CUPRINS

INTRODUCERE……………………………………………….............…………2

Capitolul I. ASPECTE TEORETICE PRIVIND ÎNTREPRINDERILE MICI

ȘI MIJLOCII…….........................................................................…………………

1.1 Întreprinderile mici și mijlocii: definiții și concepte…........................… 6

1.2 Modalități de lansare în afaceri…........................……………………... 12
1.3 Formele organizatorico-juridice specifice întreprinderilor mici și
mijlocii……………………………………………………………........ 17

Capitolul II. STRATEGIILE STATULUI DIN REPUBLICA MOLDOVA ȘI

STRATEGIILE UNIUNII EUROPENE CU PRIVIRE LA DEZVOLTAREA
ÎNTREPRINDERILOR MICI ȘI MIJLOCII ............
……………………………………………………………………………..
2.1 Evoluția sectorului întreprinderilor mici și mijlocii în RM….................22
2.2 Evoluția sectorului întreprinderelor mici și mijlocii în UE, SUA,Japonia,
MareaBritanie,Germania…………………………………………………28

CONCLUZII…………………......………………………………………………29
BIBLIOGRAFIE……………………………………………….....……………..30
INTRODUCERE

Din practica și teoria economică nu există o definiție a ÎMM, se diferă chiar și termenul
utilizat, în țările Uniunii Europene bine dezvoltate fregvent se utilizează conceptul de
„întreprinderi mici și mijlocii” (ÎMM), în țările anglo-saxone se definește ca „micul business”,
iar în Federația Rusă și Ucraina ca „antreprenoriatul mic”.
În Republica Moldova se utilizează atât termenul de „micul business”, cât și cel de „ÎMM”.
Indiferent de noțiunea utilizată, ca criterii de bază în definirea ÎMM sunt considerați: numărul
angajaților, mărimea activelor, volumul producției realizate pe domenii de activitate sau
combinarea acestor criterii
Ca definire a IMM servește două mini definiții:5
1. Dimensiunea afacerii ce se explică ca o cifra de afaceri, capital social, numărul de
personal, profitul.
2. Unitatea de conducere reprezentând Confederația generala a intreprinderilor mici si
mijlocii (Confederation General PME)și afirma ca IMM este o întreprindere stăpânită și
condusa de o persoană. Statistica arată ca 45% au fost create și conduse de aceiași
persoană.
Ca definiție a IMM reprezintă organisme cu vocație industrială sau comerciala cu centru de
profit și cu o singura activitate.
Există câteva modalități de lansare în afacerii :
1. Deschiderea unei afaceri de la zero
2. Cumpărarea unei afaceri existente
3. Cumpărarea unei francize.
Deschiderea unei afacerii de la zero este cea mai des practicată metodă de lansare în
afaceri, în cazul unei idei unice de produs sau de serviciu, aceasta reprezintă unica metodă
posibilă pentru întreprinzător. Dar în același timp, această modalitate este una dintre cele mai
riscante, pentru că totul începe de la zero.
În Republica Moldova înregistrarea oficială a unei activități antreprenoriale se
efectuează în conformitate cu Legea privind înregistrarea de stat a persoanelor juridice și a
întreprinzătorilor individuali Nr. 220-XVI din 19.10.2007.
CAPITOLUL I. ASPECTE TEORETICE PRIVIND DEZVOLTAREA
ÎNTREPRINDERILOR MICI SI MIJLOCII

1.1. Întreprinderi MICI ȘI MIJLOCII: esențe, concepte și importanța

Conform Legii cu privire la întreprinderile mici și mijlocii nr. 179 din 21.07.2016[l]
întreprinderile mici și mijlocii se definesc ca fiind întreprinderile care îndeplinesc
cumulativ următoarele condiții:

1. au un număr mediu anual de salariați de până la 250;

2. realizează venituri din vânzări de până la 49 de milioane de lei sau au activetotale
din care fac parte activele imobilizate și activele circulante de până la 50 de
milioane de lei.

Întreprinderile mici și mijlocii constituie cea mai răspândită formă organizatorico-

juridică de afacere, întreprinderile mici și mijlocii sunt clasificate astfel în funcție de numărul
mediu anual de salariați:
1. întreprinderea micro - sunt întreprinderile care au cel mult 9 salariați, care realizează
o cifră anuală de afaceri pînă la 9 milioane de lei sau dețin active totale de
până la 9 milioane de lei;
2. întreprinderea mică - este întreprinderea care are de la 10 până la 49 de salariați,
realizând o cifră anuală de afaceri până la 25 de milioane de lei sau deține
active totale de până la 25 de milioane de lei;

3. întreprinderea mijlocie - întreprindere care are un număr de salariați de la 50 până la

250 și realizează o cifră anuală de afaceri de până la 50 de milioane de lei sau
dețin active totale de până la 50 de milioane de lei.

Ca criteriu de definție constant utilizat pentru clasificarea întreprinderilor mici și mijlocii

în scopul statistic este numărul mediu anual de salariați ai întreprinderilor.
Un rol important îl au ÎMM în special în sfera inovațiilor. Deși este mai dificil pentru
ÎMM să influențeze dezvoltarea tehnologică, dar în prezent în cooperare cu întreprinderile mari
și centrele de cercetări, realizează inovații mari. Conform datelor UNCTAD (Conferința pentru
Comerț și Dezvoltarea Națiunilor Unite) din anul 2006, din 61 de inovații grandioase ale
secolului XX, 48 de inovații au fost elaborate în cadrul ÎMM. De exemplu, fabricarea
antibioticilor, a insulinei, lentilelor de contact, fibrelor optice, computerul personal, camera foto
Polaroid, au devenit pînă în prezent preocupații ale ÎMM. Deci, ÎMM își pune tot potențialul lor
creativ și material asupra elaborării uneia sau două inovații. Datorită acesteia procesul
inovațional într-o ÎMM să fie mai productiv în comparație cu cel de la întreprinderea mare.
O pozițe importantă a ÎMM este în domeniul relațiilor economice externe. Un timp
îndelungat se considera că domeniu dat este prerogativa întreprinderilor mari. Cu globalizarea
relațiilor economice, constituirea pieței unice europene, s-a constatat că ÎMM au început să
ocupe un loc tot mai important. Datorită acesteia în Germania, Olanda, Italia, Belgia și Japonia
ÎMM constituie 35- 40% din numărul total de întreprinderi exportatoare. Creșterea numărului
ÎMM exportatoare duce la activizarea sistemului de comerț extern, lărgirea asortimentului
produselor oferite și accelerarea înoirii lor.
De aceea, ÎMM le revine un rol important în economie, reprezentând o sursă de abilități
antreprenoriale, de inovare și creștere a locuri de muncă.

Analiza SWOT a sectorului ÎMM :

Puncte forte:

 Bază legislativă pentru ÎMM-uri se crează și se îmbunătățește continuu;

 Proceduri mai simple pentru înregistrarea ÎMM;
 Aplicația strategiilor, programelor și mecanismelor de stat pentru sprijinirea ÎMM-
urilor;
 Atitudinea pozitivă a populației față de IMM-uri și tendința de a avea propria
afacere;
 Sistem de telecomunicații dezvoltat inclusiv acces la internet etc.
Puncte slabe:
 Ineficiența implementării bazei legislative;
 Dezechilibrul dezvoltării ÎMM-urilor în profil teritorial;
 Colaborarea ineficientă între ÎMM și autoritățile publice;
 Statululfinanciar limitat pentru susținere;
 Infrastructură în afaceri slab dezvoltate;
 Nivel scăzut al formării profesionale;
Oportunități:
 Creșterea interesul statului față de problemele și necesitățile sectorului ÎMM-urilor;
 Vectorul pro-european în dezvoltarea națională;

 Dezvoltarea tehnologiilor și inovațiilor ,a capacității de absorbție ale acestora;

 Reforma continuă a sistemului educațional în domeniul antreprenorial și a formării
 profesionale .
Amenințări:
 Migrarea peste hotare aținerilor;
 Creșterea economiei ascunse;
 Neadaptarea sistemului educațional la cererea pieței forței de muncă;
 Implicarea slabă a antreprenorilor la programele de educație antreprenorială;
 Tendința de creștere a poverii fiscale;
 Instabilitatea cadrului legislativ
Proiecte pentru susținerea ÎMM
Creditele mici se pot obține de la băncile comerciale, instituțiile de micro-finanțare, atât
și de la cele peste 300 de Asociații de Economii și împrumut, care lucrează pe întreg teritoriul
țării, majoritatea fiind localizate în localitățile rurale. Există numeroase programe și proiecte de
stat sau nonguvernamentale de susținerea micilor afaceri. Urmărind scopul susținerii dezvoltării
sectorului întreprinderilor mici și mijlocii din Republica Moldova, prin Hotărîrea Guvernului nr.
538 din 17.05.2007, sa fost creată Organizația pentru dezvoltarea sectorului întreprinderilor mici
și mijlocii (ODIMM). Organizația data având statut de organizația necomercială, sub aspect de
instituție publică, în coordonarea Ministerului Economiei.

Așa dar este evidentă necesitatea susținerii sectorului întreprinderile Mici și Mijlocii,
prin crearea condițiilor juridice și economice stabile, prielnic pentru dezvoltarea activității de
antreprenor.

Rolul și importanța întreprinderile Mici și Mijlocii în economia Republicii Moldova:

 pune la dispoziție noi locuri de muncă;

 ocupă peste 98% din totalul întreprinderilor din țară;
 întreprinderea mică constituie punctul de pornire în lansarea unui nou produs
sau serviciu.

Modalități de lansare în afaceri:

Există câteva modalități de lansare în afacerii : Deschiderea unei afaceri de la zero ,
Cumpărarea unei afaceri existente și Cumpărarea unei francize. Deschiderea unei afacerii de la
zero este cea mai des practicată metodă de lansare în afaceri, în cazul unei idei unice de produs
sau de serviciu, aceasta reprezintă unica metodă posibilă pentru întreprinzător. Dar în același
timp, această modalitate este una dintre cele mai riscante, pentru că totul începe de la zero.
Deschiderea unei întreprinderi mici trebuie se bazează pe evaluarea minuțioasă a avantajelor și
dezavantajelor pe care le prezintă această modalitatea.
Avantajele deschiderii unei afaceri de la zero:
• Aplicarea ideilor proprii.

• Plăcerea de a crea o întreprindere de la zero.

• împiedicarea transmiterii unei reputații îndoielnice a afacerii;

• Posibilitatea de a selecta, a motiva și a dezvolta independent personalul

• întreprinzătorulselectează de sinestătător personalul.

• Crea afacerea pornind de la viziunea proprie.

• Alegerea locului afacerii.

Dezavantajele deschiderii unei afaceri de la zero:

• Cheltuieli mari pentru lansarea afaceri;

• Timp îndelungat pentru lansarea afacerii;
• Posibilitatea alegerii unei afaceri mai puțin potrivite.
• Concurența puternică, care face dificilă afirmarea nou-venitului;
• Riscul legat de realizarea unei idei noi;

• Eforturile personale mari pentru lansarea afacerii;

Etapele deschiderii afacerii de la zero:
O data cu luarea deciziei privind deschiderea unei afaceri de la zero și identificarea
ideii de afaceri,este urmată de alegerea formei organizatorico-juridice de desfășurare a activității
și înregistrarea întreprinderii.
înregistrarea afacerii se realizează la Camera înregistrării de Stat și la oficiile ei teritoriale. Cu
scopul simplificării procedurilor de inițiere a afacerii, la Camera înregistrării de Stat sa creat
„ghișeul unic”, care permite întreprinzătorului, pe lângă perfectarea documentelor de
înregistrare, verificarea denumirii și confecționarea ștampilei, să se pună în evidența electronică
a Casei Naționale de Asigurări Sociale și a Companiei Naționale de Asigurări în Medicină,
pentru a obține codurile statistice și cel fiscal. Procesul de înregistrare se finalizează cu primirea
certificatului de înregistrare, a actelor de constituire și a ștampilei.
Cumpărarea unei afaceri existente până a lua decizia privind cumpărarea unei afaceri este
necesară o analiză detaliată a avantajelor și dezavantajelor pe care le va obține noul proprietar în
urma cumpărării.

Avantajele cumpărării unei afaceri:

 • Durata de lansare în timp mică.

• Obținerea unor venite în scurt timp.

• Amplasărea favorabilă.

• Nume cunoscut deja pe piață

• Relații cu furnizorii de materii prime și materiale.

• Prezența personalului calificat.

Dezavantajele cumpărării unei afaceri:
• Probabilitatea procurării unei afaceri neprofitabile.

• Prezența unui personal necalificat.

• Indispunerea personalului de a lucra pentru noul proprietar.

• Transmiterea unei reputații îndoielnice

• Localizarea nefavorabilă.

Etapele cumpărării afaceri deja existente:

În cazul când întreprinzătorul hotărăște că cumpărarea unei afaceri este varianta
potrivită pentru el trece la stabilirea criteriilor după care va fi căutată afacerea dorită, domeniul
de activitate a afacerii , locul amplasării, mărimea, costul afacerii, termenul de răscumpărare etc.
După fixarea criteriilor începe căutarea unei afaceri care corespunde criteriilor dorite și care este
scoasă la vânzare. Ca ajutoare în căutarea informațiilor pot servi întreprinzătorii care cunosc
afacerile puse în vânzare, anunțurile din mass-media și Internet, la fel și companiile imobiliare
care prestează servicii de comercializare a imobilului comercial. întreprinzătorul poate deveni o
sursă de informație,în cazul că plasează anunțuri publicitare despre procurarea unei afaceri.
Cea mai dificilă etapă a procesului de cumpărare a întreprinderii este evaluarea
complexă a acesteia. Evaluarea afacerii trebuie să înceapă cu diagnosticarea afacerii din toate
punctele de vedere: comercial, tehnologic, financiar, juridic, al resurselor umane și al
managementului, urmată de determinarea valorii acesteia. Pasul următor în procesul de
cumpărare a afacerii este determinarea valorii întreprinderii și stabilirea prețului afacerii. Prețul
se stabilește în procesul negocierilor dintre vânzător și cumpărător, sumatrebuie să fie acceptată
de amândoi. în urma negocierilor se concretizează toate condițiile de vânzare-cumpărare, care ar
asigura o tranzacție fără probleme majore. După ce procesul de negociere s-a finalizat cu succes
are loc încheierea contractului de vânzare-cumpărare a întreprinderii, care este autentificat
notarial și se înregistrează la Camera înregistrării de Stat. Odată cu semnarea actului de predare,
cumpărătorul intră în drepturi depline asupra afacerii, devenind proprietar.
Cumpărarea unei francize:
O altă modalitate de lansare în afaceri este franchisingul. Prin termenul franchising se
înțeleg relațiile contractuale dintre vânzător (franchiser) și cumpărător (franchisee), ce constă în
acordarea drepturilor de operare a afacerii și obținerea asistenței din partea vânzătorului în
schimbul unei plăți.
Avantajele cumpărării unei francize:

 șansă mai mare de succes

 asistență managerială și de marketing

 produse și servicii de calitate standard

 cheltuieli reduse pentru promovarea produselor și a serviciilor

Dezavantajele cumpărării unei francize:

 Firma nu aparține niciodată cu adevărat cumpărătorului
 Costul ridicat al francizei și contribuția la profit
Etapele cumpărării unei francize:
1. Franchisingul numelui: franchiserul oferă franchiseeului dreptul de a se folosi de
marca sa de comerț.
2. Franchisingul mărcii de comerț: se aplică în lanțurile hoteliere, rețeaua de
restaurante ,firme de închiriere a automobilelor etc. Acest tip presupune existența unei
mărci cunoscute, care îi garantează franchisee-ului succesul pe piața de desfacere.
Așa dar franchisee-ul are dreptul de a folosi numele franchiserului, prelucrând sau
modificând produsul, cu condiția că va respecta strict procedurile de lucru și de
marketing ale acestuia.
3. Franchisingul comercial: franchiserul oferă franchisee-ului dreptul de a comercializa
produsele sale pe un teritoriu limitat. Acest sistem este larg răspândit în industria
automobilelor,; în industria produselor petroliere, a băuturilor răcoritoare.
4. Franchisingul corporativ sau franchisingul afacerii: franchiserul oferă franchisee-ului
un pachet complet al afacerii care este deja cunoscută pe piață.
În funcție de profilul participanților:
 Tipul franchiser-producător și franchisee-producător este aplicat în industria
băuturilor răcoritoare și alcoolice.
 Franchisingul direct presupune încheierea unui contract direct cu fiecare
franchisee locală, asigurându-se astfel o legătură strânsă între franchiser și
franchisee.
  Master franchising,constă în oferirea de către franchiser unei francize locale a
dreptului de subfranchiser în regiunea dată. Subfranchiserul local încheie
contracte de franchisee locale, având responsabilitatea verificării respectării
acestora.

1.3. Forme organizatorico-juridice specifice întreprinderilor MICI ȘI MIJLOCII și

dificultățile în activitatea lor

În Republica Moldova înregistrarea oficială a unei activități antreprenoriale se efectuează în

conformitate cu Legea privind înregistrarea de stat a persoanelor juridice și a întreprinzătorilor
individuali Nr. 220-XVI din 19.10.2007. Așa dar înregistrarea unei afaceri poate fi realizată sub
una din următoarele forme juridice.

Figura 1.1.,,Formele organizatorico-juridice de bază,,

 Întreprinzător individual (Î.I.) - reprezentat de o persoană fizică cu capacitate de
executre deplină, practând activitate de întreprinzător în nume și pe risc propriu, fără a constitui
o persoană juridică, și este înregistrată în modul stabilit de lege. N.B. Legea 220/2007 - specifică
pentru următoarele domenii: afaceri de familie, artizanat, agricultură, educație
Avantajele întreprinzătorului individual:

• cost redus de înființare, puține formalități de înregistrare;

• independență în luarea deciziilor;

• capital de lucru minim;

Dezavantajele întreprinzătorului individual:

• răspundere nelimitată față de datorii;

• incontinuitatea afacerii în absența proprietarului;

Gospodăria țărănească (G.Ț.) - întreprindere individuală, bazată pe proprietate privată

asupra terenurilor agricole și altor bunuri, bazată pe munca personală a membrilor unei familii
având scopul de obținere de produse agricole, prelucrarea lor primară, comercializarea a propriei
producții agricole. Având aceleași avantaje și dezavantaje ca și întreprinzătorul individual.
Societatea cu răspundere limitată (S.R.L.) - societatea comercială ce are statut de
persoană juridică al cărei capitalul social a fost divizat în părți sociale conform actului de
constituire și ale cărei obligații sunt garantate cu patrimoniul societății. Domenii de aplicare:
prestări servicii, turism etc.
Avantajele Societăți cu răspundere limitată:
• puține formalitățile pentru întemeiere;

• cheltuielile pentru înregistrare reduse;

• statutul bine definit;

• riscuri financiare mai mici;

• conducere relativ simplă;

Dezavantajele Societăți cu răspundere limitată:

• Existența obligatorie acapitalului social

• Posibilitatea apariției între sociații

 • Alegerea statutului juridic

Societate pe acțiuni (S.A.) reprezintă societatea comercială a cărei capital social este în
întregime divizat în acțiuni și obligațiile sunt garantate cu patrimoniul societății. Domenii de
aplicare: comerț, bancare, telecomunicații, asigurări, ș.a.

Avantajele Societății pe acțiuni:

• transmiterea liberă și simplă a proprietății prin tranzacția de vânzare-cumpărare a
acțiunilor;
• probabilitatea de atragere a resurselor financiare suplimentareprin emitere de
obligațiuni

• răspunderea proprietarului în limita valorii acțiunilor aparținute;

Dezavantajele Societății pe acțiuni:
• obligativitatea capitalului social minim de 20 000 lei;

• formalități multiple pentru înființare;

• alegerea statutului juridic;

• cea mai costisitore de organizare forma ;

• obligativitatea de dezvăluire publică a informației , prin publicarea în mijloacele de

informare în masă a rapoartelor financiare probabilitatea dezvoltării unor conflicte
dintre acționari și directorii entității.
Societate în nume colectiv (S.N.C.) - societatea comercială a cărei membri
practicăactivitate de întreprinzător în numele societății și răspund solidar și nelimitat pentru
obligațiile acesteia.
Avantajele Societății în nme electiv:
• puține formalități pentru constituirea societății;

• cheltuielile reduse pentru înregistrare;

• lipsa prevederilor legale privind mărimea minimă a capitalului social răspunderea

asociaților fiind limitată;
Dezavantajele Societății în nume colectiv:

• oricare partener este responsabil de datoriile societății chiarși dacă acestea sunt cauzate
de alt partener;
Societate în comandită (S.C.) societatea comercială a cărei membrii practică în numele
societății activitate de întreprinzător purtând răspunder solidară nelimitată pentru obligațiile ,
unde există unul sau mai mulți membri finanțatori care nu participă la activitatea de
întreprinzător a societății și suportă riscul pierderilor ce rezultă din activitatea societății. Are
aceleași avantaje și dezavantaje ca și în cazul Societate în nume colectiv.
Cooperativa - asociația benevolă a persoanelor fizice și juridice, organizată pe principii
corporative cu scopul favorizării și garantării, prin acțiunile comune ale membrilor săi, a
intereselor lor economice și a altor interese legale. Are aceleași avantaje și dezavantaje ca și în
cazul Societate în nume colectiv.

Dificultăți în activitatea ÎMM Cele mai întâlnite probleme în activitatea IMM-urile sunt
birocrația(61.41%), fiscalitatea excesivăț 54.74%) și nu în ultimul timp coruptția (45.16%) și
controalele excesive(44.98%).
Probleme cu care se confruntă IMM-le:
• Cultură antreprenorială este slab dezvoltată;

• Acces limitat la informații;

• Grad slab de implementare a tehnologiilor modeme în IMM;

• Acces complicat la credite și dobânzi marila credite și împrumuturi;

• Echipament de suport în afaceri slab dezvoltată;

• Studii insuficiente în domeniu ;

• Impozite mari;

Conform surselor analizate mai sus putem concluziona că există mai multe forme
organizatorico- juridice a IMM în Republica Moldova, ce sunt bine dezvoltate și ocupă un
procentaj de 98% din întreprinderile de pe teritoriul țării întâlnind mai multe probleme din
diferite domenii și de ordin diferit. Cele mai întâlnite dificultăți pe piața RM în domeniul dat sunt
impozitele majore și birocrația.
CAPITOLUL II: DEZVOLTAREA ÎMM ÎN STRĂINĂTATE ȘI REPUBLICA
MOLDOVA
9

2.1. Situația privind dezvoltarea ÎMM în Republica Moldova

În Republica Moldova a fost creată Organizația pentru Dezvoltarea Sectorului

întreprinderilor Mici și Mijlocii (ODIMM), care are statut de organizație necomercială pe lângă
Ministerul Economiei, și are drept scop implementarea politicii de stat privind susținerea
dezvoltării întreprinderilor micro, mici și mijlocii, în conformitate cu strategiile de susținere a
dezvoltării acestui sector și cu alte strategii și programe ale Guvernului.
Misiunea ODIMM reprezintă contribuirea la sporirea competitivității economiei
naționale prin susținerea dezvoltării sectorului întreprinderilor mici și mijlocii din Republica
Moldova prin implementare, monitorizare și evaluare a programelor sectoriale și proiectelor
internaționale.
Pe parcursul anului 2021, economia Republicii Moldova a fost în continua dezvoltare ,
determinată în mare parte de sporirea consumului. Cele mai accentuate ritmuri de creștere au fost
înregistrate în sectoarele: comerț exterior și interior, investiții și transporturi.
Optimizarea reglementării și micșorarea presiunii administrative este un element
important pentru dezvoltarea IMM-urilor birocrația fiind, o povară mai mare pentru IMM-uri
decât pentru firmele mai mari. Recentele crize economice la nivel mondial au developat toate
carențele existente în domeniul reglementării afacerilor și a constituit un prilej deosebit pentru o
simplificare masivă în domeniu.
ÎMM-urile cu capital privat, în perioada anilor 2016-2017 au înregistrat o evoluție
pozitivă la toți indicatorii, ceea ce arată că sectorul, este rentabil și contribuie pozitiv la formarea
venitului național.
Rezultatele cele mai bune au fost înregistrate la categoria întreprinderilor mici.
Strategiile de stat de susținere a dezvoltării sectorului întreprinderilor mici și mijlocii
sunt documente de planificare strategică a politicii de stat privind susținerea acestui sector, care
definesc obiectivele și identifică prioritățile politicii statului în domeniu.
Strategiile de stat stabilesc:

1. scopurile și obiectivele politicii de stat în domeniul susținerii întreprinderilor micro,

mici și mijlocii;
2. grupurile-țintă de întreprinderi micro, mici și mijlocii vizate de direcțiile strategice
de activitate ale politicii de stat;
3. sarcinile și acțiunile concrete de realizare a strategiilor, inclusiv costurile acestora;
4. sursele de finanțare;
5. instituțiile publice responsabile de implementarea strategiilor
6. indicatorii de monitorizare a procesului de implementare și impactului generat;
7. procesul de monitorizare;
8. termenele de implementare;
9. alte prevederi necesare implementării strategiilor.

Elaborarea și coordonarea procesului de implementare a strategiilor sunt puse în sarcina

Ministerului Economiei. Finanțarea procesului de realizare a strategiilor se va efectua
prinincluderea în legea bugetară anuală a resurselor financiare necesare, precum și prin crearea
unor fonduri speciale conform legislației în vigoare. Pe parcursul ultimilor 3 ani numărul ÎMM a
fost în continuă creștere, majorându-se de la 35,4 mii întreprinderi în anul 2016 până la 41,1 mii
întreprinderi în anul 2021. Sectorul ÎMM reprezintă circa 97,6 % din numărul total de
întreprinderi.

Îmbunătățirea accesului ÎMM-urilor la finanțare:

Capitalul propriu ocupă locul central în finanțarea activității IMM-urilor, reprezentând,
o sursă insuficientă de finanțare a necesității de mijloace bănești care este mereu în creștere.
Posibilitățile de activitate din contul mijloacelor proprii ale IMM-urilor se diminuează cu fiecare
an, astfel conturându-se o creștere a rolului capitalului împrumutat.
Chiar dacă cadrul legislativ național este extins și nu reprezintă un obstacol pentru
accesul la finanțare, finanțele rămân a fi principala barieră întimpinată de către IMM-uri în
activitatea sa, contrar dezvoltării sistemului bancar, de scheme de garantare a creditelor și a
biroului istoriilor de credit.
La etapa deficitului de finanțare al business-ului în Republica Moldova obține sprijin
financiar de la diferite Instituții financiare internaționale (IFI), partenerii de dezvoltare sau prin
intermediul unor proiecte sau programe de creditare sau finanțare asigură ÎMM-urilor acces la
resurse financiare, utilizând una din schemele de finanțare:
1. finanțarea directă a instituțiilor financiare locale, care lor acordă credite sectorului
ÎMM- urilor la condițiile generale ale băncii;
2. finanțarea „apex”, după principiul „Primul Venit - Primul Servit”, în cadrul căreia
fondurile sunt puse la dispoziția instituțiilor financiare pentru anumite scopuri strict de-
limitate;
3. finanțarea de leasing- utilizează scheme de finanțare quasi-leasing.

Principalele programe de suport ale sectorului, finanțate de stat sau de partenerii de

dezvoltare internaționali cuprind:

1. Programul Național de Abilitare Economică a Tinerilor (PNAET);

2. Programul-pilot de atragere a remitențelor în economie (PARE 1+1);
3. Programul JNPGA de Susținere și Dezvoltare a Sectorului ÎMM finanțat de
Guvernul Japoniei;

4. Proiectul SMERDA pentru Dezvoltarea IMM în Localitățile Rurale;

5. Liniile de creditare ale instituțiilor financiare internaționale

6. Acordate în cadrul unor programe internaționale: BERD, MCC, BM (IDA).

Pentru îmbunătățirea îmbunătățirii accesului IMM-urilor la finanțare:

1. Implementarea schemelor inovative de finanțare a ÎMM-urilor.

2. Asigurarea eficientizării transferului.
3. Facilitarea accesului întreprinderilor mici și mijlocii la achizițiile publice.
4. Atragerea liniilor de credit pe termen lung de la instituțiile financiare internaționale.
5. Dezvoltarea sistemului de garantare a creditelor pentru ÎMM-uri.
 Realizarea obiectivelor specifice din partea statului, instituțiilor financiare, atât și din partea
IMM-urilor duce la îmbunătățirea oportunităților financiare pentru sectorul ÎMM-urilor, vor crea
un mediu stabil în care întreprinzătorii și instituțiile financiare vor putea să beneficieze de
investiții pe termen lung.
Dacă aceste proiecte se vor implementa se va îmbunătăți cooperarea dintre sectorele
financiare bancare și nebancare și Guvern în vederea asigurării accesului sporit și eficient al
ÎMM-urilor la resursele financiare, la momentul dat în Republica Moldova sa implementat o
politică de inovare ce are un impact minim asupra dezvoltării sectorului IMM-urilor, datorat
legăturilor slabe de cooperare între autoritățile publice responsabile de politica de inovare,
sectorul privat, universități și altor factori.
ÎMM-urile trebuie să acopere 50% din cheltuielile asociate dezvoltării inovării. Structurile
de sprijin a acestora în implementarea inovării sunt insuficiente.
Republica Moldova continuă să se confrunte cu un șir de probleme ce țin de domeniul
proprietății intelectuale. Costurile mari și neconștientizarea de către managerii ÎMM-urilor, a
modului în care funcționează sistemul de proprietate intelectuală, reprezintă principalii factori
care stopează valorificarea acesteia. Continuarea acordării gratuite a tipului de servicii de pre-
diagnoză, care prezintă un audit al proprietății intelectuale va permite managerilor ÎMM-urilor să
optimizeze utilizarea potențialului proprietății intelectuale disponibile.
Pentru soluționarea problemelor trebuie urmate următoarele obiective:
 Îmbunătățirea și dezvoltarea capacităților tehnice și inovatoare ale ÎMM-urilor.
 Facilitarea dezvoltării grupării ÎMM-urilor în clustere, incubatoare de afaceri, etc.
 Promovarea dreptului de proprietate intelectuală pentru ÎMM-uri.
 Facilitarea accesului ÎMM-urilor pe piețele interne și externe.
 Implementarea sistemelor de management bazate pe standardele internaționale și
europene.

Eficiența implementării obiectivelor stabilite va fi urmărită prin intermediul monitorizării

permanente și evaluării rezultatelor acțiunilor și proiectelor întreprinse.
Evaluarea Strategiei se va face în baza indicatorilor de performanță și progres, stabiliți
în Planul de acțiuni pentru implementarea Strategiei actualizați pe măsura necesității.
Monitorizarea Strategiei se va realiza prin intermediul întocmirii rapoartelor anuale de
monitorizare și evaluare care vor aprecia nivelul de realizare al acțiunilor stabilite și problemele
întâmpinate la implementarea acestora.
Realizarea misiunii se axează în următoarele domenii de activitate:
 1. Crearea posibilităților de lansare și dezvoltare a unei afaceri de succes, în special în
zonele rurale;

2. Formarea culturii și a abilităților antreprenoriale;

3. Ușurarea accesului ÎMM la resurse financiare;
4. Ușurarea accesului ÎMM la resurse informaționale;

5. Susținerea dezvoltării infrastructurii de suport în afaceri;

6. Elaborarea și implementarea programelor și proiectelor de dezvoltare a sectorului

IMM;

7. Administrarea Fondului de Stat de Garantare a Creditelor (FGC);

8. Crearea și dezvoltarea unei rețele de Incubatoare de Afaceri în Moldova;

9. Susținerea dezvoltării asociațiilor în afaceri;

2.2. Dezvoltarea sectorului întreprinderilor MICI ȘI MIJLOCII în străinătate

(Uniunea Europeană , SUA, Japonia, Marea Britanie, Germania)

ÎMM au un rol important în dezvoltarea economică a oricărei țări îndeosebi în UE

sectorul ÎMM generează 58,4% din produsul intern brut, în SUA - 43,4 .

Direcțiile prioritare:

 ajustarea cadrului normativ de reglementare la necesitățile dezvoltării ÎMM;

 îmbunătățirea accesului la finanțare;

 dezvoltarea personalului prin promovarea competențelor și culturii antreprenoriale,;
 sporirea competitivității;
 încurajarea spiritului innovator;
 facilitarea dezvoltării ÎMM în regiuni și dezvoltarea parteneriatelor în afaceri.

Uniunea Europeană consideră că întreprinderile MICI și MIJLOCII sunt cel mai important
factor de creștere economică . Politica UE se adresează întregului mediu de afaceri având ca scop
încurajarea și facilitarea înființării noilor întreprinderi pe fundalul unui mediu de afaceri cât mai
dinamic, în care fiecare întreprindere să beneficieze de acces efectiv la piețele de produse și
servicii din Europa și din afara Europei. În anul 2014 Parlamentul a adoptat o Rezoluție
referitoare la reindustrializarea Europei în vederea promovării competitivității și durabilității,
care subliniază importanța ÎMM în economia UE și acordă sprijin și asistență pentru ÎMM.
Parlamentul European a aprobat cadrul financiar multi- anual, alocând programului COSME un
buget de 2,3 miliarde care își deslașoară majoritatea activităților în cadrul actualului program
CIP care aveau ca scop următoarele obiective :
 Îmbunătățirea accesului ÎMM la finanțarea sub formă de capitaluri proprii și
datorii; o contribuție de 1,4 miliarde EUR din bugetul COSME a fost destinată
instrumentelor financiare;
 Îmbunătățirea accesului la piețe, atât pe teritoriul Uniunii, cât și la nivel
mondial;
 Promovarea antreprenoriatului;
în majoritatea țărilor dezvoltate activitatea de succes a ÎMM din întreaga lume se datorează
suportului din partea statului.
În SUA sistemul de suport de stat al ÎMM include suportul financiar cum ar fi prezența
a diverselor surse disponibile de capital de risc. Conținutul politicii inovării de stat cu privire la
micul business a fost reglementarea fluxurilor financiare, menite să faciliteze accesul firmelor
mici la sursele de finanțare.
Evidențiinduse două domenii:
 Subvenții direcționate de la buget (prin intermediul agențiilor și departamentelor
federale),

 Atragerea capitalului privat la finanțarea activităților de inovare a firmelor mici.

Finanțarea direcționată din buget este realizată sub formă de subvenții nerambursabile prin
furnizarea de credite preferențiale, atât și a contractelor de dezvoltare a noilor produse și
tehnologii.
O treime din cheltuielile firmelor mici și mijlocii pentru dezvoltare este finanțată de către
stat. Programul de subvenții nerambursabile este realizat în general de două agenții federale:
1. Administrarea Micului Business (Small Business Administration - SB A)
2. Fondul Național a Științei (National Science Foundation - NSF).
Programul de acordare a creditelor concesionale este realizat de SBA sub formă de
împrumuturi directe, cote de participare în împrumuturi de la băncile comerciale și garantarea
împrumuturilor băncilor comerciale.
În SUA se utilizează condiții de impozitare a micului business în deosebi cel de
inovare, luând în considerare necesitățile acestuia. Firmele mici și mijlocii sunt autorizate să
utilizeze metode rapide cum ar fi deducerea costului capitalului propriu în rate sau simultan pe
parcursul perioadei de amortizare.
În Japonia există patru centre de reglementare și stimulare a ÎMM:
 guvernul central;
 autoritățile locale;
 businessul mare;
 asociații independente a micului business.
Pentru suportul de stat al micului business sa creat Oficiul întreprinderilor mici și
mijlocii în cadrul Ministerului Comerțului Extern și a Industriei. Autoritățile administrației
publice centrale și autoritățile locale promovează formarea și dezvoltarea MB prin intermediul
împrumuturilor, garanții de creditare, stimulente fiscale, trening-uri pentru personal și facilitarea
accesului la informație.
ÎMM beneficiază de ajutorul financiar nerambursabil doar la realizarea programelor tehnico-
științifice:

1. Creșterea nivelului tehnic al producției care este finanțat de către guvernul central
și autoritățile locale;

2. Perfecționarea tehnologiei de producție în industria alimentară care este finanțată

de către guvernul central;

3. Dezvoltarea tehnicii și tehnologiilor noi cu universități și instituții științifice și de

cercetare de stat care este finanțată de către guvernul central.

Se acorda împrumuturi pentru următoarele proiecte:

• Pentru dezvoltarea noilor tipuri de bunuri și tehnologii care este finanțată de către
autoritățile locale;

• Pentru dezvoltarea noilor tipuri de producție și tehnică care sunt finanțate de către
guvernul

Un rol important în furnizarea asistenței financiare îi revine Corporației financiare a ÎMM în

Japonia care oferă acestor întreprinderi împrumuturi în condiții potrivite pentru creșterea
capitatului de bază și cel curent. Pentru creditarea companiilor mici și mijlocii este creată
Corporația financiară națională a Japoniei care oferă anual împrumuturi de aproape 500 mid
yeni.
 În Japonia și o instituție specializată - banca „Soko-Chukin”, care finanțează activitatea
cooperativelor și ÎMM, pentru finanțarea unor programe prioritare în domeniul restructurării
ÎMM, protecția mediului înconjurător, dezvoltarea industriilor de economisire a energiei,
Corporația financiară a Japoniei și Corporația financiară națională acordă credite în condiții mult
mai favorabile.
În Marea Britanie înafară de Ministerul comerțului și a industriei a fost creat „Serviciul
firmelor mici și mijlocii” care acordă asistență întreprinzătorilor mici și mijlocii:
 în organizarea unei afaceri proprii,
 obținerea creditelor,
 încheierea contractelor,
 trainingul personalului șiservicii de consultanță.
Acest serviciu deține filiale locale pe tot teritoriul țării, o atenție sporită a fost acordată la
pregătirea cadrelor pentru ÎMM : au fost create numeroase școli de business în care participanții
studiază problemelele generale ale economiei și elementele de bază pentru crearea unei afaceri
personale.

În Germania ÎMM obțin asistență financiară prin intermediul Băncii garanțiilor de credite și
corporațiile creditare regionale. Urmărind scopul de a revigora MB pe teritoriul fostei RDG a
fost realizat Programul federal de subvenție a firmelor mici și mijlocii, care prevedea creșterea
cotei mijloacelor proprii în capitalul statutar.
Europa 2020 a propus câteva propuneri care se susțin reciproc:
 creșterea inteligentă: dezvoltarea unei economii bazate pe cunoaștere și inovare;
 creșterea durabilă: promovarea unei economii mai eficiente din punctul de
vedere al utilizării resurselor, mai ecologice și mai competitive;
 creștere favorabilă incluziunii: promovarea unei economii cu o rată ridicată a
ocupării forței de muncă, care să asigure legătura socială și teritorială.
Comisia prezintă șapte inițiative emblematice pentru a stimula realizarea de progrese în
cadrul fiecărei teme prioritare:
1. „Uniune a inovării” - îmbunătățirea condițiilor cadru și accesul la finanțările pentru
cercetare și inovare, astfel să se garanteze posibilitatea transformării ideilor
inovatoare în produse și servicii care creează creștere și locuri de muncă.
2. „Tineretul în mișcare” pentru a consolida performanța sistemelor de educație și
pentru a facilita intrarea tinerilor pe piața muncii.
3. „O agendă digitală pentru Europa” pentru a accelera dezvoltarea serviciilor de
internet de mare viteză și pentru a valorifica beneficiile pe care le oferă o piață
 digitală unică gospodăriilor și întreprinderilor.
4. „O Europă eficientă din punctul de vedere al utilizării resurselor” pentru a permite
decuplarea creșterii economice de utilizarea resurselor, pentru a sprijini trecerea la o
economie cu emisii scăzute de carbon, pentru a crește utilizarea surselor regenerabile
de energie, pentru a moderniza sectorul transporturilor și a promova eficiența
energetică
5. „O politică industrială adaptată erei globalizării” pentru a îmbunătăți mediul de
afaceri, în special pentru ÎMM, și a sprijini dezvoltarea unei baze industriale solide
și durabile în măsură să facă față concurențeila nivelmondial.
6. „O agendă pentru noi competențe și noi locuri de muncă” pentru a moderniza
piețele muncii și a oferi mai multă autonomie cetățenilor, prin dezvoltarea
competențelor acestora pe tot parcursul vieții în vederea creșterii ratei de
participare pe piața muncii și a unei mai bune corelări a cererii și a ofertei în
materie de forță de muncă, inclusiv prin mobilitatea profesională.
7. „Platforma europeană de combatere a sărăciei” pentru a garanta coeziunea socială
și teritorială, astfel încât beneficiile creșterii și locurile de muncă să fie distribuite
echitabil, iar persoanelor care se confruntă cu sărăcia și excluziunea socială să li se
acorde posibilitatea de a duce o viață demnă și de a juca un rol activ în societate.