriilor.
In funcţie de destinaţie, spălătoriile se divid în următoarele tipuri:
a) comunale;
b) departamentale;
c) autonome (la domiciliu);
d) de autodeservire (mecanizate

Calcularea capacitatii spalatoriei.

X=n(a+b)\c*d
X-cantitatea de haine pe schimb
n-nr populatiei deservite
a-cantitatea hainelor murdare p-u 1 an timp de 1 luna\kg=10kg
b-cantitatea de rufe a sectorului comunal=2
c-nr de schimburi in 24 h=2
d-nr de zile lucratoare in luna=26
Cerinte igienice la spalarea si tratarea albiturilor.
Spalatoriile in care se prevede prelucrarea lenjeriei infectate trebuie sa corespunda
urmatoarelor cerinte:
a)incaperile prin care trece lenjeria infectata sa fie izolate de celelalte incaperi;
b)incaperile"murdare" sa fie asigurate cu ventilatie individuala de extractie;
c)incarcarea lenjeriei infectate in masinile p-u dezinfectarea si fierberea lenjeriei in aburi
trebuie sa se efectuieze in sala de sortare
d)scoaterea lenjeriei dezinfectate din masina si fierberea in aburi trebuie sa se efectuieze din
partea sectiei de spalare.
Lenjeria se prelucreaza in conformitate stricta cu cerintele procesului tehnologic de
spalare.Tot utilajul spalatoriilor,amplasarea masinilor si finisarea incaperilor trebuie sa
permita curatarea lor rapida si usoara.
101. Exigenţe igienice la planificarea şi dotarea sanitaro-tehnică a frizeriilor şi locului
de muncă a frizerului.
La început se studiază conform planului situaţional dacă frizeria este amplasată corect,dacă
ieşirea nu este în incinta caselor de locuit. Se atrage atenţia la materialele de finisare a
pereţilor şi se stabileste dacă ei vor fi uşor supuşi deriticării umede,ei trebuie să fie vopsiţi
cu vopsea din ulei,teracotă sau cu tapete care se spală. Se specifică genul frizerului, pentru
frizer bărbat locul de muncătrebuie să aibă-7m2; frizer femeie-8m2. Se determină prezenţa
încăperilor principale:sala de deservire,socio-igienică şi pentru personal.La fel şi cele
auxiliare:sala de aşteptare,medicul mai inspectează soluţiile de dezinfectie şi modul lor de
pastrare.Alte exigenţe:
• sursa de apă trebuie sa fie centralizată, obligator perezente apei calde
• canalizarea centralizată
• prezenţa veceului care nu trebuie să fie mai departe de 70m.
• Prezenţa contractului frizeriei date cu o spălătorie specializată
102. Dezinfectarea uneltelor de deservire a clienţilor în frizerii,cabinete
cosmetice,cabinet de pedichiură.
Soluţiile dezinfectante trebuie să se păstreze corect ,în borcane, la întuneric cu notarea
procentajului şi data fabricării. Pentru dezinfecţie de obicei se foloseşte sol. De lizofomină
de 2% în care instrumentele se ţin 20min. Dar înainte de asta instrumentele trebuie spălate
în apa caldă şi soluţie degresantă apoi clătite, iar după asta se scot din lizoformin,iarăşui
clătite şi sterse. Pentru dezinfectarea mîinilor: se foloseşte AXD2000 cu care se spală timp
de 30 sec mîinile după carese şterg. Pentru deritecarea umedă a pereţilor şi pentru tratarea
suprafeţelor se foloseşte sol. De lizoformin de 1,5% perioada de contact a căruia trebuie să
fie de cel puţin 30min.şi se face prin ştergere.Albiturile trebuie să fie spălate aparte în
spălătorii specializate.CLOROM poate fi utilizat si la dezinfectia instrumentelor de max,
prin dizolvarea unei tablete la 3 l apa.PRESTI-MAIN-Solutie pentru dezinfectia mâinilor
lucratorului sub forma lichida, limpede, vâscoasa, incolora, spumanta, solutia este gata de
utilizat.STERILIZATOR CU CUART-u forma cilindrica, are un buton pentru alimentare la
curent 220v, îi este adoptat un buton pornit-oprit.
CLOROSAN-Se gaseste sub forma de granule. Are rolul de albire si dezinfectie a ruferiei.
Concentratia este de 10 gr clorosan la 30 l (pentru 5 Kg rufe uscate).DESOGERMSe
utilizeaza pentru dezinfectarea sau sterilizare prin imersie a instrumentelor(mase plastice
sau cauciuc). Se utilizeaza prin diluarea cu apa înainte de folosire astfel:
• solutii 0.5% timp de 60 min
• -solutii 0,8% prima imersie timp de 30 min
104. Clasificarea centrlor populate.Notiuni de sistematizare a comunitatii.Imporanta
igienica a sistematizarii.
Clasificarea administrative-politica:
-orase rationale
-orase judetene
-orase municipal
-orase de tinut
In functie de nr. populatie:
-extrem de mari - peste 1000
-foarte mari - 250-500
-mari - 100-250
-medii - 50-100
-mici – pina la 50
.Notiune de sistematizare a comunitatilor.Importanta igienica a sistematizarii.
Sistematizarea prezinta un complex de masuri social-economice , tehnico-ingineresti,
sanitaro-igienice, si architectural-planificative, care asigura cea mai rationala asezare cu
traiul si amplasarea pe teritoriu a tuturor domeniilor economiei nationale. Importanta
igienica:asigurarea conditiilor sanatoase si favorabile de viata pt populatie ; crearea
conditiilor favorabile pt munca productive ; dezvoltarea multilateral a personalitatii ;
105. Urbanistica,caracteristica igienica a ei la diferite etape istorice de evaluare a
societatii .
Urbanistica are scopul de a rezolva complexul broblemelor social-economice ,sanitaro-
igienice ,arhitectural -constructive si tehnice .Crestere intensiva a oraselor e legata de
industrializarea tarii in primii ani ai cincinalelor .Deja din 1924 se efectueaza masurii
urbanistice planificate indreptate in specila spre lucrarile urgente de salubrizare a oraselor si
de constructie a unor raioane urbane ,prioritar a periferiilor muncitoresti.Igenistii si medici
sanitari auparticipat la elaborarea bazelor stiintifice de proiectare a oraselor bine amenajate
si la rezolvarea problemelor concrete de reconstruire a centrelor populate vechi si de
construire a celor noi .Au fost formulate princiipile igienice de restrucurare a
oraselor :rarirea constructiei,crearea raioanelor industriale si organizarea zonelor de
protectie sanitara intre ele si teritoriile locative,plantarea arbilor si arbustilor si
salubritatea.Cartierele locative noi se deosebeau cu mult de constructile
anterevolutionare .In locul terenurilor dens construite cu case -fintinii rentabile au aparut
spatii largi si luminoase .Sa inceput constructia caselor locative nu numai contind de
confortul din apartament .La planificare oraselor ,cartierelor ,strazilor,scuoarelor si
parcurilor o insemnatate tot mai mare capata folosirea luminii solare ,aerului
curat,ameliorare microclimei in scopul rearii conditilor favorabile pe teritoriul
constructilor .
Deja in anii antebeligii sau creat sectii care se ocupau cu cercetarile in domeniul
sistematizarii centrelor populate ,idreptate spre studierea particularitatilor diferitelor metode
de constructie si a influentei lor asupra conditilor de viata a populatiei,argumentarea
recomandarilor referitoare la ameliorarea intreprinderilor industriale .
In 1959 au foat adoptate regulile si normativele de sistematizare si constructie a oraselor ,in
care siau gasit reflectia multe cerinte igienice : zonarea functionala a teritoriului
orasului ,organizarea si amplasarea raioanelor industriale.

Factorii formatori urbanistici.

Factori urbanistice se considera acele elemente ale economiei nationale,care condictioneaza
dezvoltarea nemijlocita a centrelor populate existente si constructia oraselor si oraselelor
noi. Dintre ei fac parte intreprinderile industriale si agricole, depozitele si bazele de
aprovizionare tehnico-materiala , intreprinderile si institutile de transport
extern ,organizatile de constructie si montaj ,institutile administrative ,opstesti ,de cercetari
stiintifice si de culturalizare cu o insemnatate extraurbana.

108. Zgomotul .Definitie caracteristici,unitati de masura.Actiunea zgomotului asupra

organismului uman
Zgomotul se defineşte ca un sunet sau amestec de sunete, discordante, puternice, neplăcute,
gălăgie, vacarm, vuiet, tunet etc. Zgomotul este un sunet nedorit şi neplăcut auzului.
Este caracterizat de cele două însuşiri importante ale sale: intensitatea, măsurată în decibeli
[dB], şi frecvenţa,măsurată în hertzi [Hz]. Intensitatea zgomotului se măsoară în dB, iar
scara de măsură este logaritmică.O conversaţie normală are cca 65 dB, iar strigătul areîn jur
de 80 dB. Deşi diferenţa dintre conversaţia normală şi strigăt este de numai 15 dB,
intensitatea strigătului este
de 30 de ori mai mare.Actiunea zgomotului asupra organismului uman.Reactia de raspuns a
omului la zgomot este determinata de aparitia proceselor de excitatie sau inhibitie a S.N.C.
O mare cantitate de semnale acustice ce patrund in cortexul cerebral, creaza neliniste, stare
de frica, aparitia oboselii precoce care la rindul sau, poate influienta negativ asupra starii
sanatatii.Actiunea zgomotului asupra omului se poate manifesta in diapazon mare: de la
iritarea subiectiva, pina la schimbari patologice obiective in arganul auditiv, SNC, sistemele
cardiovascular, endocrin, digestiv, etc. Astfel zgomotul actioneaza asupra tuturor organelor
si sistemelor de importanta vitale ale omului. Raspunsul ap Cardiovascular la zgomot se
atesta prin accelerarea pulsului si cresterea tensiunii arteriale, in mod special tensiunea
sistolica. Aparatul respirator se manifesta prin cresterea frecventei si amplitudinii
respiratorii ca si a cconsumului de oxigen. Ap digestiv prrezinta modificari inhibitorii ale
secretiei si motilitatii gastrice si intestinale. O puteernica influienta sufera si sistemul
endocrine a influientei zgomotului asupra SNC.Actiunea energiei acustice asupra omului se
poate imparti in urmatoarele categorii:1.lezarea functiei auditive care provoaca pierderea
temporara ori constanta a auzului;2.Dereglarea capacitatii de a transmite si a reception
sunetele vorbirii;3.Excitabilitatea, nelinistea ,dereglarea somnului, sustragerea atentiei de la
ocupatiile obisnuite;4.Schimbarea reactiilor fiziologice caracteristice omului la semnalele
de stress si care nu sint specific p/u actiunea zgomotului;5.Influienta asupra sanatatii psihice
si somatice;6.Influienta asupra activitatii de productie, muncii intelectuale.Actiunea asupra
urechii poate avea mai multe forme:tulburari acute sau accidentale, determinate de
zgomotul foarte puternic sau accidental. Ele constau din traumatisme ale timpanului, urechii
medii sau chiar a urechii interne si se manifesta prin infundarea sau perforarea timpanului,
hemoragii otice surditate etc.tulburari cronice care apar cu precadere in mediul industrial
care se manifesta prin scaderea acuitatii auditive a populatiei din zonele zgomotoase;
109. Zgomutul social si urban, sursele, caracteristica igienica. Principiile normarii
igienice a zgototului pe teritoriul constructiilor locatite si in incaperile de trai.
Zgomotul se defineşte ca un sunet sau amestec de sunete, discordante, puternice, neplăcute,
gălăgie, vacarm, vuiet, tunet etc. Zgomotul este un sunet nedorit şi neplăcut auzului
In conditiile aglomeratiei urbane zgomotul apare ca un element caracteristic. Totalitatea
zgomotelor emise de diferite surse din teritoriul localitatii alcatuiesc zgomotul urban.
Elementele componente principale ale acestuia sint: zgomotul strazii, al locuintei si
industrial.
Sursele de zgomot in mediul ambiant pot fi impartite in doua grupe: interne si externe; Din
sursele interne ale zgomotului fac parte utilajul ingineresc( ascensoare, pompe de pompare
a apei conductele de gunoi, ventilatia), tehnologic casnic (diferite aparate electrice,
instrumente musicale, televizor, radiou care ating valori de aproxim 80 dBA), si tehnico-
sanitar si cele create nemijlocit din activitatea oamenilor;
Ca surse externe de zgomot se considera diverse mijloace de transport: terestre(camioane,
autobuze, troleibuze, tramvaie), acvatice, aeriene, feroviar(85-110dBA), intreprinderile
energetice si industriale, cit si deverse surse de zgomot in interiorul cartierelor legate de
activitatea vitala a oamenilor ( de ex terenurile de joc si sportive etc.)
Caracteristica zgomotului urban constau in intensitati mai reduse decit cel industrial,
raspindirea fiind mai intinsa, influientarea unui nr mai mare de populatie, expunerea la
actiune de lunga durata.
Principiile normarii igienice a zgomotului pe teritoriul constructiilor locative si in
incaperile de trai.
Pentru prevenirea actiunii nefavorabile a zgomotului asupra sanatatii omului o importanta
hotaritoare au normele sanitaro-igienice ale nivelurilor admisibile ale zgomotului.Scopul
normarii igienice este profilaxia dereglarilor functionale si a maladiilor,dezvoltarii oboselii
exagerate si scaderii capacitatii de munca a populatiei la actiunea indelungata ori de scurta
durata a zgomotului in mediul ambiant.
Drept admisibil se considera un astfel nivel de zgomot la actiunea indelungata a caruia nu
au loc schimbari negative in reactiile fiziologice,care sint mai sensibile si adecvate
zgomotului,si in starea subiectiva.
Parametrii normati ai zgomotului constant sint nivelurile zgomotului presiunii sonore(dB)
in octave spectral cu frecvente medii geometrice de 63,125,250,500,1000,2000,4000,8000
Hz si nivelurile sunetului(dBA).
Normele nivelurilor admisibile ale zgomotului intra in STAS 12.1.036-81 ‘Nivelurile
admisibile a zgomotului in institutii publice si incaperi locative’.
Ex:p-u incaperi de locuit-40 dB
p-u edificii sportive-60 dB
p-u sali de clase-35 dB etc.
110. Masurile de combatere a zgomotului. Documentele normative si legislative de
reglamentare a zgomotului in centrele populate.
La locurile de munca ale intreprinderilor industriale:
-prin solutia planului general al obiectului din punct de vedere al acusticii si prin solutia
rationala de sistematizare arhitecturala a cladirii;
-prin utilizarea elementelor de inchidere ale cladirilor cu izolarea fonica necesara;
-prin utilizarea cabinetelor fonoizolante de observare si telecomanda;
-prin utilizarea elementelor fonoabsorbante(placaje,culise,elemente separate
fonoabsorbante);
-prin utilizarea capotelor fonoizolante pentru agregatele care produc zgomot;
-prin utilizarea aparatelor acustice;
-prin utilizarea atenuatoarelor de zgomot la sistemele de ventilare,conditionare a aerului si a
instalatiilor aerogazodinamice;
-prin vibroizolarea echipamentului tehnologic;
In incaperile cladirilor de locuit si publice:
-prin solutia rationala de sistematizare arhitecturala a cladirii;
-prin utilizarea elementelor de inchidere care asigura izolare fonica normata;
-prin utilizarea placajelor fonoabsorbante(in incaperile cladirilor publice) ;
-prin utilizarea atenuatoarelor de zgomot la sistemele de ventilare fortate si conditionare a
aerului;
-prin vibroizolarea echipamentului tehnico-edilitar si tehnico-sanitar al cladirilor;
Pe teritoriul zonei populate:
-prin respectarea zonelor de protective sanitara ale intreprinderilor industrial si
energetice,ale drumurilor auto si cailor ferate,aeroporturilor s.a.;
-prin utilizarea procedeelor rationale de sistematizare si construire a cartierelor si zonelor
urbanistice;
-prin utilizarea cladirilor antizgomot;
-prin utilizarea ecranelor antizgomot de-a lungul drumurilor;
-prin utilizarea zonelor verzi antizgomot.
Documentele normative si legislative de reglamentare a zgomotului in centrele populate.
1) STAS 23337-78 “Zgomotul. Metodele de determinare a zgomotului pe teritoriul locative
si in incaperile cladiriloe sociale si de trai”.
2) Hotarire cu privirea la elaborarea si emplimentarea recomandarii metodice “evaluarea
nivelului de zgomot pe teritoriu zonei rezidentiale incaperii, edificiile locative si publice”.
3) NCM E.04.02-2006 “Protectia contra zgomotului”.
4) STAT 12.1.036-81 “Zgomotul. Niveluri admisibile in incaperi locative si publice”.
111. Undele electromagnetice, definitii, caracteristici, clasificarea, unitate de masura.
Clasificarea surselor de unde electromagnetice, caracteristica igienica a lor.
Radiatiile electromagnetice prezinta un cimp electromagnetic, ce se schimba periodic in
spatiu, in care cimpurile alternative-electric si magnetic sint interdependente. Orce
schimbare a cimpului electric conditioneaza aparitia celui magnetic( si viceversa).In
notiunea de ,,cimp electromagnetic al radioundelor’’ intra tot diapazonul radiofrecventelor,
limitat dintr-o parte de frecventa f=103 Hz si din alta de frecventa f=1012Hz. Viteza
raspindirii in spatiu este de 300000km/s.
Componenta electrica a cimpului electromagnetic se caracterizeaza prin intensitatea
cimpului electric E in Volti pe m (V/m), component magnetic- prin intensitatea magnetic H
in Amperi pe metri ( A/m).
Notiunea de densitate superficiala a fluxului de energie-reprezinta cantitatea de energie care
trece printr-un plan cu suprafata egala cu 1 , situate perpendicular fata de directia raspindirii
energiei electromagnetice. Densitatea superficiala a fluxului de energie se apreciaza in Wati
pe m2 (W/m2).
Generatoarele de unde scurte si ultrascurte se folosesc pe larg in diferite domenii ale
economiei nationale: prelucrarea termica a metalelor, uscarea lemnului, ceramicii, maselor
plastic, in fizioterapie,etc.
Cele de unde suprafrecvente(de la sute de milioane pina la miliarde de oscilatii pe secunda)
sint folosite la statiile radio, la centrele de calculare prin radio-relee, etc. Acestea emana
unde cu lungimea mai mica de 1 m si omul in acest caz e influientat de cimpul
electromagnetic, intensitatea caruia se apreciaza in densitatea fluxului de energie.
Si generatoarele de unde frecvente si ultrafrecvente emana unde cu lungimea de la citiva
km.
Undele electromagnetice se clasifica dupa frecventa oscilatiilor si dupa lungimea de unda.
Clasificarea surselor de unde electromagnetice, caracteristica igienica a lor.
Sursele principale de radiatie a energiei cimpului electromagnetic al undelor radio in orase
si sate sint antenele statiilor de radio, televiziune si radiolocatie.
Antenele statiilor radio prezinta niste constructii ingineresti compuse sub forma de sisteme
de piloni, la care se suspendeaza pinze din cabluri. Aceste antene de regula au radiatie
orientate.
Antenele televizate( piloni unitar cu inaltimea de sute de metri) asigura concentratia
energiei de-a lungul suprafetei de obicei in toate directiile dupa azimut. Constructiile
antenelor acestor instalatii constituie diagrame strict orientate cu directia fixate a radiatiei
de-a lungul suprafetei solului.
Surse de radiatii ale energiei electromagnetice in centrele populate pot servi si instalatiile
frecventelor inalte cu destinatie industrial si de cercetare.
112. Actiunea undelor electromagnetice asupra organismului uman. Masurile de protectie a
populatiei de radiatiile electromagnetice. Legislatia de normare a cimpului electromagnetic

Există multe moduri de a clasifica efectele radiaţiilor electromagnetice asupra sănătăţii.

Aici ar trebui să facem distincţie între modificările biologice (care sunt dovedite prin
observaţii experimentale la nivel celular) şi efectele patologice (care provoacă sau
agravează maladii), dovedite prin studii epidemiologice.
Lista efectelor radiaţiilor electromagnetice asupra sănătăţii, prezentată aici, este, de fapt,
doar un mic eşantion de studii pe scară largă, care sunt raportate în prezent în literatura de
specialitate.

Efectele biologice ale radiaţiilor electromagnetice:

-Modificări de proteine în piele
Zece femei au fost expuse radiaţiilor electromagnetice (900 MH) prin intermediul
telefoanelor mobile GSM timp de o oră. După experiment, oamenii de ştiinţă au confiscat
pentru investigare celulele lor de piele, în scopul de a identifica orice reacţie de stres. Ei au
studiat 580 de proteine diferite şi au găsit două, care au fost afectate în mod semnificativ.
(Unul a fost mărit cu 89%, în timp ce altul a scăzut cu 32%.
-Anomaliile de dezvoltare şi de calitate a spermei
-Iritabilitatea celulelor creierului
Cercetătorii de la Spitalul Fatebenefratelli din Isola Tiberina au constatat că câmpul
electromagnetic, emis de telefoanele mobile, poate provoca unele celule din cortexul
cerebral (adiacent din partea capului, de care a fost folosit telefonul): puternic excitat timp
de o oră, în timp ce alte celule devin depresive.
-Deteriorarea ADN-ului
Grupul german de cercetare Verum a studiat efectul radiaţiilor asupra celulelor animalelor
şi omului. După ce celulele au fost plasate într-un câmp electromagnetic al telefonului
mobil – acestea au arătat o creştere a rupturilor AND, care nu în toate cazurile ar putea fi
recuperate. Aceste leziuni pot fi transferate celulelor viitoare, care, la rândul lor, ar putea
degenera în tumori maligne.

-Deteriorarea celulelor creierului

Studiul efectelor frecvenţelor telefonului mobil (aplicat la intensitatea non-termică) la
nivelul creierului şobolanului a arătat deteriorarea neuronilor (celulelor creierului) în
diferite părţi ale creierului, inclusiv cortexul, hipocampul şi ganglionul principal.

-Creşterea agresivă a celulelor leucemice

Cercetătorii de la Consiliul Naţional de Cercetare în Bologna, Italia, au arătat că celulele
leucemice, expuse la frecvenţele telefonului mobil (900 mH) în termen de 48 de ore, s-au
înmulţit în mod mai activ.
-Hipertensiune arterială
Cercetătorii din Germania au concluzionat că o utilizare unică a telefonului mobil pentru 35
de minute ar putea provoca o creştere a tensiunii arteriale normale cu 5-10 mm.
Efectele adverse ale radiaţiilor electromagnetice
-Cancerul glandei salivare
Cercetătorii israelieni au raportat că persoanele care au folosit telefoanele mobile timp de
22 de ore pe lună sau mai mult, 50 la sută au mai multe şanse de a se îmbolnăvi de cancerul
glandei salivare, decât acei care au folosit telefoanele mobile rar sau niciodată.

-Tumoare pe creier
Analiza mai multor studii anterioare a condus la concluzia că folosirea telefonului mobil
mai mult de 10 de ani duce la un risc crescut de a dezvolta anumite tipuri de tumori
cerebrale (de 2,4 ori pentru neuroma acustică şi de 2 ori pentru gliomuri).

-Cancerul limfatic şi cancerul măduvei osoase

Cercetătorii de la Universitatea din Tasmania şi Universitatea din Bristol au studiat
rapoartele a 850 de pacienţi, care au fost diagnosticaţi cu cancer de măduvă osoasă şi
sistemul limfatic. Ei au ajuns la concluzia că persoanele care trăiesc în apropierea de 300 de
metri de liniile electrice de înaltă tensiune o perioadă lungă de timp (mai ales în copilărie),
au şanse de 5 ori mai mult de a obţine aceste maladii mai târziu în viaţă.

Lista maladiilor cauzate de expunerea la radiaţiile electromagnetice asupra sănătăţii:

Periculoase pentru viaţă

• Boala Alzheimer
• Cancerul creierului (adult şi copil)
• Cancerul de sân (masculin şi feminin)
• Depresia (cu tendinţe suicidare)
• Boală de inimă
• Leucemia (adult şi copil)
• Avortul spontan
Alte stări:
• Alergii
• Autism
• Hipertensiunea arterială
• Electro-sensibilitatea
• Dureri de cap
• Schimbări hormonale
• Deteriorarea sistemului imunitar
• Deteriorarea sistemului nervos
• Dereglări ale somnului
113. Supravegherea igienica preventiva si curenta asupra zgomotului si radiatiilor
electromagnetice in centrele populate si incaperile de trai si publice.
Controlul sanitar asupra zgomotului:
Controlul sanitar preventiv:Pe teritoriile viitoarelor constructii ale caselor de locuit si ale
cladirilor obstesti se stabilesc sursele posibile de zgomot,locul amplasarii lor,nivelul
zgomotului,distantele dintre sursele de zgomot si zona locative,casa de locuit,cladirea
publica.Se apreciaza corectitudinea calculelor si rezultatele lor effectuate de catre institutiile
de proiectare,care trebuie sa tina cont si de proprietatile de retinere a zgomotului de catre
materialele si elementele de constructie,de normativele igienice in vigoare etc.Deci in
proiect trebuie sa fie prezentate nivelurile posibile de zgomot al strazii si in incaperi,cit si
argumentele referitoare la masurile de protectie prevazute.In zonele de locuit existente se
fac masurari ale nivelului de zgomot al strazii.
Controlul sanitar curent:Include efectuarea masurarilor periodice ale zgomotului strazii,in
locuinte si incaperile publice,cercetarea actiunii zgomotului urban asupra
populatiei,evaluarea igienica a poluarii sonore,elaborarea masurilor de combatere a
zgomotului si de prevenire a influientei lui nefavorabile asupra sanatatii populatiei.
Controlul sanitar asupra radiatiilor electromagnetice:
Serviciul sanitaro-antiepidemiologic efectuiaza controlul pentru respectarea N.M.A.a
cimpului electromagnetic la etapa proiectarii,reconstructiei si exploatarii obiectelor
radiotehnice pe teritoriul constructiilor locative alaturate
La proiectarea constructiei locative sau a cladirilor separate in apropierea surselor radiatiei
energiei electromagnetice controlul respectarii valorilor normative pe teritoriul eliberat
pentru constructive se face pe baza metodelor de calcul si instrumentale a determinarii
nivelurilor cimpului electromagnetic.In timpul receptiei obiectelor radiotehnice noi sau
reconstruite masurarile nivelurilor cimpului electromagnetic sint effectuate de serviciul
departamental cu participarea medicilor sanitari,iar la darea in exploatare a cladirilor civile-
de reprezentantii serviciului sanitaro-antiepidemologic cu participarea reprezentantilor de la
obiectul radiotehnic.
Organele si intreprinderile sanitaro-epidemiologice efectuiaza astfel de masurari sub forma
de control sanitar cotidian.La fiecare obiect radiotehnic,care radiaza in mediul ambiant
energie electromagnetica,se alcatuieste un pasaport sanitar,in care se indica rezultatele
masurarilor cimpului electromagnetic,corespunderea lor cerintelor normative,recomandari
ale serviciului sanitaro-antiepidemiologic si eficienta aplicarii lor.
114. Clasificarea plantatiilor verzi. Importanta igienica a amplasarii si normarii lor pe
teritoriul cartierului, microraionului, centrului populat.
După funcţii, spaţiile verzi sunt profilate diferit:
- Amenajările peisagistice recreative – scuaruri, grădini şi parcuri publice, păduri parc,
păduri de agrement, spaţiile verzi pentru copii şi tineret, etc.
- Spaţii verzi cu profil specializat – grădini botanice , grădini şi parcuri dendrologice,
rozarii, parcuri expoziţionale, parcuri şi grădini zoologice, amenajările din cimitire şi de pe
lângă crematoriile umane.
- Spaţiile verzi de înfrumuseţarre – pe lângă instituţiile administrative, culturale, de
învăţământ, de cercetare, etc, pe lângă întreprinderi, locuinţe, unele spaţii verzi stradale, etc.
- Spaţii verzi de protecţie şi utilitare – plantaţiile căilor de comunicaţie, plantaţii de
protecţie aferente cursurilor şi acumulărilor deschise de apă, plantaţii de consoliodare a
unor terenuri, perdele de protecţie, pepiniere, bazele de producţie floricolă pentru plantele
de exterior, gazoniere.
În raport cu accesbilitatea populaţiei , amenajările peisagistice pot fi :
-publice – de exemplu parcurile, grădinile şi scuarurile publice, spaţiile verzi stradale, etc.
- cu acces limitat – parcurile şi bazele sportive, amenajările peisagistice din incintele
instituţiilor,întreprinderilor, hotelurilor şi restaurantelor, grădinile botanice şi zoologice,
spaţiile verzi de pe lângă complexele de locuit, grădinile locuinţelor individuale, etc. Unele
dintre acestea au caracter privat.
Spatiile verzi prezinta o parte din structura sistematizata a orasului sau oraselului
contemporan, a zonei lor de trai, a raionelor si a microraionelor locative. Ele exercita o
influenta considerabila asupra conditiilor de trai ale populatiei, indeplinind diverse functii
sanitato-igienice si decorative de planificare.
Functiile sanitaro-igienice ale spatiilor verzi prevad:
- micsorarea concentratiei prafului in aer si reducerea continutului in el a substantelor
chimice nefavorabile
- imbogatirea aerului cu oxigen si actiunea fitoncida.
Functiile decorative e planificarea ale spatiilor verzi se folosesc pentru crearea peisajelor
atragatoare si diverse din raionele locative ce contribuie la organizarea odihnei in conditii
apropiate de cele naturale, ridicind dispozitia si tonusul vital al omului.
Cerintele igienice fata de inverzirea centrelor populate tin cont de insemnatatea
multifunctionala a spatiilor de arbori si arbusti si se refera la normativele de inverzire, de
amplasare si la dismensiunile sectoarelor verzi in dependenta de destinatia lor, de
sistematizarea si salubritatea teritoriilor inverzite.
Spatiile verzi de folosirea comuna trebuie amplasate uniform pe tot teritoriul de trai.
Suprafata acestor spatii se determina conform tabelului. (p. 400)
O importanta igienica mare au suprafata si salubritatea parcurilor, livezilor si a scuarelor.
Asa, suprafata parcului orasenesc trebuie sa fie nu mai mica de 15 ha pentru a amplasa toate
zonele functionale (de spectacol, de asanare sportiva, de odihna etc.). Sectoarele inverzite
trebuie sa ocupe nu mai putin de 70 %. Parcurile, livezile, scuarele si buliverdurile se
inzestreaza cu apeduct, canalizati, canal de scurgere, iluminare si incaperi de gospodarie.
Pentru inverzirea aleelor, drumusoarelor si a terenurilor se recomanda placi, petris si alte
materiale minerale dure. Invelisul de asfalt se admite doar in cazuri exceptionale si nu in
raionele de sud ale tarii.
In raionul locativ (sau pentru un grup de raione locative la respectarea razei admisibile de
accesibilitate a pietonilor) se creeaza livezi si parcuri cu o suprafata de 3-10 ha. Ele sint
destinate odihnei zilnice a populatiei.
Un rol mare de asanare il indeplinesc sectoare inverzite din jurul caselor de locuit –
plantatiile de arbori si arbusti, precum si gazoanele de pe teritoriile scolilor si ale
institutiilor de copii. Suprafata spatiilor verzi in microraionul fara sectoare inverzite in jurul
scolilor si institutiilor de copii trebuie sa fie nu mai mica de 6 m² pentru prima etapa a
constructie si nu mai mica de 9 m² - pentru termenul de calculare la un om. Sectoarele
inverzite trebuie sa ocupe nu mai putin de 40-50% din teritoriul liber de trai.
Toate spatiile verzi ale orasului si ale celei mai apropiate imprejurumi a lui se unesc intr-un
sistem unic, unele sectoare ale caruia trebuie sa se uneasca intre ele prin canale verzi – fisii.
115. Clasificarea strazilor. Elementele planificarii orizontale si verticale si normele
igienice. Notiune de linie rosie de reglare a constructie. Importanta si norme igienice.
Toate strazile si drumurile centrelor populate in functie de destinatie se impart in
urmatoarele categorii: drumuri accelerate, strazi magistrale de insemnatate urbana generala
sau de raion; strazi si drumuri de insemnatate locala; strazi ale raioanelor de trai, industriale
si de depozite; treceri, drumuri pentru pietoni.
O importanta igigenica mara are amenajarea strazilor: invelis rational, crearea pantei
perpendiculare si longitudinale necesare; asigurarea scurgerii apei, inverzirea. Cele mai
bune calitati igienice le poseda invelisutile din asfaltobeton si asfalt: suprafata lor nu are
suturi, se curata usor, este relativ nezgomotoasa. Strazile sint caile naturale de scurgere a
apelor atmosferice si de topire cu conditia, ca planul lor vertical asigura inclinarile
perpendiculare pentru scurgerea de pe partea corosabila intre 1 si 3%, iar inclinarile
longitudinale constituie in medie 2-3%. Inverzirea strazilor trebuie sa asigure protectia
populatiei contra poluarii cu pulbei si gaze de esapament a autovehiculelor, cit si micsorarea
nivelurilor de zgomot pe terenurile constructiei locative, invecinate cu strada. Pentru
protectia teritoriului contra sadirea obligatorie a arborilor cu coroana deasa si a arbustilor.
O importanta sanitara mare are amplasarea corecta a constructiilor subterante a strazilor – a
conductelor si cablurilor: apeductul, canalizatia fecaloid-menajera si de scurgere,
conductele termice si de aprovizionarea cu gaz, etc., deoarece la nerespectarea regulilor in
caz de accident pot aparea urmari extrem de nefavorabile (impurificarea tevilor de
apeducte, patrunderea gazului in locuinta, uscarea spatiilor verzi etc.). Linie roșie se
numește hotarul dintre stradă si teritoriul microraionului sau al cartierului. Casele de locuit
t/e amplasate putin m/departe de la linia rosie, pe asa numita linie de reglare a constructiei.
Marimea acestei distante depinde de categoria strazii si t/e sa nu fie m/mica de 6 m la
strazile magistrale si de 3m la cele locative. De mentionat ca marimile minimale prezentate
ale departarii constructiei de la linia rosie a strazii in orasele cu circulatie intensive a
transportului obstesc nu pot asigura nivelurile admisibile de zgomot in cladirile de locuit si
publice.
116. Tipurile de institutii cultural publice.Plasarea lor in planul territorial al centrului
populat in microraion si cartier.
Tipurile de institutii cultural-publice:
-teatrul
-salile de expozitii
-bibliotecile
-salile de concerte
-institutiile de invatamint superior si mediu special etc.
-cluburi
-circul
--cinematograful
Plasarea in central populat se face in zonele de centru,unde au cai de acces toata
populatia,totodata facind parte si din elementele estetice care au menirea de infrumusetare a
localitatii din punct de vedere architectural.
117. Salubritatea tehnico-sanitara a cartierului si/sau microraionului.
Teritoriul centrului populat trebuie să corespundă următoarelor cerinţe:
• relieful teritoriului trebuie să corespundă cerinţelor de construcţie, de organizare a
transportului urban şi de înlăturare normală a apelor meteorice după posibil fără staţii de
pompare (cu înclinaţia de 0,5 – 12%), iar pentru localităţile muntoase până la 30%);
• să nu fie înmlăştinat sau inundat cu ape de şiroire, cu situarea joasă a apelor freatice
(1,5 – 2 m), să nu fie solul poluat, solul să fie valabil pentru spaţiile verzi;
• să se afle din partea bătăii vântului faţă de sursele de poluare a aerului, la prezenţa
râului – mai sus după scurgere faţă de întreprinderile ce provoacă poluarea bazinelor de apă;
• asigurarea cu apă potabilă de calitate corespunzătoare cerinţelor igienice în privinţa
cantităţii şi calităţii, cât şi cu locuri de deversare a apelor reziduale;
• să aibă dimensiuni ce asigură posibilitatea dezvoltării centrului populat în
perspectivă;
• asigurarea comunicaţiilor comode cu drumurile locale şi republicane (transportul
feroviar, autotransportul) etc. Supravegherea igienica curenta in urbanistica
La aceasta etapa se efectuiaza:
a)avizarea sanitara complexa a centrelor populate in scopul evidentierii influientei
exercitate de modul de sistematizare,constructie si salubritate asupra starii sanatatii si
conditiilor de viata a populatiei
b)cercetarea igienica profunda a salubritatii centrelor populate:studierea starii atmosferei,a
nivelului de zgomot,a intensitatii transportului,stresului ruier,aprovizionarii cu
apa,canalizarii,salubrizarii,starii sanitare a solului,bazinelor de apa,a surselor de emisie a
undelor de radio,intensitatii cimpului electromagnetic.
118. Sistematizarea zonala si regionala ,importanta igienica.Datele initiale pentru
calcularea numarului de populatie in centrele populatiei proiectate. Sistematizarea
prezinta un complex de masuri social-economice , tehnico-ingineresti, sanitaro-igienice, si
architectural-planificative, care asigura cea mai rationala asezare cu traiul si amplasarea pe
teritoriu a tuturor domeniilor economiei nationale. Importanta igienica:asigurarea
conditiilor sanatoase si favorabile de viata pt populatie ; crearea conditiilor favorabile pt
munca productive ; dezvoltarea multilateral a p

ersonalitatii ; Lista sarcinilor,care se rezolva prin sistematizarea raionala,denota despre

rolul mare al acestui mod de proiectare urbanistica in asigurarea conditiilor sanatoase si
favorabile de viata pentru populatie.De aceea medical sanitar trebuie sa stie sa aprecieze
 masurile prevazute in proiectul sistematizarii rationale.Zonarea functionala a teritoriului
raionului se efectuiaza in scopurile celei mai rationale distribuiri a teritoriului pentru
constructia industriala si agricola,dezvoltarii centrelor populate existente,organizarii zonelor
de recreatie si evidentierii sectoarelor landsaftului protejat.Aceasta zonare se efectueaza pe
baza caracteristicii si aprecierii conditiilor climaterice,analizei factorilor social-economici si
sanitaro-igienici.Rezultatele aprecierii de obicei se prezinta sub forma de o serie de scheme
pentru fiecare factor(evaluarea factoriala) si a unei scheme complexe de apreciere a
teritoriului.

In proiectele sistematizarii rationale se evidentiaza urmatoarele tipuri de zone functionale:

 De constructie urbana perspectiva

 De limitare a dezvoltarii,asezarilor urbane
 De dezvoltare prioritara a agriculturii
 De odihna in masa(de recreatie)
 Sanatorial-balneara
Pentru fiecare zona se stabileste un regim special de folosire a teritoriului,care trebuie sa se
respecte atit la proiectare,cit si la realizarea propunerilor. Calculul nr proiectat de pop se
face dupa metoda balantei de munca , pe baza unor planuri de lunga durata de dezv a
economiei nationale urbane.

Nr pop se stabileste reesind din:

N=100 *A/a , unde: N- nr de pop proiectat
A-nr absolut a grupei formatoare de urba
a-ponderea gr formatoare de urba , %.
A∗100
Dupa NRC: N= T −a−b−n+ m−B , unde :

A= nr absolut al pop formatoare de urba

T= nr pop in virsta capabila de munca ,%
a = nr pop ocupate in gospodaria individuala si casnica , in virsta apta de munca , %
b = nr studenti , elevi in virsta apta de munca la sectia zi , %
n = nr invalizilor de munca
m = nr pensionarilor ocupati cu munca , %
B = nr grupului de deservire a pop , %

119. Exigente igienice catre teritoriul cartierului, microraionului.

-relieful teritoriului trebuie sa corespunda cerintelor de constructie,de organizare a

transportului urban si inlaturare normala a apelor meteorice dupa posibilitate fara statii de
pompare;
-teritoriul sa nu fie inmlastinat sau inundat cu ape de siroire,cu situarea joasa a apelor
freatice 1,5-2 m;
-solul sa nu fie poluat,valabil pentru spatiile verzi;
-teritoriul sa se afle din partea bataii vintului fata de sursele de poluare a aerului;la prezenta
riului-mai sus dupa scurgere fata de intreprinderea ce provoaca poluarea bazinelor de apa;
-asigurarea cu apa potabila de calitate corespunzatoare cerintelor igienice in privinta
calitatii si cantitatii cit si locuri de deversare a apelor reziduale;
-sa aiba dimensiuni ce asigura posibilitatea dezvoltarii centrului populat in perspective;
-asigurarea comunicatiilor commode cu drumurile locale si republicane. .-conditii
climaterice : -t medie lunara si umiditatea relativa a aer
-t max nictemerala a aer
-t max absoluta vara si min iarna
-roza vinturilor
-viteza medie si multiplicitatea rumbelor vintului conform supravegherii la orele 13:00 in
lunile: iunie , iulie , august ,septembrie.
-prezenta spatiilor verzi
-relieful teritoriului
-conditiile hidrologice(gradul de asigurare cu surse de apa, configuratia si raspindirea
retelelor hidrografice , caracteristica riurilor lungimea si latimea lor , revarsarile , debitul
apei , propr fiz-chimice ale apei)
-conditiile inginero-geologice :
-str geologica a teritoriului
-comp litologica a solului
-fenomene fizico-geologice(alunecari de teren , seismicitatea)
-propr fizice si mecanice ale solului
-posibilitatile si metodele folosirii apelor subterane in scopuri curative
-prezenta zacamintelor , raspindirea si caracteristica lor si folosirea lor in industrie.
Exigente igienice catre zonele functionale ale teritoriului comunitatii rurale.
Cerinte igienice catre zona de producere a centrului populat se referă la:
• La amplasarea clădirilor şi a instalaţiilor cu destinaţie de producere ţinînd cont de
posibilitatea influenţei nefavorabile asupra condiţiilor de trai ale populaţiei
• La stabilirea spaâiilor sanitare între zona de producere şi zona de trai a populaţiei
La salubritatea teritoriului,asigurarea colectării şi evacuării tuturor apelor reziduale şi a
rezidurilor solide

120. Metoda de expertiza a proiectelor centrelor populate.Actele normative

silegislative in domeniul sistematizarii centrelor populate
Schema expertizei igienice a proiectelor asezarilor umane include mai multe moment
principale:
1.Denumirea centrului populat,tipul lui(oras,orasel,comuna,sat),prezenta hotararii organelor
corespunzatoare cu privire la constructia sau reconstructia lui.
2.Determinarea suficientei teritoriului pentru marimea populatiei,controlul asupra
conditiilor natural si climaterice,asupra suficientei masurilor prevazute pentru inlaturarea
sau micsorarea influentei factorilor nefavorabili,asupra respectarii Z.P.S.
3.Evaluarea zonarii functionale a teritoriului,prezentei zonelor de
locuit,industriala,comunal-depozitara,a transportului exterior,suburban,etc.,interrelatiilor
dintre zone.
4.Controlul suficientei Z.P.S. dintre intreprinderile industriale si zona de locuit.Reiesind din
caracterul procesului tehnologic si nocivitatile industriale prezente,se determina clasa
intreprinderii.Pentru intreprinderile de clasa 1 latimea Z.P.S. constituie 1000m,2-500m,3-
300m,4-100m,5-50m.In unele cazuri serviciul sanitar-antiepidemic are dreptul sa ceara
marirea Z.P.S.,insa nu mai mult de trei ori.O astfel de marire a latimii Z.P.S. este necesara
in cazul unei capacitati prea mari a intreprinderii(in comparatie cu cea prevazuta de
normative),lipsei metodelor eficace de purificare a evacuarilor in atmosfera,la amplasarea
nerationala a intreprinderilor,in cazul conditiilor meteorologice nefavorabile etc.
Daca in apropierea intreprinderilor industriale se afla institutii medico-
sanitare,sanatorii,case de odihna,tabere de copii,plaje si alte obiecte de asanare,latimea
Z.P.S. se mareste de 1,5-2 ori.
Suprafata minimala de inverzire in dependent de latimea Z.P.S.este:la Z.P.S. de 300m-
60%,la 1000m-50%,peste 1000m-40%.
5.Controlul respectarii in proiect a indicilor igienei care caracterizeaza sistematizare si
constructia microraionului.In zona de locuit se divid 2 niveluri de organizare structurala-
raion de locuit si microraion.Raionul de locuit prezinta un element structural al zonei de
locuit cu aria de 80-125ha,in limitele caruia se amplaseaza institutiile si intreprinderile cu
raza de deservire nu mai mult de 1500m,cit si o parte din obiectivele de importanta
urbana.Hotarele raionului locativ corespund cu marginile practice netrecatoare sau artificial
create,cu magistralele si strazile deimportanta urbana.Microraionul prezinta o parte a zonei
de locuit cu un numar de 12000 de oameni,aria,de regula,10-60ha,insa nu mai mult de
80ha,hotarele caruia sunt formate din strazile magistrale,in care sunt amplasate case de
locuit,institutii de deservire zilnica cu raza de deservire de pina la 500m,locuri de odihna in
masa si spatii verzi.
Cei mai importanti indici ai sistematizarii si constructiei sunt:densitatea constructiei
locative,densitatea fondului locative si densitatea populatiei.
Actele normative si legislative in domeniul sistematizarii centrelor populate
• Norme sanitare.Componenta teritoriului spatiului locative.N.R.C. 46-128-4690-88
• Legea privind protectia mediului inconjurator
• N.R.C. 2.07.01-89 Urbanistica.Sistematizarea si constructia asezarilor umane urbane
si rurale
• Recomandari metodice la efectuarea controlului sanitar de stat asupra sistematizarii si
construirii centrelor populate rurale din R.M. nr.06-1/3 din 26.12.1978
• Instructia despre componenta,ordinea elaborarii,coordonarea si aprobarea schemelor
si a proiectelor de sistematizare raionala,planificarea si constructia oraselor,oraselelor si
centrelor populate rurale
• Instructia referitoare la sistematizarea si constructia statiunilor balneare si zonelor de
odihna
• Regulamentul despre controlul sanitar de stat
• STAS”Reguli de alegere si aprecierea calitatii surselor de alimentare centralizata cu
apa potabila”
• Reguli de protectie a apelor superficiale contra poluarii cu ape reziduale
• N.R.C. Protectia contra zgomotului
• Normativele sanitare de proiectare a intreprinderilor industrial
• Normative si reguli de asigurare cu insolare a cladirilor de locuit si obstesti si a
teritoriului constructiei locative
• Reguli de intretinere sanitara a teritoriului centrelor populate
• Bazele legislatiei despre ocrotirea sanatatii