Luchian Estefania

1765 A

THR – Codul Global de Etica in Turism

Nevoia de etică în turism a fost înțeleasa de numeroase organizații, companii sau guverne,
care au încercat să promoveze principiile moralei și în activitatea turistică, inclusiv prin crearea
unor coduri de etică.

Turismul, deși beneficiază̆ de statutul unui domeniu distinct de activitate, se află într-o relaţie de
interconexiune cu celelalte ramuri şi sectoare, evoluția să fiind determinată de dinamică globală a
economiei şi a diferitelor sale componente şi influenţând, la rândul lui, schimbările din viaţa
economiei şi societăţii. Ca atare, el reflectă, în bună măsură, transformările din economie,
inclusiv pe cele din domeniul managementului sau al responsabilităţilor faţă de valorile
fundamentale ale societăţii.

Turismul, în esenţa sa, reprezintă o producţie de bunuri şi servicii destinate satisfacerii

nevoilor turiştilor. Această producţie presupune utilizarea unor resurse – naturale, umane,
materiale etc. – , derularea unor procese economice cu dezvoltarea unui sistem de relaţii sociale,
obţinerea unor rezultate. Activitatea turistică, în întregul său, are o suită de efecte asupra
economiei şi societăţii. Acestea pot fi pozitive, concretizate într-un spor de producţie, o creştere
a populaţiei ocupate şi implicit o atenuare a şomajului, o mai bună valorificare a resurselor, atât a
celor tradiţionale cât şi a celor neconvenţionale, o modernizare a structurii economiei în sensul
deplasării accentului spre ramurile terţiarului, o mai bună satisfacere a nevoilor materiale şi
spirituale ale oamenilor, o îmbogăţire a cunoştinţelor şi experienţei, o destindere a relaţiilor
internaţionale etc., dar şi negative exprimate, în principal, de exploatarea exacerbată a cadrului
natural şi deteriorarea calităţii mediului, declinul tradiţiilor locale, proliferarea unor fenomene
precum terorismul, consumul de droguri, criminalitatea, imigraţia ilegală, apariţia unor conflicte
sociale între vizitatori şi comunităţile gazdă etc.(Rodica Minciu, 2005).

Codul global de etică în turism, adoptat la 1 octombrie 1999 de către Adunarea Generală a
Organizaţiei Mondiale a Turismului, a reprezentat momentul final al unui proces de dezbateri
demarat în 1992. El este constituit dintr-un preambul, o suită de principii şi un mecanism de
aplicare şi are ca obiect gestionarea dezvoltării turismului şi crearea unui cadru de referinţă pen-
tru diferiţi actori (stakeholders) din domeniul turismului: societăţile comerciale cu activitate
hotelieră şi de alimentaţie, agenţii de turism detailiste şi touroperatoare, companii aeriene dar şi
administraţia turismului, centrală sau locală. (www.world-tourism.org.)

Obiectivul principal vizat de acest instrument este reducerea, pe cât posibil, a efectelor negative
ale turismului asupra mediului înconjurător şi patrimoniului cultural stimulând dezvoltarea
durabilă; în acelaşi timp, se urmăreşte o maximizare a avantajelor ce pot fi obţinute din turism în
plan economic, socio-cultural şi politic.

Urmărind promovarea unui turism responsabil, durabil şi universal, Codul global de etică în
turism devine un instrument de conduită, contactele şi relaţiile ce se statornicesc între turişti şi
destinaţiile vizitate, precum şi comunităţile gazdă, amplificând forţa acestuia în plan economic şi
social, intern şi internaţional. (O.Snak, P.Baron, N.Neacşu, 2001)

Fundamentându-se pe accepţiunea generală a conceptelor de etică, morală şi deontologie, dar şi

pe normele specifice de conduită în afaceri, pe de o parte, şi raportându-se la particularităţile
turismului, pe de altă parte, Codul de etică formulează principiile de bază care trebuie să
guverneze organizarea şi desfăşurarea activităţii în domeniu.

Prevederile (principiile) Codului global de etică în turism pot fi structurate pe trei paliere
principale, şi anume:

• turismul reprezintă un mijloc de împlinire individuală şi colectivă, un instrument de faci-

litare a înţelegerii între indivizi, naţiuni şi ţări, dar şi o activitate benefică pentru comunităţile
gazdă;

• turismul este un factor al dezvoltării durabile, al protecţiei mediului şi moştenirii

culturale;

• participanţii la actul de turism (stakeholders), cu referire la turişti, agenţi economici,

lucrători şi chiar comunităţi gazdă au o serie de drepturi, obligaţii şi responsabilităţi.
Principiile care stau la baza Codului Global de Etică în Turism sunt următoarele:

1. Contribuția turismului la înțelegerea reciprocă și respectul între popoare și societăți

2. Turismul că posibilitate de împlinire individuală și colectivă
3. Turismul, factor al dezvoltării durabile
4. Turismul, utilizator al moștenirii naturale a omenirii și dator la îmbogățirea ei
5. Turismul, activitate avantajoasă pentru comunitățile și țările gazdă
6. Obligațiile participanților la actul de turism
7. Dreptul la turism
8. Libertatea de mișcare a turiștilor
9. Drepturile lucrătorilor și antreprenorilor din industria turismului
10. Implementarea principiilor Codului Global de Etoica în Turism

Codul Global de Etică în Turism, a stat la baza codurilor de etică elaborate de întreprinderile din
industria turismului, care au înțeles rolul și nevoia de etică în activitatea turistică promovând
principiile morale între clienții, angajații, partenerii, furnizorii din acest domeniu. La data de 15
Septembrie în cadrul celei de-a 22-a Adunări generale a OMT, în contextul Anului Internațional
al Turismului Durabil pentru Dezvoltare, a fost aprobată Convenția internațională privind Etica
în Turism. Statele membre ale Organizației Mondiale a Turismului (OMT) au decis să
transforme Codul OMP de etică pentru turism într-o convenție internațională. Convenția de
refera la responsabilitățile tuturor parților interesate în turismul durabil de dezvoltare și
reprezintă un cadru care recomandă un mod de operare etic și durabil, inclusiv dreptul la turism,
libertatea de circulație pentru turiști și drepturile angajaților și profesioniștilor. Conversia codului
într-o convesntie internațională, reprezintă un pas important în garantarea faptului că dezvoltarea
turismului se face cu respectarea deplină pentru dezvoltarea durabilă, problemele sociale,
dezvoltarea comunităților locale, îmbunătățește înțelegerea între culturi și abordează problemele
legate de muncă.

Un alt aspect important al evaluării se referă la diseminarea Codului. După adoptarea lui, în
1999, Adunarea generală a OMT a încurajat statele membre în publicarea şi difuzarea cât mai
largă a acestuia. De asemenea, avându-se în vedere numărul mare de actori ai turismului cu
activitate locală s-a recomandat administraţiilor naţionale, sau altor organisme cu atribuţii în
domeniu, traducerea Codului în limbile naţionale şi dialectele locale. Rezultatele cercetării au
evidenţiat faptul că acesta a fost tradus în peste 30 de ţări ale căror limbi naţionale sunt altele
decât cele 5(cinci) oficiale ale OMT respectiv, araba, engleza, franceza, rusa şi spaniola.

În ceea ce priveşte difuzarea propriu-zisă către diverse părţi (stakeholders) implicate în

dezvoltarea turismului, răspunsurile oferite de administraţiile naţionale ale ţărilor respondente au
indicat următoarele categorii de destinatari:

• asociaţiile de turism – 76% din răspunsuri;

• instituţiile de formare turistică – 60%;

• oficii regionale şi locale de turism – 59%;

• organisme de promovare a turismului - 57%;

• sindicatele lucrătorilor din turism – 51%;

• institute de cercetare şi universităţi – 51%;

• media –46%;

• turişti şi vizitatori – 32%;

• instituţii financiare – 22%.

Într-un număr redus de situaţii, Codul a mai fost distribuit şi altor organisme publice sau centrale
sau şcolilor cu profil turistic.

În legătură cu această distribuţie, se poate observa că în fiecare dintre ţările analizate Codul a
fost difuzat către mai mulţi destinatari, ceea ce reprezintă un lucru pozitiv. De asemenea, în
majoritatea lor, beneficiarii Codului sunt organizaţii centrale sau locale, asociaţii, instituţii de
învăţământ şi formare profesională care, prin caracterul şi poziţia lor, asigură continuarea
procesului de diseminare.
În plus faţă de traducerea şi difuzarea codului, alte iniţiative menţionate, cel mai adesea de
subiecţi au fost, în ordinea descrescătoare a frecvenţei:

• organizarea de reuniuni, ateliere şi mese rotunde;

• elaborarea de pliante conţinând recomandări şi exemple practice;

• organizarea de conferinţe de presă;

• organizarea în universităţi a unor programe de actualizare a cunoştinţelor în domeniu;

• stagii de formare destinate autorităţilor însărcinate cu supravegherea activităţilor turistice.

Cu totul excepţional, Codul a fost afişat în holurile hotelurilor sau promovat prin intermediul
unor turnee. De asemenea, s-au mai folosit ca mijloace complementare de promovare, lansarea
de campanii naţionale sau regionale asupra unor probleme particulare abordate în cod precum:
prevenirea exploatării sexuale a copiilor în turism, a deteriorării mediului sau a distrugerii
moştenirii culturale.

Din problematică largă generată de aplicarea Codului, o atenţie deosebită trebuie acordată
informării, avertizării turiştilor, mai ales, în cazul călătoriilor internaţionale. Această chestiune a
căpătat mai multă importanţă după 2001 când industria turismului a cunoscut grave dificultăţi
generate de atacurile teroriste, riscurile sanitare şi alte fenomene (catastrofe naturale – cutremure,
incendii etc.). Se apreciază că este de datoria statelor de a-şi proteja rezidenţii şi de a-i informa
asupra riscurilor călătoriilor în străinătate. De asemenea, destinaţiile turistice şi comunităţile
gazdă trebuie să facă mai mult în acest sens, absenţa avertizărilor constituind un veritabil
obstacol în dezvoltarea lor turistică.

Rezultatele cercetării au mai evidenţiat că pentru a da curs unei recomandări a OMT, 50 de ţări
au desemnat în interiorul administraţiilor naţionale din turism, un coordonator al activităţii de
monitorizare a aplicării Codului în ţările respective; altele au atribuit această sarcină unui
departament sau unei divizii din structura administraţiei naționale, iar în alte cazuri a fost
constituit un Comitet Naţional pentru implementarea codului alcătuit din reprezentanţii puterii
publice şi ai industriei turismului.
Ţara noastră a manifestat, încă de la început, deschidere şi receptivitate în privinţa implementării
Codului global de etică în turism. În acest sens, a fost realizată, într-o primă etapă, traducerea şi
difuzarea acestuia. Administraţia Naţională a Turismului (în diversele forme organizatorice pe
care le-a cunoscut de-a lungul timpului) s-a implicat în diseminarea conţinutului Codului către o
gamă largă de organisme implicate în desfăşurarea activităţii turistice precum: asociaţii
(Asociaţia Naţională a Agenţiilor de Turism, Asociaţia Naţională de Turism Rural, Ecologic şi
Cultural etc.), federaţii patronale, centre de formare profesională, instituţii de învăţămînt,
organizaţii locale, sindicate. De asemenea, a organizat ateliere de lucru şi mese rotunde,
conferinţe de presă şi stagii de formare, a iniţiat acţiuni de promovare a Codului, a tipărit pliante
etc.

Pe de altă parte, reprezentarea principiilor Codului de etică în legile şi reglementările privind

turismul, în ţara noastră, aceasta este mai slabă sau reflectarea este indirectă; în acest sens pot fi
menţionate reglementările referitoare la protecţia mediului şi asigurarea calităţii în turism, norme
de organizare şi desfăşurare a activităţii, obligativitatea avertizării turiştilor în cazul călătoriilor
în străinătate şi altele. Un aspect deosebit, ce se impune a fi evidenţiat, se referă la faptul că atât
experienţa unor mari lanţuri hoteliere prezente în ţara noastră, cât şi încurajările guvernamentale
s-au concretizat în elaborarea unor coduri proprii de conduită (Sofitel, Mariott, Crowne Plaza
etc); situaţia este asemănătoare şi în cazul unor companii aeriene.

Între neîmplinirile în domeniu este şi faptul că la nivel central nu există o structură specializată
pe problematică implementării Codului sau soluţionării unor litigii determinate de aplicarea
prevederilor acestuia.

În timpul scurs de la adoptarea sa, Codul Global de Etică în Turism s-a dovedit un instrument util
pentru cei care activează pe diverse paliere ale activităţii turistice, contribuind la dezvoltarea
unui turism sănătos şi durabil în plan ecologic şi social.

În ceea ce priveşte implementarea, după un debut dificil, eforturile depuse pentru promovarea şi
difuzarea codului au dat primele rezultate. De asemenea, procedurile de consultare şi conciliere
în vederea reglementării litigiilor s-au dovedit acceptabile în viziunea majorităţii membrilor
OMT.
În 2019, Codul Global de Etică în Turism a împlinit 20 de ani de la lansare, marcând astfel două
decenii, pline de transformări, îmbunătățiri și evoluție pe planul Turismului.

Bibliografie:

https://www.amfiteatrueconomic.ro/temp/Articol_324.pdf

https://ibn.idsi.md/sites/default/files/imag_file/139-146.pdf

https://www.e-unwto.org/doi/pdf/10.18111/unwtogad.2019.3.g51w645001604517

https://www.unwto.org/es/implementation-reports-global-code-ethics-tourism