Bitelul nr.

14
1.Micozele, generalitati. Pitiriazis versicolor.
Micozele cutaneo-mucoase sunt afecţiuni superficiale sau profunde date de fungi
(lat.ciuperci)
Etiologie
Micozele superficiale sunt cauzate de fungii pluricelulari (dermatofiţi) şi unicelulari (levuri),
de unde şi gruparea micozelor superficiale în dermatofitoze (dermatofiţii) şi levuroze.
Micozele profunde sunt provocate, de regulă, de fungi dimorfi, care au ca proprietate
fundamentală prezenţa sub formă de levură in vivo (37ºC) – stare parazitară, precum şi în
formă filamentoasă in vitro (25ºC) – stare saprofită.
Clasificare micozelor-cutanate (adaptata):
1. Dermatofiti (tinea) : microsporia, tricofitia, favusul, epidermofitia, rubromicoza.
2. Keratomicoze ( pitiriazis versicolor)
3. Candidomicoze ale mucoaselor, cutanate si sistemice.
4. Micoze subcutanate si profunde ( aspergiloza, eumicetomul, sporotricoza etc.)
5. Pseudomicoze (actinomicoza, actinomicetomul, eritrasma etc.)
Clasificare epidemiologică (modalităţi de infectare fungică)
Exclusiv de la om (fungi / micoză antropofilă); De la animale şi om (fungi / micoză zoo-
antropofilă); Direct din sol (fungi / micoză geofilă); Prin tranziţie de la saprofitism la
parazitism (candidoza, pitirosporoza).
Manifestări clinice
De regulă, elementul morfologic primar esenţial pentru micozele cutaneo-mucoase este
macula eritematoasă, care îşi are particularităţile sale în diferite afecţiuni fungice;
elementele secundare sunt scuamele, iar în formele exudative şi crustele.
Diagnosticul de laborator
Examenul prin culturi pe medii selective.
 Precizează diagnosticul de specie al agentului fungic.
 Mediul clasic de preparare a culturilor este mediul de probă Sabouraud:glucoză brută
4 g, peptonă granulată 1g, agar (sau geloză) 2 g, apă distilată100 g.
 În caz de eminenţă a unei contaminări a culturii, mediile sunt suplimentate cu
antibiotice şi cicloxemidă. Se poate practica şi antibiograma (micograma) cu
adăugarea substanţei antifungice de testat în concentraţii crescânde.
Fluoroscopia cu lampa Wood
 Această metodă este informativă în diagnosticul microsporiei (fluorescenţă verde-vie
în forma antropofilă şi verde-pal în cea zooantropofilă), favusului (fluorescenţă verde
palidă), pitiriazisului versicolor (fluorescenţă verzuie-maro) şi eritrasmei (fluorescenţă
roşu-coral).
 În tricofiţii, epidermofiţii şi candidomicoze fluorescenţa în lampa Wood este absentă
Tratamentul general
Poliene: Amphotericine B / Nystatine
Azoli: Imidazoli – Myconazole / Ketokonazole / Triazoli – Itraconazole/ Fluconazole.
Alilamine: Terbinafine
Morfoline: Amorolfine
Alte: Flucytosine / Grizeofulvine / Potassium iodide
Tratamentul topic
1. Antimicotice topice: unguent de sulf 5-10%, tinctură de iod 2-5%, soluţie Castelan,
soluţie albastru de metilen 2%, clotrimazol, miconazol, econazol, ketokonazol
 (nizoral), natamicină (pimafucină), ciclopiroxolamină (ciclopirox, batrafen),
terbinafină (lamisil), bifonazol (micospor), naftifină (exoderil).
2. Keratolitice (în hiperkeratoze micotice): unguent de acid salicilic de 3-5-10-20%,
unguent Arievici (cu acid lactic şi salicilic), unguent Whitefield (cu acid benzoic).
3. Keratoplastice (în infiltrate micotice): unguent cu ihtiol 10%, unguent cu gudron 3-
5%, unguent cu naftalan 3-5%.
4. Comprese umede cu dezinfectante (în micoze exudative): soluţia d-Alibur, rivanol,
tanin, permanganat de potasiu, furacilină.

Pitiriasis versicolor
Este o micoza superficiala, banala, neinflamatorie, limitata la stratul cornos.
Etiologie
Este produs de Pityrosporum oribulare, o levura lipofila, saprofita, care se intalneste in
teritorii cutanate, unde sunt glandele sebacee.
Patogenie
Aparitia bolii se datoreaza multiplicarii exagerate a florei saprofite in conditiile unui mediu
favorabil(umezeala, transpiratii) si prezenta unei boli care duce imunosupresie (HIV/SIDA).
Clinic
Se caracterizeaza prin macule, localizate in zonele bogate in glande sebacee, se pot extinde
spre talie si radacina membrelor, maculele sunt de culoare de la roz-pal, apoi galben-verziu
la brun-cafeniu, albe, hipocrome, aparute dupa expunerea la soare, de dimensiuni variante,
pina la placarde mari. Suprafata este acoperita cu scuame fine, furfuracee, evidentiate prin
gratajul pielii cu unghia (semnul talajului).
Diagnostic
Tabloul clinic, semnul talajului, fluorescenta galben-verziu la lampa wood, examenul
micotic – in scuame se observa spori rotunzi si filamente scurte; usor se cultiveaza pe mediul
Sabouraud.
Diag diferential
Eritrasma; trcofitia circinata, vitilogo, rozeola sifilitica, pitiriazisul rozat gibert etc.
Tratament
1. Metoda Demianovici – cu sol. nr.1 de tiosulfat de sodiu 60% si apoi peste 15 min cu
sol nr 2 de acid clorhidric 6%
2. Terbinafina (crema)- 2 saptamini; clotrimazol (spray si sol 1%) – 3 sapt;
ketocomazol(sampon, crema) 2-3 sapt; naftifina (crema) 2-4 sapt.

2.Dermatita (eczema) atopica. Dermatita (eczema) atopică: etiologie, patogenie, aspecte

clinice, diagnostic pozitiv/ diferenţial, tratament.
Este o maladie cu predispozitie genetic, cu transmitere autosomal- dominanta, cu evolutie
cronica si recidivanta, asociata cu astm bronsic, conjunctivita si rinita alergica, cu mecanism
de hiperproducere a Ig E.
Clasificare
-dermatita atopica infantila –pina la 2 ani
-dermatita atopica a copilariei – de la2-13 ani
-dermatita atopica a adolescent si adult – de la 14 ani
Diagnostic pe baza criteriilor:
Criterii majore (Hanifin şi Rajca):
Prurit/ Lichenificarea pliurilor la copil sau cu dispoziţie liniară la adult/ Afectarea feţei şi a
zonelor de extensie ale membrelor la nou-născuţi şi copii / Erupţie recidivantă şi/sau
cronică / Antecedente personale sau familiale de atopie: astm bronşic, rinită alergică,
dermatită atopică
Criterii minore:
Xeroza cutanata/ tegumete palide/ keratoza pilara/ pliu la pleoapa infer/ par uscat si mat/
dermografism alb/ crize de hipersudoaratie/ cataracta subcapsulara anterioara etc.
Pe baza diag paraclinic:
-teste de autentificare a imunitatii umorale- teste de hemaglutinare pasiva; determinarea
imunoglob cu metoda precipitarii in gelvdupa Mancini;
-teste de autentificare a imunitatii celulare – testul de transformare blastica a limfocitelor
-testul de epicutane- teste de scarificare; intradermoreactii etc.
Tratament
-indepartarea factorului trigger
- trat general : antihistaminice(clamastina/ prometazina); antiserotoninice( ciproheptadina);
hiposensibilizarea nespecifica; antibiotice, antimicotice, antivirale; corticosteroizi
sistemici(hidrocortizon, prednisolon); diuretice; sorbenti(carbune activ); AINS; fizioterapie
etc.
-trat local: reducerea reactiei inflamatorii/ calmarea pruritului/ reparatia epidermului, care
depinde de stadiul eczemei:
Stadiul de zemuire: lotiuni apoase antiseptice(tanina; furacilina) sau spray cu
dermatocortoizi
Sradiul de crustificare: sol apoase de coloranti anilinici(albastru de metilen, eozina);
antipruriginoase(oxid de zinc); creme cu dermatocorticoizi(buritat de hidrocortizon)
Stadiul de descuamare si lichinificare: pomezi cu dermatocorticoizi(propionat de clobetasol);
keratoplastice; keratolitice(gudron, ichtiol) etc.

3.Diagnosticul serologic in infectia sifilitica.

Exista teste nespecifice si specifice:
I. nespecifice:
Reactii serologice cu antigenice netreponemice care fac parte: a) reactii de floculare-
RMP/MRS(reactia de microprecipitare) sunt costisitoare dar se efectueaza rapid si usor,
testul este pozitiv la 10-20 zi de aparitia sifilomului, cind apare anticorpii in ser;b) reactia de
fixare a complementului – reactia Bordet- Wasserman , pozitiva la 5-7 saptamina sau la 20 zi
de aparitia sifilomului;
II. specifice:
Reactii serologice cu antigene treponemice: a) teste de hemaglutinare cu antigeni
treponemici TPHA(trepomena palidum hemmaglutination assay) –se bazeaza pe principiul
ca hematiile, puse in contact cu treponemele lizate cu ajutorul ultrasunetelor, aglutineaza in
prezenta anticorpilor antitreponemici din serul cercetat; b) teste de imunofluorescenta; c)
teste de imobilizare a treponemelor- evidentierea in serul bolbavului anticorpi anti-
treponeme imobilizate;
d) teste treponemice imunoenzimatice – ELISA; e) testul Westernn-Blot- treponemele
utilizare prin electroforeza