Titlu:

OPTOELECTRONICĂ

Autori:

EMIL VOICULESCU
TIBERIU MARIŢA

Tehnoredactare computerizată:
Tiberiu Mariţa
 Manualul de Optoelectronică se adresează studenţilor
facultăţilor de Electronică şi Telecomunicaţii, inginerilor din
comunicaţii, celorlalţi studenţi de profil electric pasionaţi de Micro
/Optoelectronică, chiar elevilor de liceu din clasele terminale, dacă
noţiunile de bază le sunt cunoscute. Cum cursul care stă la baza
manualului s-a adresat pentru început studenţilor din anul III, el se
citeşte uşor şi reprezintă prima treaptă, pe scara pregătirii
optoelectronice de cinci semestre, a studenţilor de la facultăţile de
Comunicaţii, secţia de Comunicaţii Optice.
Având permanent în minte specificul domeniului, am
considerat că putem uşura procesul asimilării disciplinei de către
studenţii electronişti, precum şi de către ceilalţi interesaţi, prin
elaborarea unui manual practic, cu o largă paletă de dispozitive şi
aplicaţii optoelectronice, cu accent pe fenomenologie. “Mai întâi Ce şi
Cum, şi abia mai apoi Cât”, a fost preceptul pedagogic care ne-a
ghidat în elaborarea manualului. Al doilea volum, care va urma acestei
lucrări încă în acest an, va fi adresat avansaţilor şi va trata domeniul
atât de complex al circuitelor integrate optoelectronice.
PREFAŢĂ
Optoelectronica reuneşte optica tradiţională, domeniul surselor semi-
conductoare emiţătoare de radiaţie, a detectoarelor, a laserelor, a fibrelor optice
şi electronica asociată lor. Ea studiază interacţiunile luminii în domeniul de
lungimi de undă de la zeci de nm la 20 µm, cu materia în stare gazoasă, lichidă
sau solidă şi dispozitivele care se bazează pe aceste interacţiuni. Aceste dispo-
zitive combină părţi optice cu părţi electrice şi s-au dezvoltat enorm în ultimii
20 de ani, ca rezultat al extinderii industriilor materialelor semiconductoare.
Încă de la început noutăţile din laboratoarele de optoelectronică şi-au
găsit aplicarea imediată în practică. Unele dispozitive, cum este dioda electro-
luminiscentă, a pătruns în majoritatea aplicaţiilor profesionale şi de consum
încă din anii 70. Extinderea comunicaţiilor optice a determinat producţii masive
de componente optoelectronice. Acelaşi efect l-au avut lărgirea domeniului de
aplicare al laserelor şi dezvoltarea înregistrării şi stocării optice a informaţiei.
Fiabilitatea, randamentul sporit şi costul scăzut au contribuit la răspândirea
componentelor optoelectronice.
În universităţi, optoelectronica s-a consolidat ca disciplină de sine stătă-
toare, în plus, tot mai multe cursuri de fizică şi de electronică din întreaga lume
includ subiecte de optoelectronică.
Manualele de optoelectronică dedică partea introductivă noţiunilor fun-
damentale de optică, apoi revin sporadic la acestea, când aplicaţiile o impun.
Tratarea eclectică duce uneori cu gândul la rigoarea fizicianului, când aparatul
matematic este dezvoltat peste nevoi, alteori, electronistul care vine din alt
domeniu prezintă doar în mare fenomenologia subtilă şi aparatura optică
dedicată, refugiindu-se rapid înapoi, în câmpul familiar al experienţei profesio-
nale – circuitele şi componentele electronice, nu o dată în detrimentul subiectu-
lui tratat. Prezentul manual ocoleşte, credem, aceste capcane. El corespunde
cursului de Optoelectronică predat în anul III la Facultatea de Electronică şi
Telecomunicaţii, de la Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca, la secţiile de
Comunicaţii şi de Electronică Aplicată.
De-a lungul anilor, cursul a fost îmbunătăţit şi actualizat continuu, prin
contactul nemijlocit cu studenţii. Din această cauză, cartea începe cu noţiuni
simple şi evoluează treptat spre aplicaţii reale mai complexe, cu un accent
deosebit pe claritate şi ierarhizarea noţiunilor. Caracterul interactiv al relaţiei cu
studenţii, cărora cursul le-a fost predat încă din 1991, a condus la ideea că
descifrarea şi explicarea fenomenelor implicate, chiar şi a celor mai simple, este
binevenită cu tot backgroundul lor în fizică. A rezultat un material uşor
asimilabil şi o lectură plăcută. Cunoştinţele astefel dobândite s-au dovedit încă
din 1998 suficiente pentru a urma cursurile complementare de Comunicaţii
Optice partea I-a şi a II-a, Circuite Integrate Optoelectronice, Echipamente

7
pentru Comunicaţii Optice (anul VI studii aprofundate – Master), Măsurări
Optoelectronice.
Cartea este structurată pe 10 capitole. Cele mai importante subiecte
tratate sunt: laserele cu semiconductor, LEDurile cu driverele lor, detectoarele
de radiaţie şi electronica asociată, aplicaţiile optocuploarelor, transmisiile de
date pe cabluri optice şi conductoare.
Capitolul 1 este o scurtă trecere în revistă a principalelor noţiuni de
optică şi mecanică cuantică necesare înţelegerii principiului de funcţionare a
dispozitivelor optoelectronice. Aceste noţiuni se presupun a fi cunoscute,
deoarece familiarizarea cititorului cu fizica începe încă din liceu şi se continuă
la facultăţile cu profil electric pe parcursul a două semestre.
Capitolul 2 prezintă principul de funcţionare al diodelor electro-
luminiscente (LEDuri), elementele constructive şi caracteristicile electrooptice
ale acestor dispozitive.
Capitolul 3 prezintă circuitele de comandă ale LEDurilor folosite în
diverse aplicaţii de semnalizare, afişare, transmisie optică ş.a.
În capitolul 4 este descris optocuplorul, tipurile constructive existente,
parametrii specifici şi unele probleme legate de utilizarea lui.
Capitolele 5, 6 şi 7 prezintă câteva clase de aplicaţii specifice ale opto-
cuploarelor: amplificatoarele izolatoare, transmisiile de semnale binare prin
izolare optică şi aplicaţii industriale ale optocuploarelor, împreună cu proble-
matica lor specifică.
Capitolul 8 prezintă principiul de funcţionare, montaje amplificatoare şi
alte aplicaţii ale principalului dispozitiv fotosensibil utilizat în optoelectronică:
fotodioda semiconductoare.
În capitolul 9 sunt prezentate principiile de funcţionare ale laserelor şi
câteva tipuri de lasere folosite în industria optoelectonică şi în special a
comunicaţiilor optice: laserele cu corp solid şi diodele laser semiconductoare.
Ultimul capitol, al 10-lea, este o scurtă introducere într-un domeniu de
vârf al optoelectronicii: comunicaţiile pe fibră optică. Sunt trecute în revistă
câteva probleme specifice comunicaţiilor pe fibră optică, detalierea acestui
domeniu făcând obiectul unor cursuri şi manuale separate.
Partea a doua a lucrării, intitulată Circuite Integrate Optoelectronice, va
continua volumul de faţă cu noţiuni, dispozitive şi circuite avansate, care fac
obiectul a ceea ce se cheamă în zilele noastre Optică Integrată, domeniu cu o
dinamică fără precedent.
Capitolele 1-7 au fost elaborate de Conf. Dr. Ing. Emil Voiculescu, iar
capitolele 8-10 de Asist. Ing. Tiberiu Mariţa. Autorii aduc mulţumiri şi pe
această cale domnului student Iulian Benţa-Kuderna pentru munca depusă la
finalizarea lucrăii.

Cluj, 4 Iulie 2000 Autorii

8
CUPRINS
PREFAŢĂ………………………………………... 7

1. NOŢIUNI ELEMENTARE DE OPTICĂ

ŞI MECANICĂ CUANTICĂ ……………….….. 9
1.1. Scurt istoric ………………………………………………..… 9
1.2. Domenii de frecvenţă şi lungimi de undă …………………… 10
1.3. Proprietăţile fundamentale ale luminii …………………….… 13
1.3.1. Reflexia ……………………………………………………… 13
1.3.2. Refracţia ……………………………………………………... 14
1.3.3. Reflexia totală ……………………………………………….. 16
1.3.4. Difuzia ……………………………………………………….. 17
1.3.5. Difracţia ……………………………………………………… 17
1.3.6. Dispersia ……………………………………………………... 18
1.3.7. Polarizarea luminii …………………………………………... 19
1.3.8. Interferenţa luminii …………………………………………... 22
1.4. Lentile ……………………………………………………….. 23
1.5. Surse de radiaţie ……………………………………………... 25
1.6. Mărimi şi unităţi ……………………………………………... 26
1.6.1. Intensitatea unei surse punctiforme ………………………….. 26
1.6.2. Intensitatea luminoasă a unei surse superficiale …………….. 27
1.7. Experimente care evidenţiază natura corpusculară a luminii ... 28
1.7.1. Efectul fotoelectric extern …………………………………… 28
1.7.2. Efectul Compton …………………………………………….. 29

2. DIODE ELECTROLUMINISCENTE (LEDuri) 31

2.1. Electroluminiscenţa joncţiunii p-n …………………………... 31
2.1.1. Modelul în benzi energetice a joncţiunii p-n ………………….. 31
2.1.2. Materiale fotoemisive cu emisie directă şi indirectă ………… 33
2.1.3. Calculul lungimii de undă radiate de un material fotoemisiv .. 36
2.2. Elemente constructive caracteristice ale LEDurilor …………. 37
2.3. Caracteristici electro-optice ale LEDului ……………………. 41
2.3.1. Simboluri grafice …………………………………………….. 41
2.3.2. Caracteristica curent-tensiune ……………………………….. 41
2.3.3. Caracteristica spectrală a radiaţiei emise ……………………. 42
2.3.4. Caracteristica de directivitate ………………………………... 43
2.3.5. Dependenţa strălucirii B a LEDului în funcţie de curentul I F .. 46
2.3.6. Comportarea LEDurilor cu temperatura …………………….. 47
2.3.7. Comportarea LEDurilor în timp ……………………………... 48
2.4. Aplicaţii tipice pentru LEDuri ………………………………. 48
3. CIRCUITE DE COMANDĂ PENTRU LEDuri 50
3.1. Circuite simple de semnalizare, cu LEDuri …………………. 50
3.2. Circuite de comandă în curent continuu ……………………... 52
3.2.1. Circuite de comandă pentru şiruri de LEDuri ……………….. 52
3.2.2. Drivere specializate pentru comanda şirurilor de LEDuri …... 55
3.2.3. Comanda pentru strălucire constantă ………………………... 57
3.3. Circuite de comandă în curent alternativ ……………………. 58
3.4. Circuite de comandă în impulsuri …………………………… 59
3.4.1. Circuite de comandă cu porţi logice …………………………. 59
3.4.2. Comanda LEDurilor pentru rază mare de acţiune …………… 61
3.4.3. Matrice de LEDuri …………………………………………... 69

4. OPTOCUPLORUL ……………………………... 72
4.1. Caracteristici. Utilitate ………………………………………. 72
4.2. Tipuri de optocuploare ………………………………………. 73
4.2.1. Optocuploare analogice ……………………………………… 73
4.2.2. Optocuploare digitale ………………………………………... 75
4.2.3. Alte tipuri de optocuploare …………………………………... 78
4.3. Parametri specifici optocuploarelor.
Măsurarea lor la fabricant …………………………………… 80
4.3.1. Tensiunea şi rezistenţa de izolaţie …………………………… 80
4.3.2. Capacitatea de izolaţie ……………………………………….. 81
4.3.3. Factorul de rejecţie al modului comun ………………………. 81
4.3.4. Factorul de transfer în curent ………………………………... 84
4.3.5. Curentul de întuneric ………………………………………… 87
4.3.6. Caracteristica de intrare ……………………………………… 87
4.3.7. Tensiunea de saturaţie a fototranzistorului ………………….. 88
4.3.8. Viteza ………………………………………………………... 88
4.3.9. Banda de trecere ……………………………………………... 90
4.4. Procedee de creştere a vitezei de comutaţie …………………. 92
4.4.1. Scăderea timpului de comutaţie inversă (t OFF ) ………………. 92
4.4.2. Controlul constantei de timp asociate fototranzistorului ……. 93
4.4.3. Procedee de reducere a timpilor de comutaţie
la comanda în impulsuri ……………………………………... 95
4.5. Îmbătrânirea optocuploarelor ………………………………... 97
4.6. Norme specifice privind utilizarea optocuploarelor …………. 99

5. AMPLIFICATOARE IZOLATOARE ………… 102

5.1. Amplificatoare cu câştig reglabil ……………………………. 104
5.2. Compensarea neliniarităţii caracteristicii de transfer ………... 106
5.2.1. Amplificator izolator cu reacţie negativă la receptor (Rx) …... 106
5.2.2. Compensarea neliniarităţii caracteristicii de transfer
prin RN cu dispozitiv pereche ……………………………… 110
5.3. Transmisia semnalelor analogice prin modulare / demodulare 117
5.4. Alte exemple de amplificatoare izolatoare …………………... 120

6. TRANSMISII DE SEMNALE BINARE

PRIN OPTOCUPLOARE ………………………. 124
6.1. Transmisii binare locale ……………………………………... 124
6.1.1. Probleme specifice ale transmisiilor digitale
prin optocuploare ……………………………………………. 124
6.1.2. Exemple de transmisii digitale locale
cu separare prin optocuploare ……………………………….. 125
6.2. Transmisii binare, pe fire metalice, la distanţă ……………… 130
6.2.1. Probleme specifice ale transmisiilor pe fire metalice
cu separare optică ……………………………………………. 130
6.2.2. Transmisia prin buclă de tensiune …………………………… 132
6.2.3. Transmisia prin buclă de curent ……………………………... 135

7. OPTOCUPLOARE ÎN APLICAŢII
INDUSTRIALE …………………………………. 137
7.1. Circuite de detecţie a prezenţei (existenţei) tensiunii de reţea 138
7.2. Circuite de detecţie a prezenţei curentului …………………... 139
7.3. Detectoare de prag …………………………………………… 141
7.4. Circuite de protecţie pentru optocuploare …………………… 142
7.4.1. Supratensiuni tipice în reţea …………………………………. 142
7.4.2. Tehnici de atenuare a supratensiunilor ………………………. 144

8. FOTODIODA ……………………………………. 146

8.1. Principiul de funcţionare …………………………………….. 146
8.2. Mărimi caracteristice ………………………………………… 148
8.3. Modelul electric al fotodiodei ……………………………….. 149
8.4. Configuraţii de bază ale amplificatoarelor cu fotodiode …….. 151
8.5. Aplicaţii cu fotodiode PIN …………………………………... 153

9. LASERE …………………………………………. 156

9.1. Principiul de funcţionare al laserelor ………………………... 156
9.2. Componentele principale ale unui laser ……………………... 161
9.3. Lasere cu corp solid …………………………………………. 164
9.4. Dioda laser semiconductoare ………………………………... 168
9.4.1. Materiale semiconductoare adecvate fabricării diodelor laser 168
9.4.2. Producerea radiaţiei laser ……………………………………. 169
9.4.3. Structuri constructive ale diodelor laser ……………………... 171
9.4.4. Caracteristicile radiaţiei emise de diodele laser ……………... 173
9.4.5. Circuit de comandă pentru diode laser de putere …….……… 174

10. COMUNICAŢII PE FIBRĂ OPTICĂ ………… 176

10.1. Istoricul fibrelor optice ………………………………………. 176
10.2. Avantajele transmisiilor pe fibră optică ……………………... 177
10.3. Propagarea luminii prin fibra optică ………………………… 178
10.4. Configuraţii tipice de fibre optice …………………………… 181
10.5. Unghiul de acceptanţă şi conul de acceptanţă ………………. 183
10.6. Pierderi în cablurile cu fibre optice ………………………….. 186
10.7. Sisteme de comunicaţie pe fibră optică ……………………… 192

GLOSAR ………………………………………… 195

BIBLIOGRAFIE ………………………………... 197

1. NOŢIUNI ELEMENTARE DE
OPTICĂ ŞI MECANICĂ CUANTICĂ

1.1. Scurt istoric

În sec. V î.C. vechii greci introduc teoria tactilă a vederii şi teoria
emisiei (ochii emit lumină), teorii care în timp s-au dovedit false.
Robert Hooke realizează în 1665 primii paşi în teoria ondulatorie a
luminii.
Descoperirea difracţiei luminii şi introducerea teoriei corpusculare a
luminii au fost realizate de către Isaac Newton în anul 1672.
În anul 1676 Olaus Römer ajunge la concluzia că viteza luminii este
finită şi măsurabilă (c ≈ 224.000 km/s).
Huygens defineşte în secolul al XVII-lea teoria ondulatorie a luminii
explicând fenomenul de propagare: “orice punct de pe o suprafaţă de undă este
centrul unei noi unde elementare, astfel încât înfăşurătoarea tuturor undelor
elementare va fi o suprafaţă de undă într-un moment ulterior”. De asemenea, el
descoperă faptul că lumina are polaritate.
Secolul XIX îmbogăţeşte domeniul cu numeroase experienţe cu reflexii
şi refracţii ale luminii.
Tot în aceea perioadă, Maxwell introduce teoria electromagnetică a
luminii. El determină constantele matematice pentru electricitate şi magnetism
care i-au îngăduit să stabilească domeniul de frecvenţe şi spectrul de lungimi de
undă a luminii.
Heinrich Hertz descoperă în anul 1888 efectul fotoelectric în metale
expuse la radiaţie ultravioletă.
În anul 1896 Antoine Henri Bequerel descoperă radioactivitatea.
Max Plank descoperă în anul 1900 că lumina e emisă de atomi în cuante.
O cuantă de energie depinde de lungimea de undă. În anii 1905-1906 el
determină constanta ce îi poartă numele.
După publicarea în 1905 a teoria relativităţii restrânse, Albert Einstein
introduce în anul 1907 noţiunea de foton - particula constitutivă a luminii. În
anul 1915 publică teoria modernă a gravitaţiei şi teoria relativităţii generalizate.
În 1926 Albert Michelson determină experimental viteza luminii (c ≈
299.796 ± 4 km/s).
În anul 1927, odată cu apariţia teoriei moderne a luminii, ia naştere
mecanica cuantică.

9
1.2. Domenii de frecvenţă şi lungimi de undă
În radiofrecvenţă diferitele oscilaţii se deosebesc în mod tradiţional prin
frecvenţele lor. În radiodifuziune, chiar dacă 75m, 49m, 41m, 31m, 25m, 21m,
16m, 13m, 11m desemnează unde, acestea sunt de fapt game, iar emisiunile
sunt descrise în mod obişnuit prin frecvenţe: 1152 kHz Bucureşti/medii, 150
KHz Bucureşti/lungi, 909 KHz Radio Cluj etc. Banda de radiodifuziune se
întinde în domeniul de frecvenţe 150 KHz ÷ 30 MHz. Urmează 30 MHz ÷ 1
GHz alte unde radio, cum ar fi transmisiile TV. În microunde, descrierea
oscilaţiilor prin frecvenţa lor este de asemenea tradiţională. La radiorelee se
specifică fTX = 7150 MHz, fRX = 7250 MHz, spre exemplu. La transmisiile
prin satelit la fel, 10,3 ÷ 11,6 GHz, în banda SHF europeană.
În optică însă, diferitele oscilaţii sunt definite prin lungimile lor de undă.
Conversia de la frecvenţă la lungimea de undă este imediată:

1
λ = c ⋅T = c ⋅ (1.1)
f

Undele radio, microundele, undele luminoase – incluzând aici întregul

spectru ce face obiectul optoelectronicii: infraroşu (IR), vizibil, ultraviolet (UV)
– radiaţiile X şi radiaţiile gamma sunt toate unde electromagnetice. Diferenţe
calitative nu prezintă. Variaţiile cantitative legate de frecvenţa lor, lungimea de
undă, şi energia asociată lor, sunt în raport de 1:1017 şi respectiv de 1:1019 la
energia cuantică (energia unui singur foton). Din variaţia acestor parametri
rezultă şi proprietăţile fizice care diferenţiază aceste radiaţii.
Limitele spectrale (de frecvenţă sau în spectrul lungimilor de undă) sunt
date în tabelul următor. Marginile diferitelor domenii se suprapun, frecvenţele
şi lungimile de undă din tabelul următor fiind aproximative.

Tipul radiaţiei Domeniul de frecvenţe Domeniul de Energia cuantică

lungimi de undă E=h ν
.

Unde radio 3 KHz ÷ 1 GHz 100 km ÷ 0,3 m 0,12 peV ÷ 4 µeV

Microunde 1 GHz ÷1 THz 0,3 m ÷ 0,3 mm 4 µeV ÷ 4 meV
Infraroşu 1THz ÷ 430 THz 0,3 mm ÷ 0,7 µm 4 meV ÷ 1,8 eV
Vizibil 430 THz ÷ 750 THz 0,7 µm ÷ 0,4 µm 1,8 eV ÷ 3,1 eV
Ultraviolet 750 THz ÷ 10 THz
4 0,4 µm ÷ 30 nm 3,1 eV ÷ 40 eV
Radiaţii X 4 .
10 THz ÷ 3 10 THz
6 30 nm ÷ 0,1 nm 40 eV ÷12 KeV
Radiaţii gamma . 6 .
3 10 THz ÷3 10 THz
8 0,1 nm ÷ 1 pm 12 KeV ÷1,2 MeV

10
 Unitatea de măsură pentru lungimea de undă este metrul, multipli şi
submultipli lui. Pentru domeniul optic se folosesc micrometrul (1 µm = 10-6 m)
şi nanometrul (1 nm = 10-9 m). În afara nanometrului şi micronului,
Angströmul (1 = 10-10 m = 10 –4 µm) a fost unitatea de lungime de undă
consacrată dar se foloseşte din ce în ce mai rar.
Se observă că domeniul vizibil reprezintă o mică parte din spectrul ce
face obiectul optoelectronicii. În timp ce domeniul tuturor radiaţiilor optice
(vizibile şi invizibile) se întinde de la λ max (IR) = 0,3 mm la λ min (UV) = 30
nm, domeniul vizibil se întinde de la λ roşu = 0,7 µm la λ violet = 0,4 µm şi este
caracterizat de o mică variaţie a energie cuantice (de la 8 eV la 3,1 eV).
Alte manuale indică pentru domeniile ce fac obiectul optoelectronicii valorile
din tabelul de mai jos şi respectiv figura 1.1:

Tipul radiaţiei Domeniul de lungimi de undă Domeniul de frecvenţe

Ultraviolet 5 nm ÷ 0,39 µm 769 THz ÷ 60.000 THz
Vizibil 0,39 µm ÷ 0,75 µm 400 THz ÷ 769 THz
Infraroşu 0,75 µm ÷ 4mm 75 GHz ÷ 400 THz

Fig. 1.1. Delimitarea domeniului optic.

Ochiul uman percepe violetul (aproximativ 0,43 µm lungime de undă) la

un capăt al spectrului vizibil şi roşul (aproximativ 0,68 µm lungime de undă) la
celălalt capăt. Între aceste limite ochiul sesizează indigoul, albastrul, verdele,
galbenul, portocaliul şi nuanţe ale lor.
Pentru vederea fotopică (ochiul adaptat la lumină) maximul de
sensibilitate al ochiului uman se află în jurul valorii de 550nm. La vederea
scotopică (ochiul adaptat la întuneric) acest prag se deplasează la circa 510nm
(efectul Purkinje), aşa cum se poate vedea în figura 1.2, în care este ilustrată

11
dependenţa sensibilităţii relative, S, a ochiului uman în funcţie de lungimea de
undă pentru cele două tipuri de vedere.

Fig. 1.2. Efectul Purkinje.

Două fascicule care sunt percepute ca având aceeaşi culoare au de obicei

aceeaşi lungime de undă. Totuşi combinaţia a două culori ca de exemplu verde
şi roşu pot da albastru. De aceea, o anumită radiaţie nu este neapărat cea
corespunzând lungimii de undă pe care o percepem. Gradarea culorilor şi a
lungimilor de undă depinde de observator, iar limitele se suprapun. În tabelul
următor sunt date lungimile de undă tipice pentru diferitele culori percepute de
ochiul uman.

Infraroşu 0,70 µm … 4 mm
Roşu 0,61 µm … 0,70 µm
Oranj 0,59 µm … 0,61 µm
Galben 0,57 µm … 0,59 µm
Vizibil Verde 0,50 µm … 0,57 µm
Albastru 0,45 µm … 0,50 µm
Violet 0,40 µm … 0,45 µm
Ultraviolet 5 nm … 0,39 µm

12
1.3. Proprietăţile fundamentale ale luminii
1.3.1. Reflexia

Fiind undă electromagnetică, lumina se reflectă ca toate undele

electromagnetice. Există similitudini chiar şi cu undele elastice, care sunt unde
mecanice: schimbarea fazei prin reflexie, pierderea a λ/2 când unda din mediul
mai puţin dens întâlneşte unda din mediul mai dens.
Fie două medii diferite separate printr-o suprafaţă plană şi fie S o sursă
punctiformă de radiaţie (lumină). Fie I raza incidentă de lumină care face
unghiul θ cu normala la suprafaţa de separaţie în punctul O de incidenţă (fig.
1.3).

Fig. 1.3. Reflexia.

Legea reflexiei

1. Dreptele I, R şi normala se află în acelaşi plan (numit plan de incidenţă,

perpendicular pe suprafaţa de separaţie) şi sunt concurente în punctul O,
2. Raza reflectată (emergentă), R, face acelaşi unghi θ cu normala, ca şi raza
incidentă, I.
Coeficientul de reflexie, este o mărime adimensională, exprimată în
procente, care indică fracţiunea din fluxul (puterea) luminoasă incidentă care
se întoarce în mediul din care vine. Pentru suprafeţe netede şi lucioase, sunt
posibili coeficienţi de reflexie de peste 99%.
Reflexia pe o suprafaţă neregulată este însoţită de difuzie (reflexii după
mai multe direcţii însoţite şi de atenuarea razelor emergente). Uneori acesta
poate fi chiar efectul dorit (fig. 1.4).

13
 Fig. 1.4. Difuzia prin reflexie pe o suprafaţă neregulată.

1.3.2. Refracţia
Refracţia apare în cazul în care suprafaţa pe care cade fascicolul incident
permite trecerea unei părţi a energiei luminoase prin suprafaţa de separare.
Viteza luminii (a undelor electromagnetice) în vid a fost stabilită de
Maxwell:
1
c= (1.2)
ε 0 ⋅ µ0

unde constantele ε0 şi µ0 sunt permitivitatea electrică, respectiv permeabilitatea

magnetică a vidului.
Într-un mediu omogen oarecare, viteza de propagare a luminii este dată
de formula:

1
v= ≠c (1.3)
ε⋅μ

unde constantele ε şi µ sunt permitivitatea electrică, respectiv permeabilitatea

magnetică a mediului respectiv. Această formulă se verifică în foarte multe
cazuri (o excepţie este de exemplu cazul apei, unde fenomenul este “bruiat” de
absorbţie).
Se poate conchide că viteza luminii depinde de mediul în care are loc
propagarea, iar coeficientul:

c
n= , (1.4)
v

se numeşte indice de refracţie al mediului respectiv.

Să presupunem că avem o suprafaţă de separare între două medii
omogene diferite, caracterizate de indicii de refracţie diferiţi: n1 ≠ n2. (fig. 1.5).
Să mai presupunem că mediul 1 este optic mai puţin dens decât mediul 2 (n1 <

14
n2) şi că trimitem un fascicol incident I spre suprafaţa de separaţie sub un unghi
oarecare θI , dintr-o sursă punctiformă S. Fie O punctul de incidenţă. La trecerea
în mediul mai dens, raza transmisă T se apropie de normală, θT < θI.
Concomitent, o parte mai mare sau mai mică din fluxul incident este reflectată
în mediul 1, funcţie de coeficientul de reflexie a suprafeţei de separaţie.

Fig. 1.5. Refracţia.

Legile refracţiei

1. Dreptele I, R, T şi normala se află în acelaşi plan (numit plan de incidenţă,

perpendicular pe suprafaţa de separaţie) şi sunt concurente în punctul O,
2. Unghiul de refracţie este dat de legea Snell-Descartes:

n1 ⋅ sin θ I = n 2 ⋅ sin θ T . (1.5)

Toate refracţiile sunt însoţite de reflexie parţială, aşa cum se poate vedea
şi din figura 1.5 (raza reflectată este desenată punctat). Chiar şi atunci când
fluxul luminos transmis reprezintă cea mai mare parte din cel incident, de
exemplu la unghi incident θI = 0, o parte din fluxul incident este reflectată în
primul mediu. Acest fenomen este cunoscut ca reflexie (pierdere) Fresnel. El
poate fi observat şi în viaţa de zi cu zi, privind în special seara printr-un geam
obişnuit şi observând că acesta reflectă o parte din lumina incidentă.

15
 Legea formulată de Fresnel spune că din fluxul total ΦI al unei raze
.
incidente I, o cantitate ΦT = ΦI T suferă o refracţie (transmisie) trecând în
celălalt mediu (raza transmisă T), iar o altă cantitate ΦR = ΦI R se reflectă
.

înapoi în mediul din care provine (raza reflectată R), unde coeficienţii R şi T
se numesc coeficient de reflexie, respectiv de transmisie şi sunt daţi de
ecuaţiile:
2
 n − n1 
R =  2  (1.6)
 n 2 + n1 

T = 1− R . (1.7)

1.3.3. Reflexia totală

Reflexia totală este un caz particular al refracţiei şi are loc atunci când
raza incidentă porneşte dintr-un mediu optic mai dens spre unul mai puţin dens.
La un anumit unghi zis critic, θC, raza refractată nu mai părăseşte materialul din
care a fost emisă, ca în figura 1.6.b:

Fig. 1.6. Refracţia: a. obişnuită; b. reflexia totală la unghi de incidenţă critic;

c. reflexia totală tipică.

Unghiul critic θC se calculează din legea lui Snell:

n1 ⋅ sin θ C = n 2 ⋅ sin 90 o = n 2 (1.8)

n2
θ C = arcsin (1.9)
n1

16
 La reflexia totală nu se pierde energie prin transmisie în mediul 2. Raza
de lumină rămâne confinată (captivă) în mediul optic mai dens, purtătoare a
aceleiaşi energii după reflexie. Acesta e mecanismul ce stă la baza propagării
radiaţiei prin fibrele optice. Fenomenul reflexiei totale îşi găseşte aplicare şi în
instrumentaţia radio / foto-metrică.

1.3.4. Difuzia
Difuzia este o reflexie multiplă, haotică (fig. 1.4), care are drept efect
răspândirea unui fascicol de lumină într-un număr imens de fascicole
secundare, distribuite aleator, şi având drept consecinţă atenuarea progresivă a
fascicolului incident. Difuzia nu trebuie confundată cu absorbţia luminii –
pierderea de energie luminoasă prin transformarea ei în căldură, sau alte forme
de energie.
Exemple clasice sunt:
- imaginea unei guri de tunel când înăuntru este fum sau ceaţă - e uşor de
imaginat atenuarea progresivă a luminii de la intrare. Dacă lipseşte
ceaţa, gura tunelului se vede tot mai slab din cauza absorbţiei luminii;
- praful în bătaia soarelui, printr-o fereastră (fascicol paralel colimat –
soarele fiind foarte departe). Dacă traseul razelor e lung (razele se văd),
lumina este răspândită de particulele de praf şi atenuată sensibil.

1.3.5. Difracţia

Difracţia este proprie tuturor undelor şi faptul că lumina suferă o

difracţie când trece pe lângă un paravan, sau prin reţele de difracţie constituie o
dovadă a caracterului ei ondulatoriu.
Fenomenul difracţiei luminii la trecerea pe lângă un obstacol opac a fost
evidenţiat pentru prima dată de Isaac Newton în anul 1665 (fig. 1.7). Se ştia
(fenomen observat de Grimaldi) că umbra paravanului opac PO nu e netă, mai
mult chiar, că lumina bate puţin în spatele paravanului (de parcă la marginea
obstacolului ar avea loc o uşoară ocolire). Newton a avut curiozitatea de a privi
marginea umbrei cu un o lupă şi a descoperit franje de interferenţă. Explicaţia
existenţei franjelor este aceea că toate razele provin de la aceeaşi sursă S (sunt
coerente). Faptul că apar franje de interferenţă se datorează “curburii” razelor
în jurul obstacolului, adică difracţiei.
Interpretarea conform principiului lui Huygens este: punctele de la
periferia paravanului opac devin surse secundare când sunt iluminate de la
sursa S. Radiaţiile pe care le emit aceste surse secundare pot trece uşor în
spatele paravanului şi pot interfera. Interferenţa undelor cu aceeaşi frecvenţă şi
fază (coerente, provenind de la aceeaşi sursă), datorată diferenţelor de drum, a
fost deja demonstrat deja cu inelele lui Newton.

17
 Fig. 1.7. Experiment care evidenţiază difracţia.

1.3.6. Dispersia

Dispersia constă în împrăştierea razelor de lumină la pătrunderea într-un

anumit mediu, în funcţie de lungimea lor de undă. Diferitele lungimi de undă
din lumina albă sunt inegal refractate de unul şi acelaşi material. La schimbarea
materialului fenomenul se menţine, se schimbă însă diversele mărimi
caracteristice. Cum viteza luminii diferă în materiale în funcţie de lungimea de
undă, înseamnă că indicele de refracţie este altul pentru fiecare lungime de
undă aplicată.
Fenomenul a fost raportat pentru prima dată de Isaac Newton, care a
folosit o prismă pentru a demonstra dispersia luminii albe (fig. 1.8).

Fig. 1.8. Experimentul lui Newton pentru a evidenţia dispersia.

18
 Newton a demonstrat astfel experimental structura “curcubeu” a luminii
albe: roşu, portocaliu, galben, verde, albastru, indigo, violet şi nuanţele
intermediare dintre ele.
Razele roşii (frecvenţa cea mai joasă) sunt deviate cel mai puţin la
refracţia prin prismă, violetul este refractat cel mai puternic (frecvenţa cea mai
înaltă). În mod similar sunt deviate şi undele invizibile: infraroşul (IR) mai
puţin, ultravioletul (UV) mai mult.
Newton a realizat şi compunerea luminii albe, prin experimentul invers,
folosind două prisme (fig. 1.9):

Fig. 1.9. Experimentul invers de compunere a luminii.

1.3.7. Polarizarea luminii

Lumina, ca orice undă electromagnetică, este compusă din doi vectori
care oscilează sinusoidal în fază în planuri perpendiculare între ele şi
perpendiculare pe direcţia de propagare : vectorul câmp magnetic B şi vectorul
câmp electric Ē. Lumina se obiectivează (este văzută, impresionează pelicula
fotografică etc.) datorită vectorului câmp electric Ē.
Lui Isaac Newton îi revine meritul de a fi observat că lumina are direcţie
sau orientare, adică orice rază de lumină este mai mult sau mai puţin polarizată.
Razele de la sursele primare naturale sau artificiale (soare, becuri etc.) au de
obicei un caracter nepolarizat: vectorul câmp electric Ē variază în mod aleatoriu
într-un plan perpendicular pe direcţia de propagare. O radiaţie care are direcţii
preferenţiale pentru vectorul câmp electric indică o polarizare parţială pe
direcţia respectivă.
De foarte multe ori lumina este parţial polarizată, din cauza uneia sau
mai multor reflexii. Orice reflexie pe o suprafaţă netedă contribuie la parţiala
polarizare a luminii. O înţelegere clară a polarizării parţiale o primim prin
aplicarea principiului superpoziţiei care se poate folosi şi în cazul luminii: orice

19
fascicol parţial polarizat (c) poate fi considerat o sumă a unui fascicol polarizat
(b) cu un fascicol de lumină nepolarizată (a) (fig. 1.10):

Fig. 1.10. Lumina parţial polarizată (c), rezultat al compunerii unei radiaţii polarizate plan (b) cu
una nepolarizată (a).

Reamintim că oscilaţia vectorului câmp electric se face într-un plan

perpendicular pe direcţia de propagare (în figura 1.10 direcţia de propagare ar fi
o dreaptă perpendiculară pe planul foii). Cazul b se mai numeşte polarizare
plană deoarece vectorul câmp electric oscilează într-un singur plan în timpul
propagării luminii (fig. 1.11):

Fig. 1.11. Lumina polarizată plan.

Exemple de unde polarizate plan sunt:

- undele radio folosite în transmisiile TV, satelit, radar;
- undele laser la ieşirea din colimator, după ce reziduul de undă cu altă
polaritate a fost anulat;

20
 - razele de lumină trecute prin materiale polaroid (ochelari, geamuri,
filtrul pentru ecranul de la calculator, aparate foto şi camere de luat
vederi etc.).
Pe baza regulii de compunere vectorială, lumina polarizată plan se poate
compune cu alte radiaţii. Compunând două unde cu aceeaşi frecvenţă, ambele
polarizate plan, dar în cuadratură, va rezulta o undă cu vectorul electric
evoluând pe o elice (dreaptă sau stângă) în lungul direcţiei de propagare. Acest
procedeu se numeşte polarizare circulară a luminii.
Pe de altă parte, două radiaţii polarizate plan, ortogonale, nu se
influenţează reciproc (proiecţia vectorului electric al uneia dintre radiaţii în
planul de oscilaţie al celeilalte este nulă) şi sunt nemiscibile. De aceea, privind
imagini polarizate orizontal prin ochelari cu polarizare verticală, imaginea
rămâne invizibilă. O întrebuinţare practică a acestui fenomen este încărcarea pe
una şi aceeaşi purtătoare a celor două polarităţi nemiscibile (orizontală şi
verticală) rezultând o capacitate de transmisie dublă. Procedeul este larg utilizat
în microunde, televiziune, radiorelee, sateliţi şi transmisii pe fibră optică.
Cel mai simplu mod de a obţine lumină polarizată a fost demonstrat de
Brewster. El a constatat că iluminând sticla sub un unghi de circa 570, care îi
poartă numele, rezultă două raze polarizate ortogonal (fig. 1.12). Pentru reuşita
experimentului se foloseşte ca rază incidentă I’ lumina parţial polarizată
obţinută prin reflexia pe o primă oglindă. Raza reflectată R este polarizată într-
un plan perpendicular pe planul de incidenţă, iar raza refractată T este
polarizată în planul de incidenţă. În această situaţie raza reflectată este
perpendiculară pe raza refractată.

Fig. 1.12. Polarizarea luminii prin reflexie.

21
 Valoarea de 570 se obţine aplicând legea lui Snell în punctul O:

n aer ⋅ sin θ Br = n sticla ⋅ sin θ R = n sticla ⋅ cos θ Br (2.10)

n sticla
tgθ Br = (2.11)
n aer
n sticla
θ Br = arctg ≅ 57° (2.12)
n aer
Ultima egalitate este relaţia de definiţie a unghiului Brewster, la care are
loc polarizarea totală a celor două raze emergente.

1.3.8. Interferenţa luminii

Interferenţa luminii a fost demonstrată de Young cu dispozitivul care îi
poartă numele (fig. 1.13). Lumina de la sursa S este trecută printr-o diafragmă
îngustă de pe panoul PO1 pentru a obţine o sursă cvasi-punctiformă. Conform
principiului lui Huygens orice punct de pe o suprafaţă de undă este centrul unei
noi unde elementare, astfel încât înfăşurătoarea tuturor undelor elementare va
fi o suprafaţă de undă într-un moment ulterior. Cele două diafragme înguste de
pe panoul PO2 constituie două surse secundare de lumină: S1 şi S2. Undele
provenite de la aceste două surse interferează pe un ecran. Folosind o lentilă
convergentă franjele devin mai nete.

Fig. 1.13. Experimentul lui Young pentru evidenţierea interferenţei luminii.

22
 Există două situaţii posibile ale compunerii undelor pe ecran:

- dacă cele două unde sunt defazate cu 1800, va avea loc o interferenţă
distructivă rezultând franje întunecate;
- dacă cele două unde sunt în fază, va avea loc o interferenţă constructivă
rezultând franje luminoase.

Experimentul lui Young demonstrează că undele coerente interferează.

El reprezintă cel mai simplu mod în care se pot obţine două unde coerente
dintr-o sursă unică. Este o dovadă a caracterului ondulatoriu al luminii.

1.4. Lentile
Lentilele sunt dispozitive din sticlă, plastic sau alte materiale
transparente care focalizează sau împrăştie razele de lumină. Constituie un
subiect atât de amplu încât o întreagă literatură de specialitate le este dedicată.
Numai materialelor din care se fabrică le-au fost dedicate numeroase cărţi.
Lentilele sunt descrise prin forma suprafeţelor care le mărginesc:
convexe, plane, concave sau combinaţii ale acestora.
Lentilele convergente colimează un flux de lumină divergent, adică
adună într-un fascicol subţire de raze paralele razele divergente, sau focalizează
un fascicol paralel (fig. 1.14).

Fig. 1.14. Acţiunea lentilelor convergente.

23
 Ca şi caracteristică constructivă generală, lentilele convergente sunt
“mai groase la mijloc” şi pot fi plan-convexe, biconvexe sau menisc convergent
(fig. 1.15).

Fig. 1.15. Tipuri de lentile convergente.

Lentilele divergente pot transforma un fascicol convergent într-unul plan

paralel, sau pot împrăştia un fascicol paralel (fig. 1.16).

Fig. 1.16 Acţiunea lentilelor divergente.

Ca şi caracteristică constructivă generală, ele sunt “mai groase la

margine” şi pot fi plan-concave, biconcave sau menisc divergent. (fig. 1.17).

Fig. 1.17 Tipuri de lentile divergente.

24
 Indicele de refracţie depinde de material şi de lungimea de undă a
radiaţiei aplicate. Aceasta poate să însemne că diferite culori sunt focalizate în
puncte diferite (aberaţie cromatică), ceea ce constituie o problemă serioasă în
tehnica video / foto. Aceasta presupune corecţia fenomenului descris în
adâncime, în lungul axului optic principal, rezultând ansambluri de lentile în
locul uneia singure. Obiectivul unei camere de luat vederi, sau al unui aparat de
fotografiat, reduce aproape toate aberaţiile cromatice.

1.5. Surse de radiaţie

Sursa punctiformă de lumină este o sursă fără dimensiuni o abstracţie pe
care realitatea poate doar să o aproximeze: o stea aflată la distanţă de ani
lumină, un far îndepărtat etc. Razele de lumină sosite de la astfel de depărtări
sunt plan paralele. Ele pleacă însă în multe direcţii de la sursă (SA, SB, SC, ...)
(fig. 1.18).
O sursă extinsă de lumină generează radiaţii luminoase pe o suprafaţă
(fig. 1.19), iar obiectul P este iluminat din mai multe direcţii, de mai multe
puncte care trimit unde luminoase spre P. O lampă fulger (flash sau blitz) este o
sursă extinsă de lumină. Dacă însă este văzută de la distanţă mare (de exemplu
200 m) ea seamănă cu o sursă punctiformă.

Fig. 1.18. Sursă de lumină punctiformă.

Fig. 1.19. Sursă de lumină extinsă.

25
Constanta solară

Există surse de lumină naturală primare – soarele, stelele, aurora etc. şi

surse de lumină secundară – planetele şi sateliţii lor. Intensitatea radiaţiei solare
în vid este de cca. 140 mW/cm2. Aceasta se numeşte constanta solară sau
radianţa solară.
Soarele emite radiaţii într-un spectrul larg de lungimi de undă, din care,
cele din domeniul optic sunt cuprinse între 5nm şi 4mm:
- infraroşii (IR) 750nm … 4mm;
- unde vizibile 390nm … 750nm;
- ultraviolete (UV) 5nm … 390nm.
Aceste radiaţii sunt uneori numite lumină; dar doar radiaţiile din spectrul
vizibil sunt cu adevărat luminoase. Constanta solară include radiaţiile infraroşii
şi pe cele ultraviolete.
Instrumentele care măsoară radiaţiile vizibile se numesc fotometre iar
tehnica de măsurare fotometrie. Măsurarea intensităţii radiaţiilor invizibile
adiacente spectrului vizibil – infraroşii şi ultraviolete – se face cu radiometre,
iar domeniul se numeşte radiometrie.

1.6. Mărimi şi unităţi

1.6.1. Intensitatea unei surse punctiforme
Vom reaminti noţiunea de unghi solid. Fie S proiecţia unui obiect P pe
o sferă de rază R cu centrul în punctul O (fig. 1.20):

Fig. 1.20. Unghiul solid.

Unghiul solid corespunzător obiectului P este unghiul solid delimitat de

suprafaţa laterală a conului cu centrul în O, având ca bază suprafaţa S:

26
 S
Ω= [ sr ] . (1.13)
R2

Unitatea de măsură a unghiului solid este steradianul (sr). Înlocuind în

ecuaţia (1.13) aria suprafeţei S cu aria sferei 4πR2 obţinem unghiul solid
maxim: 4π sr.
Fotonii emişi de o sursă creează un fluxul luminos, care corespunde unei
anumite puteri radiante. Intensitatea luminoasă a unei surse punctiforme este o
mărime radiometrică şi reprezintă puterea luminoasă emisă în unitatea de unghi
solid. Ea se măsoară în W/sr:

P
IR = [W / sr ] , (1.14)
Ω
unde P [W] reprezintă puterea radiaţiei.

În fotometrie, intensitatea unei surse punctiforme se măsoară în candele

sau lumeni/steradian (1cd = 1 lm/sr):

Φ
IL = [cd ] , (1.15)
Ω
unde Φ [lm] reprezintă fluxul luminos.

1.6.2. Intensitatea luminoasă a unei surse superficiale

Intensitatea unei surse extinse, numită şi exitanţă sau radianţă, se
măsoară în W/cm2 şi reprezintă cantitatea de flux emisă pe unitatea de
suprafaţă:

P
BR = [W / cm 2 ] , (1.16)
S
unde este P este puterea luminoasă iar S este aria sursei.

Intensitatea unei surse extinse se măsoară în unităţi fotometrice în

lm/cm2:
Φ
B L = [lm / cm 2 ] , (1.17)
S

27
1.7. Experimente care evidenţiază natura
corpusculară a luminii
Există două experimente clasice care nu pot fi explicate pe baza teoriei
ondulatorii a luminii:
- efectul fotoelectric extern – pus în evidenţă de Heinrich Hertz în 1887 şi
de Hallwachs în 1888;
- efectul Compton, care constă în schimbarea lungimii de undă a
radiaţiilor Röntgen la împrăştierea pe atomi uşori de grafit, descoperit de
Compton în 1923.

1.7.1. Efectul fotoelectric extern

În 1887, Heinrich Hertz folosea înaltă tensiune pentru a genera unde
electromagnetice prin scântei. Pentru aceasta încărca electrostatic două sfere de
metal. Hertz a observat că descărcarea prin arc electric este mult uşurată de
iluminarea uneia dintre sfere cu lumină ultravioletă.
Un an mai târziu, Hallwachs constată că o placă de zinc electrizată
negativ sau neelectrizată, se pozitivează sub radiaţie ultravioletă.
Efectul fotoelectric extern se demonstrează cu dispozitivul din figura
1.21: un tub similar unei diode cu vid, care are în plus o fereastră de cuarţ prin
care e posibilă iluminarea spaţiului dintre anod şi catod.

Fig. 1.21. Dispozitivul pentru demonstrarea efectului fotoelectric extern.

Experimentul a dovedit că:

- radiaţia ultravioletă stimulează conducţia; chiar la VAK = 0, există un
curent pe seama electronilor smulşi de radiaţie;
- lungimea de undă a radiaţiei ultraviolete este determinantă pentru
amplitudinea curentului. La creşterea frecvenţei (din fluxul ultraviolet
incident, frecvenţa / lungimea de undă dorită se selectează cu filtre

28
 plasate în fereastra tubului), curentul creşte. Curentul depinde, de
asemenea, de mărimea fluxului incident, dacă frecvenţa este constantă;
- există o valoare de prag a frecvenţei radiaţiei ultraviolete, sub care
fenomenul nu are loc.

Aceste proprietăţi pot fi explicate numai făcând apel la noţiunea de

foton. Ele nu pot fi explicate pe baza teoriei ondulatorii a luminii.
Max Planck a avut la începutul secolului revelaţia că energia asociată
electronilor poate varia numai în trepte. O singură “porţie” de energie a primit
denumirea de cuantă. Ulterior (1905) Einstein a introdus o particulă denumită
foton, care este o cuantă de energie, cu atât mai mare cu cât frecvenţa sa este
mai mare. Energia unui foton se scrie:

W = h ⋅ν (1.18)
unde:
h = 6,225 ⋅10 −34 [ J ⋅ s ] (1.19)
este constanta lui Planck.

Pe baza interpretării corpusculare a naturii luminii, efectul fotoelectric

extern poate fi interpretat în felul următor. Materialul catodului din tub este
bombardat de fotonii fascicolului de lumină UV transmis prin fereastra de
cuarţ. Fotonii absorbiţi excită atomii care îi captează, adică trec electronii
acestor atomi pe nivele superioare de energie, acolo unde sunt mai slab legaţi
de nucleul atomilor de care aparţin. Sub imperiul tensiunii de sute de volţi
aplicate, o parte din electroni se desprind din catod, îndreptându-se în mod
accelerat (deplasare în câmp electric uniform) spre anod. Cum energia
transmisă de fotoni depinde de frecvenţa lor ν, şi energia foto-electronilor
depinde de frecvenţa respectivă. Lucrul mecanic de ieşire (de extracţie a
electronilor din materialul catodului) va fi cu atât mai uşor de asigurat cu cât
frecvenţa ν este mai mare. Curentul maxim prin microampermetru va reflecta
acest fapt. Pentru ν = constant vor exista cu atât mai mulţi fotoelectroni, cu cât
fluxul incident va fi mai intens.
Toate aceste proprietăţi pot fi explicate doar admiţând existenţa
fotonului şi nu pe baza teoriei ondulatorii.

1.7.2. Efectul Compton

A fost descoperit în 1923 de Compton pe când acesta experimenta
difracţia razelor X pe atomi uşori.
Un fascicol Röntgen obţinut dintr-un kenotron, relativ colimat prin
trecerea printr-un perete cu fantă (oricum razele X rămân divergente), cade pe

29
o bucată de grafit, material cu greutate atomică redusă. Rezultatul interacţiunii
este evaluat cu ajutorul unui spectrometru la diverse unghiuri θ în jurul probei
de grafit (fig. 1.22). Se constată în acest fel că în radiaţia emergentă se
regăseşte frecvenţa incidentă, dar şi o nouă frecvenţă mai joasă (lungime de
undă mai mare), numită frecvenţă (lungime de undă) Compton.

Fig. 1.22 Experimentul lui Compton

Efectul Compton nu poate fi explicat cu ajutorul teoriei ondulatorii.

Conform acestei teorii, radiaţiile electromagnetice împrăştiate ar avea aceeaşi
lungime de undă ca şi radiaţiile incidente.
Explicarea acestui fenomen a fost dată de către Compton pe baza
interacţiunii dintre un foton şi un electron al substanţei împrăştietoare.
Considerând ciocnirea foton-electron ca o ciocnire elastică şi impunând
respectarea legilor de conservare a energiei şi impulsului, Compton calculează
că trebuie să apară o deviaţie a lungimii de undă dependentă de unghi şi
independentă de materialul împrăştietor:

θ
∆λ = 2 ⋅ Λ ⋅ sin 2 , (1.20)
2
unde:
h
Λ= , (1.21)
m0 ⋅ c
se numeşte lungimea de undă Compton, iar
m0 – masa fotonului în repaus şi
c – viteza luminii în vid.

Aceste proprietăţi au fost în primul rând stabilite experimental.

Explicarea lor cu ajutorul relaţiei (1.21), dedusă în ipoteza fotonică a luminii,
constituie încă o dovadă a valabilităţii acestei ipoteze.

30
2. DIODE ELECTROLUMINISCENTE
(LEDuri)

2.1. Electroluminiscenţa joncţiunii p-n

Electroluminiscenţa în solide este un fenomen cunoscut de mulţi ani şi
studiat în profunzime. Probabil că aplicaţia cea mai largă a electroluminiscenţei
este ecranul TV. Cunoscută sub numele de luminiscenţă catodică, această
formă de electroluminiscenţă este cauzată de impactul electronilor puternic
acceleraţi cu luminoforul depus pe faţa interioară a tubului catodic. În prezent
tubul catodic cedează locul ecranului cu cristale lichide aproape în toate
aplicaţiile (TV, monitoare de calculator, radare etc.)
Între numeroasele tipuri de elctroluminiscenţă cunoscute, unul a deschis
un domeniu complet nou al tehnologiei: electroluminiscenţa de injecţie a
joncţiunii p-n. Emisia de lumină a unei joncţiuni p-n a fost observată pentru
prima oară de Lossew în 1923. Mai târziu (circa 1962) s-a constatat că se pot
obţine niveluri relativ mari de energie luminoasă din joncţiuni p-n de arseniură
de galiu (GaAs). Din 1962, un program internaţional de proporţii a fost orientat
spre producerea unui dispozitiv electroluminiscent emiţător de lumină. De pe
atunci ideea era deosebit de atractivă având în vedere avantajele aşteptate de la
dispozitivul ce urma să se nască:
- curenţi şi tensiuni mici de alimentare;
- precizia de determinare a ariei luminoase specifică proceselor litografice
implicate.
- viteza mare de comutaţie cu care trebuia să poată fi comandat
dispozitivul.
Dispozitivul care s-a născut astfel a fost dioda electroluminiscentă,
denumită pe scurt LED care este acronimul denumirii din limba engleză: “Light
Emitting Diode”.

2.1.1. Modelul în benzi energetice a joncţiunii p-n

În materialele semiconductoare, ca de altfel în toate solidele cristaline,
electronii pot ocupa doar anumite nivele energetice. Banda de conducţie (BC) şi
banda de valenţă (BV) sunt denumiri date benzilor cu nivelele energetice cele
mai mari care pot fi ocupate de electroni în materialele semiconductoare pure.
Nivelul inferior al benzii de conducţie şi nivelul superior al benzii de valenţă
sunt separate de un interval energetic (EG) denumit bandă interzisă. În

31
materialele semiconductoare pure, acest interval energetic nu poate fi ocupat de
electroni.
Este posibil, însă, să se introducă impurităţi în semiconductor,
generându-se astfel nivele energetice în interiorul benzii interzise. Impurităţile
care cedează electroni în banda de conducţie sunt denumite donori şi
semiconductorul rezultat este de tip n (datorită sarcinii negative a purtătorilor
electrici majoritari care sunt electronii). Impurităţile care acceptă electroni din
banda de valenţă generând acolo goluri sunt denumite acceptori şi
semiconductorul rezultat este de tip p (datorită sarcinii pozitive a purtătorilor
electrici majoritari care sunt golurile). Benzile energetice şi nivelele energetice
donoare şi acceptoare dintr-un semiconductor sunt ilustrate în figura 2.1:

Fig. 2.1. Reprezentare schematică: a. semiconductor de tip n; b. semiconductor de tip p;

c. joncţiune p-n.

O joncţiune p-n se poate forma într-un material semiconductor prin

doparea unei regiuni cu atomi donori şi a regiunii adiacente cu atomi acceptori
(fig.2.1.c). În această situaţie, electronii şi golurile se vor deplasa traversând
joncţiunea în sensuri contrare, până când se va ajunge la o stare de echilibru.
Aceasta va duce la apariţia unei bariere de potenţial, EB, de-a lungul joncţiunii.
În figurile 2.1.a şi 2.1.b sunt ilustrate stările energetice din semiconductor
înainte de atingerea acestei stări de echilibru, iar în figura 2.1.c. după atingerea
acestei stări. Această barieră de potenţial va face dificilă traversarea în
continuare a joncţiunii de către purtătorii de sarcină.
Dacă însă se polarizează direct joncţiunea (potenţial mai mare, pozitiv,
aplicat regiunii p şi mai mic, negativ, aplicat regiunii n), procesul acesta de
traversare a barierei de potenţial este întreţinut. Fluxul de purtători (în ambele
sensuri – de aceea materialul se numeşte bipolar) se menţine pe toată durata

32
polarizării joncţiunii. Recombinările electronilor şi a golurilor (fig. 2.2) care au
loc în mod continuu generează energie sub formă de fononi. Fononii sunt
cuante de energie emise de recombinările din siliciu (Si), energia rezultată fiind
insuficientă pentru eliberarea de fotoni. La siliciu, energia eliberată în procesele
de recombinare se transferă reţelei cristaline sub formă de vibraţii, adică se
transformă în căldură.

Fig. 2.2. Deplasarea şi recombinarea purtătorilor de sarcină într-o joncţiune p-n polarizată direct.

În arseniura de galiu (GaAs), ca şi în restul materialelor fotoemisive,

energia eliberată la recombinarea electron-gol (aproximativ EG) este suficientă
eliberării de fotoni şi, potrivit modelului descris, procesul este întreţinut atât
timp cât polarizarea directă este menţinută. De aici durata de viaţă
considerabilă a diodelor electroluminiscente.

2.1.2. Materiale fotoemisive cu emisie directă şi

indirectă

Materialele cum sunt GaAs şi compoundul (aliajul) de GaAsP se

caracterizează prin recombinări radiative, realizate prin tranziţii directe. Când
un electron din banda de conducţie ocupă un gol din banda de valenţă, este
emis un foton, o cuantă de energie şi “distanţa” (diferenţa energetică) parcursă
de electronul dezexcitat spontan este aproximativ egală cu lărgimea benzii
interzise ∆E1 = EG (fig. 2.4.a).
Cum lărgimea benzii interzise este alta pentru fiecare material, este
natural ca să se schimbe frecvenţa (lungimea de undă) a fotonului emis, adică
culoarea radiaţiei emise pentru fiecare material. Culoarea corespunde frecvenţei
dominante din spectrul radiat.

33
 Materialele, ca de exemplu GaP, se caracterizează prin tranziţii indirecte
ale electronilor din banda de valenţă în banda de conducţie, adică procesul
recombinării este fragmentat în doi timpi (fig. 2.4.b). Pe seama impurităţilor
dopante se creează în modelul energetic un nivel intermediar (de captare) situat
între banda de conducţie şi banda de valenţă, în zona interzisă. Fizic, îi
corespund centre de recombinare (“trapping-centers” – capcane) în materialul
p, numite centre izo-electronice. Ele funcţionează ca şi capcane de electroni şi
pun împreună electronii care se dezexcită spontan din banda de conducţie pe
nivelul intermediar cu golurile prezente în centrele de
captare (şi golurile sunt captate în capcană, numai că
golurile sunt luate din banda de valenţă). Efectul este
formarea de excitoni – se formează o pereche de
purtători electron-gol care gravitează unul în jurul
celuilalt, la fel ca un electron în jurul unui nucleu
pozitiv (fig. 2.3.).

Fig. 2.3. Formarea de excitoni

pe nivelul de captare.

Materialele cu tranziţie indirectă permit un mai mare grad de libertate în

alegerea lui ∆E2, cu scopul de a genera aproape orice lungime de undă. Doar
tranziţia de pe nivelul intermediar în banda de valenţă este o tranziţie radiativă
şi are loc cu emisia unui foton (fig. 2.4.b).

Fig. 2.4. Procesul de recombinare al purtătorilor de sarcină la: a. materiale cu tranziţie directă;
b. materiale cu tranziţie indirectă .

34
 Notaţia compoundurilor ternare, de exemplu pentru GaAsP, se face
astfel:
GaAs1-xPx = (GaAs)1-x + (GaP)x ,
unde x reprezintă fracţia molară.
Principalele valori ale benzii interzise la materialele curent folosite în
electronica corpului solid sunt date în continuare:

Material Lăţimea benzii interzise Lungimea de undă

EG [eV] a radiaţiei emise
λ [nm]
CdS 2,4 516
GaP 2,2 560
GaAs60P40 1,9 650
CdSe 1,7 730
GaAs 1,4 900
Si 1,1 1140
Ge 0,7 1880
PbS 0,37 3350
PbTe 0,29 4275
PbSe 0,26 4770

Diodele electroluminiscente comercializate în prezent folosesc GaAs,

GaP, compoundul ternar GaAs60P40 şi compoundurile cu aluminiu.
În tabelul următor sunt date principalele caracteristici ale materialelor
electroluminiscente folosite în fabricarea LEDurilor:

Banda Banda Centrul Tipul

Materialul interzisă radiată λ 0[nm] Culoarea tranziţiei
EG [eV] ∆λ [nm]
GaAs 1,4 900 IR Directă
GaAsP 1,9 640 … 700 650 roşu Directă
610 galben
GaP 2,2 630 … 790 690 roşu Indirectă
520 … 570 560 verde
GaAlAs >2 650 … 700 670 roşu Indirectă
AlGaAs >2 838 … 844 840 IR Indirectă

35
 În cazul materialelor care nu s-au dovedit utile în optoelectronică,
lungimile de undă cad în afara spectrului vizibil (400 - 700nm) şi chiar al celui
optic:

Materialul Banda interzisă Lungimea de undă Tipul tranziţiei

EG [eV] λ [nm]
Ge 0,66 1880 Indirectă
Si 1,09 1140 Indirectă
InSb 0,18 6900 Directă
SiC 2,2 … 3 413 … 563 Indirectă

2.1.3. Calculul lungimii de undă radiate de un material

fotoemisiv
Relaţia dintre lungimea de undă şi frecvenţa radiaţiei este:
1
λ = c ⋅T = c ⋅ . (2.1)
ν
Relaţia dintre lungimea de undă şi intervalul energetic ∆E ce
caracterizează tranziţia este:
c
∆E = h ⋅ν = h ⋅ . (2.2)
λ
De aici rezultă lungimea de undă λ:
h⋅c
λ= , (2.3)
∆E
unde: c este viteza luminii în vid iar h este constanta lui Plank.
Folosind unităţile de măsură standard
m
h[ J ⋅ s ] ⋅ c  
s
λ[ m] = (2.4)
∆E[ J ]
şi aplicând conversiile aferente:
λ[m] = 10 9 ⋅ λ[nm] (2.5)
−19
∆E[ J ] = 1.6 ⋅10 ⋅ ∆E[eV ] (2.6)
obţinem o formulă practică pentru a determina lungimea de undă a radiaţiei
emise, în nanometri, în funcţie de intervalul energetic ∆E :
λ [nm] =
1240
(2.7)
∆E[eV ]

36
2.2. Elemente constructive caracteristice ale
LEDurilor
Cele câteva elemente tehnologice date în continuare reprezintă
proprietăţi specifice LEDurilor, independente de producător sau anul
fabricaţiei. Majoritatea LEDurilor însă, se fabrică, în prezent, în arii sau fac
parte din afişaje integrate împreună cu optica şi driverele lor.
LEDurile se asamblează industrial pe structuri metalice care reunesc
terminalele (fig. 2.5). Aceste structuri sunt denumite în limba engleză "dam-
bars" – stăvilare şi sunt realizate din aliaj de cupru acoperit cu argint.

Fig. 2.5. Bandă cu terminale folosită în procesul de fabricaţie.

După ataşarea chip-urilor semiconductoare, turnarea capsulei (lentilei) şi

rigidizarea ei incipientă, electrozii propriu-zişi ai LEDurilor se scot din banda
de terminale în doi timpi:
- se taie legăturile dintre electrozi (scurtcircuitele); acum se verifică aprinderea
tuturor exemplarelor şi se resping cele care nu generează cantitatea minimă de
flux prevăzută în foaia de catalog;
- după extragerea capsulei transparente din forma în care s-a mulat lentila, se dă
picioruşelor aspectul standard (fig. 2.6).

Fig. 2.6. Capsula de LED T 1¾ (5.62 mm).

În capsulă, catodului i se alocă o arie mai mare decât anodul. Din acest
motiv, pe terminalul catodic poate fi amplasat chip-ul semiconductor (fig. 2.7).

37
Ca şi la o diodă obişnuită, zona dopată p a chip-ului semiconductor se leagă la
anod, iar zona dopată n la catod. Pentru materiale transparente (GaAsP), chip-ul
este aşezat într-o oglindă conică. Aceasta recuperează fluxul scăpat lateral şi îl
dirijează în faţă.

Fig. 2.7. Vedere internă LEDului.

Joncţiunile de GaAs pentru generarea radiaţiilor roşii sau infraroşii, ca şi

unele compuonduri GaAs + GaAsP, care generează radiaţii roşii sau verzi, sunt
opace. Scăpări laterale de radiaţie, sau în spatele substratului semiconductor, nu
există, aşa că nu se mai prevede reflector în capsulă. Nici la capsula miniatură
T1 (diametru 3,2 mm) nu se pune oglindă.
Ca şi la becurile miniatură pe care LEDurile le-au înlocuit, şi ca şi la
jack-urile audio, capsulele de LEDuri sunt desemnate prin diametru, exprimat
în optimi de inch: T1, T1¾ ş.a.
În sfârşit, la capsula miniatură, oglinda este rectangulară şi se obţine prin
îndoirea tablei pe care e prins chip-ul ("die-attach", fig. 2.8). Capsula miniatură
poate fi montată ca dispozitiv SMD (surface mounted device) prin cositorire pe
faţa de Cu, dar şi clasic, prin îndoirea picioruşelor, în placa de circuit imprimat.

Fig. 2.8. Vedere internă a unui LED miniatură.

38
Alte tipuri de LEDuri

1. LEDul ermetic (fig. 2.9) se utilizează în mediile agresiv corozive, cu

umezeală multă şi în aplicaţiile militare.

Fig. 2.9. LEDul ermetic.

2. LEDul cu rezistor încorporat (fig. 2.10) se leagă direct în circuit. La driverele

cu ieşiri generatoare de curent, această facilitate în plus nu mai e necesară.

220
1

Capsula
2

Fig. 2.10 LED cu rezistor încorporat.

3. LEDul bicolor este de fapt o grupare de două LEDuri de culori diferite legate
în antiparalel (fig. 2.11):

1
K A
LED2
V LED1
A
2 K

Fig. 2.11. Structura unui LED bicolor.

Conexiunea în antiparalel nu numai că rezolvă problema tensiunii

inverse pe fiecare LED, dar face ca la aplicarea unei tensiuni dreptunghiulare
bipolare v între terminalele 1 şi 2, cele două LEDuri să lumineze în

39
contratimp. Variind factorul de umplere a tensiunii v, la o frecvenţă f > 100 Hz,
se poate obţine o întreagă gamă de nuanţe cuprinse între cele două culori de
bază (de exemplu cu LED1 roşu şi LED2 galben rezultă aproape toate nuanţele
de portocaliu).

4. Schema bloc a unui LED cu prag de comutaţie este prezentată în figura 2.12.
Comparatorul are histerezis, aşa că bascularea LEDului se face brusc, oricât de
lentă ar fi variaţia VAK.

Tensiune
de prag Comp. Ampl.

Fig. 2.12. LED cu prag.

5. Afişajele cu LEDuri sunt grupări de mai multe LEDuri folosite în afişajul de

informaţii, atât sub formă alfanumerică cât şi grafică. Partea vizibilă constă
exclusiv din aria de LEDuri (fig. 2.13). Afişajele pentru caractere alfanumerice
pot fi realizate fie cu segmente (LEDuri înguste – 7, 9 sau 16 segmente /
caracter) sau cu matrice de LEDuri (4x7, 5x7 etc.). Pe lângă afişajul propriu-
zis, ele mai pot include circuite integrate specializate care asigură comanda lor.

Fig. 2.13. Afişaje cu LEDuri.

40
2.3. Caracteristici electro-optice ale LEDului
2.3.1. Simboluri grafice
Principalele simboluri grafice folosite în reprezentarea LEDurilor sunt
date în figura 2.14:

Fig. 2.14. Simboluri grafice ale LEDurilor: a. standardul românesc (STAS);

b. în circuite integrate; c. simbol tolerat; d. ORCAD

2.3.2. Caracteristica curent-tensiune

Chipul semiconductor al LEDului fiind tot o joncţiune p-n, caracteristica
curent-tensiune este asemănătoare cu cea a unei diode de Si sau Ge (fig. 2.15).
Pentru diverse LEDuri diferă căderea de tensiune directă vF (F- forward). La
materiale diferite corespund lăţimi diferite ale benzii interzise, deci diferite
tensiuni vF.

Fig. 2.15. Caracteristica curent-tensiune a mai multor tipuri de LEDuri.

41
 Pe grafic, pentru comparaţie, au fost figurate şi caracteristicile curent-
tensiune ale diodelor de Ge şi Si, însă aşa cum am mai precizat, ele nu au
proprietăţi electroluminiscente şi nu pot fi folosite ca LEDuri. S-au notat cu
VF tensiunea directă (VAK) de la bornele LEDului, iar cu IF curentul direct prin
LED.
Valori nominale uzuale ale curentului IF sunt de 0,1 mA … 5 mA la
tipurile mai noi de LEDuri şi de 5 mA … 20 mA la LEDurile mai vechi. Aceste
valori sunt date în foaia de catalog a LEDului. La proiectarea driverelor pentru
LEDuri este necesar să se asigure un curent IF (maxim la comanda în c.c. sau
mediu la comanda în impulsuri) care să se încadreze în domeniul valorilor
admisibile.

2.3.3. Caracteristica spectrală a radiaţiei emise

LEDurile emit radiaţie luminoasă într-un spectru de lungimi de undă în
jurul unei valori centrale (fig. 2.16). Lăţimea benzii spectrale a LEDurilor este
de ordinul zecilor de nm (tipic 5% din lungimea de undă centrală, λ0), ceea ce
este un dezavantaj în unele aplicaţii, de exemplu în comunicaţiile optice. Spre
deosebire de LEDuri, diodele laser au o caracteristică spectrală mult mai
îngustă, de la unul la câţiva nm.

Fig. 2.16. Caracteristica spectrală a radiaţiei emise de LED.

Banda la 3dB reprezintă lăţimea spectrală la o scădere a fluxului luminos

la jumătate din valoarea maximă:

Φ max / 2
10 log = −10 log 2 ≅ −10 ⋅ 0,3 = −3dB (2.8)
Φ max
B3dB = λ 2 − λ1 ≈ 5% ⋅ λ 0 ≈ zeci de nm. (2.9)

42
2.3.4. Caracteristica de directivitate
Caracteristica de directivitate a LEDului este graficul dependenţei
strălucirii B în funcţie de unghiul θ faţă de axul optic al LEDului (figura 2.17):

Fig. 2.17. Secţiune plană (xOz) a caracteristicii de directivitate a unui LED.

Caracteristica de directivitate văzută în spaţiu (trei dimensiuni) este

suprafaţa obţinută prin rotirea caracteristicii din planul xOz în jurul axului optic
z al LEDului.
Strălucirea B a LEDului este o mărime ce caracterizează intensitatea
radiaţiei emise de LED şi se defineşte, în mod asemănător intensităţii
luminoase a unei surse punctiforme, ca fiind fluxul luminos emis de LED în
unitatea de unghi solid:
Φ W 
B=   (2.10)
Ω  sr 

Se folosesc două reprezentări pentru a descrie caracteristica de

directivitate: în coordonate polare (fig. 2.18 – cadranul II) şi coordonate
carteziene (fig. 2.18 – cadranul I). Strălucirea B a LEDului se converteşte în
valori relative astfel:
- se determină unghiul θ căruia îi corespunde strălucirea maximă Bmax;
- pentru celelalte valori ale unghiului θ se calculează valoarea relativă:

B(θ )
B rel (θ ) = . (2.11)
B max

Unghiul de radiaţie al LEDului se defineşte ca fiind unghiul la care

strălucirea scade la jumătate din valoarea maximă (scade cu 3dB). Pe graficul
caracteristicii de directivitate (fig. 2.18) unghiul de radiaţie corespunde unei

43
valori relative Brel = 0,5. Valorile tipice ale unghiului de radiaţie θ1/2 sunt
cuprinse între 3 o şi 30o.

Fig. 2.18. Caracteristica de directivitate a unui LED roşu cu capsulă T 1¾.

Folosirea unei capsule care este lentilă de imersiune, în care este montat
chipul semiconductor, măreşte strălucirea LEDului. În funcţie de distanţa X
dintre chipul semiconductor şi suprafaţa lentilei, se obţin diferite forme ale
caracteristicii de directivitate (fig. 2.19). Curba a corespunde cazului în care
LEDul este fără lentilă, obţinându-se caracteristica radiatorului Lambertian.
Radiatorul Lambertian este o sursă de radiaţie cu o caracteristică de
directivitate sferică, descrisă de ecuaţia:

B(θ ) = B0 ⋅ cos θ (2.12)

unde B0 este strălucirea de-a lungul axului optic.

Fig. 2.19. Influenţa poziţiei chipului semiconductor asupra caracteristicii de directivitate a LEDului.

44
 O comparaţie calitativă a celor trei tipuri de caracteristici se poate face
consultând tabelul următor, în care s-au notat cu D diametrul lentilei şi cu n
indicele ei de refracţie.

Curba Distanţa X Strălucirea (axială) Fluxul luminos Tipul caracteristicii

.
a 0 B0 π B0 Lambertiană
(LED fără capsulă)
. . .
b D/2=r n2 B0 π n2 B0 Lambertiană
. . .
c >D/2 2
> n B0 < π n2 B0 Non-Lambertiană

Forma caracteristicii de directivitate mai este influenţată de forma

capsulei (fig. 2.20) precum şi de materialul din care este ea făcută (fig. 2.21).

Fig. 2.20. Influenţa formei capsulei / lentilei asupra caracteristicii de directivitate a LEDului.

Fig. 2.21 Influenţa materialului capsulei / lentilei asupra caracteristicii de directivitate a LEDului.
În ambele cazuri s-a folosit aceeaşi capsulă sferică şi acelaşi chip semiconductor.

45
 Capsula LEDului este fabricată din răşină epoxidică. Capsula sferică
(fig. 2.21.a) permite obţinerea unei caracteristici de directivitate alungite de-a
lungul axului optic, utilă în aplicaţii care necesită o sursă de lumină
concentrată. Prin introducerea unui material difuzant (particule de colorant cu
diametrul mai mic de 10µm care difuzează razele de lumină emise de chipul
electroluminiscent) se obţin LEDuri cu unghiuri de radiaţie mari (mai mari de
30o) care sunt folosite în aplicaţiile de semnalizare luminoasă, afişajele cu
LEDuri etc.(fig. 2.21.b).

2.3.5. Dependenţa strălucirii B a LEDului în funcţie de

curentul direct IF
Caracteristica B(IF) este liniară până la o anumită valoare a curentului
direct IF, după care apare o saturare a ei (fig. 2.22). Valoarea la care apare
saturarea depinde de tipul LEDului, în unele cataloage fiind date valori de până
la 5 . IF nom.

Fig. 2.22. Graficul strălucirii B a LEDului în funcţie de curentul direct IF.

Comanda LEDului la curenţi mai mari decât valoarea nominală IF nom se

poate face numai în impulsuri, astfel încât IF mediu ≤ IF nom , pentru a nu deteriora
LEDul (fig. 2.23).
Valoarea curentului mediu IFmed în cazul comenzii în impulsuri se
calculează după formula:
T
I Fmed = ON I F max = δ ⋅ I F max (2.13)
T
unde δ este factorul de umplere al semnalului dreptunghiular de comandă.

46
 Fig. 2.23. Comanda LEDurilor în impulsuri.

Pentru a obţine strălucire maximă se foloseşte un curent maxim mare

(sute de mA … 3A) şi un factor de umplere mic δ = 1…5%. Pentru ca să nu
deranjeze ochiul dând senzaţia de pâlpâire, frecvenţă minimă a semnalului de
comandă este de 100 Hz.
De exemplu, pentru a obţine o strălucire 2.Bmax, LEDul trebuie comandat
cu un curent IF max = 2.IF nom (fig. 2.22). Pentru a menţine curentul mediu IF med
la valoarea curentului nominal IF nom va fi necesar un semnal de comandă cu
factorul de umplere δ = 0,5.
La comanda în impulsuri cu un curent mediu constant, există un factor
de umplere optim şi altul minim, sub care nu mai poate fi obţinută strălucirea
prescrisă. Se spune că LEDul este caracterizat de randamentul său, definit de
caracteristica Φ(δ) sau B(δ) la un curent mediu IF med constant.

2.3.6. Comportarea LEDurilor cu temperatura

La toate LEDurile cantitatea de flux radiat depinde de temperatură şi
este specificată în catalog; adică strălucirea LEDului variază cu temperatura
dacă IF este menţinut constant. Diminuţia standard a strălucirii cu temperatura,
la LEDuri este de -1%/°C. Strălucirea maximă a LEDurilor are loc la -50°C
(catalog).
Creşterea temperaturii are drept cauză principală puterea disipată în
joncţiune. Limita maximă pentru temperatura joncţiunii este de 125°C. Totuşi,
majoritatea răşinilor epoxidice folosite la capsule “glasifică” (trec din
transparente în stare amorfă) la 120°C. Glasificarea capsulei este o modificare
ireversibilă şi deranjantă (structura transparentă este ordonată; cea amorfă –
similară structurii sticlei – nu lasă să treacă radiaţia). Din această cauză este
justificat să se menţină Tj < 120°C şi să se sconteze pe o rezistenţă termică de

47
30-50°C/W. Temperatura normală de funcţionare a unui LED montat pe circuit
imprimat este de 20-50°C.
Compensarea variaţiilor de strălucire cu temperatura prin mijloace
electrice se poate realiza prin introducerea unui rezistor de balast în paralel cu
LEDul. Ideea va fi detaliată în capitolul următor, pentru un LED - circuitul din
figura 3.19, pentru grupuri de LEDuri - circuitul din figura 3.11.

2.3.7. Comportarea LEDurilor în timp

Timpul de viaţă pentru care sunt proiectate LEDurile depăşeşte 100000
de ore (11,4 ani). După 8000 de ore de funcţionare o scădere a fluxului radiat
cu 4%, la acelaşi curent nominal IF, redă clar fiabilitatea acestor dispozitive
(fig. 2.24). Durata de viaţă scade odată cu creşterea curent nominal IF.

Fig. 2.24. Dependenţa strălucirii B a LEDului în funcţie de durata de funcţionare.

2.4. Aplicaţii tipice pentru LEDuri

LEDurile au avut şi au în continuare un domeniu de aplicare foarte larg
de la aplicaţii de semnalizare şi sesizare luminoasă până la comunicaţiile
optice. Amintim în continuare câteva dintre ele:
- cititoare de cartele sau benzi magnetice;
- tahometre optice (pentru controlul vitezei motoarelor);
- linii de asamblare (numerotare, orientare discriminatoare de sens);
- cititoare/ scannere de coduri cu bare;
- sincronizare opto-mecanică (sincronizarea momentului de pornire);
- senzori de poziţionare a capetelor de imprimantă / plottere şi a hârtiei;
- izolare galvanică la circuitele de înaltă tensiune;
- detectoare de fum;
- densimetre (pentru analize chimice);

48
- detectoare de nivel în lichide (atât transparente cât şi opace);
- detectoare de proximitate (de muchie sau cu apertură şi sistem de
lentile confocale);
- transmisii optice de date la distanţă mică sau mare prin spaţiul liber sau
prin fibre optice;
- afişaje analogice prin coloane de lumină (“bar-graphs”) în aparatele de
măsură, indicatoare, VU-metre;
- iluminat (LEDuri cu strălucire de 25 … 30 lm ), semafoare;
- panouri de afişare de la cele de mici dimensiuni folosite în scop
publicitar la cele gigantice (ecrane de proiecţie) etc.

49
3. CIRCUITE DE COMANDĂ PENTRU
LEDuri

3.1. Circuite simple de semnalizare, cu LEDuri

Circuitele de semnalizare sunt cele mai răspândite şi mai versatile
aplicaţii pentru LEDuri.

+Vcc În schema cea mai simplă (fig. 3.1) contactul “K”

poate fi făcut de o mulţime de elemente: o uşă, lichidul
R dintr-un recipient etc. Prezenţa luminii semnalizează faptul
că sarcina este parcursă de curent (acţionată). Rezistorul R
limitează curentul la o valoare nepericuloasă pentru LED:
V − VF
K R = CC (3.1)
IF
unde:
VF - IF este curentul nominal prin LED (1…5mA la LEDurile
mai noi; 5…20 mA la cele mai vechi);
I - VF este căderea de tensiune pe LED (VF = 1,2 … 3,5 V ,
F în funcţie de culoare). Pentru tensiuni de alimentare mari în
calculul lui R (ecuaţia 3.1) tensiunea VF se poate neglija.

Fig. 3.1. Circuit simplu de

semnalizare cu comutator.

+Vcc

Cu un tranzistor-driver se
poate separa circuitul de afişare de cel
R
de supravegheat (fig. 3.2).
În această schemă tranzistorul
Rb1
T comută între blocare şi saturaţie.
(TTL) T Calculul rezistenţei R se face astfel:
1K
1K Rb2 VCC − V F − VCEsat
R= (3.2)
I Fnom

Fig. 3.2. Circuit de comandă cu tranzistor.

50
 Un inversor sau o poartă logică poate face aceeaşi operaţie (fig. 3.3):

R
+5V
170

C-da
I = 20 mA
F

Fig. 3.3. Circuit de comandă cu poartă logică (inversoare).

Calculul rezistenţei R pentru un curent de polarizare de 20mA (de

exemplu) se face astfel:
5V − 0,4V (low) − 1,4V ( LED ) 3,2
R= = KΩ ≈ 170Ω (3.3)
20mA 20

Se mai foloseşte frecvent circuitul din figura 3.4 (care pune poarta în
regim de suprasarcină, fără a o distruge sau degrada – circuitul a apărut mai
întâi în cataloagele marilor producători de TTL, cum e Texas Instruments):

1
3
C-da 400
2
D

Fig. 3.4. Circuit de comandă cu poartă logică (NAND).

sau circuitul din figura 3.5, în care ieşirea inversorului este şunt pentru LED în
starea “Low” şi îl stinge. Cu ieşirea în “High”, LEDul străluceşte luând curent
de unde poate (cu R rezonabil de mare – sute de ohmi … kilo-ohmi, curentul
LEDului e luat mai ales de la ieşirea inversorului. Dacă inversorul este open-
collector (fig. 3.6) atunci R are rol de rezistenţă de polarizare.

+Vcc +Vcc

R R

C-da 1 2 T
C-da

D D

Fig. 3.5. Fig. 3.6.

51
3.2. CIRCUITE DE COMANDĂ ÎN CURENT
CONTINUU
3.2.1. Circuite de comandă pentru şiruri de LEDuri

Vcc Valoarea curentului I se

calculează cu formula:
V − 0,65V
LED1
I= (3.4)
R pr
.
. VCC > n ⋅ V AK _ LED + VCE + V − 0,65V
. 1...n
Pentru două LEDuri roşii (n=2)
R1 LEDn şi pentru referinţă de tensiune de
asemenea un LED roşu avem:
VCC min = 2 ⋅1,5V + VCE + V Rrp (3.5)
T VCC min = 3V + 0,7V + 0,85V )
VCC min = 4,55V
D1 Rpr VCC max ≤ VCE 0,T ≈ 40V
V
LED sau alta Ca referinţa de tensiune se pot
ref erinta de I folosi diode. Diodele Zener se fabrică
tensiune
începând de la 2,5V. Ele au un
coeficient termic de circa –1.10-3 /°K în
acest domeniu de tensiuni.
Fig. 3.7. Circuit de comandă în c.c.

Sub 2,5V tensiunile de referinţă se ridică de obicei de pe diode

polarizate direct, legate în serie şi montate în aceeaşi capsulă (familia DRD la
IPRS Băneasa). Pentru trei diode de Si legate în serie, deriva cu temperatura
este de ordinul –3.10-3 /°K (–2mV /°K /dioda din Si, aproximativ).
Tot atât este deriva tensiunii directe la terminalele unui LED. În schimb,
tensiunea directă este diferită, aşa cum se poate observa în tabelul următor:

Culoare Roşu (IR) Roşu Galben / Galben Verde

deschis Oranj intens
VF [V] 1,4 1,6 1,8 2 2,2

Diagrama căderii de tensiune în polarizarea directă (fig. 3.8) justifică

preferinţa pentru LEDuri a proiectanţilor de circuite în acest caz (tensiuni de
referinţă sub 2,5V).

52
 Fig. 3.8. Caracteristica comparativă curent-tensiune pentru diferite diode.

Trebuie, totuşi, avut în vedere că la polarizarea inversă diodele

electroluminiscente sunt vulnerabile. –2 … -5V este tensiunea inversă maximă
admisibilă, dacă circuitul nu conţine o protecţie (o diodă în antiparalel, sau o
redresare în serie - ca să preia tensiunea inversă la polarizare cu tensiune
negativă). Ca surse de tensiune de referinţă, este foarte posibil ca acest pericol
să nu existe (să fie folosite numai în c.c., cu o singură polaritate).
Din cauză că I, curentul programat, depinde de temperatura diodei de
referinţă, D1, care la rândul ei depinde de valoarea tensiunii VCC, schema poate
fi îmbunătăţită prin folosirea unui tranzistor de sesizare în locul diodei D1 (fig.
3.9):
Vcc
I Curentul de alimentare al LEDurilor este:
R
0,65V
I= (3.6)
R pr
R
V I În prezent există LEDuri care dau strălucirea
maximă / nominală la curenţi de 1mA sau sub
R

T 1mA.
Calculul rezistorului R
Tranzistorul T este în R.A.N. Deci:
sir de
LED
LEDuri I
I
= β = sute (3.7)
B ,T

Ts V r = VCC − 0,65V − n ⋅ V AK − LED − 0,65V (3.8)

I 0,65V
I r ≈ 2 ⋅ I B ,T = 2 ⋅ = 2⋅ (3.9)
Rpr β β ⋅ R pr
0,65V
Vr ⋅ R pr
Deci: R≤ ⋅β (3.10)
1,3

Fig. 3.9. Circuit de comandă în c.c. cu tranzistor de sesizare (Ts).

53
 Pentru reglarea curentului prin LED, exemplul următor (fig. 3.10)
reprezintă o soluţie simplă:

+4,5 V ... 27 V Curentul prin LED va fi:

0,65V
I≈ = 1,3...13mA (3.11)
(50...500)Ω
2xBAY 61 500 suficient ca o diodă modernă să
strălucească suficient de puternic.
Elementul remarcabil al montajului
este excursia mare a tensiunii de
BC308
alimentare, consecinţă directă a opţiunii de
I a alimenta LEDul printr-un generator de
curent comandat.
5,6K LD261

Fig. 3.10.

O altă soluţie pentru rejecţia variaţiilor sursei este folosirea unui rezistor
de balast (R2). Schema din figura 3.11 asigură o strălucire cvasiconstantă pentru
un şir de LEDuri când curentul de alimentare variază substanţial (aproape
50mA):

+V i R1 ID

Vi 5V 10V
I
1 I1 44mA 88mA
ID 5mA 10mA
R2
n
I
2

Fig. 3.11. Circuit de comandă cu balast pentru rejecţia variaţiilor sursei.

De adăugat că înserierea LEDurilor este singurul procedeu prin care se

obţin niveluri de radiaţie egale, pentru că ele sunt parcurse de acelaşi curent.
Acest procedeu devine inutil când legăm în serie diode diferite.

54
 Oricum, punerea în paralel a LEDurilor pentru a avea aceeaşi strălucire,
la aceeaşi tensiune, este o greşeală, iar efectul este acela că dioda cu căderea de
tensiune directă cea mai mică “monopolizează” curentul, deci are toate şansele
să funcţioneze puţin timp (este la fel ca la diodele Zener).

3.2.2. Drivere specializate pentru comanda şirurilor de

LEDuri
Afişajele cu mai multe LEDuri dispuse în linie (o singură coordonată /
axă) sunt folosite ca indicatoare în locul instrumentelor cu ac (analogice). Se
folosesc în general acolo unde este necesară citirea dintr-o privire a unei
mărimi de măsurat (bordul automobilelor, avioanelor, VU-metrele din
aparatura electronică etc.). De asemenea timpul de viaţă al acestor afişaje cu
LEDuri este mare (> 10.000 ore).
Există două tipuri de afişaje în linie:
- coloanele de lumină (“bar-graph”) în care, în funcţie de nivelul semnalului
(mărimii) de măsurat, sunt aprinse deodată un număr corespunzător de
LEDuri (fig. 3.12.a);
- indicatoarele de poziţie în care, în funcţie de nivelul semnalului (mărimii)
de măsurat, este aprins la un moment dat un singur LED (fig. 3.12.b).

Fig. 3.12. Afişaje în linie cu LEDuri.

Există o gamă largă de drivere specializate pentru comanda şirurilor de

LEDuri. Circuitele integrate UAA180 (“bar-graph” – fig. 3.13.a) şi UAA170
(“position indicator” – fig. 3.13.b) ale firmei Siemens sunt primele apărute pe
piaţă.
Driverul UAA180 comandă o coloană de lumină de 12 LEDuri, dar
există posibilitatea legării în cascadă a mai multor unităţi (drivere şi LEDuri,
din care coloanele de LEDuri cap-la-cap, pentru obţinerea unei coloane de
lumină oricât de lungi). Ieşirile spre LEDuri sunt generatoare de curent
programabile (la fel şi la circuitul UAA170). Rezistoarele R1 şi R2 fixează
curentul de alimentare prin LEDuri. Rezistoarele R3, R4 şi R5 fixează limitele
semnalului (tensiunii) de intrare.
Driverul UAA170 aprinde un LED din 16, corespunzător nivelului de
intrare. Şi combinarea mai multor UAA170 pentru un indicator de poziţie cu
lungime mai mare de 16 este posibilă.

55
 Vcc Vcc 16

15

12 14
R5 Vcc R5 Vcc

13
11
Vmax Vmax

12
10

R4 R4 11

9
Vmin 10
Vmin

R1 R1 9
8

8
7
If If
7

6
UAA180 UAA170 6

R3 R3
5 5

4
R2 4 R2

3
2

2 1

Vin Vin 9
Iesiri

1 8
Gnd 7
Gnd 6

a. coloana de lumina b. indicator de pozitie

Fig. 3.13. Afişaje în linie cu drivere specializate.

56
3.2.3. Comanda pentru strălucire constantă
În cazul în care tensiunea de alimentare poate fluctua, dar se doreşte o
strălucire constantă a LEDurilor, una dintre cele mai simple posibilitate o
reprezintă folosirea unui generator de curent constant, liniar (fig. 3.14):

T2 33
a b

+V (4 ... 40V) Rb
Ib

10K T1 I

I=0,65V/33=20mA

Fig. 3.14. Comandă prin GCC pentru strălucire constantă.

Acest generator de curent constant, de altfel foarte popular, are o serie

de avantaje: poate fi aranjat ca dipol (a-b), poate fi flotant, merge în comutaţie,
poate fi folosit şi ca generator de curent comandat, are pereche complementară,
se integrează uşor în arii mari etc.
Invers, dacă strălucirea trebuie să fie variabilă în funcţie de lumina
ambientală (mai puternică la lumina zilei, moderată în întuneric), un reglaj
simplu al factorului de umplere, la comanda în impulsuri controlat de o
fotodiodă care măsoară lumina ambiantă, rezolvă problema. Astfel de circuite
vor fi prezentate în detaliu. Ideea este folosită cu succes şi la menţinerea
(stabilizarea) strălucirii (de fapt a curentului, şi implicit a strălucirii) acolo unde
generatorul liniar de curent constant nu convine pentru că disipă prea multă
energie (mai ales când tensiunea de alimentare V creşte). De exemplu, în
echipamentele portabile, sau la afişaje, unde sunt multe LEDuri.
Generarea unui de flux luminos constant de la LEDurile ce prezintă
variaţii se poate face cu ajutorul unei bucle de reacţie, de stabilizare (fig. 3.16).
Separarea fluxului luminos de reacţie din fluxul principal se face cu un sistem
optic de divizare a fluxului luminos (fig. 3.15):

Fig. 3.15. Divizor de fascicol.

57
 Ri
+
Vi
-

I I
P F

PIN
LED
10%
90% out

Fig. 3.16. Circuit cu buclă de stabilizare. Fluxul principal depinde liniar de tensiunea de intrare.

3.3. CIRCUITE DE COMANDĂ ÎN CURENT

ALTERNATIV
Prezentăm în continuare un circuit de polarizare pentru LEDuri de la
reţeaua de c.a. (fig. 3.17):

0.6uF
1.5K

R
C
IN
~220V Verde 4007

I = 20 mA
F

Fig. 3.17. Circuit de polarizare de la reţeaua de c.a.

Date de proiectare:
În regim tranzitoriu (cazul cel mai defavorabil) se admite un curent
maxim prin LED: IFmax = 200 mA. Rezistorul R are rolul de limitare a
curentului în acest caz:

220 2V − V F 220 2V − 2V (verde)

R= = ≈ 1,5 KΩ (3.12)
200mA 200mA

În regim permanent, balastul principal din circuit este reprezentat de

condensatorul C, care trebuie să admită un curent nominal (efectiv) prin LED:
IFef = 20 mA.

58
 220V 1
XC ≈ = ⇒ C ≈ 0,6 µF (3.13)
I Fef ϖ ⋅C

O aplicaţie a LEDurilor în electronica industrială este semnalizarea în

echipamente (în sursele de alimentare) (fig. 3.18). Prezenţa tensiunii de
alimentare este semnalată de aprinderea LEDului D1, iar lipsa curentului de
alimentare (“arderea” siguranţei) de aprinderea LEDul roşu D2.

R2 Rosu

D2

Fuzibil
R1
Echipament
~220V
D1
Verde

Fig. 3.18. Folosirea LEDurilor pentru semnalizare în echipamente de c.a.

3.4. CIRCUITE DE COMANDĂ ÎN IMPULSURI

Varietatea circuitelor de comandă în impulsuri este foarte mare.
Prezentăm în continuare câteva mai semnificative.

3.4.1. Circuite de comandă cu porţi logice

În circuitul din
+5V figura 3.19, rezistorul de
I
R B balast poate contribui la
menţinerea aceleiaşi
I
F Rb balast străluciri când temperatura
D LEDului variază. Pentru
aceasta IB ≥ IF (oricum
comparabile).

Fig. 3.19.

59
 IF

Dacă D este un LED clasic (fig.

+5V R
170 3.20), care străluceşte corespunzător la
10mA … 20 mA, atunci inversorul
trebuie să fie TTL sau CMOS de putere
(4049).
D

Fig.3.20.

Dacă inversorul este totem-pole, atunci LEDul poate fi legat la masă

(fig. 3.21.a), ba chiar în cazul inversorului TTL este permis să fie legat direct la
ieşirea porţii (fig. 3.21.b).

+5V

+5V
LED OFF
I SC = 25 mA
R LED ON

a. b.

Fig. 3.21.

Dacă operatorul este

+5V
open-collector, este foarte
răspândită montarea lui
LED OFF
R astfel ca ieşirea din inversor
să şunteze LEDul (fig.
LED ON
I 3.22). În această schemă nu
Fon
trebuie folosit inversorul
D standard (cu ieşire totem-
pole) pentru că rezistorul R
devine inutil.

Fig. 3.22.

60
3.4.2 Comanda LEDurilor pentru rază mare de acţiune
Aplicaţiile în care se foloseşte comanda LEDurilor pentru rază mare de
acţiune (“bătaie” maximă) sunt cele care necesită transmisii la distanţă. Astfel
de aplicaţii sunt telecomenzile în IR de la cele TV până la cele folosite în
sistemele de alarmă, închidere sau deschidere de uşi de la distanţă, transmisii de
date între două puncte între care este dificil de instalat fire sau cabluri sau cu
perturbaţii mari pentru undele radio, transmisii în spaţiul liber între sateliţi etc.
Desigur există o serie de limitări ale LEDurilor în aceste tipuri de
aplicaţii, în special acolo unde este necesară transmiterea la distanţă mare cu o
bună directivitate, în aceste aplicaţii fiind preferate laserele. Un impediment
important în transmisiile prin aerul atmosferic este atenuarea mare introdusă de
particulele de apă din ceaţă, ploaie, nori, particulele de fum, praf etc. Pentru
transmisii pe distanţe scurte care nu sunt bruiate de condiţiile atmosferice sau
care se fac în încăperi închise, aplicaţiile care folosesc LEDuri sunt ideale
datorită simplităţii (nu necesită sistem optic suplimentar), gabaritului mic,
costului redus, ratei de transmisie mari (până la 100kHz / 100KBiţi/s). Aceste
avantaje au determinat folosirea lor masivă în aproape toate tipurile de
telecomenzi în IR.
S-au conturat o serie de soluţii sau idei de bază în realizarea acestui gen
de aplicaţii:
- transmisiile se fac în IR şi nu în vizibil, pentru a nu fi bruiate de lumina
ambientală;
- comanda se face în impulsuri de amplitudine mare dar de factor de umplere
mic pentru a obţine o valoare medie a curentului care să se încadreze în
domeniul valorilor nominale admisibile şi astfel încât puterea disipată
medie să nu depăşească puterea disipată maximă admisibilă (fig. 3.23):

Fig. 3.23. Comanda LEDurilor în impulsuri.

- pentru a mări fluxul de ieşire se folosesc mai multe LEDuri, care se

comandă în serie, lipite pe o placă (fig. 3.24):

61
 Fig. 3.24. LED triplu – ΦOUT = 3*ΦLED.

- folosirea unui condensator rezervor de capacitate mare (cu rolul de

acumulator de energie:
1
EC = C ⋅U 2 (3.14)
2

Prezentăm în continuare câteva aplicaţii tipice:

Circuit de semnalizare cu impulsuri cu factorul de umplere redus

+12V
R 100K
4,7K
IF

CQY 77

BRY 56 TUP

0,22 uF

1 10K

Fig. 3.25. Circuit de semnalizare comandat în impulsuri.

Înlocuind rezistorul R cu un potenţiometru se poate varia factorul de

umplere pentru o componentă medie minimă (δ minim) şi un curentul de vârf
care să asigure strălucirea (bătaia) cea mai mare. Frecvenţe mai mari sau egale
cu 100Hz sunt uzuale.
Acest circuit se poate folosi şi ca lumină de avertizare la o frecvenţă de
circa 10Hz, cu impulsuri puternice şi scurte.
Aceeaşi schemă funcţionează cu succes cu un LED în infraroşu obişnuit
într-o barieră optică de circa 1m, fără optică adiţională, valorificând forma de
undă a curentului anodic al tiristorului, în această schemă de oscilator. Se
obţine o intensitate a strălucirii mare, la o durată mică a impulsului (zeci de
microsecunde).

62
Emiţătorul unei telecomenzi în IR

+5 V ... +9 V 100

+ D1
1000 uF 1
LD30C

BC238/40

D2
330

1 I
8 1K D3
SAB
IR BC238B 3xLD271
3210 (IR)

D4

Fig. 3.26. Emiţător pentru telecomandă în IR.

Fluxul emis este cules de la trei IREDuri (LEDuri în IR) dispuse în

triunghi (fig. 3.24), deci este de trei ori mai mare decât cel dat de o singură
diodă. Pentru directivitate (nu prea accentuată, pentru că în mod intenţionat
direcţia se face să nu fie critică – cazul aparatelor casnice: TV, radio, VCR, lanţ
stereo sau al porţilor de garaj etc.) este suficientă lentila cu care e prevăzută
capsula LEDului.
La transmiterea comenzii, prin şirul de diode emiţătoare se stabileşte un
curent I :
V − 0,65V 1,5...2,2 − 0,65
I ≈ D1 = A = 0,85 A...1,55 A (3.15)
1Ω 1
unde valoarea căderii de tensiune pe dioda D1 (VD1) depinde de culoarea
LEDului D1. Această valoare a curentului maxim asigură o strălucire
momentană maximă a LEDurilor D2, D3 şi D4. Valoarea acestui curent este la
limită pentru diodele roşii sau infraroşii, dar permisă. Diodele din acest
domeniu cromatic (roşu / IR) sunt din GaAs şi sunt singurele care admit curenţi
de vârf atât de importanţi. De aici rezultă “bătaia” mare a emiţătorului (zeci de
metri).

63
 Energia consumată la fiecare puls al finalului este luată “local” din
condensatorul rezervor de 1000 µF, acesta permiţând utilizarea unei surse de
alimentare mai puţin puternice, chiar baterie obişnuită. Ideea este cunoscută şi
folosită încă din vremea primelor “blitz”-uri.
În figura 3.27 este prezentată o altă variantă de circuit destinată aceluiaşi
scop:

+9V 47

D1 +
0,82 1000 uF
LD30C

BC238/40

330
D2
C-da
12K
2xLD271
4011 BC238B I (IR)

D3
4,7K

Fig. 3.27. Altă variantă a emiţătorului pentru telecomandă în IR.

Aceste ultime două circuite pot genera impulsuri puternice cu durata de

câteva milisecunde. Într-adevăr, în condensatorul rezervor (fig. 3.27) se
acumulează o cantitate de energie de ordinul:
1 1 1
W = CU 2 = ⋅1000 µF ⋅ (9V ) 2 = ⋅1000 ⋅10 −6 ⋅ 81W = 40,5mW (3.16)
2 2 2
Energia de vârf disipată la un puls de către cele două LEDuri emiţătoare se
scrie:
U ⋅ I ⋅ t = k ⋅ 40,5mW (3.17)
unde:
- k = 20 … 50%, adică nu se goleşte complet condensatorul (ca la “blitz”-
uri), altfel pulsul următor ar găsi schema “nepregătită” de emisie.
Aşadar:
(0,2...0,5) ⋅ 40,5
t≈ ms = 2,7...6,75ms (3.18)
(2 ⋅1,5) ⋅1
adică pulsuri suficient de lungi, de ordinul milisecundelor, pentru a conferi
siguranţă transmisiei.

64
Barieră de lumină de 15m

Circuitul din figura 3.30 reprezintă o soluţie consacrată pentru

emiţătorul unei bariere de lumină.
Bariera de lumină în infraroşu nu este perturbată de radiaţiile vizibile.
La sistemele antifurt şi la telecomanda echipamentelor casnice se mai
exploatează proprietatea ei de a se propaga la (mare) distanţă. Distanţa poate fi
mărită, sau traseul razei emise poate fi complicat, prin amplasarea unor lentile
la Tx şi Rx, oglinzi etc. Atunci e mult mai greu de ocolit bariera în infraroşu.
Alimentând LEDul emiţător în impulsuri este asigurată disiparea căldurii între
impulsuri şi puterea superioară de emisie.
Cele două oscilatoare de 1kHz (cu oscilaţie liberă) şi respectiv 30kHz
generează în punctele A şi B semnalele din figura 3.28. Ele sunt realizate cu CI
CMOS (4011) ceea ce asigură un consum redus. Punctul A este intrare de
START/STOP pentru oscilatorul de 30kHz, astfel făcându-se sincronizarea
între impulsurile generate de cele două oscilatoare pentru a obţine la ieşire un
tren de impulsuri cu un factor de umplere δech.

Fig. 3.28. Formele de undă ale semnalelor de comandă.

Tranzistorul BC875 lucrează în comutaţie: saturat / blocat. Curentul

maxim, respectiv mediu prin LED (la saturaţie) este:

I F max ≈ 240mA , (3.19)

I Fmed ≈ δ ech ⋅ I F max ≈ 29mA . (3.20)

Condensatorul rezervor de 22µF are rolul de

acumulator de energie (când LEDul este OFF se
încarcă de la sursă; când LEDul este ON se descarcă
prin tranzistor mărind IF-ON - fig. 3.29).

65
66
Driver

34mA
+15V

47

C1 Oscilator Oscilator
1kHz 30kHz
22uF +
47
A 4011
29mA / 240mA

SFH400
IN Siemens
12K 4148 BARIERA
270K
IN IR
1nF
1M 8,2K
B BC875
10k
1,2K
1,5nF
100K

Fig. 3.30. Emitator pentru o bariera de lumina.

Comandă cu frecvenţă fixă

De cele mai multe ori frecvenţa de emisie este stabilizată cu cuarţ,

aceasta excluzând pericolul ca un receptor să răspundă la emiţătorul altui sistem
(circuitul din figura 3.33).
Unghiul de radiaţie 2.θ1/2 la dioda LD271 este de 25° iar la CQY77 de 6°.
Punând un radiator de plastic la LD271 şi aducând unghiul de radiaţie la o
valoare scăzută similară diodei CQY77, caracteristica de directivitate se
alungeşte de-a lungul axului optic de 5 ori!
Cu un filtru de la 900nm în sus a rezultat o imunitate la perturbaţii atât
de bună încât, pentru a avea semnale false, lumina artificială cu becuri de
incandescenţă ar trebui să fie de 2,5 ori mai puternică, lumina zilei (naturală) ca
să perturbe ar trebui să fie de 20 ori mai puternică, iar cea fluorescentă de 250
de ori!

Funcţionare:

Numărătorul 4518 este un numărător zecimal dublu realizând o divizare

a frecvenţei generate de oscilatorul cu cuarţ cu 102=100. Vor rezulta, la intrarea
în driverul propriu-zis, impulsuri cu frecvenţa de 41,94 KHz.
Grupul format din condensatorul de 100pF în paralel cu rezistorul de
100K formează un grup de accelerare care scurtează timpul de creştere al
impulsurilor aplicate în baza tranzistorului BC107 (fig. 3.31).
Condensatorul de 1000µF are rol de rezervor (acumulator) de energie.
Driverul de curent este un generator de curent comandat (fig. 3.32).
Valoarea de vârf a curentului prin LEDuri va fi:

2 ⋅ 0,65V − 0,65V 0,65V

I F max ≈ = ≈ 450mA (3.21)
1,6Ω 1,6Ω

BD139 If =ct.

BC107

Fig. 3.31.

Fig. 3.32.

67
68
Driver
8 V ... 14 V

1000uF +
1,6
2xIN4148

+8 V ... +14 V BC308B

4,7uF + Grup de
accelerare 1K BD139
Oscilator
cu cuart
4,194mHz 100pF 450mA
14 4011

4518 BC107 3xLD271

11 41,94 kHz sau

100K
4,7M CQY 77
Numarator zecimal dublu:
divizeaza cu 10x10=100
sau

LD273
(dioda dubla)
4,194MHz

12p 12p
control

1 Rmas

Fig. 3.33 Comanda cu frecventa fixa pentru o telecomanda T V.

3.4.3. Matrice de LEDuri
Afişajele cu matrice de LEDuri sunt foarte răspândite în străinătate, şi
deja şi la noi, în magazine, universităţi, locuri publice etc. Circuitele lor de
comandă sunt de acum dedicate, standardizate şi disponibile, pentru maximum
de comoditate la utilizare. Ele sunt sisteme inteligente şi oferă o gamă foarte
largă de operaţii: scris în toate sensurile (de jos în sus şi de sus în jos, de la
stânga la dreapta şi de la dreapta la stânga), stopări cu “reflexii” repetate (oprire
“electrică”), clipitul mesajelor-cheie etc.
Problematica comenzii matricelor de LEDuri, sau a câmpurilor de
LEDuri este aceeaşi cu cea a comenzii afişajelor. Acolo LEDurile nu mai
reprezintă câte o sarcină individuală, ci câte un segment dintr-un simbol.
Strobarea, echilibrarea strălucirii LEDurilor vecine, interdicţia diafoniei rămân
însă probleme de rezolvat, cu mijloace specifice.
LEDurile sunt îngropate într-un plastic aşa zis “cofraj de ouă” şi
separate prin porţiuni negre, depuse pe plastic, astfel încât să nu existe
“diafonie” (cross-talk) între LEDurile vecine.

Utilizarea conductei de lumină

Cu excepţia locaşului în care se montează LEDul, plasticul este dintr-o

singură bucată şi foloseşte reflexiile cu unghiuri mai mari decât cel critic.
Zgârieturile şi contactul cu materialele – altele decât aerul – duc le pierderi de
suprafaţă, aşa că aceste suprafeţe vor fi protejate. La o lungime de peste 4
diametre, reflexiile multiple duc la suficientă difuzie ca să nu mai fie necesar
un difuzant special. La nevoie se poate lăsa un capăt rugos, dacă lungimea e la
limită.

Fig. 3.34. Conducta de lumină.

Circuite de comandă

În figura 3.35 este ilustrată o matrice de 4 x 4 (16) LEDuri, strobată pe

coloane cu un factor de umplere de 25%:

69
 +5 V

T1

Registru T2

de
deplasare
T3
in inel

T4

+5 V

Driver R

Fig. 3.35. Matrice de 16 LEDuri, strobată pe coloane.

La un moment dat poate fi aprins un singur LED, corespunzând

inversorului activat de driver. Pentru ochi însă, pulsaţia la frecvenţa de strobare
este insesizabilă, aşa că schema din figură “aprinde câte o linie” (aşa se vede cu
ochiul liber). Frecvenţa de strobare trebuie să fie mai mare de 100Hz, pentru ca
să fie insesizabilă.
În schema din figura 3.36 este prezentat circuitul dual care strobează pe
linii, iar comanda de la driver este aplicată pe coloane. Tranzistoarele
comutatoare funcţionează ca generatoare comandate de curent.

70
 +5 V

R3

R2
R1
T4

R3

R2
R1
T3 I
F

I
Driver R3 F
80mA
R2
R1
T2

t [ms]
R3

R2
R1
T1

+5 V +5 V

Registru
de
deplasare
in inel

open-collector

Fig. 3.36. Matrice de 16 LEDuri, strobată pe linii.

71
4. OPTOCUPLORUL

4.1. Caracteristici. Utilitate

Optocuplorul a fost construit pentru prima dată la mijlocul anilor 60, cu
principalul scop de a realiza separarea galvanică între două circuite electrice
denumite generic emiţător (Tx - transmitter) şi receptor (Rx - receiver).
Separarea galvanică constă în lipsa căii directe de curent (c.c. sau c.a.)
între cele două circuite. Un alt exemplu de dispozitiv care realizează această
funcţie este transformatorul, în care transferul de energie între cele două
circuite (primarul şi secundarul) se face prin câmp magnetic (fig. 4.1).
Dezavantajul lui este că se poate utiliza numai în c.a.

I1 I2

Circuit Circuit
"primar" Infasurare Infasurare "secundar"
(T x) primara secundara (Rx)

Fig. 4.1. Separare galvanică prin transformator.

În cazul optocuploarelor separarea / transferul se face prin radiaţie luminoasă

(separare optică) de aici şi cealaltă denumire atribuită optocuplorului: opto-
izolator (“Opto-Isolator”). Ele pot funcţiona atât în c.c. cât şi în c.a. sau
impulsuri. Emiţătorul şi receptorul sunt complet izolate din punct de vedere
electric (fig. 4.2) şi transferul de semnal se face unidirecţional de la Tx la Rx,
numai prin lumină.

Tx Rx

Vi Driver
Detector Vo
fotosensibil
Sursa de lumina

Bariera
optica

Fig. 4.2. Schema bloc a unui optocuplor.

72
 Principala caracteristică a optocuplorului - separarea galvanică - îl face
deosebit de util în numeroase aplicaţii din diverse domenii:
- în comunicaţii sau transmisii de date, la separarea liniilor de comunicaţii
între emiţător şi receptor;
- în electronica de putere, la separarea părţii de comandă sau semnalizare de
partea de forţă (a circuitelor de joasă tensiune de circuitele de înaltă
tensiune);
- în electronica medicală, unde tensiunile / curenţii mari ar putea fi fatali
pacienţilor;
- în mediile explozive sau inflamabile etc.

4.2. Tipuri de optocuploare

Alegerea componentelor ce alcătuiesc un optocuplor – sursa şi
detectorul – se face atât în funcţie de caracteristicile spectrale cât şi în funcţie
de caracteristicile de comutaţie. Se obţine un randament maxim al transmisiei
semnalului când sensibilitatea maximă a fotodetectorului (Smax) se află în
domeniul de lungimi de undă în care fluxul radiat de sursă este maxim (fig.
4.3). Se recomandă ca timpii de comutaţie ai emiţătorului şi receptorului să fie
de acelaşi ordin de mărime.

Fig. 4.3. Acordul spectral al emiţătorului şi fotodetectorului din optocuplor.

4.2.1. Optocuploare analogice

Sursa de lumină folosită este LEDul. Fotodetectorul poate fi fotodiodă,
fototranzistor, fotoFET, fototiristor, fototriac, sau fotorezistenţă, cele mai
folosite fiind primele două variante. Fotodetectorul poate fi urmat de un circuit
de amplificare (tranzistor, Darlington, AO etc.) încorporat şi eventual de un
circuit de formatare de impulsuri.
Primul optocuplor a fost TIL101 realizat de Texas Instruments. El era
realizat cu un LED şi o fotodiodă, acordate spectral (fig.4.4). În general,

73
optocuploarele LED-fotodiodă sunt cele mai rapide având frecvenţe de tăiere
de până la 100MHz.

Fig. 4.4. Optocuplorul TIL101.

Simbolul grafic al optocuplorului LED-fotodiodă este prezentat în figura

4.5.a. Fotodioda lucrează ca detector de lumină în cadranul III , deci va fi
polarizată invers. Întrucât curentul generat de ea este mic (de ordinul
microamperilor), este necesar un amplificator, care poate fi realizat cu
tranzistor bipolar, Darlington, AO etc. Unele optocuploare includ şi acest
amplificator în capsulă, cum de exemplu este optocuplorul analogic tipic
realizat de Hewlett Packard (fig. 4.5.b).

IF I PD

LED PD

HCPL2502

a. b.

Fig. 4.5. Optocuploare analogice.

Varianta cea mai populară de optocuplor este cea realizată cu LED-

fototranzistor (fig. 4.5.b). Baza fototranzistorului poate fi accesibilă ca de
exemplu la optocuplorul H11A1, sau inaccesibilă ca la MB101 produs de RFT
Electronic din fosta RDG. Pentru a mări amplificarea curentului, receptorul
poate fi realizat cu un fototranzistor incorporat într-un montaj Darlington (fig.
4.6.c şi d). Şi în acest caz baza fototranzistorului poate fi accesibilă ca la
H11B1 sau inaccesibilă ca la TIL119A.

a. H11A1 b. MB101 c. H11B1 d. TIL119A

Fig. 4.6. Optocuploare LED-fototranzistor.

74
 Principalul dezavantaj al acestor tipuri de optocuploare faţă de cele
realizate cu LED şi fotodiodă este viteza de lucru mult mai mică (fmax = KHz la
LED-fototranzistor, iar la foto-darlington este şi mai mică. Optocuplorul
MB101 a fost “copiat” şi produs şi în România. El avea o tensiune de
străpungere de 5kV ceea ce a stârnit admiraţia la vremea respectivă.

Alte tipuri de optocuploare analogice

Alte tipuri de optocuploare analogice impuse în practică sunt prezentate

în figura 4.7.a:

IF

I
SD
Rds=Rds(If) I
DS

a. b. c.

Fig. 4.7. Alte tipuri de optocuploare analogice.

La optocuplorul realizat cu LED şi foto-FET (fig.4.7.a) rezistenţa drenă-

sursă este o rezistenţă reglabilă, comandată de curentul de comandă IF al
LEDului. Alt avantaj este că se poate inversa drena cu sursa.
În figura 4.7.b este prezentat simbolul grafic al optocuplorului realizat
cu LED şi fototiristor, iar în figura 4.7.c al optocuplorului realizat cu LED şi
fototriac.

4.2.2. Optocuploare digitale

Prezentăm în figura 4.9 schema internă a optocuplorului realizat de
Hewlett Packard, care s-a impus ca standard industrial.
Acest optocuplor foloseşte ca dispozitiv fotosensibil o fotodiodă PIN (p-
intrinsec-n). Diodele PIN sunt foarte stabile şi au coeficient termic 0 la lungimi
de undă mai mici de 800nm. De asemenea sunt rapide (se folosesc şi în
comunicaţiile optice) şi au un răspuns liniar într-o plajă de 100dB cu distorsiuni
mai mici de 1%.
Tranzistoarele Schottky (TO – tranzistorul final şi TE – tranzistorul de
validare a ieşirii) sunt de fapt tranzistoare rapide prevăzute cu diode limitatoare
Schottky legate între colector şi bază (fig. 4.8). Ele aduc un spor de viteză prin
aceea că nivelul “Low” în colector nu este lăsat să ajungă la VCEsat (VBE ar
deveni atunci VBE ≅ 0,1 V + 0,4 V = 0,5 V, adică tranzistorul ar fi blocat; din

75
contră, dacă VBE ≅ 0,7 V…0,75 V (tranzistor puternic comandat) şi VAKSchottky =
0,4V tipic, rezultă VCEsat ≅ 0,3 V…0,35 V). Tranzistorul va fi puternic deschis,
fără a fi profund în saturaţie. Această idee a avut-o pentru prima oară Baker, de
aici şi numele “Baker Clamp” (limitatoare Baker) dat diodei cu această funcţie.
Vor rezulta timpi de creştere şi de cădere (tON şi tOFF) mult mai mici, ceea ce va
duce la creşterea vitezei de lucru.

0,4 V

T 0,3 V
0,7 V

Fig. 4.8. Tranzistorul Schottky.

+Vcc
1
Filtru 6
IF
R
IRED PD L
5 Out
V+
2 D
Compar. To
V-

Te

4 Gnd

3 Enable (Input)
Ecran

Fig. 4.9. Schema internă a optocuplorului digital, standard.

Intrarea Enable permite validarea ieşirii: dacă Enable =”Low”,

tranzistorul de validare a ieşirii este blocat, şi optocuplorul funcţionează
normal; dacă Enable =”High”, tranzistorul Te este în conducţie şi ieşirea este
invalidată (tranzistorul To este blocat).
Pentru a evita oscilaţiile la comutaţie prin cuplajele parazite prin sursă,
proiectantul a prevăzut circuitul de filtrare pentru fotodiodă. Pentru a evita
acelaşi fenomen, se recomandă, de asemenea, decuplarea locală prin legarea
între alimentare (pinul 6 / +Vcc) şi masă (pinul 4 / Gnd) a unui condensator
ceramic de 10nF.

76
Optocuplorul cu poartă logică la ieşire (Optically Coupled Gate)

Printr-un optocuplor de acest fel (de exemplu 6N137 Hewlett Packard –

fig. 4.10) se pot face transmisii de câţiva megabiţi /s. Circuitul din figura 4.10
merge până la 10 MHz.

+Vcc=5V
6N137
+Vcc
6N137 E
IF Rl
Io Vo
+ Out

10nF

Gnd E
a. Schema interna b. Circuit cu 6N137

Fig. 4.10. Optocuplorul cu poartă logică la ieşire.

Condensatorul de 10nF are rolul de decuplare locală (a alimentării)

pentru a evita oscilaţiile la comutaţie).
Factorul de transfer în curent CTR = IO/IF este de această dată neliniar,
spre deosebire de optocuploarele analogice realizate cu tranzistor sau
Darlington la ieşire (caracteristica are un prag). Există un IFprag peste care poarta
este comutată. Pe măsură ce LEDul de la emiţător se degradează în timp,
curentul IF trebuie mărit pentru bascularea porţii (adică se măreşte curentul de
comandă; pragul receptorului se menţine). Pentru estimări de 22%…26% ale
factorului de degradare a transmisiei în curent, marginea de siguranţă
recomandată în proiectare (“maximum guard band”) este 35%.
Prezentăm în continuare (fig. 4.11) modul de interfaţare a două porţi
logice printr-un optocuplor analogic (6N135 – HP):

+Vcc2
R1 IF I PD
+Vcc1 R2

Out
In
7404
7405 6N135

Fig. 4.11. Interfaţarea a două porţi logice prin optocuplor.

77
4.2.3. Alte tipuri de optocuploare
Optocuploare multiple

Optocuploarele multiple sunt optocuploare identice integrate alături în

acelaşi CI. Această tehnologie oferă o serie de avantaje:
- adaptarea optimă în scheme simetrice;
- economie la numărul de terminale;
- gabarit minim;
- capacitate de izolaţie între intrare şi ieşire foarte mică (de ordinul fF; 1fF =
10-15 F) datorită dimensiunilor foarte mici (1x1mm);
- liniaritate forte bună a CTR.
În figura 4.12 este prezentat un optocuplor dublu:

Ecran
1 11 +Vcc
D1 PD1

10
2
Q1
3

9
4 D2 PD2
Q2

T X 1,2 RX 1,2

Fig. 4.12. Optocuplor dublu.

Optocuploare cu apertură

La aceste tipuri de optocuploare, emiţătorul şi receptorul sunt în aceeaşi

capsulă, au aceeaşi axă optică, dar o parte din drumul optic este accesibil
utilizatorului, astfel încât transmisia poate fi întreruptă cu un obiect interpus
între sursă şi detector. De aici şi denumirea lor de foto-întrerupătoare (“Photo-
Interrupter”).
Capsulele LEDului şi a fotodiodei sunt lentile de imersie. Distanţă între
emiţător şi receptor este de 2mm…3mm (fig. 4.13). Un astfel de optocuplor,

78
nepretenţios, are o abatere de măsurare de până la 0,1 mm. Pentru a mări
precizia lui se poate încorpora un sistem de lentile confocale (fig. 4.14).

Fig. 4.13. Optocuplor cu apertură (Photo-Interrupter).

Fig. 4.14. Barieră de lumină cu sistem de lentile confocale.

Aplicaţiile acestor optocuploare sunt traductoarele de poziţie pentru

componente aflate în mişcare de rotaţie (de exemplu la motoare, mouse etc. –
fig. 4.15) sau de translaţie (de exemplu la capetele de imprimantă matricială sau
cu jet, plottere), senzori de turaţie etc.

Fig. 4.15. Traductor de poziţie /senzor de turaţie realizat cu foto-întrerupător.

Optocuplorul prin reflexie este un alt tip de foto-întrerupător. Diferenţa

fată de optocuplorul precedent este că LEDul şi fotodioda nu mai sunt pe
aceeaşi axă optică, lumina ajungând de la emiţător la receptor prin reflexii
repetate pe suprafaţa unor oglinzi (fig. 4.16). În acest fel drumul optic este mai
uşor accesibil utilizatorului şi drept urmare, domeniul lui de aplicabilitate este
mult mai larg. El poate fi folosit ca traductor de poziţie, limitator de cursă,
sesizor de prezenţă (proximitate), detector de fum etc.

79
 Fig. 4.16. Optocuplor prin reflexie.

4.3. Parametri specifici optocuploarelor.

Măsurarea lor la fabricant
4.3.1. Tensiunea şi rezistenţa de izolaţie
Tensiunea de izolaţie sau de străpungere (notată Vi-o) este dată de efectul
Corona. Există o tensiune limită ce poate fi aplicată între emiţător şi receptor,
numită tensiune de inepţie a efectului Corona. La această tensiune, micro-
străpungeri invizibile pot “jalona” traseul de transmisie Tx → Rx, ceea ce
diminuează tensiunea maximă aplicabilă între intrare şi ieşire.
Procedeul industrial de mărire al acestui prag constă în vidarea incintei
în care se află optocuploarele până la un vid atât de avansat încât toţi porii să
elibereze gazul care îi umple şi apoi imersiunea optocuplorului în ulei
presurizat, care ocupă micro-porii (golurile) din material. Se măsoară Ii-o la
3000 V-c.c. timp de 1 minut, pentru toate exemplarele şi se elimină
exemplarele cu I > 1 µA. Exemplarele “sănătoase” au Ii-o tipic de 3 nA.
Altă măsură folosită pentru a mări tensiunea de izolaţie constă în
depărtarea emiţătorului de receptor. Aceasta impune folosirea unui sistem optic
de focalizare sau a unei fibre optice. Urmează ştiinţa alegerii dielectricilor, grija
pentru aşezarea pe placă (layout) etc. Amplasarea de-o parte şi de alta a
capsulei a terminalelor Tx şi respectiv Rx este generalizată şi singura acceptată.
Cu cât tensiunea de izolaţie garantată este mai mare cu atât şi costul
optocuplorului este mai mare.
Se mai practică măsurarea tensiunii de incepţie a fenomenului Corona
pe eşantioane de circa 10% alese aleatoriu din lot. Această determinare nu este
practică, pentru că durează prea mult. Incepţia străpungerii este marcată prin
creşterea bruscă a curentului intrare-ieşire. In condiţii normale Ri-o = 1012Ω .
Tensiunea şi rezistenţa de izolaţie să măsoară cu terminalele de intrare şi ieşire
scurtcircuitate (fig. 4.17). Testarea se face în c.c., în c.a., în impulsuri, sau în
rampe de tensiune în funcţie de fabricant şi tipul optocuplorului.

80
 Vtest
A

Fig. 4.17. Circuitul de măsurare a tensiunii şi rezistenţei de izolaţie.

4.3.2. Capacitatea de izolaţie

Capacitatea de izolaţie între intrare şi ieşire Ci-o este o capacitate parazită
ce afectează separarea galvanică dintre Tx şi Rx valoarea ei se calculează
astfel:
C i −o = C1 + C 2 + C CM , (4.1)

unde semnificaţia capacităţilor C1, C2 şi CCM este ilustrată în figura 4.19.

Cele mai multe optocuploare au CCM ≅ 70 fF. Prin introducerea unui
ecran între Tx şi Rx (fig. 4.19) această capacitate se poate reduce la
aproximativ 7fF. Ecranul se realizează dintr-o reţea / plasă fină metalică care se
leagă la masa receptorului, Rx.

4.3.3. Factorul de rejecţie al modului comun

Performanţa cheie a optocuplorului indică măsura în care este transmis
semnalul de mod diferenţial în dauna celui de mod comun, performanţă dată de
factorul de rejecţie al modului comun.
Semnalul de mod comun apare datorită capacităţii parazite de izolaţie
dintre intrare şi ieşire (fig. 4.18)

Ci-o

Tx Rx
I cm

Ecm

Fig. 4.18. Semnalul de mod comun.

81
 Semnalul de mod diferenţial este semnalul util care se transmite prin
optocuplor:
∂I c
Transferul _ util := . (4.2)
∂e DM
Circuitul de măsură al factorului de rejecţie al modului comun folosit de
fabricanţi pentru optocuploarele analogice este prezentat în figura 4.19:

Ecran
Rs IF
C1
+Vcc
I PD
R1
Rl
Edm VF IC

R2
Ccm

C2
Tx Rx

Masa T x Ecm Masa Rx

Fig. 4.19. Circuit pentru măsurarea factorului de rejecţiei al mod comun.

Cu notaţiile din figura 4.19, factorul de rejecţie al modului comun

(CMRR) se exprimă astfel:

∂I C
∂e DM e DM
CMRR = ⋅ , (4.3)
∂I C eCM
∂eCM

iar rejecţia de mod comun astfel:

CMR[dB] = 20 ⋅ lg CMRR . (4.4)

Se urmăreşte să se obţină un semnal de mod comun cât mai mic, adică o

rejecţie a modului comun cât mai mare (CMR>80dB).

82
Neutrodinarea (neutralizarea)

Neutrodinarea este un procedeu clasic, de mare eficienţă, pentru

diminuarea modului comun la înaltă frecvenţă (ÎF). Cum calea perturbaţiei de
mod comun este cea a unor capacităţi parazite mici, este firesc să conteze doar
la înaltă frecvenţă (ÎF). Aceste capacităţi parazite introduc o reacţie pozitivă
care poate duce la apariţia auto-oscilaţiilor la ÎF.
Soluţia constă în introducerea unei reacţii negative la înaltă frecvenţă
(FTJ) prin introducerea unui condensator CN (fig.4.20). Ea se poate aplica atât
la condensatoarele analogice cât şi la cele digitale.

Cn
+Vrx

R
Rl

Edm

Ci-o

Masa T x Masa Rx
Ecm

Fig. 4.20. Neutrodinarea.

Se vede că CN aduce la emiţător un semnal de mod comun în antifază cu

cel datorat Ci-o, deci anulează la ÎF efectul Ci-o.
Se obişnuieşte să se dimensioneze astfel: CN ≅ βPT .Ci-o, unde βPT este
factorul de amplificare în curent al fototranzistorului. Valori uzuale folosite
sunt între 0,1pF şi10pF.
Dezavantajul neutrodinării este că CN rămâne totuşi o cale între Tx şi
Rx, iar transferul între Tx şi Rx trebuie să se facă în totalitate (ideal) pe cale
directă. De exemplu, pentru o reactanţă datorată condensatorului CN,, de zeci de
MΩ, pentru o tensiune de mod comun de câţiva volţi va rezulta un curent de
scurgere:
1V
I scurgere = = 0,1µA . (4.5)
10 MΩ

În cazul unui optocuplor dublu pentru două căi de semnal, se practică cu

bune rezultate neutrodinarea fiecărei căi în parte, chiar dacă masele receptorului
sunt reunite sau separate printr-o cale de înaltă impedanţă ca în figura 4.21.

83
 Cn1
+ Vcc2, Rx

R
+ Vcc1, Tx Rl1

1 Optocuplor 2
dublu + Vcc3, Rx
R
+ Vcc1, Tx Rl2

1 3 (sau 2)
Cn2

Fig. 4.21. Neutrodinarea la un optocuplor dublu.

4.3.4. Factorul de transfer în curent

Optocuploarele sunt prin excelenţă amplificatoare de curent. Factorul de
transfer în curent (CTR - “Current Transfer Rate”) este raportul dintre variaţia
curentului de ieşire, iO, din receptor şi variaţia curentului de intrare în emiţător,
iI, care a determinat respectiva variaţie a curentului de ieşire:
∂i
CTR = O . (4.6)
∂i I
Să luăm cazul unui optocuplor LED-fototranzistor (fig. 4.22.a). În figura
4.22.b ilustrăm dependenţa curentului de colector al fototranzistorului (curentul
de ieşire iO din Rx) în funcţie de curentul direct prin LED (curentul de intrare iI
în Tx): iC = iC(iF). Putem observa că acest grafic prezintă o porţiune liniară,
după care, pe măsură ce curentul prin LED, iF, creşte, apare o saturare a
curentului de colector prin fototranzistor, iC (în mod analogic unui tranzistor
obişnuit). Pe porţiunea liniară, însă, panta este cvasi-constantă, şi aici putem
măsura factorul de transfer în curent, care este chiar această pantă:
∂i
CTR = C . (4.7)
∂i F

84
 IF IC

a.
Fig. 4.22. Caracteristica iC(iF) a unui optocuplor LED-fototranzistor.

În general LEDul lucrează la curenţi de câţiva mA, dar este posibilă şi

funcţionarea în impulsuri de până la 100mA, pentru scăderea timpilor de
comutaţie. La astfel de valori mari se iese din porţiunea liniară a caracteristicii
iC(iF). Există şi optocuploare care funcţionează la curenţi de emiţător de 0,1mA.
Factorul de transfer în curent este o mărime adimensională, exprimată de
obicei în procente, dacă este subunitar. Valori uzuale pentru primele
optocuploare realizate în anii 60 erau de 0,01…0,1. La ora actuală există
optocuploare care au CTR-uri mai mari de 103 la frecvenţe de ordinul MHz.
Dacă vrem să mărim frecvenţa, factorul de transfer în curent scade până la
ordinul unităţilor.
În funcţie de fabricant, există mai multe configuraţii ale circuitului de
măsură al factorului de transfer în curent. Una dintre ele este prezentată în
figura 4.23:

200 IF IC 56
+
mA
1K

12V
12V

Fig.4.23 Circuit de măsură a CTR

Modificând liniar rezistenţa potenţiometrului de 1KΩ, va rezulta o

variaţie cvasi-liniară a curentul iF prin circuit. La creşterea acestuia, creşte şi
fluxul luminos radiat de LED. Drept urmare, rezistenţa colector-emitor, rCE, a
fototranzistorului scade. Putem exprima curentul de colector al
fototranzistorului astfel:
V
iC = CE . (4.8)
rCE

85
 Deficienţa acestui circuit este că, odată cu variaţia lui rCE variază şi VCE.
Pentru a obţine o variaţie a curentului iC care să depindă numai de rCE şi
indirect numai de iF, ideea este să menţinem VCE constant. Pentru aceasta se
foloseşte circuitul din figura 4.24:

IF IC R2
+V (Tx) 0V

V+

R1

VCE -

0V + Vo

0,65V

0,65V Ro V-

1,3 V
0,65V
0,65V

Fig. 4.24. Circuit de măsură a CTR menţinând VCE constant.

Driverul LEDului din optocuplor este, în acest circuit, un generator de

curent comandat. Valoarea curentului iF se reglează din potenţiometrul P şi se
calculează după formula:
0,65V
iF ≅ iE = . (4.9)
R0 + α ⋅ P
Tensiunea VCE este menţinută constantă de reacţia negativă a
operaţionalului de la receptor: VCE = |V -| = constant.
Operaţionalul este în cazul de faţă un amplificator transimpedanţă de
amplificare R2:
V
iC = 0 . (4.10)
R2
În concluzie, putem exprima factorul de transfer astfel:
i V0
CTR = C = . (4.11)
iF R2 ⋅ i F

86
4.3.5. Curentul de întuneric
Curentului de întuneric este curentul de colector generat de
fototranzistorul optocuplorului atunci când intrările LEDului sunt lăsate în gol.
Circuitul de măsură este prezentat în figura 4.25:

- + R1
1 6
uA
D 56
în gol Q + 12V

2 5
-

Fig. 4.25. Circuitul de măsură al curentului de întuneric.

Valori tipice ale curentului de întuneric sunt de sub 1µA.

4.3.6. Caracteristica de intrare

Caracteristica de intrare este dependenţa VF(IF) şi se ridică la fabricant
cu circuitul din figura 4.26:

200 IF

1K

12V V Rx
F

Fig. 4.26. Circuitul folosit în ridicarea caracteristicii de intrare.

Cu acest circuit obţinem următorul domeniu de variaţie al curentului

prin LED:
12V − 1,4V
iF = = 8,8.....53mA . (4.12)
200...1200Ω

87
4.3.7. Tensiunea de saturaţie a fototranzistorului
Circuitul de măsură, la fabricant, este prezentat în figura 4.27:

200 IF IC 40K

1K

12V V
CEsat 5V

Fig. 4.27. Circuitul de măsură a tensiunii de saturaţie a fototranzistorului.

4.3.8. Viteza
Viteza optocuploarelor se măsoară indirect prin măsurarea timpilor de
comutaţie, în scheme recomandate de fabricanţi.
Reamintim în continuare definiţiile acestor timpi de comutaţie, aşa cum
reies şi din ilustrarea grafică din figura 4.28:

Fig.4.28. Ilustrarea timpilor de comutaţie.

Unde:
- TON este durarta comutaţiei directe; tON = td + tr ;
- tOFF este durarta comutaţiei inverse; tOFF = ts + tf ;
- td este timpul de întârziere (“delay”); td = t0,1 - t0 ;

88
 - tr este timpul de creştere (“rise”); tr = t0,9 - t0,1 ;
- t0 este momentul în care semnalul de intrare Vi începe să crească ;
- t0,1 este momentul în care semnalul de ieşire Vo creşte la 0,1 din valoarea
maximă ;
- t0,9 este momentul în care semnalul de ieşire Vo creşte la 0,9 din valoarea
maximă ;
- ts este timpul de stocare (“storage”); ts = t1 - t0,9 ;
- tf este timpul de cădere (“fall”); tf = t0,9 - t0,1 ;
- t1 este momentul în care semnalul de intrare Vi începe să scadă ;
- t0,9 este momentul în care semnalul de ieşire Vo scade la 0,9 din valoarea
maximă ;
- t0,1 este momentul în care semnalul de ieşire Vo scade la 0,1 din valoarea
maximă.

Prezentăm în figura 4.29 schema recomandată Texas Instruments pentru

optocuplorul TIL101:

R1
5V 5V

Vo
R2 Q1 (Osciloscop)
Vi
R4
R3

Fig. 4.29. Circuit de măsură a timpilor de comutaţie.

Pentru optocuplorul TIL101 catalogul ne dă valori tipice ale timpilor de

comutaţie de ordinul microsecundelor (µs).
Un alt parametru cu ajutorul căruia se poate măsura viteza
optocuploarelor este slew-rate-ul semnalului de ieşire VO. Semnificaţia slew-
rate-ului este panta maximă a frontului crescător sau descrescător al semnalului
de ieşire, aşa cum este prezentat el în figura 4.28.

 ∂V 
SR =  O  . (4.13)
 ∂t  max

89
4.3.9. Banda de trecere
Optocuplorul este prin excelenţă un amplificator de curent. Curentul de
ieşire este în general amplificat şi convertit în tensiune, pentru a putea fi citit
mai departe (fig.4.30 a şi b). Notăm cu A amplificarea transimpedanţă a
întregului ansamblu Tx-Rx al optocuplorului. Această amplificare se exprimă
prin raportul dintre tensiunea de ieşire din Rx (VO) şi curentul de intrare în Tx
(iF):
V
A = O [V / A] . (4.14)
iF

Fig. 4.30. Optocuplorul văzut ca amplificator curent-tensiune.

Banda la 3dB se defineşte ca fiind acea frecvenţă la care amplificarea A

scade cu 3dB sau la 1/√2 ≅ 0,707 din valoarea iniţială A0, corespunzătoare la
0Hz (aşa cum se poate vedea din diagrama Bode din figura 4.30.b).
Circuitul folosit de fabricanţi pentru ridicarea caracteristicii amplitudine-
frecvenţă este prezentat în figura 4.31. După cum se poate observă, la emiţător
se foloseşte un generator de curent constant care generează prin LED un curent:
IF = 0,65V / 330Ω ≅ 2mA. Peste această componentă continuă se suprapune un
semnal sinusoidal cu amplitudine de 1VV-V şi de frecvenţă variabilă. Va rezulta
un semnal sinusoidal cu:

90
 0,5V
I F max = I F + i F max = 2mA + = 3mA , (4.15)
500Ω
0,5V
I F min = I F + i F min = 2mA − = 1mA . (4.16)
500Ω

+5V
GCC
1N4148

330
1,3V

1N4148
0,65V Rc

500 2uF I0 = 2 mA 2K2

iC
Condensator iF
de cuplaj Vo
1V v -v
f -v ar

Fig. 4.31. Circuitul de măsură a benzii de trecere.

Condensatorul de cuplaj de 2µF se

comportă ca un FTS şi de aceea se schimbă
forma caracteristicii amplitudine-frecvenţă
la frecvenţe mici (fig.4..32). La frecvenţe
mari, caracteristica rămâne neschimbată.

Fig. 4.32. Caracteristica amplitudine-frecvenţă

a circuitului de măsură.

Banda de trecere maximă se obţine pentru o amplificare unitară. Punând

sarcina în emitor, obţinem un repetor pe emitor.

91
4.4. Procedee de creştere a vitezei de comutaţie
Procedeele de creştere a vitezei de comutaţie a optocuploarelor se
folosesc atât la comanda în impulsuri cât şi cu semnale analogice. Scopul este,
în ambele cazuri, lărgirea benzii de trecere prin scăderea timpilor de comutaţie.

4.4.1. Scăderea timpului de comutaţie inversă (tOFF)

Fototranzistorul din optocuplor prezintă o capacitate parazită între
colector şi bază (CBC). Datorită acestei capacităţi, în bază rămâne stocată o
anumită cantitate de sarcină Q, care potrivit legii conservării sarcinii electrice,
se descarcă în timpul comutaţiei inverse (mai exact pe durata timpului de
stocare ts):
Q = C BC ⋅ V = I ⋅ t . (4.17)

Dacă baza fototranzistorului este inaccesibilă, sarcina Q se descarcă lent

pe h11 ≈kΩ, ceea ce constituie o sursă de întârzieri.
Soluţia pentru a reduce timpul de descărcare a acestei sarcini ar fi
introducerea unei căi exterioare de scurgere a curentului I (dacă creştem pe I va
scădea t – ecuaţia 4.15). Aceasta se poate face, dacă bază fototranzistorului este
accesibilă, prin introducerea unui rezistor între bază şi emitor (RBE – fig. 4.33).

Prin curentul IB care se va scurge prin

+Vcc
IC RBE am pierdut o parte din semnalul util prin
scăderea CTR a optocuplorului, dar am
Rl rezolvat problema drenării sarcinii Q
C-da IF acumulate în bază, datorită capacităţii
parazite CBC. Această metodă se numeşte
Cbc Vo
desensibilizarea fototranzistorului şi, pe
lângă scăderea timpului de stocare ts,
realizează şi o imunizare la zgomot.
IB Valori tipice pentru RBE sunt de
1…10 KΩ. De exemplu, pentru un curent de
colector de 50mA şi un fototranzistor cu β =
Rbe
1 ... 10 K
100, puterea pierdută pe RBE va fi :
I
P = V BE ⋅ I B = V BE ⋅ C ≈ 0,325mW . (4.18)
β

Fig. 4.33. Desensibilizarea fototranzistorului.

92
4.4.2. Controlul constantei de timp asociate
fototranzistorului

Constanta de timp τ a fototranzistorului o putem defini, folosind

notaţiile din figura 4.33, ca fiind:

τ = Rload ⋅ C BC (4.19)

Evident, cu cât această constantă de timp este mai mică, cu atât timpii de
comutaţie vor fi mai mici, iar banda (B3dB) va fi mai mare. Cum capacitatea
parazită CBC este o proprietate intrinsecă a optocuplorului, ideea este să
reducem rezistenţa de sarcină a fototranzistorului.
O primă soluţie ar fi utilizarea la receptor a unui convertor curent-
tensiune realizat cu AO în montaj inversor (fig. 4.34):

R Vo=R*Ic
0V
IF
IC V+
C-da
Rl

Zi=0
VCE +

V-

Fig. 4.34. Reducerea constantei de timp prin folosirea unui AO inversor cu Zi → 0.

Fototranzistorul funcţionează aici ca generator comandat de curent (VCE

= |V--| = constant, deci rCE = rCE (iF)). Impedanţa de intrare a inversorului este
foarte mică (Zi ≈ 0), deci şi constanta de timp va fi foarte mică:

τ = C BC ⋅ Z i → 0 (4.20)

O altă variantă ar fi includerea fototranzistorului într-un montaj cascodă

cu sarcina în emitor (fig. 4.35.a) sau având tensiunea VCE =const. (fig. 4.35.b).
Cascoda este un amplificator care compune un etaj cu bază comună cu un etaj
cu emitor comun şi este un procedeu clasic prin care se măreşte banda de
trecere.

93
 La montajul cu sarcina în emitor (fig.4.35.a), impedanţa de ieşire în
emitor, Zi, a etajului cu bază comună este mică:
h KΩ
Zi = 11 = ≈ zeciΩ . (4.21)
β sute
Capacitatea parazită a fototranzistorului cu sarcina în emitor (|A|=1)
este:
Ci ≈ (1+ | A |) ⋅ C BC = (1 + 1) ⋅ C BC = 2 ⋅ C BC < 10 pF . (4.22)

Deci şi constanta lui de timp va fi foarte mică:

τ = Ci ⋅ Zi << (4.23)

V+ V+

Rc Rl

Vo

Q2 Q2
0,65V

Zi
-0,65V
IF IF
I PT
C-da C-da
Q1 Q1

Vo

Rl

V- V-

a. b.

Fig. 4.35. Optocuploare în montaj cascodă.

La montajul din figura 4.35.b, fototranzistorul Q1 funcţionează ca

generator de curent comandat întrucât VCE,Q1 = |V--| - 0,65V = const. Aceasta
înseamnă că lumina modulează rCE,Q1 în funcţie de IF şi deci:

94
 VCE ,Q1 const.
I PT = = = I PT ( I F ) , (4.24)
rCE ,Q1 rCE ,Q1
Cum
VO = Rl ⋅ I PT , (4.25)
va rezulta că:
VO = const ⋅ I PT . (4.26)
Vor rezulta timpi de comutaţie mai mici, pentru că Q1 are drept sarcină
pe RE,Q2, care poate fi de câţiva ohmi. Constanta de timp va fi:

τ = C CB ,Q1 ⋅ RC ,Q1 = C CB ,Q1 ⋅ R E ,Q 2 = C CB ,Q1 ⋅ (Ohmi) << . (4.27)

4.4.3. Procedee de reducere a timpilor de comutaţie la

comanda în impulsuri
Accelerarea comutaţiei directe

Accelerarea comutaţiei directe (reducerea lui tON) se poate realiza prin

introducerea unui grup de accelerare format dintr-un condensator şi un rezistor
grupate în paralel (fig. 4.36).

Cacc Grup de
accelerare
IF

R1 R2 D1

Vi Rx
D2 V
F

Fig. 4.36. Accelerarea comutaţiei directe prin folosirea unui grup de accelerare.

În momentul în care semnalul de intrare vi comută din OFF în ON,

condensatorul este descărcat şi este un şunt pentru rezistorul R2. Va rezulta un
curent de vârf care trece prin vi-R1-D1:
Vi − VF
I F max = max . (4.28)
R1

95
 Condensatorul se încărcă apoi prin vi-R1-Cacc-D1 ; în acest timp curentul
iF scade până la valoarea de menţinere (fig. 4.37):
Vi − VF
I F max = max , (4.29)
R1 + R 2
după care se descarcă prin R2.
Dioda D2 protejează LEDul D1 din optocuplor în cazul în care se aplică
circuitului semnal bipolar cu amplitudine mai mare de 2V.

Fig. 4.37. Efectul grupului de accelerare aspra comutaţiei directe.

Prepolarizarea LEDului

Ideea este de a menţine o componentă continuă, permanentă, a

curentului prin LED: IP. Curentul total prin LED, iF, va fi suma dintre curentul
de comandă iO şi curentul de prepolarizare IP (fig. 4.38). Vor rezulta timpi de
comutaţie mai mici: tON1 (fără prepolarizare) > tON2 (cu prepolarizare).

Fig. 4.38. Efectul prepolarizării LEDului asupra timpilor de comutaţie.

96
 Schema unui emiţător cu prepolarizare este prezentată în figura 4.39:

+5V (Tx)

Rp
1,8K

Ro i0 IP
C-da
560
IF

LED

Fig.4.39. Emiţător (Tx) cu prepolarizare a LEDului din optocuplor.

Valoarea curentului de prepolarizare trebuie astfel aleasă încât să nu

basculeze (receptorul) fototranzistorul. Dacă această valoare este prea mare
(peste valoarea de prag), fototranzistorul nu mai comută. De exemplu, dacă
această valoare de prag este de 5 … 10 mA şi IOmax = 5 mA, atunci vom alege
un curent IP = 1 mA…3 mA.
Dimensionarea rezistenţelor se face astfel:

(3,5...5V ) − V F (3,5...5V ) − 1,4V 2,8V

RO = = ≈ = 560Ω , (4.30)
I O max 5mA 5mA
5V − V F 5V − 1,4V
R= = ≈ 1,8kΩ . (4.31)
IP 2mA

4.5. Îmbătrânirea optocuploarelor

Îmbătrânirea optocuploarelor este legată de degradarea factorului de
transfer în curent (CTR). Această problemă este importantă în sistemele
garantate pentru perioade de funcţionare îndelungate.
Factorul predominant în degradare a CTR este diminuarea fluxului radiat
de LED şi este caracteristic tuturor optocuploarelor. Cauza principală este
reducerea randamentului cuantic al LEDului. Randamentul cuantic scade
continuu cu o anumită constantă de timp.
Altă sursă de degradare al CTR este exploatarea optocuplorului la
curenţi de colector ai fototranzistorului din receptor (IC) mai mari decât

97
specificaţia din catalog. Deci degradarea CTR se datorează şi degradării
recepţiei.
De asemenea raportul dintre curentul de suprasarcină şi curentul de vârf:
I F −sup rasarcina
R= (4.32)
I F − var f
joacă un rol determinant în degradarea CTR (fig.4.40). Creşterea lui R duce la
reducerea drastică a timpului de viaţă al optocuplorului. Bineînţeles că esenţială
este valoarea absolută a IF-suprasarcină la care se fac măsurătorile.

Fig. 4.40. Ilustrarea curentului de suprasarcină şi a curentului de vârf prin LED.

Se impune, de asemenea, ca Tj <125°C. Variaţiile de temperatură

afectează atât randamentul cuantic al emisiei cât şi factorul de amplificare β al
fototranzistorului din receptor (şi emisia şi recepţia).
Măsurătorile se fac pe durata a mii de ore de funcţionare (10.000 ore =
1,14 ani) şi rezultatele se extrapolează pentru durate mai lungi (de exemplu 106
ore).
La estimarea duratei de funcţionare se va avea în vedere factorul de
umplere şi timpul de funcţionare pe zi. Optocuploarele comandate în impulsuri
cu δ=50% funcţionează de două ori mai mult decât cele cu funcţionare
continuă, iar dacă echipamentul este folosit doar 8 ore din 24, durata perioadei
de exploatare a optocuplorului se mai multiplică cu 3 (în ani).
La cuplajul LED-fotodiodă, CTR ≈ 10-3. Valori tipice ale curenţilor
(fig.4.41) sunt: IF = 10mA ⇒ IP = 10 µA.

I F = 10mA I P = 10uA

Fig. 4.41. Valori tipice ale curenţilor prin optocuplorul LED-fotodiodă.

98
 În cazul optocuploarelor digitale se alocă o margine de siguranţă
suficient de mare astfel încât, cu toată degradarea CTR în timp, comutaţia să
rămână sigură. De exemplu, la optocuplorul 6N137 produs de Hewlett Packard
(fig. 4.42), valoarea de prag pentru curentul de comandă a LEDului este
IF=6,3mA.

IF IP +Vcc

+ IO

6N137 Out

Gnd E
a.

Fig. 4.42. Optocuplorul digital 5N137 (după catalogul Hewlett Packard).

4.6. Norme specifice privind utilizarea

optocuploarelor
Aceste norme au ca argument obţinerea unei responsivităţi cât mai mari
a receptorului (responsivitatea: R = IOUT / ΦI). Acest lucru poate fi obţinut cu o
arie fotosensibilă (expusă) de Si cât mai mare. Din acest motiv, aproape orice
fototranzistor are CBC ≈ 20 pF. Apelând din această cauză la combinaţia
fotodiodă-tranzistor în receptor (fig. 4.44) rezultă o capacitate de intrare: CBC ≈
10 pF. Chiar şi caracteristica de ieşire este mai bună (fig. 4.43.a). La
fototranzistor curbele caracteristicii de ieşire “fug” în sus (fig. 4.43.b).

Fig. 4.43.

99
 Tx
Rx

Fig. 4.44. Optocuplor cu tranzistor şi fotodiodă în receptor.

De aici rezultă următoarele probleme specifice:

1. Scoaterea bazei tranzistorului la un pin aduce de obicei un supliment de

capacitate parazită de ordinul ≈ 10 pF. Un “layout” îngrijit, cu ecranarea
pinului respectiv se impune. Suprimarea ieşirii la pin a bazei este benefică
pentru viteza de comutaţie a dispozitivului.
2. Dacă baza este scoasă şi se foloseşte doar fotodioda nu se recomandă
lăsarea flotantă a celorlalte terminale ale tranzistorului (fig. 4.45.a)
deoarece caracteristica de ieşire a dispozitivului va suferi distorsiuni (fig.
4.45.b). Prin punerea terminalelor în scurt (fig. 4.46.a) va rezulta o familie
de caracteristici tipice unei fotodiode (fig. 4.46.b).
3. Sarcina din baza fototranzistorului, sau a tranzistorului cu fotodiodă
determină timpii de comutaţie. Drenarea ei scurtează tOFF. De aici
recomandarea prezentată în figura 4.47.a. Această practică este folosită şi
la tranzistoarele Darlington clasice (fig. 4.47.b). Este contraindicată
punerea la masă a rezistoarelor de drenare (fig. 4.48) din cauza lungirii
timpilor pe seama sarcinii stocate în baza finalului T2.

Tx Rx

GOL

GOL
a.

Fig. 4.45. Efectul lăsării în gol a terminalelor tranzistorului.

100
 a.

Fig. 4.46. Îmbunătăţirea caracteristicii de ieşire prin punerea în scurtcircuit a terminalelor

tranzistorului

T1

T2

T1
T2
R
1
q q R BE1 R BE2
R
2

a. b.

Fig. 4.47. Drenarea sarcinii din baza tranzistoarelor pentru reducerea timpilor de comutaţie:
a. la optocuploarele cu fotodiodă şi tranzistor; b. practică consacrată şi la tranzistoarele
Darlington.

T1
T2

R2
R1

Fig. 4.48. Practică greşită în drenarea bazei fototranzistorului / tranzistorului.

101
5. AMPLIFICATOARE IZOLATOARE

Amplificatoarele izolatoare (“to isolate” = a separa) sunt amplificatoare

care asigură o separare galvanică foarte bună între intrare şi ieşire. Termenul în
limba engleză pentru separarea galvanică este “Ground Isolation” şi se referă la
faptul că masa circuitului de intrare (denumit emiţător – Tx) şi masa circuitului
de ieşire (denumit receptor – Rx) sunt diferite (fig. 5.1):

I=0
Circuit Circuit
Tx A Rx

Ecm
+

Fig. 5.1. Ilustrare a separării galvanice între două circuite.

Fig. 5.2. Reprezentare simbolică a unui amplificator izolator.

Amplificatoare izolatoare pot fi realizate cu amplificatoare operaţionale

şi cuplaje izolatoare. Un astfel de amplificator poate suporta tensiuni de mod
comun (E CM ) de ordinul kilovolţilor, are o rezistenţă de izolaţie: R TX-RX ≅
1011Ω şi o rejecţie a modului comun: CMR ≅ 120dB.
Cu ajutorul amplificatoarelor izolatoare se pot măsura cu precizie
semnale a căror referinţă este mult diferită ca valoare de masa sistemului de
monitorizare. Datorită impedanţei de izolaţie mari, ele au făcut aparatura
medicală mult mai sigură. La monitorizarea organelor interne, ca de exemplu la
cateterul cardiac, un banal curent de 20 µA creat de căderea de tensiune
datorată unui fir de masă poate fi fatal, separarea galvanică fiind indispensabilă
în acest caz.

102
 Caracteristicile de izolaţie dorite pot fi obţinute cu o mare varietate de
cuploare de semnal: transformatoare pe miezuri de ferită (folosite până în anii
60), fotorezistoare, magnetorezistoare, dispozitive cu efect Hall, cuploare
termice, optocuploare LED-fototranzistor etc. Amplificatoare izolatoare
realizate cu oricare dintre aceste dispozitive au aceleaşi asemănări
fundamentale, de principiu.

Principalele caracteristici aşteptate de la un amplificator izolator

performant sunt:
- o amplificare în tensiune cât mai bună;
- o bandă cât mai largă la câştig unitar;
- o separare galvanică cât mai bună;
- o liniaritate cât mai bună.

Factorul de neliniaritate al caracteristicii de transfer a unui amplificator

se defineşte în felul următor:

∆v O
VO − max
δ= . (5.1)
∆v I
V I − max

O neliniaritate mai mare de 1% (3% … 4%) este acceptabilă în

aparatura de uz general – de exemplu la linia telefonică. La aparatura de calitate
este necesară o neliniaritate mai mică de 1% în timp ce la instrumentaţia de
precizie aceasta trebuie să fie mai mică de 0,1%.
Cuplajul optic realizat cu optocuploare LED-fototranzistor asigură o
transmisie de semnal în condiţiile unei izolaţii excelente. Valori ale rezistenţei
de izolaţie de 1011 Ω şi capacităţi parazite de cuplaj de 1 pF sunt tipice pentru
aceste dispozitive. În plus, aceste optocuploare sunt şi cele mai avantajoase din
punctul de vedere al costurilor.
Principalele dezavantaje ale optocuploarelor sunt banda limitată de
transmisie şi neliniaritatea caracteristicii de transfer în curent. Metodele de
creştere ale vitezei lor de comutaţie au fost prezentate în amănunt în capitolul
precedent. Efectul neliniarităţii poate fi redus prin folosirea unei reacţii
negative (RN) de liniarizare a caracteristicii de transfer a amplificatorului sau
evitat prin transmisia semnalelor (analogice) prin modulare / demodulare.
Câteva exemple de astfel de circuite vor fi descrise în continuare.

103
5.1. Amplificatoare cu câştig reglabil
.
Prezentăm în continuare două exemple de amplificatoare cu câştig
reglabil cu circuitul de comandă separat galvanic prin optocuploare (în practică
acest circuit de comandă este de fapt circuitul de sesizare într-un bloc de
putere). Aceste amplificatoare nu sunt amplificatoare izolatoare propriu-zise
care realizează separarea galvanică între semnalul de intrare şi cel de ieşire,
doar comanda de reglare a câştigului făcându-se pe cale optică.
Amplificarea în tensiune a circuitului din primul exemplu (fig. 5.3) se
deduce astfel:
v R2 R2 R  R 
A = O = 1+ = 1+ = 1 + 2 ⋅ 1 + 1  . (5.2)
vI R1 || rCE R1 ⋅ rCE R1  rCE 
R1 + rCE
+24 V

2 x MB101 I
330 5K F

P
1M
Vo
r CE V+ R2

R1 1M -

+
Vi
510K

V-

Fig. 5.3. Amplificator cu câştig reglabil – varianta I.

În absenţa semnalului de comandă (I F = 0) rezistenţa r CE → , şi

valoarea amplificării (conform ecuaţiei 5.2) va fi cea a unui amplificator
neinversor în configuraţia de bază.
La modificarea curentul de comandă I F al LEDurilor prin intermediul
potenţiometrului P se modifică şi rezistenţa colector-emitor echivalentă a celor
doi fototranzistori r CE , şi deci şi amplificarea. La funcţionarea în regim de
semnal mic (I C < 1 mA) cei doi fototranzistori (unul lucrând în regiunea activă
normală – RAN şi celălalt în regiunea activă inversă – RAI) prezintă aceleaşi

104
familii de curbe, comportându-se aproape identic. De exemplu, la creşterea lui
I F , r CE va scădea şi, conform ecuaţiei (5.2), amplificarea A va creşte.
Amplificarea în tensiune a circuitului din al doilea exemplu (fig. 5.4) se
deduce astfel:
R1
Vn = v O ⋅ , (5.3)
R1 + R 2
rDS
Vp = vI ⋅ , (5.4)
R + rDS
V p = Vn , (5.5)
v O  R 2  rDS  R  1
A= = 1 +  ⋅ = 1 + 2  ⋅ . (5.6)
vI  R1  R + rDS  R1  R
1+
rDS

R1 R2
Vn

V+

IF
-

R Vp + Vo
Vi
D

G
S
33K

V-

Fig. 5.4. Amplificatoare cu câştig reglabil – varianta a II-a.

În absenţa semnalului de comandă (I F = 0) rezistenţa r DS → , şi

valoarea amplificării (conform ecuaţiei 5.6) va fi cea a unui amplificator
neinversor în configuraţia de bază.
Modificând curentul de comandă I F al LEDului din optocuplor se
stabileşte un anumit potenţial negativ V G în poarta FET-ului. Tranzistorul FET
va avea o anumită rezistenţa drenă-sursă r DS . Drept consecinţă, conform
ecuaţiei (5.6), se va modifica şi amplificarea în tensiune a circuitului. De
exemplu, la creşterea curentului I F prin LED, potenţialul V G în poarta FET-
ului va creşte iar rezistenţa r DS va scădea rezultând o scădere corespunzătoare
a amplificării în tensiune.

105
5.2. Compensarea neliniarităţii caracteristicii de
transfer prin reacţie negativă (RN)

5.2.1. Amplificator izolator cu reacţie negativă la

receptor (Rx)

Prezentăm în continuare un exemplu de amplificator izolator de curent

alternativ cu reacţie negativă la receptor (fig. 5.5) a cărui funcţionare o vom
analiza mai departe.

V2 = +5V

V1 = +5V R7
I R5 330
LED I 5K Vo
PD
I
div 2uF
5082-4351 Q3
R1 v
BE2
560 Q2

Vi 2uF
V
B
Q1
1V R4 R6
v
v -v R2 BE1 15K 82
470
R3
D1 100
1N4148 V
E

Fig. 5.5. Amplificator izolator cu RN la receptor.

1. Punctul static de funcţionare (PSF) al LEDului:

5V − V D1 5V − 0,65V
I div = = ≈ 4,22mA ; (5.7)
R1 + R 2 1030Ω
V B = R 2 ⋅ I div + V BE1 = 470Ω ⋅ 4,22mA + 0,65V = 2,63V ; (5.8)

106
 V E V B − V BE1 2,63V − 0,65V
I LED ≈ I E ,Q1 ≈ = = ≈ 19,85mA ≈ 20mA . (5.9)
R3 R3 100Ω

2. Excursia punctului de funcţionare în prezenţa semnalului de intrare v i :

Semnalul de intrarea este sinusoidal cu o amplitudine de 1 V v-v :

v i = −0,5V ... + 0,5V . (5.10)

Va rezulta o variaţie a potenţialului bazei tranzistorului Q 1 :

v B = V B + v i = 2,63V ± 0,5V = 2,13V ...3,13V . (5.11)

Rolul diodei D 1 este de a compensa deriva termică a tensiunii bază-

emitor a tranzistorului Q 1 .
Atunci v E ≅ 1,48 V …2,48 V şi deci:

I LED min ≈ 14,85mA ≈ 15mA , (5.12)

I LED max ≈ 24,85mA ≈ 25mA . (5.13)

3. Topologia receptorului aranjat sub forma de amplificator de bază + cuadripol

de reacţie, în configuraţie paralel-serie, arată astfel:

a i
o

Q3
i
i,a R5 V
Q2 o,a
5K

I
PD
R7
330

i
i,f

R4 R6 V
15K 82 o
V
o,f

Fig. 5.6. Topolologia paralel-serie a receptorului.

107
4. Încărcările :
- conexiunea paralel de la intrare se desfăşoară prin scurtcircuitare (Zo);
- conexiunea serie de la ieşire se desfăşoară prin întrerupere (Zi).
Impedanţa Zi se va reflecta la intrarea căii directe:

i
i,f
Zo = R4 || R6 = 82 R4 R6 Zi = R4 + R6 = 15K
15K 82 V
o,f

Fig. 5.7. Efectele cuadripolului de reacţie asupra amplificatorului de bază.

5. Factorul de transfer pe calea directă şi pe cea de reacţie:

v o,a
a= , (5.13)
ii,a
ii, f 1
f = =− . (5.14)
v o, f R4

6. Schema echivalentă cu considerarea efectelor cuadripolului de reacţie:

0 i
o
a

I 15K
PD Zi = oo
R7
330

i = i PD
i,f

R4 R6 V
15K 82 V o
o,f

Fig. 5.8. Schema echivalentă cu încărcări a receptorului.

108
7. Câştigul:

Curentul de ieşire i o îl putem exprima astfel:

vo v o, f
io = =− . (5.15)
R7 R6

De aici rezultă tensiunea de ieşire v o :

R7
vo = − ⋅ v o, f . (5.16)
R6

Câştigul receptorului va fi:

R7
− ⋅ v o, f
vo R6 R v o, f R 1 R
A= = ≈− 7 ⋅ = − 7 ⋅ = − 7 ⋅ (− R 4 ) (5.17)
i PD i PD R6 ii , f R6 f R6

Va rezulta o variaţie a tensiunii de ieşire:

vo R ⋅R V V
≈ − 7 4 ≈ 60,4 ≈ 0,06 , (5.18)
i PD R6 mA µA

adică, o variaţie de circa 0,3 V pentru o excursie de curent de 5 µA prin

fotodiodă, deci amplificatorul este liniar.

Avantajele reacţiei negative la receptor în cazul acestui amplificator sunt

liniaritatea şi stabilitatea mai bună şi mărirea benzii de trecere.

109
5.2.2. Compensarea neliniarităţii caracteristicii de
transfer prin RN cu dispozitiv pereche

Distorsiunile în transmisia semnalelor prin amplificatoarele izolatoare se

datorează în principal neliniarităţii caracteristicii de transfer în curent a
optocuploarelor cu care sunt realizate. Compensarea acestei neliniarităţi a căii
directe de transmisie a semnalului se poate face printr-o reacţie negativă
neliniară care să introducă o neliniaritate corespunzătoare a semnalului de pe
calea de reacţie. Principiul acestei metode de compensare este ilustrat în figura
5.9. Se observă că reacţia negativă trebuie să fie puternică la curenţi (I F ) mici şi
mijlocii prin LED şi mai slabă la curenţi mari.

Fig. 5.9. Ilustrarea principiului de compensare a neliniarităţii caracteristicii de transfer a

optocuploarelor prin reacţie negativă (RN).

În acest fel se obţine eliminarea neliniarităţii amplificatorului în măsura

în care cele două neliniarităţi (cea de pe calea directă şi cea de pe calea
inversă) se compensează reciproc. Aceasta se poate realiza practic printr-un
dispozitiv pereche: două optocuploare în aceeaşi capsulă (optocuplor dublu).
O altă sursă de neliniaritate a optocuploarelor este deriva termică a
factorului de transfer al optocuplorului. După cum am mai precizat în capitolele
precedente, variaţiile de temperatură afectează randamentul cuantic de emisie a
LEDului şi factorul de amplificare în curent (β) al fototranzistorului. Pentru a
elimina această derivă termică a câştigului se poate folosi o reacţie negativă
neliniară, compensatoare, sensibilă şi ea la variaţiile de temperatură. Cea mai
bună compensare se poate realiza tot cu două optocuploare similare din punctul
de vedere al neliniarităţii şi derivei termice a câştigului – două optocuploare
pereche în aceeaşi capsulă.
Prezentăm în continuare câteva exemple de amplificatoare izolatoare cu
RN la care compensarea neliniarităţii foloseşte principiul descris anterior.

110
Amplificator izolator cu reacţie negativă la emiţător (Tx) prin
dispozitiv pereche

Exemplul următor (fig. 5.10) prezintă un amplificator izolator cu reacţie

negativă exclusiv la emiţător. În acest circuit, amplificatorul de la receptor este
un amplificator curent-tensiune al cărui rol este de a converti curentul generat
de cel de-al doilea fototranzistor din optocuplorul de transmisie (Q 2 ) în
tensiunea de ieşire v o .

R1 R2

R4 R4

Vi R3 R5

OC
Vp V+
Q1 dublu Q2

I F2
-
IF1
+
Vo

V-

Fig. 5.10. Amplificator izolator cu RN la Tx, cu comanda LEDurilor în paralel.

În acest exemplu, curentul I F2 prin LEDul optocuplorului de transmisie

este controlat cu ajutorul optocuplorului de reacţie. Deşi calea de reacţie se face
prin borna neinversoare a primului amplificator operaţional, reacţia este totuşi
negativă. Inversarea se face prin fototranzistorul optocuplorului de pe calea de
reacţie. Potenţialul bornei neinversoare a operaţionalului de la emiţător se
exprimă astfel:
rCE 1
vP = ⋅ vi = ⋅ vi (5.19)
R3 + rCE R 3
+1
rCE

De exemplu, la creşterea tensiunii de intrare v i va creşte tensiunea de

ieşire a operaţionalului de la emiţător şi va avea loc o creştere corespunzătoare

111
a curentului I F2 . Drept urmare, va creşte fluxul luminos prin optocuplorul de
reacţie ceea ce va duce la micşorarea rezistenţei colector-emitor r CE1 a
fototranzistorului Q 1 . În conformitate cu ecuaţia 5.19, va rezulta o scădere a
potenţialului v P al bornei neinversoare a amplificatorului operaţional de la
emiţător, deci reacţia este negativă.
Prin cele două LEDuri ale optocuplorului dublu trec curenţi de aceeaşi
valoare: I F1 = I F2 . Aceasta se datorează faptului că cele două optocuploare
sunt identice şi sunt supuse aceluiaşi regim termic (se găsesc în aceeaşi
capsulă). În plus, LEDurile sunt alimentate în paralel de la acelaşi potenţial prin
rezistoare identice. Cei doi curenţi identici prin cele două LEDuri vor genera
prin fototranzistorii corespunzători curenţi de colector identici care vor fi
independenţi de neliniaritatea şi deriva termică a optocuploarelor luate fiecare
în parte.
Într-adevăr, la valori mici şi medii ale curenţilor I F1 şi I F2 prin cele două
LEDuri, ne situăm pe porţiunea liniară a caracteristicii de transfer în curent a
celor două optocuploare (fig.5.9). La valori mari ale curentului de colector,
când se depăşeşte porţiunea liniară a caracteristicii de transfer a
optocuploarelor, reacţia negativă slăbeşte datorită scăderii câştigului în tensiune
al amplificatorului operaţional de la emiţător (r CE1 scade):

R1 + R 2 1
AV ,TX = ⋅ (5.20)
R2 R3
+1
rCE
O altă variantă de realizare a acestui amplificator izolator este prezentată
în figura 5.11. În acest caz cele două LEDuri din optocuplorul dublu sunt
comandate în serie, varianta cea mai bună pentru a obţine curenţi identici prin
cele două LEDuri. Şi în acest caz reacţia prin amplificatorul operaţional de la
emiţător este negativă (RN) deşi calea de reacţie se închide pe borna lui
neinversoare.

R2
+
Vi R1
- V+
Q2

Q1 -

+ Vo

I
F
V-

Fig. 5.11. Amplificator izolator cu RN la Tx, cu comanda LEDurilor în serie.

112
Amplificator izolator cu reacţie negativă globală (atât la Tx cât şi la
Rx) prin dispozitiv pereche

Prezentăm în continuare un amplificator izolator cu compensarea

neliniarităţii caracteristicii de transfer prin reacţie negativă globală (atât la
emiţător cât şi la receptor) prin dispozitiv pereche, recomandat de Hewlett
Packard (fig. 5.12).

V1+ = +15 V P1 10K

I I
C1 C2
R2 R3
7

Vi
3 AO1 4.7 K 4.7K I V2+ = +15V
+ F2
6 IPD1 I
2 LM307 PD2
- D2

4
HP 5082-4354
D1 PD2 - AO2
2
4

PD1 6
I 3
LM307
+
F1
V1- = -15 V
Q1 Q2 Vo

Icc1 Icc2 V2- = -15V

R1 3mA 3mA P2
4.7K Ajustare 2K
castig
V1- = -15V R4
V2- = -15V
3.9K

Fig. 5.12. Amplificator izolator cu reacţie negativă globală peste Tx şi Rx.

Pentru un semnal de intrare care variază între –5 V … +5V, domeniul de

variaţie al curenţilor prin LEDuri se calculează în felul următor:

vi
I F1 = + I CC1 , (5.21)
R1
 − 5   +5 
I F 1 =  + 3 ... + 3  mA ≈ 1,93...4,0638mA ≈ 1,9...4,1mA , (5.22)
 4,7   4,7 
I F 1 ≈ 2...4mA . (5.23)

113
 Cu potenţiometrul P 2 , undeva la mijlocul cursei (R 4 + P 2 ≅ 4,7 KΩ), se
poate obţine un câştig unitar, adică se poate face din acest amplificator
separator un repetor. Ajustarea câştigului la o valoare unitară este necesară
pentru că dispersia factorului de transfer între cele două optocuploare
încapsulate împreună merge departe, numai ordinul de mărime fiind acelaşi.
Este posibil ca diferenţialul din optocuplor (CI dublu HP 5082-4354) să
fie uşor dezechilibrat. Pentru aceasta, potenţiometrul P 1 se acţionează pentru a
obţine o tensiune de ieşire v o = 0, atunci când tensiunea de intrare v i = 0. Acest
reglaj este o compensare a diferenţelor dintre cele două optocuploare.

Funcţionarea circuitului:

Creşterea tensiunii de intrare v i va determina creşterea curentului I F1

prin dioda D 1 . Va creşte deci şi curentul I PD1 şi va rezulta o conducţie mai
puternică a tranzistorului Q 1 (I C1 va creşte). Tranzistorul Q 1 va trage spre -15
V intrarea inversoare a lui AO 2 ceea ce va determina creşterea lui v o . Deci
lanţul este neinversor.
Pe calea D 2 → PD 2 se transmite mai multă lumină; Q 2 fiind comandat
mai puternic, va trage spre -V 2 intrarea neinversoare a lui AO 2 , reducând
excursia tensiunii de ieşire v o . Deci pe calea D 2 → PD 2 se aplică o reacţie
negativă.
La intensităţi luminoase mari când transferul de semnal pe calea
primului optocuplor este mai slab (CTR scade când I F creşte) şi reacţia negativă
prin optocuplorul al doilea devine mai slabă, pentru că transferul de semnal pe
calea D 2 → PD 2 se diminuează în egală măsură (teoretic). Se obţine astfel o
corecţie a caracteristicii de transfer v o (v i ) la capete (la v i → ±5 V), pentru a se
menţine alura din jurul originii.

Amplificator izolator diferenţial pentru rejecţia modului comun

Prezentăm în continuare un amplificator izolator de înaltă performanţă

care are o rejecţie a semnalului de mod comun CMR = 120 dB … 180 dB (fig.
5.13). Transmisia de semnal între intrare şi ieşire se face diferenţial printr-un
optocuplor dublu HP 5082-4354, intrarea circuitului fiind flotantă. Valoarea
mare a factorului de rejecţie a modului comun (106…109) se datorează
transmisiei diferenţiale.
Pentru o tensiune de intrare nulă, punctul static de funcţionare al
LEDurilor din optocuploare se calculează astfel:

I CC
I F1 = I F 2 = = 3mA . (5.24)
2

114
 La o tensiune de intrare simetrică variind între ± 5 V vor rezulta curenţi
prin LEDuri care variază în domeniul de liniaritate a caracteristicii de transfer a
optocuploarelor:

vi − 5V ... + 5V
∆i F = i F 1 − i F 2 = = ≈ −1mA... + 1mA , (5.25)
2 ⋅ 2,7 KΩ 5,4 KΩ
i F 1 = I F 1 + ∆i F = 2mA...4mA , (5.26)
i F 2 = I F 2 + ∆i F = 2mA...4mA , (5.27)

HP 5082-4354

- I C1 R3 - Of f set Adj.
D1 PD1 220
+ 1
5K
LM307 Q1
+ I -
Vi F1 V o3
3
- -5 V ... +5 V -V2 = -15 V +
LM307 R4
1K
- I C2 I R4
D2 PD2
+ 2
5K I R5 50K Vo
LM307 I Q2
F2
R5 - Gain Adj.

-V2 = -15 V -
R1 R2 4
+
2.7 K 2.7 K
LM307

Icc
6 mA

-V2 = -15 V

Fig. 5.13. Amplificator izolator diferenţial.

Rezistorul R 4 este util pentru ca tensiunea v 03 să poată lua valori nenule:

v 03 = R3 ⋅ I C1 . (5.28)

115
 Prin rezistoarele R 4 şi R 5 vor trece curenţii I R4 şi I R5 :
v R
I R 4 = 03 = 3 I C1 , (5.29)
R4 R4
R3
I R5 = I R 4 − I C 2 = I C1 − I C 2 . (5.30)
R4

Tensiunea de ieşire v 0 va fi:

 R 
v 0 = − R5 ⋅ I R 5 = R5 ⋅  I C 2 − 3 I C1 . . (5.31)
 R 4 

Din potenţiometrul R 3 se reglează offsetul (v i = 0 pentru v 0 ≠ 0). Se

ajustează R 3 astfel încât să avem: R 3 = R 4 . Tensiunea de ieşire v 0 va deveni:

v 0 = R5 ⋅ (I C 2 − I C1 ). . (5.32)

Dar I C1 şi I C2 se pot calcula astfel:

VP
I C1 = β 1 ⋅ I PD1 = β 1 ⋅ CTR1 ⋅ I F 1 = β 1 ⋅ CTR1 ⋅ , (5.33)
R1 + R 2
VN
I C 2 = β 2 ⋅ I PD 2 = β 2 ⋅ CTR 2 ⋅ I F 2 = β 2 ⋅ CTR 2 ⋅ . (5.34)
R1 + R 2

Ţinând cont de faptul că cele două optocuploare sunt în aceeaşi capsulă

şi au caracteristici aproximativ identice (acelaşi β şi CTR) putem exprima
amplificarea în tensiune a circuitului astfel:
v R5
AV = 0 = ⋅ β ⋅ CTR . (5.35)
vi R1 + R 2

Din potenţiometrul R 5 putem regla câştigul în tensiune al

amplificatorului. Valoarea lui β respectiv CTR sunt de ordinul a 102 respectiv
10-2 … 10-4. Deci se poate regla un câştig unitar pentru o bandă de trecere
maximă.
Din ecuaţia (5.34) se poate observa că liniaritatea caracteristicii de
transfer în tensiune a amplificatorului izolator depinde de liniaritatea
caracteristicii de transfer a optocuplorului, ceea ce este un dezavantaj. La valori
mici ale curenţilor de comandă ai optocuploarelor, aşa cum am arătat că se
obţin, liniaritatea este bună.

116
5.3. Transmisia semnalelor analogice prin
modulare / demodulare
Neliniarităţile amplificatoarele izolatoare analogice prezentate până
acum nu pot fi reduse la valori mai mici de 0,5 %… 1%. Transmisia
semnalelor analogice prin separarea galvanică, se mai poate face folosind
tehnici de modulare / demodulare. Aceste tehnici elimină complet distorsiunile
de neliniaritate introduse de optocuploare.
Neliniaritatea caracteristicii de transfer a optocuploarelor introduce
distorsiuni de amplitudine a semnalelor dar nu şi de frecvenţă. Din acest motiv
se foloseşte fie modulaţia în frecvenţă fie PWM (modulaţia în lăţime a
impulsurilor) pentru a transfera semnalul prin optocuplor fără distorsiuni. Prin
intermediul acestor tehnici prin optocuplor se transmite numai semnalul
purtător, digital, informaţia utilă fiind codificată de frecvenţa sau lăţimea
impulsurilor. Schema bloc a unui astfel de amplificator izolator este prezentată
în figura 5.14:

R1 R2
Vi

-
MOD. DMOD.
+ Vo

Amplif .
de
intrare

Fig. 5.14. Schema bloc a unui amplificator izolator cu transmisie prin modulare / demodulare.

În această schemă, elementele de reacţie ale amplificatorului de intrare

pot fi astfel aranjate şi alese încât să se realizeze orice funcţie specifică
amplificatoarelor operaţionale convenţionale. Putem astfel obţine
amplificatoare de tensiune, integratoare, amplificatoare logaritmice,
multiplexoare etc. Pentru cazul de faţă (cel prezentat în schemă) amplificatorul
de intrare este unul de tensiune:

R2
v0 = − ⋅ vi . (5.36)
R1

117
 Aşa cum se poate vedea şi din schema de mai sus, tensiunea de intrare
v 0 , după ce este amplificată de amplificatorul de intrare, este modulată, apoi
este transferată prin optocuplor sub formă de informaţie luminoasă şi în final
demodulată.
Principalele distorsiuni introduse de un astfel de amplificator izolator
sunt cele introduse de amplificatorul de intrare combinate cu cele ale
modulatorului şi demodulatorului. Principalul avantaj este că optocuplorul nu
introduce nici o eroare atât timp cât timpii lui de comutaţie sunt mult mai mici
decât perioada semnalului purtător. De regulă, se alege o frecvenţă a purtătoarei
mai mică decât minimul frecvenţelor de tăiere ale optocuplorului,
modulatorului şi demodulatorului.

Transmisia prin modulaţie în frecvenţă

Procedeul constă în conversia semnalului de transmis (de obicei o

tensiune) în frecvenţă la emisie, şi în mod proporţional, conversia din frecvenţă
în tensiune la recepţie (fig.5.15):

Conv . Driver Conv .

Vi Vo
Vi/f LED f / Vo
-
f = k1 * V i V o = k2 * f
+

-V

Fig. 5.15. Transmisie prin modulaţie în frecvenţă.

Convertorul tensiune-frecvenţă de la emisie converteşte tensiunea de

intrare într-un semnal binar cu frecvenţa variabilă, proporţională cu nivelul
semnalului de intrare:
f = k1 ⋅ v i . (5.37)

Optocuplorul va lucra în regim binar (ON / OFF). În acest mod se

elimină complet efectul neliniarităţii caracteristicii de transfer în curent a
optocuplorului. Driverul LEDului din optocuplor furnizează curentul necesar
aprinderii LEDului în starea ON.

118
 Convertorul frecvenţa-tensiune de la recepţie converteşte semnalul binar
de frecvenţă variabilă într-o tensiune proporţională cu această frecvenţă:

v0 = k2 ⋅ f . (5.38)

Tensiunea de ieşire v 0 va depinde liniar de tensiunea de intrare v i :

v 0 = k 2 ⋅ f = k 2 ⋅ k1 ⋅ v i = k ⋅ v i . (5.39)

Procedeul se caracterizează prin faptul că distorsiunea de neliniaritate, banda de

trecere şi alte performanţe sunt determinate de cele două convertoare v/f şi
respectiv f/v şi nu de optocuplor (şi optocuplorul poate limita banda de trecere).
De aici rezultă posibilitatea de a ridica performanţele amplificatorului odată
optocuplorul bine ales.
Dezavantajul metodei este că transmisia are loc cu frecvenţă variabilă,
ceea ce poate ridica probleme (în cazul transmisiei pe mai multe canale pot
apare diafonii).

Transmisia PWM (modulaţia în lăţime a impulsurilor)

Procedeul este agreat fiindcă permite lucrul la frecvenţă constantă, ceea

ce exclude orice surpriză legată de optocuplorul de transmisie. De asemenea, un
ansamblu de căi paralele (de exemplu la achiziţia unor date), pot avea fiecare
frecvenţa proprie, fără a risca diafonia.
Schema bloc a transmisiei PWM este ilustrată în (fig. 5.16):

V IF
Vi + PWM
Comp
Mono- Driver
- stabil LED +
VREF FT J
Reset - Vo

V
Referinta REF
t
de
tensiune

Fig. 5.16. Transmisie PWM (prin modulaţie în lăţime a impulsurilor).

Tensiunea de intrare v i este comparată cu o tensiune de referinţă v REF de

formă triunghiulară şi de frecvenţă constantă. Conform teoremei eşantionării,

119
este necesar ca frecvenţa tensiunii de referinţă să fie mai mare decât frecvenţa
semnalului de intrare (f_v REF ≈ 5…10 . f_v i ). Rezultatul comparării va fi
semnalul de intrare al unui monostabil care va genera la ieşire o tensiune
dreptunghiulară v PWM cu impulsuri de amplitudine constantă şi lăţime variabilă
(fig. 5.17). Aceste impulsuri de tensiune sunt convertite apoi în impulsuri de
curent de driverul LEDului din optocuplor. Comparatorul de la recepţie
sesizează impulsurile luminoase recepţionate de fotodioda optocuplorului şi le
transformă în impulsuri de tensiune identice (în lăţime) cu cele ale tensiunii
v PWM . Ultimul bloc al receptorului este un integrator care netezeşte forma de
undă de comutaţie, aşa că la ieşire rezultă o tensiune v 0 de valoare medie
proproţională cu tensiunea de intrare v i .

Fig. 5.17. Ilustrare grafică a principiul metodei PWM (modulaţie în lăţime a impulsurilor).

5.4. Alte exemple de amplificatoare izolatoare

Prezentăm în continuare două exemple de amplificatoare izolatoare
folosite de fabricant (Hewlett Packard) la ridicarea caracteristicii amplitudine-
frecvenţă a optocuploarelor.
Primul circuit (fig. 5.18) este un amplificator izolator fără reacţie
negativă realizat cu optocuplorul HCPL2530.
Potenţiometrul P 1 , rezistoarele R 2 şi R 3 şi tranzistorul Q 1 formează un
generator de curent comandat prin care se reglează punctul static de funcţionare
a LEDului la 16 mA, valoare ce corespunde unui potenţial în emitorul
tranzistorului Q 1 : V E,Q1 ≈ 1,6 V. Această valoare se obţine reglând potenţialul

120
bazei tranzistorului Q 1 la circa 2,2 V prin intermediul divizorului de tensiune
format din potenţiometrul P 1 şi rezistorul R 2 :

V E ,Q1 V B ,Q1 − 0,6V 2,2V − 0,6V

IF = = = = 16mA . (5.40)
100Ω 100Ω 100Ω

La intrare se aplică un semnal sinusoidal de amplitudine 0,25 V v-v . Va

rezulta o variaţie a curentului prin LED:

0,25V
∆i F = = 2,5mAV −V . (5.41)
100Ω

Curentul total prin LED va avea o variaţie care se încadrează în

domeniul de liniaritate a caracteristicii de transfer a optocuplorului:

i F = I F + ∆i F = 16mA ± 1,25mA = 14,75mA...17,25mA . (5.42)

+5 V IF +5 V
1 8

P1 Rl
20K
7 Vo
2
Q2
Vi 0,1uF
Q1
2N3053
C1 6 C2 0,1uF
1,6 V 0,25 Vp-p
HCPL2530 5
DC AC
R2 R3
560 100

1 2

Fig. 5.18. Schema standard dată de fabricant (HP) pentru ridicarea caracteristicii
amplitudine-frecvenţă - varianta I.

Condensatorul C 1 are rolul de cuplare a semnalului de intrare, permiţând

trecerea doar a componentei alternative a acestuia. Condensatorul C 2 are rolul
de decuplare locală a sursei de alimentare de +5 V, eliminând orice variaţie a
ei.

121
 Reamintim formula de calcul a constantei de timp a optocuplorului:

τ = R l ⋅ C i -o , (5.43)
unde :
- C i-o este capacitatea de cuplaj dintre intrarea şi ieşirea optocuplorului;
- R l este rezistenţa sarcini.
Banda de trecere (f sus ) va depinde de valoarea rezistenţei de sarcină
(fig. 5.19):

Fig. 5.19. Caracteristica amplitudine-frecvenţă.

Al doilea circuit (fig. 5.20) este un amplificator izolator realizat cu

optocuplorul 6N136. Parametrii specifici ai acestui amplificator sunt:
- Liniaritatea = ± 3% la o tensiune de intrare sinusoidală: v i = 1V p-p ;
- Tensiune de ieşire: v 0 [dc] = 3,8 V;
- Curent prin LED: I F = 9 mA.
Punctul static de funcţionare al LEDului optocuplorului este stabilit de
un generator de curent comandat. Dioda 1N4150 asigură şi compensarea
derivei termice a tensiunii bază-emitor a tranzistorului Q 1 . Din potenţiometrul
R E se reglează valoarea curentului I F al punctului static de funcţionare al
LEDului şi implicit valoarea câştigului amplificatorului. Reglând o amplificare
în tensiune unitară putem obţine o bandă maximă.
Atât emiţătorul cât şi receptorul este prevăzut cu câte un condensator de
decuplare locală de 1 µF cu rolul de a pune la masă orice variaţie a surselor de
alimentare.
Receptorul prezintă o reacţie negativă prin introducerea rezistorului de
15K. Reacţia negativă peste receptor în locul unei reacţii negative peste bariera
optică este o soluţie atractivă prin simplitate şi costul redus. De asemenea,
reacţia negativă oferă stabilitate termică şi măreşte banda amplificatorului.

122
Tranzistorul de la ieşire, Q 3 , este în montaj de repetor pe emitor, ceea ce face
ca amplificatorul să fie neinversor.

+12 V

8
IF
+5 V
2
1,2K

5,1K
Q3
0,1uF
C tx 2N3904
2,1K

3 6 Q2
Vi 47uF 100 Q1 2N3904

Vo
6N136
2N3904
100 470

5
C rx
1K Re TRIM 0,1uF
FOR
51 UNITY
GAIN 15K

1N4150 22

Fig. 5.20. Schema standard dată de fabricant (HP) pentru ridicarea caracteristicii
amplitudine-frecvenţă - varianta II.

Datorită capacităţii parazite mici între intrarea şi ieşirea optocuplorului

(C i-o < 10 pF) şi reacţiei negative de la receptor, se obţine o bandă de trecere la
câştig unitar mai mare decât la circuitul precedent (fig. 5.21). În această bandă
intră inclusiv semnalele video (6,5 MHz standard).

Fig. 5.21. Caracteristica amplitudine-frecvenţă.

123
6. TRANSMISII DE SEMNALE
BINARE PRIN OPTOCUPLOARE
6.1. Transmisii binare locale
Există numeroase aplicaţii care necesită transmisia de semnal digital, cu
izolare prin optocuploare, între două echipamente sau două blocuri funcţionale
ale aceluiaşi echipament.
Un prim exemplu ar fi transmisia de semnal binar între două dispozitive
DTE (Data Terminal Equipment) şi DCE (Data Communication Equipment),
de exemplu între un calculator şi un modem sau între două echipamente de tip
DTE (calculator – calculator). În acest caz transmisia este realizată prin
intermediul interfeţei seriale RS232 şi separarea galvanică este obligatorie
datorită diferenţei de potenţial care poate să existe între masele celor două
echipamente.
Altă aplicaţie a transmisiilor binare prin optocuploare este folosirea lor
în separarea galvanică la transmisii de semnale analogice, acolo unde este
necesară o liniaritatea foarte bună. Deşi amplificatoarele izolatoare analogice
sunt ieftine, factorul lor de liniaritate nu coboară sub 0,5% … 1%. În acest caz
se preferă conversia la emiţător a semnalului analogic în semnal binar care este
imun la neliniaritatea optocuplorului, transmisia lui prin optocuplor şi în final
conversia din nou în semnal analogic la receptor. Această metodă a fost
descrisă pe larg în capitolul precedent la transmisia prin modulare / demodulare
a semnalelor analogice prin optocuploare.
Alte aplicaţii sunt cele care necesită conversia semnalului analogic în
semnal digital înainte de a fi prelucrat de un sistem cu microprocesor. Aşa este
cazul plăcilor de achiziţie pentru semnale analogice din calculator.

6.1.1. Probleme specifice ale transmisiilor digitale prin

optocuploare

Deşi există numeroase tipuri de aplicaţii în care se face transmisia

digitală de semnal cu separare prin optocuplor există câteva principii generale
de proiectare care trebuie luate în considerare. Acestea ar fi:
a. În starea OFF curentul I F-OFF prin LEDul optocuplorului trebuie să fie
foarte mic, nul sau negativ (polarizare negativă), cu excepţia cazului în
care se foloseşte prepolarizarea lui pentru mărirea ratei de transmisie.

124
 b. În starea ON curentul de polarizare I F-ON al LEDului trebuie să aibă o
valoare stabilă, adecvată. Dacă se foloseşte un condensator de
accelerare, pentru mărirea vitezei, această valoare stabilă se va atinge
după descărcarea condensatorului.
c. Trebuie să existe o valoare de prag I F-P a curentului de polarizare a
LEDului optocuplorului care să facă discriminarea între cele două nivele
(High şi Low). Această valoare trebuie să fie mai mare decât cea a
curentului de prepolarizare dacă se foloseşte aşa ceva.
Dacă se folosesc optocuploare analogice, curentul de ieşire depinde
aproximativ liniar de curentul de intrare cu un factor egal cu CTR. În acest caz
trebuie să se ţină seama de influenţa temperaturii şi a degradării în timp a CTR
asupra valorii curentului de prag I F-P . Pentru acesta se alege o valoare a
curentului I F-ON conformă cu specificaţiile din catalog şi se lasă o margine de
siguranţă pentru compensarea influenţelor mai sus amintite.
Dacă se folosesc optocuploare digitale, curentul de ieşire nu mai depinde
liniar de cel de intrare. Din această cauză valoarea curentului de prag I F-P se
poate situa oriunde între cele două limite specificate pentru curentul de ieşire
minim şi cel maxim. O practică bună este proiectarea emiţătorul astfel încât
valoarea I F-OFF a curentului prin LED să fie uşor mai mare decât minimul
specificat.

6.1.2. Exemple de transmisii digitale locale cu separare

prin optocuploare

Un prim exemplu tipic de circuit de separare digital este dat în figura

6.1:

+5 V, TX 560 I +5 V, RX
2 F 8

2K2 Rc

3 6
7405 7404
In Out
5

Fig. 6.1.

125
 Viteza circuitului este dată de viteza optocuplorului folosit, porţile TTL
asigurând oricum o frecvenţă mai mare de 10 MHz (25 MHz).
Alegând un curent I F mic (de ordinul mA) reducem timpul de stocare,
t s . Va rezulta o micşorare a timpului de comutaţie inversă, t OFF . Pentru o
capacitate colector-bază a fototranzistorului C C-B = 10 pF şi R C cel mult de
ordinul kΩ, va rezulta o constantă de timp a fototranzistorului optocuplorului:

τ = C C − B ⋅ RC ≤ 10ns , (6.1)

adică o frecvenţă maximă de 33 MHz (s-a ţinut seama numai de t OFF nu şi de

t ON ).
Curentul maxim prin LED se calculează astfel:

5V − 1,3V − (0...0,4V )
I F max = ≈ 6mA . (6.2)
560Ω

Transmisie locală, diferenţială, simplex

Circuitul din figura 6.2 realizează o transmisie diferenţială la o viteză de

transfer mare cu o rejecţie a semnalului de mod comun mult îmbunătăţită:

+5 V, Vcc-RX

+5 V, Vcc-TX 5082-
4487
R1 R2
180 270

I Rl Rl
F1
+
7405 LM339
In - Out
R3
180
I
F2

5082-4354

Fig. 6.2. Transmisie diferenţială.

126
 Funcţionarea circuitului este ilustrată de tabelele următoare. Aşa cum se
poate observa din primul tabel, cele două optocuploare lucrează alternativ şi
circuitul este pe ansamblu neinversor:

In I F1 I F2 Out
0 I L1 I H2 0
1 I H1 I L2 1

Atât timp cât raportul dintre minimul curenţilor corespunzători nivelului

High şi maximul curenţilor corespunzători nivelului Low este mai mare decât
raportul dintre cel mai mare şi cel mai mic factor de transfer în curent al celor
două optocuploare (ecuaţia 6.3), nu este neapărat necesară echilibrarea precisă
a curenţilor de intrare în LEDuri. Acest dezechilibru poate fi compensat prin
ajustarea celor două rezistoare R L .

min( I H 1 , I H 2 ) CTR max

> (6.3)
max( I L1 , I L 2 ) CTR min

In I F1 I F2
Vcc − 2V F Vcc − 2V F Vcc − V F
0 = 5,6mA + = 18,5mA
R1 + R3 R1 + R3 R2
Vcc − V F Vcc − V F V F
1 = 19,4mA − = 4,6mA
R1 R2 R3

Transmisie locală, duplex

Circuitul din figura 6.3 permite realizarea de transmisii locale, duplex, la

viteze medii. Rata de transmisie este dictată de cele două optocuploare. Cele
două porturi P 1 şi P 2 sunt porturile de intrare respectiv ieşire ale celor două căi
de transmisie I şi II.
Dacă punem cele două porturi în starea High, ambele căi sunt inactive.
Într-adevăr, intrările inversoare sunt puse “jos”, P1 şi P2 fiind lăsate “sus”
(stare stabilă în repaus). Cele două porţi NOR au la ieşire nivel înalt şi LEDurile
din optocuploare “ard”.
Dacă dorim să realizăm transmisia într-un sens, se pune portul
corespunzător de intrare la masă. De exemplu, punând P 1 la masă, poarta NOR

127
de jos are ieşirea în starea Low, ambele intrări ale ei fiind jos). Optocuplorul de
jos este comutat (“stins”) şi P 2 = Low (semnalul din P 1 a fost transmis).
Ramura de sus rămâne cu optocuplorul “aprins”.

V2 = +5 V

Rs2
180

V1 = +5 V
II
Rp1 RL1
74LS28
2K2
2K2 Open Col.
19,4 mA
P1
74LS04 74LS04 HP4350

V1 = +5 V

Rs1
180

V2 = +5 V
I
74LS28 RL2 Rp2
2K2 2K2

19,4 mA
P2
Open Col.
HP4350 74LS04 74LS04

Fig. 6.3. Transmisie locală, semiduplex.

Convertoare analog-digitale (A/D) realizate cu optocuploare

Circuitele asemenea celui prezentat în continuare ilustrează utilizarea

optocuploarelor la realizarea separării galvanice dintre circuitele analogice şi
cele digitale. Convertoarele A/D realizează conversia semnalului analogic în
semnal digital. Informaţia digitală este transmisă prin optocuploare fie serial,
fie paralel în funcţie de tipul ieşirilor convertorului. Convertoarele A/D cu
separare galvanică prin optocuplor sunt deosebit de utile în aplicaţiile în care
informaţiile sub formă digitală reprezintă date de intrare pentru un sistemele cu

128
microprocesor (cum este cazul plăcilor de achiziţie pentru semnale analogice
din PC-uri), pentru afişajele cu LEDuri etc.
Transmisa serială (fig. 6.4) este practică pentru convertoare A/D pe 8,
10 şi 12 biţi pentru că, în loc să se folosească câte un optocuplor pentru fiecare
bit, se folosesc unul sau două optocuploare de mare viteză. Astfel, interfaţa se
reduce substanţial, deci şi costul. Dacă nu dispunem de un convertor cu ieşire
serială, putem folosi unul cu ieşiri paralele pe care le convertim apoi într-o
ieşire serială prin intermediul unui registru de deplasare de tip PISO (Parallel
Input / Serial Output).

+Vcc2

+Vcc1 4364
D1

Date D2

Date
SIPO

Tact
Analog D8
Input Tact
10 nF
Conv.
A/D
Rce
Sf arsitul
End 4350/51 conv ersiei

4350/51
Inceputul
Rcs conv ersiei

Start

Fig. 6.4. Convertor analog-digital cu separare optică şi transmisie serială.

SIPO (Serial Input / Parallel Output) este un registru de deplasare care

face conversia intrării seriale (Date) în ieşiri paralele (D 1 , D 2 …, D 8 ). Prin
separare optică, pe lângă semnalul de date serial, se transmit şi semnalul de tact
şi semnalele de sincronizare de început şi sfârşit al conversiei.

129
6.2. Transmisii binare, pe fire metalice, la
distanţă
Este foarte frecvent cazul în care este necesar să transmitem informaţia
digitală între echipamente aflate la distanţe de zeci de metri sau chiar mai mari.
Între punctele de masă ale acestor echipamente pot exista diferenţe de tensiune
semnificative. Firele metalice torsadate, care constituie mediul de transmisie,
mai au în plus o capacitate parazită mai mare de 50 pF/m şi semnalul transmis
prin ele poate fi perturbat prin interferenţa electromagnetică cu alte semnale
din exterior. Aceste neajunsuri duc la apariţia de erori şi limitează banda de
transmisie la zeci de KBd pentru distanţe de zeci de metri şi la 1KBd la distanţe
de ordinul kilometrilor. Soluţiile care s-au consacrat pentru a îmbunătăţi rata de
transmisie şi a elimina erorile sunt folosirea transmisiei pe fire metalice cu
separare prin optocuploare sau folosirea unui sistem de comunicaţie pe fibră
optică.
Alegerea uneia sau alteia dintre variante depinde de performanţele
urmărite şi de costuri. În ceea ce priveşte performanţele, fibrele optice s-au
consacrat deja în transmisiile pe distanţe şi la rate de transmisie mari, iar
costurile instalării lor devine tot mai redus. Soluţia cu fire metalice se mai
foloseşte la aplicaţii nepretenţioase, la care distanţa este de ordinul zecilor sau
sutelor de metri şi acolo unde nu este necesară o capacitate de transfer foarte
ridicată. Acest paragraf va trata câteva probleme specifice transmisiilor pe fire
metalice cu separare prin optocuploare, urmând ca o introducere în
comunicaţiile pe fibră optică să fie făcută în ultimul capitol al acestei cărţi.

6.2.1. Probleme specifice ale transmisiilor pe fire

metalice cu separare optică

Distanţele relativ mari între care dorim o conexiune pe fire metalice face
posibilă culegerea din mediul exterior a diferite efecte parazite prin inducţie
electro-magnetică. Sursele care determină aceste efecte parazite sunt:
- Descărcări electrice accidentale (fulgere), variaţii bruşte ale reţelei
electrice de alimentare;
- Câmpuri electrice şi electro-magnetice intense (apar în medii industriale,
de obicei la motoarele electrice mari, transformatoare mari etc.);
- Alte fire metalice purtătoare de informaţii aflate în imediata apropiere a
firului nostru (diafonie).
O altă problemă specifică transmisiilor binare la distanţă este apariţia de
reflexii ale semnalului în cablu şi de distorsiuni ale acestuia (fig. 6.5). Aceasta

130
se soluţionează folosind formatoare de impuls la receptor (dacă distanţele sunt
de zeci de metri) sau prin inserarea de repetoare din loc în loc pe linie (dacă
avem distanţe mai mari).

Fig. 6.5. Exemplu de semnal digital distorsionat.

Problemele legate de inducţia electro-magnetică se rezolvă fie prin

folosirea de bucle de tensiune, fie prin bucle de curent.
Astfel bucla de tensiune, utilizând nivele de tensiune mari comparativ
cu zgomotele determinate de eventualii paraziţi, oferă imunitate la perturbaţii şi
o rată de transmisie mare. Bucla de curent nu este sensibilă la perturbaţiile în
tensiune şi nici la rezistenţele de contact (fig. 6.6).

Fig. 6.6. Transmisie prin buclă de curent.

6.2.2.

131
 Transmisia prin buclă de tensiune

În funcţie de referinţa de 0V, semnalul transmis poate fi unipolar

(pozitiv sau negativ) sau bipolar (fig. 6.7 a, b şi c).

Fig. 6.7. Diagramele semnalelor uni- şi bi-polare.

Transmisia unipolară

Acest tip de transmisie se face simplu, la receptor izolându-se galvanic

printr-un optocuplor linia de circuitul receptor. Un exemplu este transmisia care
foloseşte interfaţa serială RS-232 (fig. 6.8):

Fig. 6.8. Transmisie unipolară simplă în tensiune.

132
 Dezavantajul acestei scheme simple este faptul că o variaţie mare a
curentului în linie se observă ca variaţie a curentului direct prin LEDul
optocuplorului, deci se va propaga dincolo, la receptor. Iar dacă valoarea lui i L
creşte foarte mult este posibil ca valoarea lui i F să determine deteriorarea
LEDului. Pe lângă protecţia prin limitare de curent pe care o asigură rezistorul
R f , LEDul e protejat doar de rezistorul R p , ceea ce este insuficient.
Schema este îmbunătăţită prin folosirea unui tranzistor cu rol de
limitator paralel (fig. 6.9)

Fig. 6.9. Schema circuitului de izolare prin optocuplor cu protecţie prin limitare paralelă.

Funcţionarea
- Normală: La creşterea tensiunii v L curentul i F are o creştere
proporţională; i F =1mA…10mA; v F are 1,3V, valoare dată de v L -v BE =
2V - 0,7V = 1,3V.
- Accidentală: La o creştere de valoare mare a tensiunii de linie v L creşte
proporţional şi curentul i L = i C + i F . Deci şi i C şi i F cresc. Astfel
căderea de tensiune pe R BE este mai mare ceea ce va impune o
deschidere mai amplă a tranzistorului, care va circula o cantitate mai
mare de curent. Ca urmare cea mai mare parte din curentul liniei este
vehiculată de tranzistor şi nu de LED.

Protecţia pentru curenţi mari

Această protecţie este asigurată de schema de mai jos (fig. 6.10), care
foloseşte pentru aceasta un tranzistor compus din două tranzistoare
complementare (Q 1 şi Q 2 ).

Funcţionare:

Dacă linia este în repaus , LEDul este stins. Dacă i L creşte, cresc i Q1 ,i Q2
şi i F . Curentul i Q1 este curentul care intră în baza Q 2 ceea ce duce la

133
deschiderea din ce în ce mai amplă a lui Q 2 . Deci la valori mari ale curentului
acest tranzistor va fi şunt pentru LEDul optocuplorului protejându-l.

Fig. 6.10. Schema pentru protecţia optocuplorului la curenţi mari în cazul transmisiei în tensiune.

Transmisia bipolară în tensiune

În funcţie de valorile curenţilor vehiculaţi prin buclă alegem tipul de

protecţie pe care să-l folosim. Astfel pentru curenţi mici de până la zeci de mA
protecţia este asigurată de conectarea diodelor în antiparalel (fig. 6.11).

Fig. 6.11. Protecţia LEDurilor optocuplorului prin conectare în antiparalel.

134
Pentru valori mai mari ale curenţilor se indică protecţia cu tranzistoare (fig.
6.12).

Fig. 6.12. Protecţia cu tranzistoare a LEDurilor optocuploarelor.

6.2.3. Transmisia prin buclă de curent

Ca şi în cazul transmisiei prin buclă de tensiune, şi aici vom avea două

posibilităţi de codare : unipolară şi bipolară. Dar de obicei se preferă transmisia
bipolară (fig. 6.13).

Fig. 6.13. Schemă clasică de transmisie diferenţială prin buclă de curent cu un optocuplor dublu.

135
Funcţionare:

Dacă valoarea curentului din linie este pozitivă atunci traseul acestuia
va fi: D 3 , Q 1 , R, D 6 , D 1 , linie.
Dacă valoarea curentului este negativă, acesta intră prin D 2 , D 4 , R, Q 2 ,
D 5 şi revine în linie.

Pentru protecţie LEDurile se conectează în antiparalel (fig. 6.14):

Fig. 6.14. Protecţia reciprocă a LEDurilor optocuploarelor prin dispunere în antiparalel.

136
7. OPTOCUPLOARE ÎN APLICAŢII
INDUSTRIALE

Aparatura programabilă industrială şi cea de consum ridică probleme

proiectanţilor interfeţelor cu procesul. Separarea galvanică este prima măsură
de protejare a circuitelor logice, care se impune. În esenţă, dispozitivele de
separare se reduc la:
- relee electromagnetice;
- transformatoare de separare (de impulsuri sau pentru semnal alternativ);
- optocuploare.
Dacă s-ar defini un factor de merit al circuitelor de separare, atunci
optocuplorul s-ar clasa pe primul loc cu tensiunea de izolare de mai mulţi kV şi
banda de trecere mai mare de 10 MHz. La aceasta s-ar adăuga şi capacitatea de
izolaţie dintre intrare şi ieşire Ci-o < 1pF, ca avantaj important.
Calea pe care se impune separarea, izolează ambele sensuri. Bariera
optică de reacţie, aduce mărimile din proces la circuitele logice de prelucrare a
lor (fig. 7.1):
Reteaua

c.c.
Logica de Optocuplor protejat Sursa de semnal
comanda la perturbatii tranzitorii (motor, senzor, releu)
c.a.

Intrare Iesire

Fig. 7.1. Separarea optică a căii de reacţie într-o aplicaţie industrială.

Bariera optică de pe calea directă (de pe calea de comandă) permite, prin

separare, comanda curenţilor mari şi legarea direct la reţea (fig. 7.2):

Alimentare c.c. sau c.a.

Semnal
logic Comutator logic +
Circuite logice
Optocuplor Circuit de supraveghere Sarcina
de comanda a semnalelor tranzitorii

Intrare Iesire

Fig. 7.2. Separarea optică a căii directe într-o aplicaţie industrială.

137
 Protecţiile optocuploarelor seamănă cu cele din circuitele de putere:
limitatoare de tensiune, “snubber”-e RC, varistoare, Zenere de mare putere
(transzorb diodes), reţele de conectare la trecerile prin zero ale tensiunii, reţele
de deconectare la trecerile prin zero ale curentului etc.
Semnalul propriu-zis poate fi semnal logic cu niveluri standard
(“condiţionat”) sau “necondiţionat”, aşa cum este cules de la senzori, şi
exprimând diverşi parametri: presiune, temperatură etc. Semnalele de stare de
la proces pot fi contacte de releu sau de la comutatoare flotante, comutatoare de
proximitate, limitatoare de cursă etc.
Aplicaţiile de separare prin optocuploare pot fi clasificate în:
- sesizarea tensiunilor alternative;
- sesizarea tensiunilor continue;
- sesizarea curentului;
- detecţia de prag.

7.1. Circuite de detecţie a prezenţei (existenţei)

tensiunii de reţea
Sesizarea mărimilor de c.a. implică de multe ori redresarea. Câteodată
redresarea simplă, monoalternanţă asigurată de LED este suficientă (fig. 7.3).
Avantajul trigger-ului Schmitt este creşterea imunităţii la zgomot pentru
circuitele logice de pe partea receptorului.

I I
I F
+ Vcc

Retea Rp
c.a. I I - IF
Mono Out
Stabil

C
Filtraj (T>5*20ms=100ms)

Fig. 7.3. Circuit de sesizare a tensiunii de reţea prin redresare monoalternanţă.

138
 Sesizarea prezenţei c.a. prin redresare dublă alternanţă (fig. 7.4) este mai
rapidă cu 10 ms decât la monoalternanţă:

I R
mas I
F
+ Vcc
Retea
c.a. - +
~
C Out

Filtrare si separare
Trigger
de tranzitorii
Schmitt

Fig. 7.4. Circuit de sesizare a tensiunii de reţea prin redresare dublă alternanţă.

Detecţia semnalului util poate fi făcută înainte sau după separarea

galvanică. Cum factorul de transfer în curent este o funcţie neliniară de curentul
de polarizare al LEDului, I F , făcând detecţia pe partea emiţătorului optic se
exclude influenţa CTR.
Redresarea cu filtrare a semnalului de c.a. are drept efect şi protejarea
LEDului la suprasarcini tranzitorii. Pe de altă parte, paraziţii culeşi de-a lungul
liniilor lungi pot fi mai uşor rejectaţi la emiţător, sau imediat după optocuplor.
Rejecţia modului comun este factorul determinant la obţinerea unui semnal
curat la receptor.

7.2. Circuite de detecţie a prezenţei curentului

Sesizarea directă a curentului (“True current sensing”) reprezintă
sesizarea curentului prin înserierea LEDului cu sarcina. Se poate face doar în
cazul curenţilor foarte mici (≤ zeci de mA) şi această situaţie este rar întâlnită
în aplicaţiile industriale (fig. 7.5).

139
 Bimetal cu rol de protectie la supracurenti

Sarcina

R
F

IF
+ Vcc

Il =IF Out

Fig. 7.5. Sesizarea directă a curentului (“True current sensing”).

În celelalte cazuri se măsoară de fapt tensiunea. La calculul şuntului

pentru LED, mai ales în cazul supravegherii curenţilor mari, se estimează V Fmax
= 1,75 V. Uneori, pe rezistoarele de sesizare a curenţilor mari nu cade atât de
mult, aceasta reprezentând putere disipată inutil. Pentru atingerea tensiunii V F
este necesară o schemă special destinată acestui scop (fig. 7.6):

R
F IF
+ Vcc

R
S
Out

Sarcina
Il

Fig. 7.6. Sesizarea curentului într-un punct oarecare, flotant, al circuitului.

140
 Rezistorul de sesizare R S are şi rol de şunt (asemenea şuntului dintr-un
instrument de măsură a curentului). Valoarea ei se calibrează pe considerentul
I lmax .R S = V Fmax ≈ 1,75 V.
Avantajul major al optocuplorului ca element de sesizare (ca traductor)
este acela că permite circuitului de intrare să floteze la orice potenţial mai mic
decât cel de străpungere V str .
Adăugând dioda D la circuitul de mai sus, obţinem un circuit de sesizare
a curentului alternativ, cu detecţie monoalternanţă (fig. 7.7):

R
F
+ Vcc

R D
S

Retea Out
c.a.

Sarcina C

Il

Fig. 7.7. Sesizarea curentului alternativ cu redresare monoalternanţă.

7.3. Detectoare de prag

Funcţia de comparator este o aplicaţie importantă pentru controlul
proceselor industriale sau comanda lor. Separarea optică nu reduce precizia
măsurătorii. Exemplu tipic este supravegherea tensiunii de reţea la capetele
unui motor prin compararea cu un prag fix (fig. 7.8). Ambele stări anormale –
supratensiunea şi subtensiunea – sunt astfel semnalizate. De exemplu, o
tensiune sub cea nominală poate să însemne scurtcircuit pe linie (căderea
alimentării).
Circuitele de sesizare cu prag reprezintă o necesitate în mediul
industrial. Prelucrarea semnalului (detecţia, amplificarea) înainte de sesizare
reclamă surse suplimentare separate, ceea ce este incomod de foarte multe ori.
Dacă numărul căilor către proces este mare (32 sau mai multe), atunci acele
surse nu sunt mici. În alte situaţii se poate alimenta amplificatorul operaţional
din calea de semnal.

141
 Filtrare

R R

+
Rx
C
-

Retea M

Fig. 7.8. Circuit de sesizare a tensiunii pe un motor şi detecţie de prag.

7.4. Circuite de protecţie pentru optocuploare

Supratensiunile tranzitorii pot distruge LEDurile optocuploarelor prin
supracurentul generat, prin puterea disipată în exces sau prin depăşirea tensiunii
de străpungere intrare-ieşire.
Cuplajul capacitiv cu reţeaua induce un curent de intrare “de scurgere”,
greu de evaluat sau prevăzut. În general, circuitul de intrare în optocuplor se
protejează la supratensiune şi supracurent.

7.4.1. Supratensiuni tipice în reţea

Fig. 7.9. Suprasarcină repetitivă în reţeaua de c.a (paraziţi clasici).

142
 Suprasarcinile nerepetitive / accidentale (fig. 7.10) se datorează
întreruperilor alimentării la o sarcină inductivă în condiţiile în care i L ≠ 0 la
întreruperea circuitului.

Fig. 7.10. Suprasarcină accidentală (monoimpuls) în reţeaua de c.a.

Suprasarcinile corespunzătoare unui regim autooscilant supracritic se

prezintă sub forma unui tren scurt cu impulsuri amortizate rapid (fig. 7.11).
Sursa lor este de obicei vibraţia contactelor unui releu (contactor) electric
obişnuit. Amplitudinea mare a acestei suprasarcini are la bază relaţia:
∂i
V =L . (7.1)
∂t
Valoarea mare a tensiunii se datorează valorii mari a raportului di/dt (valorii
mici a lui dt).

Fig. 7.11. Suprasarcină corespunzând unui regim autooscilant supracritic.

143
7.4.2. Tehnici de atenuare a supratensiunilor

O primă metodă (fig. 7.12) foloseşte atenuarea supratensiunilor printr-un

divizor de tensiune rezistiv. Raportul:
R2
k= (7.2)
R1 + R 2 + R3
determină nu numai atenuarea semnalului util ci şi a supratensiunilor.
Ca şi cale de scurgere pentru suprasarcină, circuitul nu e cel mai potrivit,
pentru că la rezistenţele mari conţinute în schemă corespund constante de timp
mari.
LEDul de protecţie (PROT) legat în antiparalel protejează LEDul
optocuplorului în alternanţele negative (fără transmisie).

R1 I R
F
F

Retea
c.a. R2 PROT.
sau
c.c. R3

Fig. 7.12. Atenuarea semnalului de control.

O mai bună alegere pentru scurgerea suprasarcinii o reprezintă schemele

cu condensatoare (fig. 7.13 şi fig. 7.14).
În circuitul din figura 7.13, condensatorul C 1 şuntează vârfurile de
tensiune din reţea (FTJ). Schema oferă o impedanţă în c.a. mai mică, ceea ce
duce la descărcarea mai rapidă a suprasarcinii determinate de semnalul
perturbator.

R1 R
F

Retea
c.a.
C PROT.
sau
c.c. R2

Fig. 7.13. Circuit de protecţie realizat cu un condensator.

144
 În circuitul din figura 7.14, C 1 şi C 3 au înlocuit rezistoarele R 1 şi R 2
care, fiind la reţea (220V), disipau mult. Acesta este circuitul cu putere disipată
minimă. Dacă condensatoarele clachează devenind scurt-circuit, optocuplorul
este în pericol. Dacă vârful care le străpunge are amplitudinea suficient de mare
(de ordinul kilovolţilor) el poate trece şi de optocuplor distrugând circuitele
logice de la receptor. Filtrarea vârfurilor este mai slabă ca la circuitul
precedent.

C1
R
F

Retea
C2 PROT.
c.a. C3

Fig. 7.14. Circuit de protecţie realizat cu condensatoare, pentru reţea de c.a.

Circuitul de protecţie prezentat în figura 7.15 este realizat cu două diode

transzorb: D 1 şi D 2 (diode absorbante ale perturbaţiilor – diode Zenner
ultrarapide de putere). Conform recomandării date de producători transzorb-
urile se înseriază.

R
F

D1
Retea
c.a.
sau V v f PROT.
c.c. D2

Fig. 7.15. Circuit de protecţie realizat diode transzorbs – diode absorbante ale perturbaţiilor.

Varistoarele cu oxizi metalici (MOV – “Metal Oxid Varistors”) sunt de

asemenea adecvate protecţiei optocuploarelor, fiind mult mai rapide decât
Zenerele standard. Cunoscând tipul de perturbaţie din reţea poate fi dedusă
energia semnalului parazit, de unde posibilitatea de a proiecta cel mai potrivit
circuit de protecţie. În cazurile în care perturbaţia nu este cunoscută, se
estimează energia din componenta care ar putea genera perturbaţia: ½L .I2 la
. 2
bobine, ½C U la condensatoare.

145
8. FOTODIODA
8.1. Principiul de funcţionare
La iluminarea unei joncţiuni p-n dintr-un material semiconductor,
fotonii absorbiţi în material generează perechi de purtători electron-gol.
Electronii astfel rezultaţi vor putea trece în banda de conducţie contribuind la
apariţia unui curent electric (fotocurent) prin joncţiune.
Deplasarea electronilor spre regiunea n şi a golurilor spre regiunea p este
cel mai probabil să se producă atunci când separarea în perechi electron-gol are
loc într-o regiune a semiconductorului în care există un câmp electric (fig. 8.1).
Altă alternativă la separarea în perechi electron-gol este recombinarea, aceasta
neducând la deplasarea sarcinilor electrice şi deci nici la apariţia unui curent
electric prin joncţiune.
Distribuţia câmpului electric într-o diodă semiconductoare polarizată
invers (fig. 8.1.a) nu este uniformă. În regiunile p+ (strat de contact, puternic
dopat cu purtători de tip p) şi n+ (substrat puternic dopat n) câmpul electric este
mult mai slab decât în stratul de mijloc n - (strat epitaxial slab dopat n). În acest
strat intermediar va lua naştere o regiune golită de purtători datorată apariţiei
fotocurentului. Grosimea acestei regiuni depinde de rezistivitatea stratului
intermediar şi de mărimea tensiunii de polarizare aplicată joncţiunii.
O regiune golită de purtători există chiar şi în absenţa unei tensiuni de
polarizare aplicate. Aceasta se datorează câmpului electric intern produs de
difuzia purtătorilor minoritari de-a lungul joncţiunii. Polarizarea inversă
amplifică acest câmp electric intern şi măreşte grosimea acestei regiuni.
Lungimea de difuzie a unui foton în materialul semiconductor este
dependentă de lungimea lui de undă (fig. 8.1.b). Fotonii cu lungimi de undă
mici sunt absorbiţi la suprafaţa materialului semiconductor, în timp ce fotonii
cu lungimi de undă mari pot difuza pe întreaga lungime a materialului
semiconductor. Din acest motiv, pentru a obţine o fotodiodă cu o bandă
spectrală de răspuns largă, aceasta ar trebui realizată cu un strat p+ foarte
subţire pentru a permite absorbţia lungimilor de undă scurte şi un strat golit de
purtători gros pentru a permite absorbţia lungimilor de undă mari.
Extinderea grosimii regiunii golite de purtători, indiferent de valoarea
tensiunii de polarizare inverse aplicate, este mai uşor de realizat cu materiale
semiconductoare cu o rezistivitate mare a joncţiunii. Suprafeţele de contact ale
cristalului semiconductor trebuie însă să aibă o rezistivitate mică pentru a
permite un bun contact electric al dispozitivului. Diodele p-n, ca de exemplu
celulele solare, sunt realizate prin difuzia unui strat p într-un material n cu
rezistivitate mică. La fotodiodele p-n, un strat subţire p, realizat prin difuzie,

146
asigură un răspuns bun la lungimi de undă scurte, dar este necesară o tensiune
de polarizare inversă mare pentru a extinde regiunea golită de purtători la
adâncimi care să permită un răspuns bun la lungimi de undă mari. Un strat p
gros degradează răspunsul la lungimi de undă mici, dar micşorează tensiunea
de polarizare inversă necesară unui răspuns la lungimi de undă mari.

Fig. 8.1. a. Distribuţia câmpului electric în fotodiodă la polarizare inversă;

b. Mecanismul de generare a fotocurentului la iluminarea fotodiodei.

Optimizarea răspunsului atât la lungimi de undă mici cât şi la lungimi de

undă mari şi la tensiuni de polarizare inverse mici necesită folosirea de
fotodiode PIN (p-intrinsec-n). O fotodiodă PIN este realizată prin difuzia unui
start subţire de tip p în partea din faţă şi a unui strat de tip n în spatele unui strat
de siliciu cu rezistivitate foarte mare (fig. 8.2). Această regiune cu rezistivitate
mare este denumită regiune intrinsecă sau strat “I”. La polarizarea cu tensiuni

147
negative de ordinul volţilor ( minim 5 V la diodele PIN realizate de HP)
întreaga regiunea golită de purtători se extinde peste întregul strat I chiar şi la
valori mari ale fluxului luminos incident. Aceasta asigură cea mai bună
liniaritate şi cea mai bună viteză (cca. 1GHz) dispozitivului.

Fig. 8.2. Structura unei fotodiode PIN.

Teoretic orice tip de joncţiune semiconductoare poate fi folosită la

fotodetecţie. De exemplu, capsula LEDurilor permite emisia în exterior a
fluxului radiat de chip-ul semiconductor la polarizare directă, dar în acelaşi
timp joncţiunea semiconductoare poate fi expusă unei radiaţii externe. Deşi nu
au fost proiectate pentru a funcţiona cu performanţe optime ca şi fotodiode, ele
pot fi folosite cu această funcţie în unele aplicaţii. Maximul spectrului lor de
sensibilitate este la o lungime de undă mult mai mică decât cel al fotodiodelor
cu siliciu, astfel că în lipsa unor filtre, ele pot aproxima mult mai bine răspunsul
fotopic (răspunsul sistemului vizual uman).

8.2. Mărimi caracteristice

Responsivitatea

Responsivitatea se defineşte ca fiind raportul dintre fotocurentul generat

şi fluxul incident:
I  A
R= P  . (8.1)
Φ I W 

148
Eficienţa cuantică

Eficienţa cuantică se defineşte ca fiind raportul dintre numărul de

electroni generaţi în unitatea de timp şi numărul de fotoni incidenţi în unitatea
de timp:
I e I h⋅ν h⋅c
η= P = P ⋅ − = R⋅ − < 1. (8.2)
Φ I EG Φ I e e ⋅λ
unde:
E G – lăţimea benzii interzise [eV];
e- – sarcina electronului;
h – constanta lui Plank;
λ – lungimea de undă a radiaţiei incidente;
c – viteza luminii

8.3. Modelul electric al fotodiodei

Cel mai simplu model al unei fotodiode este cel al unei diode obişnuite
conectată în paralel cu un generator de curent comandat (fig. 8.3).
Amplitudinea curentului I P generat este proporţională cu fluxul luminos
incident detectat de fotodiodă. Polaritatea acestui fotocurent este de la catod la
anod.

IP

I TOT ID

+
+ +
VD RL
E VL

Fig. 8.3. Modelul electric al unei fotodiode PIN (I TOT = I P + I DARK = -I D ).

Operarea la o tensiune de polarizare nulă se numeşte mod fotovoltaic

(fig. 8.4) deoarece fotodioda este cea care generează căderea de tensiune de pe
rezistorul de sarcină. Operarea in mod fotovoltaic poate fi liniară sau
logaritmică în funcţie de valoarea sarcinii. Operarea în mod logaritmic se

149
obţine dacă sarcina este mai mare de 1011 Ω. Operarea în modul liniar se obţine
dacă rezistenţa de sarcină este mult mai mică decât rezistenţa dinamică a
fotodiodei. Valoarea limită superioară pentru operarea în mod liniar este V L ≈
100mV (fig. 8.3) şi depinde de precizia liniarităţii necesară în aplicaţie. Prin
mărirea valorii rezistenţei de sarcină, se poate mări sensibilitatea fotodiodei
pentru a detecta semnale de nivel foarte mic, dar se micşorează mult limitele
domeniului dinamic în care răspunsul este liniar. Valoarea maximă a
rezistenţei de sarcină R L este cuprinsă între 25MΩ la fotodiodele cu arie mare
şi 550 MΩ la dispozitivele cu arie mică.

Fig. 8.4. Familie de caracteristici curent-tensiune ale fotodiodei PIN la diferite nivele ale iluminării.

Operarea la polarizare inversă se numeşte mod fotoconductiv (fig. 8.4).

Faţă de regimul fotovoltaic, acest mod prezintă următoarele avantaje:

- viteză mult mărită;
- stabilitate îmbunătăţită;
- plajă dinamică mărită;
- coeficient de temperatură micşorat;
- răspuns îmbunătăţit la lungimi de undă mari.

Principalul dezavantaj al modului de operare fotoconductiv este

existenţa curentul de întuneric datorat polarizării inverse. Curentul de întuneric
este acel curent care curge prin fotodiodă atunci când aceasta nu este iluminată.
Curentul de întuneric care curge prin rezistorul de sarcină R L generează un
offset de tensiune care variază exponenţial cu temperatura.

150
8.4. Configuraţii de bază ale amplificatoarelor
cu fotodiode
Pentru operarea în mod liniar rezistenţa de sarcină a fotodiodei trebuie
să fie cât mai mică posibil. În figura 8.5 este prezentată o configuraţie de
amplificator care permite operarea fotodiodei în acest mod.
Intrarea inversoare a operaţionalului este masă virtuală; rezistenţa
dinamică văzută de fotodiodă este R 1 împărţit la amplificarea căii de reacţie.
Dacă operaţionalul are o impedanţă de intrare foarte ridicată, amplificarea de pe
calea de reacţie a amplificatorului este aproximativ egală cu amplificarea lui de
pe calea directă (în buclă deschisă).

R1

ID
-

+ Vout

R2=R1
Ec
+

Fig. 8.5. Configuraţie de amplificator pentru răspuns liniar.

Valoarea tensiunii de ieşire se calculează cu formula:

Vout = R1 ⋅ I D = R1 ⋅ ( I P + I DARK ) . (8.4)

Din această ecuaţie rezultă că tensiunea de ieşire va creşte proporţional

cu fluxul luminos sesizat de fotodiodă. Dacă dorim un montaj inversor atunci se
inversează polaritatea fotodiodei şi a sursei de polarizare E C . De asemenea
sursa E C poate chiar lipsi din montaj.
Rezistorul R 2 poate lipsi dacă fotocurentul este suficient de mare.
Scopul utilizării ei este doar de a compensa offsetul curentului.
Viteza circuitului este limitată de constanta de timp a rezistorului R 1 şi a
capacităţii sale proprii. Ea poate fi îmbunătăţită prin înlocuirea rezistorului R 1
cu un şir de două sau mai multe rezistoare.

151
 Modul de operare logaritmic necesită o rezistenţă de sarcină foarte mare
(minim 1GΩ). Aceasta se poate obţine cu montajul din figura 8.6 cu un
operaţional realizat cu FET-uri la intrare.

+
I Vout
P -

R2
R1

Fig. 8.6. Configuraţie de amplificator pentru răspuns logaritmic.

Valoarea tensiunii de ieşire se calculează cu formula:

 R  k ⋅T  I 
VOUT = 1 + 2  ⋅ ⋅ ln1 + P  , (8.5)
 R1  q  IS 
unde:
- kT/q ≈ 25mV;
- I S este curentul de saturaţie invers:
I
I S = q⋅VF , (8.6)
e K ⋅T − 1
unde: 0 < I F < 0,1 mA

Dacă valoarea offset-ului curentului ridică probleme, se poate adăuga un

rezistor între cele două borne ale operaţionalului. Valoarea sa trebuie să fie mai
mare decât 10GΩ/A R (A R – amplificarea de pe calea de reacţie). Dacă
operaţionalul are o impedanţă de intrare foarte mare atunci A R = A/(1+R 2 /R 1 )
(A – amplificarea de pe cale directă). Deci, făcând R 2 = 0, putem folosi o
rezistenţa de valoare minimă între intrările operaţionalului (10GΩ).
Viteza acestui amplificator este foarte mică, având o constantă de timp τ
≈ 0,1 s. Dacă este necesară operarea în mod logaritmic la viteză mare este de
preferat amplificatorul cu răspuns liniar urmat de un convertor logaritmic.

152
8.5. Aplicaţii cu fotodiode PIN
Amplificator liniar pentru măsurarea densităţii (densimetru)

Fotodiodele PIN sunt foarte stabile şi au coeficient termic zero pentru λ

< 800nm, sunt liniare într-o plajă de 100dB cu distorsiuni mai mici de 1%.
Stabilitatea densimetrului prezentat în figura 8.7 este determinată mai degrabă
de parametrii mecanici decât de cei electrici.

R1
+ Vref
Α1
-
IF CA3130 R2
I 1
P2

D1 Φ2 D2

Φ1
Divizor de
I P3 R3
fascicol
Φ3
R5
D3
CA3130
Proba -

+ Α2 Vo

R4
2

Pt. I F = 10 mA, d = 100mm : I P 2 = 3,2 mA

d
Pt. Vref=100mV:
R1=R2=R3=R4=33MΩ R5 = 10 Ω
D1 : HEMT -3300
D2,D3 : HP 5082-4207

Fig. 8.7. Amplificator liniar pentru măsurarea densităţii.

Bucla de reacţie, formată din amplificatorul A 1 şi calea optică dintre

diodele D 1 şi D 2 , stabilizează fluxul Φ 2 şi îl fac să varieze liniar cu V REF . Dacă
divizorul de fascicol este stabil, atunci raportul dintre Φ 3 şi Φ 2 este constant şi
tensiunea de ieşire V O este proporţională cu V REF . Această afirmaţie rămâne
adevărată chiar dacă dioda D 1 se degradează deoarece bucla de reacţie va forţa

153
creşterea curentului I F prin D 1 . Fluxul Φ 3 fiind menţinut stabil, el va fi
proporţional cu transmisivitatea optică a oricărui material inserat între divizorul
de fascicol şi D 3 . Se obţine astfel un dispozitiv de măsură a transmisivităţii
stabil. Dacă în schimb se interpune proba de măsurat între divizorul de fascicol
şi D 2 , I P3 va creşte proporţional cu atenuarea. Deoarece A 2 este un amplificator
logaritmic (fig. 8.6) tensiunea de ieşire V OUT va depinde logaritmic de
atenuarea lui Φ 2 , circuitul funcţionând ca densimetru optic.

Sesizor de prezenţă

Impedanţa dinamică a fotodiodelor PIN este suficient de mare pentru a

separa calea de sumare de cea diferenţială, ceea ce le face utile în
amplificatoarele de însumare / scădere (fig. 8.8).
Fotocurenţii I P2 şi I P3 de la intrarea operaţionalului A 1 sunt însumaţi
pentru a realiza un câştig al amplificatorului A 1 mai mare cu 6dB decât la
circuitul din figura 8.7. Presupunând că operaţionalul A 1 are o amplificare în
buclă deschisă A V1 = 105, amplificarea lui în buclă închisă se calculează cu
formula:

I P2 + I P2
⋅ AV 1 = 1,80 ⋅10 5 [105,12dB ]
R1
A1 = ⋅ (8.7)
IF ∆V F
R6 +
∆I F

Această valoare mare a amplificării menţine potenţialele catozilor

diodelor D 3 şi D 2 la masă virtuală. În consecinţă, operarea în mod liniar este
asigurată chiar şi la potenţiale ale anozilor de până la 100mV. De aici rezultă
valoarea rezistenţei dintre anodul lor şi masă: 100mV/3,2nA=31,3MΩ.
Dacă operaţionalul A 2 este conectat ca un amplificator diferenţial, este
bine să se menţină potenţialele anozilor sub 50mV pentru a permite o excursie a
curenţilor I P2 şi I P3 pe întreaga plajă de domenii posibile (0…100%). Sistemul
poate fi folosit atunci pentru a măsura în mod liniar diferenţa dintre fluxurile
luminoase Φ 2 şi Φ 3 .
Circuitul poate fi folosit ca şi o alarmă prin obturare, foarte sensibilă,
pragul putându-se regla din potenţiometrul R 4 . Dacă fluxul Φ 3 slăbeşte sau
dacă Φ 2 devine mai puternic, A 2 va bloca tranzistorul Q 1 . Dacă ambele fluxuri
slăbesc ca intensitate, bucla de reacţie prin A 1 va mări curentul I F prin D 1 şi la
cca. 20 mA Q 2 va intra în conducţie declanşând alarma. Trebuie remarcat că,
dacă fluxul Φ 3 scade, fluxul Φ 2 va creşte proporţional pentru a menţine
curentul (I P2 + I P3 ) constant. Din acest motiv, acest amplificator sumator /

154
diferenţial permite sesizarea diferenţială cu un câştig mai mare cu 6dB decât s-
ar fi obţinut prin stabilizarea fluxului Φ 2 şi sesizarea schimbărilor fluxului Φ 3 .

R1
+ Vref Bus de alarma
Α1 SAU cablat
-
CA3130
R2
IF
I
P2
Obstacol
D1 D2
2N3904
Φ1 Φ2 +
Α2 Q1
-
I P3 CA3130
R3
Divizor de
fascicol 50%
Φ3 D3

R4

R5
R5

Q2

2N3904

Pt. If=10mA, d=100mm : Ip2+Ip3=6,4nA

Pt. Vref=640mV:
R1=R2=100MΩ
R3=R5=27MΩ
R4=10MΩ
R6=33MΩ

Fig. 8.8. Sesizor de prezenţă.

155
9. LASERE
Laserele au cunoscut şi cunosc în continuare o dezvoltare şi o răspândire
deosebit de mare începând de la aplicaţii devenite deja “banale” cum ar fi
“laser-pointer-ul” sau deja arhicunoscutul şi răspânditul CD-player sau CD-
ROM şi până la domenii tehnologice de vârf, cum ar fi comunicaţiile pe fibră
optică la mare viteză şi mare distanţă, industria militară, aparatura medicală,
holografie etc. Acest capitol este o introducere şi o scurtă trecere în revistă a
unui domeniu foarte vast căruia îi sunt consacrate sute de cărţi în literatura de
specialitate. Vom prezenta în continuare câteva noţiuni cu privire la
mecanismul fizic care stă la baza producerii radiaţiei laser, componentele
principale ale unui laser, proprietăţile radiaţiei emise etc. Vom încheia prin a
prezenta câteva tipuri de lasere printre care şi cel folosit în comunicaţiile pe
fibră optică (şi nu numai): dioda laser semiconductoare.

9.1. Principiul de funcţionare al laserelor

Mecanismul fizic care stă la baza producerii radiaţiei laser este exprimat
chiar de acronimul său: “Light Amplification by Stimulated Emission of
Radiation” – amplificarea luminii prin emisia stimulată a radiaţiei (luminoase).
Pentru a avea loc emisia stimulată a radiaţiei mai este necesar să se
producă un fenomen : “inversiunea de populaţie”. În mod normal, la echilibru
termic, electronii unui atom pot ocupa numai anumite nivele energetice discrete
(şi nu altele). Ei tind să ocupe nivelele energetice minime (fig. 9.1):

Fig. 9.1. Distribuţia electronilor într-un atom.

156
 Dacă E 1 şi E 2 (E 1 < E 2 ) sunt două nivele energetice discrete,
consecutive, ocupate de electroni, raportul dintre numerele de electroni de pe
cele două straturi este dat de următoarea formulă:
 E2 − E1 
N2 − 
K ⋅T 
=e  <1 (9.1)
N1
unde:
K – constanta lui Boltzman;
T – temperatura absolută (°K);
N 1 – numărul de electroni de pe nivelul energetic inferior;
N 2 – numărul de electroni de pe nivelul energetic superior;

În mod evident, acest raport este subunitar: N 2 < N 1 . Pentru a avea

inversiune de populaţie, ar trebui ca N 2 > N 1 . Aceasta s-ar putea realiza teoretic
prin două metode. Prima ar fi să aducem atomul la o temperatură absolută
negativă (T < 0) ceea ce este imposibil. Din această cauză în practică se
foloseşte cea de-a doua metodă: excitarea electronilor de pe nivelul inferior
astfel încât aceştia să treacă pe cel superior. Această excitare are nevoie de o
sursă de energie din exterior care poate fi luminoasă (fotoni) sau electrică
(curent electric / electroni).
Aşadar, în urma excitării electronilor este posibilă realizarea inversiunii
de populaţie (fig. 9.2). Mai departe, electronii de pe nivelul excitat (E 2 ) pot
reveni înapoi pe nivelul de bază de pe care au fost excitaţi (E 1 ). Dacă diferenţa
energetică ∆E dintre aceste două nivele are o valoare adecvată, această revenire
poate fi radiativă (cu emisie de fotoni). Revenirea se poate face spontan (şi aici
este cazul producerii radiaţiei luminoase în LEDuri) sau stimulat, prin ciocnirea
electronilor de pe nivelul excitat de către alţi fotoni a căror energie este de
asemenea egală cu ∆E.

Fig. 9.2. Ilustrare schematică a mecanismului de excitare, realizare a inversiunii de populaţie şi

dezexcitare cu emisie radiativă a electronilor dintr-un atom.

157
 Primul dispozitiv care a funcţionat după acest model a fost realizat de
Charles H. Townes de la Columbia University în 1954. El emitea radiaţii în
domeniul de frecvenţă al microundelor şi a fost denumit MASER.
Timpul de viaţă al electronilor pe un nivel energetic excitat este foarte
scurt (t v ≈ ns) şi din această cauză inversiunea de populaţie este greu de
menţinut şi necesită un consum de energie din exterior foarte mare. Materialele
(mediile active) adecvate pentru producerea de radiaţie laser sunt cele ale căror
atomi au şi alte nivele energetice decât cele obişnuite: aşa zisele nivele
energetice metastabile ale căror timpi de viaţă sunt cu mult mai mari (t v ≈ µs ÷
ms). Cu astfel de medii active sunt realizate lasere cu trei, patru sau mai multe
nivele.
Primul laser cu trei nivele a fost laserul cu rubin construit de Theodore
H. Mainman, de la Hughes Aircraft, California, în 1960. Cristalul de rubin
(mediul activ al laserului) este realizat dintr-un material gazdă transparent (oxid
de aluminiu - Al 2 O 3 ), dopat cu ioni de Crom (Cr+3) care îi conferă culoarea
roşie cunoscută. Dar principalul rol al dopantului este de a produce radiaţia
laser (de a emite lumină). Mecanismul de excitare şi de producere a radiaţiei
luminoase într-un laser cu trei nivele, cum este cel cu rubin, este ilustrat în
figura 9.3:

Fig. 9.3. Ilustrare schematică a mecanismului de producere a radiaţiei luminoase la laserele cu trei
nivele.

La echilibru termic, toţi electronii atomilor mediului activ al laserului

ocupă nivele de energie minimă, ultimul nivel ocupat reprezentând “nivelul de
bază” sau “nivelul inferior de laserare” (NIL). Timpul de viaţă al electronilor de
pe acest nivel (t 3 ) este foarte mare. Prin excitarea cu o sursă de energie
exterioară (energie luminoasă la laserul cu rubin) electronii trec pe un nivel
energetic superior (“nivel excitat”) unde timpul de viaţă este foarte mic (t 1 ≈
ns).

158
 De aici electronii “cad” pe un nivel energetic inferior care este chiar
“nivelul metastabil” (“nivelul superior de laserare” – NSL). Această tranziţie
este neradiativă şi are loc cu disipare de căldură care este preluată de atomii
materialului gazdă. Timpul de viaţă pe nivelul metastabil (t 2 ≈ 103 . t 1 ≈ µs) este
mult mai mare decât pe nivelul excitat şi dacă mecanismul de excitare este
menţinut, se ajunge la o inversiune de populaţie (numărul de electroni de pe
nivelul metastabil este mult mai mare decât cel de pe nivelul de bază).
Mai departe, electronii de pe nivelul metastabil trec pe nivelul de bază
printr-o tranziţie radiativă, rezultând câte un foton de energie: h . ν = ∆E 2 . Se
observă că energia necesară excitării unui electron de pe nivelul de bază pe cel
excitat este mai mare decât energia fotonului rezultat în urma tranziţiei
radiative (∆E 1 > ∆E 2 ). Tranziţia radiativă nu are loc spontan ci stimulat (fig.
9.4). Un electron de pe nivelul superior de laserare va trece pe cel inferior
numai dacă este stimulat (ciocnit) de un alt foton având energia: h . ν = ∆E 2 . În
urma ciocnirii fotonul incident îşi va menţine energia (frecvenţa) iar electronul
ciocnit va trece pe nivelul inferior emiţând la rândul lui un foton cu energia :
h . ν = ∆E 2 . Vor rezulta, aşadar, doi fotoni având aceeaşi fază şi lungime de
undă / frecvenţă. Acest fenomen este multiplicativ şi se produce în avalanşă în
întreg mediul activ. Rezultatul va fi o radiaţie luminoasă coerentă, caracteristica
cea mai importantă a radiaţiei laser.

Fig. 9.4. Producerea de fotoni coerenţi prin emisie stimulată

Laserul cu trei nivele, prin însăşi principiul său de funcţionare are o serie
de dezavantaje. Primul se referă la energia de excitare / pompaj mare necesară
menţinerii inversiunii de populaţie, deoarece majoritatea electronilor din atomii
mediului activ se află pe nivelul de bază. Al doilea se referă la modul de
operare al laserului: întrucât timpul de viaţă pe nivelul metastabil este mult mai
mic decât pe cel de bază, la un moment dat nivelul metastabil se va depopula de
electroni. Atunci va fi necesară repopularea nivelului metastabil, fapt ce face
posibilă operarea acestui laser numai în regim de impulsuri.

159
 Aceste neajunsuri sunt eliminate la laserele cu patru nivele. La aceste
lasere în atomii mediului activ se mai introduce un nivel energetic mai ridicat
decât cel de bază care va deveni nivelul inferior de laserare (NIL) (fig. 9.5):

Fig. 9.5. Ilustrare schematică a mecanismului de producere a radiaţiei luminoase la laserele cu patru
nivele.

Diferenţa faţă de laserul cu trei nivele este că electronii nu mai cad de

pe nivelul metastabil direct pe nivelul de bază în timpul tranziţiei radiative ci pe
un nivel intermediar care este acum nivelul inferior de laserare. De aici
electronii cad spontan pe nivelul de bază.
Timpul de viaţă al electronilor pe acest nivel suplimentar introdus (NIL)
este mai mic decât cel de pe nivelul superior de laserare (NSL): t 2 > t 3 . Ca
urmare, inversiunea de populaţie este mult mai uşor de întreţinut. De exemplu,
să presupunem că dorim ca pe NSL să avem un număr dublu de electroni faţă de
cel de pe NIL. Dacă 1% dintre atomii materialului se află pe nivelul de laserare
inferior, atunci ar trebui să avem 2% din atomii mediului activ pe nivelul
metastabil (2% dintre atomi să fie excitaţi). La un laser cu trei nivele acelaşi
raport s-ar putea obţine prin excitarea a două treimi dintre atomii mediului
activ.
De aici se poate deduce, în mod evident, că energia de pompaj necesară
unui laser cu patru nivele este mult mai mică decât la cel cu trei. Şi inversiunea
de populaţie este mult mai uşor de întreţinut, fapt ce permite operarea laserului
cu patru nivele şi în undă continuă (nu doar în impulsuri ca şi cel cu trei nivele).
Ca şi observaţie generală trebuie să precizăm că aceste modele
prezentate mai sus sunt nişte abstractizări ale modelelor atomice ale
materialelor care compun mediul activ. În realitate nivelele energetice ale
atomului (şi aici ne referim la nivelul excitat, nivelul inferior de laserare şi

160
nivelul superior de laserare) sunt de fapt nişte spectre energetice. Aceasta face
ca în practică radiaţia laser emisă să nu mai fie strict monocromatică ci într-un
spectru de lungimi de undă. Oricum, chiar şi aşa, spectrul radiaţiei emise este
foarte îngust datorită discriminării realizate de cavitatea rezonantă a laserului
(despre care vom vorbi mai târziu) şi opticii adiţionale care se poate adăuga. În
general acest spectru are o lăţime de ordinul nanometrilor, ceea ce face ca
laserele să fie mult mai avantajoase decât LEDurile în aplicaţiile în care avem
nevoie de radiaţie mono- sau cvasi-monocromatică, cum ar fi comunicaţiile pe
fibră optică.
Distribuţia nivelelor energetice ale atomului în spectre energetice
discrete are şi un avantaj în cazul în care excitarea atomilor se face prin pompaj
optic: în acest caz lungimea de undă a radiaţiei de pompaj nu mai trebuie aleasă
strict (h . ν pompă = ∆E 1 ) ci se poate încadra într-un domeniu: ∆λ pompă .

9.2. Componentele principale ale unui laser

Principalele componente ale unui laser, indiferent de tip, fără de care nu
s-ar putea produce fenomenul de laserare sunt următoarele:

Mediul activ

Mediul activ – reprezintă un material al cărui atomi permit realizarea

inversiunii de populaţie şi emisia stimulată de lumină. Acest material depinde
de tipul laserului, dar ca şi caracteristică generală, el trebuie să fie transparent
în principal la radiaţia emisă iar dacă pompajul se face optic, trebuie să fie
transparent şi la radiaţia de pompaj.

Pompa de energie

Mecanismul de excitare (pompaj) – reprezintă sursa de energie

exterioară care face posibilă crearea şi menţinerea inversiunii de populaţie în
mediul activ. Există mai multe tehnici de pompaj, fiecare specifică unui anumit
tip de laser.
Pompajul optic se foloseşte la laserele la care mediul activ este
transparent la lungimea de undă a radiaţiei de pompaj (cristal sau sticlă la
laserele cu corp solid). Întrucât diferenţa energetică dintre nivelul excitat şi
nivelul de bază este mai mare decât cea dintre nivelul superior de laserare şi
nivelul inferior de laserare, este necesar ca energia de pompaj să fie mai mare
decât energia radiaţiei emise: E pompă > E emisă (λ pompă < λ emisă ). Ca şi surse de
energie pentru pompajul optic se folosesc lampa fulger (“blitz”-ul”) care are un

161
∆λ pompaj mare, randament mare şi poate fi folosită în mod continuu sau în
impulsuri, lampa cu arc electric, diodele laser cu injecţie care au un ∆λ pompaj
mic etc. În fiecare caz ∆λ pompaj trebuie să se suprapună peste banda de absorbţie
a materialului dopant (E nivel excitat – E nivel de bază ).
Pompajul electric se foloseşte la diodele laser semiconductoare, la care
curentul injectat contribuie la menţinerea inversiunii de populaţie prin
generarea de perechi electroni-goluri care la recombinare emit lumină.
Pompajul electric se foloseşte şi la laserele cu gaz, la care câmpul electric
intens aplicat mediului activ (care este gazul) generează inversiunea de
populaţie. La aceste lasere energia câmpului electric poate fi captată direct de
moleculele gazului care reprezintă mediul activ sau indirect, cum este şi cazul
laserului cu He şi Ne în care mediul activ este Ne dar el preia energia captată de
moleculele de He.

Cavitatea rezonantă

Mediul activ şi pompa ar fi suficiente pentru a produce fenomenul de

laserare dar nu şi pentru a-l întreţine şi pentru a crea un fascicol laser. Aşa este
cazul norilor gazoşi din apropierea stelelor, care sunt nişte lasere în stare
naturală, dar care nu produc un fascicol laser deoarece nu au o cavitate
rezonantă şi emit în toate direcţiile.
Rolul cavităţii rezonante este de a întreţine şi de a amplifica emisia
stimulată din mediul activ. Efectul ei este obţinerea la ieşire a unui fascicol
luminos convergent şi intens.
După cum am arătat, emisia stimulată duce la multiplicarea în avalanşă a
fotonilor emişi. Amplificarea în lumină datorată emisiei stimulate este dată de
formula următoare:

A = (1 + G ) L (9.2)
unde:
- L este distanţa parcursă de foton;
- G este câştigul mediului activ (numărul de emisii stimulate generate pe
unitatea de lungime de către un foton).

Din această formulă se poate deduce că amplificarea este proporţională

cu distanţa L parcursă de foton în mediul activ. Pentru a mări această distanţa s-
a introdus mediul activ într-o cavitate separată de oglinzi în care fotonii să
sufere reflexii multiple şi deci s-a mărit foarte mult distanţa L (fig. 9.6).
Oglinda O 1 este total reflectorizantă şi va întoarce în mediul activ toţi fotonii
(toate razele) incidenţi. Oglinda O 2 este parţial transparentă ( x %) şi parţial
reflectorizantă (100 – x %). Valoarea lui x se alege în funcţie de câştigul G al
mediului activ: la materiale cu câştig mare se poate alege x mare, la materiale

162
cu câştig mic se alege o valoare mică pentru x, pentru ca o cantitate cât mai
mare din fluxul luminos generat să fie reîntors în mediul activ pentru a menţine
laserarea.

Fig. 9.6. Cavitatea rezonantă a unui laser.

Cavitatea separată de cele două oglinzi se mai numeşte şi oscilantă sau

rezonantă deoarece ea amplifică şi întreţine emisia stimulată a acelor fotoni ai
căror lungimi de undă satisfac condiţia de rezonanţă (de apariţie a undelor
staţionare):
N ⋅λ = 2⋅ L (9.3)
unde:
- λ este lungimea de undă a fotonului;
- L este lungimea cavităţii rezonante;
- N este modul longitudinal corespunzător.

Această relaţie ne arată ca fotonii care satisfac această relaţie vor suferi
o interferenţă constructivă (pentru că sunt coerenţi – în fază) şi fluxul luminos
pe care îl compun va fi amplificat. Fotonii care nu satisfac această condiţie vor
suferi o interferenţă distructivă şi fluxul luminos generat de ei va fi atenuat.
Deci, din întreg spectrul de lungimi de undă emis de mediul activ, vor fi
amplificate şi vor contribui la realizarea radiaţiei laser doar acele lungimi de
undă (moduri longitudinale) care satisfac condiţia de rezonanţă.
Există mai multe tipuri de cavităţi rezonante. La cea cu oglinzi plan
paralele (fig. 9.6) trebuiesc evitate erorile de aliniere ale oglinzilor. Aceasta
este forma cavităţii la diodele laser semiconductoare, cele două oglinzi
realizându-se prin clivarea materialului semiconductor. La rezonatoarele cu
oglinzi confocale, concentrice, hemisferice sau hemifocale aceste erori de
nealiniere nu mai sunt atât de importante.

9.3.

163
 Lasere cu corp solid
Prezentăm în continuare câteva noţiuni despre principiul de funcţionare
al laserelor cu corp solid întrucât din această categorie fac parte şi
amplificatoarele optice cu fibră optică dopată, folosite în comunicaţiile optice.
La laserele cu corp solid mediul activ este un material gazdă, solid,
dopat cu atomi care au proprietăţi electroluminiscente. De obicei materialul
gazdă este un cristal sau o sticlă, care sunt materiale izolatoare din punct de
vedere electric. Din această cauză pompajul de energie pentru menţinerea
inversiunii de populaţie se poate face numai optic.
De aici rezultă şi principalele proprietăţi pe care trebuie să le
îndeplinească materialul gazdă:
- trebuie să fie transparent la lungimea de undă a pompei şi a radiaţie laser
produse;
- trebuie să fie bun disipativ de căldură (să aibă o conductibilitate termică cât
mai mare), deoarece la creşterea temperaturii în mediul activ scade câştigul
G al mediului activ, creşte indicele lui de refracţie şi scade randamentul
laserului. Materialele cristaline îndeplinesc această condiţie; sticla mai
puţin, dar este mai uşor de fabricat şi mai ieftină.

Dopanţii sunt atomi (ioni) care pot emite lumină (permit realizarea
inversiunii de populaţie). Procentul lor în compoziţia mediului activ depinde de
tipul laserului şi în general este de sub 1%. Ionii folosiţi ca dopanţii sunt cei de:
Cr+3 (Crom), Nd+3 (Neodiniu), Er+3 (Erbiu), Ho+3 (Holmiu)etc.
Procedeul de realizare a mediului activ (material gazdă + dopant) este un
proces complex şi se realizează prin creşterea cristalului. Este greu să se
realizeze medii active de dimensiuni mari. Mediile active din sticle sunt mai
uşor de obţinut dar au proprietăţi mai slabe.
Prezentăm în figura 9.7 schema bloc a unui laser corp solid. Cavitatea
rezonantă este formată de oglinzile O 1 şi O 2 . Mediul activ are forma unei bare
şi este aşezat împreună cu lampa de pompaj într-o cavitate reflectorizantă cu
scopul de a mări eficienţa pompajului optic. Secţiunea transversală a acestei
cavităţi poate fi circulară, eliptică (bara cu mediul activ şi lampa sunt aşezate în
focarele elipsei) sau eliptică dublă (două elipse intersectate având un focar
comun, cu două lămpi de pompaj aşezate în focarele elipselor şi cu mediul activ
aşezat în focarul comun).
Lampa de pompaj poate fi o lampă fulger (blitz) realizată dintr-un tub cu
gaz (Xenon) în care se produc descărcări electrice dacă este supus unui câmp
electric intens. Această lampă are putere mare, randament mare, ∆λ pompaj mare
şi se foloseşte la laserele care lucrează în impulsuri. Lampa cu arc se pretează la
laserele care funcţionează în undă continuă. Diodele (ariile de diode) laser

164
semiconductoare au randament mare şi ∆λ pompaj mic şi sunt folosite la pompajul
laserelor cu NdYAG (∆λ pompaj ≈ 750…900 nm).

Fig. 9.7. Schema bloc a unui laser cu corp solid.

Laserul cu Rubin

Mediul activ al acestui laser este Rubinul care poate fi găsit în stare
naturală sau produs pe cale sintetică. Rubinul este compus din Al 2 O 3
(materialul gazdă - transparent) dopat cu ioni de Cr+3 (atomii care emit radiaţia
laser) în proporţie de 0,01…0,5 %.
Este un laser cu trei nivele care are două nivele (benzi) energetice
excitate (fig. 9.8), pompajul putându-se face cu o lampă (blitz) cu Xenon.
Benzile de absorbţie ale ionilor de Cr+3 sunt la 550 nm şi 400 nm. Timpul de
viaţă pe nivelele excitate este mic (100ns). De aici electronii cad pe nivelul
metastabil (cu timp de viaţă de 3ms) printr-o tranziţie neradiativă. Tranziţia
laser cu emisie de fotoni are loc la trecerea electronilor de pe nivelul metastabil
pe nivelul de bază. Radiaţia laser emisă este de culoare roşie (694,3 nm).
Laserul cu Rubin are un randament slab (0,1…1 %); poate funcţiona în
impulsuri la frecvenţe de ordinul herzilor şi se foloseşte la măsurători
holografice.

165
 Fig. 9.8. Ilustrare schematică a mecanismului de laserare în laserul cu Rubin.

Laserul cu Neodiniu

Mediul activ al laserului cu Neodiniu este format dint-un material gazdă

care poate fi Y 3 Al 5 O 12 (YAG), sticle pe bază de fluor / siliciu sau alte cristale.
Este un laser cu patru nivele, dopat cu Neodiniu (Nd+3) care are două
benzi de absorbţie la 700nm şi 800nm (fig. 9.9).
Pompajul poate fi făcut cu blitz, lampă cu arc electric sau diodă laser de
GaAlAs (808 nm).

Fig. 9.9. Ilustrare schematică a mecanismului de laserare în laserul cu Neodiniu.

166
 Tranziţia laser principală are loc cu emisie de radiaţie în infraroşu (1060
nm). Laserele cu NdYAG sau cu Nd dopat în sticlă pe bază de fluor mai au o
tranziţie secundară (20% din fluxul radiat) la 1318 nm.
NdYAG este un mediu activ greu de crescut, de aceea se folosesc bare
de dimensiuni mici: 6…9 mm în diametru şi până la 10 cm în lungime. Laserele
realizate cu el pot lucra în impulsuri (de 1ms) sau continuu, au o putere de
ieşire de până la 1000W şi un randament de 0,1…1 %. Se folosesc în aplicaţii
de laborator, militare, medicale etc.

Laserul cu Erbiu

Erbiul se foloseşte ca şi dopant al fibrelor optice pe bază de siliciu la

realizarea laserelor şi amplificatoarelor optice cu fibră optică dopată.
Ionii de Erbiu (Er+3) au trei benzi de absorbţie principale (fig. 9.10)
putând fi excitaţi prin pompaj optic la lungimile de undă de 807 nm, 980 nm şi
1480 nm. Din acest motiv pompajul se face cu diode laser în infraroşu. Material
gazdă fiind fibra optică monomod (vezi capitolul următor) cu diametru foarte
mic (cca. 10 µm), se obţine o densitate de pompaj şi un câştig G mari.
Tranziţia radiativă a Erbiului este la 1550 nm, lungime de undă care
corespunde atenuării minime în fibrele optice. Această proprietate l-a făcut
deosebit de util în realizarea amplificatoarelor optice cu fibră optică dopată cu
Erbiu.
Deşi este un laser cu trei nivele, poate funcţiona în mod continuu şi are
un randament ridicat.

Fig. 9.10. Ilustrare schematică a mecanismului de laserare în laserele şi amplificatoarele optice

realizate cu fibră optică dopată cu Erbiu.

9.4.

167
 Dioda laser semiconductoare

9.4.1. Materiale semiconductoare adecvate fabricării

diodelor laser

Structura ultimelor două nivele energetice ale atomilor de Si este

prezentată în figura 9.11. Electronii din banda de valenţă contribuie la formarea
legăturilor din cristal, în timp ce electronii din banda de conducţie se pot mişca
liber prin material. Între aceste două benzi nu mai există alte nivele energetice,
această zonă fiind denumită bandă interzisă.

Fig. 9.11. Nivelele energetice superioare ale atomului de Si.

Raportul dintre numărul de electroni din banda de conducţie şi numărul

de electroni din banda de valenţă este dat de formula următoare:
 EC − EV 
NC − 
= e  K ⋅T  ≈ 3 ⋅10 −19 T =300° K (9.4)
NV
Aşa cum am mai amintit în capitolul 2, Si şi Ge au o bandă interzisă
nepotrivită pentru producerea de radiaţie în domeniul de interes (IR, vizibil,
UV). Ca şi LEDurile, diodele laser (LD) sunt realizate din semiconductori
compuşi (“compound”-uri) ale elementelor din grupa a III-a şi a V-a:

Gr. a III-a Gr. a V-a

Al N
Ga P
In As
Sb

Regula generală de realizare a acestor amestecuri este: numărul atomilor

din grupa a III-a trebuie să fie egal cu numărul atomilor din grupa a V-a.

168
Compuşii pot fi: binari (GaAs), ternari (Ga 1-x Al x As), quaternari (In 1-x Ga x As 1-
yP ysau In 1-x-y Ga x Al y P).
Emisia de lumină are loc în joncţiunea dintre un strat dopat n şi unul p.
Joncţiunea se poate realiza fie prin difuzie de dopanţi (de tip p respectiv n) într-
un substrat slab dopat (de tip n respectiv p) (fig. 9.12.a) sau prin depozitare
suplimentară de straturi subţiri (creştere epitaxială).

Fig. 9.12. Realizarea joncţiunii prin difuzie de dopanţi.

9.4.2. Producerea radiaţiei laser

La polarizarea directă a joncţiunii (fig. 9.13.a) purtătorii majoritari

(electronii din zona dopată n şi golurile din zona dopată p) trec în joncţiune
unde se recombină. Diodele laser sunt realizate din materiale cu bandă interzisă
directă. Recombinarea are loc prin trecerea electronilor din banda de conducţie
în banda de valenţă şi emisia de fotoni. Frecvenţa / lungimea de undă a
fotonilor emişi se calculează cu formulele:

E G = h ⋅ν , (9.5)
sau:
1240
λ= [nm] . (9.6)
EG

La valori mici ale curentului injectat în joncţiune LD se comportă ca un

LED, emisiile de fotoni fiind spontane (fig. 9.13.b). La valori ale curentului mai
mari decât o valoare de prag (I > I P ≈ 102 mA) se produce inversiunea de

169
populaţie în joncţiune (N C > N V ) şi electronii din banda de conducţie sunt
stimulaţi să cadă în banda de valenţă de către alţi fotoni. Are loc, astfel, emisia
stimulată şi fotonii rezultaţi sunt coerenţi.

Fig. 9.13. Emisia de fotoni la polarizarea directă a joncţiunii: a. Ilustrarea mecanismului de

recombinare în joncţiune; b. Dependenţa fluxului emis în funcţie de valoarea curentului injectat.

Pentru întreţinerea fenomenului de laserare în joncţiune este necesară

introducerea joncţiunii într-o cavitate rezonantă. Soluţia este realizarea unei
cavităţi orizontale cu două oglinzi plan-paralele obţinute prin clivarea
materialului semiconductor (fig. 9.14). De exemplu, la arseniura de galiu,
având un indice de refracţie n GaAs = 3,34, prin clivarea la capete se obţin oglinzi
cu un coeficient de reflexie de 30%. Pentru mărirea lui, pe suprafaţa astfel
clivată se pot depune materiale reflectorizante.

Fig. 9.14. Realizarea cavităţii rezonante în diodele laser.

170
 Eficienţa cuantică internă, respectiv externă a joncţiunii se definesc
astfel:
nr. _ fotoni _ generati
η int. = , (9.7)
nr. _ purtatori _ care _ trec _ prin _ jonctiune

nr. _ fotoni _ care _ ies _ din _ jonctiune

η ext. = . (9.8)
nr. _ purtatori _ care _ trec _ prin _ jonctiune

9.4.3. Structuri constructive ale diodelor laser

Cea mai simplă structură este cea cu homo-joncţiune, în care toate

straturile, inclusiv joncţiunea (mediul activ) sunt realizate din acelaşi material.
În figura 9.15 este ilustrată structura unei astfel de diode realizate cu arseniură
de galiu. Se poate observa că indicele de refracţie în materialul semiconductor
este constant, ceea ce conferă o slabă confinare a radiaţiei în joncţiune (mediul
activ).

Fig. 9.15. Diodă laser cu structură homo-joncţiune.

Dioda laser cu structura homo-joncţiune a fost scoasă din competiţie de

cea cu structura hetero-joncţiune în care se folosesc mai multe tipuri de
materiale semiconductoare.
Heterostructura simplă (fig. 9.16) asigură o mai bună confinare a
radiaţiei laser în mediul activ şi permite laserarea în impulsuri de cca. 1µs.
Heterostructura dublă (fig. 9.17), prin includerea mediului activ
(joncţiunii) între două materiale semiconductoare diferite (deci şi cu indici de
refracţie diferiţi), asigură cea mai bună confinare a radiaţiei în mediul activ.

171
 Fig. 9.16. Diodă laser cu structură simplă hetero-joncţiune.

Fig. 9.17. Diodă laser cu structură dublă hetero-joncţiune.

Există şi alte numeroase tipuri de structuri constructive ale diodelor laser

care permit obţinerea unor performanţe specifice:
- dubla heterostructură a diodelor laser ghidate prin câştig, care permite
obţinerea de puteri mari ale radiaţiei emise;
- dubla heterostructură îngropată a laserelor cu ghidare prin indicele de
refracţie, care permite atât confinarea orizontală cât şi verticală;
- diode laser “quantum well” (fântâni cuantice), care au un curent de prag
mic, eficienţă mare, confinare bună etc.

În figura 9.18 prezentăm o arie de diode laser de putere realizată în

structură dublă hetero-joncţiune şi folosită la pompajul laserelor cu Neodiniu, la
o lungime de undă de cca. 800nm.

172
 Fig. 9.18. Arie de diode laser.

9.4.4. Caracteristicile radiaţiei emise de diodele laser

Mediul activ (joncţiunea) este închis într-o cavitate rezonantă de formă

paralelipipedică având dimensiunile cele mai uzuale prezentate în figura 9.19.
Spotul radiat în exterior are formă ovală şi divergenţa lui este mult mai mare
decât la celelalte tipuri de lasere. Divergenţa pe direcţia verticală este mare iar
pe cea orizontală este cu ceva mai mică. Din această cauză diodele laser sunt
prevăzute cu sistem optic suplimentar de focalizare.

Fig. 9.19. Forma şi dimensiunile cavităţii rezonante şi a spotului emis de dioda laser.

173
 Materiale din care este realizat mediul activ (joncţiunea) pot fi:
- GaAlAs sau Ga As care emit în roşu şi infraroşu apropiat (750nm…900nm),
au cost relativ redus şi sunt folosite la transmisiile pe fibre optice la distanţe
scurte, la pompajul unor lasere cu corp solid (leserul cu Nd) sau la
cititoarele de discuri optice;
- In 1-x Ga x As 1-y P y sau InP care emit în infraroşu (1100nm…1650nm), au cost
mai ridicat şi sunt folosite în comunicaţiile pe fibre optice (1310nm este
lungimea de undă corespunzătoare dispersiei minime iar 1550nm este
lungimea de undă corespunzătoare atenuării minime).
Spectrul radiaţiei emise este foarte îngust, de ordinul nanometrilor.
Distanţa de coerenţă a diodei laser este mică (este invers proporţională
cu numărul de moduri longitudinale - N). Din această cauză nu se pot folosi în
holografie sau interferometrie.
Numărul de moduri longitudinale (N) este dat de ecuaţia:
2⋅ L⋅n = N ⋅λ (9.9)
unde n este indicele de refracţie al mediului activ.
Numărul de moduri transversale (TEM xy ) este invers proporţional cu
grosimea (d) a mediului activ.
Pentru curenţi de comandă mai mari decât curentul de prag (I > I P )
modularea fluxului emis se face direct prin curentul de comandă:
Φ = k⋅I . (9.10)
Acesta este un avantaj din punctul de vedere al simplităţii schemei de
comandă dar şi un dezavantaj dacă ţinem seama de faptul că indicele de
refracţie al mediului activ variază proporţional cu densitatea de curent care o
străbate (j = I / S). De aici va rezulta o lungime de undă a radiaţiei emise
variabilă:
2nL
λ ( n) = . (9.11)
N

9.4.5. Circuit de comandă pentru diode laser de putere

Circuitul din figura 9.20 este driverul unei arii de diode laser de putere,
SFH48E1 montată într-o capsulă TO-3, prevăzută cu radiator pe ambază.
Capsula mai conţine o fotodiodă pentru reglarea unei puteri de ieşire constante,
un termistor cu coeficient negativ de temperatură, traductor necesar stabilizării
temperaturii chip-ului şi un element Peltier cu rol de răcire, prevăzut cu
radiator.
Driverul menţine aria de diode laser într-un punct de funcţionare stabil şi
o protejează la polarizarea inversă, supracurent şi supratensiune. Este proiectat
pentru laserare în undă continuă. Curenţii de alimentare / reglare a temperaturii
pot atinge 2,5 A la ieşirile amplificatorului dublu TCA 2465.

174
 Oprire de
Vcc urgenta
1N5401
10K 15K

4,7K 0,18
6,7V
BZX85
+ C3V6
2,2K Vcc
-
1 Element
Peltier
Vcc V Temperatura
4,7K

Fin
Vcc
220nF
t
R ~1/ T Termistor
220uF
T CA2465
1,2K SFH 48E1
220nF

Brut

functionare DL
220nF

Ajustare punct de
Monitor

Ajustare temperatura
1
Putere DL
Vcc + Laser 2,2
BZX55
-
A
1K 8,2K 1N4004
C2V4 BZX85
0,47uF 1K C3V0

BSS
BC237
100

1M 33

Fig. 9.20. Driver pentru o arie de diode laser de putere

175
10. COMUNICAŢII PE FIBRĂ OPTICĂ

În ultimii ani industria telecomunicaţiilor a suferit schimbări dramatice

şi în acelaşi timp remarcabile. Creşterea uluitoare a transferului de informaţii
sub formă de voce, date, imagini a necesitat dezvoltarea unor sisteme de
comunicaţii mai ieftine şi de mai mare capacitate, ceea ce a dus la o adevărată
revoluţie în industria electronică şi de telecomunicaţii. Sistemele terestre de
comunicaţie prin cabluri electrice sau unde radio şi-au atins de mult
capacitatea maximă de transmisie, iar sistemele prin satelit au fost doar o
soluţie temporară pentru cererea tot mai mare în capacitatea de transmisie.
A fost necesară, astfel, dezvoltarea unui sistem de comunicaţie de mare
capacitate, de înaltă calitate şi în acelaşi timp economic. Comunicaţiile care
folosesc lumina ca şi semnal purtător au primit astfel o mai mare atenţie. Din
cauza atenuărilor atmosferice mari, comunicaţiile optice prin spaţiul liber s-au
dovedit dificile de realizat şi nepractice în majoritatea cazurilor. Soluţia pentru
care s-a optat şi care la ora actuală este deja larg răspândită în practică a fost
folosirea sistemelor care folosesc cabluri cu fibre din plastic sau sticlă pentru
ghidarea luminii de la sursă la destinaţie şi a căror denumire consacrată deja
este de sisteme de comunicaţie pe fibră optică.
Capacitatea de transfer a informaţiei printr-un sistem de comunicaţie
este direct proporţională cu banda sa; cu cât banda este mai mare cu atât şi
capacitatea de transfer este mai mare. Capacitatea de transfer a unui sistem
depinde direct proporţional de frecvenţa purtătoarei semnalului transmis. De
exemplu, banda unui semnal radio VHF cu purtătoarea de 100MHz este de
10MHz (10%). Frecvenţa radiaţiilor luminoase folosite în transmisiile pe fibră
optică este în domeniul 1014 – 1015 Hz. De aici rezultă o bandă teoretică de 105
GHz (10%). Deşi în sistemele practice acest lucru nu este posibil din cauza
dispersiilor, se poate lucra deja cu rate de transfer de ordinul GHz.

10.1. Istoricul fibrelor optice

Semnalele luminoase au fost un mijloc de comunicare între oameni încă
din timpuri străvechi. Prima tentativă de a folosi un fascicol luminos pentru
transmiterea informaţiei a avut-o însă Alexander Graham Bell în 1880, când a
experimentat un aparat pe care l-a denumit fotofon. Fotofonul era un dispozitiv
construit din oglinzi şi detectoare din seleniu care transmitea unde sonore cu
ajutorul unui fascicol luminos. El nu a fost însă viabil şi nu a avut nici o
aplicaţie practică.

176
 Transmisia luminii prin spaţiul atmosferic s-a dovedit a fi nepractică
datorită faptului că vaporii de apă, oxigenul, şi alte particule existente în aer
atenuează şi absorb radiaţia luminoasă. Din această cauză singura modalitate
practică este folosirea ghidurilor optice. În 1930 J.L.Bird şi C.W.Hansel au
reuşit fiecare să transmită imagini TV printr-un cablu cu fibre optice fără
înveliş. Câţiva ani mai târziu, H. Lamm a reuşit să transmită imagini printr-o
singură fibră din sticlă, însă la acea dată aceste încercări au rămas doar la
stadiul de experimente de laborator.
În 1951, A.C.S. van Heel, H.H. Hopkins şi N.S.Kapany au experimentat
transmisia luminii printr-un mănunchi de fibre. Studiile lor au dus la realizarea
endoscopului folosit în medicină. Termenul de fibră optică a fost folosit pentru
prima dată de Kapany în 1956.
Inventarea laserului (putere de ieşire relativ mare, frecvenţă de modulare
/ bandă mare – ideal pentru sistemele de comunicaţie optică) în anii 60, a dus la
accelerarea eforturilor de cercetare în domeniul comunicaţiilor pe fibră optică.
În 1967, K.C. Kao şi G.A.Bockham de la Standard Telecommunications
Laboratory din Anglia au propus un nou mediu de comunicaţie: fibrele optice
cu înveliş.
Fibrele optice folosite în anii 60 aveau atenuări foarte mari (1000
dB/km) ceea ce a limitat folosirea lor la distanţe mici. În 1970 Kapron, Keck, si
Maurer de la Corning Glass Works din New York au realizat o fibră optică cu
pierderi mai mici de 2 dB/km. Acesta a fost un pas important în realizarea
sistemelor de comunicaţie pe fibră optică. În anii care au urmat, permanenta
îmbunătăţire a cablurilor cu fibre optice şi realizarea de detectori şi surse de
lumină performante şi ieftine au deschis calea dezvoltării de sisteme de
comunicaţii pe fibră optică eficiente şi de înaltă calitate şi capacitate.

10.2. Avantajele transmisiilor pe fibră optică

Prezentăm câteva dintre avantajele transmisiilor pe fibră optică faţă de
transmisiile convenţionale pe cabluri metalice:
1. Fibrele optice asigură o capacitate de transfer mai mare datorită benzii mai
mari corespunzătoare frecvenţelor din domeniul optic. Cablurile metalice
prezintă capacităţi între conductori şi inductanţe de-a lungul lor. Aceste
efecte nedorite acţionează ca “filtre trece jos” limitând banda de transmisie
2. Fibrele optice sunt imune la interferenţe electromagnetice. Fibrele din
plastic sau din sticlă nu sunt conductoare electrice şi din această cauză nu
sunt generatoare de câmp magnetic. În cablurile metalice, principala cauză a
interferenţelor este inducţia magnetică dintre conductoarele vecine.

177
3. Fibrele optice sunt imune la interferenţe statice cum ar fi cele cauzate de
fulgere, motoare electrice, lămpi fluorescente şi alte surse de zgomot. De
asemenea, fibrele optice nu radiază energie în exterior (nici măcar optică) şi
din această cauză nu sunt generatoare de interferenţe cu alte sisteme de
comunicaţie. Aceasta le face deosebit de utile în aplicaţiile militare, unde
efectele exploziilor nucleare (EMP – electromagnetic pulse interference) are
consecinţe devastatoare şi asupra sistemelor de comunicaţie convenţionale.
4. Fibrele optice sunt mai sigure şi mai uşor de instalat şi întreţinut. Deoarece
sunt izolatoare din punct de vedere electric, nu le sunt asociate tensiuni şi
curenţi electrici. Pot fi folosite în medii lichide sau gazoase fără a exista
pericolul de incendii sau explozii. Sunt mai mici ca dimensiuni şi mai
uşoare decât conductoarele metalice. Din această cauză sunt mai uşor de
mânuit, necesită spaţii de depozitare şi transport mai ieftin.
5. Fibrele prezintă o bună securitate a informaţiei pe care o transmit. Este
aproape imposibil de a intercepta datele transmise prin fibrele optice fără ca
utilizatorul să afle aceasta. Aceasta este o altă proprietate care le face
deosebit de atractive.
6. Cablurile cu fibre optice au un timp de viaţă (exploatare) mai mare decât
cablurile electrice. Aceasta se bazează pe toleranţele mari pe care le au la
schimbările de mediu.
7. Deşi costurile de instalare ale unui sistem cu fibră optică complet nou încă
le depăşesc pe cele pentru sistemele clasice, pe termen lung aceste costuri se
reduc semnificativ.

10.3. Propagarea luminii prin fibra optică

Faptul că un mediu dielectric transparent cu indicele de refracţie mai
mare decât cel al mediului care îl înconjoară poate ghida lumina a fost
demonstrat de John Tyndall în 1870, într-un experiment în care s-a folosit de un
jet de apă (fig. 10.1).

Fig. 10.1. Experimentul lui Tyndall.

178
 În mod analogic lumina se poate propaga printr-o fibră optică fie prin
reflexie totală internă fie prin refracţie. Felul în care se face această propagare
depinde de modurile de propagare şi de profilul de indice al fibrei.
Analiza completă a performanţelor fibrelor optice se face prin aplicarea
legilor lui Maxwell, aceasta fiind o abordare de o mare complexitate. Însă,
pentru majoritatea aplicaţiilor practice, ecuaţiile lui Maxwell pot fi înlocuite cu
modelul razelor luminoase din optică geometrică, care va asigura totuşi o
analiză suficient de detaliată.

Moduri de propagare

În terminologia specifică a fibrelor optice mod înseamnă calea de

propagare. Dacă există doar o singură cale de propagarea a luminii de-a lungul
fibrei, propagarea se va face monomod. Dacă există mai multe căi, propagarea
se va face multimod. În figura 10.2 sunt prezentate cele două tipuri de
propagare (monomod şi multimod) printr-o fibră optică.

Fig. 10.2. Moduri de propagare: (a) monomod; (b) multimod.

Profilul de indice

Profilul de indice al unei fibre optice este reprezentarea grafică a

indicelui de refracţie al miezului. Pe axa OX se trece indicele de refracţie, iar pe

179
axa OY distanţa radială de la axul fibrei. În figura 10.3 sunt prezentate profilele
de indice pentru trei tipuri de fibre optice.
Există două tipuri de bază de profile de indice: treaptă şi gradat. O fibră
cu indice treaptă are un miez central cu un indice de refracţie uniform. Miezul
este înconjurat de un înveliş cu un indice de refracţie de asemenea uniform dar
mai mic decât cel al miezului. În figura 10.3 se poate observa că la fibrele cu
indice treaptă există o schimbare bruscă a indicelui de refracţie la suprafaţa de
separare dintre miez şi înveliş. Într-o fibră cu indice gradat indicele de refracţie
al miezului este neuniform, fiind maxim în dreptul axei şi descrescător pe
măsură ce ne îndepărtăm de axul fibrei, ajungând să devină egal cu cel al
învelişului la suprafaţa de separare miez-înveliş.

Fig. 10.3. Tipuri de fibre şi de profile de indice: (a) monomod cu indice treaptă; (b) multimod cu
indice treaptă; (c) multimod cu indice gradat.

180
10.4. Configuraţii tipice de fibre optice
Există trei configuraţii tipice de fibre optice: monomod cu indice treaptă,
multimod cu indice treaptă şi multimod cu indice gradat. La fibrele monomod
se mai folosesc şi alte tipuri de profile de indice în funcţie de performanţele
urmărite (micşorarea dispersiilor, atenuărilor etc.) dar prezentarea acestora nu
face obiectul unui material introductiv.

Fibre monomod cu indice treaptă

O fibră monomod are un miez cu diametrul suficient de mic astfel încât

să permită practic un singur mod de propagare a luminii (fig. 10.2.a). Acest tip
de fibră este ilustrat în figura 10.3.a.
Valori tipice ale dimensiunilor transversale pentru acest tip de fibră sunt:
diametrul miezului 2a < 10 µm, iar diametrul învelişului 2b > 5.2a (125 µm în
mod tipic).
Prin acest tip de fibră razele de lumină se propagă fără reflexie (axial)
sau prin foarte puţine reflexii (para-axial). În consecinţă, toate razele vor urma
aproape acelaşi drum şi deci vor parcurge fibra de la un capăt la altul
aproximativ în acelaşi interval de timp. Acesta este un avantaj deosebit de
important al fibrelor monomod care permite reducerea drastică a dispersiei (un
impuls care intră în fibră va putea fi recepţionat la celălalt capăt deloc sau
foarte puţin distorsionat sau alungit) chiar şi pe distanţe foarte mari. Aceasta
permite obţinerea unei benzi sau rate de transfer mari (cea mai mare dintre toate
fibrele optice). Ca dezavantaj faţă de celelalte tipuri de fibre este dificultatea de
a confina lumina în fibră din cauza diametrului mic al miezului. Din această
cauză fibrele monomod necesită surse de radiaţie cu o caracteristică de
directivitate îngustă (divergenţă mică) cum sunt diodele laser. Costurile unui
sistem cu fibre optice monomod sunt mai mari dar sunt compensate de
performanţele cele mai bune: transmisii de mare capacitate la mare distanţă.

Fibre multimod cu indice treaptă

Structura unei fibre multimod cu indice treaptă este prezentată în figura

10.3.b. Valori tipice ale dimensiunilor transversale pentru acest tip de fibră sunt:
diametrul miezului 2a < 80 µm, iar diametrul învelişului 2b ≈ 2.2a (125 µm în
mod tipic).
Diametrul mai mare al miezului decât la fibrele monomod permite
propagarea razelor luminoase pe multiple căi (fig. 2.b). În consecinţă razele de
lumină nu vor parcurge aceleaşi traiectorii şi deci timpul lor de propagare va fi
diferit. Un impuls luminos care se va propaga prin fibră (şi care este constituit

181
din numeroase astfel de raze cu înclinaţii diferite faţă de axul fibrei) va tinde să
se alungească în durată (distorsionat). Astfel principalul dezavantaj al acestui
tip de fibră este banda / capacitatea de transfer mult mai mică decât la fibrele
monomod. Principalul lor avantaj este uşurinţa cu care poate fi cuplată lumina
în fibră datorită diametrului mare al miezului, astfel încât sursele de lumină
folosite putând fi şi LEDuri. Principala lor aplicaţie este în sisteme de
transmisie nepretenţioase, cu cost redus, de mică capacitate şi de mică distanţă.

Fibre multimod cu indice gradat

O fibră cu indice gradat (fig.10.3.c) are un miez cu un indice de refracţie

neuniform: maxim în axul central al fibrei şi descrescător spre periferie. Dacă la
cele două tipuri de fibră prezentate mai sus lumina se propagă prin reflexie
totală internă (caz particular al refracţiei) în cazul de faţă lumina se propagă
prin refracţie. Razele care se propagă sub un anumit unghi (diferit de 0) faţa de
axul fibrei se intersectează în mod continuu cu “interfeţe” de separare între un
material mai dens şi unul mai puţin dens. În consecinţă razele sunt în mod
continuu refractate, rezultând o continuă curbare a lor, traiectoriile lor devenind
aproximativ sinusoidale (fig. 10.4).

Fig. 10.4. Traiectoriile razelor în miezul unei fibre cu indice gradat.

Razele care intră cu unghiuri de incidenţă mai mari vor urma

traiectoriile cele mai exterioare şi deci cele mai lungi. Razele cu unghiuri de
incidenţă mai mici vor urma traiectorii mai apropiate de axul fibrei şi deci cele
mai scurte. Însă datorită faptului că indicele de refracţie scade spre exteriorul
miezului şi viteza de propagare este invers proporţională cu indicele de
refracţie, razele care se propagă pe traiectoriile cele mai exterioare se vor
propaga cu viteza cea mai mare, deci într-un timp aproximativ egal cu cel al
razelor para-axiale. Va rezulta o dispersie a unui impuls de intrare destul de
mică (forma optimă a profilului de indice este cea parabolică). Acesta este
principalul lor avantaj faţă de fibrele multimod cu indice treaptă.
Valori tipice ale dimensiunilor transversale pentru acest tip de fibră sunt:
diametrul miezului 2a < 50 µm, iar diametrul învelişului 2b ≈ 2.2a (125 µm în
mod tipic). Diametrul mare al miezului permite cuplajul mai uşor al luminii în

182
fibră decât în cazul fibrelor monomod, dar dispersia lor rămâne totuşi mai
mare. Aplicaţii tipice care folosesc fibre cu indice gradat sunt sistemele de
transmisie la mică distanţă care necesită o dispersie redusă (rata de transfer mai
mare).

10.5. Unghiul de acceptanţă şi conul de

acceptanţă
Unghiul (conul) de acceptanţă al unei fibre optice se referă la capacitatea
fibrei de a colecta lumina printr-un capăt al ei.
În figura 10.5 se prezintă căile posibile de propagare ale luminii printr-o
fibră optică cu indice treaptă.
- AA’: rază cu unghi de incidenţă 0 care se propagă de-a lungul axei fibrei
fără să sufere nici o refracţie;
- BB’: rază cu un unghi de incidenţă mai mic decât unghiul limită α m , care
se propagă prin fibră prin multiple reflexii totale interne;
- CC’: rază cu unghiul de incidenţă α m (cazul limită), care se propagă la
suprafaţa de separaţie dintre miez şi înveliş;
- DD’: rază cu un unghi de incidenţă mai mare decât unghiul limită α m , care
se propagă prin înveliş. Acest ultim caz va fi rediscutat ulterior.

Fig. 10.5. Căile posibile de propagare ale luminii prin fibra optică cu indice treaptă.

183
 Pentru a calcula unghiul limită (critic) α m aplicăm legea lui Snell:

na sin α m = n1 sin θ m = n1 sin(π 2 − φ c ) = n1 cos φ c , (10.1)

unde:
- n a indicele de refracţie al mediului înconjurător (pentru aer: n a = 1);

n1 sin φ c = n2 sin π 2 , (10.2)

de aici rezultând sin α m :
sin α m = n12 − n 22 / n a (10.3)
şi α m :
α m = arcsin n12 − n 22 / n a  . (10.4)
 

Unghiul α m se numeşte unghi de acceptanţă sau semi-unghiul conului

de acceptanţă şi defineşte unghiul maxim de incidenţă al razelor de lumină
pentru care acestea se propagă de-a lungul fibrei. Conul de acceptanţă se obţine
prin rotirea unghiului de acceptanţă în jurul axului fibrei (fig. 10.6). Razele de
lumină incidente care se înscriu în interiorul acestui con se vor propaga de-a
lungul fibrei prin multiple reflexii totale interne. Cu cât valoarea lui α m este
mai mare cu atât cantitatea de lumină incidentă care se va transmite va fi mai
mare (eficienţă de cuplaj a sursei de lumină mai bună). Razele exterioare
acestui con se vor propaga prin înveliş şi în final se vor pierde necontribuind la
propagarea informaţiei prin fibră.

Fig. 10.6. Conul de acceptanţă al unei fibre optice.

184
Apertura numerică

Apertura numerica (NA) este mărimea care permite măsurarea

capacităţii unei fibre optice de a colecta lumina printr-un capăt al ei. Cu cât
apertura numerică este mai mare, cu atât cantitatea de lumină care se va putea
cupla de la o sursă de radiaţie externă va fi mai mare.
Pentru o fibră optică cu indice treaptă valoarea ei este produsul
n a .sinα m :
NA = n a sin α m = n12 − n 22 = (2n ⋅ ∆n)1 2 , (10.5)
unde:
∆n = (n1 − n2 ) ;
n = 1 2 (n1 + n2 ) .

Pentru o fibră optică cu indice gradat, din cauză că indicele de refracţie

al miezului este variabil, putem defini doar o apertură numerică locală,
dependentă de distanţa radială r faţă de axul fibrei:

NA(r ) = n 2 (r ) − n 22 . (10.6)

Exemplu:

Pentru o fibră multimod cu indice gradat cu un miez din sticlă (n 1 = 1,5)

şi un înveliş de cuarţ (n 2 = 1,46) determinaţi unghiul de acceptanţă (α m ) şi
apertura numerică (NA). Mediul extern este aerul (n a = 1).

Soluţie:

Înlocuind valorile date în ecuaţia 10.4 obţinem:

α m = arcsin n12 − n 22 = arcsin 1.5 2 − 1.46 2 = 20.2°

şi în ecuaţia 10.5 obţinem:

NA = sin α m = sin 20.2° = 0.344 .

185
10.6. Pierderi în cablurile cu fibre optice
Pierderile în transmisiile pe cabluri cu fibre optice se numără printre cele
mai importante caracteristici ale fibrelor optice de care trebuie să se ţină seama.
Pierderile în fibrele optice se caracterizează prin atenuarea puterii luminoase
transmise şi prin distorsionarea formei semnalului transmis, ceea ce reduce
banda, eficienţa şi performanţa totală a sistemului. Principalele pierderi în
fibrele optice sunt:
- Atenuările datorate absorbţiei;
- Atenuări datorate împrăştierii Rayleigh;
- Pierderile de flux;
- Atenuările de cuplaj;
- Dispersia modală;
- Dispersia cromatică (intramodală).

Atenuările datorate absorbţiei

Atenuările prin absorbţie în fibrele optice sunt analogice cu disiparea de

putere în firele conductoare de cupru. Atenuările de absorbţie pot fi intrinseci
când lumina (fotonii) este absorbită de atomii moleculelor materialului din care
este realizat miezul fibrei sau extrinseci când lumina este absorbită de atomii
impurităţilor cu care este contaminată fibra. În ambele cazuri atomii respectivi
absorb lumina realizând tranziţii între nivele energetice (absorbţie electronică)
sau stări vibratorii (absorbţie vibraţională) diferite. Puritatea sticlei folosită la
fabricarea fibrelor optice este de 99.9999% (1ppm impurităţi). Chiar şi aşa
pierderile datorate absorbţiei au valori tipice cuprinse între 0.1 şi 1000 dB/km.
Sunt trei factori principali care contribuie la absorbţia în fibrele optice:
absorbţia în ultraviolet (UV), absorbţia în infraroşu (IR) şi absorbţia prin
contaminarea cu ioni de impurităţi (rezonanţă ionică).
Absorbţia în UV este de tip intrinsec şi este cauzată de absorbţia
fotonilor de către electronii de valenţă din materialul din care este fabricat
miezul fibrei (uzual SiO 2 ). În urma absorbţiei de fotoni, aceşti electroni trec în
banda de conducţie (pe un nivel energetic superior).
Absorbţia în IR este tot de tip intrinsec şi este cauzată de absorbţia
fotonilor de către atomii moleculelor materialului din care este fabricat miezul
fibrei. Fotonii absorbiţi sunt convertiţi în mişcări vibraţionale aleatoare ale
atomilor care se disipă sub formă de căldură.
Absorbţia prin rezonanţă ionică este cauzată de ionii OH- din
material, care cauzează absorbţii vibraţionale. Sursa acestor ioni sunt
moleculele de apă care au ajuns în sticlă în timpul procesului de fabricaţie. Alte

186
cauze ale absorbţiei ionice pot fi impurificările cu ioni metalici: Cu2+, Fe2+,
Cr3+, Ni2+ etc. care cauzează absorbţii electronice.

Atenuări datorate împrăştierii Rayleigh

În timpul procesului de fabricaţie, sticla este extrudată (trasă în fibre

lungi de diametru foarte mic). În timpul acestui proces, sticla se găseşte într-o
stare plastică (nici lichidă, nici solidă). Tensiunea aplicată sticlei în timpul
procesului determină apariţia în sticlă, pe măsură ce ea se răceşte, a unor
neregularităţi submicroscopice, care vor rămâne permanente în fibra optică.
Când razele de lumină care se propagă de-a lungul fibrei întâlnesc astfel de
neregularităţi, ele suferă difracţii. Difracţiile cauzează dispersia (împrăştierea)
razelor luminoase în numeroase direcţii. Unele dintre aceste raze împrăştiate îşi
vor continua propagarea de-a lungul fibrei, altele vor trece prin înveliş şi se vor
pierde. Acestea din urmă vor determina o pierdere de putere a semnalului
transmis, denumită şi pierdere prin împrăştiere Rayleigh.
În figura 10.7 este prezentată dependenţa atenuărilor prin absorbţie şi
prin împrăştiere Rayleigh în funcţie de lungimea de undă a semnalului optic
transmis.

Fig. 10.7. Pierderi în fibra optică datorate absorbţiei şi împrăştierii Rayleigh.

187
 Valori tipice ale atenuărilor prin fibrele optice în sistemele care sunt la
ora actuală în exploatare sunt de 0.5…1 dB/km. În sistemele avansate se
folosesc fibre cu atenuări de 0.1…0.3 dB/km, iar în sistemele de laborator fibre
cu atenuare de 0.1 dB/km.

Pierderile de flux

Pierderile de flux sunt datorate curburilor la care este supusă fibra

optică. În principal, există două tipuri de astfel de curburi: microcurburile şi
curburile cu rază constantă. Microcurburile apar datorită diferenţei dintre
coeficienţii de contracţie termică ai miezului şi învelişului fibrei. O
microcurbură va determina o discontinuitate în fibră, ceea ce poate duce la
apariţia de pierderi prin împrăştiere Rayleigh. Curburile cu rază constantă pot
să apară când cablurile sunt îndoite în momentul instalării lor. Datorită acestor
curburi se poate întâmpla ca razele cele mai oblice (modurile de ordin superior)
să treacă în înveliş şi apoi să se piardă.

Atenuările de cuplaj

Atenuările de cuplaj pot apare la conexiunea emiţător - fibră optică, la

îmbinările dintre fibrele optice şi la conexiunea fibră - receptor. Ele sunt
generate cel mai adesea de unele dintre următoarele erori de aliniere: nealiniere
transversală, nealiniere longitudinală, nealiniere unghiulară precum şi de
finisajul imperfect al capetelor fibrelor. Aceste tipuri de erori sunt prezentate în
figura 10.8.
Nealinierea transversală este ilustrată în figura 10.8.a şi este datorată
nealinierii axelor celor două fibre care se îmbină. Atenuarea datorată acestui tip
de nealiniere poate lua valori de la 0.2dB la câţiva dB. Această atenuare poate
fi neglijată dacă offsetul transversal este mai mic decât 5% din diametrul
miezului celei mai subţiri dintre fibre.
Nealinierea longitudinală este ilustrată în figura 10.8.b şi adeseori mai
este denumită separare la capete. Când se fac îmbinări între fibre prin sudură
(splice) este esenţial ca fibrele să vină în contact. Atenuarea datorată acestui tip
de nealiniere este proporţională cu offset-ul transversal. În cazul în care nu este
posibil să se elimine total această nealiniere, ca de exemplu în cazul îmbinărilor
prin cuploare, se poate introduce un material adaptor de indice între capetele
fibrelor.
Nealinierea unghiulară este ilustrată în figura 10.8.c. Pentru un offset
unghiular mai mic de 2°, atenuarea datorată acestui tip de nealiniere va fi mai
mică de 0.5dB.
Finisajul imperfect al capetelor fibrelor este ilustrat în figura 10.8.d.
Fibrele trebuie să fie tăiate la capete, pe cât posibil perpendicular şi şlefuite

188
pentru a se potrivi la perfecţie. Dacă unghiul la care sunt tăiate capetele fibrelor
diferă faţă de direcţia perpendiculară cu un unghi mai mic de 3°, atenuarea va fi
mai mică de 0.5dB.

Fig.10.8. Erori de aliniere ale capetelor fibrelor: (a) nealiniere transversală; (b) nealiniere
longitudinală; (c) nealiniere unghiulară; (d) finisaj imperfect la capetele fibrelor.

Dispersia modală

Dispersia modală este cauzată de diferenţa dintre timpii de propagare ai

razelor care parcurg traiectorii diferite de-a lungul fibrei. Evident, dispersia
modală va apare în fibrele multimod. Ea poate fi redusă foarte mult in fibrele cu
indice gradat şi eliminată prin folosirea fibrelor monomod.

189
 Dispersia modală determină alungirea unui impuls luminos pe măsură ce
acesta se propagă de-a lungul fibrei. Dacă această împrăştiere este accentuată,
se poate întâmpla ca impulsuri consecutive să se suprapună (interferenţă
simbolică). Într-o fibră multimod cu indice treaptă, raza care se propagă axial
va parcurge fibra în timpul cel mai scurt. Raza care se va propaga sub unghi
apropiat de unghiul critic (raza de mod maxim) va parcurge fibra prin reflexii
totale, multiple, la suprafaţa de separaţie miez-înveliş şi va parcurge traiectoria
cea mai lungă şi în consecinţă se va propaga în intervalul de timp cel mai lung
(vezi figura 10.2.b). Dacă aceste raze reprezintă componentele extreme ale unui
mănunchi de raze emise simultan şi care compun un impuls luminos emis de o
sursă de radiaţie, razele componente ale impulsului vor ajunge la capătul fibrei
în intervale de timp diferite şi vor determina alungirea / distorsionarea
impulsului iniţial. Acest fenomen se numeşte dispersie modală şi are ca efecte,
pe lângă alungirea impulsului iniţial, scăderea amplitudinii lui.
În cazul fibrelor monomod cu indice treaptă, din cauză că diametrul lor
este foarte mic, razele luminoase vor parcurge traiectorii cu aproximativ aceeaşi
lungime şi vor ajunge la celălalt capăt al fibrei în acelaşi interval de timp (vezi
figura 10.2.a). Drept consecinţă nu se va produce alungirea impulsului luminos
transmis.
La propagarea unui impuls luminos printr-o fibră multimod cu indice
gradat, razele componente ale acestui impuls luminos vor parcurge traiectorii
diferite (deci de lungimi diferite – vezi figura 10.4). Datorită faptului că
indicele de refracţie este variabil (descrescător spre periferie) razele care se
propagă pe traiectoriile cele mai îndepărtate de miez, care sunt şi cele mai
lungi, se vor propaga cu o viteză mai mică. Pentru un indice de profil optim
ales (de obicei parabolic) va rezulta o egalizare a timpilor de propagare a
razelor componente ale impulsului luminos emis, în consecinţă dispersia
modală fiind mult atenuată.
În figura 10.9 este ilustrată relaţia relativă durată-amplitudine a unui
impuls luminos pe măsură ce acesta se propagă de-a lungul unei fibre optice. Se
poate observa că, pe măsură ce distanţa parcursă prin fibră creşte, razele
luminoase care compun impulsul se împrăştie în timp, ceea ce cauzează o
alungire a impulsului şi o scădere a amplitudinii lui. Se poate observa, de
asemenea, că, la un moment dat impulsul luminos va interfera cu cel care îl
urmează. Acest fenomen (interferenţa simbolică) este o sursă importantă de
erori în transmisiile de semnale digitale. Apariţia lui poate fi împiedicată fie
prin alegerea adecvată a tipului de fibră (cel mai indicat) sau printr-o alegere
adecvată a modului de codificare a datelor (exemplu : banda obţinută pentru o
codificarea UPRZ este dublă faţă de cea pentru o codificare UPNRZ).

190
 Fig. 10.9. Efectul dispersiei într-o transmisie digitală pe fibră optică.

Diferenţa dintre timpii absoluţi de propagare ai celei mai lente şi celei

mai rapide raze care se pot propaga printr-o fibră optică multimod se numeşte
constanta de dispersie (∆t) a fibrei şi se exprimă în ns/km. Dispersia totală (∆T)
va fi egală cu produsul dintre constanta de dispersie (∆t) şi lungimea totală a
fibrei (L):
 ns 
∆T (ns ) = ∆t   × L(km) (10.7)
 km 

Dispersia cromatică

Indicele de refracţie al unui material depinde de lungimea de undă a

razelor luminoase care se propagă. Sursele de radiaţie luminoasă, cum ar fi
LEDurile, emit lumină într-un spectru destul de larg de frecvenţe (deci şi de
lungimi de undă). Diodele laser emit într-un spectru mult mai îngust, aproape
monocromatic, dar nici acesta nu poate fi neglijat. Fiecare lungime de undă
componentă a unei astfel de surse de radiaţie se va propaga cu o viteză diferită
(v = c / n(λ)). Ca urmare, raze luminoase având lungimi de undă diferite, care
sunt emise simultan de o astfel de sursă de radiaţie şi care se vor propaga de-a
lungul fibrei vor ajunge la celălalt capăt al fibrei în timpi diferiţi. Va rezulta o
distorsionarea a semnalului transmis denumită dispersie cromatică. Dispersia
cromatică este dispersia predominantă în fibrele monomod. Ea poate fi redusă
şi eliminată prin alegerea adecvată a tipului de fibră şi a tipului de sursă
(spectru cât mai îngust şi lungime de undă adecvată). Astfel, s-a constatat că, la
fibrele din sticle, această dispersie este foarte mică la o lungimea de undă a

191
radiaţiei luminoase transmise de cca. 1300 nm. Prin modificarea parametrilor
constructivi ai fibrei (profil de indice, material) această valoare a lungimii de
undă poate fi deplasată la o altă valoare (de exemplu la 1550nm – care este
lungimea de undă la care atenuările sunt minime) sau poate fi extinsă la un
domeniu ∆λ de lungimi de undă.

10.7. Sisteme de comunicaţie pe fibră optică

În figura 10.10 este prezentată schema bloc simplificată a unei căi de
comunicaţie pe fibră optică.

Fig. 10.10. Legătură pe fibră optică.

Cele trei blocuri mari ale sistemului sunt emiţătorul, receptorul, şi ghidul
optic (fibra optică). Emiţătorul se compune dintr-o interfaţă analogică sau
digitală, un convertor tensiune-curent, sursa de lumină şi cuplorul sursă–fibră.
Ghidul optic este o fibră optică din sticlă sau plastic. Receptorul se compune
dintr-un cuplor fibră–detector, detectorul de lumină, convertorul curent-
tensiune, care are şi rolul de amplificator şi interfaţa analogică sau digitală.
Într-un emiţător pentru fibră optică, sursa de lumina poate fi modulată
fie printr-un semnal analogic fie printr-unul digital. Interfaţa de intrare face
adaptare de impedanţă şi de nivel de semnal cu circuitul de intrare.
Convertorul tensiune-curent serveşte drept interfaţă electrică între
circuitul de intrare şi sursa de lumină. Sursa de lumină poate fi LED sau diodă

192
laser (LD). Fluxul luminos emis de LED sau LD este proporţional cu curentul
care le parcurge. Din aceasta cauză nu mai este necesară modularea semnalului
de intrare, aceasta făcându-se direct prin curentul obţinut prin conversia
semnalului de intrare cu ajutorul convertorului tensiune – curent.
Cuplorul emiţător–fibră este o interfaţă mecanică. Rolul lui este să
cupleze cât mai eficient lumina emisă de sursa de lumină în fibra optică. Fibra
optică se compune dintr-un miez şi un înveliş din sticlă sau plastic şi o cămaşă
de protecţie din plastic. Cuplorul fibră–receptor este de asemenea un cuplor
mecanic. Rolul său este de a cupla, cu o eficienţă cât mai mare, lumina care
iese din fibra optică la detectorul de lumină.
Detectorul de lumină este cel mai adesea o fotodiodă PIN sau o
fotodiodă în avalanşă (APD – Avalanche Photodiode). Fotodioda converteşte
energia luminoasă în curent. Este necesar un convertor curent – tensiune care să
amplifice şi să convertească acest curent în tensiune.
Interfaţa analogică sau digitală de la ieşirea receptorului este o interfaţă
electrică. Ea face adaptarea de impedanţă şi de nivel de semnal cu circuitul de
ieşire.

Bugetul de flux

Cea mai importantă ecuaţie folosită în proiectarea unui sistem de

transmisie pe fibră optică (a cărui schemă simplificată este prezentată în figura
10.11) se numeşte buget de flux şi este descrisă în ecuaţia 10.8 :

Fig. 10.11. Schema simplificată a unui sistem de transmisie pe fibră optică.

PT
10 lg = ATC + N ⋅ ACC + ACR + A0 ⋅ L + A A + AM (10.8)
SR
Unde:
P T – puterea optică furnizată de sursa de radiaţie a emiţătorului;
P R – puterea optică care ajunge la fotodetectorul receptorului;
S R – pragul de sensibilitate al fotodetectorul
A TC – atenuarea de la cuplajul emiţător-fibră;
A CR – atenuarea de la cuplajul fibră-receptor;

193
 A CC – atenuarea unei îmbinări dintre două tronsoane de fibră ;
N – numărul de îmbinări ( N = nr. tronsoane –1; L tronson = L / (N+1) );
A 0 – atenuarea pe unitatea de lungime a fibrei [dB/km];
L – lungimea totală a fibrei ;
A A – atenuări adiţionale (degradare + conectică + proiectare + margine
de întreţinere) ;
A M – marginea de flux:
P
AM = 10 log R . (10.9).
SR

La proiectarea unui sistem dat, în care lungimea L este fixă, se aleg

celelalte mărimi care depind de tipul sursei de radiaţie, fotoreceptorului, fibrei,
conectorilor folosiţi etc. astfel încât să obţinem o margine de flux A M pozitivă
pentru ca transmisia să fie posibilă. Cu alte cuvinte este necesar ca fluxul optic
P R care ajunge la fotodetector să depăşească pragul de sensibilitate S R al
acestuia (ecuaţia 10.9). Există şi o limită superioară pentru ca răspunsul
fotodetectorului să fie liniar, dar această discuţie depăşeşte deja cadrul
prezentării de faţă. Cu cât această margine de flux este mai mare, cu atât
probabilitatea de apariţie a erorilor în transmisie este mai mică .

Observaţie: P in – puterea optică la intrarea în fibră şi P out – puterea optică la

ieşirea din fibră diferă de P T , respectiv P R datorită atenuărilor de cuplaj - A TC ,
respectiv A CR :
P
ATC = 10 log T , (10.10)
Pin
Pout
ACR = 10 log . (10.11)
PR

194
GLOSAR

AO Amplificator operaţional
APD “Avalanche Photodiode”
CI Circuit integrat
CMR “Common Mode Rejection”: rejecţia semnalului de mod comun
CMRR “Common Mode Rejection Ratio”: factorul de rejecţie al
semnalului de mod comun
a confina “to confine”: ţinerea “captivă” a luminii în F.O.
CTR “Current Transfer Ratio”: factorul de transfer în curent (FTC)
DCE “Data Communication Equipment”: echipament de comunicaţie
folosit în transmisiile de date (exemplu: modemul)
DTE “Data Terminal Equipment”: echipament terminal folosit în
transmisiile de date (exemplu: calculatorul)
FET “Field Effect Transistor”: tranzistor cu efect de câmp
fotocurent Curent generat la iluminarea unei joncţiuni dintr-un material
semiconductor
fotopic Spectrul de sensibilitate al ochiului uman adaptat la lumină
GCC Generator de curent comandat
IC “Integrated Circuit”: circuit integrat (CI)
IR “Infra-Red”: radiaţie luminoasă în domeniul infra-roşu
IRED “Infra-Red LED”: LED cu emisie în infraroşu
LASER “Light Amplification by Stimulated Emission of Radiation”:
amplificarea luminii prin emisia stimulată a radiaţiei (luminoase).
LD “Laser Diode”: diodă laser
LED “Light Emitting Diode”: diodă electroluminiscentă
MASER “Microwave Amplification by Stimulated Emission of
Radiation”: amplificarea microundelor prin emisia stimulată a
radiaţiei
MOV “Metal Oxid Varistor”: varistor cu oxizi metalici
n- Strat semiconductor slab dopat cu purtători de tip n (electroni)
n+ Strat semiconductor puternic dopat cu purtători de tip n
(electroni)
NA “Numerical Aperture”: apertura numerica a unei fibre optice
NAND Poartă care realizează funcţia logică ŞI negat
NIL Nivelul inferior de laserare: nivelul energetic al atomului pe care
cad electronii în timpul tranziţiei radiative
NSL Nivelul superior de laserare: nivelul energetic al atomului de pe
care cad electronii în timpul tranziţiei radiative
p- Strat semiconductor slab dopat cu purtători de tip p (goluri)
p+ Strat semiconductor puternic dopat cu purtători de tip p (goluri)

195
PD “Photo-Diode”: fotodiodă
PIN P-Intrinsec-N
PISO “Parallel Input / Serial Output”: registru de deplasare cu intrări
paralele şi ieşire serială
PWM “Pulse Width Modulation”: modulaţia în lăţime a impulsurilor.
RAN Regiunea activă normală
RN Reacţie negativă
Rx “Receiver”: bloc / circuit de recepţie
scotopic Spectrul de sensibilitate al ochiului uman adaptat la întuneric
SIPO “Serial Input / Parallel Output”: registru de deplasare cu intrare
serială şi ieşiri paralele
snubber RC Circuit de protecţie pentru dispozitive în comutaţie
transzorbs Diode absorbante ale perturbaţiilor (diode Zenner ultrarapide de
putere)
Tx “Transmitter”: bloc / circuit de emisie
UPNRZ “Uni-Polar Non-Reduced to Zero”: metodă de codificare a
datelor în transmisiile de semnal binar
UPRZ “Uni-Polar Reduced to Zero” : metodă de codificare a datelor în
transmisiile de semnal binar
UV “Ultra Violet”: radiaţie luminoasă în domeniul ultraviolet

196
BIBLIOGRAFIE

[1] Brunner Witlof, Junge Klaus, Wiessensspeicher Lasertechnik. 3-343-

00204-6, VEB Fachbuchverlag, Leipzig, 1989.

[2] Davis Christopher C., Lasers and Electro-Optics. Fundamentals and

Engineering. 0-521-48403-0, Cambridge University Press, Cambridge,
UK, 1996.

[3] Dereniak E. L., Boreman G. D., Infrared Detectors and Systems. 0-

471-12209-2 John Wiley & Sons, Inc., 1996.

[4] Ebeling Karl Joachim, Integrated Optoelectronics.Waveguide Optics,

Photonics, Semiconductors. 3-540-54655-3, Springer-Verlag, Berlin,
1992.

[5] EuroPhotonics, A Laurin Publication, 2000-1997.

[6] Gowar John, Optical Communication Systems. 0-13-638727-6 Prentice

Hall Series in Optoelectronics, Prentice Hall, New York, London,
Toronto, 1993.

[7] Hecht Jeff, Understanding Lasers. An Entry-Level Guide. Understanding

Science & Technology Series, 0-87942-296-3, IEEE Press, The Institute
of Electrical and Electronics Engineers, Inc, New York, 1992.

[8] Hecht Jeff, Understanding Fiber Optics. 0-672-30350-7, SAMS

Publishing (a division of Prentice Hall Computer Publishing),
Indianapolis, IN, 1993.

[9] Herrmann Klaus, Walther Ludwig, Wiessenspeicher Infrarottechnik. 3-

343-00498-7, Fachbuchverlag Leipzig, 1990.

[10] Hewlett Packard, Optoelectronics Designer’s Catalog 1993. 5091-

4573E, Hewlett Packard Co., Printed in the U.S.A.

[11] Hewlett-Packard, Optoelectronics/Fiber-Optics Applications Manual. 0-

07-028606-X, HP Company, 1981.

[12] IEEE Journal of Lightwave Tecjnology, 1999-1993.

197
[13] Laser Focus, The ’96 Laser Focus Buyers Guide: Global Electro-Optic
Products, Services and Companies., PenWell Publishing Company, Vol.
31, Laser Focus World, December 1996.

[14] Laser Focus World, PenWell Publishing Company, 2000-1995.

[15] Lightwave Technology, PenWell Publishing Company, 1999-1997.

[16] Nishimara Hiroshi, Haruna Masamitsu, Suhara Toshiaki, Optical

Integrated Circuits. McGraw-Hill Optical and Electro-Optical
Engineering Series, 0-07-046092-2 McGraw-Hill Book Company, New
York, San Francisco, 1989.

[17] Photonics Spectra, A Laurin Publication, 2000-1996.

[18] Ross Douglas A., Optoelectronic Devices and Optical Imaging

Techniques. 0-333-25335, MacMillan Press, Ltd., London, 1979.

[19] Saleh Bahaa E. A., Teich Malvin Carl, Photonics. Wiley-Interscience,

0-471-83965-5, John Wiley & Sons, Inc., New York, 1991.

[20] Schneider Herbert A., Zimmer Hellmut, Physik fur ingenieure. Band 2:
Optik und Struktur der Materie. 3-343-00174-0, Fachbuchverlag GmbH
Leipzig, 1991.

[21] Seippel Robert G., Optoelectronics for Technicians and Engineering. 0-

13-638404-8, Prentice-Hall Inc., Englewood Cliffs, New Jersey, 1989.

[22] Siemens, Optoelectronic Liquid Cristal Displays. B 1668.101 Data Book.

Siemens AG, Produkt-Information, Muenchen, 1988.

[23] Siemens, Semiconductors. Technical Information and Characteristic

Data for Students. 3-8009-1567-7, Siemens Aktiengesellschaft, Berlin,
Munich, 1990. Cap. 4: Optoelectronic Semiconductors, pag. 82 - 105.

[24] Smith Desmond, Optoelectronic Devices. Prentice Hall International

Series in Optoelectronics, 0-13-143769-0, Prentice Hall International,
London, NewYork, 1995.

[25] Sporea Dan, Bârcă-Gălăţeanu Şerban, Circuite optoelectronice.

Editura Militară, Bucureşti, 1986.

198
[26] Sporea Dan, Bârcă-Gălăţeanu Şerban, Optoelectronică. Dispozitive şi
aplicaţii. Editura Militară, Bucureşti, 1983.

[27] Tamir Theodor, Guided-Wave Optoelectronics. 3-540-52780-X Springer

Verlag, Berlin, Heidelberg, New York, 1990.

[28] Wilson J., Hawkes J. F. B., Optoelectronics. An Introduction. 0-13-

638461-7, Prentice Hall International (UK) Ltd., NY, London, Tokyo,
1989.

[29] Wood David, Optoelectronic Semiconductor Devices. Prentice Hall

Inter-national Series in Optoelectronics, 0-13-638750-0, Prentice Hall
International, New York, London, 1994.

[30] Yariv Amnon, Optical Electronics. 0-03-047444-2, Saunders College

Publishing, Philadelphia, Chicago, 1991.

[31] Yeh Chai, Handbook of Fiber Optics. Theory and Applications.

Academic Press, San Diego, New York, Boston, 1990.

199