LEADERSHIP

Teoriile Comportamentale
Leadership – Teoriile Comportamentale

Deoarece teoriile trăsăturilor nu au oferit rezultate satisfăcătoare cu privire la

explicarea leadership-ului, cercetătorii au făcut trecerea de la trăsături la
comportamente.

În loc să identifice cine ar putea fi un bun lider, teoriile comportamentale se

concentrează mai degrabă pe ceea ce face efectiv un lider, pe comportamentele
acestuia.
Leadership – Teoriile Comportamentale

Concentrarea pe comportamente oferă o serie de avantaje comparativ cu

abordările teoretice axate pe trăsături:

• comportamentele pot fi observate mult mai bine și mult mai ușor decât
trăsăturile,
• comportamentele pot fi măsurate mult mai precis / mai acurat decât
trăsăturile,
• comportamentele, spre deosebire de trăsături care sunt înnăscute sau
dezvoltate de timpuriu, pot fi învățate / pot fi dobândite oricând pe parcursul
vieții.
Leadership – Teoriile Comportamentale

Aceste trei avantaje au oferit un beneficiu clar organizațiilor militare dar și altor
organizații care aveau un interes practic în leadership.

Astfel, în loc să identifice liderii care au anumite trăsături de personalitate,

organizațiile s-ar putea concentra pe formarea oamenilor în vederea dobândirii /
construirii unor comportamente de leadership performante.
Leadership – Teoriile Comportamentale

Focusul așadar în organizații va fi nu pe cine are trăsături / abilități de leadership ci

pe formarea oamenilor în direcția leadership-ului.

Teoriile comportamentale în leadership promovează faptul că anumite

comportamente îi diferențiază pe lideri de non-lideri.
Credința că liderii sunt formați / sunt făcuți și nu născuți a dominat mijlocul
secolului XX (aprox. 1940 - 1970).
Leadership is a skill we can train.
Leadership-ul este o abilitate care poate fi învățată.
Leadership – Teoriile Comportamentale

Baza teoriilor comportamentale a fost reprezentată de studiile lui Kurt Lewin,

Ronald Lippit și Ralph White (1938/1939) asupra stilurilor democratic,
autocratic/autoritar și laissez faire în leadership.

Liderii democrați au fost definiți ca fiind acei lideri care se consultă cu adepții lor în
procesul decizional, liderii autocratici sunt cei care iau singuri toate deciziile iar
liderii laissez faire (delegativi) sunt cei care nu se implică, nu trasează o direcție
anume și oferă un grad mare de libertate / autonomie echipei.
Leadership – Teoriile Comportamentale

În ciuda faptului că cele 3 stiluri de leadership au fost bine definite și delimitate,

cercetătorii nu au reușit să precizeze care dintre acestea poate conduce la cele mai
bune rezultate în leadership sau care sunt factorii situaționali care ar solicita mai
degrabă unul sau altul dintre stiluri.

Fiecare dintre cele 3 stiluri de leadership are plusurile și minusurile sale și nu există
un stil anume care să se potrivească în toate situațiile.

One size fits all.

Leadership – Teoriile Comportamentale

De exemplu, stilul laissez faire de leadership care implică furnizarea informațiilor

dar cu un ghidaj minim și o evaluare superficială are ca rezultat un grup
dezorganizat unde se acumulează frustrări și unde calitatea muncii lasă de dorit.

Pe de altă parte, stilul autocratic de leadership determină adepții să devină supuși /

obedienți / docili în timp ce grupurile conduse de lideri caracterizați de stilul
democratic s-au relaxat și au devenit coezive (prea mult poate, în doze prea mari).
Leadership – Teoriile Comportamentale

Cele mai cunsocute studii din cadrul teoriilor comportamentale sunt:

• Studiile Universității din Ohio (1950, 1960),

• Studiile Universității din Michigan (1950, 1960),
• Grila Managerială a lui Blake și Mouton (1960,1964,1978,1985,1991)
• Studiile Scandinave (1990)
Leadership – Teoriile Comportamentale

Studiile Universității din Ohio

Au fost identificate două elemente / dimensiuni / comportamente care au contat

cel mai mult pentru adepți în descrierea comportamentelor liderilor lor:
• Inițierea structurii / structurarea – măsura în care liderul poate să definească
rolurile în echipă (atât rolul său cât și rolul fiecărui membru al echipei) în
vederea îndeplinirii obiectivelor propuse. Liderul pune accent pe structură,
proceduri, alocare sarcini și resurse.
• Considerația – măsura în care liderul poate să construiască relații profesionale
caracterizate de încredere reciprocă și de respect pentru ideile adepților și
pentru sentimentele acestora. Liderul arată așadar grijă, preocupare, respect
și considerație pentru oamenii din echipa sa.
Leadership – Teoriile Comportamentale

Studiile Universității din Ohio

Cele două tipuri de comportamente – inițierea structurii și considerația – trebuie

văzute mai degrabă ca fiind două dimensiuni distincte / diferite / independente
decât extremele unui interval.
Un lider poate performa diferit în fiecare din cele două seturi de comportamente:
astfel putem avea mai multe tipuri de lideri:
• Structură ↑ Considerație ↑
• Structură ↑ Considerație ↓
• Structură ↓ Considerație ↑
• Structură ↓ Considerație ↓
Leadership – Teoriile Comportamentale

Studiile Universității din Ohio

Ambele comportamente sunt considerate importante și de aici presupunerea că

liderii performanți au scoruri ridicate la fiecare dintre ele. Însă au fost identificate și
multe excepții, în sensul că unii lideri performanți au scor ridicat doar la structură
sau doar la considerație sau eventual prezintă scoruri medii pe cele două
dimensiuni.

Având în vedere aceste rezultate, se pare că nu este suficient să ne bazăm doar pe

cele două dimensiuni și astfel în ecuația leadership-ului mai trebuie integrată o
categorie de elemente / factori și anume factorii situaționali.
Leadership – Teoriile Comportamentale

Studiile Universității din Michigan

Au fost identificate două elemente / dimensiuni / comportamente care au contat

cel mai mult pentru adepți în descrierea comportamentelor liderilor lor:

• Lider orientat/centrat pe angajați – preocupat de relațiile interpersonale

• Lider orientat/centrat pe producție – preocupat de sarcinile și aspectele
tehnice ale job-ului.

Liderii centrați pe angajați au fost asociați cu o productivitate mai mare a

grupului și cu o satisfacție legată de job mai ridicată.
Leadership – Teoriile Comportamentale

Studiile Universității din Michigan

Spre deosebire de colegii lor de la Universitatea din Ohio, cercetătorii de la

Universitatea din Michigan, în studiile lor inițiale, consideră că cele două tipuri de
comportamente – orientarea pe angajați și orientarea pe producție – trebuie
văzute ca fiind extremele unui interval.
În acest context, se sugerează faptul că liderii orientați pe producție sunt mai puțin
orientați pe oameni iar acei lideri care sunt orientați pe oameni sunt în același timp
mai puțin orientați pe producție.
Însă pe măsură ce au fost întreprinse studii suplimentare, s-a ajuns la aceeași
concluzie ca în cazul Universității din Ohio și anume că cele două tipuri de
comportamente (orientarea pe angajați și orientarea pe producție) sunt de fapt
două dimensiuni distincte sau două orientări de leadership independente. Astfel,
liderii au putut fi văzuți ca fiind capabili de ambele orientări în același timp.
Leadership – Teoriile Comportamentale

Grila Managerială a lui Blake și Mouton

Blake and Mouton Managerial Grid (→ The Leadership Grid)

Cei doi autori (Robert Blake și Jane Mouton) au construit o matrice de 81 (9X9) de
stiluri diferite de leadership. Astfel, managerii / liderii au fost descriși utilizându-se
două dimensiuni:

• Preocuparea pentru oameni (de la 1 la 9) și

• Preocuparea pentru producție (de la 1 la 9).

Există puține dovezi pentru a susține afirmația sau concluzia că un stil 9.9 este cel
mai eficient / cel mai bun în toate situațiile.
Leadership – Teoriile Comportamentale
Grila Managerială a lui Blake și Mouton / Blake and Mouton Managerial Grid
Leadership – Teoriile Comportamentale

Grila Managerială a lui Blake și Mouton

Blake and Mouton Managerial Grid (→ The Leadership Grid)

Cei doi autori (Robert Blake și Jane Mouton) consideră că cel mai bun stil de
leadership este stilul 9.9.

De altfel, fără a avea nici un fel de informații despre rezultatele acestor cercetări,
aproape orice persoană are tendința de a considera stilul 9.9 ca fiind cel mai bun
sau “acoperitor”.
Leadership – Teoriile Comportamentale

Grila Managerială a lui Blake și Mouton

Blake and Mouton Managerial Grid (→ The Leadership Grid)
Pentru a înțelege cum anume trebuie folosită grila, există câteva repere cu privire la
descrierea stilurilor aflate la extreme dar și a stilului aflat în mijlocul grilei:
• 1.1 – stil “sărăcăcios/deficitar”: preocupare minimă pentru oameni și pentru producție. Stil care
contravine puternic cu ceea ce ar trebui să facă un lider într-o organizație. Se observă așadar un
lider indiferent, neimplicat, resemnat, apatic.
• 1.9 – stil “country-club”: preocupare ridicată pentru oameni și minimă pentru producție. Focus
exclusiv pe oameni / relații în detrimentul obținerii de rezultate. Liderii creează un climat pozitiv,
sunt foarte receptivi la nevoiel oamenilor și le sar repede în ajutor.
• 9.1 – stil “autoritar” preocupare ridicată pentru producție și minimă pentru oameni. Stil în care
rezultatele sunt totul iar efortul destinat obținerii lor s-ar putea să ducă la o anumită deteriorare a
relațiilor cu ceilalți (oamenii sunt considerați/văzuți ca niște instrumente pentru atingerea
scopului). Comunicarea se face strict la obiect și în special pentru transmiterea instrucțiunilor
necesare îndeplinirii task-urilor.
Leadership – Teoriile Comportamentale

Grila Managerială a lui Blake și Mouton

Blake and Mouton Managerial Grid (→ The Leadership Grid)
Pentru a înțelege cum anume trebuie folosită grila, există câteva repere cu privire la
descrierea stilurilor aflate la extreme dar și a stilului aflat în mijlocul grilei:
• 5.5 – stil “echilibrat”/middle of the road management: preocupare moderată pentru oameni
și pentru producție. Stil care pune în balanță atât realizarea sarcinilor la timp cât și un nivel
bun de satisfacție al oamenilor. Stil care apelează deseori la compromisuri și care evită
conflictele.
• 9.9 – stilul considerat a fi cel mai bun în care lucrurile funcționează la superlativ: sarcinile
sunt bine și la timp realizate, se setează priorități, se lucrează de plăcere iar oamenii se simt
apreciați și au un nivel ridicat de satisfacție la locul de muncă.
Leadership – Teoriile Comportamentale

Studiile Scandinave

Premisa de bază a acestor studii este reprezentată de faptul că într-o lume în

schimbare, liderii performanți sunt cei care au un comportament orientat spre
dezvoltare (a lor, a echipei lor, a instrumentelor și a modalităților de lucru).

Liderul orientat spre dezvoltare este liderul care apreciază experimentarea, caută
mereu idei și concepte noi, este curios, promovează, explică detaliat și cu răbdare,
generează și implementează schimbarea.
Leadership – Teoriile Comportamentale

La fe ca în cazul teoriilor trăsăturilor, se poate spune că teoriile comportamentale

tind să caute răspunsuri simple la întrebări/probleme complexe.

Lipsește de asemenea o anumită flexibilitate deoarece în anumite situații liderii

trebuie să fie / se recomandă să fie mai orientați pe sarcină pe când în alte situații
se recomandă a fi mai orientați pe relații iar un singur stil, un anumit mix dintre
cele două dimensiuni comportamentale nu reușește să producă rezultate în ambele
scenarii. În același spirit, unii membri ai echipei / adepți / angajați au mai multă
nevoie de un lider care ghidează și arată direcția în timp ce alți angajați au nevoie
mai degrabă de un lider care să le ofere mult suport / sprijin.
Leadership – Teoriile Comportamentale

Teoriile comportamentale sugerează faptul că cel mai eficient și eficace stil de

leadership este stilul în care ambele dimensiuni comportamentale (orientarea pe
producție/sarcini și orientarea pe oameni/relații) au scoruri ridicate – “high-high
style”.

Totuși, acest lucru s-ar putea să nu fie valabil în toate situațiile. Rezultatele
majorității cercetărilor din domeniu furnizează un suport limitat / fragil care să
susțină “stilul universal high task-high relationship”.
Leadership – Teoriile Comportamentale

Anumite situații pot necesita stiluri diferite de conducere / de leadership; unele

situații așadar pot fi complexe și necesită un comportament orientat pe sarcini iar
altele pot fi simple / ușoare și necesită un comportament suportiv, orientat pe
relații.

Cu rezultatele din prezent ale teoriilor comportamentale încă nu este foarte clar
dacă stilul “high task-high relationship” este într-adevăr cel mai bun stil de
leadership.
Leadership – Teoriile Comportamentale

Teoriile trăsăturilor și-au propus să găsească o listă finală / definitivă / stabilă cu

caracteristicile personale / trăsăturile unui lider însă acest obiectiv nu a fost atins.
Există așadar o anumită volatilitate referitoare la listele de trăsături identificate în
cadrul diverselor studii de specialitate.

Același lucru s-a întâmplat și în cazul teoriilor comportamentale unde obiectivul de

a găsi un set universal de comportamente care să fie asociat cu un leadership de
succes, nu a fost atins.
Leadership – Teoriile Comportamentale

Probabil că una dintre cele mai importante contribuții ale teoriilor

comportamentale este reprezentată de faptul că liderii care sunt orientați pe
oameni / relații au adepți care sunt mai satisfăcuți de locul lor de muncă în general.

Ceea ce lipsește însă din cadrul teoriilor comportamentale este luarea în

considerare a factorilor situaționali care influențează succesul sau eșecul liderului și
a echipei sale.

Abordările comportamentale nu recunosc schimbările care apar în diverse situații.

Leadership – Teoriile Comportamentale

Teoriile comportamentale au meritul de a schimba focusul de pe cum sunt liderii

(identificare set de trăsături) pe ce fac aceștia (analiză comportamente concrete / vizibile).
Această schimbare de perspectivă aduce un plus de accesibilitate în evaluarea liderilor dar
și o rază de speranță deoarece comportamentele pot fi învățate și nu se supun astfel
aceluiași regim de încadrare ca în cazul trăsăturilor unui lider.
Conform teoriilor comportamentale, liderii se angajează în două tipuri principale de
comportamente: comportamente orientate pe producție/sarcini și comportamente
orientate pe oameni/relații. Modalitatea în care liderii combină aceste două tipuri de
comportamente (cum anume fac) pentru a-i influența pe alții reprezintă preocuparea
centrală a teoriilor comportamentale.
De asemenea, teoriile comportamentale, prin prisma cercetărilor efectuate și a multiplelor
elemente de similitudine, se bucură de un nivel ridicat de încredere sau credibilitate.
Leadership – Teoriile Comportamentale

Cele două tipuri de comportamente (orientarea pe producție/sarcini și orientarea

pe oameni/relații) le regăsim de fiecare dată în ecuația leadership-ului iar teoriile
comportamentale le pun la loc de cinste și le analizează din mai multe perspective.

Prin intermediul teoriilor comportamentale, liderii pot afla / pot învăța multe
lucruri despre ei înșiși și despre modul în care se pot raporta la membrii echipei lor,
în lumina celor două dimensiuni comportamentale. Bazându-se pe teoriile
comportamentale, liderii își pot evalua propriile acțiuni și pot decide în ce direcție
vor să se dezvolte.